Nota bene: AM ADAUGAT INTRE PP. 8 si 16, NOTE DESPRE EXIL!

Dr. Adrian NICULESCU

Europa de Est sub regimul comunist : 1945/49 1989
SISTEMATIZARE - MATERIAL ORIENTATIV
Regimurile comuniste o aberaie i o greal a istoriei
I. Dictatorii staliniti:
Polonia: Boleslaw BIERUT (1892 Moscova, 1956). Seful guvernului provizoriu
impus de Moscova, ce includea si elemente ale guvernului in exil la Londra al liderului
trnist Stanislaw Mikolajczyk succesorul lui Wladislaw Sikorski, mort in 1943 (1945),
alaturi de comunistii din guvernul de la Lublin (format de sovietici, la 22 iulie 1944,
devenita sarbatore nationala a Poloniei comuniste Ziua Renasterii Poloniei, ce a
inlocuit-o pe cea din 3 mai, ziua Constitutiei democratice din 1791). Bierut este
Preedinte al Republicii (1947-1952), Preedinte al Consiliului de Ministri (1952-54),
secretar general al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (partidul comunist 19481956), succedndu-i liderului istoric Wladislaw GOMULKA (czut n disgraia lui Stalin
n 1947 Lucretiu Patrascanul polonez). Moare la Moscova, de infarct, imediat dup
denunarea de ctre Hrusciov a crimelor lui Stalin la istoricul Congres al XX-lea al PCUS
(fev. 1956). Bierut este nlocuit cu nesemnificativul i efemerul Ochab (mart-oct 1956).
Dup unele ezitri, n octombrie, rezultat al miscarilor populare de la Poznan (iunie,
1956, ca urmare a difuzarii prin Radio Europa Liber a raportului Secret al lui Hrusciov,
publicat la 4 iunie de New York Times si, pe 6 iunie de Le Monde), va fi rechemat la
putere, cu sprijinul sovieticilor reformai, W. GOMULKA, ce va inaugura o prim
nou form de comunism mai blnd, naional , cu reforme i cu faa uman, cu
dizolvarea CAP-urilor si restituirea pamntului tranilor, etc. (1956-1970). In Ungaria,
solidarizarea cu Gomulka va duce la izbucnirea Revoluiei din oct.-nov. 1956
Incredibil, dar adevrat, n timpul lui Bierut, un aghiotant al lui Stalin, maresalul
sovietic Konstantin Rokossovski (1886-1968), cel care a ignorat cererile de ajutor
disperate ale insurgenilor din Varsovia (1944), a fost numit ministru al Aprrii (19451956) i vice-prim ministru (1952-56) al Poloniei! Acesta, ntors n URSS, va fi ministru
al Aprrii (1956-62).
Cehoslovacia: (Lovitura de la Praga, 24 fev. 1948, pune capat experientei
democratice postbelice cehoslovace - 1945-48, cu alegerile libere din 1945, si guvern de
coalitie in care PC are doar o majoritate relativa - cind guvernul presedintelui Edvard
Benes, aflat in exil la Londra, se reintoarce, cu o tara integrata coalitiei Natiunilor Unite
inca din 1939). Benes se va retrage in iunie 1948, Comunistii, ajutati de Armata Rosie
aliata , (nu de ocupatie !), cuceresc intreaga putere. In calitatea lor de membre ale
coalitiei Natiunilor Unite, Polonia si Cehoslovacia, desi devin comuniste, sint membre
fondatoare ONU - alaturi de URSS ce primeste, ca o compensatie ca nu avea aliati
comunisti, trei locuri la ONU (Bielarusia si Ucraina), in loc de unu, cit i-ar fi revenit
normal. Romania, Ungaria, Bulgaria, infrinte, intra la ONU de-abia in 1955 cind,
declarativ, accepta Charta ONU si Declaratia Universala a Drepturilor Omului...)

Klement GOTTWALD (1896-1953), secretar general al P.C., prim-minisru (19461948), preedinte al Republicii (1948-1953). Este cel care i va condamna la moarte pe
Slanski si London (v. mai jos, la victimele comuniste ale comunismului).
Va fi urmat de Antonin NOVOTNY (1904-1975), secretar general al P.C. (din
1953), presedinte al Republicii (din 1957) si omul forte al regimului pn la venirea lui
Alexander DUBCEK, la 5 ian. 1968.
Ungaria : (desi tara infrinta, care a mers pina la capat cu Hitler capitulase,
infrinta de sovietici si romani, la 2 fev 1945 - guv. Sagetilor de foc ale lui Szalasy
(Horia Sima maghiar) ce-l inlocuisie pe Horty in nov. 1944 - tine alegeri libere in
1945. Cum rezultatul, ce a vazut victoria micilor agrarieni (taranisii maghiari),
nemultumeste pe rusi, alegerile se refac in 1947, dar sint falsificate, pentru a da
victoria comunistilor. Primul presedinte democrat al Ungariei este pastorul Zoltan
Tildy, pina in 1948. Ungaria devine Republica Populara in 1949).
Matyas RAKOSI (1892-1971), prim secretar al Partidului Comunist (dec. 1944 1956), prim ministru (1952-53 si 55-56), fost comisar al poporului sub guvernul
bolevic Bela Kun (1919), refugiat n URSS, revenit n Ungaria (1924), persecutat si
intemniat de regimul Horty, nchisoare pe viat (1925-1940), retrimis n URSS, revine n
dec. 1944 ca ef al P.C. Organizeaz preluarea puterii de ctre comuniti, n 1948. In
1953, la presiunea lui Malenkov, noul om forte de la Moscova dupa moartea lui Stalin,
lasa locul de prim ministru lui Nagy, pe care l inlocuieste din nou in 1955. Rsturant de
Revoluia din 1956. Se refugiaz din nou n URSS, unde, ulterior, i moare (Rakosi este
evreu maghiar, cu soie sovietic, uzbec). Regimul su s-a caracterizat prin brutalitate si
procese politice (executarea lui Laszlo Rajk, Patrascanul maghiar, 1949). In 1956,
pasul ireversibil fcut de NAGY a fost anuntul retregerii Ungariei din Pactul de la
Varsovia. El dorea neutralitatea Ungariei, ca Austria din 1955 (Tratatul de Stat, v. mai
jos). Maghiarii sint primii care rup stema comunista de pe steag (desi opinia publica a
retinut numai gestul similar al romanilor de la Timisoara, 1989). Ruii profit de criza
anglo-francez a Suezului si atac Budapesta. Represiunea: minimum 200.000 refugiati
in Occident, via Austria.
Romnia: Ana PAUKER adevratul lider al PCR din 1945 pn n 1952, revenit
cu Armata Rosie din emigraia moscovit (aripa exterioar a PCR). Conduce Romnia
din poziia de Ministru de externe - 1947-1952. Ulterior, din 1952, este arestat, ca
victim a lui Stalin si Gheorghiu-Dej, eliberat, 1953, marginalizat pn la moarte, 1960.
Oficial, din motive tactice, PCR, din 1945, era condus, n mod formal, de ctre Gh.
GHEOGHIU-DEJ (1900-1965), membru al aripei din interior a Partidului. Din 1952,
reuind s o zugrveasc lui Stalin pe Ana Pauker drept deviaionist de drepata (pe baza
relatiilor sale cu Israelul, iniial, incurajate, de altfel, chiar de Stalin; n realitate, ea era,
eventual, doar o deviaionista de stnga !) DEJ va fi lider absolut al PCR pn la moarte
(1965). Din 1963-64, se va distana de Moscova, ceea ce, se pare c i-a i provocat
moartea relativ neateptat. Seismul din 1956, provocat de condamnarea de catre
Hrusciov a crimelor lui Stalin nu-l afecteaz dect marginal pe Dej, care anun c el deja
procedase la destalinizare, nc din 1952, eliminnd grupul antipartid Ana Pauker,
Vasile Luca, Teohari Georgescu Opoziia timid, ncercat n 1956, dup Raportul

secret al lui Hrusciov, la Congresul XX al PCUS, de ctre Liuba Chisinevski si Miron

Constantinescu, esueaz lamentabil
Bulgaria : (9 sept. 1944 guvernul burghez , al tarului Boris III (mort, suspect, in
1943; lui ii succede fiul minor Simeon II), singurul din coalitia hitlerista ce nu declarase
razboi URSS (cu scuza ca nu aveau granita comuna ! de fapt ecou, peste ideologii, al
traditionalei prietenii ruso-bulgare), nu trimisese trupe pe frontul rusesc si care a protejat
pe cei cca 30.000 evrei bulgari (motivul probabilei eliminari, de catre Hitler, a lui Boris
III), este rasturnat cind sovieticii invadeaza Bulgaria, in jur de 1 sept.1944. Un guvern
pro-comunist se instaleaza. Sept. 1946: un referndum falsificat abroga monarhia si
proclam Republica Populara Bulgar. Simeon II si mama sa, fiica regelui Italiei, Victor
Emanuel III, pleaca in exil (va reveni dupa 1990, va fi prim ministru in 2001-05).
Gh. DIMITROV (1882-1949), lider istoric al comunistilor bulgari si al
Internationalei Comuniste. Lider incontestat al PC din 1945-49. Sovietizeaz i
subordoneaz grav ara ctre URSS, desi moartea sa, oarecum suspecta, petrecuta la
Moscova, 1949, stirneste banuiala ca ar fi fost eleiminat chiar de Stalin, care-l suspecta
de legaturi cu Tito ce rupsese drastic cu URSS in vara 1948. Posibila intelegere TitoDimitrov putea fi legata de ideea titoista (de sorginta internationalista) de constituire a
unei Federatii Balcanice Sud-Slave, intre Yugoslavia si Bulgaria. Liderul trnist Traicio
KOSTOV (Maniu-l bulgar, este executat, sept 1947).
La moartea lui DIMITROV, n iulie, 1949, i succede Vasil KOLAROV, presedinte
al Consiliului de Ministri (pn n ianuarie 1950), ultrastalinist ce, se pare, a fcut si o
cerere de intrare a Bulgariei in cadrul URSS!
La 1 fev. 1950 este nlocuit cu Vlko CERVENKOV, alt terorist stalinist.
Din martie, 1954, vine la putere Todor JIVKOV, prim secretar al P.C.B., dup
Enver Hodja, cel mai longeviv lider comunist european (debarcat la 10 nov. 1989 !).
Albania : (Albania se elibereaza de Italia ce o ocupase in 1939, cu partizanii lui
Enver Hodja, un fel de colonel pentru Albania al lui Tito (Albania era un fel de
prelungire a frontului iugoslav).
Enver HODJA (1908 1985), lider stalinist absolut al Albaniei (1945-1985), cel
mai sinistru regim comunist din Europa. Dup denunarea de ctre Hrusciov a crimelor
lui Stalin, se aliniaz pe poziii pro-maoiste, de condamnare a revizionismului
sovietic de la stnga Ca urmare, in 1961, Albania se retrage din Pactul de la
Varsovia. Incepind cu 1968, va critica vehement URSS (inclusiv pentru invazia in
Cehoslovacia). Hodja ramne maoist si dup denuntarea implicit a maoismului n China
nsasi, dup 1976, cnd, sub conducerea lui Deng Hsiao Ping, ncepe noua orientare
chinezesca ( cele patru modernizari , din care, insa, lipseste a cincea nodernizare,
democratizarea.), spre economia de piata si procesul D.nei Chang-Ching, vaduva lui
Mao, inspiratoarea, poate mai mult decit sotul ei, a extremismului comunismului maoist
si a dementialei revolutii culturale din anii 1966-1969 (a constituit modelul Elenei
Ceausescu). Albania lui Hodja se declara singura depozitara a liniei marexiste autentice,
pe filiatia : Marx-Engele-Lenin-Stalin-Mao-Hodja !Din anii 70, Albania promoveaza in
toata lumea aparitia unor partide comuniste pro-albaneze, cu numele de Partide
comuniste marxiste-leniniste .

II. Victimele comuniste ale epurrilor staliniste (lideri comuniti moderai,

naionali(ti), evrei i/sau foti lupttori in Razboiul civil din Spania de unde acuzatia
aberant ca ar fi fost recrutai de OSS viitor CIA ori c, via Israel, ar fi legai de USA) :
Ungaria : Laszlo RAJK (1909 1949), comunist din studenie, evreu, fost
combatant n brigzile internaionale din Spania, ilegalist, arestat de naziti, ministru de
interne foarte dur dup 1945, unul dintre autorii prelurii puterii de ctre comuniti, n
1948. Desi stalinist, este arestat n 1949, pentru titoism. Executat. Reabilitat n 1956, la
funerariile sale din 6 oct. participa 200.000 persoane, eveniment ce a concurat la
izbucnirea Revolutiei. A fost convins s-i recunoasc acuzaiile, pentru binele regimului!
Fiul su, arh. Laszlo Rajk jr.(deportat, impreuna cu mama, sa in Romania, intre 1956-58,
impreuna cu tot grupul lui Imre Nagy), a fost unul dintre liderii disidenei maghiare din
anii70-80.
Cehoslovacia: Rudolf SLANSKI (1901-1952): comunist de la prim or, stalinist,
secretar general al PC n 1944, este unul dintre stlpii instaurrii regimului. Dup
epurrile antisemite din URSS si Ungaria din 1949, Stalin cere lui Gottwald s
organizeze procese politice publice contra evreilor si a titoistilor. Judecat n pur stil
stalinist, a fost spnzurat pentru cosmopolitism i sionism (recunoscut sub tortur),
mpreun cu ali 10 tovari, toi evrei. Este cel mai celebru proces stalinist. Unul dintre
supravieuitorii lui, fost vice-ministru, Arthur LONDON a scris despre proces cartea
Marturisirea (lAveu) de unde s-a inspirat Costa Gavras pentru filmul cu acelai nume, cu
Yves Montand (1969), rspuns al stngii anticomuniste la invazia sovietic Praga - 1968.
Romnia : Lucreiu PTRSCANU (executat din ordinul lui Gh. Gh.-Dej, n
1954), intelectual de origine burghez (fiul prof. Univ. D. D. Ptrscanu, istoric, dar fost
colaborationist pro-german in 1916-18, condamnat la indemnitate dup Marea Unire),
comunist idealist si singura personalitate cunoscuta a PCR, din anii 30-40, exponentul
unui comunism naional si cu chip uman de tipul Gomulka. Acuzat de simpatii
pro-titoist, alte acuzaii ce i-au fost aduse au fost groteti ( otrvirea fntnilor din
cartierele muncitoreti n crdie cu ambasadele statelor imperialiste , etc.). A fost
reabilitat de Ceausescu, n 1968. Dup cazul su, s-a turnat filmul Puterea si Adevrul,
un success al anilor de liberalizare ceausist.
III. Mari prelai care s-au opus dictaturii comuniste :
Polonia : card. Stefan WYSZYNSKI citete Vinski ! - ( 1901-1981), exponent
al unui catolicism social si progresist, n timpul rzboiului activeaz n clandestinitate,
episcop de Lublin (1944), arhiepiscop al Varoviei i primat al Poloniei (1948), domiciliu
forat ntr-o mnstire (1951-1956), cardinal (1953), maestru al Papei Ioan Paul al II-lea.
Ii va succeda card. Josef GLEMP (1981 azi).
Ungaria : Card. Josef MINDSZENTY (1892-1975), episcop din 1944, arhiepiscop
de Esztergom (n romnete : Strigoniu), primat al Ungariei, din 1945, s-a opus vehement

nazismului i deportrii evreilor n lagre, prizonier politic, condamnat la nchisoare pe

via, ulterior comutat n arest la domiciliu: 1949-1956, eliberat de Revolutia din 1956,
ministru al Cultelor n Guvernul Revoluionar al lui Imre Nagy (23 oct 4 nov. 1956),
refugiat politic n ambasada USA din Budapesta (1956-1972), exilat la Viena (ntr-o
biseric aparinnd de arhidioceza de Esztergom), n schimbul normalizrii relaiilor
dintre Ungaria si Biserica Catolic (1972), ngheate din 1949, mort la Viena, 1975.
Romnia : Card. Iuliu HOSSU (1885-1972), episcop catolic de rit oriental (grecocatolic) de Cluj-Gherla (1917), lupttor pentru drepturile romnilor din Imperiul AustroUngar, d citire Declaraiei de Unire cu Tara, la Marea Adunare de la Alba Iulia (1 dec.
1918), duce la Bucuresti, impreun cu Vasile Goldi si cu episcopul ortodox de Lugoj
Miron Cristea (prietenul su, viitorul prim Patriarh al Romaniei, din 1925, i primministru, 1938-39), Documentul de Unire, senator de drept reprezentnd Biserica Romn
Unit, arestat 1948, prizonier politic (1948-1964), singurul supravieuitor dintre episcopii
greco-catolici. arestati (desi, iniial, regimul l curtase, n speranta c va semna declaratia
de renuntare la Unirea cu Roma, a Bisericii Greco-Catolice, n octombrie, 1948 ! Aveau
nevoie mcar de un singur episcop, dar nu l-au gsit Au semnat doar 38 de protopopi,
majoritatea, santajati). La eliberare , are domiciliu obligatoriu la Minastirea
Caldruani, lng Bucuresti. Cardinal in pectore (nedivulgat), 1966 creat de Papa
Paul VI. Este primul romn din istorie devenit cardinal al Bisericii Romei.
Preotul ortodox Gh. CALCIU-DUMITREASA (1927-2007) v. disidenti,Romania.
MARTON, Aaron: episcop catolic de rit latin al Albei-Iulia, din 1938. De origine
maghiar, n vremea ocupaiei hortyste, s-a opus i a denunat public deportarea evreilor
din Transilvania de Nord. Arestat de regimul comunist (1948-1955), dup eliberare, a fost
singurul episcop catolic avnd o diocez funcional, normal (toate celelalte, pn la
Revoluia din 1989, au fost conduse de asa-zisi administratori apostolici , agreai de
regimul comunist dar tolerai i de Vatican). Moare n 1980, i i va succeda episcopul su
auxiliar, Dr. JAKAB Antal.
Cehoslovacia : Card. BERAN, arhiepiscop de Praga, primat al Cehoslovaciei
(1948).
Yugoslavia: Card. Aloys STEPINAC (citeste Stepina), arhiepiscop de Zagreb.
Socotit colaboraionist al statului croat pro-nazist, creat de Ante Pavelic, imediat dup
rzboi este persecutat de regimul lui Tito. Judecat si condamnat la nchisoare. Eliberat la
presiunile Vaticanului, dup ruptura lui Tito de Stalin. Moare n anii 70.
URSS - UCRAINA: cardinalul SLIPY, arhiepiscop de Lvov, sef al bisericii grecocatolice din Ucraina occidentala (fosta poloneza, pina in 1945), interzisa in 1946. Dupa
ani indelungati de inchisoare, este eliberat sub Hrusciov si lasat sa plece la Vatican
(1961). Revine in URSS dupa 1989.
Preotul ortodox rus Gleb YAKUNIN, disident, arestat ani indelungati, ales deputat
al poporului in primul parlament semi-liber al URSS, martie, 1989

IV. Liderii istorici ai Partidelor comuniste occidentale :

Franta - Maurice THOREZ (1890 - Crimeea, 1964), membru de partid de la
intemeiere, Congresul de la Tours, din 1920, secretar general al P.C. Francez, 1930-1964,
cofondator al Frontului Popular (1936-38), dezertor de pe front i refugiat n URSS
(1939-45), ministru de Stat (1945-46), vice-premier (1946-1947). Jacques DUCLOS
(1896 - 1975), important lider ncepnd din 1926 si in timpul ocupatiei germane (in
toamna 1940, solicita autoritatilor germane de ocupatie autorizarea reaparitiei legale a
cotidianului LHumanit, organul PCF, n virtutea acordului Ribentropp-Molotov).
Dup moartea lui Thorez, adevaratul sau succesor este Georges MARCHAIS
(1920-1997), secretar general (1972-1994), euro-comunist foarte moderat.
Italia Antonio GRAMSCI (1891 - 1937), teoretician si lider istoric, secretar al
PCI din 1924, prizonier politic (1926-1937). In locul dictaturii proletariatului,
preconizeaza hegemonia acestuia i pune accentul pe dirijarea intelectual i moral a
Statului. Catre sfirsitul vietii, se distanteaza de PCI condus, din exilul moscovit, de
Togliatti. Palmiro TOGLIATTI (Genova, 1893 Yalta, 1964), co-fondator al PCI la
Congresul de la Livorno, 1921, secretar general al PCI din 1927 pn n 1964. Exilat n
URSS n anii fascismului - 1930-1944. Vice-preedinte al Consiliului de Minitri (19441945), ministru al Justiiei (1945-46). In anii 30 a fost lider al Internationalei Comuniste
(Internaionala a III-a, Comintern).
Dup paranteza Luigi LONGO (1964-1969), adevaratul sau succesor va fi Enrico
BERLINGUER, cellalt lider istoric al PCI (1969-1984), unul dintre prinii
eurocomunismului , alturi de spaniolul Santiago CARILLO, fost exilat n URSS.
PORTUGALIA : Alvaro CUHNAL (din anii 50 pin n prezent, fost n
clandestinitate i ca deinut politic, n Portugalia salazarist, fost n exil la Moscova,
revenit n ar dup Revoluia Garoafelor, de la 25 aprilie 1974) ultimul lider stalinist
adevrat din Occident.
SPANIA : Dolores IBARRURI ( La Passionaria ), din timpul rzboiului civil
1936-39, pn n 1980. In exil la Moscova, revenit n ar, dup democratizarea Spaniei,
1977. Ei i succede Santiago CARILLO, fost ef al Tineretului Comunist din timpul
Rzboiului civil, exilat la Moscova, revenit n Spania dup 1977, lider al PCE pn astzi,
n strns legatur cu Augistino CAMACHO, seful sindicatelor pro-comuniste
(Commissiones Obrereas - Comisiile Muncitoreti). Tinnd cont de experiena sa n
URSS, Carillo iniiaz o distanare de Moscova i va lansa i n Spania curentul eurocomunist (alturi de PCI si de mult mai timidul PCF).
GRECIA : PC este oficial divizat n: Partidul comunist exterior (KKE exoteriko), pro sovietic (in medie, circa 10% din electorat, dup revenirea la democraie
din 1974), revenit din exilul moscovit si Partidul Comunist din interior (KKE
esoteriko), mult mai redus, de la mijlocul anilor 70, apropiat de ideile euro-comuniste.

GERMANIA (perioada interbelica) : P. C. infiintat la 31 dec. 1918 de catre

spartakisti - bolsevicii germani), Karl LIEBNECKT si Rosa LUXEMBURG (morti in
tentativa spartakista de lovitura de stat, din 15 ian 1919). Le urmeaza Ernest
THALMANN (exterminat in lagarul de la Dachau, sub Hitler). Dupa 1945, liderii
comunisti se vor stinge in fosta DDR. (W. ULBRICHT, W. PIECK, etc v. DDR )
V. Disidenti/Opozani n Europa comunist :
DDR : Wolf BIERMAN, muzician, rocker (expulzat n Berlinul de Vest, 1976, prin
intermediul celebrului avocat Vogel, unealta poliiei politice est-germane STASI pentru
Romnia, un rol asemntor l-a avut avocatul Jakober, de la Londra, ce, pn la
Acordurile de la Helsinki - 1975, mijlocea cumprarea de ceteni romni de ctre
rudele sau prietenii din Occident sau de ctre State strine cu minoriti n ar precum
RFG si Israel, organiznd strngerea banilor n contul regimului de la Bucureti).
URSS : dup marea epoc a Gulagului stalinist generalizat, din anii 1930-1956,
micarea de disiden se consider a fi nceput n 1966, cu procesul scriitorilor Andrei
SINIAVSKI i DANIEL.Ulterior, dup detenie, n anii 70, Siniavski va fi lsat s plece
n exil la Paris, dar va reveni dup prbuirea URSS din 1991. Anterior, Boris
PASTERNAK, scriitor, autorul, printre altele, al romanului de mare succes Dr. Jivago ,
refuzat n Rusia si publicat n Italia (editura Einaudi, apropiat de PCI), cu subiect
oarecum autobiografic, despre dramele provocate de Revolutia bolsevica (dup roman s-a
turnat si celebrul film din anii 60), premiul Nobel pentru Literatur (1960), pe care, ns,
n ciuda hrusciovismului, este obligat s l refuze, constituie un caz nrudit cu disidena.
Alexander SOLJENITSIN (1918-2008), prof. de matematici, fost detinut politic vreme de
11 ani, Premiul Nobel pentru Literatur (1970), pentru romanul O zi din viata lui Ivan
Denissovici (publicat, iniial, ca nuvel, n 1961, cu ocazia dezgheului hrusciovian
prima scriere despre universul concentraionar din URSS), autorul cutremuratorului
Arhipelagul Gulag (1973), exilat din 1974, refugiat politic n USA, se restabilete n
Rusia dup 1991. Exponent al curentului tradiionalist si veliko (mare)-rus, recent a fost
decorat i omagiat de Putin. Acad. Andrei SAHAROV (1922-1989), fizician, exponent al
curentului raionalist, Premiul Nobel pentru Pace (1975), printele bombei sovietice cu
Hidrogen, 1953, membru al Academiei de Stiine a URSS, lider al micrii pentru
aprarea drepturilor omului n URSS dup 1968, exilat, mpreun cu sotia sa Dr. Elena
BONNER (n. 1925), medic, n oraul interzis strinilor Gorki (ian. 1980 dec. 1986),
pentru a fi criticat invazia sovietic n Afganistan de la Crciunul 1979, de mai multe ori
dat drept mort, eliberat de Gorbaciov, deputat al poporului ales n primul parlament semiliber al URSS de dup Duma Constituant din 1918 (martie, 1989). Leonid PLIUSCH,
matematician, militant pentru drepturilor omului si pentru drepturile poporului ucrainean,
expulzat n 1976, generalul Piotr GRIGORENKO, singurul disident general al Armatei
Rosii, militant al drepturilor omului si al poporului ucrainean, internat n azil psihiatric,
exterminat n Gulag la finele anilor 70, fratii Iuri si Jaures MEDVEDEV, din Leningrad,
biolog, respectiv sociolog de orientare marxist, unul exilat, cellalt marginalizat n
URSS, Acad. Andrei KAPITSA, mare matematician, prieten si protector al lui Soljenitsin,
n anii 60-70, membru al Academiei de Stiine, mort n anii 70, la peste 90 de ani.

Mstislav ROSTROPOVICI (1927- 29 aprilie, 2007), violoncelist i dirijor de faim

internaional, prieten al lui Soljenitsin (l va gzdui, la umbra celebritii sale, mai muli
ani nainte de expulzarea sa din 1974), se exileaz n 1975, revine n Rusia dup 1991.
Omagiat public si decorat de preedintele Putin cu puin nainte de moarte, cu ocazia
mpinirii vrstei de 80 de ani (27 martie 2007). Decorat si de Ion Iliescu, Presedintele
Romniei, cu Ordinul National Meritul Cultural n cel mai inalt grad, Mare Comandor,
(sept. 2004). Iuri ORLOV, Ida NUDEL i Andrei-Nathan SHARANSKI, refuznici
istorici (cei crora li se refuza dreptul de a emigra n Israel), militanti pentru drepturile
omului si ale poporului evreu, expulzati ctre Israel (1985-1986). In Israel, Sharanski va
ajunge Sef al Partidului Evreilor Originari din Rusia si Ministru de Interne al Statului
Israel n anii 90. Alexandre ZINOVIEV, scriitor, refugiat politic n Germania, critic
cam nedrept - la adresa lui Gorbaciov. Andrei BUKOVSKI (n. 1937), biolog, eliberat,
dup muli ani de gulag, n decembrie, 1976, n schimbul liderului PC chilian Luis
Corvalan. Trieste n Anglia, candidat la alegerile prezideniale din Rusia, preconizate
pentru martie, 2008. Frecventeaz Romnia, n special Memorialul Victimelor
Comunismului de la Sighet, fondat de Ana Blandiana si Romulus Rusan, si reuniunile
Asociatiei 15 Noiembrie 1987, Brasov. Prieten al lui Boris Eltsin, dar critic radical si al
perioadei post-1991. S-a considerat nc mult timp dup prbuirea URSS un refugiat
politic. A publicat cteva crti pe baza documentelor scoase din arhivele URSS pe care lea vizitat n prima perioada Eltsin cind, dupa interzicerea PCUS din august 1991, a fost
insarcinat cu instrumentarea unui fel de proces al comunismului. Este important mai ales
pentru activitatea sa de dinainte de 1989.
Bulgaria : Gheorhi MARKOV, exilat, ziarist Radio Europa Libera si BBC, ucis cu
celebra umbrela bulgareasca (probabil o injectie radioactiv intr-un picior, cu ajutorul
unei umbrele !), Londra, 1982. O caracteristica a Bulgariei este ca nu a existat o alt
disidena cunoscut pina n toamna anului 1989, cind, putin nainte de cderea lui Jivkov,
la 10 nov, apare miscarea Eco-glasnost (ecologism gorbaciovian), in frunte cu Jelio Jelev
(viitor presedinte al Bulgariei, 1990-95)
Romnia : Paul GOMA (n. 1935; n fev. 1977, solidarizare cu Charta 77 din
Cehoslovacia, prin primul purtator al acesteia de cuvint, Pavel Kohout : norocul vostru
ca sinteti ocupati de tancurile sovietice, noi sintem ocupati de cele romanesti ). Vor
adera la Miscarea Goma citeva sute de romani, cu precdere n speranta emigrarii
( pasapoartele Goma ) si putini intelectuali, printre care criticul Ion Negoitescu (va
retracta in urma amenintarii cu un proces pentru homosexualitate), dr. Ionel Vianu, fiul
lui Tudor Vianu, psihiatru si eseist ce denunta uzul represiv al psihiatriei n Romnia, pe
model sovietic drept represalii, cei doi copii i vor fi btui pe strad) si ziaristul si
criticul cinematografic N. C. Munteanu (viitor redactor de frunte la Radio Europa
Libera). Se vor ralia miscrii lui Paul Goma, in august 1977 si minerii grevisti din Valea
Jiului. Paralel, miscarea istoricului Vlad GEORGESCU (1937-1988, exilat din 1978,
viitor director al Radio Europa Libera, 1983-1988, asasinat prin prezumtiva metoda
RADU radiatii v. si actualul caz Balaceanu-Stolnici informatorul Securitatii ce livreaza
acesteia planul casei lui Vl. Georgescu, Cotidianul, 4 dec. 2007) si a matematicianului
Mihai BOTEZ (1940-1995), sprijiniti, din spate, de ctre prestigiosul matematician, Acad
Octav ONICESCU (1891-1983), in special in privinta infiintarii unei universitati volante,

pe model polonez si cehoslovac. In virtutea Acordurilor de la Helsinki, Vl. Georgescu a

incearcat inregistrarea oficiala a unei Miscari intitulate Miscarea Romneasc de
Disidenta, fapt pentru care este arestat (1977-78). Cercetator al Institutului de Studii SudEst Europene din Bucuresti, istoric al iluminsmului, al ideilor politice si al democratiei
romneti, Vlad Georgescu scrie volumul Politica si Istorie - cazul comunistilor romni
(Munchen, 1979), despre manipularea istoriei sub regimul comunist, si mai ales o
importanta Istorie a Romanilor, Los Angeles, 1984, republicata in multe editii si in tara,
dupa 1989. Lupta lui Vlad Georgescu va fi continuat, in anii 1978-1987, de ctre
prietenul sau, matematicianul Mihai BOTEZ (1939-1995), cel mai relevant opozant din
anii 80 ( vreau s mi se recunoasc dreptul de a spune NU i de a rmne la mine n
ar ), mpiedicat sa mai revina in tara dupa o calatorie in Occident, in 1987, viitor
ambasador al Romaniei la ONU (1993-1994) si la Washington (1994-95), cel ce va
deschide capitolul aderarii noastre la NATO. Moare in 1995, cel mai probabil ca urmare a
iradierilor dinainte de 1987, cu aceeasi metoda RADU a Securitatii. Alti disedenti
notabili ai anilor 80 : scriitorul Dorin TUDORAN (n. 1945; n disiden, din 1980,
denuntind, initial, un plagiat al unui favorit al regimului), profesoara Doina CORNEA,
din Cluj (n. 1928; n disdidemt, dupa 1982), parintele Gh. CALCIU-DUMITREASA
(1925-2006; 21 ani de nchisoare, 1948-1964, si 1979-1984, exilat, 1985, revenit in tara
dupa 1989), Dr. Ionel CANA si Gh. BRASOVEANU, economist, fondatorii Sindicatelor
Libere ale Oamenilor Muncii din Romania, S.L.O.M.R. (1979), la care adera circa 2000
de persoane, printre care si preotul CALCIU si muncitorul Vasile PARASCHIV (19282011), muncitorul Iuliu FILIP, de la Cluj, ceferist ce, n 1981, s-a solidarizat cu
Solidaritatea poloneza (dup Revolutie, a fost decorat de ctre Lech Walesa, ajuns
Presedinte al Poloniei, cu cea mai inalt distinctie polonez, Ordinul Vulturului Alb),
cazul singurei publicatii clandestine (samizdat) din Romania, Ellenpontok, a
intelecualilor maghiari din tara (1982-83, cazul va constitui pretextul pentru nregistrarea
obligatorie a mainilor de scris existente i a interzicerii achiziiei unora noi, 1 aprilie
1983), ing. Radu FILIPESCU (condamnat la 6 ani nchisoare, din care execut 3 ani i 6
luni, pentru distribuirea de manifeste), avocatul Ion PUIU, fost lider al Tineretului PNT n
anii 40, fost deinut politic 1948-64, ce, la alegerile din martie, 1985, a ncercat s-i
depun oficial candidatura contra lui Ceausescu n circumscripia acestuia, Nr. 1 - 23
august (cu motivatia : sint cunoscut n zon, am stat nchis 17 ani la Jilava, pe raza
circumscriptiei !), grupul scriitorilor contestatari germani din Banat din jurul
prozatoarei Hertei MULLER (Premiul Nobel pentru literatura, 2009) i a soului acesteia,
Richard Wagner, William TOTOK i Helmuth FRAUENDORFER, etc.siliti, n 1986, la
emigrarea n RGF, scriitorul Dan PETRESCU (din 1987) si grupul din jurul sau de la Iasi
(literaii Liviu CANGEOPOL, Liviu ANTONESEI, Luca PIU, prof. Al. CALINESCU,
Mihai Dinu GHEORGHIU, etc)., cpitanul de curs lung Florentin SCALETKI
(condamnat la moarte, 1986, gratiat la interventiile occidentale) si actorul Lucian
IANCU, director al Teatrului Fantasio, din Constanta, candidat la alegerile pentru Marea
Adunare Naional din 1985, plus un marinar, care au incercat sa fuga in Turcia, cu nava
Uricani, chiar n ajunul alegerilor, pentru a le denuna, fostul lider comunist Silviu
BRUCAN (solidar cu muncitorii brasoveni, 1987), inspiratorul scrisorii celor 6 fosti
importanti activisti de partid anti-Ceausescu (Gh. APOSTOL, fost secretar general al
PCR, Corneliu MANESCU, fost ministru de externe n vremea liberalizrii, Gh.
RACEANU, fost ilegalist, Al. BRLDEANU, etc.), fev-martie, 1989, fizicianul Gabriel

ANDREESCU (arestat, dec. 1987), muzicianul Florian RUSU, autor al unui raport asupra
torturii n Romnia anilor 80, exilat 1987, grupul din jurul muncitorului Gh. HUIDUC,
ce imprima o publicaie clandestin, Luneta i a dat foc Arcului de Triumf din traforaj de
la intrarea n Pavilionul Expoziional Casa Scnteii (1987-89), pictorul Liviu BABES,
ce s-a sinucis dndu-si foc pe pirtia de la Poiana Brasov (2 martie 1989), ziaristii Petre
Mihai BCANU, Mihai CREANGA, Gh. UNCU, de la Romnia Liber i un tipograf,
Alexandru (arestati in ianuarie, 1989, pentru tentativa de editarea a unui ziar clandestin),
poeta Ana BLANDIANA (interzicere de a mai publica), poetul Mircea DINESCU (arest
la domiciliu n urma unui interviu incendiar acordat cotidianului francez Libration, din
martie, 1989) criticii de art Andrei PLESU (exil intern la Tecani, Bacu) si Dan
HAULICA. Profesorul de istoria artelor Rzvan THEODORESCU, ce, nc din 1977
denunase demolarea Bisericii Enei (primul pas al viitoarelor demolari), acum, mpreun
cu un mic grup de arhitecti i istorici (Dinu C. GIURESCU, prof. arh. Gr. IONESCU,
prof. arh. TRISCU, istoricul Andrei PIPPIDI, etc., sprijinii de ctre venrabila arh.
Henriette DELAVRANCEA-GIBORY, 91 ani, fiica marelui scriitor Barbu Delavrancea,
denun demolrile din Bucureti (in special a monumentelor istorice, n frunte cu
Minstirea Vcreti), n dou memorii ctre Ceauescu, fcute, apoi, publice prin Radio
Europa Liber, 1985 i 1986; la 31 august 1989, ncepe s fie citit la Europa Liber un
amplu i foarte documentat text semnat Frontul Salvrii Naionale (nici o legtur cu
viitorul FSN; ulterior s-a aflat c autorul era prof. MELIAN, de la Facultatea de Filologie
a Universitii din Bucureti); n nov-dec 1989 s-a mai remarcat, cu o scrisoare colectiv
anti-regim, un grup de intelectuali, printre care poetesa Mariana MARIN, clasicistul Petru
CREIA, istoricul de art Andrei CORNEA, scriitorii Liviu Ioan STOICIU, Al.
PALEOLOGU i Stelian TANASE, etc. In total, de la numai doi-trei, la nceputul anilor
80, ajunsese, n ajunul Revoluiei, la circa 25-30 numarul disidenilor tiui, ce luptau pe
fa, cu nume si prenume, asumndu-i texte publice, acceptnd s ntlneasc ziariti
occidentali, cu delaraii critice, etc.
Un capitol aparte l reprezint Exilul romnesc. Fenomenul exilului, ca peste tot,
ncepe atunci cnd i Romnia intr sub zodia nefast a regimurile dictatoriale. Paradoxal,
cel dinti, dictatura regal a lui Carol II (1938-40), nu a generat exil (dac se excepteaz
cte un grup rzle de legionari fanatici) tocmai ca o confirmare a faptului c
reprezentase, cu toate extravaganele carliste, doar un autoritarism aproape de operet.
Despre un adevrat exil se poate vorbi numai de la 6 sept 1940, dup venirea la putere a
dictaturii legionaro-antonesciene, prin instalarea n fruntea trii a guvernului AntonescuHoria Sima (sept 1940-ian 1941), urmat, dup eecul rebeliunii legionare din 21-23 ian.
1941, de dictatura generalului Ion Antonescu singur (1941-1944). Dup paranteza
democratic adus de Actul regelui Mihai de la 23 August 1944, de a-l ndeprta si aresta
pe cel devenit, ntre timp (dup recucerirea Basarabiei, iulie, 1941), marealul Antonescu,
treptat (1945-1948: de la 6 martie 1945, instalarea primului guvern pro-moscovit Petru
Groza, pn la -11 iunie 1948, confiscrile denumite, impropriu, naionalizri, cnd
regimul comunist ajunge la esena sa, intrndu-i, propiu-zis, n pine, n atribuii, i
atingnd cota de croazier), se va instala dictatura comunist, cea mai perfecionat
form a totalitarismului, durata vreme de peste 40 de ani (1945/48-1989). Din antihitlerist, cum a fost primul exil (1940-1944), el va deveni acum anticomunist.

10

Figuri ale Primului exil pe care, cu toii, i vom regsi i n exilul anticomunist de dup
1945/48: n primul rnd, diplomaii romni aflai n post n arile Aliate ale Coaliiei antinaziste zis i Naiunile Unite (Anglia, USA...) sau n rile neutre (Elveia, Suedia,
Turcia, Portugalia, Spania, etc.), care refuz colaborarea cu regimul legionaroantonescian: V. V. TILEA (Londra), mpreun cu ali membri ai Legaiei, gen nepotul su,
Ion RAIU, tnr ataat de pres (va face, trecnd prin toate etapele, cel mai complet exil
- 1940-1989! Va edita, din 1940 pn dup 1989, jurnalul Free Romanian) - dar nu i
Mircea Eliade, care a ales s slujeasca regimul antonescian, si, dup ruperea relaiilor cu
Anglia, va fi mutat la Lisabona!), Brutus COSTE (Lisabona - Portugalia), Carol (Citta)
DAVILA (Washington), Grigore GAFENCU, etc.
Dup 1945 li se vor altura importani oameni politici. Spicuim: Generalul Nicolae
RDESCU (1885-1953, ultimul prim ministru democrat, i ne-aservit Moscovei, al
Romniei; om care l-a nfruntat pe Antonescu, cerndu-i s fac precum liderul finlandez,
generalul Mannerheim, i nu mearg, n recucerire, dincolo de propria grani, n cazul
nostru, Nistrul; pentru aceasta a fost pedepsit), Grigore NICULESCU-BUZETI (19081949, fost ministru de externe de la 23 August 1944, n Cabinetul Sntescu, diplomat de
carier), Constantin VISOIANU (1897-1994 - fost ministru de externe n guvernul
Rdescu, 1944-45, provenit din stnga PN), Emil GHILEZAN (1912-1997, fost subsecretar de stat la Finane n guvernele Sntescu II i Rdescu, nov. 1944-martie, 1945,
lider PNT, deputat ales n 1946), Fred NANU, fost ministru plenipoteniar la Stockolm
(omul cu negocierile cele mai avansate Antonescu-Moscova), Emil CIUREA, George
DUCA (1905-1985, fiul lui I. G. Duca), i Neagu DJUVARA (n. 1916), diploma i de
cariera, Eftimie GHERMAN (1894-1981, lider istoric al PSD, fost deputat), Alexandru
CRETZIANU (1895-1979, fost ministru la Ankara, 1944-46, ginerele lui Barbu Stirbey),
marii industriai Nicoale MALAXA i Max AUSCHNITT, etc. n fruntea lor, regele
Mihai I (n. 1921).
Instituii ale Exilului Romnesc: Consiliul Naional Romn, iniial sub
conducerea lui n. RADESCU i a lui Gr. NICULESCU-BUZEST, un fel de guvern n
exil, format n 1949, din reprezentani ai celor trei partide democratice, PNT, PNL, PSD,
si recunoscut de ctre rege (USA nu au permis denumirea de guvern, deoarece
recunoscuser autoritaile comuniste de la Bucureti). El trebuia, printre altele, s
gestioneze celebrul Fond Naional (cca 5 milioane de franci elveieni, trimis peste granit
nc de ctre Antonescu, apoi alimentat i de cabinetele Sntescu i Rdescu, pentru a
servi, cum s-a ntmplat, n caz de invazie sovietic de durat; administratori trebuiau s
fie CRETZIANU i VISOIANU), devenit ns, ulterior, motiv de disput i de rupere a
CNR. Dup 1953, apropiaii lui N. RDESCU au format Liga Romnilor Liberi.
Radio Europa Liber Departamentul Romnesc (aprut 1950 v. infra), cea mai
important surs de informaie intern i extern pentru romni, mai ales dup 1964, cnd,
dup re-apropierea de USA, nceteaz bruiajul sistematic. Proporie de ascultare n anii
80 : 64%. Post de radio, teoretic, american, dar, de facto, romnesc (spre deosebire de
toate celelalte posturi de radio strine care avea i un servicu romnesc, deservit, de
regul, tot de ctre exilai romni : BBC, Voice of America, Radio Paris (devenit Radio
France Internationale), Radio Deutsche Welle, Kol Israel, Radio Vatican, RAI (Italia),
Vocea Greciei, Vocea Anatoliei (Ankara), etc.

11

CAROMAN Organizaie de ntrajutoarare a exilailor romni (nfiinat la Paris,

1948). O figura important a CAROMAN a fost Neagu DJUVARA.
Liga pentru Aprarea Drepturilor Omului n Romnia - L.D.H.R., secia romneasc
a Federaiei Internaionale a Ligilor Drepturilor Omului FIDH Paris (este
continuatoarea de drept a Ligii create n ar, n 1923, de ctre avocatul Gh. Costa-Foru,
cu o orientare de stnga, dar interzis dup 1948, i transferat n exil, la Paris din 1948,
avnd, ns, o existen quasi-anonim pn n 1977 cnd, cu ocazia cazului Goma, este,
spectaculos, relansat). Imediat dup 1977, devine cea mai important organizaie
romneasc din exil, cu activitatea cea mai recunoscut. Personalitatea care a marcat cel
mai mult Liga, sufletul Ligii, este istoricul Mihnea BERINDEI (n. 1948, n exil din 1970;
om cu vederi de stnga, dar cu bune relaii i la drepta ex. ministrul Charles Pasqua -,
perfect potrivit erei Mitterrand, cu anturajul cruia interacioneaz ex. ziaristul Bernard
Poulet, cel btut grav la Ploieti, cautndu-l pe disidentul Vasile Paraschiv, sef de cabinet
al primului ministru Laurent Fabius, i sotia acestuia, Agathe Logeart - el a fost, de
departe, cea mai proeminent i mai dinamic figur a exilului romnesc din anii 19771989). Printre personaliti: surorile Maria (n. 1928) i Ioana (1929-2009) BRTIANU
(fiicele marelui istoric Gh. Brtianu, 1898-mort n inchisoare, la Sighet, 1953), Sanda
STOLOJAN (1919-2006), Dinu ZAMFIRESCU (n. 1929), istoricul Matei CAZACU (n.
1946), etc. Liga avea reprezentani oficiali n diferite ri (Elveia: Dr. Ionel VIANU, n.
1934, Anglia: Horia GEORGESCU (1914-1988), Italia: Adrian NICULESCU, n. 1960,
etc.)
Asociaia pentru Protecia Monumentelor i a Siturilor Istorice din Romnia ,
fondat n exil, la Paris, n 1985, de ctre arh Stefan GANE (1925-1988), cu scopul de a
denuna demolrile ceauiste. Printre membrii cei mai activi: Mihnea BERINDEI, Mihai
KORNE, Antonia CONSTANTINESCU, Matei CAZACU, Arh. Matei BELDIMAN (n.
1944; fondator, alturi de arh. GANE, a unei prime asociaii Comisia romn, n exil, a
Monumentelor Istorice Paris, 1984, pe calapodul creia se va constitui noua Asociaie),
Neagu DJUVARA, Pierre ROSETTI, Dinu ZAMFIRESCU, Adrian NICULESCU (care,
ncepnd din 1986, a ndeplinit i misiunea de delegat al acesteia n Italia). Dup
dispariia lui Stefan GANE, oranizaia a fost preluat de ctre Jean NEGULESCO i,
ulteror, Pierre ROSETTI. Arhiva Asociaiei a fost adus, de mine, n ar spre a fi depus
la Institutul pentru memoria Exilului Romnesc, n 2004, ns presedintele acestuia, Dinu
ZAMFIRESCU, a ordonat distrugerea ei prin incendiere (ordin semnat, parafat,
nregistrat, la 18 III 2005). Ea a fost totui salvat de ctre autorul acestor rnduri, cu
preul drii sale afar din Institutul de el iniiat (v. http://arhivagane.wordpress.com).
Din 1988, Asociaia a lucrat n strns asociere cu Opration Villages Roumains
O.V.R., din Belgia, creat de ctre ziaritii belgieni de la RTBF Tv belgian francofon,
Paul HERMANT i actualul senator Josy DUBIE (urmare a unei cltorii n ar, dup
anunul lui Ceausescu de extindere a demolrilor, dinspre Capital, spre sate, care
trebuiau s treac de cele fix l3.129 existente la circa 7 sau 8000; din cltoria lui Josy
DUBIE a rezultat i filmul Dezastrul Rou (1988) despre disidena Doina CORNEA,
care a fcut, practic, nconjurul lumii), i care promova adoptia unilateral (nfrire
unilateral) a satelor romneti ameninate cu demolarea de ctre satele din rile Lumii

12

Libere. Ulterior, dup Revoluie, Asociaia a devenit un puternic i meritoriu centru de

ajutorare a lumii rurale romneti si de cunoatere reciproc, activ pn astzi.
Academia Romno-American (Los Angeles). Fondata in 1975, la iniiativa
monseniorului Octavian BRLEA (1913-2005), va fi condus, din 1982, de ctre
profesoara de lingvistic Maria MANOLIU-MANEA (n. 1934), instituie de excelen n
cultur, arte si stiine. A editat, printre altele, Istoria Romnilor, de Vlad GEORGESCU,
1984 si numeroase alte volume preioase, dar i revista LIBERTAS MATHEMATICA,
singura publicaie a unui corp tiinific distinct romnesc n Exil, cel al matematicienilor.
Tine congrese anuale (poate cel mai importnt, n 1987, la Paris, omagiu lui Mircea
Eliade, care ar fi implinit 80 de ani). Exista i astzi.
Presa Exilului Democratic:
B.I.R.E. (Paris). Cea mai longeviv, i, de aceea, i mai important, publicaie a
fost revista B.I.R.E. (Buletin de Informare pentru Romni n Exil), aprut, la Paris,
nentrerupt, n toat perioada 1948-1990, o dat la dou sptmni. Fondator i director
(efectiv, ulterior, din anii 70, onorific), n toi aceti lungi ani, a fost ziaristul de origine
greac Ren THEO (nume real: THEODOSIADIS, n. 1910), plecat din Romnia n 1947.
Revista, de orientare, principalemente, centrist, constituie, n sine, o veritabil
radiografie quasi-integral a exilului anticomunist. La revist, din anii 70, a lucrat,
finanind-o, Mihai KORNE (1929-2009), si, ulterior si Antonia CONSTANTINESCU
(1940-1999), care ns o prsesc, n 1983. Din acel an va fi preluat, director onorific
continund s rmn R. THEO, de ctre Radu CMPEANU (n. 1924), care o va edita, i
acesta, pe cheltuiala sa, pn la 1 martie 1990 cnd, pe bun dreptate, va anuna nchiderea
glorioasei reviste - devenit, dup o lung i extrem de meritorie existen, inutil, in
condiiile producerii, n ar, a Revoluiei din Decembrie - alturi de propia sa restabilire,
definitiv, n Romnia.
LUPTA (Paris) Din trunchiul BIRE, dup ce nu a fost de acord cu o deriv a
acesteia ctre dreapta, cerut, pe la nceputul anilor 80, chiar de ctre d.l Theo, Mihai
KORNE va da natere i edita, pe cont propriu, mpreun cu Antonia
CONSTANTINESCU, redactor, revista LUPTA (reluind un vechi titlu al unui ziar de
centru-stnga din sec. XIX, publicat de Gh. Panu; Mihai KORNE, fiul eroicului general
dar cam alunecnd spre extrema dreapta Radu Korne, din al doilea Razboi Mondial, era
i strnepotul avocatului Mihai KORNE, deputat liberal de stnga, sef de cabinet si
ginerele marelui C. A. Rosetti, sotul Libertii Liby Rosetti, fiica cea mare a
revoluionarului paoptist). Revista LUPTA, tot bilunar, va apare ncepnd cu 7 sept.
1983, si va iei cu regularitate pn la disparitia prematura a Antoniei
CONSTANTINESCU, n 1999. Sporadic, neregulat, a mai continuat s apar pn la
moartea fondatorului, ns, firesc, importana ei, ca i a ntregii prese a fostului exil, a
sczut brusc dup Revoluia din Decembrie Lupta a avut i o ediie USA, cu pagini
speciale confectionate acolo, red. Sanda GOLOPENTIA ERETESCU (filolog, fiica
sociologului din Scoala Gusti, Anton Golopenia, emigrat in USA la finele anilor 70).
ROMANIA MUNCITOARE (Paris), revist a Sidicatelor Libere n Exil din
Romnia, aparut, anual, ntre 1952-1961, la Paris, n circa 10 volume mari, cu sprijinul

13

sindicatului anticomunist francez C.G.T.-Force Ouvrire, de orientare socialist, sub

redacia lui Eftimeie GHERMAN (1894-1981) i a lui Virgil IERUNCA (1920-2007).
Printre altele, aici i incepe V. Ierunca, in 1957, celebra sa Antologie a Rusinii
(crestomaie de citate de cultul personalitatii i de preaslavire a regimului comunist).
LIMITE (Paris), revista de cultura, editat ntr-un format singular (lunguie, pe
model Bilete de papagal, de Arghezi), de ctre Virgil Ierunca, din 1969 pn n 1986.
ETHOS (Paris) revist de cultura, format mai gros, de volum, apariie mai rara,
editat de Virgil Ierunca si Ioan Cua (1927-1981) ntre 1973-1984.
LA NATION ROUMAINE (Paris), Organ al Consiliului National Romn. A aprut
din 1948 pn prin 1972-73.
DIALOG (Dietzembach, Germania de Vest), publicaie bilunar, organ al Cercului
Democrat al Romnilor din Germania, revist de cultura i politica, editat de ctre Ion
SOLACOLU (n. 1930), de orientare de centru-stnga. Din 1982, este cooptat la directia
revistei, si Ion NEGOITESCU (1921-1993). Apare din 1977, pn n 1991.
Sptamna Muncheneza (Munchen), publicaie generalista editat, din 1985 circa,
de ctre dl George Carpat-Vocke
Alergtorul de la Maraton, Aarhus, Danemarca, apariie anual, editat din 1985,
de ctre Victor FRUNZA (1935-2007), conferniar la Universitatea de Partid Stefan
Gheorghiu, intrat, din 1978, n disident (a publicat, n cursul unei cltorii la Paris, n
presa occidental o scrisoare critic deschis ctre Ceausescu; ulterior, n Exil, va publica
Istoria Stalinismului n Romania, aparuta, dup Revoluie, i la Bucureti, sub numele de
Istoria PCR). Expulzat din ar n 1980, revine, dup Revoluie, n 1990.
CUVNTUL ROMNESC (Hamilton, Canada), publicaie politic generalist, cu
orientare de dreapta, chiar ctre extrem (1976-1986), director: G. Blau.
LIBERTAS MATHEMATICA (Los Angeles), revist tiinific, editat de ctre
Academia Romno-American, a singurului corp profesional romnesc constituit din
Occident, cel al matematicienilor (plecai n mas dup desfiinarea Institutului de
Matematic, n 1975, n frunte cu Academicienii CORDUNEANU i Ciprian FOIA , ce
vor devenii i redactorii publicaiei). Era distribuita n toate Univesitatile mari ale lumii.
Titlul, fr omentarii, are valoarea unui intreg program
CURENTUL (Munchen), vechiul titlu reactivat, n 1978, nainte sa moar, de ctre
Pamfil EICARU (1894-1980, fugit din ar, n Spania, cu cteva zile nainte de cderea
lui Antonescu, de care era apropiat, dar cu legaturi cu regimul naional comunist al lui
Ceausescu accept, fapt gravissim pentru Exil, o invitaie a lui Ceausescu de a cltori,
oficial, n ar, n 1976), dar care nu a avut o orientare marcat la dreapta. Este ajutat
n ntreprinderea sa de ctre Vasile C. DUMITRESCU, ce acorda si sustinerea material,
si de ctre Victor FRUNZA. Publicaia va fi editat pn la Revoluie.

14

Revista Scriitorilor Romni (Munchen si Roma), revista de cultura, organ al

Societatii Academice Romne, a aparut iniial la Munchen (1962-1990), sub conducerea
Monseniorului Octavian BARLEA (1913-2005), prelat greco-catolic n exil din 1948, si
transferat, ulterior, la Munchen.
Caz special, nrudit cu Exilul: presa de limba romn din Israel.
VIATA NOASTRA (Tel Aviv), cotidian ce apare din 1948, ziarul cel mai cel mai
longeviv de limba romn, din Israel, apariie finantata de ctre sindicatul socialist
Histadrut.
LUMEA NOASTRA (Tel Aviv), cotidian mai recent.
Presa Exilului de extrem dreapta:
STINDARDUL (Munchen), publicaie lunar, n format de ziar, de inspiraie
antonesciana (1953-1985). A avut un caracter net antisemit iar, ulterior, prin anii 70, i
ctre colaborarea cu securitatea (dusmanul principal fiind redactia Europei Libere!).
Redactor-fondator: V. G. EMILIAN, fost ofier antonescian, rmas n Germania Occ.
dup rzboi, la care se asociaz, dup sosirea in Occident, n anii 70, i Radu PANTAZI,
fiul ministrului aprrii al lui Antonescu, i el fost ofier antonescian.
TARA SI EXILUL publicaie legionar, editat de Horia SIMA (1907-1993), la
Madrid,
Edituri ale Exilului democratic romnesc:
Ion Dumitru Verlag (Editura Ion DUMITRU), Munchen, fondat prin 1970 de
ctre Ion DUMITRU (n. 1937), fost ofier de marin fluvial, fugit n Occident prin
Viena, 1969, devenit inginer de sunet la Departamentul Romnesc al Radio Europa
Liber. Cea mai meritorie si mai prolific editur romneasc de exil, n ciuda calitii
grafice modeste a crilor.
Editura Nord, din Aarhus, Danemarca, creat, pe banii sai, din ajutorul social, de
ctre Victor FRUNZA (1935-2007; v. supra). A fost cea mai elegant editur, din punct de
vedere grafic. Dup Revoluie, editura a fost adus n Romnia, sub numele de Editura
Victor Frunz, cu o activitate meritorie. In exil a fost, ns, infinit mai important.
Edituri ale exilului de extrema dreapt:
CARPAII, Madrid (legionarii cu Horia Sima),
CORESI, Lugano, Elveia (legionarii fr Horia Sima, ce se declarau relativ mai
moderai).

15

Alte personaliti din Exil: Monica LOVINESCU (1923-2008) si Virgil

IERUNCA (1920-2006). Alaturi de marele dramaturg si academician al Frantei, Eugen
IONESCO (1909-1994; singurul din triada Eliade - Ionesco - Cioran, care s-a alaturat
exilului democratic militant), au fost cele mai mari figuri ale aripii culturale a Exilului
romanesc, cu o puternica implicare si politica (v. Radio Europa Libera). Intr-un fel, Virgil
Ierunca si Monica Lovinescu l-au format pe Mihnea BERINDEI, veritabil fiu spiritual al
lor, cu o valenta insa precumpanitor politica. Marie-France IONESCO (n. 1945), fiica lui
Eugen IONESCO, N. C. MUNTEANU (n. 1945), Emil HUREZEANU (n. 1955), Gelu
IONESCU (n. 1940), Mircea CARP, Munchen, (n. 1922, v. tot Europa Liber, unde au
fost prestigioi redactori), Doru BRAIA (n. 1945), tot Munchen, criticul literar Ion
NEGOITESCU (v, cazul GOMA, refugiat in Germania Occidentala., 1980), scriitorul
Virgil TANASE, Paris, (n. 1945, celebru pentru dispariia sa din 1982, de comun acord
cu autoritaile franceze, consecutiv unei tentative reale de asasinat, dejucate de Frana),
monseniorul Octavian BRLEA (1913-2005), seful misiunii greco-catolice romne din
Munchen, redactorul Revistei Scriitorilor Romni (Roma, apoi Munchen), n anii 50-60,
Mircea IOANITIU (n. 1921-1990), devenit inginer NASA, colegul de scoal si secretarul
particular al regelui Mihai, Cicerone IONIOIU, Paris (n 1924), activist PNT, fost detinut
politic (autorul trilogiei Morminte fr cruci, Paris, 1982, i cel mai mare pstrtor al
memoriei deinuilor politici, autor a numeroase volume pe aceast tem), Remus
RADINA (n. 1923, fost ofier, printre primii deblocai in 1946, refugiat n 1980, la Paris,
autorul cutrmuratorului volum Testamentul din Morga), Matei VISNEC (n. 1956, n exil,
din 1987, poet si dramaturg), etc.
Pentru capitolul exil, recomand: Florin MANOLESCU, DICIONARUL
EXILULUI LITERAR ROMNESC, Bucuresti, Editura Compania, Bucureti, 2003, ed.
II, revizuita i adugit, 2010, sau, Mihai PELIN: Opisul Emigraiei Politice Romneti,
Ed. Compania, Bucureti, 2002
Polonia : 1976, constituirea KOR - Comitetul Intelectualilor de Ajutorare a
Muncitorilor, nucleul viitorului sindicat liber Solidaritatea : scriitorul Adam MICKNIK,
istoricul Boleslav GIEREMEK (viitor ministru de externe, 1999-2002, actual eurodeputat) Karol MODZELEWSKI (in 1980, primul purtator de cuvint al Solidarnosc),
Jacek KURON, viitor ministru al muncii n primul guvern al Solidaritii (1989-90),
Tadeusz MAZOWIECKI (ntiul prim-min. necomunist din Europa de Est, 18 august
1989-1991). 17-31 august 1980, nfiinarea Sindicatului Liber Solidaritatea, primul
sindicat liber legalizat ntr-o tara comunista (1980 - 13 dec. 1981, proclamarea strii de
rzboi i interzicerea Solidarnosc), sub conducerea electricianului Lech WALESA, viitor
presedinte al Poloniei, 1990-95, Bogdan LIS, muncitor, mina dreapta a lui Lech Walesa,
Anna WALENTINOWICZ, manipulant pe o macara (refuzul conducerii Santierelor
Lenin de a-i acorda un concediu medical pentru cancer a constituit scnteia care a dus la
crearea Solidarnosc), Wladislaw FRASYNIUK (seful Solidaritatii clandestine, 19811986), parintele Jerszy POPIELUSKO, capelanul Solidaritatii (asasinat - 1984), etc.
Ungaria : Arh. Laszlo RAJK jr.fiul lui L.Rajk, executat in 1949, Gaspar Miklos
TAMAS, scriitor, expulzat din Romania, 1978, Attila ARA-KOVACS (expulzat din

16

Romania, 1983 pentru publicatia samizdat Ellenpontok, actual director general al directiei
politice din cadrul MAE, Budapesta), Gabor DEMBSKI (popularul primar liberal al
Budapestei, 1989-2010), cazul exilatilor romani cu publicatia Romania Libera, Budapesta
(1988-89), Disidentii adevarati se vor regasi, dupa 1989, in Partidul Liberal-Democrat.
Cehoslovacia : Personalitatile Primaverii de la Praga : Alexander DUBCEK, cel ce
la 5 ian 1968, il va inlocui pe anonimul Antonin Novotny, succesorul lui Klement
Gottwald, la conducerea PCC, si va declansa Primavara de la Praga. Ota SIK, economist,
autorul partii economice a Primaverii. Vassil BILAK, membru al CC. al PCC, omul care
va solicita interventia sovietica, Jiri PELIKAN (sef al RadioTeleviziunii in timpul lui
Dubcek, exilat, fost prim deputat european din Est, ales pe listele P.S. Italian, 1979-1989,
consilier al lui Havel, 1989-1995)
Pavel KOHOUT, prim purtator de cuvint al miscarii disidente Charta 77) lansata
in ian 1977), Jiri DIENSTBIER (viitor min de externe, 1989-91), Vaclav HAVEL, viitor
Presedinte al Cehoslovaciei (1989-1992) si al Rep. Cehe (1992-2003), Ian PATOCKA
(filozof, purtator de cuvint al Chartei, mort in cursul une retineri la Securitatea
cehoslovaca STB), Milan KUNDERA, celebru scriitor, exilat la Paris (din 1975)
V. - A nu se uita : Revolta muncitorilor din Berlinul de Est, 17 iunie 1953, prima
manifestare anticomunist din Est (exceptnd grevele de la Praga, 1952), dup moartea lui
Stalin, protest mpotriva divizrii tot mai accentuate a Germaniei (devenit Ziua unitii
poporului german), dur reprimat chiar sub ochii Aliailor din Berlinul de Vest.
Dictatorii est-germani : Wilhelm PIECK (1949-60), Walter ULBRICHT (1960-70),
constructorul Zidului (13 august 1961) si Erich HONECKER (1970-oct. 1989) - Egon
KRENZ (44 zile, nov-dec.1989), ultimul lider comunist i cretin-democratul agent
STASI, Lothar de MEZIERES (ultimul conductor al DDR, dec. 1989 - oct.1990).
Primi ministri mai importanti: Otto GROTEWOHL (1949-64), Willi STOPH
(1964-1989). Alti lideri comunisti: Gunther MITTAG, ministru de externe, astru
crescator al PSUG (Partidul Socialist Unit din Germania, nascut din fuziune fortata
PC+PSD) in anii 70-80. In DDR, formalemte existau 4 partide cu denumiri, aparent,
antagonice, dar care se prezentau la alegeri pe lista unica, la fel ca in tot lagarul
comunist (termen foarte potivit, provenind chiar din vocabularul oficial comunist, preluat
acritic, si fara a tine sema de sensul tragic, din texte copiate din lb. rusa): Partidul Liberal
Democrat, Partidul Crestin Democrat, Partidul National-Democrat (pentru nostalgicii
nazisti). O dovada in plus ca multipartitismul, fara pluralismul de liste, este o farsa ! In
plus, partidele aveau, din 1949, un acelasi numar de locuri rezervate in Camera
Populara a RDG (pentru romanii glumeti : Republica Deocamdata Germana - recte, pe
cale de rusificare!): circa 200 PSUG, 54 crestini democrati , circa 30 liberali , vreo
4 national-democrati etc. Fostul general Paulus, de la Stalingrad, cazut prizonier la
sovietici, a devenit presedintele comitetului pentru pace a DDR., pina la moartea sa, din
1957. DDR nu schimba uniformele armatei (spre deosebire de RFG), nu procedeaza la o
denazificare reala. Pina in 1973 (intrarea la ONU a RDG si RFG - ce parea confirmarea
despartirii definitive a Germaniei !), URSS incurajaza nationalismul, din 1973 trece la
politica inversa : pina si numele de german va fi inlocuit cu acela de ddr-burger!,
incepe sa se cultive doctrina prusianismului, inteleasa ca negarea germanismului, etc.

17

Tratatul de Stat - retragerea Aliatilor si a URSS din Austria, 10 mai 1955. Austria este
din nou liber, n schimbul adoptrii neutralitii. A fost unica retragere a URSS, i aceea,
doar n contextul dezghetului post-Stalin. Ca o curiozitate : garanteaza curatenia si
intretinerea imensului monument al ostasului sovietic de la Viena, din piaa von
Schwartzemberg (singurul monument de acest gen din Lumea Libera !).
Finlandizare : Statut neoficial impus Finlandei de ctre URSS, dupa 1945. In schimbul
libertii interne, Finlanda renun la orice politic extern si se subordoneaz intereselor
URSS. De ex., n ian. 1980, Finlanda voteaz n favoarea invaziei sovietice n Afganistan,
mpreun cu rile Pactului de la Varsovia (minus Romnia, ce, deliberat, nu particip la
vot). Armata Finlandez face menevre cu Armata Roie. Finlanda nu acord azil politic
refugiailor din Est. Finlanda are tratate de Prietenie, cooperare si asistenta mutual cu
URSS si cu Trile comuniste, dup tipicul trilor Pactului de la Varsovia. Se pare c i
toti presedintii si din perioada 1946-1991 au trebuit s aib relatii speciale cu KGB.
Chiar i n 1995, pentru admiterea n U. E., Finlanda a fost nevoit s cear voie
Rusiei lui Boris Eltsin, succesoare a URSS . In politologia international, finlandizare
nsemn pstrarea liberttii interioare n schimbul renunarii la politica extern
independent n favoarea URSS : Definitia este contestat n Finlanda.
In anii 70 si 80, conceptul este puternic relansat cu ocazia santajarii Europei
Occidentale de ctre URSS, prin instalarea rachetelor nucleare cu raz medie de
aciune, cunoscute sub numele de SS-20 (1976-1987).
Etapele confruntarii Est Vest (Razboiul rece) : 1. 1945/1948-1954/56 De la ultima
conferinta americano-sovietica (Postdam, august, 1945), pn la moarte lui Stalin (5
martie 1953) - Doctrina Trumannn (doctrina containement-ului, sau a ndiguirii
expansiunii sovieto-comuniste). Nu mai are loc nici o ntlnire Est-Vest. Relatiile sint
extrem de tensionate si, de facto, ngheate. Stalin are un plan de invadare a Europei
Occidentale. De la Viena, ocupata de rusi, pn la Londra i Lisabona, drumul nu era atit
de lung Europa e terorizata. Era sigur c urma la rnd Numai moarte satrapului de
la Kremlin a evitat punerea n aplicare a acelui plan, ce ar fi dus la al III-lea Razboi
mondial. Razboiul din Coreea risc, i el, sa se transforme, la propriu, n razboi Est-Vest,
preludiu unui posibil nou rzboi mondial dupa modelul celui de-al doilea care, de fapt,
izbucnise tot n Extemul Orient (prin invazia japonez n Manciuria chineza, din 1931, si
instalarea unui guvern-marionet condus formalemente de Pu-Yi, ultimul mprat chinez,
detronat de Republica Dr.-lui Sun Yat Sen, n 1912 continuata de Ciang Kai Si, si
refugiata, dupa ocuparea Pekinului, n 1949, de ctre comunistii lui Mao Tze-dun, n
Taivan, unde exist si astazi Republica Chineza, Rep.of. China, stat democratic i f.
prosper, contrapus Republicii Populare, Peoples Republic of China, de pe continent).
Convorbirile Est Vest se reiau de-abia dupa moartea lui Stalin : va fi Conferinta de la
Geneva, prima ntlnire Est-Vest dup Conferinta de la Potsdam, aproape 10 ani teribili.
Incepe decrisparea relatiilor internationale.
Primul dezghet va purta numele de spiritul de la Geneva. Se rezolva citeva
probleme pendinte, printre care si un aranjament provizoriu pentru Vietnam, la ncheierea
razboiului colonial pierdut de Franta, la Dien Bien Phu (mai, 1954 n fata trupelor
generalului comunist Giap) : se ajunge la divizarea Vietnamului, prin crearea unui

18

Vietnam comunist n Nord, condus de liderul istoric Ho-si Min (mort, 1971), si a unui
Vietnam non comunist in Sud, independent, prooccidental.
La fel, se va ajunge la Tratatul de Stat cu Austria, din 10 mai 1955, ce consta in
retragerea reciproca a celor Patru Mari Puteri din aceasta tar, care isi va recpta
independenta si suveranitatea n libertate si democratie (va fi triumful teoriei americane
Austria, prima victima a nazismului !, frumoas, util deoarece i-a scpat pe austrieci
de sovietici si de comunism, dar cam neadevrat !). De notat : era prima retragere
ruso-sovietic dupa Razboiul Crimeii, daca facem abstractie de Razboiul civil 1917-1924,
si pin la prbuirea URSS, din 1991 !.
Detensionarea relatiilor Est Vest continu. Se ajunge astfel, treptat, la teoria
coexitentei pasnice, convieuirea pacific dintre cele doua sisteme politice
( capitalism - cuvntul e impropriu si provine din arsenalul comunist ; preferabil ar fi
termenii de societi democratice, sau societati deschise, cu economie de piata liber,
ori Lumea Liber vs. regimuri totalitare comuniste!), ce va caracteriza cele trei
decenii si jumatate urmtoare, favorizat si de venirea la putere, la Moscova, a lui Nikita
Hrusciov (1956-1964), un lider mai rezonabil, ce va prelua integralitatea frielor puterii
(pn atunci, de la moarte lui Stalin, URSS fusese condus de o troika, un grup de trei,
printre care Malenkov si Hruscev ; ncet, Hrusciov se va detaa i remarca !), odata cu
celebrul Congres al -XX al PCUS, fev. 1956, un congres istoric, zis si congresul
destalinizarii, in cadrul caruia Hrusciov, prin faimosul sau raport secret (devenit public
de-abia n iunie, prin intermediul, probabil, a CIA, - ceea ce va genera manifestatiile
anticomuniste si pro-Gomulka, de la Poznan, v. mai sus, la cap. Polonia) va denunta
cultul personalitatii lui Stalin si va proceda la o relativ rapida destalinizare a sistemului,
va elibera majoritatea nchisorilor (atunci este eliberat, dupa 11 ani de detentie, viitorul
mare scriitor disident, premiul Nobel pt literatura pe 1970, Al. Soljenitsin, pe atunci, un
anonim; in 1962, i se va permite publicarea celui dintii text exploziv al sau despre Gulag,
nuvela O zi din viata lui Ivan Denisovici, ntr-o revista oficial, in 3 milioane de
exemplare, deoarece denuntarea stalinismului convenea lui Hrusciov; Hrusciov a fost, se
pare, favorabil si publicarii, in 1964, a primului sau roman, Pavilionul Cancerosilor, ceea
ce, se pare, a contribuit la debarcarea sa, din oct. 1964, cind a fost inlocuit cu neostalinistul Brejnev, care, curind, il si va interzice pe Soljenitsin; premiul Nobel, in 1970,
l-a obtinut inainte de publicarea celei mai celebre opere a sa, Arhipelagul Gulag, 1973!)
fara a pune n discuie, ns, sistemul comunist n ansamblu.
II. Coexistena panic (1954/ 56 1989/ 1991) numele purtat de ansamblul
relatiilor Est-Vest, de la Spiritul de la Geneva si Congresul XX Hrusciov, pina la
Gorbaciov si la prbuirea, prin implozie, a URSS (1991). Coexistenta panic va
caracteriza trei decenii si jumtate de istorie a relatiilor Est-Vest. Americanii renunt la
doctrina containment-ului i la poziia dur mpotriva URSS, spre disperarea
exilailor, dar mai ales a locuitorilor din lumea comunist, ce pierd speranta ca
vor veni americanii (oricum, mpiedicai, nu din laitate, cum vor sa insinueze unii,
ci de perspectiva mortii nucleare garantate pentru toti, a antajului nuclear, numit
disuasiunea nuclear, ceea ce fcea ca un simplu glont tras la zidul Berlinului sau la
granita inter-coreeana de la Paralela 38 - Panmujon s poat s fac s sar in aer
ntreaga planet. Lume Liber avea mai ni obligaia de a se salva pe sine nsi si,
subsidiar, sa devina un model pentru ceilali cum s-a si intimplat ! Asta este optica

19

prin care trebuie sa analizam faptele, chiar si cele privitoare la o asa zisa trdare
sau lsare n mna ruilor a Romaniei, cum se mai aude, uneori v. presupusul
troc ruso-occidental n legtur cu tara noastr, n schimbul Greciei, in 1945,
esenial ca rusii s nu ajunga la Mediterana, ecc) dar spre bucuria conducerii
politice a URSS si a tarilor comunsite. Coexistenta pasnic a durat pn cnd USA
nu a gsit acul de cojocul sovieticilor si a bombei lor atomice : perspectiva Scutului
nuclear, lansata n 1981 (v. mai jos), zisa si Initiativa pentru Apararea Strategic
S.D.I. (rusii si partizanii lor, inclusiv comunistii si pacifistii cu sens unic, occidentali,
o numeau, pentru a fi cit mai sugestivi fa de masele occidentale largi, pe care
doreau sa le manipuleze, prin nfricoare : Razboiul Stelelor !).
Coexistenta pasnic, n mod surprinztor, a rezistat tuturor crizelor majore
Est-Vest din 1956 pina la Gorbaciov si la implozia URSS din 1991: represiunea
salbatic sovietica de la Budapesta, 1956, operata n ciuda deschiderilor hruscioviene,
ridicarea Zidului Berlinului (13 august 1961), criza rachetelor pe care URSS dorea sa le
instaleze, contra SUA, in Cuba (1962), ocuparea sovietic a Cehoslovaciei si reprimarea
Primverii de la Praga (1968), crizele poloneze din 1970 si 76 (grevele), culminate cu
nasterea, in august 1980, dupa mari greve, a primului sindicat liber legalizat din lumea
comunista, Solidarnosc, n frunte cu Lech Walesa, si cu reprimarea violenta a acestuia
(legea martiala impusa de generalul Jaruzelski la 13 dec. 1981), criza rachetelor cu raza
medie de actiune, 1979-87, etc.
In cadrul Coexitentei pasnice, se disting doua etape, mai degraba
terminologice : cea de dinainte si, respectiv, cea de dup semnarea Acordurilor de la
Helsinki (1975) :
1. Coexistenta pasnica 1954/56 1975 (acelasi nume) si
2. asa-zisa Destindere (din 1975-pina la Gorbaciov si disparitia URSS- 1991).
Destinderea era inteleasa ca o faz avansat, superioar, a Coexistentei
pasnice. S-a ajuns la Destindere dupa criza Praga 1968, ce a pus la grea
incercare coexitenta pacifica. Esential, pentru ajungerea la destindere
a fost Conferinta de la Helsiki pentru Cooperare si Securitate in Europa
(transformata azi, in conditii radical diferite, in Organizatia de Securitate
si Cooperare in Europa, OSCE), inceputa in 1972 si incheiat prin Actul
Final, 1 august, 1975.
Paradoxul face ca tocmai n etapa destinderii, omenirea s fi cunoscut cea mai
grava criza Est-Vest, o adevarata relansare si parcurgere prescuratat a Razboiului
rece: criza anilor 80, care a adus si un minim istoric in relatiile Est-Vest, dar a si
dus, pn la urm, la cderea comunismului. Pe linga amenintarea, initiat de R.
Reagan, cu scutul nuclear - SDI, sint si anii crizei rachetelor cu raza medie de
actiune (v. mai jos a nu se confunda cu rachetele cu raza mare de actiune,
20.000 km pentru anihilarea reciproca Moscova Washington, fata de numai 5000
km., cele de raza medie, sovieticele SS - 20 si americanele Cruise si Pershing simbolic, botezate astfel dupa numele sefilor corpurilor expeditionarea USA in
Europa in 1918, ce mai salvasera odata Europa!). Sovieticii isi instaleaza rachetele
SS-20 incepind cu 1976, adica exact imediat dupa Acordurile de la Helsinki, ce
tocmai i avantajeaser major (recunoasterea granitei germano-poloneze de pe
riurile Oder si Neisse, recunoasterea ocuparii Statelor Baltice, a Basarabiei, ecc) in

20

speranta decuplarii Europei de Vest de USA si, deci, a spargerii NATO! Semnalul
de alarma c Europa Occidentala era confrunatat cu o noua amenintare nuclear
sovietic ce viza decuplarea sa de USA, este tras de cancelarul social-democrat
vest-german Helmuth Schmidt, la reuniunea NATO din 20 septembrie 1979. El
face public noua amenintare, si cere ajutorul USA si al NATO, deoarece
Europa nu avea armele necesare pentru a se apara de un astfel de pericol.
Cere, deci, instalarea unor rachete cu raza medie de actiune pe care numai
americanii le puteau produce. Instalarea noilor rachete, mult controverst,
tergiversat si amnata datorita opozitiei vehemente a pacifistilor occidentali cu
sens unic (pacifisti doar cind era vorba de Moscova !), cu mare priza la un
public cam naiv, se va face de-abia incepind cu 1983-84, in Germania, Italia,
Anglia, Spania, mai ales gratie fermitatii unor lideri precum conservatoarea
Margaret Thatcher si socialistii Bettino Craxi (Italia), Felipe Gonzales (Spania), si
mai ales Francois Mitterrand (Franta), ce va rosti, in fev 1983, un spectaculos
discurs in Budestag-ul vest-german, venind, astfel, esential in ajutorul cancelarului
crestin-democrat Helmuth Kohl, grav ncolit, inaugurnd, astfel, o mare si durabil
prietenie si solidaritate intre cei doi, dincolo de ideologiile respective, dar n sluja
libertii Europei, amenintate de gerontii de la Kremlin Brejnev, 76 de ani, aflat
n ultimii sai ani (va muri in 1982), Antropov (1982-84) si Cernenko, 78 de ani, mai
batrin decit cel caruia ii succedase, in 1984
Toate aceste probleme se rezolva rapid, imediat dupa ajungerea la Kremlin a
lui Michail Gorbaciov (1985), cind incepe o noua, scurta, dar inedita er n
relatiile Est-Vest : alianta de facto , antanta , numita, uneori, chiar
idila USA-URSS, plasabil intre anii 1987 (intrevederea de la chemine-ul
Casei Albe dintre Reagan si Gorbaciov, 10 dec. 1987) si 1994/95 (primii ani ai
presedintiei lui Boris Eltsin), ceea ce a permis, printre altele, prbusirea
regimurilor comuniste din Europa de Est si, apoi, si din URSS nssi, pin la
disparitia acesteia si inlocuirea sa cu noua Rusie, pe cale de democratizare, si cu
CSI Confederatia Statelor Independente (1991), reunificarea Germaniei,
reconcilierea istorica israelo-palestiniana, rezolvarea pasnica a problemei din Africa
de Sud, inchiderea multor conflicte mocnite, gen Namibia, Mozambic, Angola, etc.
Echilibrul nuclear : URSS ajunge sa descopere bomba atomica in 1948 (cu ajutorul unor
complicitati comuniste americane, ex. sotii Rosemberg, fizicieni, condamnati la moarte in
USA, dupa ce au livrat secrete nucleare catre URSS), 4 ani dupa USA. Prima lor explozie
nucleara va congela dialectica internationala timp de 40 de ani. Regimurile comuniste sau nascut si au proliferat la umbra bombei atomice sovietice. Ele si-au putut da
astfel si arama pe fata , dezvaluindu-si, nu intimplator, de-abia dupa 1948,
adevrata natur Fr pavza bombei sovietice nucleare, n-ar fi putut
supravietui, probabil, nici citiva ani In 1953, URSS anunta experimentarea si a
bombei cu Hidrogen, pusa la punct de foarte tinarul fizician Andrei Saharov, 35 de ani,
care are si o grava criza de constiinta cu aceasta ocazie, ceea ce-l va conduce pe calea
disidentei ftise, incepind cu anii 60
Aceasta spirala a escaladarii ia sfirsit odata cu anuntul facut de Reagan la
inaugurarea mandatului su, in ian. 1981, c USA au gasit ac de cojocul bombei
atomice sovietice : scutul nuclear, sau Initiativa pentru Apararea Strategica -

21

Strategic Defense Initiative - SDI. Bomba atomica sovietica risca sa devina inutila.
Era si o invitatie la revolta pentru tarile din Est care ar dori-o. Se crea perspectiva
total nou ca sa nu mai fie posibile situatii rusinoase, dar inevitabile, pentru
occidentali precum Berlin, 1953. Budapesta, 1956, Praga, 1968, ori Polonia, 1981
Riscul nu mai devenea explozia intregii lumi, cum fusese pina atunci
E ceea ce ii dezorienteaza grav pe sovietici, ce, cu tehnologia lor intirziata, nu
mai fac fata tehologiei americane. Initial, anuntul lui Reagan a reaprins violent
confruntarea razboiului rece (in 30 dec 1983, URSS intrerupe orice negocieri cu
USA, fapt unic din 1954 incoace, inclusiv discutiile de la Geneva ; n vazul lumii,
delegatii sovietici trintesc poarta de la intrarea in cladirea negocierilor de la
Geneva !), dar ulterior rusii, cu Gorbaciov, dau inapoi si adopta pozitii mult mai
rezonabile. Scutul nuclear USA era destinat nu numai Occidentului Europei si
aliatilor sai, Turcia si Israelul, dar si tarilor din Est si chiar republicilor ne-ruse din
URSS (tarile Baltice, Ucraina, Bielarusia, Armenia, Georgia, Azerbaidjan, Caucaz,
etc.). Parintele scutului nuclear este fizicianul american Edward Teiler, recent
disparut la peste 90 ani.
Ofensiva scutului nuclear, o adevarata sperietoare pentru sovietici, merge
mina-n mina cu instalarea de catre NATO a rachetelor Cruise si Pershing, incepind
din 1983, replica Occidentului la rachetele cu raza medie de actiune SS -20 deja
amplasate de catre URSS, incepind de a doua zi de dupa incheierea acordurilor de
la Helsiki (1975 - care consfiiiser o oarecare paritate militara), si indreptate
impotriva Europei Occ. ca un instrument de santaj, in vederea decuplarii acesteia
de USA si deci, in vederea dezmembrarii NATO. Perspectiva pe care, voalat, URSS
o propunea Europei de Vest era finlandizarea !
Alaturi de politica luminata a lui Gorbaciov, e ceea ce se considera ca, pe
plan militar, i-a obligat pe sovietici sa cedeze.
Radio Europa Liber (R.F.E.). Munchen, 14 iulie 1950 1995. Praga, 1995 2003.
Departamentul Romnesc. Post de radio independent, finantat de Congresul S.U.A.
Transmite pe lungimi de und nregistrate la Agenia Internaional pentru Telecomunicaii , dupa cum suna anuntul-standard de la inceputul si, respectiv, sfirsitul
emisiunilor. Un post de radio ne-pereche. Un altfel de radio. Vocea exilului romnesc,
vocea celor fr de drept la voce. Vocea care, vreme de 40 de ani, a inut loc de Opoziie.
Principala surs de informare pentru romni. Rata de ascultare a departamentului
romnesc, documentat de serioase institute internaionale de sondare a opiniei publice
(Gallup, Sofres, etc.) n anii 80 : 64% - un record absolut, cel mai mare dintre toate
celelalte departamente naionale ale RFE. Faptul se explic i prin aceea c, din 1964, la
presiunile U.S.A., regimul de la Bucuresti nceteaz bruiajul oficial. La 23 fev. 1981,
departamentul romnesc face obiectul celui mai grav eveniment din istoria RFE :
atentatul pus la cale de teroristul international Ilich Ramirez Sanchez, zis Carlos, zis
Sacalul, din ordinul Securittii lui Nicolae Ceausescu (probabil prin generalul Nicolae
Plei). Este ucisa o secretar de la Departamentul cehoslovac, cade un perete ntreg, pe
patru etaje, importante daune materiale. Ziaritilor RFE le era interzis intrarea n arile
lor respective. Dovad a alteritii sale fa de oricare alt post de radio oarecum similar
(BBC, Voice of America, Radio France Internationale, Radio Vatican, Kol Israel, etc),
RFE dispare, n mod natural, i fr regrete, cu sentimentul misiunii ndeplinite, dup

22

prbuirea regimurilor comuniste i revenirea treptat la normalitatea democratic a

rilor n chestiune.
Dintre directori :
Mihail FARCASANU (1907-1987, director : 1950-51), primul director, scriitor, publicist,
fost lider al tineretului PNL,
Noel BERNARD, ziarist radiofonic (1925 1981), colaborator: 1953-55, director: 195558, 1965-1981. Cel mai celebru dintre directori. Probabil ucis de Securitate, prin iradiere
(metoda Radu - cancer).
Preda BUNESCU, director (1958-1961).
Ghi IONESCU, cunoscut politolog, director, 1961-65.
Radu GORUN Mircea CIZMARESCU (1922-1983, director : 1981-1983), Probabil
ucis de Securitate, prin iradiere (metoda Radu - cancer).
Vlad GEORGESCU (1937 1988, co-director : 1982 1983 : director : 1983-1988),
istoric al iluminismului, al democraiei romneti i al ideilor politice romneti, fost
disident, fost deinut politic, fost exilat, probabil ucis de Securitate, prin iradiere (metoda
Radu - cancer).
Nicolae STROESCU STNIOAR (n. 1926), director adjunct (1982-1988), director
interimar (1988 - 89). Emisiuni politice si religioase.
Nestor RATESH (n. 1935), corespondent la Washington (din 1970, director: 1989-1994),
Emil HUREZEANU (n. 1955), redactor, din 1983, director : 1994-1995), formator de
opinie, nsrcinat cu artileria grea n anii ceausismului atot-biruitor.
Dintre redactorii mai importanti :
Monica LOVINESCU (n. 1924), redactor : 1962-1992, important critic literar, formatoare
de opinii, responsabil a emisiunilor culturale Actualitatea Cultural Romneasc, Teze
si Antiteze la Paris, etc., sefa redactiei nteregii RFE din Paris, n anii 80). In 1977, din
cauza solidarizrii sale cu P. Goma, agresat de un grup de arabi, din ordinul Securitatii.
Virgil IERUNCA (n. 1922), redactor : 1975-1992, prestigios critic literar, formator de
opinii, emisiuni culturale si cultural-politice : Revista Revistelor Culturale Romneti,
Antologia Ruinii, Cartea pe Unde, Povestea Vorbei - Pagini uitate, pagini arestate,
pagini exilate.
Emil GEORGESCU (1929 1984), fost procuror comunist, redactor sef la programul
Actualitatea Romneasc (din 1973). Injungheat, 1981, probabil ucis de Securitate prin
iradiere (Metoda Radu - cancer).
Nicolae Constantin MUNTEANU (n. 1945), fost redactor la TVR si la revista Cinema,
semnatar al Manifestului lui Paul Goma, 1977, autor al unei scrisori deschise ctre
Ceausescu, exilat din 1977, la Radio Europa Libera din 1981, redactor sef la programul
Actualitatea Romneasc, formator de opinie, nsrcinat cu artileria grea n anii 80, ai
ceauismului atot-puternic.
Gelu IONESCU (n. 1940), exilat din 1982, fost profesor la Univ.. din Bucuresti, literat,
redactor la Actualitatea Romneasc (din 1983) si la Programul cultural international.
Serban ORESCU (n. 1924), fost lider tineret PNL, economist, fost profesor Politehnic,
exilat 1978, redactor pe probleme de economie, Actualitatea Romneasc (din 1981).
Mircea CARP (n. 1923), refugiat din 1948, la RFE din 1977, redactor ef politic extern.
Max BNU, redactor sef la emisiunea pentru tineret Tinerama.

23

Cornel CHIRIAC (1945-1976), legendar disc-jokey n Romnial liberalizrii, 1964-71),

la RFE din 1971, responsabil cu emisiunile muzicale, ucis n mprejurri nc neelucidate.
Andrei VOICULESCU (n. 1946), redactor ef al emisiunilor muzicale (din 1976)
Vladimir SOCOR (n. 1945, la RFE din 1980), Michael SHAFIR (n. 1944, la RFE din
1983), Mihai STURDZA (n. 1940, la RFE din 1985), Anneli Ute MAYER-GABANY,
directori, Dan IONESCU, Rene de FLERS (n. 1922), etc., redactori si cercettori ai
Departamentului de cercetare, ce edita zilnic publicaia RFE Report.
Crainici mai cunoscuti : Alexandra POLIZU, Anisoara NEGULESCU (Ani MAGDERPOPPER, n. 1928), Ioana MAGURA-BERNARD (n. 1940, la RFE din 1972), Edelina
STOIAN, Constantin PISOTSKI (la RFE din 1987), etc.
Corespondenti : Vladimir KRASNOSSELSKI (1924-1992), fost secretar particular al lui
C.-Titel Petrescu, sociolog, refugiat din 1978, lucra la Biroul International al Muncii
(Geneva), Dan Eramia GRIGORESCU-NEGROPONTE (Paris), Horia GEORGESCU
(pin n 1987, Londra), Ion DOBROGEANU (Atena), Jean STEIGER (Tel Aviv, Israel),
Cicerone CERNEGURA, scriitor (Roma, pn n 1987), Adrian NICULESCU, istoric (n.
1960, refugiat, 1983, colaborator, din 1984, acreditat oficial, 1987-1996, Italia - Milano).
Dictatorii post-stalinisti :
POLONIA Crizele poloneze : 1956 - Poznan, iunie-octombrie, manifestatii, se cere
si se obtine revenirea lui Gomulka. 1968 - miscari antisemite (pe fondul conflictului
arabo-israelian si al ruperii relatiilor diplomatice Polonia-Israel, animator
generalul Kiszciak, viitor min de intere in anii 80, sub Jaruzelski). Dec. 1970, grevele
de la Sczeczin - citeste cecin - si Gdynia. Gomulka isi da demisia. Venirea la putere
a lui Edward Gierek ; 1976, grevele de la uzinele Ursus si Nova Huta (v. mai jos),
1980 1981 I-ul Sindicat liber din lumea comunista, Solidarnosc - Lech Walesa.
Represiunea lui Jeruzelski, prin introducerea strii de razboi . 1983 : Lech
Walesa - premiul Nobel pentru Pace. 1987-1988 nou val de greve. Jaruzelski obligat
de Gorbaciov la negocieri cu Walesa, ceea ce duce, in Iunie 1989, la alegerile semilibere din iunie, 1989, si la triumful Solidarnosc. 18 August 1989 : Tadeusz
Mazowiecki, din Solidarnosc, catolic, e primul prim-ministru ne-comunist dintr-o
tara comunista. 1990 : retragerea lui Jaruzelski si victoria in alegerile
prezidentiale a lui Lech Walesa (presedinte cam dezamagitor, 1990-1995). Ultimul
act al normalizarii : Revenirea oficiala in tar, de la Londra, a Republicii Poloneze
in exil, refugiat din 1939, ce-l recunoaste ca sef al statului pe Lech Walesa si-i
confer insemnele prezidentiale.
Primi secretari ai Partidului Muncitoresc Unit Polonez). In Polonia, din 1956,
exista un multipartidism formal, cu un Partid Taranesc, un Partid Democrat (destinat
intelectualilor) si cu o miscare catolica pro-regim, ZNAK (cu 5 locuri in Seim) fiecare cu
un numr rezervat prestabilit bine definit de deputati, alesi, ca in toate tarile comunsite,
pe o lista unic.
Wladislaw. GOMULKA (1956-1970). Comunismul naional . Este rsturnat de grevele
muncitoreti din 1970 de la Gdynia, Gdansk si Sczeczin. In 1968, manifestatii antisemite
inspirate de conducerea PMUP, conduse de ministrul de interne Moczar, avnd ca pretext

24

rzboiului arabo-israelian de 6 zile. In 1968, Polonia particip la invadarea

Cehoslovaciei.
Edward GIEREK (1970-1980), fiu de mineri polonezi emigrati in Franta. Continu linia
comunismului national, cu nuante chiar liberal-comuniste. In timpul sau, penuria
alimentara se accentueaza, dar nu si cea a bunurilor de consum. Polonia contracteaz
mari datorii : constuirea socialismului pe credit (circa 30 miliarde dolari n 1980).
Gierek, n ciuda sursului, face fata cu greu valului de manifestatii si greve din 1976
(Uzinele Ursus, Nowa Huta), si provocarii reprezentate de alegerea Papei Ioan Paul II si
de vizita acestuia in Polonia natal, iunie, 1979. Renunta la putere scurt timp dup
legalizarea Solidarnosc.
Stanislaw KANIA (1980-1981), conducere slab, n timpul legalitatii Solidarnosc. Gluma
oficial: Vine Kania ca s nu vin Vania (aluzie la rusi - unchiul Vania)
Generalul Woicjech JARUZELSKI (sept. 1981-1990). La 13 decembrie 1981, proclama
starea de razboi si suprim Solidarnosc. Walesa, premiul Nobel pentru Pace, 1983, este
arestat (1981-1983). In ciuda Solidaritatii clandestine (Wl. Frasiniuk, Bogdan Lis),
miscarea este practic distrus. Dar vizitele, greu negociate, ale Papei, din 1983 si 1987,
vor revitaliza Solidarnosc. Obligat de Gorbaciov, dup 1987, si de un nou val de greve,
Jaruzelski va relua negocierile cu Solidarnosc si cu Lech Walesa, iar in 1989 ajunge la
masa rotunda ce va duce la alegerile semi-libere, pe model rusesc (din martie), din iunie
1989, cistigate de Solidarnosc. Presedinte al Republicii pina in 1990, cu un prim ministru
ne-comunist, din august 1989, catolicul Tadeusz Mazowiecki, va ceda puterea primului
presedinte ales democratic al Poloniei de dupa 1945, Lech Walesa.
BULGARIA : secretari generali ai PCB. In Bulgaria exista si un partid Taranesc, dar
acesta se prezenta la alegeri pe o lista unic cu PCB.
Todor JIVKOV (1954-1989). Conducator obedient pro-moscovit ortodox. Catre sfisitul
anilor 70, sub influenta benefic a fiicei lui Jivkov, Ludmila, arheoloag clasic (cu studii
si in Occident, specializat n traci), dar dispruta prematur (1981, 82?), se fac timizi pasi
spre relaxare si deschidere si se constat si o oarecare, relativ, bunstare (mai ales n
contrast cu situatia din Romnia, tot mai nrutit). Sub probabil presiune
gorbaciovian, Jivkov va fi inlaturat la 10 nov. 1989, a doua zi dupa deschiderea zidului
Berlinului, fapt major ce a eclipsat mult evenimentul important de la Sofia. Ii va urma
liderul comunist reformist MLADENOV, ce va da drepturi si libertti democratice, dar
care se va mentine numai pina in aprilie 1990 cind, sub presiunea strzii va fi inlocuit de
Jelio JELEV, lider ne-comunist (1990-1995), afirmat, in absenta oricrei opozitii sau
disidente organizate, din toamna 1989, cu timida miscare Eco-glasnost, ce facea trimitere
direct la inceputurile modeste ale gorbaciovismului.
UNGARIA : primii-secretari al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar dupa 1956
(ca si in Romania, Albania si URSS, lista unic, partid unic)
Janos KADAR (nov. 1956-martie 1989). Reprima dur Revolutia din 1956 cu ajutorul
sovieticilor. Regim sever pina in 1965-68. Reforme si liberalizare ascendent pina in
1989. Grazie politicii sale de reforme post 1968, economia ungara este cea mai apta sa
treac lin de la economia de comand la cea de piata libera. Si schinbarile politice s-au
efectuat la fel de lin. Nu exista practic o dat exact a cderii regimului comunist. S-a

25

fixat data conventionala de 23 Oct. 1989, stingerea becului din interiorul stelei rosii de pe
Parlamentul Ungar.
Karoly GROSZ (1989-1989), Matyas SUROS (1989-1990), schimba denumirea
Partidului in Partidul Socialist si convoac alegerile din aprilie 1990, cistigate de
Forumul Democratic Maghiar, partid conservator, ncropit n prip, cu multe elemente
oportuniste. Fostii disidenti si opozanti (Laszlo RAJK jr., G. M. TAMAS, Gabor
DEMBSKI, Attila Ara KOVACS, etc.), se grupeaz ns n Partidul Liberal Democrat.
ALBANIA (primi secretari ai Partidului Muncii din Republica Populara Socialista
Albania - nume redundant si cam pleonastic). Partid unic.
Enver HODJA (n limba albanez : HOXHA, n. 1908), 1945 1985. Sinistru dictator
stalinist-maoist. Intreaga Albanie, taiata practic de lumea exterioar, e transformata intrun mare lagr autarhic. Dupa disparitia lui Mao (1976), Hoxa se desprinde, treptat, si de
China, si se proclama singurul depozitar al invataturilor marxist-leniniste (seria MarxEngels-Lenin-Stalin-Mao-Hoxha). Pe esafodajul fostelor partide comuniste pro-chineze,
isi infiinteaza, teoretic pe intreaga planeta, propria obedienta de partide comuniste zise
marxist-leniniste. E singurul regim european ce-l depaseste n absurditate pe Nicoale
Ceausescu.
Ramiz ALYA (1985-dec. 1991) un personaj creditat ca reformator, dar care nu
reformeaz. In decembrie 1991, in Albania izbucneste o revolta anticomunista. Se
detaseaz figura lui Sali BERISHA.
Sali BERISHA (din aprilie 1992), medic cardiolog, ne-comunsit, fost medic al lui Enver
Hodja, primul presedinte ales democratic al Albaniei, sub o eticheta neclar, tip liberalconsevator. Act simbolic : vaduva lui Enver HOXHA, Nedjmie HOXHA, va fi arestat.
In anii 95-97, Albania va traversa o grava criza de descompunere, pe clanuri. Situatia se
restabileste cu guvernarea socialistilor - fosti comunisti, condusi de Fatos NANO, lider ce
va orienta fostul partid comunsit ctre social-democratia european. In ultimii ani, dupa
2000, BERISHA a revenit la putere si fost reales presedinte.
CEHOSLOVACIA (secretar general al P.C. Cehoslovac). Si in Cehoslaovacia exista
formalmente multipartitism. Alaturi de PC, functiona un asa-zis Partid Democratic
(destinat, chipurile, intelectualilor), dar care, in alegeri, se prezenta, ca in toate celelalte
tari comuniste, tot pe lista unic, impreuna cu PCC :
Gustav HUSAK (1969-1987). Normalizatorul primverii de la Praga. De formatia
avocat interbelic, avea totusi 10 ani la activ de inchisoare comunista in anii 50 Este,
probabil, motivul pentru care Brejnev, cu doctrina sa a suveranitatii limitate, l-a ales. Il
inlocuieste pe Dubcek, numit efemer ambasador la Ankara (in speranta ca ar fugi in
Occident). Dubcek insa se intoarce si atunci, de-abia, este trimis la munca de jos, la
profesia de baz, sef de ocol silvic in Slovacia, vreme de fix. 2o de ani Sub Husak, la
ordinul Moscovei, Cehoslovacia devine federala (Slovacia este simpatizata de catre rusi,
in antagonism cu Praga, socotita responsabula pentru devierea din 1968, chiar daca
Dubcek, personal, era slovac !) si se inscrie pe linia unui socialism cenusiu si dur, in
media celorlalte tari comuniste. In ian. 1977 se va organiza miscarea de opozitie Charta
77 (cu care, in lipsa de altceva in propria sa tara, se va solidariza si romnul Paul Goma).
Figura ce se va detasa tot mai mult va fi cea a lui Vaclav. HAVEL. Odata cu venirea lui
Gorbaciov la putere, Husak, vizibil, batrin si invechit, nu mai corespundea.

26

Milos JAKES (decembrie 1987-noiembrie, 1989), creditat ca reformator, el prea a fi

omul noului curs gorbaciovian. Nu are insa curajul reformelor si ca si albanezul Ramiz
Alya, va sfrsi doar ca un reformator care nu reformeaz. Este indepartat de la putere de
manifestatiile incepute la 17 noiembrie 1989, data ce se considera si sfirsitul regimului
comunist in Cehoslovacia. La 1 Decembrie, guvernul comunist se va deschide unui grup
de contestatari din Charta 77, in frunte cu noul min. de externe Jiri DIENSTBIER (in
acel moment, caloriferist la un imobil din Praga cum ziua de 1 dec. era o duminica,
locatarii il roaga s ramina pina luni 2 dec.. Pe 4 dec. va fi la Moscova, la o reuniune a
Pactului de la Varsovia, cnd Ceausescu a refuzat sa-i stringa mina lui, si primului
ministru polonez Mazowiecki, episod ce s-a vazut la TV in intreaga lume !).
La 29 Dec. 1989, Adunarea Nationala Cehoslovaca, compusa inca exclusiv din
comunisti, il va alege tocmai pe Vaclav HAVEL, fost detinut politic pina in iunie, eliberat
conditionat, la presiunile occidentale, apoi supravegheat permanent, in fine aclamat de
masele pregheze intre noiembrie si decembrie, ca presedinte al Cehoslovaciei. Lui
Dubcek, aclamat si el, dar strigat al doilea , nu-i va ramine s fie decit presedinte
al Adunarii Nationale, pina ce va muri, in nov. 1992, intr-un accident de automobil,
tocmai pe cind se pregatea sa devina, probabil, preedintele noii Slovacii independente.
La 1 ian 1993, prin divortul de catifea, Cehia si Slovacia se vor desparti, relativ
consensual, in doua state suverane. In Cehia va ramine Havel sa conduca pina in 2003, si
va imprima tarii un ritm ascendent, pe cind in Slovacia, in loc de Dubcek, va veni la
putere fostul boxeur populist, cam xenofob si pro-rus, Vladimir Meciar, incetinind
drumul Slocaciei (care ramine, totusi, ca tara succesoare, fosta cehoslovaca, in grupul de
la Visegrad, format inca din 1990, cu Ungaria si Polonia, fruntasele , cam
autroproclamate, ale Europei ex-comuniste) catre Europa Unita si catre NATO. O
personalitate interesanta in Slovacia, imediat dupa 1989, a fost si liderul democrat-crestin
Jan CERNOGURSKI, fost disident, fost detinut politic, efemer prim ministru nainte de
separare.
URSS : Primi secretari ai Partidului Comunist ai Uniunii Sovietice (PCUS, partid unic).
- Vladimir Ilic ULIANOV, zis LENIN ; n. 1871, 1917-1924. Fondatorul regimului.
Totusi, ultimele doua masuri luate de acesta puteau prefigura o iesire tacita si soft din
sistemul comunist aberant pe care el insusi il impusese : NEP-ul, o infuzie de economie
de piata in comunismul chemat, pudic, de razboi, in realitate, comunismul integralist,
dupa ce revolta flotei concentrate in portul Kronstatd, ce susutinuse initial regimul, in
frunte cu legendarul crucistor Aurora, simbolul Revolutiei din Octombrie, - ce daduse
semnalul declansarii atacului contra Guvernului democratic condus de catre socialsitul
Kerenski, la 7 Nov. 1917 - daduse, acum, in 1921, o lovitura teribil regimului - si
solicitarea scrisa catre Congresul Partidului Comunist ca tovarasii sa faca totul pentru
a nu fi ales, ca succesor al sau, Stalin.
- Iosif Vissarionovici DJUGAVILI, zis STALIN (n. 1879, 1924/1929 - 5 martie1953).
Fondatorul stalinismului. Probabil, cel mai mare si mai singeros criminal din istorie.
- Nikita Sergheevici HRUSCIOV (n. 1894, 1953/1956 1964, m. 1971), omul
destalinizarii prin denuntarea crimelor lui Stalin in raportul secret prezentat la

27

Congresul al XX-lea al PCUS, din fev. 1956 ; s-a resemnat cu greu sa fie omul reprimarii
Revolutiei maghiare din noiembrie, 1956. Omul dezghetului relativ din anii 56-64.
Permite aparitia nuvelei ce-l va consacra pe Alexander Soljenitsin (O zi din viata lui Ivan
Denissovici prima scriere despre universul concentrationar sovietic, aparuta in revista
Novii Mir, 1961). Initiaz programul cosmic sovietic ce parea, la inceput, mai bine pornit
decit cel USA (primul satelit, cu catelusa Laka, 1957, primul zbor uman, Iuri Gagarin,
1961), omul reconcilierii cu Tito (1955), omul crizei rachetelor in Cuba, 1962, dar si
omul primelor contacte informale cu Vaticanul (fiica si ginerele su, Cociubei, vor fi
primiti de catre Papa Ioan al XXIII-lea, primul pap al deschiderii !), ce-l va elibera,
pentru a-l expulza spre Roma, pe marele cardinal Slipiy, arhiepiscop major de Kiev, seful
Bisericii greco-catolice ucrainiene, pina in 1988, din detentia la care il condamnase Stalin
in 1946, odata cu interzicerea cultului greco-catolic (fenomen analog cu cel din
Transilvania, petrecut, tot la porunca lui Stalin, in 1948) etc. Personalitate sangvina, este
amintit si pentru discursul de la ONU, din 1962, in care si-a scos un pantof si a batut cu el
in tribuna de la care vorbea ! Destituit in 1964 de reactiunea neo-stalinista, moare in
quasi-anonimat in 1971.
Leonid Ilici BREJNEV (n. 1906, 1964 nov. 1982) dictator neo-stalinist, oprete
brutal reformele lui Hrusciov. Este omul re-nghetului, omul invaziei de la Praga
(1968) si al asa numitei doctrine Brejnev ( suveranitatea limitat - Tarile comuniste
aveau dreptul doar la o suveranitate limitata daca era in joc supravietuirea regimului
comunsit), omul marilor victorii ale lagarului comunist (expresie oficial de
epoc, tradusa acritic din limba rus - rar termen mai bine potrivit, insemnind
tabr !), concretizate, la mijlocul anilor 70, de maxima expansiune a lumii
comuniste si a sferei de influenta a Moscovei, consacrate prin Acordurile de la
Helsinki Actul Final, 1 august 1975 (snt recunoscute graniele post-belice stabilite
de URSS : linia Oder-Neisse, de la frontiera germano-polonez, ce smulsese
Germaniei peste 100.000 km2 si 5 milioane de ceteni, ocuparea Tarilor Baltice,
etc.). Imediat dupa semnarea Actului Final, ce, teoretic, ar fi trebuit s consacre
stabilirea echilibrului militar Est-Vest, URSS reia cursa narmrilor prin instalarea
rachetelor cu raz medie de aciune denumite SS-20, i gndite ca instrumente de
antajare a Europei Occidentale pentru a o mpinge la decuplarea de USA.
Replica NATO, instlarea rachetelor Pearsching si Cruise (botezate astfel dup
numele efilor corpului expediionar USA din 1917, care a salvat Europa de pericolul
german!), va urma numai dup denunarea public a inadmisibilei situaiide ctre
cancelarul social-democrat al R.F.G. Helmut SCHMIDT, la 20 septembrie 1979, si va
constitui marea problem Est-Vest a anilor 80, pn cnd tot Gorbaciov va renuna la
rachete (1987). In fapt, URSS urmrea finlandizarea ntregii Europe Occidentale. In
politologia si istoriografia rusa post 1985, guvernarea Brejnev poart numele de
guvernarea stagnrii.
- Iuri Vladimirovici ANDROPOV (n. 1914, nov. 1982 fev. 1984), a fost creditat de catre
kremlinologii si sovietologii occidentali, dupa criterii exterem de aleatorii, drept
reformator, desi fusese sef al KGB si ambasador sovietic la Budapesta in vremea
represiunii Revolutiei din 1956. Un reformator care nu reformeaz. In vremea lui se
congeleaza sine die si ultimele, firave, negocieri Est-Vest, de la Geneva. La 30 decembrie

28

1983, delegatia sovietica paraseste sediul ONU al convorbirilor, ce lincezeau de multi

ani, printr-un gest spectacular : trintind, la propriu, poarta !.Negocierile nu se vor mai
relua decit dupa preluarea puterii de catre Gorbaciov si discutiile sale cu Reagan, de la
Geneva, din noiembrie, 1985
- Constantin Oustinovici CERNENKO (n. 1911, fev. 1984 mart. 1985) - ultimul lider
sovietic de tip vechi. Particularitate: este mai batrin decit cel pe care l-a inlocuit. In
vremea sa, URSS, efectiv, hiberneaza. Totul este impietrit. Legi severe sint adoptate
pentru a impiedica legaturile sovieticilor cu strainii (vara, 1984 similar masurilor ce
fusesera adopate deja cu 10 ani inainte, in 1974, de catre liberalul Ceauescu !).
Mihail Segheevici GORBACIOV (n. 1931, martie, 1985 dec. 1991). Omul celei mai
curajoase miscari din istoria sec. XX : prin lansarea devizei glasnost (transparent) i
perestroka (reconstructie), dup ce apermis o prim dezbatere liber n istoria sovietic,
pe teme ecologice, a provocat, treptat, auto-demantelarea sistemului comunist n URSS si
n toat lumea comunist, nu numai n tarile satelite, declansind o dinamica de nestavilit,
care a dus pn la descompunerea i sabordarea insasi a URSS, ultimul imperiu
colonial , un colos ce prea de nescufundat pentru milenii ! In martire 1989, organizeaz
n URSS primele alegeri semi-libere, dup o retet pe care o va exporta si n Polonia :
crearea unei noi Camere de alesi, n plus fata de cele deja existente de tip comunist
(Sovietul Suprem si Sovietul Nationalitatilor) : apare aa Congresul Deputatilor
Poporului care in scurt timp, fiind infinit mai legitim, va deveni adevaratul centru al
Puterii. Ajung astfel deputati ai poporului multi opozanti-disidenti istorici ai regimului,
in frunte cu Acad Andrei Sacharov (eliberat de Gorbaciov dup 7 ani de domiciliu forat
la Gorki, dec. 1986), parintele Gleb Iakunin (un fel de parinte Calciu al Rusiei), multi
dintre membrii Fronturilor Nationale din Estornia, Lituania, Lettonia, Moldova (poetul
Grigore Vieru, actrita Leonida Lari, scriitorul Ion Dru, etc.), etc. Este un moment fara
precedent n istoria URSS, ce a premers destramarii sistemului bolsevic. In timpul sau va
incepe o scurta perioad, unica si, probabil, de nerepetat, de autentica alianta URSS-USA
(de la intrevedera de la semineul Casei Albe, 10 dec.1987, la sfirsitul anilor 90, sub
Eltsin).
In Polonia, Gorbaciov a impus dictatorului W. Jaruzelski negocierea la masa
rotunda cu Solidarnosc condus de Lech Walesa - ajutat de Boleslaw Geremek, Tadeus
Maziwiecki, Jacek Kuron, Adam Michnik -, si nfiintarea Senatului, in plus fata de Seim,
care, spre deosebire de acesta, in care comunistii isi rezervasera 60% din locuri, va fi ales
liber, in iunie, 1989 (99 senatori din cei 100 ai noii Camere a Senatului vor fi ai Opozitiei
Solidarnosc).
La 25 decembrie 1991, n special ca urmare a puciului comunist esuat din 18-21 august
1991, URSS se autodizolv. In Rusia urmeaza Boris ELTSIN (1991-1999), fost lider
local comunist, adept al gorbaciovismului radical, devenit mna dreapt a lui Gorbaciov
(a fost definit un kamikaze al perstroiki !), dar ndepartat, timp de doi ani, de insusi
Gorbaciov, la presiunea aripii conservatoare a PCUS (1987-1989), revine in forta in
Republica Rusa. Initial, este ales presedinte al Rusiei, inca parte a URSS (1990), apoi, cu
mult curaj (se urca personal pe un tanc !), este eroul care salveaza URSS de la puciul
comunist din august 1991, ultima zbatere a vechiului sistem sovietic. Devine, astfel, omul

29

forte al URSS. Din 1991, cerind dizolvarea PCUS, decretata chiar de Gorbaciov la
solicitarea publica a lui Eltsin, intr-o scena memorabila in fata deputatilor poporului (25
august 1991) este, oficial, liderul anticomunist al Rusiei dupa destramarea URSS. In
ocrombrie, 1993, dizolv, cu forta armata, ultima citadela comunista, Sovietul suprem al
Rusiei, ales inainte de 1989 (gest destul de contestat, inclusiv n Occident). In Rusia, in
anii 90, se vor tine alegeri libere. Guvernarile ultra-liberale din prima jumtate a anilor
90 (ex. Anatoli CIUBAIS, Boris NEMTOV) au dus la apariia marilor oligarhi
(Gazprom, Abramovici, Hodorkovski, etc.), la ruinarea populaiei i, prin urmare, la
compromiterea, pe termen lung, a imaginii curentului liberal in Rusia, actualmente, aflat
in jur de 1% !). Acuzat de coruptie si de legaturi cu oligarhia care s-a constituit pe
ruinele Imperiului sovietic, la 1 ian 2000, Eltsin se retrage (nu inainte de a-si fi negociat
imunitatea juridica !), si l va desemna ca succesor pe Valdimir PUTIN, ce l va urma
(2000-2008), personalitate controversata, provenita din rindurile KGB, dar fost foarte
eficient primar al Sankt Petersburgului. Dupa 8 ani, el a reusit, cel putin in aparenta, sa
scoata Rusia din marasmul si dezorientarea anilor 90, chiar cu riscul unor recaderi in
stilul trecutul comunist (inclusiv revenirea la muzica, nu si la textul, imnului URSS din
1943 pina in 1991 !). In aprilie 2008, alegerile prezidentiale sint cistigate de delfinul
recomandat calduros de Putin, Medvedev, 42 de ani, ce se anun ca un continuator mai
soft al politicii predecesorului sau devenit, inedit, un cam stinjenitor prim-ministru, ce
deja i-a redus noului presedinte din puteri si atributii
CAZUL SPECIAL AL IUGOSLAVIEI - Nu trebuie luata la gramad cu celelalte
tari comuniste din Est (cum adeseori, din ignoranta, se face azi!). Comunismul
auto-gestionat iugoslav - ce permitea falimentul economic al intreprinderilor neperformante, admitnd, deci, concurenta a constituit experienta cea mai soft de
regim comunist, desi era o ar condusa de un partid unic (Liga Comunistilor
tentativ de diferentiere de formulele sovieto-comuniste tipice, inclusiv
terminologic!), nu se admitea opozitia, etc. Dar dupa primii patru ani de febra
comunista, in 1950 dizolv CAP-urile si dau pamnturile cooperativizate inapoi la
tarani, aveau granitele deschise, pasapoarte pentru toata lumea, la purtator (nu ca
in tarile comuniste normale ), permitea emigrarea economica (Din 1955, de cind
se deschide migratiei fortei de munca, Germania e plina de muncitori iugoslavi !), o
presa mai libera in exprimare, acordau azil politic fugarilor din Est (mai ales
romni - Yugoslavia fusese de la inceput semnatara a Conventiei de la Geneva
privitoare la refugiati, din 1951, ratificat de Romania de-abia in1991 !).
Yugoslavia e o ara ne-membra a Pactului de la Varsovia si nici a CAER
(organismul economic al tarilor comuniste zis si COMECON, infiintat in 1949 ca o
replica sovietica la Planul Marshall), dar asociata NATO (mai ales in anii 50, prin
Pactul Balcanic cu Grecia si Turcia) si Pietii Comune (din 1963). Ulterior, din 1955,
cu presedintii Nasser, al Egiptului, si Nehru, al Indiei, Tito va fi co-initiatorul
miscarii asa-zisilor ne-aliniati (care, ins, tot mai mult, in anii 60-70, vor cadea in
orbita Moscovei. Astazi miscarea nealiniatilor, mult decazuta, practic inutil, este
prezidata de Cuba lui Castro).

30

Iugoslavia: schisma lui Tito, 1948. Originile si premisele schismei Tito singurul lider comunist ce a ajuns la putere prin propriile forte, in cadrul miscarii de
rezistenta comunist pe care a condus-o. Ruperea Iugoslaviei de ctre ocupantul germanoitalian (1941-44). Ustasii fascistii croati ai lui Ante Pavelic proclama Statul Croat
pro-Hitler. Rezistenta iugoslava: (cetnicii nationalisti srbi ai lui Draga Mihailovic monarhisti fideli guvernului de la Londra cu rezultate bune doar in Serbia, inexistenti in
restul teritoriului iugoslav) si comunistii internationalisti pan-iugoslavi ai lui Tito, croat
de mama slovena). Simpatia lui Churchill. Tito, dup 1948, refuz executarea ordinelor
lui Stalin. Rupura vehement de Stalin. Federalizarea Iugoslaviei (cu radacini in
Constitutia neaplicata din 1939). Mozaicul etnic. Manifestul de la Jaice, Bosnia (nov.
1943) privitor la noua federalizare comunist. Formula politic iugoslav, socialismul
autogestionat (20% comunism tip Est, 80% Vest) si coalitia minoritatilor (croati, sloveni,
albanezi, macedoneni, etc.) contra majoritatii relative sirbesti. Tito - la originea Miscrii
nealiniatilor (1955). Reconcilierea cu URSS dar neintoarcerea in Lagarul comunist
(CAER, Pactul de la Varsovia). Tito stalinistul pro-sovieticul 1945-1948 (ex. abrogarea
accelerat a statului de drept, abolirea monarhiei, cooperativizarea rapid, vizita lui Tito
la Bucuresti, la Ana Pauker si Gh. Gheorghiu Dej, din nov. 1947, ceea ce a ocazionat
ignorarea de ctre guvern a regelui Mihai, aflat la Londra, prin nesupunera spre ratificare
a documentelor rezultate) vs. Tito pro-occidentalul (1948-1980, cel care renun la
colectivizare, care rupe relaiile diplomatice cu Moscova (1950-55), care primea pe
refugiaii din Romnia, etc.). Ruptura violenta de Stalin. Disputa cu Italia pentru Trieste
(1945-1954), dar si pentru Gorizia (restituita, dar jumatate, in 1947) si Zara/Zadar
(dispute incheiate, de fapt, de-abia prin acordurile de la Osimo, de linga Ancona - nu
intimplator, provincia de care apartinea Zara, dincolo de Adriatica! - , in toamna 1975,
imediat dupa Actul Final de la Helsinki 1 august 1975).

Adrian NICULESCU
9 ianuarie 2008, revizuit la 21-22 iunie 2008 si 21 ian.2012.

31