Design teorie i metodologie

1. Designul ca fenomen de baz al civilizaiei contemporane. Afirmarea designului n

epoca societii industriale.
Pe parcursul istoriei, civilizatiei umane obiectul usual a fost confectionat nu doar in scopul
atingerii unei anumite functii ale obiectului, dar si urmarindu-se un anumit obiect estetic.
Astfel in sec. 19 in cadrul civilizatiei industrial apare cererea ca obectul cu destinatie practica
sa fie si frumos . Si daca acest lucru mai inainte se realiza prin ornamente si decoratiuni ,
apare necesitatea ca frumosul sa se dezvolte la nivelul formei . Iar conceptual acesteia era
determinat de solicitarile pe care urma sa le faca. Noul fenomen de civilizatie ce aduce in
discutie obectul functional, capabil sa incante privirea fara a recurge la ornamente si
decoratiuni inutile, a fost denumit prin cuvintul design.
Obiectul uzual era pretutindeni original , unicat si definitive. Odata cu aparitia productiei
industriale , mestesugarul , autorul unui anumit obict il confectioneaza prin intermediul
unei masini , astfel operatiunea de producere a obiectului uzual se evidentiaaza in 2 etape :
1.realizarea prototipului unui anumit obiect , schita , machete etc .
2.confectionarea productiei propriu zisa , industriale in serii mari .
Procesul producerii cere implicarea : la I etapa- a proiectului ;
la II etapa a producatorului .
In aceasta perioada se impunea prezenta esteticianului functional tehnologic si formal
esthetic. Obiectul uzual neaparat trebuie sa fie inzestrat cu o valoare estetica proprie .
2.Etimologia noiunii design.Premizele i geneza designului n epocile produciei
meteugreti.
Radacinele cuvintului -,, Designare,, ( a trasa , a indica , a desena , a ordona ) , acest cuvint
a fost mostenit de toate limbile romanice si chiar de engleza si germana . Pentru prima
data se intilneste in dictionarul de la Oxford .
In 1593 plan mental , 1638- plan in constructii , 1697- schita preventiva p-t a construi ceva .
Cu timpu notiunea sa complec. cu un spectru amplu de noi semnificatii . Etimologia
cuvintului designer are citeva nivele semantice : 1.decorativ ornamente , uzor , decor
2.proiectarea grafica schita , desen , schema , compozitie , proiect .
3.prognosticare intentie , plan , idee , scop final .
4. dramatic - intriga , proces , care are un anumit scop final .
In semnificatia moderna designul se afirma in 1851 si se afirma acest cuvint anume cu
producerea obiectelor in mod industrial .

In acea perioada designul ca o metoda de creatie ce urmareste sa asigure fiecarui

produs un inalt randament functional , insotit de aspectul agreabil . Designul se numeste
metoda de creatie procesul si rezultatul proiectarii tehnico artistice, orientate spre
armonizarea inaltelor calitati functionale si valorile estetice ale produselor uzuale . Astfel
designul este un proces de creatie , de inventie , confectionare si un rezultat al acestui
proces .
3.Definitivarea fenomenului design. Designul ca activitate practic i tiinific.
Design se numeste metoda de creatie, procesul si rezultatul proiectarii tehnico-artistice
orientate spre functionalismul si estetica produselor uzuale, fiind un proces al activitatii
umane, spatiul ambiental si mediului informational. Astfel, designul este un proces de
proiectare si creatie a unui obiect.
Designul ca fenomel al stiintei si al activitatii practice de proiectare tehnico-artistica poate fi
coneceput ca un sistem, un intreg organizat al unui ansamblu de elemente intr-o interactiune
activa si logic determinata.
Designul ca un sistem intreg. Factorii ce deriva din faptul ca designul este un fenomen
integru si complex sistemic
1)Designul in cadrul proiectarii tehnico-artistice urmareste un scop bivalent(complex)
a.practico-utilitarist b.estetic
2)Designul ca stiinta si ca activitate are o natura sintetica, adic prezinta o sinteza a mai
multor domenii de stiinta tehnica si arta (proiectare, inginerie, arta plastica, ergonomie,
ecologie, estetica, psihologie, management, economie, marketing, sociologie, servicii
publice, jurisprudenta, statistica)
3) Functia obiectului determina ideea constructiva, iar aceasta idee determina structura. In
consecinta se determina alegerea mijloacelor. In final se alege forma. Forma- esteticul
4)Realizarea procesului de proiectare necesita efortul uinei echipe de specialisti in diverse
profile.
5)Desfasuraea procesului de proiectare decurge in mai multe faze si etape.
6)Sucesul proiectarii depinde de mai multi factori obiectivi si subiectivi.
7)Pe parcursul proiectarii are loc interactiunea dintre proiectant si consumator.
Orice obiect proiectat (in cadrul proiectarii tehnico-artistice)fie obiect uzual, fie sistem
spatial, fie o activitate sociala sau proces de activitate (prezentare de carte) orice mediu
informational se proiecteaza dupa legile designului: optimizarea aspectului tehnic corelat cu
aspectul estetic, aceasta corelare este principala caracteristica a designului. Orice obiect de
proiectare tehnico-artistica este un sistem, un tot intreg organizat constituit dintr-un
ansamblu de elemente aflate intr-o interaciune activa. Modul de legatura interna a
elementelor, organizarea relatiilor intre ele constituie structura sistemului.
Scopul si obiectivele proiectarii tehnico-artistice:
Designul este activitate proiectanta, care creaza obiectul-artistic cu implicarea cunostintelor
ingineresti si stiintifice. Activitatea de proiectare tehnico-artistica a obiectelor uzuale si a
spatiului ambiental este orientata spre constituirea calitatilor superioare atit in aspect

functional cit si in cel estetic. Scopul final al acestei design-proiectari este de a realiza
maximal ideea constructiva si estetica a obiectului. Obiectivele designului sunt orientate spre
crearea produselor in care va fi gasit echilibrul intre functionalitate, durabilitate,
economicitate, ergonomicitate si frumusete.

4 Scopul, obiectivele, principiile i legile designului.

Activitatea de proiectare tehnico artistice a obiectelor uzuale, este orientata spre
construirea calitatilor superioare atit in aspect functional cit si in aspect estetic .
Scopul designului - consta in umanizarea mediului obiectual , care il inconjoara pe om .
Principiile , obiectivele designului : crearea produselor in care se va asigura un echilibru
intre functionalitatea , durabilitatea , economicitatea , ergonomicitatea , comoditatea ,
siguranta ,frumusetea . Aceasta inseamna ca designul urmareste obiectivele de :
1.imbunatatirea performantei , caracterist., produselor .
2.realizarea unor produse promotionale , adica mai ieftine la cumpararea la folosirea si
repararea .
3. optimizarea formei artistice , expresivitati
4.impunerea pe piata interna si internationa .
5.compatibilitatea produselor cu mediul ambiant si cu cei care le utilizeaza oamenii .
Principiile designului sunt :
1. Argumentarea stiintifica
2. Motivarea tehnologica
3. Argumentarea estetica
4. Colegialitatea si orientarea umanista .
Desi designul ca abordare teoretica incepe din a doua jumatate a sec. XIX . Totusi un sistem
coerent de legi ale designului a fost elaborat deabia la mijlocul sec XIX. Autorul acestor
legi Jacques Viennot , care a formulat cele 14 legi ale designului si le-a publicat in
revista sa Eletique industrie . Mai tirziu aceasta cercetare a designului a fost continuata
de catre unul din discipoli Bauhausului Maholy- Nagy L. care a formulat 3 axiome ale
designerilor care s-au contraversat posibilitatea si necesitatea de a formula legile design.,
deoarece designul inseamna frumusetea , iar sa evoluezi o frumusete nu e posibila.
Frumusetea este doar o revelatie , un sistem complex de legi ale designului a fost formulat
de catre savantul roman Andrei Dumitrescu , pref la universitatea politehnica din
Bucuresti . Dumitrescu a formulat 27 de legi ale designului .
Aceste legi Dumitrescu a clasificat in 3 grupe :
1. Legi generale ;
2. Legi de proiectare ;
3. Legi de evaluare .
I. Legile generale ale designului :

1.legea fundamentala a designului este imbunatatirea calitatii vietii de provine

umanismul .
2. legea evolutiei adica aspectele exterioare ale designului , ale obiectului uzual se
schimba in timp datorita modei.
3. legea conditionarii , obiectele cu functii identice vor aparea aspect divers in
dependenta de material si tehnologii .
II. Legile de proiectare :
1. Legea genezei designul unui produs poate fi generat prin :
a) preluarea creativa a elementelor ale ambalajului vizual de la produsele existente .
b) designul poate fi generat prin inspirarea din natura
c) aplicarea unor tehnici de sporita creativitate .
2. legea functionalitatii functia determinata forma
3. legea ecologica
4. legea sincronismului caractere functionale si etnice formale trebuie proiectate in
paralel, concomitent si in strinsa legatura una cu alta .
5. legea racordarii la segmentul de piata .
III. Legile de evaluare :
1. Legea evaluarii directe designul unui produs se evalueaza in momentul cind trece
in posesia exploatarii utilizator produs
2. Legea primordialitatii primul criteriu criteriu functionalitatii .
3. Legea semnificatiei orice produs prin limbajul sau contine o informatie , un mesaj
despre produsul in sine despre producatorul sau si despre utilizator , consumator .
4. Legea naturaletii trebuie puse in valoare produsul.
5. Legea moralitatii onestitate .
Designul are autoru si adresant . Intre designeri si adresant este o legatura interdependenta .
Creativitatea lui este consacrata adresantului , iar adresantul il motiveaza pe designer , il
sugereaza domeniul pentru o noua creatie .
5.Cercetarea tiinific a designului.Geneza i evoluia tiinei despre design.
Desi designul ca abordare teoretica incepe din a 2-a jumate a sec XIX totusi un sistem coerent de legi ale
designului a fost elaborat abia la mijlocul sec XX. Autorul acestor legi a fost cunoscutul designer Jaques
Viennot, care a formulat cele 14 legi ale designului si le-a publicat in revista sa. Mai tirziu aceasta cercetare
a designului a fost continuata de catre unul din discipolii bauhausului Moholy-Nagy Laszlo care a formulat 3
axiome ale designului. S-au gasit designeri care s-au controversat avit necesitatea de a formula legile in
design deoarece desig inseamna frumusete, iar sa evaluezi o frumusete nu e posibil.Frumusetea este o
revelatie. Un sistem complex de legi a fost formulat de catre savantul roman Andrei Dumitrescu, profesor la
politehnica din Bucuresti.Acesta a formulat 27 de legi ale designului. In primul rind in baza analizei
sistemelor teoretice ale altor autori precum si in baza propriului studiu al fenomenului designului.
Aceste legi Dumitrescu le-a clasificat in 3 grupe:
1.legi generale

2.legi de proiectare
3.legi de evaluare
Legile generale ale designului:
1) Legea fundamentala a designului este imbunatatirea calitatii vietii, de aici provine umanismul
2)Legea evolutiei, adica aspectele exterioare ale designului, ale obiectului uzual se schimba in timp datorita
progresului tehnologic si datorita modei.
3)Legea conditionarii- obiectele cu functie identica vor avea aspect divers in dependenta de material si
tehnologie
Legile de proiectare:
1)Legea genezei- designul unui produs poate fi generat prin a.preluarea creativa a elementelor limbajului
vizual de la produsele existente b. Designul poate fi generat prin inspirarea din natura c. Aplicarea unor
tehnici de sporita creativitate.
2)Legea functionalitatii- functia determina forma
3)Legea ecologica
4)Legea sincronismului- caracteristicile functionale si estetice formale trebuie proiectate in sincron (paralel)
concomitent si in strinsa legatura una cu alta.
5)Legea racordarii la segmentul de piata.
Legile de avaluare:
1)legea evaluarii directe- designul unui produs se evalueaza in momentul cind trece in posesia exploatarii
utilizator-produs.
2)Legea primordialitatii primul criteriu: criteriul functionalitatii
3)Legea semnificatiei- orice produs prin limbajul sau contine o informatie, un mesaj despre produsul sau si
d-e utilizator, consumator.
4)Legea naturaletei- trebuie pus in valoare produsul
5)Legea moralitatii - onestitatea
Designul are autor si aresant. Intre designer si adresant este o legatura interdependenta. Designerul se
orienteaza la adresant. Creativitatea lui este consacrata adresantului, iar adresantul (utilizatorul) il motiveaza
pe designer, ii sugereaza domeniul pentru o noua creatie.

6. Coninutul, problematica i direciile de baz ale teoriei designului.

Teoria designului prezentind un compartiment al esteticii tehnice, in dependenta de problemele examinate poate fi
impartit in mai multe subdiviziuni, in fiecare din ele fiind specificate diverse notiuni, conceptii, probleme:
1)notiunile si categoriile de baza a designului
Este identificata cea mai importanta notiune -design, etimologia, sensul ei, aprecierile elaborate de catre diferiti
specialisti. Sunt formulate si alte notiuni cheie precum functie, structura, forma, valoare estetica, morfologie, imagine
estetica s.a.
2)scopul si sarcinile designului
Scopul designului ca fenomen al culturii contemporane este de a contribui ridicatii nivelului calitatii vietii umane si
perfectionarii relatiilor social-culturale intre ei prin intermediul creerii unui mediu obiectual armonios corespunzator
exigentelor materiale si spirituale, utilitaristice, estetice. Sarcinile designului sunt: refacerea mediului obiectual de pe
pozitiile exigentelor economice, ergonomice, ecologice, estetice; majorarea nomenclaturii si sortimentului produselor
pe piata; ameliorarea eficacitatii economice a producerii si realizarii produselor industriale; educarea unui gust estetic
elevat; ridicarea nivelului de cultura generala si artistica.
Scopul si sarcinile designului motiveaza principalele functii sociale ale designului: umanizatoare,socializatoare,
creativa, rationalizatoare, organizatoare, semnificativa, ecologica, de prognozare, estetica, hedonistica.
3)principiile si legile designului
a.argumentarea stiintificab.motivarea tehnologicac.viziunea sistematica.d.colegialitate
e.orientarea umanista
4)criteriul functional si structural in proiectarea tehnico-artistica; aspectele compozitionale in design

Criteriul functional si structural in proiectarea tehnico-artistica este motivat de acel dublu scop pe care-l are designul:
produsele de design sunt menite a satisface si exigentele utilitariste si cele estetice. Aspectul utilitarist exprima functia
obiectului. Aspectul estetc se manifesta in structura, forma lui.
5)factorul subiectiv si obiectiv al designului
Activitatea de proiectare tehnico-artistica este dependenta de 2 grupuri de factori: obiectivi- caracteristicile materialtehnologice ale produsului final; si subiectivi-caracteristicile exigentelor consumaorului
6)designul ca activitate modelatoare
Proiectarea este in esenta sa o activitate de modelare- reproducere schematica, grafica a unui obiect sau a unui sistem
(sau a unei relatii) (prin)sub forma unui obiect sau sistem similar, analog
7)designul-o forma de creatie obiectual artistica
Designul ca proces de proiectare tehnico-artistica inpreuna cu arhitectura si arta decorativa-aplicata formeaza grupui
de arte arhitectonice. Astfel in formele sale proiectante designul este o componenta a culturii spiritualea culturii
spiritulale
8)designul in cadrul culturii materiale
Designul ca produs al proiectarii tehnico-artistice ca obiect- constituie o componenta a culturii materiale. Dar e
necesar de accentuat ca datorita designului obiectul material devine purtator al sensului spiritual.
9)imaginea artistica in design
Organizarea vizuala a produselor de design se realizeaza conform legilor de arta. Designul creaza imaginea artistica a
obiectului proiectat (frumusetea obiectului util). Esteticianul englez Hebert Read in opera sa Arta si industria
prima lucrare esentiala d-e design- califica designul ca o forma superioara a artelor
10)stilul si moda in design
Imaginea artistica a produsului de design se manifesta in stil (totalitatea elementelor constructive caracteristie si
constante) In sec XX un fenomen de amploare devine moda, care spre deosebire de stil se caracterizeaza printr-o
mobilitate, flexibilitate si o scurta durata de timp
11)tipologia designului
Se efectuiaza in dependenta de obiectul activitatii de proiectare> designul produselor, designul proceselor, designul
mediului si designul mediului informational.

7. Caracterul interdisciplinar al designului.

Designul este, inainte de toate o activitate creatoare integratoare ce cuprinde o gama larga de
discipline. Inca de la primii pasi designul s-a impus ca un fenomen interdisciplinar, ca o
punte de echilibru intre arta, stiinta si tehnica.
Pornind de la profetica afirmatie a renumitului conte Leon de Labord (1807-1869)
"Viitorul artelor, al stiintelor, si al industriei se afla in unirea lor", putem constata ca in
societatea contemporana interferenta intre aceste domenii este si mai puternica. Aceste
domenii nu sunt incopatibile, contaradictorii sau concurentiale, ci doar specifice si solitare.
Ele se consolideaza si se conditioneaza. Designerul trebue sa stie ca functionalul,
ergonomicul, esteticul si economicul trebue sa conlucreze pentru a se ajunge la eficienta.
In societatea conteporana in conditiile civilizatiei industriale si a revolutiei tehnicostiintifice se produce si o mai mare interferenta intre aceste domenii. Raspunsul la vechea
intrebare E ste designul o arta, stiinta sau tehnica ar fi, ca succesul si rezultatul final este
datorita imbinarii tuturor acestor elemente.
Designul este o activitate de sinteza, care asambleaza diferite domenii de activitatearta plastica,proiectare tehnica,inginerie, economie, sociologie, psihofiziologie, legislatie
marketing, servicii pubice etc. Succesu designului depinde de imbinarea tuturor acestor
stiinte.

Designul este o activitate integratoare, creatoare, care are un scop multiplu, ea fiind
orientata spre a creaun obiect care va combina concomitent asa trasaturi precum
functionalitate, ergonomicitatea, calitatea, performanta, durabilitatea,
siguranta,economicitatea, frumusetea. Fiecare din elemente depinde de celelalte si este
practic imposibil sa le definim separat. Ele trebue cercetate in asamblu. Acest scop multipu
genereaza caracterul multidiscplinar al designului. Designul se manifesta in conceperea,
planificarea, executiea si comercializarea obiectelor ele fiind un rezultat al muncii in echipa.
Designul conteporan, fiind orientat spre recostruirea totala a mediului de existenta
umana, spre un nivel calitativ nou al corelatiei intre om si natura, intre cultura materiala si
cea spirituala, modifica in primul rind corelatiea intre stiinta tehnica si arta.
8.Designul ca fenomen al culturii.
Renumitul designer si teoretician Thomas Moldanado afirma de designul este o "forma de
cultura o forma de arta fiind un continuator al conceptiilor de la Bauhaus, el tinde sa
afirme un design necomercial orientat spre formarea gusturilor estetice ale societatii.
Totodata el argumenteaza necesitatea dezvoltarii bazei stintiifice a proiectarii. Designul este
un aspect, un component integru al culturii.
Cultura reprezinta totalitatea valorilor spiritual si materiale, realizate de omenire pe
parcursul vietii sale.
Cultura spiritual include asa ramura: arta, stiinta, religia, ideologia iar valorile materiale
includ: lumea obiectelor uzuale, constructii, edificii, mijloace de transport, drumurile,
massmedia, unelte de munca si produsele alimentare. In domeniul culturii spirituale se
manifesta tangenta intre design si stiinta.
In domeniul valorilor materiale legatura intre design si toate compartimentele culturii
materiale(produse, mijl. de transport, massmedia, unelte de munca) exista o strinsa legatura
si nemijlocita. Designul este incadrat in procesul utilitar si am putea chiar utiliza in acest sent
notiunea de sincretism. Designul poate fi caracterizat ca un fenomen complex de sinteza care
asambleaza diverse domenii de activitate umana, artistica si stiinta, designul este un fenomen
integrar intre cultura spiritual si cea materiala.
Proiectarea artistica a unui produs necesita un spirit de creator, o imaginative si viziune
artistica. Specialistul designer trebuie sa gaseasca o forma de produs, proiect, interior.
Frumosul ca notiune de estetica are 3 nivele de semnificatie: frumosul natural, frumosul
artistic ( in arta), frumosul util.
9.Semnificaia estetic a designului. Designul i arta.
Proiectarea artistica a unui produs necesita un spirit creator, o imaginatie si o viziune
artistica. Specialistul designer trebuie sa gaseasca o noua forma de proiect, produs, interior.
Forma artistica a noului proiect este acel element pin care obiectul se expune receptarii
vizuale. Receptarea vizala a produsului in design este cee ce apropie designul de arta
plastica.

Design autorul trebuie sa se conduca de notiuni de arhitectonica, compozitie,

echilibru, simetrie si asimetrie, dinamica si coloristica.
Semnificatia estetica a designului, esteticul in design (factor ce se manifesta, se
exteriorizeaza prin forma) trebuie sa se coordoneze strict cu functionalul (care poate fi
comparat cu notiunea de continut)
Frumosul ca notiune estetica are 3 nivele de semnificatii:
-frumosul in realitate (natura)
-frumosul in arta
-frumosul util
Gustav Feshner (1801-1887) filosof german. A analizat raportul dintre categoriile de
frumos si util si a mentionat: "Utilitatea este prima cerinta a tuturor obiectivelor si daca in
infatisarea lor latura practica ar lipsi, ar lipse si frumusetea"
Designul in arta plastica
Inca din timpurile cele mai stravechi (Grecia Antica) arta plastica si mestesugurile (creatia
obiectuala) erau considerate ca fenomene inrudite, astfel marele filosof al Greciei Antice,
Aristotel (384 in.Hr. - 322) autorul primei clasificari in istoria artelor a mentionat ca sunt 2
categorii "artistice":
1. Artele "mureice" (protejate de muze)
2. Artele tehnice (notiunea tehnica - in greaca - iscusinta, maiestrie) ceea ce in latina - artis.
Sunt intrunite artele plastice si mestesugurile.
In Evul Mediu - Augustinus (354 - 430 in. Hr.) imparte artele in 2 categorii:
-libere - muzica, retorica, dialectica si atronomia
-mecanice - artele plastice si mestesugur.
In Epoca Moderna, in sec XVII-XVIII artele plastice sunt divizate de mestesuguri si
notiunea de arta plastica, include pictura, greafica si sculptura.
Academiile de arte frumoase pregateau specialiste in domeniu. In timpul actual notiunea de
arta plastica este tratata in 2 aspecte: restrins si amplu. Aspectul restrins - sculptura, pictura,
arta. Aspectul amplu - arhitectura, arta decorativa, designul.
Toate artele plastice (aspectul restrins, pictura, design) sunt spatiale (exista intr-un
spatiu bi sau tridimensional) sunt statice si sunt percepute prin aparatul vizual. Diferenta
intre cele 2 subgrupe de fenomne ale artelor plastice este urmatoarea: arte plastice au ca
principala destinatie functia cea estetica. Celelalte domenii, genuri ale artelor plastice
(aspectul amplu, arhitectura, arta decorativa, design) au o semnificatie, o functie complex
utilitara si estetic.
10. Raportarea designului la alte domenii ale tiinei i tehnicii.
Designul si marketingul
Designerul trebuie sa conlucreze in permanenta cu economistul de marketing pentru a derula
cercetarile de piata, legate de previziunea volumului vinzatorilor, pretul produsului, crearea
imaginii produsului, mesajul promotional, pozitia produsului in raport cu concurenta, spatiile
ambianta si locul vinzarii etc. Designul si managementul

Activitatea de design este nemijlocit raportata la una din cele mai importante discipline
economice managementul, stiinta si arta de a conduce care studiaza totalitatea metodelor si
activitatilor de organizare si conducere a intreprinderilor.
Designul si ergonomia
Designul contemporan are legatura directa cu ergonomia, interactiunea dintre om-masinamediul de munca , in vederea normalizarii rationale ale acestora, a imbunatatirii metodelor si
mijloacelor de productie in conformitate cu principiile de comoditate, protejare, igiena.
Designul si sociologia.
Designul este un factor mereu prezent in civilizatie. Designul constituie un mijloc important
de innobilare si ameliorare a conditiilor de munca si de viata a omului, avind o menire
sociala profund umanizatoare.
11. Noiuni generale despre metodologia cercetrii designului.
Inca din prima jumatare a sec XX in biologie s-a facut o descoperire
importanta.Anohid(neoropsiholog) facind in anii 30 un experiment asupra unui ciine, a facut
concluzia ca orice organism viu formeaza un sistem.
Cibernetica-teoria sistemelor. Orice organism viu-ansamblu,totalitate,sistem de organe
interdependente unele de altele si totodata intreg sistemul fiind dependent de mediul exterior.
Pornind de la premiza ca natura este cel mai bun organizator , ei au elaborat o noua
viziune,o noua gindire stiintifica ,o noua metodologie de studiu,de cercetare,denumita
sistemica.Ulterior gindirea sistemica a fost abordata in toate domeniile stiintei
precum:filosofia,logica,matematica,informatica,fizica si electrotehnica,fiziologia si
psihologia,pedagogia si filologia,etc.
Autorul gindirii sistemice a fost celebrul neurofiziologul ,academicianul Anohin(18981974).In fundamentala lucrare despre activitatea reflex-conditionata a creerului(1935) ,a
formulat teoria sistemului functional. Mai tirziu biologul austriac Ludovic van
Bertalanffi(1901-1972) a fondat teoria generala a sistemelor(1968).In centrul acestor teorii se
afla conceptul de sistem.
Sistemul prezinta un ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune activa,organizata
nonintimplatoare.
Sistemul constituie un intreg organizator cu proprietati si functii proprii specifice,deosebite
de cele ale elementelor componente.
Sistemul prezinta o formatiune distincta relativ autonoma de mediu inconjurator,dar mereu
receptiva la acest mediu.
Elementele sistemului sunt niste subsisteme ale intregului.Relatiile intre elemente sunt logic
determinate si structurarea interna a elementelor formeaza notiunea de structura.Structura
este modulul de organizare interna ale elementelor in sistem.Asigura ordinea stabila in cadrul
sistemului.Sistemul si structura sunt interdependente si se determina reciproc.Fara un
oarecare element al sistemului cu un rol al elementelor in plus sistemul nu mai exista.
Comportarea sistemului ,interactiunea cu mediul constituie functia sistemului.Deoarece
sistemul functioneaza in dependenta de structura ,in mod logic admitem ca functia depinde
de structura.
Sistem-Structura-Functie
Sistem-adiacenta mediu

Mediu in care functioneaza sistemul trebuie tratat ca pe un hipersistem ce influenteaza in

mod hotaritor asupra sistemului. Gindirea sistemica este bazata pe ideea ca toate partile
componente ale sistemului pot fi intelese doar in contextul corelarii elementelor componente.
Gindirea sistemica poate fi utilizata in studierea oricarui sistem:natural,social, uman,
stiintific, conceptual etc. Identificarea fenomenului sistemic se face in baza urmatoarelor
proprietati: 1Integritatea. 2 Autonomia relativa 3. Organizarea 4. Finalitatea 5. Interactiunea
cu mediul.
12.Metodologiacercetrii designului n viziune sistemic.
Metodologia designului. Analizeaz totalitatea principiilor de cercetare i a metodelor de cunoatere, folosite
n studierea i interpetareatiinific a designului. Teoria sistemic constituie baza metodologica aplicata si
in studierea designului.
Teoria sistemic aplicat n design.
Principalul mod de abordare tiinific a designului este principiul desistem,ceea ce se motiveaz prin
complexitatea, caracterul de sintez afenomenului design:
1.Designul asambleaz multiple domenii de activitate - proiectare, artplastic, economie, marketing,
sociologie, psihologie, legislaie, serviciipublice etc.
2.coninutul proiectrii tehnico-artistice este bazat pe sinteza mai multordomenii de tiin;
3.obiectivele proiectarii tehnico-artistce au un dublu scop (destinaie) a)practico-utilitarist; b)estetic;
4.desfurarea procesului de proiectare se realizeaz n mai multe faze ietape;
5.realizarea procesului de proiectare necesit efortul a unei echipe despecialiti cu diverse profiluri;
6.succesul proiectrii este dependent de dou grupuri de factori obiectivi(caracteristicele i parametrii
tehnici ai materialelor) i subiectivi(carateristicele antropomorfe i biosociale).Toate acestea implic
necesitatea aplicrii n activitatea de design aunei viziuni i metodologii sistemice.Prima ncercare de
aplicare a metodologiei sistemice n proiectareatehnico-artistic i aparine inginerului britanic Leonard
Bruce Archer(1922-2005), profesor de design la Colegiul Regal de Art, care a contribuitafirmrii designului
n calitate de disciplin academic; iar conducnd oechip multidisciplinar de specialiti, a promovat (de
prin anii aptezeci)utilizarea metodei sistemice n proiectare i n aspect theoretic i n
aspectpractic.Soluionarea opim a proiectrii conform elaborrilor lui Archer sedesfoar n dou faze
proiectul i realizarea lui;n continuare metoda elaborrilor lui Archer s-a integrat n proiectareatehnicoartistic din multe ri, fiind perficionat: scopul principal adesignului sistemic const nu doar n
proiectarea noului product (faza 1),producerea lui (faza 2), dar i n comercializarea lui (faza 3).Moroflogia
acestui fenomen poate fi reprezentat n urmtoarea schem,care include trei faze i mai multe trepte:
1.Identificareea i cercetarea intereselor i necesitilor consumatorilor i corelarea lor cu interesele tehnice
i economice ale firmelor productoarei celor comerciale identificarea necesitii n efectuarea proiectrii;
2.Definirea obiectivelor proiectrii , reeind din informaiile tehnicereferitoare la produs,componentele
estetice ale produsului, durata istructura ciclului de via a produsului ;
3. p r o g r a m a r e a, elaborarea detaliat a coninutului viitoarei activiti;
4. p r o i e c t a r e a propriu zis;
5. p r o d u c e r e a produsului (manual, industrializat);
6. c o m e r c i a l i z a r e a produsului lansarea pe pia: saloaneprofesionale, expoziii, trguri, relaiile cu
mass-media etc; prezentareaformelor de vnzare n reeaua de distribuie;
7. u t i l i z a r e a produsului;
8.formarea noilor cereri cu noi exigene.

Primele trei etape ale activitii de proiectare se desfoar n aspect id e a l. Proiectarea propriu zis este o
treapt de trecere de la etapa idealla cea material, real. Urmtoarele etape (5,6,7) au o desfurare real,
iarla etapa a opta activitatea din nou trece n aspect ideal.Proiectarea sistemic a activitii procesuale, a
comportamentului umanse realizeaz ntr-un mod specific ntr-o form verbal (scris sau oral), n norme
i reguli de conduit, n scenarii ale diferitor manifestri.Procesul integrator sistemic de proiectare a
coninutului i formei unuiprodus obiectual - sau a unui program sistemic.de activiti umane - n aspectul
obiectivelor utilitare i estetice constituie esena designului

3. Noiuni generale despre sisteme i gndire sistemic.

n prima jumtate a sec.XX savanii biologi au constatat c oriceorganism viu poate fi
nteles ca un ansamblu, o totalitate, un s i s t em de organe interdependente unele de altele
dar totodat i de mediulexterior. Pornind de la premiza ca ,,natura este cel mai bun
organizator ei auelaborat o nou viziune, o nou gndire tiinific, o nou metodologie
destudiu - denumit s i s t e m i c . Ulterior gndirea sistemic a fostabordat n toate
domeniile tiinei, precum filosofia, logica, matematica,informatica, fizica,
electrotehnica,biologia, fiziologia, psihologia, semiotica, pedagogia, filologia, etnologia
i multe altele. Teoria sistemic constituiebaza metodologic aplicat i n studierea
designului. Concepia gndirii sistemice a fost naintat de ctre celebrulneurofiziolog rus
academicianul P. K.Anohin (1898-1974) n fundamentalasa lucrare despre activitatea
reflex-condiionat a creierului (1935), n carea formulat teoria sistemului
funcional.Mai trziu biologul austriac Ludwig von Bertalanffy, a creat t e o r i ag e n e r
a l a s i s t e m e l o r (1968). n centrul acestei teorii se aflconceptul de sistem.S i s t e
m u l este orice ansamblu de elemente aflate intr-o interaciuneactiv, organizat (nonntmpltoare). Sistemul constituie un n t r e gorganizat, cu proprieti specifice i
funcii proprii, deosebite de cele aleelementelor care l compun, o formaiune distinct i
relativ autonom nraport cu mediul nconjurtor, i care poate fi identificat n orice
domeniu -fizic, biologic, social, etc. Elementele sistemului sunt, la rndul lorsubsisteme,
n cadrul crora legile ntregului nu sunt identice cucele ale elementelor componente.Din
aceast perspectiv, obiectele, fenomenele, procesele, indiferent denatura lor, pot fi
considerate drept sisteme care posed o anumitstructur n msura n care ele reprezint
un ntreg ale crui elemente seafl n relaii logic determinate unele fa de altele i
posed nsuiriireductibile la cele ale elementelor n parte.Categoria de sistem i
concepia sistemic sunt legate nemijlocit decategoria de s t r u c t u r la deoarece orice
sistem are elementestructurate ntr-un anumit mod, iar structura joac un rol principal
ndeterminarea sistemului. S i s t e m u l i s t r u c t u r a sedetermin reciproc.S t r u c t
u r a (de la latinescul structura - construcie, ordine,organizare) este modul de organizare,
de asociere intern a elementelor ncadrul unui sistem, caracterizat prin nsuirile
elementelor componente,prin legturile i prin interaciunile lor reciproce.Structura este
proprie tuturor sistemelor materiale i ideale, de la celemai simple pn la cele mai
complexe. Fr o singur component,element, parte din sistem nu se mai poate vorbi
despre existena lui.Comportarea, aciunile realizate de sistem ca rspuns la
solicitrilemediului, constituie f u n c i a sistemului.Gndirea sistemica estebazat pe

idea c toate prile componente ale sistemului pot fi nelese celmai bine n contextul
relaiilor dintre ele.Tehnicile gndirii sistemice pot fifolosite n studierea oricrui sistem
natural, conceptual, tiinific, ingineric,uman etc.Scopul teoriei sistemice este de a
dezvlui proprieti, principii i legicare sunt caracteristice sistemelor n general,
independent de natura
14. Designul ca fenomen sistemic. Triada conceptual sistem structur funcie
aplicat n proiectarea tehnico-artistic.
Viziunea sistemic prevede tratarea obiectelor, proceselorproiectate, indiferent de natura lor,
n mod s i s t e m i c. S i s t e m u l este unansamblu de elemente care se afl n relaiilogic
determinate unele fa de altele,ntr-o interaciune activi constituie un n t r e g organizat.
Modul de legtur intern a elementelor unui sistem, de organizare arelaiilor dintre ele
constituie s t r u c t u r a sistemului.Comportarea, aciunile realizate de sistem ca rspuns la
solicitrilemediului, constituie f u n c i a sistemului. Mecanismul de coechilibraredinamic
a sistemului cu mediul ambiant presupune i aciunea invers,opus a mediului orientat
asuprasistemului.Orice s i s t e m poate fi apreciat n dou aspecte: aspectulfunctional i cel
structural. Sistemul, structura i funcia se determina reciproc. Aceast triadconceptual a
teoriei generale a sistemelor este aplicat n metodologiad e s i g n u l u i : orice o b i e c t
proiectat prezint un s i s t e m totalitate integr de elemente, care are o anumit f u n c i e
i o anumit structur .
2.Funcia factor determinant al proiectrii.
Funcionalitatea obiectului, utilitatea lui constituie factorul determinant n proiectarea
obiectului.n orice proces de proiectare tehnico-artistic n centrul atenieidesignerului este f
u n c i a obiectului, utilitatea lui.Pe factorul f u n c io n a l se axeaz i d e e a c o n s t r u c
t i v a designerului : acestfactor motiveaz alegerea mijloacelor si principiilor de proiectare
iconstruire a noului obiect.Funcia obiectului este realizat doar ntr-un cadru
procesual(prezintnd un oarecare proces): fizic, psihologic; ca noiune propriu zisea rmne
invizibil. Cu alte cuvinte n structura material funcia seexteriorizeaz: ea devine
sesizabil, avnd o manifestare real n diapizonul: vizual - tactil - auditiv.
Designerul ntruchipeaz f u n c i a i d e a l , invizibil nvizibila-i s t r u c t u r m a t e
r i a l .
3.Structura instrument de baz al proiectrii.
Structura este instumentul principal de m a t e r i a l i z a r e al i d e ii constructive.Conceptul
noiunii structur este multiaspectual. Procesul de s t r u c tu r a r e, adic de constituire a
structurii include patru tipuri de mijloaceconstructive: material - acest element (materie
brut, semifabricat)prezint momentul incipient al stucturrii;tehnologic - mecanismul de
constituire, de construire a f o r m e i, ncare se exprim, se materializeaz
funcia;ergonomic - dimensionarea formei n conformitate cu principiile decomoditate,
protejare, igien;estetic - realizarea artistic a formei;semiotic - realizarea caracteristicilor
informative, semnificative,simptomatice ale formei constituirea i prezentarea limbajului
su.
-Forma element de realizare estetic.

-F o r m a - este elementul esenial n prezentarea vizual aobiectului. Anume prin

intermediul formei obiectul se expune perceperii icunoaterii.
Form se numete aspectul exterior, nfiarea, modul de a fi,de a se organiza al unui
obiect.Concepia formei rezult n mod principial din exprimarea veridic a funciei,a
conunutului. n aspectul corelaiei ntre funcie i form pot fi stabilite trei grupuri
deobiecte:
1 - la care forma este n ntregime, integral subordonat funciei (utilajeleindustriale);
modificarile serioase a formei pot fi n detrimentul funciei;
2 - la care forma este esenial, dar nu integral, subordonat funciei(obiectele uzuale, tehnica
de gospodrie etc.)
3 -la care relaia funcie-form nu este esenial (obiectele de art-design,bijuterii etc.).n
contextul acesta este diferit i cmpul de activitate al designerului: laprimul caz mai
limitat, la al doilea i mai ales la al treilea mai vast.De rnd cu cele expuse, forma este
condiionat i de toi factorii structurali:
material, tehnologic, ergonomic, estetic, semiotic.
R e a l i z a r e a e s t e t i c a f o r m e i(astfel ca obiectulproiectat s se prezinte ca util i
frumos) este ghidat i patronat deconcepia a r m o n i e .Concepia a r m o n i e situat
ntre dou extreme: monotonie idezordine presupune o potrivire desvrit a prilor
componente ale unui ntreg : o compoziie bazat pe principii de echilibru,
proporionalitate,simetrie.
E c h i l i b r u se numete situaia, starea de stabilitate a unui sistem,supus aciunii unor fore
egale i opuse, care se anuleaz reciproc, fr a-imodifica starea de repaus sau de micare.
P r o p o r i o n a l i t a t e se numete proprietatea elementelorcomponente ale formei unui
obiect de a fi proporionale ntre ele, de aalctui o proporie.
S i m e t r i e este proprietatea unui obiect alctuit din elementeaezate la aceeai distan de
un plan, o linie, un punct.Factori importani care depermin proiectarea reuit ale formei
sunt:
-r i t m u l
succesiunea periodic, repetarea (exact, variat,alternativ)a unui element, ceea ce creaz
impresia unei micri vizuale;
-m i c a r e a
crearea unei energii vizuale n dependen de orientareaelementelor;
-a c c e n t u l
crearea unui element dominant n toat compoziiavizual;
-c u l o a r e a
- calitatea, intensitateai, saturaia, puritatea

 este unfactor deosebit n conceperea formei

Scopul principal al coloristicii este de a mri vizibilitatea, a modificaperceperea formei, a
sugera i determina emoii.
15.Morfologiadesignului n viziune sistemic.
Designerul desfasoara o activitate complexa care se manifesta in cadrul procesual si include mai multe
aspecte: -aspectul analitic:studierea motivului necesitatii proiectarii produsului respectiv,studierea
exigentilor economiei de piata(in scopul obtinerii investitii minime a unor beneficii importante);
-aspectul constructiv:solutionarea realizarii structurale a viitorului product in corespundere cu functia sa;
-aspectul estetic:crearea imaginii artistice a viitorului product,elaborarea unei viziuni proprii,individuale
a principiilor compozitionale,tectonice,spatial-volumetrice.In activitatea sa designerul trebuie sa posede
cunostinte complexe,sintetice in diverse domenii:socioeconomic;tehnologic;estetic.
Consumatorul design-productului prezinta factorul subiectiv al designului,care se manfesta in mod
indirect,raminind inafara activitatii proiectante.Concomitent cu designerul-proiectant si consumatorul
individual sau colectiv,factorul subiectiv al activitatii de proiectant include si alte elemente:Producatorul
sau firma industriala de producere a produsului conform proiectului;vinzatorul sau firma de
distribuire,de comercealizare a produsului.Astfel formula factorului subiectiv al activitatii proiectante va
fi urmatoarea: Designer-Producator-Distribuitor-Consumator.
Realizarea activitatii de design se manifesta in divesre activitati organizatorice,de comunicare si
colaborare intre acesti subecti.
Morfologia factorului obiectiv.Design obiectual rezultatul activitatii proiectante modelatoare.Factorul
obiectiv in design la fel ca si cel subiectiv se prezinta ca un fenomen complex.El este constituit din doua
elemente:Proiectul designerului prezinta exprimarea directa a factorului obiectiv.
Produsul-realizarea proiectului in sfera productiei;(exprimarea indirecta a factorului obiectiv) .
Modelul are capacitatea de a inlocui obiectul sau sistemul original,evocindui calitati noi;iar
examinarea ,cercetarea modelului acorda o noua informatie despre obiect sau sistem si despre functiile
sale.De aceasta prin intermediul modelului pot fi studiate indirect proprietatile si functiile unui obiect
sau sistem similar mai complex.Astfel prin folosirea metodei teoriei similitudinii se pot obtine rezultate
efective in studierea
diverselor obiecte sau sisteme si ale functiilor lor.Modelarea se foloseste pe larg in practica si teoria
designului.Modelurile pot fi de citeva tipuri.Tipologia modelurilor:
1.modeluri analitice(logico-abstracte)-modeluri ideale,inchipuite,construite cu ajutorul gindirii
logico-abstracte;
2.modeluri semnificative(matematice)-modeluri alcatuite din simboluri
matematice,scheme,desene,grafice;
3.modeluri materiale-reprezentarea sau reproducerea (plastica)la scara redusa a unui obiect,unei
constructii(o macheta;un etalon).Activitatea proiectanta a designerului se bazeaza pe diverse principii de
modelare:
Modelarea de tip proectiv:se practica la modelarea obiectelor cu un sporit grad de inovare;modelarea
deriva,rezulta nu atit din prototipul existent al obiectului proiectat ci din imaginea lui ideala urmarita
drept scop de baza al proectarii;

Modelarea de tip tranzitoriu:se practica la modelarea obiectelor deja existente si utilizate,dar cu functii
perfectate,optimizate,largite;modelarea data este orientata spre evacuarea noilor perspective in
dezvoltarea continua a obiectului;
Modelarea de tip corectiv:se practica la proiectarea obiectelor cu caracteristici functionale vechi,dar cu
trasaturi constructiv-formale noi.Toate principiile de activitate modelatoare ii acorda designerului
posibilitatea de a desfasura o activitate de proiectare complexa,sintetica,strict subordonata scopului
urmarit in proiectarea obiectului concret.

16.Integritatea procesului de proiectare tehnico-artistic. Etapele designului.

Designul este un gen specific de activitate proiectant, care ntrunete creaiaobiectual-artistic cu practica
de inginerie ntemeiat tiinific.Activitatea de proiectare tehnico-artistic a obiectelor uzuale i aspaiului
ambiental este orientat spre constituirea calitilor superioareatt n aspect funcional ct i n cel estetic.
Scopul final al acesteidesign-proiectri este de a realiza maximal idea constructiv a obiectului,argumentat
din punct de vedere tehnic, ntr-o form expresiv, de o nalt valoare artistic. Obiectivele designului sunt
orientate spre creareaproduselor n care va fi gsit echilibrul ntre funcionalitate, durabilitate,economicitate,
ergonomicitate i frumusee.
Fiecare din elemente depinde decelelalte i este practic imposibil s le definim separat. Ele trebuie
cercetate n ansamblu. Acest scop multiplu genereaz caracterul multidisciplinar al designului. Natura
interdisciplinar a designului se manifest n conceperea,planificarea, execuia i comercializarea
obiectelor - ele fiind un rezultat almuncii n echip.
Designul contemporan, fiind orientat spre reconstruirea total a mediului de existen uman, spre un
nivel calitativ nou al corelaiei ntreom i natur, ntre cultura material i cea spiritual, modific n
primul rnd corelaia ntre tehnic i art.
Designul este ntr-un anumit sens un rezultat al extinderii artei aplicate i al ptrunderii ei ndomeniul
tehnicii, un rezultat al integrrii omului de art n sferaproduciei.
Funcia factor determinant al proiectrii.
Funcionalitatea obiectului, utilitatea lui constituie factorul determinant n proiectarea obiectului.n orice
proces de proiectare tehnico-artistic n centrul atenieidesignerului este f u n c i a obiectului, utilitatea
lui.Pe factorul f u n c io n a l se axeaz i d e e a c o n s t r u c t i v a designerului : acestfactor
motiveaz alegerea mijloacelor si principiilor de proiectare iconstruire a noului obiect.Funcia
obiectului este realizat doar ntr-un cadru procesual(prezintnd un oarecare proces): fizic, psihologic; ca
noiune propriu zisea rmne invizibil. Cu alte cuvinte n structura material funcia seexteriorizeaz:
ea devine sesizabil, avnd o manifestare real n diapizonul: vizual - tactil - auditiv .
Structura instrument de baz al proiectrii.
Structura este instumentul principal de m a t e r i a l i z a r e al i d e ii constructive.Conceptul noiunii
structur este multiaspectual. Procesul de s t r u c tu r a r e, adic de constituire a structurii include patru
tipuri de mijloaceconstructive: material - acest element (materie brut, semifabricat)prezint momentul
incipient al stucturrii;tehnologic - mecanismul de constituire, de construire a f o r m e i, ncare se
exprim, se materializeaz funcia;ergonomic - dimensionarea formei n conformitate cu principiile
decomoditate, protejare, igien;estetic - realizarea artistic a formei;semiotic - realizarea caracteristicilor
informative, semnificative,simptomatice ale formei constituirea i prezentarea limbajului su.
D e s i g n e r u l desfoar o activitate complex, care se manifest n cadru p r o c e s u a l i include
mai multe aspecte:aspectul a n a l i t i c: studierea motivului necesitii proiectrii produsuluirespectiv,
studierea exigenelor economiei de pia (n scopul obinerii cuinvestiii minime a unor beneficii

importante);aspectul c o n s t r u c t i v: soluionarea realizrii structurale a viitoruluiproduct n

corespundere cu funcia sa;aspectul e s t e t i c: crearea imaginii artistice a viitorului product,elaborarea
unei viziunii proprii, individuale a principiilor compoziionale,tectonice, spaial-volumetrice.n
activitatea sa designerul trebuie s posede cunotine complexe,sintetice, n diverse domenii: socioeconomic; tehnologic; estetic

17.Integritatea factorului subiectiv i obiectiv al designului.

1. n cadrul procesului de proietare tehnico-artistic se corelez dougrupuri de factori:
factorul s u b i e c t i v i factorul o b i e c t i v.Factorul su b i e c t i v are o morfologie
complex. El este constituitdin dou componente:
- d e s i g n e r u l p r o i e c t a n t;
- c o n s u m a t o r u l al design-produsului.
D e s i g n e r u l p r o i e c t a n t , prezent factorul subiectiv principal al designului. El
este subiectul nemijlocit, incipient i direct aldesignului.
D e s i g n e r u l desfoar o activitate complex, care se manifest n cadru p r o c e s u
a l i include mai multe aspecte:aspectul a n a l i t i c: studierea motivului necesitii
proiectrii produsuluirespectiv, studierea exigenelor economiei de pia (n scopul
obinerii cuinvestiii minime a unor beneficii importante);aspectul c o n s t r u c t i v:
soluionarea realizrii structurale a viitoruluiproduct n corespundere cu funcia
sa;aspectul e s t e t i c: crearea imaginii artistice a viitorului product,elaborarea unei
viziunii proprii, individuale a principiilor compoziionale,tectonice, spaial-volumetrice.n
activitatea sa designerul trebuie s posede cunotine complexe,sintetice, n diverse
domenii: socio-economic; tehnologic; estetic.
C o n s u m a t o r u l design-productului prezintfactorul subiectiv al designului, care se
manifest n mod indirect,rmnnd n afara activitii proiectante.Subiectul-2 prezint
veriga final a designului, el fiind subiectulrecipient, adresatul designului. Tot odat el
realizeaz comanda socialpentu proiectarea productului respectiv, fiind astfel punctul de
pornire, ndemnul, imboldul designului.
Concomitent cu designerul-proiectant i consumatorul individual saucolectiv, factorul
subiectiv al activitii de proiectare include i alteelemente:productorul sau firma
industrial de producere a produsului conform proiectului; vnztorul sau firma de
distribuire, de comercializare aprodusului. Deci formula factorului subiectiv al activitii
proiectante va fiurmtoarea:
Designer Productor - Distribuitor Consumator.Realizarea activitii de design se
manifest n diverse activitiorganizatorice, de comunicare i colaborare ntre aceti
subieci.
Morfologia factorului obiectiv. Design-obiectul rezultatulactivitii proiectante
modelatoare.
Factorul o b i e c t i v n design la fel ca i cel subiectiv se prezint caun fenomen
complex. El este constituit din dou elemente:
- p r o i e c t u l (designerului prezint exprimarea direct afactorului obiectiv);

- p r o d u s u l - realizarea proiectului n sfera produciei;(exprimarea indirect a

factorului obiectiv);
Procesul de activitate proiectoare este n esena sa un proces de
a ct i v i t a t e m o d e l a t o a r e.
M o d e l u l are capacittea de a nlocuiobiectul sau sistemul original, evocndu-i caliti
noi; iar examinarea,cercetarea modelului acord o nou informaie despre obiect sau
sistem idespre funciile sale. De aceasta prin intermediul modelului pot fi
studiateindirect proprietile i funciile unui obiect sau sistem similar maicomplex.Astfel
prin folosirea
metodei teoriei similitudinii
se pot obine rezultate efective n studierea diverselor obiecte sau sisteme i ale funciilor
lor.Modelarea se folosete pe larg n practica i teoria designului.Modelurile pot fi de
cteva tipuri. Tipologia modelurilor:
1.modeluri analitice (logico-abstracte) modeluri ideale, nchipuite,construite cu
ajutoul gndirii logico-abstracte;
2.modeluri semnificative (matematice) modeluri alctuie din simbolurimatematice,
scheme, desene, grafice;
3.modeluri materiale - reprezentarea sau reproducerea (plastic) la scarredus a unui
obiect, unei construcii (o machet; un etalon).
Activitatea proiectant a designerului se bazeaz pe diverse principii de modelare:-modelarea de tip p r o i e c t i v: se practic la modelarea obiectelorcu un sporit grad de
inovare; modelarea deriv, rezult nu att dinprototipul existent al obiectului proiectat ci
din imaginea lui ideal, urmritdrept scop de baz al proiectrii;
-modelarea de tip t r a n z i t o r i u: se practic la modelareaobiectelor deja existente i
utilizate, dar cu funcii perfectate, optimizate,lrgite; modelarea dat este orientat spre
evocarea noilor perspective ndezvoltarea continu a obiectului;
-modelarea de tip c o r e c t i v: se practic la proiectarea obiectelorcu caracteristici
funcionale vechi, dar cu trsturi constructiv-formale noi.Toate principiile de activitate
modelatoare i acord designeruluiposibilitatea de a desfura o activitate de proiectare
complex, sintetic,strict subordonat scopului urmrit n proiectrea obiectului concret.

18.Designerul subiectul principal al procesului de proiectare tehnico-artistic.

(Design se numete metoda de creaie, procesul i rezultatul proiectrii tehnicoartistice orientate spre armonizarea naltelor caliti funcionale i naltei valori estetice ale

produselor uzuale, proceselor de activitate uman, spaiului ambiental i mediului

informaional.
Astfel, designul este un proces de activitate de proiectare i creaie a unui obiect nou
i, concomitent, un rezultat al acestui proces.)
Specialitatea designer este o specialitate extrem de flexibil i ampl. Ce face
designerul? Designerul n primul rnd observ, analizeaz, apoi imagineaz, schieaz,
modeleaz, macheteaz i prototipeaz, Designerul trebuie s aib o viziune larg asupra
lumii ce l nconjoar pentru a o putea modela, Designerul este vizionarul de care orice
productor are o nevoie imperativ pentru a putea evolua i inova,
Designerul trebuie s posede cunotine artistico-estetice avansate, extinse n domeniul
artelor plastice i design-ului din punct de vedere teoretic i practic (ce ine de elaborarea
produselor plastice, lucrrilor de creaie plastic, proiectelor de design etc,), Concomitent
designerul trebuie s realizeze conexiunea dintre competenele n domeniul artelor i
designului cu cele din alte discipline aferente: inginerie, ergonomie, economie, marketing
etc.
Designerul trebuie s fie capabil a defini probleme complexe de design, a elabora soluii
de rezolvare ale acestora, a realiza proiectul documentaia necesar fabricrii produsului sau
proiectrii procesului.
Designul este, nainte de toate, o activitate creatoare integratoare ce cuprinde o gam
larg de discipline. Iar designerul, creatorul de forme industriale are o formaie i o
experien multidisciplinar.
Pornind de la profetica afirmaie a contelui de Labord (1807-1869) care a intuit c "viitorul
artelor, al tiinelor i al industriei se afl n unirea lor", putem constata c designul nc de la
primii pai s-a impus ca un fenomen interdisciplinar , ca o punte de echilibru ntre art,
tiin i tehnic. Aceste domenii nu sunt incompatibile, contradictorii sau concureniale, ci
doar specifice i solidare. Ele se consolideaz i se condiioneaz. Designerul trebuie s tie
c funcionalul, ergonomicul, esteticul i economicul trebuie s conlucreze pentru a se ajunge
la eficien.
19. Consumatorul principalul adresat al designului.Rolul su n procesul creativ.
Procesul de design ncepe cu prospectarea pieei, cu proiectarea unornoi
produse, continu cu producerea lor, apoi - cu lansarea lor pe pia,
curealizarea i comercializarea lor. Astfel designul este conexat att cudomeniul productiv, c
t cu pieele de desfacere:
Design - Producie - Pia
Dup aceasta urmeaz u t i l i z a r e a produsului de ctre consumator.Aa dar
principalele etape ale designului sistemic sunt:
Prospectare - Proiectare Producie Realizare Utilizare.
Creatorul-designer.
Creatorul noului produs este designerul i estebine cunoscut faptul, c activitatea
proiectant a designerului este adresatconsumatorului. Demult a devenit aforistic
expresia, precum c
designerulexpune i promoveaz n procesul de producie interesele consumatorului.

La crearea noului produs designerul se conduce dup un ir de

criterii:proprietile materialelor; posibilitile tehnologice ale proceselor deproducere;
factorii economici; condiiile climaterice i geografice etc. nspe primul plan se plaseaz
necesitile consumatorului
motivate dectre statutul su social, vrst, sex, naionalitate, gusturile estetice,
factoriiergonomici, psihofiziologici i multe altele.La etapa incipient a activitii
proiectante designerul i imagineazprocesul utilizrii produsului de ctre consumator.
Mai mult dect att:
el nsi se plaseaz n rolul consumatorului. Astfel creatorul reuete maiuor:1. s
modeleze mental imaginea viitorului produs;
2. s reconstruiasc mental o viitoare situaie, un viitor process
defuncionare a produsului. Aceast situaie se apreciaz ca oreflexive
consumatoare.Consumatorul.
Consumatorul recepioneaz, valorific creaiadesignerului - design-obiectul, dar nu nemi
jlocit - n forma sa iniial de proiect , si materializat in produs.Consumatorul prin
cerinele sale subiective, prin doleanele,oportunitile sale determin activitatea
proiectant. Aceste oportuniti potfi clasate la patru poziii: 1.utilitatea; 2.sigurana;
3.confortul;
4.frumuseea.naintnd ceste cerine designerului, consumatorul involuntar devine coaut
or al design-proiectrii. Deci consumatorul este un participantindirect al activitii
proiectante. n asemenea situaie consumatorul poate fiapreciat ca un consumatorproiectant, ca un autodesigner. Astfel,fenomenul r e f l e x i e i c o n s u m a t o a r e
a designerului secompleteaz prin fenomenul "autodesignului consumatorului
proiectant.
Cu alte cuvinte creatorul i consumatorul sunt coautori ai design proiectului

20. Design-obiectul rezultatul activitii de proiectare tehnico-artistic.

DESIGNUL este un process si rezultat al proiectarii tehnico-artistice
orientate spre armonizarea calitatilor functionale si estetice.
DESIGN-OBIECTUAL este rezultatul activitatii de priectare. Designul
obiectula este propriu zis obiectul elaborat de specialist . Orice designobiectual reprezinta o integritate sistemica intre fundatie si structura.
Caracterul systemic a designului procesul se manifesta in actiune.
Procesul nu poate fi constientizat ca un obiect fizic, procesul este un lant
de activitati.
DESIGN- PROCESUAL are 2 etape esentiale:
1)
Design proiectarea
2)
Design- circulatia
Elementele ei sunt: specialistul designer ( subiectual) care realizeaza
proiectul.

Etapele:
a)
Constientizarea idei, formularea conceptiei,sa constientizeze scopul
proiectarii,design-circulatia este un model mental al viitorului designobiect
b)
Design programul care presupune consecutivitatea, planul actiunii
orientate spre realizarea viitorului proiect. Designul program prevede
constientizarea metodelor de activitate, continutul si aspectul
organizational. Dupa aceasta se realizeaza design- proiectare propriuzisa.
S1-O1-S2-O2-S3-S4
S1 proiectant
S3 realizator
O1 proiectare
S4 - consumator
S2 producator
O2 produs
Consumatorul fiind subiectul cel mai important(dupa producator)prin
atitudinea sa vizavi de calitatea produsului influenteaza design-procesul
devenind un coautor al proiectantului, S4 = S1. Aceasta se numeste
autodesignul al consumatorului, concomitant designerul-proiectantul in
procesul de realizare a proiectului in orientarea sa spre doleantele
consumatorului se imagineaza pe sine insasi in situatia consumatorului
potential. Acest process se numeste reflexive consumatoare.
21. Conexiuea designului la segmentul de pia.Designul i brndingul.
Lansarea pe piata reprezinta un ciclu inchegat numit ciclu de viata a produsului. Produsul
nou trece prin citeva faze:
1)
FAZA DE LANSARE cind se produce in serii mici, necesitind investitii mari
2)
FAZA DE CRESTERE producerea in seri mari, veniturile cresc, apar concurenti.
3)
FAZA DE MATURITATE ,dureaza mai mult decit celelalte,profit stabil inalt,dar
concurenta impune coborirea si mai mult a preturile.
4)
FAZA DE DECLIN produc-profiturile tind spre 0,atorul este nevoit sa inceapa o runda
de modificare a produsului.
Analizind aspectul de comercializare a produsului trebuie sa cunoastem un fenomen
important in acest domeniu precum este brandingul.
BRAND semnifica complexul informational despre marca comerciala a unei companii a
unui producator, a unui produs. Aceasta notiune prezinta aura informationala a unei serii de
produse care se afirma in constiinta utilizatorului ca o garantie a calitatii.
Caracteristicile brandului sunt:
Calitatea garantata
Prestigiu
Accesibilitatea relative in preturi
Logotip bine individualizat
Uniforma personalului
Denumirea individualizata
Uneori culoarea personala,

Eexista 2 pozitii in aprecierea brandului

-Juridica-emblem, logotipul insotit de culori si alte elemente de indentificare a companiei.
- psihologica-imaginea,autoritatea,reputatia in fata consumatorului,partenerilor,concurentilor.
22. Domeniile de integrare a designului n societate.

Designul ca fenomen universal se integreaza in toate domeniile vietii sociale.Esteticianul

rom. Gheorghe Achitei contureaza 3 mari directii in design:
1.designul de obiecte
2.designul ambiental
3.designul comunicatiilor vizuale
Aceasta clasificare in unele aspecte este incompleta si cere a fi cmpletata.Porninda de la
aceasta varianta propunem o alta clasificare care va include 4 domenii de design:
1.design de obiecte
2.design ambiental
3.design informational
4.designul proceselor de activitate umana
Tipologia propusa trateaza designul din punct de vedere a domeniilor de integrare a
designului,adica domeniile unde se aplica:lumea obiectuala,med. Informational,mediul
interior si exterior,procesele de activitate umana.
Insa designul poate fi tipologizat sub un alt punct de vedere.Designul functionind in cadrul
social se prezinta ca un sistem in cadrul altui hipersistem.
Natura-Om-Societate
Corelatia designului cu alte sisteme-elemente,component ale hipersistemului,formeaza
urmatorul raport:
Natura Ecodesing
Om
- Psihodesign
Societate - Designul estetic
Corelatia designului cu alte sisteme elemente componenete ale hipersisemului, formeaza
urmatorul raport:
design natura
design-individ uman
design societate
In cadrul raportului design natura ia nastere eco designul, in cadrul designului
individual uman, ia nastere psihodesignul, iar in a 3 relatie designul estetic.
Tipologizarea designului poate fi efectuat conform a 2 criterii:
1)
integrarea in diverse domenii ale activitatii design.
2)
Functionarea in cadrul hipersistemului social si raportul cu natura om civilizatie.
23. Designul ca fenomen social. Definirea funciilor sociale ale designului.

In cadrul civilizatiei contemporane se realizeaza o uternica interferenta intre industrie si

arta,o puternica interventie a designului in toate domeniile activitatii sociale.

Fiind integrat n toate sferele vieii i activitii umane, designul este un fenomen social.
Menirea designului n societate, comportarea lui, aciunile produse de el ca rspuns la
solicitrile mediului cadrului social pot fi caracterizate i evaluate prin noiunea f u n c i e
s o c i a l a designului.
Odat cu majorarea rolului su n societate se dezvolt n permanen i funcia social a
designului. Este imposibil a numi vre-un domeniu al vieiii sociale n care s nu fie ncadrai
specialitii designeri.
Menirea designului n societate este complex i multifuncional.
1.Funcia umanizatoare este principala i cea mai esenial funcie a designului.
Designul constituie un mijloc important de ameliorare i nnobilare a condiiilor de via i
munc a omului1
2.Funcia socializatoare. Designerul proiecteaz obiecte reeind din necesitile,
cerinele i exigenele utilizatorilor
3.Funcia creativ. Designul este ntr-o stare de permanent cutare a soluiilor de a crea
noi obiecte, produse care n mediul obiectual suprancrcat nc nu au fost create.
4.Funcia raionalizatoare. n activitatea de proiectare se urmrete scopul contopirii
organice a utilitii produselor i exprisivitii formelor lor
5.Funcia organizatoare n procesul creaiei produselor designul organizeaz, reguleaz,
ordoneaz lumea obiectual, mediul ambiant, modul comportamental al oamenilor.
6.Funcia semnificativ. Orice obiect prin structura i forma sa manifest:
- esena,
-imaginea creatorului,
-imaginea consumatorului,
-indicii de stil
7.Funcia ecologic. un rol enorm n rezolvarea prolemei ecologice i revine
designului.
8.Funcia de prognozare. Designul recepioneaz, analizeaz i generalizeaz noile
tendine n evoluia stilului i modei, cerinelor pe pia, gusturilor i opiunilor
consumatorilor.
9.Funcia estetic. Esteticul este unul din componentele de baz al activitii de
proiectare, fiind ntr-o unitate integr cu utilitarismul. Designul creaz frumusee i armonie
trstur care-l nrudete cu arta.
10.Funcia hedonistic. Hedonismul -este o concepie etic aprut n antichitate potrivit
creia plcerea i desftarea sunt scop al vieii, iar tendina spre ele principiul suprem de
comportament
24.Designul de obiecte. Caracteristica general.Ciclul de via al obiectelor.

Designul este un process si un rezultat al proiectarii tehnico-artistice orientate spre

armonizarea calitatilor functionale si estetice.

Design obiectul-este rezultatul activitatii de proiectare,este propriu zis proiectul realizat

de un specialist intr-un produs.Orice obiect-design prezinta o integritate sistemica intre
functie si structura,factorul functional si factorul structural se determina unul pe altul si se
afla intr-o unitate dialectica.
Designul obiectual poate fi clasificat in mai multe subdiviziuni
1) D. Masinilor uneltele industriale
2) D. Aparatajului folosit in gospodaria casnica
3) D. Mijloacelor de transport
4) D. Bunurilor de consum
5) D. Vestimentatiei si D. Mobilierului
6) D. Echipamentului pentru diverse activitati artistice, sportive.
7) D. Aparatajului de cercetare stiintifica, designul aparatului utilizat in invatamint
8) D. Echipamentului medical
9) D. Jucariilor
Multitudinea si diversitatea obiectelor uzuale necesita clasificarea lor. Cel mai important
criteriu este destinatia
1) Bunuri de consum larg
2) Produse industriale
Bunurile de consum sunt adresate consumatorului individual
1) Produse de uz curent cele cumparate frecvent si stabil si necesita un efort minimal
pentru utilizare
2) Produse speciale cele cumparate printr-un efort deosebit, care necesita un buget
special (obiecte de lux)
Bunuri industriale sunt cele care permit unei intreprinderi sa functioneze
Al 2-lea criteriu de clasificare a produselor in reprezentarea durabilitatii produselor.
1) Bunuri durabile de folosinta indelungata,
2) Bunuri nondurabile, de scurta durata
25. ompartiment esenial al designului de obiecte designul ambalajelor.
Ambalajul este invelisul exterior al unui produs destinat vinzarii-cumpararii si constituie un
important promotor al comercializarii, denumit la figurat vinzator mut
Functiile principale a ambalajului
1)Protectia fizica care asigura transportarea la consumator a obiectului. Ambalajul asigura
integritatea prodului protejindul de diferiti factori ai mediului.
2)Promovarea produsului si comunicarea cu utilizatorul. Ambalajul furnizeaza informatii d-e
produs, capteaza atentia cumparatorului si interesul acestuia pentru a-l cumpara. Ambalajul
pune in evidenta produsul in comparatie cu alte marci concurente. El stimuleaza memoria si
declanseaza stari emotionale ce contribuie la decizia de cumparare
3)Identificarea continutului, textul fiin adesea insotit de codul cu bare ce pot fi citite cu
echipamentul electronic de incasare, marcaje de siguranta ce previn falsificarea produsului
4)Respectarea prevederilor legale referitor la marcaj indicatii asupra continutului, originii,
termenului de garantie

5)Protectia sanitara asigura reducerea pierderii valorii nutritive

La alegerea ambalajului producatorul se conduce dupa urmatoarele criterii:
-Sa utilizeze materiale rentabile
-Sa foloseasca materiale ecologice
-Sa fie posibila reciclarea
-Sa nu fie exces de ambalaj
-Pe ambajal trebuie sa fie indicata natura produsului respectiv
26.Designul activitilor umane. Definirea. Caracteristica general.
Noiunea de activitate uman semnific efortul uman - fizic i intelectual, desfurat ntr-un
careva domeniu n scopul atingerii unui anumit rezultat. Noiunea proces (din lat.- processus
micare nainte) semnific totalitatea aciunilor consecutive orientate spre obinerea unui
anumit rezultat. Orice activitate uman prezint un proces, alctuit dintr-un ansamblu de
aciuni organizate, desfurate consecutiv n timp i axate pe atingerea unui scop de ordin
economic, social, politic, administrativ, cultural etc.
Structura activitatii umane:
-Subiectul activitatii
-Obiectul activitatii asupra caruia este orientata activitatea
-Obiectul activitatii (rezultatul asteptat)
In literatura stiintifica sunt specificate doua tipuri principale de activitate umana:
1.Activitatea practica
-Activitatea utilitara, productiv-materiala, in aceasta activitate obiectul este material iar
obiectivul este transformarea creativa a mediului natural si in consecinta creaza mediul
obiectual
-Activitatea productic sociala, obiectul activitatii este social uman (gradinita, studentii)
obiectivul este transformarea mediului social
2.Activitatea spirituala
-Activitatea cognitiva (de cunoastere)
- Activitatea comunicativa
- Activitatea orientativa (formarea sistemului de valori)
- Activitatea estetica
- Activitatea recreativa
- Activitatea de pronosticare (prognozare, planificare)
Procesele de activitati umane pot fi clasificate in:
-p. de productie
-p. de gestionare a resurselor umane
-p. de desfacere a bunurilor uzuale
-p. de afaceri (bussinesul)
-p.procese sociale, politica
-p. de instituire (gradinite, scoli)
-p. culturale
Clasificarea domeniilor in cadrul designului, coincide cu clasificarea activitatilor :
Designul proceselor : de instruire, de desfacere a bunurilor uzuale, de productie, de
gestionare, de afacere, sociale

27. Metoda scenaristic de proiectare a activitilor umane.

Prima etap formularea design-conceptului -ncepe cu expunerea ideii, concepiei,
obiectivelor principale; conine expunerea succint a procesului, aprecierea participanilor.
Etapa a doua: Design-conceptul determin design scenariul.
Design-scenariul prezint expunerea succesiv a coninutului unui proces, a unei activiti
sau eveniment planificat pentru un viitor apropiat. Pe parcursul ntregii sale viei omul
interpreteaz diverse roluri apreciate de situaia concret n scenariul vieii (la coal,
la serviciu, n familie etc.).
Metoda scenaristic permite designerului s prezinte viitorul proces n evoluarea unor
aciuni i evenimente concrete: diverse programe, manifestri politice, sociale, a festivitilor
culturale.
Design-scenariul se elaboreaz prin analogie cu scenariile teatrale i cinematografice.
Scenarizarea procesului, activitii sau evenimentului prezint transpunerea lui ntr-un text,
n care se descrie desfurarea n detaliu a ntregului proces.
n design-scenariu se promoveaz ideea,conceptul procesului, obiectivul su principal:
social-politic, economic, cognitiv, educativ, estetic, etic, psihologic, recreativ, distractiv, etc.
Important ns este de menionat, c indiferent de concepia concret a activitii, realizarea
ei devine posibil doar n baza funciei comunicative ale activitii umane, ceea ce
nseamn c funcia comunicativ este prioritar i st la baza tuturor celorlalte funcii.
n design-scenariu este identificat:
1.Subiectul activitii (subiect din lat. subjectus) - totalitatea evenimentelor prezentate n
dezvoltarea lor succesiv, care formeaz coninutul activitii;
2.Spaiul, mediul scena ( din lat. scaena), locul unde va fi desfurat viitoarea activitate;
3.Situaiile concrete, mizanscenele, evenimentele n perindarea succesiv a crora se
desfoar subiectul;
4.Eroii, care joac rolurile tuturor personajelor n subiectul activitii;
5.Obiectele i rechizitele ncadrate n desfurarea scenarului;
6.Cadrul temporal, tempoul de desfurare a activitii; cronometrajul integral i a etapelor
sale intermediare;
7.Auditoriul (grupul-int), spre atenia cruia este orientat activitatea.
Deobicei dramaturgia desfurrii subiectului n oricice scenariu include compartimentele
urmtoare: expoziia, intriga sau nodul aciunii, dezvoltarea aciunii, punctul culminant
,deznodmntul si finalul actiunii.
Metoda concret de scenarizare i forma concret a design-scenariului depinde de ideea,
concepia, subiectul lui.
28.Designul ambiental. Definirea.Clasificarea.Caracteristica general.
Designul ambiental este unul din domeniile de baza ale designului, din punct de vedere
istoric este unul din cele mai vechi. El constituie din 3 domenii: design interior, design
spatiilor urbane, designul de landsaft.
Notiunea mediu - are originea in latinescu "medium" ce inseamna totalitatea factorilor ce
formeaza cadrul vitalitatii umane. Prin mediu se intelege spatiul in care se afla fiintele vii,
totalitatea conditiilor geografice (relirf, clima, etc) Mediul natural cu valorile materiale si
spirituale pot influenta starea sanatatii fizice si spirituale.

Notiunea de design ambiental - constituie legile si principiile de proiectare a

sistemelor spatiale, a mediilor de existenta si activitate umana.
Orice spaii de existen i activitate uman -spaiile interioare, spaiile ambianei
urbane sau rurale, spaiile mediuluinatural - sunt subordonate unor legi i principii speciale
de proiectare iamenajare. Aceste legi i principii constituie coninutul de baz al unuia
dindomeniile principale ale designului - designul mediului.
Designul mediului - este arta i tiina de a proiecta, a crea, a menine,a proteja i a
reabilita diferite sisteme spatiale.
n ultimele decenii, designul ambiental a dobndit un rol fundamental n definirea
calitii funcionale i culturale al oraului contemporan. Un interior de orice fel, privat sau
public (un muzeu, spital, birou, aeroport, gar), permanent sau temporar este un ansamblu
complex de elemente, care modeleaz calitatea vieii private i a relaiilor ntre indivizi.
Proporii, mobilier, controlul tehnic expresivitatea luminii, culorea, sunt elemente pe care un
designer de interior trebuie s fie n msur s le monitorizeze i s le coordoneze.
Designerii de interior sau exterior sunt calificai n a folosi spaiul, lumina, culoare textur i
scar, precum i aspectele psihologice de construire a mediului. Designerii unitilor
comerciale de tip detailist, reclam o nelegere a fluxului consumatorilor, a luminii, a
sistemelor de prezentare i materiale. Crearea unei atmosfere prin folosirea culorii, texturii,
luminii, modelrii i spaiului este esenial pentru designerii din industria serviciilor i a
timpului liber (divertismentului).
29.Designul de interior ramur de baz designului ambiental.
Interiorul - este spatiul limitat inchis, in cadrul unei incaperi in ansamblu cu tot complexul de
obiective aflate in acest spatiu.
Interiorul este spatiul nemijlocit aferent corpului uman - care se afla in contact nemijlocit cu
individul uman. De altfel interiorul este spatiul de vitalitatea umana, deoarece toata viata sa
omul si-o petrece in interior.
Designul de interior este unicul domeniu in design mediului care are drept obiectiv
proiectarea spatiului de existenta fizica al omului.
Designul de interior se ocup cu amenajarea spaiilor interioare pentru o mai bun
utilizare a acestuia, armonizarea obiectelor, a mobilierului i a stilulrilor.
Scopul principal al designului de interior este proiectarea funcional, tehnic i
estetic al sistemului spaial- obiectual n cadrul unei ncperi.
Caracteristicele de baz ale interiorului sunt alctuite prin interferena mijloacelor:
-spaial-volumetrice;
-obiectual-funcionale;
-textural-materiale
-coloristice;
-iluministice.
n dependen de destinaia edificiilor interioarele pot fi sistematizate n modul urmtor:
-interioarele unitilor de producie;

-interioarele localurilor administrative;

-interioarele localurilor publice;
-interioare de locuin.
n dependen de caracterul activitilor i proceselor desfurate interioarele
aceluiai local au destinaii diverse:
-interioare pentru lucru i diverse activiti;
-interioare pentru repaos i odihn;
-interioare pentru a servi alimente;
-antree, holuri, coridoare;
-interioare pentru proceduri igienice etc.
Componentele de baz ale interiorului sunt:
-componenta spaial-volumetric;
-obiectele de mobilier ;
-obiecte fucionale necesare pentru interiorul respectiv;
-obiecte de iluminat;
-textile;
accesorii i alte elemente decorative (n caz de necesitate);
30. Principii de proiectare ale Designului de interior.
Designul de interior se bazeaz pe un ir de principii:
1 - coordonarea funcional-estetic cu stilul arhitectural al exteriorului;
2 - coordonarea funcional-estetic cu destinaia ncperii;
3 - asamblarea stilistic a tuturor mijloacelor compoziionale:
volum, tectonic, materiale, forme de mobilier i alte obiecte i accesorii, iluminare,
coloristic, elemente de decor.
Procesul de design interior urmeaz o metodologie sistemic i coordonat, n
procesul de creare al unui spaiu interior care s ating obiectivele proiectului.
Designerul n proiectul de interior respect un stil (istoric sau contemporan), o
anumit tem, implic o idee mai profund de coeren n cadrul contextului arhitectural i
socio-cultural. (Uneori se permite amestecul de elemente i caracteristici din perioade
diferite.)
Designul interiorului trebuie s fie original i confortabil, s creeze un mediu
compatibil n aspect psihologic i s corespund statutului social al indivizilor care vor locui
sau vor desfura activiti profesionale n interiorul respectiv.
Conceptul designului de interior depinde de destinatia acestuia. Spre exemplu: in oficii
- crearea unei atmosfere lucrative, unui confort pentru colaboratori, unei imagini corporative
ai companiei; In case de locuit - proiectarea unui interior original cu un design proiect
creativ, unicat, corespunzator caracterului, mentalitatii si statutului social al stapinului,
interiorul va contribui unui confort psihologic si va ajuta afirmarii personale.

31.Designul spaiilor urbane - domeniu esenial al designului ambiental.

Designul spaiilor urbane.

Oraul contemporan i formeaz personalitatea printr-un ansamblu de

componente de identitate vizual:
- elemente tridimensionale i bidimensionale din exteriorul cldirilor;
- elemente volumetrice ale spaiilor urbane publice (staii de autobus,cabinetelefonice,
chiocuri i alte construcii comerciale , mobilier (mese i scaune) urbanaflat n
dotarea cafenelilor stradale, obiecte de iluminat, suporturi pentru
plasareamesajelor publicitare, couri de gunoi, toalete publice mobile etc.).
Designul spaiilor urbane
Orice spaii de existen i activitate uman
- spaiile interioare,spaiile ambianei urbane sau rurale, spaiile mediului
nconjurtor
natural - suntsubordonate unor legi i principii speciale de proiectare i amenajare.
Acestelegi i principii constituie coninutul de baz al unuia
din domeniile principaleale designului - designul mediului.
Designul mediului este arta i tiina de a proiecta, a crea, amenine, a proteja
i a reabilita diferite s i s t e m e s p a i a l e.
Designul spaiilor urbane
este motivat de factorul comportamental alcomunitii n aceste spaii: parcursul pedestrianal
pietornilor, navigareacuautovehiculele, ateptarea transportului, convorbirile n cabinele
telefonice,efectuarea cumprturilor n chiocurile din strad, alimentarea la terase naer
liber, aruncarea rezidu-urilor i gunoiului n locurile cu
destinaierespectiv i multe altele.Designului urban este menit:
1. pentru a promova soluii funcionale i estetice.
2. pentru a avea o accesibilitate larg, fiind adresat tuturor i folosit cuuurin de toi,
inclusiv de persoanele cu deficiene.
32.Landaft-designul parte integr adesignului ambiental istorie i
contemporaneitate.
Orice spatii de existenta si activitate umana spatii interioare,spatiile ambiantei urbane
sau rurale,spatiile mediului natural-sunt subordate unor principii specifice de proiectare i
amenajare. Acestelegi i principii constituie coninutul de baz al unuia
din domeniile principaleale designului - designul mediului.

Designul de landaft(landaft din germ. landschaft - poriune de suprafa terestr cu

proprieti i aspect specific;
form de relief) prezint un proces de proiectare, creare, meninere, protejare i reabilitare a
unui mediu
spaial artificial realizat prin intermediul utilizrii componentelor naturale vegetale:
amenajarea i nverzirea

parcurilor, grdinilor, scuarurilor, strzilor i drumurilor, spaiilor urbane, zonelor verzi

afiliate construciilor civile,
publice, unitilor de producie etc.
Designul de landaft include :
1.elemente topografice dealuri, vi, ruri, lacuri;
2.plante materie vegetal n cele patru ipostaze ale sale: arborescent,arbustiv, ierbacee
i floricol - copaci,
arbuti, ierburi, flori.copaci, arbuti, ierburi, flori;
3.construcii cldiri, terase, drumuri, poduri, fntni, havuzuri,
statui.
Zonele verzi n cadrul unor aglomerri urbane i pun amprenta nu doarpe aspectul afectiv
al oraelor, dar i
pe calitatea vieii. Aceste zone verzi sunt alctuite din parcuri de dimensiuni mari i grdini
urbane de
dimensiuni mici.
Parcurile de dimensiuni mari prezint suprafee ntinse de terenuri cu vegetaie natural
sau plantat, adesea cu
lacuri sau bazine, cu alei, bnci i diferite construcii, care servesc pentru recrearea,
salvarea populaiei caresufer
tot mai mult de rul de ora.
Proiectele parcurilor iau n consideraie maxim formaiunile naturale, precum dealurile,
vile, rurile sau lacurile,
pe care uneori le pstreaz, le amenajeaz, uneori le modific esenial. n plan este
inclus subdivizionarea
spaiului n parcelesau terenuri cu destinaii distincte, se las loc pentru grupuri de arbori sau
spaii libere i
deschise
Grdinile de dimensiuni mici se gsesc n apropierea nemijlocit a cldirilor; sunt n cadrul
unui teritoriu afiliat la
careva construcii, fiind o prelungire, ocontinuare ale lor.
Obiectivul principal ale designului grdinilor mici este: crearea unui tablou integru, n care
grdina i cldirea
trebuie privite ca un tot ntreg;
33.Landaft-designul.Principii de proiectare.
Designul de landaft(landaft din germ. landschaft - poriune de suprafa terestr cu proprieti i aspect
specific;
form de relief) prezint un proces de proiectare, creare, meninere, protejare i reabilitare a unui mediu
spaial artificial realizat prin intermediul utilizrii componentelor naturale vegetale: amenajarea i nverzirea
parcurilor, grdinilor, scuarurilor, strzilor i drumurilor, spaiilor urbane, zonelor verzi afiliate construciilor
civile,
publice, unitilor de producie etc.
Principii de proiectare.
La nceput arhitectul trebuie s studieze lotul, apoi s realizeze un plan general bazat pe folosirea
maxim a
caracteristicelor naturale ale lotului. la etapa iniial de proiectare a landaftului artificial, trebuie s fie luat
decizia
privind scopurile principale, concepia, stilul amenajerii. Dup aceasta urmeaz etapa a doua: materializarea

proiectului, la care se soluioneaz mai multe sarcini:

I - Zonarea funcional a teritoriului. Aceasta rezid n faptul ca ntregul teren s fie mprit n zone potrivit
funciilor lor.
II - Elaborarea planului de planificare orizontal, n care, potrivit zonrii funcionale, sunt reflectate toate
obiectele
care se planific a fi amplasate pe teren: cldirile, curile deschise, scrile, aleile, planurile nclinate, pereii
decorativi, terenurile, gardul viu, straturile de flori.
III - ntocmirea proiectului de planificare vertical. Principiul acestuia este c terenul trebuie s fie protejat
la
maximum dinspre nord, ferit de vnt, s fie deschis la maximum spre sud i s fie accesibil pentru soare i
pentru
vntul cald din sud. Este mai bine ca dinspre nord terenul s fie ngrdit de un gard viu nalt, iar spre sud
este
suficient s fie plantai arbuti scunzi. Pentru oprotecie suplimentar, poate fi modificat artificial relieful
terenului.
IV - Alegerea materialelor de construcie : trebuie s se in seama de factura, textura lor. Se mbin
minunat ntre ele
materialele artificiale: blocurile de beton,pavajele pentru trotuar din beton color. Armonizeaz i materialele
naturale: piatra natural, lemnul, prundiul, calcarul cochilifer. Regula general rezid n faptul c se
folosesc fie
materiale artificiale, fie naturale.
V - Alegerea diverselor componente constructive, detaliilor i elementelor decorative, cum ar fi: garduri de
fortificaie, poduri, pavilioane; bazinele de ap i cascadele, curile patio, boschetele i mini-florriile, aleele
i crrile,liniile de demarcaie ; sistemul de iluminare al terenului etc.
VI Alegerea materialul sditor conform urmtoarelor cerine: acesta trebuie:1. - s fie rezistent la condiiile
climaterice nefavorabile ale localitii ;2. - s creasc uor ;3. - s suporte bine tunderea i curarea
frecvent ;
4. - s corespund materialelor folosite n construcii i la amenajarea teritoriului.
VII Alegerea gamei coloristice a landaftului creat. Principiul de alegere a culorilor este armonia. Armonia
se obine n compoziia policrom prin mbinarea fie a culorilor contrastante, fie a culorilor din aceeai
gam. Toate nuanele culorii verzi se mbin minunat cu piatra natural, toate nuanele culorii roii
armonizeaz cu lemnul.
Calitile decorative ale plantelor -mrimea lor, coloritul frunziului i al florilor, factura i culoarea scoarei,
forma
i structura coroanei, nlimea i diversele perioade de via sunt attde variate, nct permit s se obin
nenumrate variante de compoziii peparcursul ntregului an. Dac sunt mbinate n mod creator i
profesionist toate componentele proiectului zonarea funcional, planificarea vertical i orizontal,
compoziia cromatic precum i dac se aleg cu pricepere materialul sditor i materialele deconstrucie,
poate fi creat i transpus n via un
proiect de landaft artificial ideal.

34.Designul informaional domeniu de reper al designului contemporan.

Definirea. Clasificarea.
Designul informaional este un domeniu al designului care la etapa actual se dezvolt mai
activ, mai intens dect
elelalte.
Noiunea design informaional semnific procesul i rezultatul proiectrii tehnico-artistice,
structurrii i Prezentrii informaiei n scopul de a o face ct mai accesibil receptrii i a o
livra ntr-un volum ct mai
mare ntr-un timp ct mairestrns.
De obicei designul informaional este tratat ca procesul i rezultatul proiectrii tehnicoartistice a surselor

informaionale multimedia sau a serviciului informaional.

Domeniile principale de aplicare a Designului informaional sunt:
-media-designul- sursele massmedia;
-web-designul -serviciul informaional.
Principiile designului informaional:
principiile tehnice de livrare i translare a informaiei,principiile ergonomice de utilizare a
izvoarelor i serviciilor
informaionale,principiile psihologice de receptare a informaiei,princpiile estetice de
prezentare a informaiei.
35. Manifestarea elocvent a designului informaionalWeb-designul.
Web-designul este cea mai inovatoare si de perspectiva ramura a designului informational.El
prezinta arta si stiinta amenajarii.Situl prezinta suma documentelor electronice,a unui
individ,sau unei companii,organizatii plasate in internet.Specialitatea de Web designer este
ceva nou care exista de citeva decenii in schimb solicitarea lor creste in permanenta.Siturile
prezinta canale informationale bilaterale de la utilizator la biroul sitului si invers.Pentru
realizarea si constituirea siturilor trebuie sa tinem cont de:
1.Utilizatorul trebuie sa recunoasca usor situl
2.Sa navigheze si sa gaseasca informatia necesara cu pierderi minime de timp Informatia nu
este obligatoriu sa fie in forma scrisa sau grafca, de exemplu prin combinarea unor imagini
electronice comuterizate,jocuri de forme ,etc.Sa ii aduca la cunostinta consumatorului din
prima minuta informatia necesara de a fi utilizata.
Designul informational prezinta un proces si rezultatul acestui proces care prevede
amenaarea tehnico artistica si prezentarea optimala a informatiei.
Obiectivul de baza al designului informational este urmatorul:de aprezenta un volum cit mai
mare de informatie intr-un rastimp cit mai scurt .
Designerii in domeniul respectiv ,de obicei se conduc dupa 5 criterii:
1.Informatia noua ,inovatorie trebuie coraportata cu informatia cunoscuta deja
2.In prezentarea informatiei ea trebuie sa fie expusa dupa o schema simplificata,alegindu-se
datele initiale si refuzind la detaliile suplimetare.Schema trebuie sa fie simplificata.
3.Excesul informational plictiseste.
4.Informatia trebuie sa fie interesanta in primul rind autorului ei.
5.Prezentarea coloristica vizuala trebuie sa nu sustraga atentia de la esenta informatiei.

36.Mediadesignul - mijloc de impact informaional.

Designul informaional este un domeniu al designului care la etapa actual se dezvolt mai
activ, mai intens dect
elelalte.
Noiunea design informaional semnific procesul i rezultatul proiectrii tehnico-artistice,
structurrii i
prezentriiinformaiei n scopul de a o face ct mai accesibil receptrii i a o livra ntr-un
volum ct mai
mare ntr-un timp ct mairestrns.
De obicei designul informaional este tratat ca procesul i rezultatul proiectrii tehnicoartistice a surselor
informaionale multimedia sau a serviciului informaional.
Domeniile principale de aplicare a Designului informaional sunt:
-media-designul- sursele massmedia;
-web-designul -serviciul informaional.
Principiile designului informaional:
principiile tehnice de livrare i translare a informaiei,principiile ergonomice de utilizare a
izvoarelor i serviciilor
informaionale,principiile psihologice de receptare a informaiei,princpiile estetice de
prezentare a informaiei.
Media designul -informatia in media design trebuie sa atraga auditoriul, trebuie sa
promoveze idei de reclama, idei de viziuni politice, idei de promovare a
unorbranduri . Media designul- semnifica masmedia, reclama stradala,designul graphic,
panourile animationale. La sfrstiul sec. 20 apare notiunea de arhitectura informationala care
se ocupa de organizarea mediului informational.
37.Designul rspuns la problemele globale ale societii contemporane.
Omul societii contemporane copil al epocii tehnologizate -i informatizate s-a ciocnit de
impactul produs de industria modern asupra planetei prin poluarea mediului. Omenirea s-a
ciocnit de o stringent problem global problema ecologic. Prezena substanelor
nocive n sol,ap, aer, resperciv n alimentaie,constituie un risc enorm
pentru civilizaie. Toate aceste urmri grave ale impactului asupra mediului au impus
societatea de a se implica de urgen pentru a anticipa urmrile fatale ale acestui proces. Si
nacest context un rol enorm n rezolvarea prolemei ecologice i
revine designului.Aceast nou ramur de perspectiv n dezvoltarea designului este ecodesignul. Obiectivul de baz al eco-designului este reducerea impactului asupra mediului dea lungul ntregului ciclu de viaa a produsului. Sarcinile de baz al eco-designului sunt: ecoproiectarea si eco-inovarea.
38. Designul ca factor al proteciei mediului ambiant.Ecodesignul.
Omul societii contemporane copil al epocii tehnologizate -i informatizate s-a ciocnit
de impactul produs de industria modern asupra planetei prin poluarea mediului. Omenirea
s-a ciocnit de o stringent problem global problema ecologic. Prezena substanelor
nocive n sol,ap, aer, resperciv n alimentaie,constituie un risc enorm
pentru civilizaie. Toate aceste urmri grave ale impactului asupra mediului au impus

societatea de a se implica de urgen pentru a anticipa urmrile fatale ale acestui proces. Si
nacest context un rol enorm n rezolvarea prolemei ecologice i
revine designului.Aceast nou ramur de perspectiv n dezvoltarea designului este ecodesignul. Obiectivul de baz al eco-designului este reducerea impactului asupra mediului dea lungul ntregului ciclu de viaa a produsului.

Sarcinile de baz al eco-designului sunt : eco-proiectarea i eco-inovarea.

2.Eco-proiectarea const n integrarea aspectelor de mediu n faza de proiectare, lundu-se
n considerare ntreg ciclul de via a produsului de la achiziionarea materiilor prime pn la
aruncarea produsului.
Eco-proiectrea presupune o mbuntire a procesului de proiectare (Restricii la utilizarea
i eliminarea materialelor cu substane periculoase - plumb, mercur, cadmiu, crom .a.),
precum i o mbuntire a reciclrii i reutilizrii.
Promovarea pe pia a unor produse proiectate ecologic - mai calitative, mai estetice i care
acord o siguran pentru mediu i sntate are mesajul de a le crea o imagine de marc
distinct.
De regul, eco-proiectarea se asociaz cu economia : particula eco nseamn n acelai
timp i ecologie, i economie. ntr-adevr, produsele eco-proiectate sunt mai ieftine.
Minimizarea cheltuielilor i maximizarea beneficiilor obinute de ctre productori face ca
eco-proiectarea s fie o chestiune de succes n afaceri. Reducerea chieltuielilor se determin
prin: reutilizarea materialelor reciclate la sfritul ciclului de via al produsului i n
legtur aceasta - reducerea consumurilor materiale i reducerea consumului de energie,
reducerea costurilor de asamblare .
39. Designul ca proces de manifestare a umanismului tehnologic. Psiho-designul.
Prin design sunt afirmate valorile etice si grija si respectul fata de om. In procesul
poiectarii, obiectelor produselor mediului, se iau in consideratie necesitatile, gusturile
consumtorului, ceea ce exclude creatia designului: subiectivitatea caracteristica a artistului.
Aceasta acorda designului caracteristici socializatoare.
Designul este orientat spre protejarea mediului natural. Cu protejarea mediului natural
designul se orienteaza spre protejarea mediului social, de poluare informationala, vizuala,
acustica etc. Desinul se orienteaza spre proiectarea unica, iar aceasta caracteristica
conditioneaza aparitia psihodesignulu.
In design sunt effectuate investigatii care studiaza consumatorul in toate aspectele sociale,
economice, psihologice facindu-se tipologia consumatorilor.
40.Promovarea tradiiilor etnoculturale un imperativ al designului contemporan.

Designul analizeaza si generalizeaza cerintele, optiunile, obicetele consumatorului,

tendintele de stil si moda, cerintele de piata si tine cont de aceste cerinte. In temeiul acestor
observatii se efectueaza proiectarea, insa proiectarea intotdeauna va fi efectuata cu o anumita
orientare in perspectiva. Designul este orientat in viitorul apropiat. Funtia de prognozare
uneori numita si etiopica se manifeste in mod specific in asa numitul future design ( utilizat
pentru proiectarea unor produse, obiecte, vestimentatie ce tin de viitoulul departat).