You are on page 1of 9

Planul

:

Introducere.
Capitoul I. Consideratii generale privind omorul.
Sectiunea 1.1. Istoricul aparitiei si evolutiei legislatiei penale privind reglementarea
omorului.
Sectiunea 1.2. Reglementări penale privind omorul în legislatiile penale a altor state.
Sectiunea 1.3. Conceptul de omor.
Capitolul II. Aspecte juridico-penale ale componentei omorului însotit de circumstante
agravante în functie de latura subiectivă.
Sectiunea 2.1. Semnele distinctive ale obiectului si laturii obiective ale omorului însotit de
circumstante agravante.
Sectiunea 2.2. Semnele distinctive ale subiectului si laturii subiective ale omorului însotit
de circumstante agravante.
Sectiunea 2.3. Analiza juridico-penală a circumstantelor agaravante ale omorului în functie
de latura subiectivă a componentei de infractiune.
Capitolul III. Probleme de calificare a omorului intentionat săvîrsit cu circumstante
agravante în functie de latura subiectivă a componentei de infractiune.

Concluzii

Introducere

Printre sarcinile primordiale ale dezvoltării sociale se profilează sarcina combaterii criminalitătii.
Omul reprezintă suprema creatie a lumii care, prin spiritul său neobosit, tinde continuu spre
perfectionare. Totodată omul, în exclusivitate prin trăirea cu adevărat a tot ce este bun, frumos si drept, se
impune pe toate planurile, dă dovadă de personalitate, dominîndu-si, în acelasi timp, impulsurile
inferioare. Viata este un fenomen complex. Ca formă superioară de miscare a materiei, ea are la bază
procese biologice si psihice care îsi subordonează procesele inferioare (chimice, fizice, mecanice).
Dar mai presus de toate, ea este un fenomen social, o valoare socială, adică acea relatie socială care,
fiind reglementată din punct de vedere juridic, constituie dreptul absolut la viată al persoanei umane.
Totusi, desi nimeni nu contestă, realitatea arată că în societate s-au produs si continuă să se
pruducă acte de suprimare a vietii omului, ceea ce vine în discordantă flagrantă cu idealurile de libertate
si dreptate pentru care a luptat omenirea.
Legiuirile penale din toate timpurile si toate orînduirile sociale au recunoscut gradul de pericol
social deosebit de ridicat pe care îl prezintă infractiunile contra vietii, uciderea unei persoane constituind

-Procedee de calificare ale omorului cu circumstante agravante în functie de latura subiectiva a componenetei de infractiune. În corespundere cu Constitutia RM “statul garantează fiecărui om dreptul la viată si la integritatea fizică si psihică”. În legătură cu cele relatate. este de arătat că în ultimii ani în RM omorul ocupă un loc important în structura generală a criminalitătii. 1 alin 3 al Constitutiei se prevede că în Republica Moldova. supusă analizei si investigatiei stiintifice. drepturile si libertătile acesteia” . desi în statisticile politienesti nu se operează cu indici care reflectă situatia cantitativă. 2 al Codului Penal printre valorile de maximă importantă. comise cu violentă. ca stat de drept. studiul data pare ca o încercare de actualizare teoretico-stiintifică. Legiuitorul a prevăzut în art. libera dezvoltare a personalitătii umane. Aria tot mai largă. logică. comparativă. care urmăreste si cunoasterea diversitătii si complexitătii cauzelor săvirsirii lor. De aceea este si firesc ca astfel de acte de încălcare a legii penale. complexitatea si continua diversificarea formelor de manifestare a omorului a determinat analiza temeinică a circumstantelor agravante ale acestuia. în atentia organelor de drept. subliniind în acest fel caracterul de valoare supremă a persoanei umane. În lumina acestor ipoteze. Teoria cunoasterii. sistemică. statistică. -Analiza juridico-penală a elementelor constitutive care-l caracterizează. Un loc important în structura criminalitătii din Republică îl ocupă infractiunile contra vietii si sănătătii persoanei. care vizează relatiile sociale ce ocrotesc viata. -Analiza juridico-penală a circumstantelor agravante în functie de latura subiectivă a componentei de infractiune. desigur. drepturile si libertătile lui. Normele penale avînd un caracter complex. Acest moment se datorează în mare parte multiplelor dificultăti privind calificarea acestor fapte si a complexitătii probatiunii acestor modalităti normative si faptice ale omorului. la care as referi examinarea complexă a următoarelor elemente de bază: -Definirea omorului -Determinarea locului omorului în cadrul sistemului de infractiuni contra vietii. . inexactităti referitoare la subiectul supus investigatiei stiintifice. în primul rînd. cărora le revine sarcina de a apăra împotriva faptelor antisociale în vederea ocrotirii fizice si protectiei juridice a vietii si principalelor ei suporturi : integritatea corporală si sănătatea persoanei. reprezintă valori supreme si sunt garantate. adică prin incriminarea ca infractiuni si sanctionarea cu pedepse a faptelor vătămătoare sau periculoase pentru valorile mentionate. demnitatea omului. de a formula propuneri si recomandări. coliziuni. un dezechilibru periculos pentru însăsi existenta societătii. Garantarea tuturor acestor drepturi si libertăti ale persoanei are loc juridic prin mijloacele Dreptului Penal. Aceasta se realizează cu ajutorul unui cumul de metode si teorii. implică în cadrul studiului lor atît analiza unor probleme de ordin general (comune unui grup de infractiuni) cît sia unor probleme cu caracter special (proprii fiecării infractiuni în parte). Prin lucrearea dată mi-am propus analiza si interpretarea omorului intentionat cu circumstante agravante prin prisma elementelor constitutive care-l caracterizează din punct de vedere juridico-penal în general si în particular analiza circumstantelor agravante în functie de latura subiectivă a componentei de infractiune. bunul cel mai de pret al omului. gramaticală. democratic. Scopurile trasate sunt intermediate de obiectivele cercetării. mi-am propus spre examinare minutioasă aspectele juridico-penale.una dintre cele mai grave fapte. să stea în atentia întregii colectivităti si. pentru a interpreta corect concluziile ce decurg din cazuistica existentă. pornind de la ideea unor noi reglementări penale adoptate. a căror apărare constituie scopul legii penale „persoana. pericolul social sporit determină necesitatea de a efectua un studiu complex al acestei probleme de rezonantă în contextul actual al societătii noastre. De ceea. Frecventa cu care sunt ele întîlnite. de a deduce anumite idei progressive vizînd interpretarea si aplicarea justă a normelor penale în vigoare vizavi de subiectul propus si a constata anumite lacune. În art. Încălcarea dreptului de a trăi crează o stare de nesigurantă socială. metoda istorică.

mîna pentru mîna. omnibus usu” (viata nu este proprietatea nimanui. fie potrivit unor cutume dintre cele mai diverse si nu rareori bizare dacă sunt examinate prin logica si moralitatea prezentului. dominând impulsurile inferioare.1. În orînduirea gentilică persoanele care suprimau viata unuia din membrii grupului social. iar spiritul său continuu tinde la perfecţionare.Într-o lungă perioadă de la începutul istoriei omenirii. Viata omului apare ca o valoare primară si absolută. vînătaie pentru vînătaie”. În pofida diversităţii de opinii politice.însusi omul.[1] Viata este bunul cel mai de pret al omului. Hammurapi instituie talionul cu scopul de a îngrădi o reminiscentă foarte periculoasă a comunitătii gentilice cum este răzbunarea sîngelui.e. s-a accentuat atentia asupra importantei valorii persoanei sub aspectul succesiunii generatiilor si a persoanei omului în lume. ci pe necesitatea conservării echilibrului indispensabil supravetuirii grupului. Aceasta urma să fie protejată de prealabilele lezări care puteau să îi fie aduse. erau abandonate de trib. cu conditia că ele nu mai prezentau pericol pentru securitatea comunitătii. arsură pentru arsură.196)[2] dinte pentru dinte. omul.).În această privintă. Consideratii generale privind omorul. fiind lipsiti de protectia pe care tribul le-o oferea. Anume de aceea fiinţa superioară. picior pentru picior. socială – omul trebuie situat pe prim plan. iar asigurarea deplinei realizări a acestora şi apărarea de la orice fel de atentări la viaţă. Izgonirea lor era considerată ca răzbunarea părtilor interesate. cu două milenii în urmă Titus Lucretiu spunea că “Vitaque mancipio nulli datur. El creează valorile şi le transmite generaţiilor viitoare.Legea Talionului reprezintă totusi un anumit progres în comparatie cu practicile anterioare. sociale. omul este singura fiinţă superioară din universul cunoscut. Schimbările care au intervenit pe parcursul dezvoltării omenirii au dus la limitarea formelor de răzbunare existente. Totodată.omul si-a apărat viata individual sau în colectiv. Răzbunarea nelimitată a fost reglementată de Legea Talionului. libertate. Codul lui Hamurabi (1792-1749 î. Măsurile împotriva aceluia care ucidea o persoană ce apartinea aceleiasi colectivităti. potrivit acesteia. ideologice.În virtutea . se impune în plan etic şi dă dovadă de personalitate. Capitolul I.Ei erau lăsati în voia soartei. demnitate umană trebuie să devină un imperativ al timpului.(art.Din cauza unor imperfectiuni legislative de multe ori legea este interpretată în mod diferit. Sectiunea 1. Istoricul aparitiei si evolutiei legislatiei penale privind reglementarea omorului. O asemenea reglemetare o găsim în una din cele mai vechi legi. Astefel redînd diferite opinii contrare s-a argumentat pozitia unor sau altor autori ori a fost expus punctual de vedere pe care autorul tezei l-a considerat cel mai aproape de realitate si de necesitătile actuale ale statului nostrum. victima sau familia ei nu puteau pricinui infractorului o pagubă mai mare decît cea generată de fapta lui. de aceea ocrotirea persoanei contra faptelor prin care s-au adus atingeri vietii. sănătate. în exclusivitate. prin trăirea cu adevărat a tot ce este bun. integritătii corporale sau sănătătii a fost principala preocupare a generatiilor întregi. ci uzufructul tuturor).Pe orice treapta a dezvoltarii sale. nu erau axate pe ideea de vinovătie. ocrotirea dreptului la viată se rializa fie în modalităti originare. frumos şi drept.n. anarhic sau sub rigorile legii. Lucrarea de fată prezintă un studio de drept penal privind omorul intentionat cu circumstante agravante în functie de latura subiectivă a componentei de infractiune. Astfel.prin toate mijloacele de care a dispus în acest scop. unde legea talionului avea mai multe forme: „ochi pentru ochi.

Infractiunile ce constau în suprimarea vietii unei persoane libere din comunitate erau judecate în complete specilale si erau pedepsite deobicei cu moartea. În Roma antică. La perioada respectivă codul era o lege supremă care si-a găsit elemente proprii si în alte legislatii a popoarelor vecine. V î. În perioada veche asasinatul se pedepsea cu moartea. care ulterior era înlocuit cu o sumă de bani. în jurul secolului al VII-lea î. fapt care a generat o tendintă de a studia necesitatea unor reglemetări scrise. consacră drepturile si libertătile persoanei – Magna Carta Libertatum (Anglia. printre care Solon si Dracon.) pentru prima oară face distinctia dintre actul premeditat si cel involuntar. deoarece se încerca de a se descoperi divinitatea prin atingerea unei trăiri interioare diferită de cea exterioară.n. generatoare de noi codificări: Constitutia Therisiană (1768). În China. care privea infractiunea sub două aspecte: al nesocotirii ordinii divine si al leziunii aduse ordinii umane. în Grecia au fost alesi legislatorii (persoane însărcinate cu elaborarea legilor scrise). Sciun si Scian. Pe parcursul anilor apare un interes: de a reglementa problemele juridice în mod precis. reglemetări în domeniu au existat în secolul al XXIII-lea î.153) si omorul din imprudentă (art. 15 iunie 1215. intarindu-se cadrul institutionalizat si rolul statului în domeniul penal. Practic nu sunt descrise componentele infractiunilor de omor. prima lege scrisă a fost Legea celor XII Table (sec. fapt care a dus la adoptarea primului act care schitează elemente ale unei protectii juridice a persoanei umane. Atît în China cît si în India. participatia. După legile lui Dracon omorul săvîrsit cu intentie era pedepsit cu izgonirea din cadrul societătii. în codurile Hia.).e. Infractiuni contra persoanei erau prevăzute ca fiind: omorul sotului de către sotie (art. Cele mai importante legi din perioada respectiva erau institutiunile lui Iustinian. Perioada Renasteri elucidează întărirea puterii statului. care urmau a fi aplicate tuturor.n. Codexul lui Iustinian si Novelae. victima sau rudele ei nu puteau pricinui infractorului un rău mai mare decît fapta comisă de către acesta.e. fază prepratorie (pregătirea). Digestele. Astfel în 1776 apare Declaratia Americană de Independentă de la Philadelphia care mentionează că:“ toti oamenii au fost creati egali si sunt înzestrati cu drepturi inalienabile de către creatorul lor printer care se află si . [5] În perioada imperială apare crima extraordinaria. juristilor si politicienilor. În acest sens. Cel mai important cod de legi datează din secolul al XI-lea î. cosiderată ca fiind infractiune gravă sau deosebit de gravă si care era urmărită din oficiu. Infractiunile în dreptul roman sunt desemnate prin notiunea de delicte. Se limita dreptul gentilic al Talionului si în cazul unor delicte minore se aplica pedeapsa cu moartea. cu toate că una dintre cele mai grave infractiuni era asasinarea unui brahman. circumstante agravante si atenuante [4]. Personalitatea umană si drepturile omului au constituit obiectului preocupărilor filosofilor. care pledau pentru înăsprirea pedepselor [3]. inspirată din legea talionului în materie penală si care făcea distinctie între crimen publica si delicta privata. care deja intervine direct în cazurile de omucidere. VII î. regale Ioan). Codexul Theodosianus.ceea ce a dus la elaborarea unor legi penale precise si unitare (ordonatele cu dispozitii de drept penal si de procedură panală). Acest document a stat la baza elaborarilor ulterioare în acest domeniu. putîndu-se însă aplica si alte pedepse în locul celei capitale (de exemplu. Talionul a fost limitat printr-un mod voluntar prin care victima avea posibilitatea să renunte la răzbunare în schimbul unui echivalent ( bănesc sau în natură).n. legile au avut un caracter religios. pedepsele pecuniare). Grecii îi considerau ca fiind cei mai întelepti gînditori. Legislatia lui Dracon (sec. Constitutia Piemonteză(1786.e.n. ce urma să fie plătita de către ucigas familiei victimei. Prin activitatea lor s-a anihilat arbitrariul cutumiar. pedepsele corporale. al lui Iosif al II-lea (1787) si al lui Napoleon Bonaparte (1810).229). Este surprinzător că legea vorbeste putin despre pedepsele capitale. În perioada Evului mediu s-a remarcat legea Corpus iuris canonice (1140). amputarea mîinii condamnatului). Dreptul penal cunoaste notiunea de tentativă..Hr.e.talionului. si este numit Legile lui Manu. Ucidera unui sclav în perioada veche nu atrăgea nici o sanctiune pentru autorul faptei. însă acest mod nu a fost reglementat în Codul lui Hammurabi. La romani vinovătia era grupată în doua forme: dolus (intentie) si culpa (greseală) si de ea depindea tipul pedepsei aplicate (închisoarea cu character preventiv. Dreptul barbar cunostea răazbunarea sîngelui.

Acest drept trebuie ocrotit prin lege. 16. aplicîndu-se legea sovietică. ci si instituirea unui sistem de control international asupra modului în care statele se achită de obligatiile de respectare. onoarea si demnitatea. Atentatele contra vietii persoanei pun în pericol nu numai existenta individului izolat. Bucovina si Ardeal au determinat adoptarea unui cod unic al României. în contextual în care popoarele erau foarte apropiate. Dreptul la viată. Îndreptarea Legii(1652). iar încalcarile prealabile ar fi sanctionate corespunzător. Siatemul respective a coexistat cu normele autohtone si după retragerea romanilor din Dacia.Primul cod penal român apare în 1937. aplicîndu-se evident sistemul de drep roman. libertatea. la inviolabilitatea persoanei sunt drepturi civile si sunt consacrate într-o multime de de acte.12. motivul si modul în care au fost comise. Legiunea Caragea(1818).1966. spre exemplu. sănătatea. în special. Cel mai complet act în materia drepturilor omului îl constituie Declaratia Universală a Dreturilor Omului (10 decembrie 1948 de Adunarea Generală a ONU). cele mai importante fiind: -Declaratia Universală a Drepturilor Omului. expresia “drepturile omului” desemnează un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane a căror respectare se întelege a fi promovată în folosul tuturor oamenilor. gravitatea urmărilor. Nu este posibil desfăsurarea normală a relatiiloe sociale fără ocrotirea vietii persoanei. Prin consacrarea pe plan international a conceptului de “drepturi ale omului”. [7] Viata omului este apărată de normele de drept si. care trebuie ocrotit prin lege. ultima fiind în vigoare pînă la adoptarea Codului penal al lui Cuza(1865). dar si a întregii societăti. Dreptul la viată este apărat prin urmare atît prin Constitutie cît si de legea penală. Viata este bunul cel mai de pret al persoanei.12. Nimeni nu poate fi privat de viată în mod arbitrar” . Potrivit Dictionarului de terminologie juridică international. elaborîndu-se Pactul cu privire la drepturile civile si politice1966 (“ dreptul la viată este un drept inerent al persoanei umae. . art. ca integritatea corporală. În timpul Feudalismului. Documtul Reuniunii de la Copenhaga si al Conferintei pentru dimensionarea umană a C. -Pactul privind drepturile economice. În perioada sovietică influentele românesti sunt înlăturate definitiv. Diversificarea reglemetăilor care existau în Basarabia. inclusive pedeapsa cu moartea. au urmat o serie de legi ce protejau viata si integritatea corporală: Cartea românească de învătătură(1646). tinîndu-se cont de accesul la anumite metode de apărare a celor mai importante vaori sociale. s-a urmărit nu numai proclamarea si darea lor unei dimensiuni. Apărarea drepturilor omului pune în sarcina organizatiilor internationale obligatia proclamării lor. Existenta reglementărilor internationale a determinat popoarele săsi conformeze prevederile nationale în domeniu. nimeni nu poate fi privat de viată în mod arbitrar”).E. 10.1948.viata si integritatea corporală a persoanei.dreptul la viată. la libertate si la inviolabilitate”. Legi scrise au existat si pe timpul lui Burebista. fără de care nu pot fi concepute nici celelalte atribute ale acesteia.S. inviolabilitatea sexuală. ale dreptului penal. libertate si la inviolabilitatea persoanei” . Codul penal incriminează faptele privitoare la viata si integritatea corporală în raport cu calitatea subiectului. în Basarabia se aplica legea Vechiului regat. De aceea apărarea acestei valori sociale constituie una dintre îndatoririle supreme ale fiecărui stat. dar si o valoare socială pe care dreptul o ocroteste în interesul întregii societăti.”Se cuvine a fi mentionate si actele constitutionale engleze de la sfîrsitul sec. cît si în legislatia lor internă. Convetia europeană pentru protectia drepturilor omului si a libertătilor fundamentale(1950). Adoptarea acestor acte au implimentat o tendintă de perfectionare a reglemetărilor privind consacrarea si apărarea drepturilor omului. garantare a drepturilor si libertătilor fixate atît în actele internationale acceptate de ele. ca fiind un drept absolut al individului. pînă cînd Dacia a fost ocupată de Imperiul Roman. Situatia se schimbă o dată cu unirea principatelor în 1918. art. care stipulează că: „ Orice om are dreptul la viată. care propovăduia spiritual religios al actelor regale. [6].Declaratia drepturilor din 1689) si Constitutia Statelor Unite din 1791. deoarece România Mare a fost supusă o perioadă unor pluralităti de legi penale. al XVII-lea ( Bill of Rights. deoarece nu se putea evita o atare influentă. sociale si culturale. care ar unifica legislatiile existente.C.3: “ Orice om are dreptul la viată.6 : “ Dreptul la viată este inerent persoanei umane.

în primul rînd. care perevede si garantează pentru prima dată în mod expres la art. Sectiunea 1. cel putin. libera dezvoltare a personalitătii umane sunt privite ca valori supreme si sunt garantate prin sanctionarea faptelor periculoase ce atentează la ele. aplicarea acesteia doar în cazurile infractiunilor celor mai grave. -Conventia cu privire la drepturile copilului (1986). Reglementări penale privind omorul în legislatiile Penale a altor state Fiecare stat a avut si va avea mereu particularitătile sale de dezvoltare. abolirea pedepsei cu moartea sau. de exemplu: el poate incrimina anumite fapte care după părerea lui atentează la valorile sociale apărate de legile constitutionale si poate dezincrimina altele. la integritatea fizică si psihică. unde demnitatea omului.2 dreptul la viată[8]. legea penală apără împotriva infractiunilor. De aceea este si firesc ca legiuitorul statelor respective să folosească anumite modalităti de prevedere în legislasie a procedeelor eficiente destinate mentinerii ordinii publice. avîndu-se în vedere că acest drept fundamental implică. Apărarea vietii în reglemetările penale rezidă în incrininarea anumitor fapte care constituie infractiuni.-Conventia Europeană pentru protectia drepturilor omului si libertătilor fundamentale. Actele internationale devin obligatorii pentru procesul de elaborare a legislatiei interne a statelor doar în măsura în care aceste state le-au ratificat. de fapt. etc.1950. În 1994. Roma. Acest fapt duce la diversificarea reglementărilor penale. nu pot fi confundate din punct de vedere juridic. acela al ocrotirii persoanei si a principalelor atribute ale acesteia: viata. Totalitatea acestor acte internationale atestă importanta existentei unor mecanisme juridice la nivel mondial pentru garantarea si apărarea drepturilor si libertătilor fundamentale ale omului. desi aceste constitutii prin continutul lor urmăresc tocmai ocrotirea vietii persoanei. Articolul 24 al Constitutiei se referă la acceptiunea restrînsă a dreptului la viată. cinstea. 04. Ea protejează dreptul la viată a persoanei numai în sensul ei fizic. demnitatea. o cerintă de bază a unui stat democratic si de drept. în primul rînd viata umană într-un cadru mai larg. Altele prevad expres si explicit dreptul la viată. de reglementare a relatiilor care apar în societate. deoarece el este garantat si de Codul penal al Republicii Moldova prin incriminarea infractiunilor contra vietii. 24 trei drepturi fundamentale. sănătatea. Un exemplu elocvent în acest sens este . desi sunt strîns legate între ele. printre alte valori sociale. că nimeni nu poate fi privat de viată în mod arbitrar. care. art. care sunt garantate de către stat. adică persoana umană ocupă locul prioritar în erarhia valorilor sociale din sistemul nostru de drept. Aceste drepturi sunt: dreptul la viată. Potrivit art. drepturile si libertătile lui.11. În unele constitutii. fapt datorat apartenentei acestuia la un anumit sistem juridic. se adoptă Constitutia Republicii Moldova.2 CP RM.2. Este. fiind surprinse elementele esentiale ce-I caracterizează sensul fizic. dreptul la viată nu apare expres formult.

“Infractiuni contra vietii si sanătătii”. ele se atrubuie la “alte infractiuni” (infractiunile de atunci si pînă azi se grupeză în două categorii: trădarea si alte infractiuni). în titlul II se denumesc faptele care prefigureză persoana umană. 222-19. Codul Penal al SUA incriminează în art. răspunderea din culpă a persoanelor morale (221-1). iar cele contra vietii se încadrau în infractiunile juridico-materiale grave. Titlul 16. în ar. uciderea din culpă (art. cartea a II-a: în capitolul I patricidul (art. asasinatul la comandă (art. alin. omorul în urma depăsirii limitelor legitimei apărări (art. 111-1 CPF).108.110). determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art.incriminarea lipsirii de viată la dorinta persoanei (eutanasia) de Codul Penal al Republicii Moldova la art. determinarea la sinucidere (art.109). cauzarea mortii din imprudentă (art. [10] Codul Penal italian reglementează infractiunile contra vietii.174-179. pruncuciderea (paragraful 217). infractiunile contra vietii sunt prevăzute în capitolul I. amenintările art.407). omorul agravat (art.uciderea unei persoane în conditii neagravante (paragraful 212). incriminează faptele contra vietii în două sectiuni distincte prevăzute în capitolul I si anume : faptele voluntare contra vietii (S-1) si faptele involuntare contra vietii (S-2).179) Legiuitorul din Federatia Rusă a inclus infractiunile contra vietii în Codul Penal din 1996 în capitolul VII.[11] . omorul comis în alte circumstante agravante (221-4). cartea a II-a. omorul ]n stare de affect(art.406) .210-5 este incriminată infractiunea de determinare sau ajutor dat victimei să se sinucidă. În Codul Penal francez din 1992 la diferentierea acestora de alte infractiuni s-a stabilit criteriul material. Capitolul II cuprinde si reglementări cu privire la faptele prin care se adduce atingere integritătii fizice sau psihice a persoanei după cum acestea sunt voluntare: actele de tortură si cele de barbarie (221-9) în formă simplă si apoi forma agravantă. În legislatia tuturor statelor infractiunile contra vietii. omorul cu premeditate (221-3). infractiunile contra vietii se încadrează în felonii (se pedepsesc cu privatiunea de libertate pe un termen mai mare de un an). care cuprinde art. 148 si neincriminarea acesteia de către legiuitorul olandez. atentatul la viata persoanei prin otrăvire (221-5). violentele simple si agravante.177). alin. art. cînd fapta este comisă din neglijentă. În conformitate cu dispozitiile legislative ale dreptului penal al SUA. din nepăsare sau dintr-o extremă indiferentă manifestată fată de viata umană.210-4 omuciderea din neglijentă (crimă de gradul III-neglijent homicide). 210-1 este incriminat omorul (crima de gradul I-murder). integritătii corporale sau sănătătii în capitolul I.105. inclusive la comandă. infractiunile contra vietii persoanei fiind incluse în cadrul crimelor (art. omorul simplu (art.176). 210-1 omuciderea (homicide). sistematizînd materialul astfel: în art.405).178). alin2). 210-3 omorul din imprudentă (crimă de gradul II-monslaugher). iar cel spaniol-în Titlul VIII.105. În prima sectiune este incriminat omorul (221-1). în capitolul III vătămările. Criteriul material de clasificare a infractiunilor a existat déjà la acel moment în Dreptul Penal englez. Acesta cuprinde: omorul simplu (art. din interes material (la comandă).1). În capitolul XVII sunt incriminate faptele contra integritătii corporale. adică gravitatea faptei. integritătii corporale sau sănătătii ocupă un loc prioritar. omorul la cererea victimei (paragraful 216). omorul agravant (221-2).106). cînd fapta este comisă cu temeritate.174). în art.alin. În capitolul II pruncuciderea (art. În sectiune a doua este incriminat omorul involuntar (22-6). unde sunt incriminate uciderea unei personae în conditii agravante (paragraful 211). 222-16 sau involuntare în art.cu bună stiintă. conform legii din 21 iunie a aceluias an. În Codul Penal al României. omorul în urma depăsirii măsurilor necesare pentru retinerea infractorului (art.108. sectiunea I. numite pe atunci felonii. omorul deosebit de grav (art. pruncuciderea(art. .1).întreruperea sarcinii (paragraful 218). Titlul XII. uciderea unei persoane în conditii atenuante (paragraful 213).2).[9] Codul Penal german reglementează infractiunile contra vietii în capitolul XVI.410). pruncuciderea (art. sunt incriminate: omorul (art. Conform lui pînă în 1967 infractiunile erau împărtite în juridico-materiale si juridico-procedurale. omorul calificat (art. După 1967.175). intitultă “Omuciderea”. cînd fapta este comisă cu intentie. Astfel.107). Infractiunile contra vietii sunt clasificate diferit în tări diferite.

vom ajunge la notiunea generală de omor. drepturilor si intereselor legitime ale omului. Această definitie a notiunii de omor este aplicată tuturor infractiunilor savîrsite prin omor. aduc atingere fiintei. atunci cînd cauzarea mortii constituie temeiul raspunderii penale. omorul este definit ca privarea ilegală.si faptele atribuite împotriva altor drepturi si interese ale omului. prevăzute la art 145-148CP al RM. atît în ceea ce priveste însăsi existenta sa fizică si atributele fundamentale ale personalitătii lui. din punct de vedere al teoriei dreptului penal. un punct de sprijin care ne ajuta să solutionăm corect chestiuni particulare ce apar in procesul de calificare a faptelor. pe de o parte. Conceptul de omor Legea penală acordă cea mai mare însemnătate ocrotirii omului. Există însă si alte definitii ale acestui concept. Cuznetov A. actiunea sau inactiuneapoate prezenta însă unele particularităti. adică prin incriminarea tuturor faptelor care. după cum. [13]referitor la ceastă definitie. sporindu-I vădit gradul de pericol social. sub un aspect sau altul. Legislatiile moderne prevăd.Sectiunea 1. cît si în ceea ce priveste toate celelalte drepturi.mentionănd că orice actiune sau inactiune este considerată infractiune doar cu conditia că ea este prevătută de lege în caliatate de faptă socialmente pericoloasă si evaluează în calitate de temei al răspunderii penale. Pentru început este necesar de a analiza notiunea conceptuală de omor care reprezintă un reper. cu titlu Infractiuni contra vietii si sănătătii persoanei. să cunoastem semnele individuale ale infractiunilor comise si să verificăm conformitatea lor cu prevederile legii. la capitolul privind „omuciderea “. putem mentiona că componentele de infractiuni contra vietii sînt concentrate în articolele 145-150 Cod Penal al Republicii Moldova. pe de alta parte. Dacă să ne referim la legislatia noastră. o însemnatate deosebit de mare pentru practica aplicării normelor panale ce contin semnele componentei de omor. o asemenea componentă de infractiune poate fi privită doar în calitate de constructie teoretică care are însă asa cum am mentionat anterior. În realizarea sa concretă. Aceste împrejurări sînt valorificate de legiuitor si prevăzute ca elemente circumstantiale în continutul infractiunii de omor.[12]În codul nostrum penal sînt reglementate omorul simplu si omorul calificat. Acelasi autor propune o altă formulare a . intentiontă sau din imprudentă. Asadar. Evident. de viată a unei alte personae. libertăti si interese pe care societatea este datoare să i le asigure. care sînt reglementate în partea specială a Codului Penal. Faptele sociale periculoase îndreptate împotriva omului sunt numeroase si variate. însă în cadrul lucrării date ne vom referi doar la articolul 145 Cod Penal al Republicii Moldova. actiune care are ca rezultat moartea victimei.V. omorul este definit ca lipsirea ilegală si intentionată de viată a unei alte personae. în afară de forma de bază a omorului (sau omorul simplu). fără a schimba substanta faptei. reprezentînd o modalitate normativă agravată a infractiunii de omor. critică pe bună dreptate partea finală a definitiei date. existenta unei actiuni (inactiuni) comise cu intentia de a suprima viata unei personae. sub formă agravante de calificare. legiuitorul le-a inclus pe cele dintîi într-o categorie distinctă de infractiuni. Infractiunea de omor implică întotdeauna aceleasi caracteristici. de aceea o indicatie specială asupra acestui semn este în plus.Aceast fapt se datorează în manieră specifică Dreptului Penal.Omorul intentionat cu respectivele circumstante agravante. în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează diferite elemente care. îi da o coloratură diferită. si anume. Făcînd distinctie între faptele îndreptate împotriva drepturilor absolute privitoare la existenta fizică si la principalele atribute ale fiintei si personalitătii umane. modalităti agravate de omor. Sintetizînd semnele comune pentru toate formele si tipurile deomor la etapa finală a analizei si ridicîndule la un tot întreg în limitele definitiei stiintifice.3. astfel potrivit unei opinii.

de viată a unei alte persoane”..V. Și o altă definitie: omorul este privarea ilegală de viată a unei alte persoane. Practic aceeasi opinie este împărtăsită si de către savantul Rosca C. care atentează la viata altei personae si-i cauzează acesteia moartea. 105 al Codului Penal al Federatiei Ruse pînă a fi modificat. Anume această ultimă definitie o găsim în alin. ci o conduită gresită a făptuitorului într-o situatie periculoasă. 1 art. Astfel. definitia dată de Pobegailo si Mendelson a fost împartăsită si de doctrina noastră pînă la intrarea în vigoare a Codului Penal din 2002 după care din definitia dată a fost inlăturată sintagma sau din imprudentă deoarece conceptului de omor îi este caracteristic o conduită violentă. ceea ce crează rezerve de interpretare în diferite feluri. După cum am mentionat mai sus.că această faptă este savîrsită “ilegal “. Definitie de asemenea dintre cele mai reusite cu cîtva timp în urma care era împărtăsită si de doctrina noastră[14] este dată de autorii Pobegailo E.Astfel în urma constatărilor date s-a ajuns l-a concluzia ca lipsirea de viată din imprudentă sa fie incriminată într-un articol aparte (articolul 149 CP) deoarece gradul de pericol social al acestei infractiuni este mai redus în comparatie cu cel al infractiunilor savîsite prin omor. omorul reprezintă o faptă ilegală ce cauzează moartea unei alte personae.1art105C. în conditiile legitimei apărări.P. omorul este doar cauzarea intentionată a mortii unei persoane. potrivit unei opinii. urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei[15]. si Mendelson G.notiunii de omor.. însă si aici pot exista careva obiectii la faptul că nu este specificat modul intentionat de comitere a infractiunii date.: “Omorul este lipsirea ilicită culpabilă de viată a altei personae”.F. În alte surse întîlnim definitii care nu contin toate semnele necesare ale notiunii de omor. al Federatiei Ruse face posibil de a atribui la fapta de omor cauzarea mortii celui care atacă. Însă această definitie tine de domeniul trecutului. În fond aceeasi notiune o gasim si în una din lucrările autorului Borodin S. si anume: omorul reprezintă fapta social periculoasă săvîrsită cu vinovătie si prevăzută de legea penală. Căci interpretarea literală a alin. susceptibilă să producă în anumite împrejurări. legiuitorul rus a omis un foarte important cuvînt. aspru criticată la timpul său. identică la ambii. Deci în concluzie putem mentiona ca definitia cea mai perfectă a omorului este lipsirea ilegală si intentionată de viată a unei alte persoane . care cauzează moartea altei personae. Astfel în prezent notiunea de omor sună în felul următor ”privarea ilegală de viată prin actiune sau inactiune “. La constructia acestei definitii. definitia evocă următoarele: “Omorul este privarea ilegală. Potrivit unei alte opinii. deoarece a fost modificată anume în legatură cu problema expusă mai sus. care sustine că omorul este fapta social periculoasă săvîrsită cu vinovătie.A. intentionată sau din imprudentă. reprezentînd o formă de manifestare a făptuitorului care aluat hotărîrea de a suprima viata unei personae si se foloseste de mijloacele apte să realizeze acest scop pe cînd în cazul lipsirii de viată din imprudentă nu avem un act de violentă.