UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

TEMĂ DE CASĂ EVALUAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ŞI A IMPACTULUI ACESTUIA

Student: MANTA CLAUDIU Grupa: I.M.P.M.

-2010CUPRINS
1.EVALUAREA CICLULUI DE VIATA
1.1.Introducere 1.2 Evaluarea Ciclului de Viata 1.3 Ciclul de viaţă al produsului 1.4 Perspectiva ciclului de viaţă 1.5 Analiza inventarului ciclului de viaţă

2. INTERPRETAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ISO14043
2.1 Descrierea generală a interpretării ciclului de viaţă 2.2Caracteristicile principale ale interpretării ciclului de viaţă 2.3Elementele interpretării ciclului de viaţă 2.4.Identificarea problemelor semnificative 2.5 Identificarea şi structurarea informaţiilor 2.6 Determinarea problemelor semnificative 2.7 Evaluarea 2.7.1 verificarea de completitudine; 2.7.2 verificarea de senzitivitate; 2.7.3 verificare de consecvenţă. 2.8 Concluzii şi recomandări

3.EVALUAREA IMPACTULUI CICLULUI DE VIATĂ
3.1 Evaluarea impactului de mediu pe ciclul de viaţă 3.2. Analiza beneficiilor
3.2.1 Descriere

3.2.2 Rezultat 3.2.3 Concluzii

4.BIBLIOGRAFIE

2

1.EVALUAREA CICLULUI DE VIATA
1.1.Introducere O metodă care capătă din ce în ce o mai mare audienţă în evaluarea în raport cu mediu a activităţilor socio-economice o constituie Evaluarea Ciclului de Viaţă. Scopul abordarii ciclului de viaţă este de a furniza deciziile de bază pentru aplicarea dezvoltării durabile, fiind cunoscută ca forţa conducătoare pentru dezvoltarea tehnologică. În cadrul acestui studiu (LCA-"life cycle assessment") toate extracţiile de resurse din mediu şi emisiile în mediu sunt determinate pe cât posibil cantitativ pe întregul ciclul de viaţă, pornind de la materiile prime şi ajungând la producerea de servicii. 1.2 Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda prin care sunt evaluate consumurile de energie si materiale, pe de o parte, si impactul asupra sanatatii umane si a ecosistemelor, pe de alta, in fazele reprezentative ale desfasurarii procesului pentru obtinerea unui produs si ale utilizarii lui, incepand cu extractia materiilor prime, obtinerea produsului, utilizarea si reciclarea sa, transportul, pana la depozitarea finala a produsului uzat sau a reziduurilor nefolositoare. Datorita privirii de ansamblu asupra procesului si a produsului, evaluarea ciclului de viata a fost considerata ca o analiza "de la naştere la moarte". Aceasta trasatura o deosebeste de alte metode de analiza, cum ar fi evaluarea impactului de mediu sau auditul de mediu, care trateaza impactul procesului/ produsului asupra mediului doar intr-o anumita faza a existentei sale. De asemenea, evaluarea ciclului de viata are in vedere calitatea mediului, spre deosebire de celelalte metode de analiza (cum ar fi evaluarea riscului) care se refera doar la siguranta mediului. Evaluarea Ciclului de Viata este o metoda relativ noua, care a aparut ca raspuns la grija societatii pentru calitatea factorilor de mediu si la obligatia institutiilor guvernamentale de a pune sub control fenomenul de poluare industriala. La inceputul anilor '70, s-au realizat asa-numitele "analize ale ciclului de combustibil", care cautau in special alternative pentru resursele de energie si materiale. Dezvoltarea "miscarii verzi" in Europa anilor '80 a adus cu sine cresterea interesului publicului larg, ca si al politicienilor, privind efectele asupra mediului generate de fabricatia unui produs, in 3

diferite faze ale procesului de productie. Pana in 1990, analizele vizau atat consumul de materii prime si energie, cat si nivelul poluarii diversilor factori de mediu. ECV(LCA) consideră că poluarea aerului şi apei precum şi generarea deşeurilor solide începe în momentul extracţiei de materii prime. Acesta include de asemenea şi consumul de energie utilizată în extracţia materiilor prime şi poluarea rezultată în urma proceselor de producţie. Este de asemenea de mare importanţă pentru protejarea mediului şi utilizarea şi distribuirea produselor. În sfârşit prin analiza ciclului de viaţă se examineaza deşeurile solide şi lichide generate în mediu de-a lungul întregului proces de producţie precum şi în timpul utilizării produselor astfel obinuţe. Pornind de la aceste date poate fi urmărit impactul potenţial creat asupra resurselor naturale, mediului şi sănătăţii umane. ECV are in principiu multe aplicaţii, pornind de la dezvoltarea producţiei, prin ecoetichetarea şi reglarea producţiilor, până la politicile de mediu şi stabilirea priorităţilor. Uneori, ECV nu este suficientă pentru luarea unor decizii de mediu cât mai bune aparând câteva bariere în calea aplicabilităţii sale de genul:  Confuzii referitoare la aplicabilitatea LCA (unde şi în ce condiţii se aplică);  Intervalele metodologice, incluzând software şi baze de date;  De multe ori acest instrument este privit a fi prea complicat. Se poate spune ca ECV este un intrument utilizat pentru identificarea si masurare directa si indirecta a impactului asupra mediului, energiei si resurselor asociat cu procesele de productie, produsele obtinute si serviciile aferente. 1.3 Ciclul de viaţă al produsului se referă la durata medie de viaţă a unui produs: se face o analogie cu biologia (produsele se nasc, se dezvoltă, ajung la maturitate şi apoi îmbătrânesc); în funcţie de perioada din viaţă în care se află produsul, sunt influenţate şi vânzările acestuia. Întregul ciclu de viaţă al produsului, de la concepţia şi dezvoltarea sa până la sfârşitul "vieţii", include următoarele faze: achiziţia materiilor prime, producţia, ambalarea, distribuţia, utilizarea, reciclarea şi retragerea produsului de pe piaţă. Definiţia generală a ciclului de viaţă al produsului este formulată în standardul SR EN ISO 14040:2002 sub următoarea formă: ciclul de viaţă reprezintă "etape consecutive şi intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia materiilor prime sau generarea

4

resurselor naturale până la post-utilizare". În cazul în care acest termen se utilizează ca un concept de marketing, ciclul de viaţă este "orientat spre piaţă", acesta se referă la viaţa comercială a produsului (viaţa produsului pe piaţă) şi descrie tendinţa de dezvoltare a cifrei de afaceri şi a profitului unui produs, de-a lungul vieţii sale comerciale. Unificare diferitelor metode de analiza s-a realizat in 1992, in S.U.A. la conferinta SETAC (Society for Environmental Toxicology and Chemestry), in cadrul careia s-au pus bazele metodologice ale evaluarii ciclului de viata. Pornind de la propria experienta, tarile vest Europene (Marea Britanie, Germania, Tarile Scandinave) si-au dezvoltat metodologii specifice de evaluare a ciclului de viata a produsului. Principiile derivate din aceste metodologii au fost introduse in documente oficiale in mai 1995, cand evaluarea ciclului de viata a devenit parte integranta a normelor ISO 14.000, care sunt in curs de adoptare si in tara noastra. Astfel, evaluarea ciclului de viata constituie in actualul cadru concurential, un instrument de selectie al sistemelor de productie durabile, deosebit de util factorilor de decizie din industrie, organizatii guvernamentale si neguvernamentale. Incluzand necesitati de ordin social si de mediu, evaluarea ciclului de viata se constituie ca o componenta esentiala a managementului de mediu, menita sa conduca la optimizarea proceselor de fabricatie in vederea obtinerii unor produse cu impact redus asupra mediului. Intensificarea activitatii industriale are un efect negativ asupra resurselor naturale si a mediului inconjurator. Pentru a contracara acest efect negativ, toate sistemele de productie trebuie sa respecte principiul dezvoltarii durabile, adica minimizarea consumului de resurse naturale si a emisiilor poluante. Evaluarea Ciclului de Viata consta in evaluarea efectelor directe si indirecte ce apar in fiecare etapa de obtinere si utilizare a unui produs, incepand cu extragerea materiilor prime, pana la depozitarea sa finala. Aceasta evaluare conduce, din punct de vedere al societatii, la obtinerea celui mai favorabil raport cost produs-cheltuieli reducere efecte, raport care contribuie nu numai la imbunatatirea mediului, dar si la dezvoltarea durabila a societatii. Evaluarea ciclului de viaţă (ECV) al produsului este o tehnică de management de mediu care identifică fluxurile de materiale, de energie şi de deşeuri ale unui produs pe

5

durata unui ciclu de viaţă al produsului şi impactul acestora asupra mediului. Dicţionarul enciclopedic de mediu (2005)[1] prezintă o definiţie dezvoltată şi cuprinzătoare : "Evaluarea ciclului de viaţă al unui produs reprezintă evaluarea şi analizarea consecinţelor acţiunii produsului asupra mediului; evaluarea urmăreşte produsul de la extracţia şi prelucrarea materiei prime, trecând prin toate fazele sale de producţie, transport şi distribuţie, utilizare rentabilizare, întreţinere şi reciclare. mergând până la depozitarea finală sau până la reintegrarea sa în mediul înconjurător." Aşa cum este definit ECV se referă numai la impacturi de mediu ale sistemuluiprodus şi nu tratează factorii financiari, politici, sociali etc. (de exemplu, impacturi de costuri). Acest ciclu de viaţă este denumit uneori "from cradle-to-grave" -în l.engleză (în traducere: "de la leagăn la mormânt"). In limba limba.engleză: "Life Cycle Assessment".In l. franceză acest concept este denumit "L'analyse du cycle de vie (ACV)". Expresia "cradle-to-grave" se referă la ciclul de viaţă al unui produs, care începe în momentul proiectării produsului şi se continuă prin achiziţia şi utilizarea materiilor prime, fabricarea sau procesarea cu fluxul de deşeuri asociate, stocarea, distribuţia, utilizarea şi retragerea din uz sau reciclarea[2][2]. În ciclul de viaţă complet trebuie incluse şi fazele de transport necesare sau cauzate de existenţa produsului. Fazele combinate ale ciclului de viaţă constituie întregul sistem "cradle-to-grave". Formele timpurii ale ECV au fost utilizate în SUA, în decada 1960, pentru definirea strategiei de mediu a corporaţiilor şi ulterior, în anii 1970, de agenţii guvernamentale, ca auxiliar pentru dezvoltarea politicilor publice. Primul organism internaţional care a acţionat pentru dezvoltarea ECV a fost SETAC (Society of Environmental Toxicology and Chemistry) din SUA.[3] SETAC a elaborat un "Cod de practici" pentru LCA[3] care a dezvoltat primul cadru tehnic acceptat internaţional pentru studii LCA. În anul 1994, ISO a stabilit Comitetul Tehnic TC 207, însărcinat cu standardizarea unui set de instrumente de management de mediu, inclusiv LCA. Începând din 1994, LCA a apărut ca instrument de management de mediu, pe scară mondială, sub forma seriei de standarde ISO 14040. Un alt "actor" internaţional în domeniul ECV este UNEP (United Nations Environmental Programme) care a publicat un ghid pentru ECV (in eng LCA), intitulat

6

Life Cycle Assessment (1996)[4], de asemenea o urmare a ghidului anterior: "Towards a Global Use of Life Cycle Assessment"(1999)[5] Conform standardului SR EN ISO 14040:2002[6] prin ciclu de viaţă se înţeleg "etapele consecutive şi intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziţia materiilor prime sau generarea resurselor naturale până la post-utilizare". Sistemul total de procese unitare (elementare) implicate în ciclul de viaţă al unui produs este denumit "sistemprodus". Termenul "proces unitar" se referă la orice fel de activitate care produce o ieşire cu valoare economică, de exemplu oţel, electricitate etc. sau care oferă un serviciu cu valoare economică, de exemplu transport sau managementul deşeurilor. Termenul "produs" este considerat în cel mai larg sens - incluzând bunuri fizice şi servicii, atât la niveluri operaţionale, cât şi strategice. Obiectivele analizei constă în evaluarea riscului, evaluarea performanţei de mediu, auditarea de mediu şi evaluarea impactului de mediu, identificarea schimbărilor posibile în fiecare fază a ciclului de viaţă, care pot conduce la beneficii de mediu şi economii de costuri generale. Standardele definesc principiile generale şi cadrul de lucru pentru conducerea şi raportarea studiilor ECV (SR EN ISO 14040:2007 şi ISO 14040:2006) , oferă recomandări privind cerinţele şi liniile directoare pentru evaluarea ciclului de viaţă (SR EN ISO 14044:2007 şi ISO 14044:2006). 1.4 Perspectiva ciclului de viaţă oferă un cadru sistematic care permite analiza tuturor impacturilor asupra mediului asociate unui produs de-a lungul vieţii sale. Scopul acestei analize este identificarea şi cuantificarea tuturor impacturilor de mediu asociate unui produs. Acesta se atinge prin urmărirea traiectoriei naştere-moarte (de la achiziţia de materii prime până la scoaterea sa din uz). Prin analiza ciclului de viaţă se identifică acele aspecte particulare ale produsului care au un impact semnificativ asupra mediului. Întreprinderea poate să-şi focalizeze eforturile pe acele aspecte care reduc/minimizează impactul produsului asupra mediului, în diferitele faze ale ciclului său de viaţă: preproducţie (obţinerea materiilor prime necesare, manufacturarea componentelor şi transportul lor la locul de producţie), producţie (procesarea materiilor prime şi asamblarea componentelor pentru obţinerea produsului finit), distribuţie (ambalarea produsului şi transportul său de la locul unde a fost produs la utilizator), utilizare

7

(utilizarea efectivă în gospodării, alte întreprinderi sau administraţie publică), scoatere din uz (sfârşitul vieţii produsului). Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) defineşte analiza ciclului de viaţă ca „o tehnică pentru analiza aspectelor de mediu şi a impacturilor potenţiale asociate unui produs prin: evidenţierea şi inventarierea inputurilor şi outputurilor relevante ale sistemului; evaluarea impacturilor asupra mediului asociate acestor inputuri şi outputuri; interpretarea rezultatelor în funcţie de scopul analizei ". Înainte de demararea procesului de analiză statistică, cu ajutorul metodelor statistice, trebuie urmaţi câţiva paşi preliminari: •  formarea echipei de lucru; •  stabilirea ţintelor care se doresc a fi atinse; •  identificarea obiectului analizei: produs nou sau produs existent; •  stabilirea modului de diseminare a rezultatelor; •  verificarea existenţei unor studii similare care să permită comparaţii; •  analiza comparată între produsul întreprinderii şi cel al concurenţilor; •  identificarea standardelor de calitate;  •analiza ultimei funcţii de producţie existente şi a modului în care aceasta mai satisface actualele cerinţe;  •analiza principalelor caracteristici de mediu asupra cărora se concentrează întreprinderea; •  identificarea tipului de impact: local, regional, global. O mare atenţie trebuie acordată stabilirii graniţelor analizei şi a orizontului de timp. Stabilirea graniţelor depinde de scopul analizei, resursele disponibile şi nu în ultimul rând, de accesibilitatea datelor. Orice analiză statistică din perspectiva ciclului de viaţă trebuie să includă toate stadiile susceptibile de a avea impact semnificativ asupra mediului. Orizontul de timp este o caracteristică importantă, mai ales pentru analizele care vizează produse cu o viaţă îndelungată. Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor permite obţinerea unor produse cu impacturi diminuate asupra mediului, lucru care nu trebuie neglijat în analize.

8

Pentru fiecare stadiu din viaţa produsului se colectează datele necesare analizei statistice. Se construieşte un tabel de contingenţă cu ajutorul căruia se cuantifică cantităţile de materii prime şi energie folosite, precum şi cele de deşeuri solide, lichide şi gazoase generate în fiecare stadiu al ciclului de viaţă al produsului. Odată cuantificate inputurile în sistem se calculează outputurile: deşeuri solide, deşeuri lichide (ape poluate), emisii în aer. Rezultatele se clasifică în funcţie de categoriile uzuale de impact: încălzirea globală, utilizarea resurselor neregenerabile, pierderi în biodiversitate, toxicitate umană, eco-toxicologie, radiaţii, condiţii de muncă, mirosuri neplăcute, deprecierea stratului de ozon, poluarea apelor, acidifierea, eutrofizarea, zgomote, deşeuri calde, degradarea peisajului. Datele culese referitoare la impacturile asupra mediului asociate fiecărui stadiu din ciclul de viaţă a produsului sunt exprimate în unităţi fizice diferite (de exemplu, energia în jouli, cantitatea de deşeuri în kilograme, poluarea în aer în particule per milion) şi este obligatorie evidenţierea acestora în tabel pentru a se putea da sens indicatorilor statistici ce vor fi calculaţi ulterior. Pentru a facilita procesul de analiză statistică, datele astfel culese se grupează în tabele şi se reprezintă grafic. O analiză completă şi detaliată a tuturor impacturilor asociate unui produs, de la naşterea până la moartea sa, poate fi costisitoare şi de lungă durată însă făcută cu regularitate sau doar asupra acelor aspecte considerate aprioric ca fiind mai importante înlătură aceste inconveniente. Analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă a produsului arată dacă impactul este cauzat de propria activitate sau dacă apare din cauza furnizorilor de materii prime sau a beneficiarilor. O întreprindere care doreşte ca produsul său să fie ecoetichetat este obligată să urmeze paşii unei astfel de analize, întrucât toate schemele naţionale de ecoetichetare utilizează analiza ciclului de viaţă pentru stabilirea criteriilor de ecoetichetare. Beneficiile obţinute în urma analizei din perspectiva ciclului de viaţă pot fi sintetizate astfel: beneficii financiare, noi orizonturi privind reproiectarea produsului, activitate de marketing eficientă.  beneficii financiare: prin analiza statistică din perspectiva ciclului de viaţă se descoperă acele stadii în care pot fi diminuate costurile sporindu-se astfel eficienţa economică;

9

proiectarea: perspectiva ciclului de viaţă poate fi adoptată în procesul de

luare a deciziilor referitoare la proiectarea sau reproiectarea produsului sau procesului şi poate fi utilizată la compararea impacturilor asupra mediului a diferitelor opţiuni de proiectare, a avantajelor şi dezavantajelor, iar rezultatele analizei permit proiectanţilor şi fabricanţilor să se focalizeze pe acele aspecte cu impact semnificativ asupra mediului;  marketing: marile întreprinderi folosesc analiza ciclului de viaţă ca instrument de marketing (a avea produse care respectă cerinţele dezvoltării durabile este un avantaj care duce la creşterea vânzărilor) prin utilizarea acesteia ca bază pentru o campanie publicitară concentrată pe idea impactului redus asupra mediului pe care îl are un produs, focalizarea făcându-se nu numai asupra propriilor performanţe de mediu, ci şi pe cele ale furnizorilor şi distribuitorilor (cu alte cuvinte, ele se concentrează asupra performanţelor de mediu ale tuturor celor implicaţi în ciclul de viaţă a produsului lor, încurajându-şi astfel partenerii să-şi îmbunătăţească performanţele de mediu. 1.5 Analiza inventarului ciclului de viaţă Analiza inventarului implică proceduri pentru colectarea şi calculul datelor asupra sistemului-produs care vor fi incluse în inventar, pentru cuantificarea intrărilor de materiale sau energie sau substanţe chimice, precum şi a ieşirilor de materiale, energie, produse, evacuări în aer, apă,sol -care sunt relevante pentru sistemul-produs. Mai succint, colectarea intrărilor şi ieşirilor unui sistem-produs pe durata ciclului de viaţă al acestuia este denumită analiza inventarului. Datele utilizate pot proveni dintr-o varietate de surse, incluzând măsurări directe, materiale teoretice şi bilanţuri de energie, date statistice, informaţii din publicaţii. Datele colectate şi calculate servesc pentru elaborarea de interpretări, concluzii şi recomandări pentru decidenţi. Atunci când sistemul studiat implică produse multiple (de exemplu produse multiple la rafinarea petrolului: motorină, benzină, gaz natural) sunt necesare proceduri de alocare pentru distribuirea fluxurilor de intrare sau de ieşire spre şi din sistemul-produs. Fluxurile de materiale şi energie (intrări sau ieşiri) precum şi evacuările în mediu asociate sistemului trebuie alocate diferitelor produse în conformitate cu proceduri documentate şi justificate.

10

De obicei, inventarele ciclului de viaţă sunt efectuate cu pachete software dedicate, de exemplu GaBi Software, dezvoltat de PE International (Germania) sau SimaPro LCA Software, dezvoltat de PRé Consultants (Olanda). În software SimaPro LCA sunt incluse mai multe metode de evaluare a impactului de mediu, de exemplu Eco-Indicator 99, CML 92, EPS 2000, Impact 2002+, EPD method. Rezultatele analizei inventarului se prezintă sub forma unui "inventar al ciclului de viaţă" (LCI-Life cycle inventory), elaborat ca un tabel-inventar care listează intrările şi ieşirile în mediu, exprimate prin fluxurile elementare materiale şi energetice în mediu, asociate cu unităţile lor funcţionale (de exemplu: kg de dioxid de carbon, miligrame de fenol, kg de minereu de fier, m3 de gaz natural etc.).

2. INTERPRETAREA CICLULUI DE VIAŢĂ ISO14043
Standardul internaţional 14043 descrie faza finală a procedurii de evaluare a ciclului de viaţă (ECV), în care rezultatele analizei de inventar a ciclului de viaţă(ICV) şi - dacă se desfăşoară - evaluarea impactului ciclului de viaţă (EICV), sau ambele, sunt centralizate şi discutate ca bază pentru concluzii, recomandări şi luarea deciziilor în conformitate cu scopul şi domeniul de aplicare definite. Un studiu ECV începe cu faza de definire a scopului şi a domeniului de aplicare şi se finalizează cu faza de interpretare. Interpretarea cilului de viaţă reprezintă o procedură sistematică de identificare, calificare, verificare şi evaluare a informaţiilor provenite din rezultatele unei ICV sau a EICV a unui sistem-produs şi de a le prezenta pentru a îndeplini cerinţele de solicitare aşa cum sunt descrise în scopul şi în domeniul de aplicare al studiului. Practicienii care utilizează studiu ECV ar trebui să fie în strânsă legătură cu cei care efectuează studiul pe întreaga durată, pentru a se asigura că sunt adresate întrebările specifice. De asemenea, această comunicare trebuie să fie menţinută pe întreaga durată a fazei de interpretare. De aceea, transparenţa pe parcursul fazei de interpretare a ciclului de viaţă este esenţială. Atunci când sunt implicate preferinţe, prezumţii sau aprecieri de valoare, este necesar ca acestea să fie clar declarate de practicieni în raportul final. ECV este unul dintre cele câteva instrumente utilizate în luarea deciziilor, în special de aplicare, de exemplu, pentru scopuri de informare (documentarea produselor-sisteme

11

existente), pentru îmbunătăţire (implementarea modificărilor produselor-sistem) sau pentru stabilirea unui nou sistem produs. Interpretarea ciclului de viaţă poate, de asemenea, să demonstreze legăturile care există între ECV şi alte tehnici de management de mediu, prin raţionalizare şi concentrare pe un produs. Totuşi, este important să se privească înapoi la aplicarea fazei de interpretarea ciclului de viaţă ( şi la alte faze) ale ECV precum şi să se privească înainte, de exemplu la utilizarea alternativă/concurentă a altor tehnici. Interpretarea ciclului de viaţă include comunicarea, pentru a da credibilitate rezultatelor altor faze ale ECV (în mod special ICV şi EICV), într-o formă care să fie atât cuprinzătoare, cât şi utilă în luarea deciziilor. Atunci când deciziile se bazează pe performanţa tehnică, aspectele economice şi sociale se situează în afara studiului ECV, iar problemele de mediu alese pentru a fi incluse ca părţi în definirea scopului şi a domeniului de aplicare pot reflecta acele probleme. 2.1 Descrierea generală a interpretării ciclului de viaţă Obiectivele interpretării ciclului de viată sunt analiza rezultatelor, concluzionarea, explicarea limitărilor şi oferirea de recomandări bazate pe constatările fazelor precedente ale studiilor ECV şi ICV, şi raportarea rezultatelor interpretării ciclului de viaţă într-o manieră transparentă. Interpretarea ciclului de viată este, de asemenea, gândită pentru a oferi o prezentare accesibilă, completă şi consecventă a rezultatelor studiilor ECV şi ICV, în concordanţă cu scopul şi domeniul de aplicare definite ale studiului. 2.2Caracteristicile principale ale interpretării ciclului de viaţă Caracteristicile principale ale ciclului de viaţă sunt:  Utilizarea unei proceduri sistematice de identificare, calificare, verificare, evaluare şi prezentare a concluziilor bazate pe constatările studiilor ECV şi ICV, pentru a îndeplini cerinţele de aplicare aşa cum sunt descrise în scopul şi domeniul de aplicare ale studiului;  Utilizarea unei proceduri iterative atât pentru interpretarea fazei cât şi a altor faze din studiile ECV şi ICV;

12

 Prevederile referitoare la legăturile dintre ECV şi alte tehnici pentru managementul mediului. 2.3Elementele interpretării ciclului de viaţă Faza de interpretare a unui studiu ECV sau ICV cuprinde trei elemente după cum urmează:  Identificarea problemelor semnificative bazate pe rezultatele fazelor ICV şi EICV din ECV.  Evaluarea care ia în consideraţie verificările de completitudine, sensibilitate şi consecvenţă.  Concluzii, recomandări şi raportări. Relaţiile dintre faza de interpretare şi alte faze ale ECV sunt arătate în figura 1. Definirea scopului şi a domeniului de aplicare şi fazele de interpretare ale evaluării ciclului de viaţă constituie cadrul studiului, în timp ce alte faze din ECV (ICV şi EICV) furnizează informaţii despre produsul-sistem. 2.4.Identificarea problemelor semnificative Obiectivul acestui element este să structureze rezultatele din fazele ICV sau EICV astfel încât să determine problemele semnificative, în concordanţă cu scopul şi domeniul de aplicare definite şi în mod interactiv cu elementul de evaluare. Scopul acestei interacţiuni este să includă implicaţiile metodelor folosite, presupunerile făcute etc. în fazele precedente, cum sunt regulile de alocare, deciziile de excludere, selectarea categoriilor de impact, indicatori de categorie şi modele etc.

13

Fig.1 Relaţiile dintre elementele fazei de interpretare şi alte faze ale ECV 2.5 Identificarea şi structurarea informaţiilor Există patru tipuri de informaţii cerute de constatările fazelor precedente ale studiilor ECV sau ICV:  Constatările din fazele precedente (ICV şi ECV), care trebuie să fie asamblate şi structurate împreună cu informaţiile despre calitatea datelor. Aceste rezultate ar trebui să fie restructurate într-o manieră corespunzătoare, de exemplu, în concordanţă cu fazele din ciclul de viaţă, diferite procese sau operaţii din produsul sistem, transport, furnizare de energie şi managementul deşeurilor. Aceasta poate fi realizat sub forma unor liste cu date, tabele, diagrame sau alte reprezentări corespunzătoare ale datelor de intrare şi de ieşire şi/sau a rezultatelor indicatorilor de categorii.

14

 Alegeri metodologice, cum sunt regulile de alocare şi limitele produsului -sistem în ICV şi indicatorii de categorie şi modele utilizate în EICV.  Alegerile de valoare utilizate în studii aşa cum sunt justificate în definirea scopului şi domeniului de aplicare.  Rolul şi responsabilităţile diferitelor părţi interesate aşa cum sunt justificate în definirea scopului şi domeniului de aplicare în relaţie cu aplicarea, şi de asemenea, rezultatele obţinute din procesul de analiză critică concurentă, dacă acesta a avut loc. 2.6 Determinarea problemelor semnificative Atunci când rezultatele din fazele precedente (ICV, EICV) au fost găsite că îndeplinesc cerinţele scopului şi domeniului de aplicare al studiului, semnificaţia acestor rezultate trebuie să fie determinată. Rezultatele obţinute atât din faza ICV cât şi/sau cele din faza EICV sunt utilizate în acest scop. Aceasta trebuie să se desfăşoare ca un proces iterativ cu evaluarea fiecărui element. Probleme semnificative pot fi:  Categoriile de date de inventar, cum sunt energia, emisiile, deşeurile etc.;  Categoriile de impact, cum sunt resursele utilizate, încălzirea globală potenţială etc.;  Contribuţii esenţiale de la etapele ciclului de viaţă la rezultatele ECV sau EICV, cum sunt procesele unei unităţi individuale sau grupuri de procese cum sunt transporturile sau producerea de energie. Determinarea problemelor semnificative ale produsului-sistem poate fi simplă sau complexă. Prezentul standard internaţional nu oferă îndrumări despre cum poate sau nu o problemă să fie relevantă într-un studiu, sau dacă o problemă poate fi semnificativă sau nu pentru un produs-sistem. 2.7 Evaluarea Obiectivele elementului de evaluare sunt să stabilească şi să sublinieze încrederea în/şi rezultatelor studiilor ECV sau ICV, inclusiv problemele identificate în primul element al identificării. Rezultatele trebuie să fie prezentate într-o manieră care dă părţilor interesate o imagine clară şi de înţeles a rezultatului studiului.

15

Evaluarea trebuie să fie realizată în concordantă cu scopul şi domeniul de aplicare al studiului, şi trebuie să ia în consideraţie utilizarea finală, presupusă, a rezultatelor studiului. În timpul evaluării trebuie să fie luate în consideraţie următoarele trei tehnici: 2.7.1 verificarea de completitudine; 2.7.2 verificarea de senzitivitate; 2.7.3 verificare de consecvenţă. Rezultatele analizelor de incertitudine şi evaluarea calităţii datelor ar trebui să suplimenteze aceste verificări. 2.7.1 Verificarea de completitudine Obiectivul verificării de completitudine este asigurarea că toate informaţiile relevante şi datele necesare pentru interpretare sunt disponibile şi complete. Informaţii lipsă sau incomplete Dacă o informaţie relevantă lipseşte sau este incompletă, trebuie să fie luată în consideraţie necesitatea unei astfel de informaţii pentru a satisface scopul şi domeniul de aplicare al unui studiu ECV sau ICV. Dacă această informaţie este considerată ca nefiind necesară, ar trebui să fie înregistrat motivul acestei aprecieri, după care se poate trece la evaluare. În cazul în care o informaţie care lipseşte este considerată necesară, etapele precedente (ICV, ICV A) ar trebui revăzute, sau definirea scopului şi a domeniului de aplicare ar trebui să fie ajustată în consecinţă. Această constatare şi justificarea sa trebuie să fie înregistrate/păstrate. 2.7.2 Verificarea de senzitivitate Obiectivul verificării de sensibilitate este să evalueze fiabilitatea rezultatelor finale şi a concluziilor prin determinarea faptului dacă acestea sunt afectate de incertitudinea datelor, a metodelor de alocare sau a calculării rezultatului categoriei de indicator etc. Această evaluare trebuie să includă rezultatele analizei de senzitivitate şi a celei de incertitudine, dacă a fost realizată în etapele precedente (ICV, EICV) şi pot indica nevoia unor analize ulterioare de senzitivitate. Recomandări pentru efectuarea verificării de senzitivitate

16

Nivelul de detaliu cerut în analiza de senzitivitate depinde în principal de constatările analizei de inventar şi, dacă a fost efectuată, de evaluarea impactului. În verificarea de sensibilitate trebuie să se acorde consideraţie:  Problemelor determinate de scopul şi domeniul de aplicare al studiilor ECV sau ICV.  Rezultatelor obţinute din alte etape ale studiilor ECV sau ICV.  Aprecierilor experţilor şi experienţelor anterioare. Rezultatul verificărilor de sensibilitate menţionate mai sus determină atât necesitatea pentru o analiză de sensibilitate mai precisă sau mai extinsă, cât şi efectele aparente ale rezultatelor studiilor. Inabilitatea unei verificări de senzitivitate de a nu găsi diferenţe semnificative între studii diferite, alternative, nu conduce automat la concluzia că nu există astfel de diferenţe. Diferenţele pot exista dar nu pot fi identificate sau cuantificate datorită incertitudinii conexe date lor şi metodelor utilizate. Lipsa oricărei diferenţe semnificative poate constitui rezultatul final al studiului. Atunci când o ECV este utilizată pentru a susţine o afirmaţie comparativă, care este prezentată publicului, elementul de evaluare trebuie să includă declaraţiile interpretative bazate pe analiza de senzitivitate detaliată. 2.7.3Verificarea de consecventă Obiectivul verificării de consecvenţă este să determine dacă presupunerile, metodele şi datele sunt consecvente cu scopul şi domeniul de aplicare. Lista de verificare Dacă este relevant pentru studiile ECV sau ICV, sau este cerut ca o parte din scopul şi domeniul de aplicare definit, trebuie să se pună următoarele întrebări: Există diferenţe între calitatea datelor de-a lungul ciclului de viaţă al sistemuluiprodus şi diferitele sisteme-produs consecvente cu scopul şi domeniul de aplicare al studiului?  Diferenţele regionale şi/sau temporale, dacă acestea există, au fost aplicate în mod consecvent?

17

 Au fost aplicate pentru toate sistemele-produs, în mod consecvent, regulile de alocare şi limitele sistemului?  A fost aplicată în mod consecvent evaluarea impactului elementelor? 2.8 Concluzii şi recomandări Obiectivul acestui al treilea element al interpretării ciclului de viaţă este să contureze/pregătească concluziile şi să facă recomandările pentru audienţa vizată de studiile ECV şi ICV. Concluzii Conturarea concluziilor studiilor trebuie să se facă într-un mod interactiv cu alte elemente din faza de interpretare a ciclului de viaţă. O secvenţă logică a procesului este următoarea:  Identificarea problemelor semnificative.  Evaluarea metodologiei şi a rezultatelor pentru completitudine, sensibilitate şi consecvenţă.  Pregătirea concluziilor preliminare şi verificarea, dacă acestea sunt consecvente cu cerinţele scopului şi domeniului de aplicare, inclusiv, în mod special, cerinţele de calitate a datelor, prezumţiile predefinite şi valorile, şi cerinţele orientate pe aplicare.  Dacă concluziile sunt consecvente, raportul ca întreg al concluziilor. Altfel se impune întoarcerea la fazele anterioare, după cum este cazul. Recomandări Ori de câte ori este relevant scopului şi domeniului studiului, recomandări specifice ar trebui justificate celor care iau decizii. Recomandările trebuie să se bazeze pe concluziile finale ale studiului şi trebuie să reflecte consecvenţa logică şi rezonabilă a concluziilor. Raportarea Raportul trebuie să ofere apreciere completă şi imparţială a studiului, aşa cum este detaliat în ISO 14040. La raportarea fazei de interpretare, transparenţa totală în termeni de valori alese, judecăţi raţionale şi făcute de experţi trebuie să fie observate în mod strict. 18

Standardul are şi o anexă cu prezentarea unui exemplu de interpretare a "Ciclului de Viaţă". Sunt prezentate proceduri de întocmire a unor tabele/matrici de repartiţie, pentru diferite procese:  a intrărilor;  a ieşirilor;  a domeniilor;  a rezultatelor inventarului.

3.EVALUAREA IMPACTULUI CICLULUI DE VIATĂ
3.1 Evaluarea impactului de mediu pe ciclul de viaţă Evaluarea impactului de mediu reprezintă o cuantificare a contribuţiei, magnitudinii şi semnificaţiei impacturilor potenţiale de mediu ale unui sistem-produs, utilizând rezultatele analizei inventarului ciclului de viaţă (Vezi şi Legea 137/1995-Legea protecţiei mediului). Pentru identificarea şi evaluarea impactului de mediu se recomandă parcurgerea următoarelor etape:  clasificarea fluxurilor inventarului pe categorii de impact (de exemplu, încălzire globală, poluarea aerului, a apei şi a solului, epuizarea resurselor naturale, sănătate umană, impact asupra ecosistemelor etc.) In acest scop, datele din tabelulinventar sunt grupate împreună într-un număr de categorii de impact. Categoriile de impact includ cele din emisii în mediu şi prin consumul de resurse naturale, precum şi alte intervenţii asociate cu obţinerea produselor care apar când se extrag resurse minerale, combustibili fosili etc.;  modelarea datelor inventarului în interiorul categoriilor de impacturi de mediu potenţiale; sunt calculate rezultatele indicatorilor pe categorii (caracterizare). Indicatorii pe categorii reflectă emisiile agregate sau utilizarea resurselor pentru fiecare categorie de impact Se analizează şi se estimează magnitudinea impacturilor potenţiale asupra sănătăţii umane, ecologice, epuizării resurselor pentru fiecare categorie de impact.Rezultatele indicatorilor pentru diferitele categorii de impacturi reprezintă împreună profilul evaluării impacturilor pentru sistemul-produs; 19

 normalizarea şi ponderarea fiecărei categorii de impact. Normalizarea oferă baza pentru compararea diferitelor categorii de impact asupra mediului (toate impacturile sunt exprimate cu aceeaşi unitate). Ponderarea implică alocarea unui factor de pondere pentru fiecare categorie de impact, în funcţie de importanţa relativă. Dacă este necesar, impacturile individuale pot fi agregate într-un indice compozit unic de mediu. Această etapă nu este totdeauna necesară. Principalele rezultate ale acestei faze sunt: profilul mediului, profilul normalizat al mediului şi profilul ponderat. Metodele de evaluare a impactului asupra mediului şi metodele de control sunt încă în stadii de dezvoltare şi nu sunt unanim acceptate.
3.2. Analiza beneficiilor

Rezultatele sunt raportate pe toate caile informative posibile, iar necesitatile si oportunitatile de reducere a impactului produselor asupra mediului sunt evaluate sistematic Pentru a specifica corect calea de aplicare a ECV si pentru a se putea lua decizii corecte pe termen lung trebuie ca cei care iau aceste decizii sa ia in considerare in munca lor si "problema ciclului de viata". Astfel practica si rezultatele obtinute din aplicarea ECV pot fi considerate ca parti centrale ale analizelor de mediu. Utilizarea corecta a ECV(LCA) include o serie de masuri: A. Evaluarea si masurile politice prin:  Suplimentarea informatiei pentru evaluarea celor existente si perspectivele politice care ar putea afecta utilizarea resurselor;  Dezvoltarea politicilor si regulilor de utilizare a resurselor si altor materii prime, precum si inventarierera si analiza impactelor create asupra mediului;  Evaluarea starii proeduselor si cuantificarea posibilitatii de reducere a energiei si materiilor prime folosite. B. Educarea societatii pentru:

20

 Crearea si publicarea de materiale care sa ajute publicul sa inteleaga necesitatea reducerii utilizarii de resurse si sa evalueze caracteristicile asociate produselor, proceselor si activitatilor;  Instruirea in domeniul activitatii de proiectare, a productiei si produselor.

C.

Luarea de decizii interne prin:  Compararea altenativelor existente cu privire la materiale, produse, procese

sau activitati in cadrul companiei;  Compararea utilizarii resurselor si inventarierea informatiilor cu cele din alte procese de productie;  Specializarea personalului resonsabil pentru reducerea poluarii mediului si diminuarea utilizarii resurselor asociate proceselor de productie, produselor si acivitatilor, incluzand aici si proiectarea si ingineria. Abordarea ciclului de viata ajuta companiile sa inteleaga toate aspectele legate de operatiile pe care le fac si sa ia cele mai bune decizii cu privire la procesele de productie. Ciclului de viata poate fi recomandat pentru identificarea tuturor aspectelor de mediu la sectorului analizat si recomandarea de masuri si actiuni care sa diminueze impactul asupra mediului. Evaluarea Ciclui de Viata poate apela la:  identificarea oportunitatii de imbunatatirea a aspectelor de mediu generate de produse in diferite puncte din ciclu de viata;  luarea deciziilor in industrie, organizatii guvernamentale si neguvernamentale (de exemplu: planificarea strategiei, stabilirea prioritatilor, proiectarea sau reproiectarea produselor sau a proceselor );  selectarea indicatorilor relevanti ai performantei de mediu, inclusiv a tehnicilor de masurare;  marketing (de exemplu: declaratia de mediu, scheme) de eco-etichetare sau declaratia de mediu pentru produs.

21

In prezent, analiza unui proces tehnologic trebuie sa plece de la evidentierea relatiilor intre elementele unui proces industrial, conform figurii 2

Figura 2 Relaţiile intre elemente dintr-un proces industrial In analiza schemei trebuie plecat de la faptul ca scopul unor tehnologii mai "curate" este de a micsora utilizarea energiei si a materialelor si de a imbunatati conditiile pentru oameni si mediu. Aceasta inseamna ca este important sa se diminuaeze urmatoarele:  Consumul de resurse  Impactul asupra sanatatii umane  Impactul asupra mediului. Dupa cum se vede mai sus, alegerile trebuie facute in productia industriala, si alegerile vor influenta efectele produsului asupra mediului pe intreaga durata a vietii produsului. Un aspect specific este legat de relatia cu mediul in momentul cand se planifica o noua activitate sau realizarea unui nou produs. Procesele de determinare ce trebuie realizate cand se decide crearea unui nou articol depind de mai multe elemente din cadrul inteprinderii. Lucrurile cele mai importante pot fi gasite in figura 2. Linia orizontala arata relatia dintre firma, productie si oamenii din afara firmei. Aceasta linie determina articolul. 22

Determinarea interna poate fi descrisa in urmatorul mod:  Managerii decid liniile principale  Muncitorii asigura mana de lucru si, deci, stabilesc limitele umane  Echipamentele determina costurile initiale  Tehnologia determina procesul Determinarea exterioara este descrisa astfel:  Autoritatile controleaza respectarea legislatiei  Clientii decid ce produse sa cumpere  Vecinii cer ca firma sa actioneze ca si cum nu ar exista productie  Publicitatea cere sa nu existe impacturi asupra imprejurimilor sau mediului. O data ce s-a decis asupra unui articol, se vede daca este posibila respectarea cerintelor pe care le implica o tehnologie mai curata. Pentru a raspunde acestei intrebari, trebuie sa ne concentram asupra locului central unde se iau deciziile. Acest loc central este in productie. Aici se determina unde trebuie sa fie limitele pentru productia viitoare. Cu cat aceasta decizie este luata mai devreme in procesul respectiv, cu atat esta mai usor. Cu cat ai mai multe informatii, cu atat mai greu

23

este

sa

schimbi

un

produs.

Aceasta

se

poate

vedea

in

figura

3

Figura 3. Relatia cunostinte-influenta asupra schimbarii unui proces

La aceasta faza schema din figura 3 poate fi de ajutor pentru a realiza ce elemente trebuie luate in considerare pentru indeplinirea cererilor cu privire la mediu. Din figura se pot alege zonele optime si stabili variante. In faza urmatoare este mai greu de schimbat daca a fost stabilita materia prima si tehnologia, urmatoarea alegere este cea a elementului natural in care se face emisia. Dezvoltarea unui produs este un proces lung si scump. De aceea este important sa se planifice secventele de la inceputul proiectului si sa se foloseasca o abordare pas cu pas. Astfel, se pot evalua rezultatele in timpul procesului si se poate obtine un rezultat durabil. Urmatorul exemplu descrie cum este posibila reincarcarea unei baterii cu litiu. Noua baterie schimba vechile idei despre baterii cu privire la proprietati si productie. Dezvoltarea poate fi descrisa in trei parti:  Descrierea problemei

24

 Solutia problemei  Rezultat final 3.2.1 Descriere Primul lucru ce trebuie facut este o descriere exacta a ciclului de viata a bateriei pentru a afla ce se poate evita si ce se poate obtine. Ce material trebuie evitat: • • • • • • • • • • • • • Materiale periculoase folosite ca materii prime Metode de productie vechi Productia de elemente poluante Materii prime rare Ce trebuie obtinut: Capacitate ridicata Siguranta pentru mediu Viata lunga Nepericulozitate la utilizare Materii prime abundente si ieftine Productie continua Utilizare universala Posibilitate de reciclare Lipsa riscurilor pentru mediu la eliminarea finala b) Soluţie

Consideraţiile de mai sus au dus la concluzia de a dezvolta o baterie ce poate fi reincarcata, facuta din materiale solide (non liquid). Dezvoltarea s-a facut dupa cum urmeaza:  Cercetare privind materialele  Experimente de laborator  Decizii privind conceptul  Dezvoltarea procesului  Productia pilot  Marketing  Urmarire Activitatile au avut loc partial, paralel si strict secret, si procesul si produsul au fost ambele brevetate inainte ca produsul sa devina plubic.

25

Durata unui proiect de acest tip este de aproximativ 15 ani. 3.2.2 Rezultat Rezultatul final al eforturilor a fost o baterie din polimeri cu litiu. Se produce in acelasi fel ca filmele sau hartia. Caracteristicile sunt dupa cum urmeaza:  Capacitate energetica: de 5 ori mai mare decat pentru o baterie de plumb  Incarcare : >100 ori  Durata de viata: >5 ani  Compatibilitate pentru mediu: nepericuloasa  Materii prime: litiu, plastic, carbune, oxid de vanadiu  Productie: 100m/min.  Ambalare: indoire, rulare  •Compozitie: exista specificatii 3.2.3 Concluzii Planificarea care avea ca scop producerea unei baterii compatibile cu mediul a fost necesara pentru un proiect cu o durata de 15 ani. Figura 3 arata ca, daca deciziile sunt gresite, trebuie inceput de la capat, pentru ca e dificil sa schimbi lucrurile pe parcurs. Dar aici se poate vedea ca este posibila obtinerea unui rezultat care sa respecte cerintele de mediu prin utilizarea unei tehnologii mai "curate". In plus, utilizarea acestei baterii va inlocui utilizarea cadmiului periculos.

Figura 4 Schema unei baterii cu litiu 26

Următorul exemplu: O analiză asupra ciclului de viaţă al diverselor categorii de produse, arată că măsurile de corecţie pot să difere foarte mult. De exemplu, consumul de energie şi emisiile de dioxid de carbon asociate acestuia pot avea semnificaţii diferite în ciclul de viaţă al unui detergent de rufe, spre deosebire de un produs de curăţat.Cel mai mare consum de energie pentru un detergent se înregistrează în timpul folosirii acestuia în maşina de spălat.

Figura 5. Ciclul de viaţă al produselor Consumul de energie şi emisii de dioxid de carbon asociate produselor pentru îngrijirea locuinţei, sunt relativ scăzute pe durata ciclului de viaţă a acestora şi nu pot fi in general atribuite modului de utilizare. Amprenta de dioxid de carbon a unui asemenea produs este cu 90 % mai scăzut decât al unui detergent universal de rufe. În asemenea cazuri, trebuie să avem diverse abordări pentru a îmbunătăţi lucrurile. Adică folosirea unor materiale reciclabile, îmbunătăţirea biodegrabilităţii, reducerea ambalajelor şi îmbunătăţirea continuă a acestora. După ce un produs a fost folosit, compatibilitatea acestuia cu mediul se manifestă sub două forme: prin gradul de biodegradabilitate a ingredienţilor săi, şi prin ambalajul

27

reciclabil. Pentru a proteja mediul înconjurător, de exemplu s-a propus creşterea proporţia de ingredienţi deja biodegradabili în săpunurile, şampoanele şi gelurile de duş, de la actualul procent de 65% până la 80% până în 2012. Pentru a reduce consumul de ambalaj de către consumator, în permanenţă se doreşte micşorarea cantităţii de material folosit la ambalarea produselor, fără însă a compromite calitatea şi stabilitatea ambalajului. În plus, se apelează la utilizarea bioplasticelor potrivite pentru satisfacerea cererilor mari pentru ambalaje. Impactele de mediu ale produselor sunt evaluate pe intreg ciclul lor de viata. Aceasta implica inregistrarea sistematica (in kg sau kW) a cantitatilor de materii prime si energie folosite pentru producerea produselor precum si a cantitatilor de materiale si energie consumate, a emisiilor si deseurilor rezultate in diferitele etape ale ciclului de viata ale acestora. Preevaluarea ecologica indica cat de critice sunt pentru mediu fluxurile de materiale si cele energetice. Analiza ciclului de viata al produselor poate oferi companiilor o baza in luarea deciziilor de aplicare a masurilor de imbunatatire in ceea ce priveste reducerea impactelor de mediu asociate produselor. Luand in considerare ciclul de viata al produselor se poate lua decizia aplicarii acelor masuri care permit obtinerea celor mai importante beneficii ecologice si economice precum si identificarea potentialelor specifice pentru fiecare faza a ciclului de viata al produselor. Desigur ca eficienta Evaluarii Ciclului de Viata depinde de:     definirea clara a scopului si domeniului de aplicare; identificarea unitatilor functionale si a functiilor acestora; limitele sistemului analizat (la nivel de spatiu si timp); cerintele impuse calitatii datelor si informatiilor (acoperire in timp,

acoperire geografica, acoperire tehnologica, reprezentativitate, reproductibilitate).

28

4.BIBLIOGRAFIE
1. BARRET, S. Economic Development and Environmental Policy, FAO, 1996 2. BART, O. The effects of air pollution on work loss and morbidity, Journal of nvironmental Economics and Management, nr.10, 1983 3. BAUMOL, W., OATES, W. E. The Theory of Environmental Policy, Prentice Hall, 1975 4. BRAN, F. Raportul resurse-mediu înconjurător, Bucureşti, Tribuna economică, nr. 1, 1998 5. BRAN, F. Probleme de mediu. Posibilităţi de reglementare, Bucureşti, Tribuna economică, nr. 15, 2001 6. BRAN, F. Relaţia economie-mediu la începutul mediului al III-lea, Bucureşti, Editura ASE, 2002 7. BRAN, F. Ecologie generală şi protecţia mediului, Bucureşti, Editura ASE, 2000 8. BRAN, F. Probleme ecologice şi riscuri economice, Bucureşti, Editura ASE, 2000 9. BRAN, F., IOAN, I. Ecosferă şi politici ecologice, Bucureşti, Editura ASE, 2001 10. BRAN, F., STANCIU, F. Relaţia mediul natural – locuri de muncă în viziunea Uniunii Europene, Bucureşti, Economistul, 2000 10. BRAN, P. Fascinaţia valorii, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1992 11. BROWN, R. L. Probleme globale ale omenirii, Bucureşti, Editura Tehnică, 1994 12. 12.BROWN, R. L. Starea lumii 1996, Bucureşti, Editura Tehnică, 1996

29

13. BROWN, R. L. Starea lumii 2000, Bucureşti, Editura Tehnică, 2000 14. BROWN, R. L. World Economy Expands în World Watch Institute, Vital Signs, W. W. Horton & Company, 2001 15. CAIMCROSS, F. Guide to Business and the the Environment, Island Press, Washington DC, 1995 16. CAMMERER, C., KUNREUTHER, H. Decision processes for low probability events, Journal of Policy Analysis and Management nr. 8, 1989. 17. DĂDUIANU, V. I. Mediul şi economia, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997 18. GERKIN, S., STANLEY, L. R. An Economic Analysis of Air Pollution and Health: The Case of St. Louis, The Review of Economic and Statistics, 1986 Earthscan, London, 1993

30

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful