You are on page 1of 1

Eparhia de Maramureş

Scurt istoric
Înfiinţarea Eparhiei de Maramureş a fost una din consecinţele Concordatului dintre Sfântul Scaun şi
Statul român, încheiat la 10 mai 1927 şi ratificat la 10 iunie 1929.
Prin bula papală Sollemni Conventione din 5 iunie 1930 se stabileşte ierarhia catolică în toate riturile
de pe cuprinsul Regatului Român precum şi înfiinţarea noii Eparhii a Maramureşului, cu sediul la Baia
Mare, ca sufragană a Mitropoliei de Alba Iulia şi Făgăraş. Eparhia de Maramureş cuprindea 201
parohii româneşti şi toate cele 38 de parohii rutene de pe teritoriul Regatului Român şi a fost pusă
sub cârmuirea şi administrarea interimară a Mons. Dr. Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla.
Primul Episcop titular al Eparhiei de Maramureş, numit de Sfântul Scaun la 16 octombrie 1930, cu
acordul guvernului român, a fost Dr. Alexandru Rusu, consacrat episcop la 30 ianuarie 1931 şi
instalat în catedrala din Baia Mare la 2 februarie 1931. El a funcţionat până în 1948, când a fost
arestat şi deţinut până la moartea sa, în mai 1963.
În 1948, prin decretul 358 din 1 decembrie, şi Eparhia de Maramureş, ca toate celelalte patru
eparhii ale Bisericii Române Unite, a fost desfiinţată abuziv.
Al doilea Episcop al eparhiei – care a funcţionat ca Administrator Apostolic – a fost Dr. Ioan
Dragomir, consacrat în clandestinitate, la 6 martie 1949, la nunţiatura din Bucureşti. A fost arestat
în 1951 şi a fost deţinut până în 1964, când a fost eliberat. După eliberarea din închisoare a activat
în clandestinitate. A murit la 25 aprilie 1985.
La 9 august 1986 la Capitlul Eparhial Maramureş, în prezenţa I.P.S.S. Dr. Alexandru Todea, a fost
ales Ordinariu al Eparhiei de Maramureş Pr. Lucian Mureşan.
La 27 mai 1990 a avut loc consacrarea sa ca episcop, la Baia Mare. După numirea sa ulterioară ca
Mitropolit al Bisericii Române Unite, i-a urmat la conducerea Eparhiei de Maramureş Pr. Ioan
Şişeştean, numit Episcop titular la 20 iunie 1994, consacrat şi instalat la 11 septembrie 1994.