You are on page 1of 30

Funcție de stare și spațiu Hilbert[modificare | modificare sursă

]
În mecanica cuantică o stare dinamică a unui sistem atomic este descrisă
cantitativ de o funcție de stare (numită, într-o formulare particulară, funcție
de undă). Comportarea ondulatorie a sistemelor atomice arată că stările lor
ascultă de principiul superpoziției; pe plan teoretic, aceasta înseamnă că
funcțiile de stare sunt elemente ale unui spațiu vectorial.
Pentru interpretarea fizică a funcției de stare e necesar ca vectorii din spațiul
stărilor să poată fi caracterizați prin orientare și mărime. Acest lucru se
realizează definind un produs scalar, ceea ce transformă spațiul stărilor întrun spațiu prehilbertian. Produsul scalar a doi vectori și este un număr
complex cu proprietățile
unde asteriscul denotă conjugata complexă. Mărimea pozitivă
se numește norma vectorului
În general, spațiul stărilor este infinit-dimensional; pentru a putea
cuprinde în totalitate stările sistemului, se impune condiția ca el să
fie complet, ceea ce îl face să devină un spațiu Hilbert.
Observabile și operatori hermitici[modificare | modificare sursă]
Starea unui sistem, la un anumit moment, este caracterizată prin
valorile măsurate, în acel moment, ale unui număr de mărimi
fizice observabile. Analiza operației de măsurare arată că măsurarea
unei observabile modifică starea sistemului, iar măsurarea simultană
(adică în succesiune imediată) a două observabile poate da rezultate
diferite, în funcție de ordinea în care au fost efectuate măsurătorile.
Teoria incorporează aceste constatări atașând fiecărei dintre
observabilele ale sistemului un operator liniar în spațiul Hilbert,
operației de măsurare a observabilei corespunzându-i aplicarea
operatorului reprezentativ asupra funcției de stare. Algebra acestor
operatori este necomutativă, adică în general comutatorul a doi
operatori și notat este operatorul
Două observabile și se numesc compatibile dacă operatorii atașați
comută (comutatorul lor este nul).[3]
Valori proprii și vectori proprii[modificare | modificare sursă]
Se mai face ipoteza că valoarea rezultată din măsurarea unei
observabile este una dintre valorile proprii ale operatorului atașat,
iar starea sistemului imediat după efectuarea măsuratorii este
un vector propriu corespunzător acestei valori; întrucât
observabilele au valori reale, operatorii reprezentativi trebuie să fie
operatori hermitici. Un operator liniar este un operator
hermitic dacă pentru orice pereche de vectori și din spațiul Hilbert
are loc relația
Ecuația liniară omogenă
unde este o constantă, are soluții nebanale (adică diferite de
vectorul nul) doar pentru anumite valori ale acestei
constante, numite valori proprii ale operatorului iar soluțiile
corespunzătoare se numesc vectori proprii.

Din relațiile (1) și (4) rezultă că într-adevăr valorile proprii ale
unui operator hermitic sunt numere reale; mulțimea tuturor
valorilor proprii constituie spectrul operatorului. Spectrul este
în general discret, adică o mulțime numărabilă, ale cărei
elemente pot fi indexate printr-un număr întreg, în
forma Vectorii proprii corespunzători unor valori proprii
diferite sunt ortogonali: dacă și sunt vectori proprii
corespunzători, respectiv, valorilor proprii atunci Unei valori
proprii îi pot corespunde mai mulți vectori proprii liniar
independenți, în care caz ea se zice degenerată, iar numărul
maxim de vectori proprii liniar independenți care îi
corespunde este ordinul de degenerare; fenomenul se
numește degenerescență. Acești vectori nu sunt, în general,
ortogonali, însă există metode de ortogonalizare prin care se
poate construi, în subspațiul invariant asociat unei valori
proprii degenerate, un sistem echivalent de vectori
ortogonali. Împărțind fiecare vector propriu prin norma sa, se
obține un sistem ortonormat complet de vectori proprii,
caracterizat prin
unde e simbolul Kronecker (care are valoarea 1 pentru
indici egali și 0 pentru indici diferiți).
Dacă două observabile și comută, ele admit (cel puțin)
un sistem ortonormat complet comun de vectori proprii —
și reciproc.[4] În prezența degenerescenței, acest sistem
nu este, în general, unic. Se poate însă găsi un ansamblu
de observabile care comută două câte două și admit un
sistem ortonormat complet unic de vectori proprii; este
ceea ce se numeste un sistem complet de observabile
care comută.
Reprezentări[modificare | modificare sursă]
Mulțimea vectorilor proprii ai unui operator
hermitic atașat unei observabile formează un
sistem complet în spațiul Hilbert; orice vector de stare
poate fi descompus în mod unic în această bază,
presupusă ortonormată conform relației (6), în forma
Coeficienții sunt dați de
și ei satisfac relația de completitudine
Stările rezultate din acțiunea unui operator
hermitic atașat unei observabile asupra bazei
ortonormate alese pot fi descompuse la rândul
lor conform (7):
unde coeficienții
se numesc elementele de matrice ale
operatorului
Baza ortonormată de vectori proprii ai
operatorului definește reprezentarea
observabilei în care vectorilor de stare le

corespund matrici coloană iar
operatorilor matrici pătrate În
reprezentarea proprie, matricea unui
operator este diagonală și are drept
elemente diagonale valorile
proprii Trecerea de la o reprezentare la
alta se realizează printr-o transformare
unitară în spațiul Hilbert.
Spectru
continuu[modificare | modificare sursă]
În situații foarte idealizate (de exemplu în
cazul particulei libere să se miște în întreg
spațiul), spectrul (sau numai o parte a
spectrului) poate deveni continuu; pentru
vectorii proprii corespunzători nu se poate
defini o normă. Dificultatea se ocolește
prin normarea la funcția delta[5], în loc de
simbolul Kronecker. Cu această convenție,
relațiile (6) și (7) devin, în cazul spectrului
continuu[6],
unde indicii discreți au fost înlocuiți prargumente continue, iar sumarea
priintegrare.[7]
Dinamică și
hamiltonian[modificare | modificar
e sursă]
Evoluția temporală a sistemului sub
acțiunea forțelor existente
(dinamica sistemului) trebuie să
respecte principiul cauzalității, care
cere ca starea sa la un anumit
moment să determine în mod
univoc starea sa la un moment
ulterior. Modificarea funcției de
stare și a oricărui operator
hermitic care reprezintă o mărime
observabilă, de la un moment
inițial la un moment poate fi
descrisă de un operator care
trebuie să fie liniar și unitar (pentru
ca evoluția temporală să păstreze
superpoziția stărilor și spectrul
observabilelor):
Se postulează că operatorul
de evoluție satisface o
ecuație diferențială de
ordinul întâi în raport cu
timpul, având forma
și condiția inițială

Efectele cuantice sunt introduse în teorie de constanta universală numită constanta Planck redusă. Ecuația (18) se integrează în forma unde funcția satisface ecuația lui Schrödinger independentă de timp care determină valorile . Formularea Schrödinger[modifica re | modificare sursă] În formularea dată de Schrödinger mecanicii cuantice (mecanică ondulatorie). evoluează conform ecuației lui Schrödinger care rezultă din relațiile (14) și (16). care are dimensiunile unei acțiuni (energie timp). numită funcție de undă.Operatorul hermitic care determină dinamica. Dacă hamiltonianul nu depinde de timp. operatorii hermitici asociați observabilelor nu depind de timp. el este operatorul asociat observabilei energi e. Funcția de stare. se numește hamiltonianul sistemului.

Funcția de undă (19) des crie o stare de energie bine determinată (stare staționară). Formularea Heisenberg[ modificare | modificare sursă] Aplicând funcției de undă și operatorilor independenți de timp din formularea Schrödinger transformare a unitară dependentă de timp rezultatul va fi o funcție de stare independentă de timp și operatori dependenți de timp care satisfac ecua ția lui Heisenberg În reprezent area energiei.proprii și funcțiile proprii ale energiei. în care hamiltonia nul este diagonal cu .

Formu larea de . faptul că. Ea evidenț iază.elemente (valorile posibile ale energiei). printre altele. ecuația precedent ă are soluția Aceast a este formul area dată de Heisen berg mecani cii cuantic e (mecan ică matrici ală). dacă operat orul comută cu hamilt onianul . observ abila respect ivă este o const antă a mișcări i.

intera cție[m odificar e | mo dificare sursă] Există formul ări interm ediare între cele două extrem e Schrödi nger și Heisen berg. Ele coresp und împărți rii hamilt onienei în doi termen i și unei tran sfor măr i unit are a func țiilo r de star e și ope rato rilor care reali zea ză .

trec ere a de la for mul are a Sch rödi nge r pen tru la for mul are a Heis enb erg pen tru Fun cția de star e va sati sfac e ecu ația lui Sch rödi nge r cu ha milt onia nul i a r o b s .

e r v a b il e l e e c u a ț i a l u i H e i s e n b e r g c u h a m il t o n i a n u l R e pr .

ez e nt ar e a d e in te ra cț ie e ut ilă at u nc i câ n d es te h a m ilt o ni a n ul „li b er ” al u n ui si st e m p e nt ru ca .

ia r re pr ez in tă o „i nt er ac ți e” p e nt ru ca re so lu ți a a pr ox i m at .re so lu ți a ec u aț iei (2 5) es te cu n os cu tă ex ac t.

In te rp re ta re st at is ti c ă[ m o di fic ar e | m o di .iv ă a ec u aț iei (2 4) es te că ut at ă pr in m et o d e p er tu rb at iv e.

fic ar e su rs ă] Ar ti c ol pr in ci p al : O p er at or st at is ti c. În in te rp re ta re a d e la C o p e n h a g a se p os tu le .

az ă că st ar e a u n ui si st e m at o m ic es te d es cr is ă c o m pl et d e fu nc ți a d e st ar e în sp aț iul Hi lb er t. ia r ac .

e as tă d es cr ie re es te d e n at ur ă st at is ti c ă. E a n u se re fe ră la u n ex e m pl ar iz ol at al si st e m ul ui . ci la u .

n c ol e ct iv st at is ti c al că tu it di nt ru n n u m ăr m ar e d e ex e m pl ar e „p re p ar at e” în ac e e aș i st ar e la u .

Po st ul at el e in te rp .n m o m e nt ini ți al și lă sa te să ev ol u ez e co nf or m di n a m ici i co nț in ut e în h a m ilt o ni a n.

re ta rii st at ist ic e se re fe ră la re zu lt at el e m ăs ur ăr ii u n ei m ăr i m i fiz ic e (o bs er va bil e) . ef ec tu at ă p e fi ec ar .

e di nt re ex e m pl ar el e co le ct iv ul ui st at ist ic la u n m o m e nt ul te ri or . M ăs ur ar e a es te pr es u p us ă id e al ă. .

n u și ef ec te d at or at e co n .în se ns ul că re zu lt at el e ei re f ec tă n u m ai fe n o m e n e cu a nt ic e in co nt ro la bil e.

di ții lo r d e m ăs ur ar e. ca re su nt co nt ro la bil e și p ot fi co m p e ns at e. [8] Fu nc ți a d e st ar e se pr es u p u n e n .

or m at ă la u ni ta te :[9] Prin cipiu l cuan tific ării[ modi ficare | mo difica re sursă ] Rezu ltatul măs urării mări mii fizice poat e fi num ai una din valor ile propr ii ale oper atoru lui herm itic asoci at Prin cipiu .

l desc omp uner ii spec trale [mod ificar e|m odific are sursă ] Prob abilit atea de a obțin e ca rezul tat al măs urării valoa rea din spect rul oper atoru lui herm itic asoci at este pătra tul norm ei proie cției funcț iei de stare pe subs pațiu l .

Intro ducâ nd un indic e supli ment ar care să distin gă între vecto rii bazei orton orma te în spați ul Hilbe rt. cores punz ători unei valori propr ii dege nerat ă de ordin și ținân d seam a de norm area funcț iei de .acele i valor i propr ii.

desc omp uner ea spect rală ( 7) și relați a de comp letitu dine (9) ia u respe ctiv form ele[10] Probabi ea de măsura valorii proprii este at transcri forma relația ( că norm unitate de stare echivale legea d a proba pentru mărimii fizice C probabi poate c valoare observa Se obțin conseci importa principi descom spectra .stare (26).

Valoare unei mă fizice r prin ope hermitic colectiv descris stare e Princip funcție stare[m ficare s Dacă re măsură fizice e proprie după m în subsp asociat proprii. Reduce stare[11] efectul incontro experim defineș ideală. după m referă la statistic diferit d măsură rezultat este o v degene determ funcția colectiv asociat: măsură este inc a carac starea s necesar simulta comple care co stare va propriu corespu .

în Schrödi repreze operato deci com două: Ipoteza care un asociaz .proprii măsura atomic „prepar nouă m (comple incomp la un m Algebra relații d comuta odificar Principi cuantic forma o hermitic mărimi observa de com le satisf stabiles sisteme un anal clasică[ cuantic metode intuiția Rezulta extinse comple și abstr Poziție impuls dificare Poziția u materia prin com cartezie de pozi care.

mărimil devin o Se cons poziție din mec înlocuit [15] Acea sugerea .sugerea compon operato unde e operato Rezultă și compon impulsu Momen cinetic Definiția preluată vedere operato păstrată Rezultă Pătratu comută Aceste pentru rezultat Energi sursă] Hamilto masă a dintr-un a energ În cazul câmp e vector unde e În meca evoluție operato formal.

relațiilo particul unde ș impulsu hamilto respect necomu Incertitu Conform mărimil observa statistic Necomu împrășt incertitu sunt co care are Relații sursă] Fie fun pentru Pentru p comuta Aceste impulsu împrășt Noțiune valori p obiecte zero. În formu incertitu numită Relația Utilizân hamilto unde e din ecu timp-en În relați conside general notabilă inegalit .

să evolu particul incertitu impuls: sistemu .