You are on page 1of 4

19.10.

2016
Curs 1 – dreptul contractelor comerciale internationale

Definiţia contractului comercial internaţional:
- disciplina centrală a dr. com. int.
- contractul com. int. are:
1. Un element profesional (se încheie între profesionişti - comercianţi) – este dat de faptul că
profesionistul îndeplineşte formalităţile legale şi desfăşoară activităţi în scopul obţinerii de
profit; îşi desfăşoară activitatea în întreprinderi.
2. Un element internaţional – este dat de faptul că în acest contract apare cel puţin unul dintre
următoarele elemente de extraneitate specifice care conferă unui contract caracterul internaţional:
- subiectele/părţile contractante: persoane, având sedii în state diferite – persoane juridice; dacă
este vorba de persoane juridice, trebuie să aibă reşedinţa în state diferite. => convenţiile
internţionale la care România este parte. (exemplu: Convenţia Naţiunilor Unite asupra
contractului internaţional a vânzării de mărfuri; Convenţia de la Viena; Convenţia de la New
York, Convenţia asupra prescripţiei, Convenţia de la Geneva 1961, Convenţia de la Washinghton
1965 pentru reglementarea diferendelor relative la investiţii între state şi persoane ale altor state).
- criteriu de natură obiectivă: marfa care face obiectul contractului să fie în tranzit internaţional
(în drumul ei de la o parte la cealaltă, marfa trece cel puţin o frontieră). (exemplu: Convenţia
referitoare la contractul internaţional de transport de mărfuri pe şosele 1956 CMR; Regulile
uniforme privind contractul de transport feroviar CIM; Convenţia Naţiunilor Unite privind
transportul de mărfuri pe mare 1978 Hamburg).
! Criterile sunt alternative, nu cumulative. Contractul este internaţional dacă oricare dintre el
este îndeplinit.

* Contractul de cooperare economică se caracterizează prin faptul că obictul lui nu este
neapărat o marfă.
- a apărut în secolul 19-20.
- presupune punerea în comun de către parteneri a unor valori economice în vederea desfăşurării
unor activităţi economice aducătoare de profit.
- şi România este parte la Acorduri bilaterale.
* Principalele forme de cooperare economică:
- Efectuare de lucrări de explorare/exploatare a resurselor naturale.
- Activităţi de cooperare în producţie pentru realizarea de produse cu tehnologie comune.
- Activităţi de marketing desfăşurate în comun.
- Activităţi de consultanţă.

Transferul interanţional de tehnologie. .Conv. de exemplu: .Conv. cunoştinţelor tehnice. UNCITRAL În cadrul UNCITRAL au fost adoptate. Geneva. Washington. Europeană de Arbitraj. tehnologic.lege model privind semnăturile electronice 2001 . 1990 Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare) * Soft law . privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor.Convenţii în domeniul vamal (Conv. Legile tip (model law): adoptate de diferite organisme internaţionale care nu sunt convenţii internaţionale.În domeniul bancar. în materia financiar-bancară (convenţii care au dus la constituirea Organizaţiei Mondiale a Comerţului) .Convenţiile în materia arbitrajului (Conv. referitoare la transportul interanţional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (transport interanţional rutier). de la Bruxelles) . New York) .Convenţiile interanţionale (reglementări adoptate la nivel interstatal la care România a aderat şi care sunt în special în domeniul vânzării internaţionale de mărfuri – C. . 1983 C.reglementările care nu au forţă juridică imperativă.. New York 1958 pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine) . ştiinţific. privind constituirea băncilor (1972 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. de la Viena.lege privind arbitrajul internaţional .lege model privind modelul electronic 1996 . Conv.lege model privind viramentele internaţionale 1992 . nu se impun cum se impun convenţiile internaţionale .Realizarea de punere în comun a brevetului.lege model privind concilierea internaţională 2003 .reglementările adoptate de organisme internaţionale şi care se aplică exclusiv prin voinţa părţilor contractante Principalele categorii de reglementări soft law: 1. sunt adoptate în cadrul Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comerţului internaţional. * Izvoarele dreptului contractelor comerciale internaţionale .lege model privind insolvabilitatea .

care au un anumit grad de vechime. de distribuţie . contractului de adeziune. Int.constituie un model pentru legiuitorii naţionali. nu se impun părţiloe.domeniul principal: codificarea uzanţelor (1994 prima variantă.a adoptat foarte importante contracte tip în materie de agenţie comercială. .2. de a constitui o lex mercatoria (lege a comercianţilor) . din P. care sunt adoptate în cadrul diferitelor organisme internaţionale.organizaţie neguvernamentală (fondat în perioada interbelică) . franciză internaţională. aplicabile în materia interanţională de mărfuri. un rol specific îl are un alt izvor: * uzanţe comerciale internaţionale . repetabilitate. Camera de Comerţ Internaţional din Paris: .produs al Cam. ci reprezintă o reglementare de soft law. 2010 ultima) Principii: nu sunt convenţii interanţionale. propusă părţilor.este o reglementare facultativă.practici sociale (comportamente) nescrise. care se stabilesc între un număr nedefinit de parteneri comerciali într-un domeniu de activitate comercială şi care pot prezenta sau nu caracterul de izvor de drept în funcţie de prevederile naţionale. * În preambul este reglementat rolul principiilor Unidroit: . .interpretare a legilor internaţionale . de Com. În cadrul izvoarelor. = regulile Incoterms. privind garanţiile contractului. 2004 a doua. Clauze standard care au forma contractului tip. În varianta 2010 sunt 211 articole în principiile Unidroit (cod care conţine un preambul în care se explică existenţa şi rolul). incompletă .România este membră .sunt un substituit al legilor naţionale atunci când legea naţională este neclară. Institutul Internaţional pentru unificarea dreptului privat (sediu: Roma) .a adoptat şi reguli uniforme în materia acreditivelor. contractului cadru.ROL: adoptă proiecte de convenţii internaţionale care sunt propuse statelor pentru adoptare .

se impun părților. art. uzanţele au caracter de izvor în măsura în care legea trimite expres la ele. 1. . care capătă denumirea de uzanţe datorită aplicabilităţii) . uzanţelor nu li se cunoşteau caracterul de izvor de drept (excepţii: uzanţe bancare.Elemente definitorii: .forţa lor juridică În dreptul român. uzanţele porturilor) În NCC. înainte de intrarea în vigoare a NCC.au un element obiectiv (sunt fapte materiale.caracterul lor de colectivitate . ! Aplicarea uzanţelor se face în temeiul voinţei părţilor (art. 1270 principiul forţei obligatorii a contractelor) Părţile trimit la uzanţe în mod expres sau în mod implicitv (prin indicii care rezultă din exprimarea. în materia titlurilor de valoare. arbitrului care le va interpreta) ! Dacă este vorba de uzanțe care sunt aplicate constant într-un anumit domeniu sau zonă geografică și pe care părțile le cunoșteau sau ar fi trebuit să le cunoască și care sunt aplicate regulat în ramura comercială. comportamentul părţilor – rămân la aprecierea judecătorului.