You are on page 1of 4

Bucla paradigmatică nazistă

Cea mai bună şi cea mai proastă carte pe care am citit-o, recitit-o şi răscitit-o vreodată este Dimineaţa
magicienilor, mirobolantul şi execrabilul volum al lui Louis Pauwels şi al lui Jacques Bergier. Nu că n-aş
mai fi citit un maldăr de cărţi proaste la viaţa mea, nu că n-aş avea măcar vreo sută de cărţi mult mai bune în
bibliotecă. Nu. Doar că niciuna dintre cărţile pe care mi-a fost dat să pun mâna nu întruneşte în mai mare
măsură, şi în mai deplin echilibru, valoarea şi prostia. Datorez această întâlnire terfelită din biblioteca mea
prietenului Tiberiu, şi anului acela în care am fost vecini pe culoarul aceluiaşi cămin... Un gând bun
amândurora!
M-am decis să descos făcătura livrescă, să-i fac o vivisecţie fără anestezic, s-o fac şniţel, s-o ironizez, să-i
plâng de milă, să vomit de silă, să aplaud şi s-o calc în picioare. Nu voi izbuti într-un singur text, îmi trebuie
vreo zece. Sau douăzeci. N-am habar. Ştiu că încep un serial, nu ştiu unde mă va duce, nici când îi voi pune
capăt. După Cronicile Narniei (nici acelea terminate, mai am un volum sau două de citit), Dimineaţa
magicienilor. Voi vedea ce va fi după.
Partea a doua a Dimineţii... se numeşte Câţiva ani în straniul absolut, şi tratează perioada nazistă. Jacques
Bergier, despre care se găsesc suficient de mulţi oameni care să afirme că a fost cel mai inteligent om al
secolului XX, a cunoscut iadul nazist, fiind închis în lagărul de la Mauthausen. Ca cercetător, între cel care a
trăit experienţa în mod direct şi cel care va redacta, ani mai târziu, un volum alături de Louis Pawels,
distanţa este colosală. Nicio emoţie, nicio reflecţie despre unicitatea poporului evreu şi a holocaustului nu
tulbură paginile halucinante. Nicio urmă de propagandă oarecare, doar reflecţii şi conjecturi pure, ca nişte
demonstraţii halucinante. Până şi participarea directă la nebunia deceniului 4 nu este amintită decât în treacă,
şi vorbind despre sine la persoana a treia. O frază rezumat: “Un autodidact delirant, înconjurat de câţiva
megalomani, îl refuză pe Descartes, aruncă la gunoi cultura umanistă, striveşte raţiunea, îl invocă pe
Lucifer şi cucereşte Europa, ratând cu puţin cucerirea lumii” (p. 183). Este corect şi exagerat în acelaşi
timp. E drept şi stupid. Este Jacques Bergier în Dimineaţa magicienilor...
Bergier s-a născut în 1912 în Ucraina, la Odessa, şi a murit în 1978, la Paris. Wikipedia îl numeşte inginer
chimist, spion, ziarist şi scriitor. La care adaugă: alchimist. Chestie care pe mine mă face să râd copios, dar
nu vom discuta aici paginile lui Bergier despre alchimie, poate la o data viitoare. În 1943, în urma activităţii
sale în Rezistenţa franceză, este arestat de Gestapo şi torturat în 44 de şedinţe. Petrece în lagărele naziste
perioada dintre martie 1944 şi februarie 1945. Dimineaţa... a necesitat o documentare fantastică, timp de
cinci ani. Dar toate aceste detalii pălesc când este vorba despre ideile acestui volum, unele deplin fondate,
altele aberante.
Astfel, ideea de bază a capitolelor dedicate nazismului este aceea că societatea germană contemporană lui
Hitler şi acoliţilor săi virase, încet dar sigur, într-o lume mentală aflată la mare distanţă de ceea ce numim:
“occident”, “modernitate”, “Europa”, “secolul XX”. Dacă există ceva ce ignorăm cu cea mai mare uşurinţă,
fiind concomitent de maximă importanţă şi imposibil de dat deoparte, este paradigma mentală. Toate filmele
despre Evul Mediu şi Antichitate, cele mai multe dintre romanele ale căror subiecte se învârt în aceste
perioade, ideile noastre comune despre lumile apuse sunt greşite din cauza ignorării diferenţelor de natura
mentalităţilor. Nazismul este la fel de greu de imaginat ca şi Evul Mediu, ca şi Anticitatea creştină, ca şi
codul samurailor... Pentru că, timp de câţiva ani, al treilea Reich a trăit după alte coordonate...
Bergier precizează undeva: “Credem că mica schiţă pe care o veţi citi îndată paote aduce un mic serviciu
istoricilor ce vor să vină. Fie impulsie, fie repulsie. Luând ca obiect de studiu un aspect din Germania
hitleristă, am vrut să indicăm în mare o direcţie de cercetări valabilă şi pentru alte obiecte. Am desenat
nişte săgeţi pe pomii aflaţi la îndemâna noastră. Nu pretindem a fi făcut practicabilă toată părerea.” (p.
185) După ştirea noastră, gestul autorilor Dimineţii... este în continuare ex-centric. Lumea universitară şi
istoricii “serioşi” nu pot lua în seamă decât ceea ce intră în capacitatea lor de clasificare, etichetare,
organizare. Tot ceea ce nu pot pricepe cei care dau socoteală în privinţa trecutului – ei bine, nu există!
Principiul conjuraţiei...
Ce va fi fost nazismul? Bergier şi Pawels nu-şi îndulcesc sentinţa: una dintre manifestările Răului absolut.
1

188) Nu condamnări ofuscate. este diferenţa dintre autentic şi contrafacere în spiritualitate. şi iremediabil s-a pierdut. trecem la nişte informaţii de detaliu. Spiritualitatea are şi ea legile ei. este adevărat. sau mai degrabă de anumite forme ale spiritului luciferic. venite poate dincolo de frontierele timpului şi ale spaţiului. “Nu vom fi la adăpost de nazism. Le lipseşte un sistem de valori care să le permită diagnoza exactă.. într-atât pare de neverosimilă. Va cădea şi a noastră. De continuat zilele care urmează.. de exemplu. fiind lipsit de cel mai elementar sprijin doctrinar (care să-l ajute să separe licitul de ilicit. descriind o faţă a nazismului ce seamănă mai mult cu science-fiction.” (p. Acestea sunt câteva dintre teoriile pe care le-a alimentat nazismul originar. Astrele sunt nişte bloguri de gheaţă. în care Hitler şi ai lui credeau. dar e nu mai puţin necesar să fii capabil să ierarhizezi şi să respingi în domeniul ăsta. Omul este în pragul unei mutaţii formidabile. Câteva exemplare din supraom există pe lume. ca să nu zicem pur şi simplu binele de rău). Au însă o deschidere spre “fantastic”. dar complet fals în cazul a tot ceea ce se revendică de la domeniul sexualităţii: necrofilia şi zoofilia nu pot fi privite cu aceeaşi ochi ca şi sexualitatea maritală. unele extrem de subtile. epocă după epocă.. Bergier nu poate pricepe.. un spirit de frondă ştrengăresc care le permite să se apropie de adevăr. Poate părea ciudat.. este speranţa tipic modernă în progres. Asta.: ideea că vremea magicienilor stă să înceapă. Nu o şleahtă de ticăloşi şi nebuni. în sensul metafizic al cuvântului. fără greş. ci a fost. înainte de toate. să înţelegem bine ce s-a petrecut. în sensul obişnuit al cuvântului. la fel cum este obligatoriu dacă vrei să-ţi păstrezi minţile să faci distincţii în domeniul sexualităţii.. El nu stă să eclozioneze. şi ideologii nazismului pe de alta. ci a decăzut în stadiul larvar Yuga după Yuga. Pentru ca nu cumva lupul să se întoarcă printre noi sub altă piele. înainte de a fi o hecatombă imensă. la care adaugă corolarul: tot ceea ce există este automat şi legitim. decât atunci când vom fi perceput şi înfruntat în conştiinţa noastră cele mai fantastice aspecte ale aventurii sale. introducerea fiind făcută. Dar tâmpenia constă în preluarea acestei idei (pe parcursul întregii Dimineţi. fireşte. Ştiu că este subtil. nici mai puţin.Nici mai mult. şi o axiologie ortodoxă care să-i arate câte ceva despre validitatea ideilor. a fost un conflict spiritual. Da. o ingenuitate a omului care nu are nimic de câştigat din ifose proaste. aşa cum le conferă Louis Pauwels şi Jacques Bergier în Dimineaţa magicienilor. ca o larvă ce se va transforma în fluture. Pământul este concav. dar naţional-socialiştii au ars cărţile fizicienilor moderni împreună cu cele ale “iudeomarxiştilor”. Mai multe Luni au căzut deja pe Pământ. un îndemn intelectual prudent: nu ajunge să spunem că niciodată nu ar trebui să se petreacă aceste lucruri! Trebuie. Câteva repere la bucla paradigmatică nazistă Continui cele scrise zilele trecute şi. pe care 2 . iar trimiterile lui la “Superiorii Necunoscuţi” şi la diverse organizaţii oculte. cu fiecare eroare pe care a făcut-o. Tot ce are el. cu fiecare erezie care l-a vizitat. chiar deasupra limbajului.. ci înapoi! Omul nu va fi. Sar peste reflecţiile la natura Răului şi la ilustrarea lor prin scrierile lui Arthur Machen. care a avut la bază un păcat intelectual. ci una dintre chintesenţele luciferismului în acţiune. cu care au câteva lucruri în comun. deci fără a o pricepe cum se cuvine. începând cu aceea mitologic denumită “izgonirea din Paradis”. sunt cât se poate de sugestive. Un câmp teribil de posibilităţi zace neexploatat. Bergier se conduce după criteriul “ştiinţific”: nimic din ceea ce există nu poate fi respins. Al doilea război mondial. Istoria lumii se explicăin lupta dintre gheaţă şi foc.. care îi va da puterile pe care cei vechi le atribuiau zeilor. şi în funcţie de ea construieşte una din axele Dimineţii. când avem de-a face cu specii de peşti.. nu paradă de lacrimi. până la urmă. Însă “mutaţia” nu trebuie căutată înainte. omul de acum nu este Omul. Din punctul acesta de vedere. Minunat. Bergier nu greşeşte atunci când spune că ideea mutaţiei omenirii este una de sorginte esoterică. lui îi lipseşte şi studiul textelor sacre.. mai mult sau mai puţin deţinătoare ale unor informaţii de origine spirituală. Acum voi cât se poate de terre à terre. Ce nu poate nicicum Bergier să distingă. despre care am de gând să vorbesc într-unul din textele următoare.) fără a o situa temeinic în istoria ideilor. Azi nu se mai ştie însă în profitul cărui mod de a privi lumea au făcut ei aceste gesturi. Noi locuim înăuntrul lui. Nu sunt deci nici nişte cunoscători. nu există nicio diferenţă între Pauwels & Bergier pe de o parte. Cei doi autori nu sunt religioşi.

Avea zeci de mii de aderenţi. doi piloni ai paradigmei naziste care au stat la baza multor decizii din cel de-al doilea război mondial: “Nu ştim de ce aceste teorii.. Alte detalii mirobolante despre bucla paradigmatică nazistă într-un text viitor. În mare. cu aerul unui fals rebel. apoi se recombină.. de exemplu. în absenţa unei iniţieri doctrinare şi ritualice. frumuşel. a lui Goma: „Aşa că n-o să vă ucidem trupuşorul. Pop Cornel? O să vi-l demontăm.. fie vorba între noi. dar ce poate fi mai exact decât asta?) urmată de o remobilare a lui. cărţi de popularizare. Guénon face observaţia că în cursul Renaşterii s-a petrecut un lucru extraordinar: în trei generaţii oamenii au pierdut perceperea intelectuală a Evului Mediu. dar dacă proiectăm observaţia asta la nivelul unei familii.. o spălare a creierului (ok. îmi amintesc de ameniţarea lui Ţurcanu din Patimile după Piteşti.. 213) Lumea “ştiinţifică” se comportă în raport cu ceea ce nu intră în propria-i matrice ca o babă ţâfnoasă: refuză să răspundă. n-a mai fost nevoie de înlocuirea unei generaţii cu alta. aşa cum îl evocă Bergier. Bergier. după aceeaşi schemă. dar acestea. Rolul lui în lumea ştiinţifică nu este cu nimic inferior celui jucat de Hitler la nivel politic şi militar. deci. nu s-a schimbat nimic. nu este practicantul niciunei religii. treptat dar totuşi într-un termen microscopic la scară istorică. I s-a inoculat omului că el este centrul lumii. Horbiger este foarte posibil să fi avut nişte surse de inspiraţie sacre. pentru care s-au făcut mari sacrificii materiale şi umane. Aşa ceva nu se întâmplă prea des. brusc. atât de puternic afirmate.” Aici e toată cheia schimbării mentalităţii: se izolează elementele între ele. încă n-au fost studiate la noi şi chiar ne rămân necunoscute. încât mă face să mă întreb dacă nu fabulează el însuşi. Horbiger a avut la dispoziţia lui o armată de scribi. Nimic de mirare până aici. Plus că descrierea lui este atât de acordată la evoluţionismul academic. Aparent. A editat lucrări de doctrină. o adevărată mişcare. Aş vrea să-l contrazic. Aici nu voi face economie: dacă cineva doreşte să 3 . dar Bergier nu-mi dă niciun punct de pornire. Centralitatea devenea. într-un univers deşertic. dar care justifica vechi mituri”. De fapt. Însă Horbiger.. Undeva.. a fost un personaj numit Hans Horbiger. e tragic. Adică l-au uitat. Cu sămnul schimbat. una periferică. Ceea ce astăzi. Aşa a fost în Renaştere. în ciuda faptului că astăzi el pare să fi fost dat uitării. Renaşterea şi ea s-a inspirat din creştinism. la care au aderat zeci de oameni şi mari spirite. Bergier scrie că doctrina lui Horbiger era “o explicare a cosmosului în contradicţie cu astronomia şi matematicile oficiale. e fals şi alunecos.” (p. ci aceeaşi oameni. au devenit. lejionari: o să vă umblăm olecuţă pe la sufleţelul de culoarea găinaţului de gâscă – ha-ha-ha. nu-mi place termenul. Un proces de manipulare în masă.nu-ţi poţi permite să le ignori. toate în jurul clivajului de la o mentalitate la alta. au început să nu-l mai priceapă. sunt lucruri moarte. În treacăt. se poate spune că înlocuirea unei mentalităţi cu alta s-a petrecut în câţiva ani. o să vi-l remontăm la loc după alte legi. şi se numeşte pompos şi indolent: “conflictul dintre generaţii”. care în ultimii ani ai vieţii susţinuse o emisiune numită L'Incollable (adică omul căruia nu i se poate pune nicio întrebare la care să nu aibă răspunsul corect) este un analfabet spiritual. însă “cu semnul schimbat”. Totuşi Bergier are dreptate atunci când spune. Bergier remarcă acest fapt nu o singură dată. alţii. se traduce prin faptul că nepotul n-a mai înţeles nimic despre coordonatele mentale ale bunicului. însă în realitate se lucrase la un detaliu: omul a rămas pe acelaşi loc central. Horbiger adora un cadavru legendar. Chiar şi un magazin lunar de mare tiraj: Cheia evenimentelor mondiale. extrem de eficace. ajunsă la nivel de mişcare populară. Doctrina gheţurilor veşnice. Doctrina lui Horbiger a fost creaţia unui cerc foarte redus de oameni. cel puţin la nivel vizibil. Contribuţia lui Horbiger la bucla paradigmatică nazistă Se pare că unul dintre elementele pivot.. Revenind la paradigma inaugurată de Horbiger şi doctrina Wel. ce zici. Aş fi foarte curios dacă această magmă de evenimente a dus la apariţia unor lucrări de doctorat. Este adoratorul unor mituri nordice. al alunecării paradigmatice din Germania nazistă. fără repere. referitor la teoria lumii îngheţate şi teoria pământului concav. Le descrie ceva mai încolo. dar nu precizează sursele. De aici multiplele şi grosolanele confuzii şi entuziasme pe care le afişează peste tot în Dimineaţa magicienilor. era deja centrul Creaţiei divine. sute de broşuri. este mai degrabă norma. ori o face foarte vag.

pe care convenţional îl putem numi Ultima Thule. poate poseda artefacte. Horbiger. pe care el o numeşte. A schimbat ceva pe ici. oamenii aceia respiră Puterea. Căci despre vechea religie nordică nici nu poate fi vorba. si îl vor nărui. cea mai scurtă metodă şi cea mai dinamitardă este să-şi imagineze că face parte dintr-o religie moartă. pe care nimeni nu le mai poate pricepe (pentru că nimeni nu le mai poate trăi. rămân artefacte care nu mai slujesc niciunui scop legitim. care vor fi vizibile. Fireşte. ca şi Hitler. Atunci când pregăteşti o operaţiune de manipulare de o asemenea amplitudine. poate eventual să citească textele cu convingere. Partea gravă. religia moare. în practică poate face toată scălâmbăielile pseudoritualice. totul se petrece la nivelul imaginaţiei.se îmbolnăvească profund. ba de Rozicrucieni. Ceea ce s-a întâmplat cu Germania înainte de instaurarea nazismului este. pentru că ultimul om religios a luat cu el în mormânt nu numai mentalitatea. tragedia este aceeaşi. În spatele lor Bergier găseşte. Şi asta pentru că nu pricepe. doar amplitudinea ei va fi alta. Nu. Cineva. Nu tresare. Acel cineva. nu ieşi la rampă. fără să cunoască valoarea termenului. în cazul religiilor priceperea şi trăirea merg mână în mână. Atunci când oamenii care actualizează o religie anume se duc. cum altfel?). extrem de gravă a evenimentului este însă alta. o grupare numită Ultima Thule. atunci când nu mai rămâne nimeni care s-o încarneze. Totul. Esenţialul însă îl surprinde: Ultima Thule îşi propunea nimic altceva decât reînvierea vechii religii nordice. nu faci vâlvă. iar cunoaşterea lor nici atât. Transpusă la nivel social. mai puţin efectele. inclusiv pe plan fizic. nu poţi fi concomitent atât de lucid încât să duci oamenii la paroxismul nebuniei şi să mai ai nevoie de puţoisme de genul gloriolei mediatice. Dacă am dreptate. Hitler şi Horbiger au fost doar doi pioni debili. de parcă ar fi unul şi acelaşi lucru. ceea ce a făcut Ţurcanu la Piteşti. ci şi partea “practică”: ritualurile. Bergier nu sesizează implicaţiile a ceea ce voia această societate secretă. În urmă rămân texte. Odată pentru totdeauna. la ea nu se poate ajunge cum nu se mai poate lua contactul cu morţii din morminte. şi la final a ieşit un monstru. n-a experimentat. la scară macrosocială. Dintr-un popor altminteri civilizat şi paşnic s-a ajuns la instrumentul cu care Europa a fost scăldată în sânge. Reuşita a fost prea mare ca să ne imaginăm că a bâjbâit. Nu se indignează. Iar cheia trebuie căutată aici: renunţarea la religia autentică în favoarea unei ficţiuni religioase. a decupat ceva pe colo. palpabile. Nu. A fost o lovitură foarte rapidă şi foarte reuşită. Cine zicea că americanii i-au recuperat pe toţi germanii din Serviciile Secrete pe care i-au găsit? 4 . a descompus elementele mentalului şi le-a recompus cu alt semn.. “iniţiatică”. acolo. fără prea mare efort. şi puţine droguri sunt mai tari. par a fi doar partea vizibilă a maşinăriei. şi o leagă ba de Golden Down. A mers la sigur. Cine posedă în detaliu ştiinţa manipulării în masă nu mai are nevoie de compensaţii puerile.. Oamenii Ultimei Thule n-au murit.