You are on page 1of 4

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz afirmator=
Daca democratia directa este impracticabila, acest lucru nu inseamna ca democratia indirecta exclude
in totalitate posibilitatea cetatenilor de a-si exprima direct vointa colectiva. In anumite cazuri
nesupunerea civica reprezinta o modalitatea de exercitare directa a vointei poporului si deci un act de
democratie veritabila.
Vom intelege nesupunerea civica ca un act de nerespectare a legii in cadrul unei declaratii colective
pentru determinarea schimbarii normelor fundamentale ale unui stat, cand acestea contravin vointei
poporului. Vorbim de o nesupunere civica in cazul boicotului autobuzelor din Montgomery, al distrugerii
proprietatii militare ca forma de protest impotriva razboiului din Irak, al distrugerilor plantatiilor pentru
eliminarea organismelor modificate genetic[1] sau impotriva uzinelor de carbune[2] din Marea Britanie.
Vom sustine ca nesupunerea civica este legitima, adica indreptatita si permisa chiar prin natura unui
regim democratic, argumentand ca aceasta se subsumeaza unei manifestari exprese a vointei
poporului care o devanseaza pe cea a conducerii delegate, ca uneori este singura modalitate de a
genera o schimbare reala si ca este singura metoda prin care se pot introduce schimbari majore de
paradigma la nivel constitutional.
1. Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod
Democratia in forma practica actualmente este una imperfecta, caci vointa poporului este
implementata prin intermediul unui grup restrans de indivizi care ar trebui sa dea forma acestei vointe
in crearea unui cadru legislativ care oglindeste mentalitatea si valorile comune.
In aceste cazuri, un regim democratic veritabil trebuie sa permita indivizilor sa isi manifeste vointa mai
presus de stipulatiile normative, caci in fond doar vointa colectiva legitimeaza normele sociale si
juridice existente [conform teoriei democratiei reprezentative[3]]. S-ar putea afirma ca vointa colectiva
este mai presus de lege atunci cand legea nu mai reflecta valorile si interesele comune. In acest sens,
nesupunerea civica nu mai reprezinta un act de exceptie de la regimul democratic, ci actul sau
definitoriu, prin care populatia da forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata.
2. Mecanismele legale nu fac posibila impunerea vointei poporului in mod direct
Regimurile democratice actuale nu permit o revizuire constanta a reprezentativitatii alesilor si nici
interventia directa a cetatenilor in reglementarea cadrului social si politic. Chiar daca cetatenii au drept
de initiativa legislativa [art. 74 alin. 1 al Constitutiei Romaniei[4]], ea este conditionata de filtrul
parlamentar. De asemenea, mandatul acordat demnitarilor nu poate fi retras atunci cand increderea
populatiei dispare. Deseori insa reprezentantii populatiei pierd de facto increderea populatiei [in
Romania, increderea in Guvern si Parlament este doar 7%, iar cea a partidelor politice de 5% in
2010[5]] si atunci reglementarile propuse de acestia nu mai sunt in concordanta cu vointa poporului.
Din aceste motive, de multe ori populatia este impiedica efectiv din a-si manifesta vointa, aceasta fiind
inlocuita de vointa particulara a reprezentantilor alesi. Nesupunerea civica este deci legitima atunci
cand ea se manifesta sub forma unui refuz colectiv, si nu doar unul individual, de a mai gira pentru
reprezentantii sai alesi si pentru actele acestora.
3. Este singura metoda de schimbare a paradigmelor fundamentale ale unei societati
Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de
nesupunere civica. Pentru modificari ce privesc marirea taxelor sau obligativitatea stagiului militar, care
nu fac obiectul unor valori majore sociale, populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a
vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul
protestelor, al grevelor sau al petitiilor. Insa, atunci cand se impune modificarea majora a valorilor si
normelor fundamentale, iar conducerea refuza sa opere aceasta schimbare, este indreptatita si
necesara impunerea vointei poporului prin nesupunerea civica, prin ignorarea activa, declarata a legilor
decazute in raport de vointa colectiva, pana cand se opereaza modificarea acestora.
Asadar, consideram ca posibilitatea exercitarii vointei colective prin intermediul nesupunerii civice este
nu numai legitima, dar si definitorie pentru o democratie.-

[1] GM
crop-stomping
protest-18
July
1999,
pehttp://www.urban75.com/Action/genetix10.html

Genetix,

recuperat

la

8.11.2011

de

[2] How to kill a coal plant, Mark Engler, Salon Core, august 2009, recuperat la 8.11.2011 de
pehttp://www.salon.com/2009/08/18/climate/
[3] John
F.
Knutsen,
2004,Popular
sovereignity,
pehttp://www.basiclaw.net/Principles/Popular%20sovereignty.htm

recuperat

la

8.11.2011

de

[4] Constitutia Romaniei din 2003, recuperat pe 8.11.2011 de pe http://legislatie.resurse-pentrudemocratie.org/const_2003.php#074


[5] Realitatea, Cati romani mai au incredere in Guvern si Parlament, realitatea.net, recuperat pe
8.11.2011
de
pehttp://www.realitatea.net/cati-romani-mai-au-incredere-in-guvern-siparlament_848684.html

N1 (Alexandru Moise)
Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie
=caz negator=
Pentru a discuta despre legitimitatea nesupunerii civice intr-o democratie este intai nevoie de cateva
definitii. Libertatea, conform lui John Stuart Mill[1], este capacitatea nelimitata a a unui individ de a
actiona, atata timp cat aceasta nu prejudiciaza drepturile celorlalti.
Statul democratic este garantul acestor libertati prin monopolul asupra violentei legitime[2] si
mecanismele statului de drept si democratic. In acest fel se rezolv conflictele dintr-o societate si sunt
reprezentate interesele diferitilor actori. Fiind de accord cu stipulatia echipei afirmatoare ca
nesupunerea civica este un act de nerespectare a legii, consideram ca acesta nu este legitima intr-o
democratie deoarece incalca suveranitatea statului si libertatea altor actori sociali.
Echipa afirmatoare sustine ca vointa colectiva are dreptul de a incalca legea si aceasta doar pentru a
opera schimbari fundamentale in societate
1. Intr-o societate nu exista vointa colectiva.
Asa cum am demostrat si mai devreme, scena sociala este formata din diferiti actori care au diferite
interese, astfel ca nu poate fi vorba despre o vointa colectiva, care este decat un produs fabricat, un
concept inexistent. Niciun grup nu poate reprezenta interesele tuturor, fapt posibil doar prin
interactiunea tuturor actorilor sociali si prin negocierea intereselor acestora. Daca ar exista aceasta
vointa colectiva nu am mai avea conflicte in societate si am avea nevoie de administratori, nu
politicieni.
2. Intr-un stat de drept, democratic, nimeni nu poate incalca legea.
Faptul ca nimeni nu poate fi deasupra legii este insusi un concept fundamental al statului. Avand in
vedere ca intr-o societate nu putem vorbi de un singur interes, nu se poate ca un grup sa aiba
posibilitatea de a-si impune vointa asupra altora motivand ca reprezinta vointa poporului. Chiar de ar
exista aceasta vointa a poporului, tot in cradrul statului si prin procese legale si democratice ar trebui
exprimata. Altfel am putea vorbi in cel mai bun caz de tirania majoritatii[3], iar in cel mai rau caz de
anarhie. Acesta din urma ar fi rezultatul legitimarii actiunii deasupra legii a oricariu grup ce se autoproclama ca reprezentand vointa poporului. Aceasta s-ar intampla avand in vedere intereselor si
opiniilor divergente dintr-o societate, cum ar fi si in cazurile citate de echipa afirmatoare, din Marea
Britanie. Cazurile respective sunt exemple de vointe partizane si nu se poate vorbi nici pe departe de o
vointa comuna a societatii sau ca ar fi presupus schimbari fundamentale in acea societate.
3. Nesupunerea civica nu poate produce o schimbare a paradigmelor intr-o societate
Nesupunerea civica, dupa cum am demonstrat, nu este legitima si nici practica intr-un stat democratic.
Acest fapt este cu atat mai adevarat in ceea ce priveste schimbarile majore intr-o societate. Actiuni
inafara legii a unor grupuri de oameni menite sa opereze schimbari fundamentale intr-o societate nu
pot duce decat la conflict direct intre oameni. Este tocmai acest motiv care a dus la crearea unui

monopol al violentei legitime al unui stat, pentru a rezolva aceste conflicte in mod pasnic in sfera
politica. Democratia moderna nu se aseamana cu cea antica, ea este bazata pe consens, respectarea
drepturilor omului si asigurarea bunastarii societatii cu participarea politica a tuturor cetatenilor, nu pe
tirania unei majoritati.
Acestea fiind spuse, credem in dreptul cetatenilor de a-si exprima vointa si in mod direct. Acest lucru
trebuie insa facut in limitele legii. Statul democratic este conceput de asa natura incat sa permita,
printr-o multitudine de mecanisme, exprimarea si exercitarea vointei cetatenilor atat ca indivizi cat si
colective. Aceste actiuni insa trebuie constranse in vederea bunei functionari a societatii si a
respectarii drepturilor tuturor indivizilor. Dreptul la exprimare libera si dreptul la libera asociere, dreptul
de a protesta si dreptul de initiativa legislativa, precum si altele, permit indivizilor sa isi exprime si
exercite vointa. Sindicatele, ONG-urile, Think-Tankurile si Agentiile de Lobby sunt doar cateva din
exemplele de structuri legale, organizate de a exprima vointa diferitelor colective din societate.
In concluzie, nesupunerea civica este complet incompatibila cu democratia. Orice presupus beneficiu
este deja garantat de sistemul democratic iar permiterea actiunilor deasupra legii ar avea efecte
devastatoare asupra democratiei.
[1] Mill, John Stuart, Despre Libertate, editura Humanitas, 2001, Bucuresti.
[2] Weber Max, Economie et socit, I-II, Paris, 1995
[3] Tocqueville, Alexis, Democratie in America, editura Humanitas, 1995

A2 (Leila Al-Barri)
Pentru a continua discutia despre nesupunerea civica intr-un stat democratic este necesar sa aducem
din nou definitile termenilor cheie care s-au discutat.

In primul rand, referitor la nesupunerea civica, se pare ca ambele echipe am cazut de acord (desi
aceasta notiune nu are o definitie universal valabila) ca ne referim la aceea aciune nfptuit cu
intenie, public i fr violen dar nelegal, care are ca scop nu schimbarea ntregii legislaii sau
ornduiri de drept ale unei ri, ci a diferitelor norme juridice, respectiv, schimbarea politicii guvernului,
n baza unei viziuni a moralitii i a dreptii considerat superioare. Apoi, ne-a fost oferita definitia
libertati cu care suntem de altfel de acord dar a carei relevanta nu o gasim, in sensul ca utilizarea
nesupuneri civice nu prejudiciaza in niciun fel drepturile altor cetateni.
1. Este adevarat ca nu poate exista o vointa comuna, a tuturor cetatetilor a unui stat .Acest lucru ar fi
ideal, insa vointa colectiva nu se refera la acest lucru, ea este definita prin o dorinta comuna a unei
majoritati. Poate ca ar fi fost mai potrivita exprimarea vointa majoritatii pentru ca, desi teoretic legile
sunt in concordanta cu necesitatile si dorintele poporului asupra caruia se reflecta, istoria ne arata ca,
in realitate, exista multe situatii cand cetatenii sunt nedreptatiti chiar de legea care ar trebui sa le faca
dreptate.
2. Ideal ar fi ca nimeni sa nu fie deasupra legii sau, si mai important decat atat, sa nu trebuiasca ca
nimeni sa vrea sa incalce legea. Fiindca putem pleca usor de la premiza ca nu e dezirabil pentru nicio
persoana sa se impotriveasca unui organism neindoielnic mai puternic ca el, cum este statul. Riscurile
pe care si le asuma o astfel de persoana nu sunt nici pe de parte neglijabile: excludere sociala,
suportarea unor consecinte care pot fi foarte mari, izolare din cauza atitudinii diferite fata de a
celorlalti, etc.
Si totusi, exista persoane care recurg la aceasta masura si la care ar trebui sa aiba in continuare acces
in cazuri grave de coruptie, spre exemplu. Puteam afirma ca acest mecanism se controleaza singur
luand in considerare impedimentele unui om in luarea unei astfel de decizi, deci este foarte putin
probabil sa ajungem la anarhie sau tiranie. Este asa cum, in prezent, desi exista varianta protestelor in
strada pentru o nemultumire, nu se abuzeaza de ea si oamenii constientizeaza sau mai bine zis, sunt
fortati sa constientizeze ca aceasta masura se ia in situatii exceptionale.
Revenind la faptul ca nimeni nu este peste lege putem spune ca defapt, nimeni nu este peste
drepturi.Iar daca drepturile unui om sunt incalcate (caz posibil si intr-o democratie stabila) chiar printr-o
lege, acesta este legitim sa se foloseasca de nesupunerea civica.

3. Si nu in ultimul rand, ramane intrebarea daca aceasta metoda este cea mai eficienta sau nu? Ceea
ce putem recunoaste este ca, intr-o societate democratica mai exista metode de exprimare a
nemultumirilor legislative ca: propunerile legislative, ONG-urile,etc. Un lucru este foarte important sa-l
punctam aici, toate aceste metode se pot aplica pentru o problema care permite a fi rezolvata intr-o
perioada lunga de timp, deoarece raspunsul metodelor enumerate de N1 este intarziat enorm de
metode birocratice si executive.
Ce poate face un cetatean de rand care isi are copilul pe o lista de asteptare a unui transplant de inima
si care a carui loc ii este luat de un altul cu o influenta in conducerea spitalului? Se poate inscrie intr-un
ONG, poate strange 100.000 de semnaturi pentru o lege ce pedepseste mai drastic coruptia ca mai
apoi sa astepte ani sa se aplice, poate da in judecata spitalul cheltuindu-si salariul pe un an pentru
cheltuielile de judecata si pe un proces ce poate dura ani iar pentru copilul sau sa fie prea tarziu. Mai
exista desigur varianta unui protest, al lui si al familiei lui in fata spitalului sau necontributia la bugetul
sanatatii si situatia ar fi mult mai repede bagata in seama, si asa cum ne arata istoria, chiar rezolvata.
Acesta este doar un exemplu simplist dintr-o multitudine de cazuri a caror rezolvare esueaza in urma
utilizarii altor mecanisme democratice. In aceste cazuri deloc putine si neglijabile, ar trebui ca
nesupunerea civica sa fie o varianta legitima, cu atat mai mult cu cat v-am aratat ca riscul de a ajunge
la anarhie sau tirania majoritati este infim.

N2 ()

Decizia:
Radu Ocrain
Meciul fiind abandonat inainte de ultimul discurs negator, victoria revine afirmatorilor.
A1. Am apreciat felul in care ti-ai structurat discursul. Am inteles inca de la inceput la ce vreti sa va
referiti cand vorbiti despre nesupunerea civila, si situatiile in care considerati ca este o masura legitima.
Referitor la argumente, mi s-a parut ca ideile au fost bune, dar trebuiau dezvoltate un pic mai mult. Stiu
ca exista limita de cuvinte, dar ati fi putut uni spre exemplu argumentele 1 si 2 pentru a avea un
argument mai puternic. Intr-o democratie, poporul isi poate exprima in orice mod opinia, iar
nesupunerea civila este modalitatea directa. De asemenea, as fi vrut o explicatie mai clara a
argumentului 3. Spuneati ca nesupunerea civila este solutia pentru paradigmele fundamentale, dar nu
ati explicat exact in ce constau aceste paradigme. Mi-ati dat in schimb doua exemple care ar putea fi
considerate relativ fundamentale in societate (taxarea si serviciul militar) care in opinia voastra s-ar
rezolva in mod legal, fara necesitatea nesupunerii civile. Acestea fiind zise, am punctat discursul cu 24
puncte( 12 puncte pentru continut, 9 pentru stil, 3 pentru strategie) Punctele pierdute s-au datorat
argumentelor dezvoltate insuficient, si faptului ca primele doua argumente se puteau suprapune.
A2. In discursul A2 ati adaugat la definitia nesupunerii si faptul ca este un protest non-violent. Din
fericire, echipa negatoare nu a sesizat lipsa acestui punct in primul discurs, si nu a insistat pe cazurile
in care nesupunerea poate degenera in violenta. Mi s-a parut ca in cadrul acestui discurs ati facut prea
multe concesii negatorilor, practic acceptand unele puncte. Acest fapt este mai ales vizibil la nivelul
primului argument. O resustinere mai in detaliu putea sa evite cedarea punctului catre adversari.
Celelalte doua argumente au fost insa resustinute foarte bine. Mi-a placut faptul ca ai dezvoltat cu
exemple argumentele aduse de colegul tau. Si acest discurs a fost punctat tot cu 24 puncte (13
continut, 8 stil, 3 strategie). Din nou, punctele au fost pierdute pentru faptul ca ai adoptat un ton prea
moderat, alegand sa fii prea mult de acord cu adversarii, pe puncte pe care se putea veni cu o
resustinere puternica.
A1
N1
A2
N2 -> 0 puncte

->
->
->

24
0
24

puncte
puncte
puncte