Phil Dunhom

Actv.E..�www.advent.org.ro
Casa de Editurii Advent îşi regăseşte misiunea în apelul din ultima carte a Bibliei, unde
vizionarului apostol Ioan i se spune: "Ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o." (Apocalipsa 1:11)
Resursele editate de Advent îşi doresc să preg<'ltească publicul cititor pentru ultimul eveniment
al istoriei lumii - descoperirea lui Isus Hristos pe norii cerului.
"Iată, El vine pe nori, şi orice ochi Îl va vedea."

Titlul cărţii în original: Sure Salvation
Toate drepturile rezervate:

© 2007 I Pacific Press Publishing Association, USA
Pentru prezenta ediţie în limba română:

© 2008 I Casa de Editură Advent

Lucian Ştefănescu
Christian Sălcianu - Casa de Editură Advent
Corectură: Simona Gogiu
Foto copertă: Bram Janssens © www.d reamstime.com
Grafică şi tehnoredactare: SC Advent SRL, Rm. Vâlcea
Tipar: SC Natis SRL, Craiova
Traducere:
Editare:

-

Distribuţie şi comenzi:
Casa de Editură Advent

Adresă poştală: CP 9, OP 5, Rm. Vâlcea, VL, România
Internet: www.advent.org.ro
Email: advent.org@hotmail.com
Telefon: 035040842 5
Mobil: 0749 157 500, 0744491 215
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DUNHAM, PHIL
Siguranţa mântuirii I Phil Dunham. - Râmnicu Vâlcea:
Casa de Editură Advent. 2008

ISBN
234.3

978-973-88073-9-6

Dedicatie
,

Această carte este dedicată cu toată dragostea
fiului nostru şi soţiei sale, Dennis şi Jami Dunham,
fiicei noastre şi soţului ei, Diane şi Tom Eyserbeck,
precum şi nepoţilor şi strănepoţilor noştri
cu speranţa vie şi rugăciunea neîncetată
ca fiecare dintre noi să avem nu doar bucuria
ci şi siguranţa mântuirii, pe n tru a petrece
o veşnicie Împreună, ca fa milie .

Cuprins

Din partea editorului
Prefaţa autorului

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . .. ... . . . ...................

vii

. . . ....... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . ... . . . . . . ...... . . . . . . . . . . . . . . . . . . ............. ................

1

Capitolul 1

Drumul meu spre siguranţă

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . ........... ....... . . ..........

3

Capitolul 2

Sigu ranţă veşnică faţă în faţă cu nesiguranţă veşnică

. ..... . . .. ......... ........ . .

Capitolul 3

Simplitatea mântuirii

. . . . . . . .. . . . . . . . . . . . .. . . . .. . . .. . . . . . . . . ........................................

9

15

Capitolul 4

Trebuie să existe o cale

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .............................

22

Capitolul 5

O jertfă fără cusur

. . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . ........ . . . ....................

29

Capitolul 6

O rugăciunea prea frumoasă pentru a fi în� lţată

................. ..................

Capitolul 7

Cum arată un sfânt

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .. . . . . .. . ........ ..................

Capitolul 8

Când povara se îngreunează mult prea mult

.. . .................. . . .................

37

47

55

Capitolul 9

Neprihănirea prin credinţă şi viaţa neprihănită

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

63

Capitolul 10

Cea mai mare" muşamalizare " din univers

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

73

Capitolul 11

O serioasă neînţelegere

. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

83

Capitolul 12

Încredere în loc de strădanii

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

93

Capitolul 13

O viaţă curăţită

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

103

Capitolul 14

Speranţa noastră la judecată

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

113

Capitolul 15

Un copil ales

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

121

Capitolul 16

Sindromul treptelor lungi şi abrupte

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

131

Capitolul 17

Făgăduinţe şi asigurări extreme

.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

141

Apendice

26 de adevăruri spirituale incontestabile

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

155

Din partea editorului

A vorbi despre certitudini într-o lume în care nimic parcă nu mai este
sigur înseamnă fie o mare încredere în ceea ce spui, fie o mare îndrăzneală.
Oricum, este un risc enorm.
Iar când problema pe care o abordezi este una din domeniul spiritual,
provocarea de a o pune într-o carte solicită autorului maximul de inspiraţie în
faţa unui cititor care are tot atâta d isponibilitate la îndoială.
În cele din u rmă, când alegi să vorbeşti împotriva unui mit îndrăgit din
creştinismul contemporan, am numit aici pe cel cunoscut sub numele de
"
" mântuit odată pentru totdeauna , în timp ce alternativa cunoscută nu este
alta decât o . . . " veşnică nesiguranţă " , şi am numit aici mărturia celorlalţi
credincioşi, nemân tuiţi odată pen tru totdeauna, atunci îţi rezervi locul în lista
celor mai căutaţi oameni. E o certitudine. Pentru că devii sigur pe un singur
lucru: eşti ori cel mai iubit, ori cel mai urât dintre credincioşi.
Phil Dunham este un om blând. (îi puteţi auzi glasul pe internet...
www . hopevideo.com). Este un om aşezat, pentru care viaţa nu este mai de
preţ decât moartea - căci are certitudini atât pentru viaţa aceasta cât şi pentru
cea viitoare. Cum oare să devină un inamic?
După o viaţă de păstorire creştină, autorul are suficientă experienţă
pentru a risca totul pentru tot şi a ne pune întrebări verde-n faţă. Demascând
deopotrivă falsitatea unei asigurări veşnice întemeiate pe texte biblice scoase
din context, dar şi pe cea a unei nesiguranţe perpetue, de asemenea bazată pe

Siguran ta mântuirii
texte scoase din contextul lor primar, el ne aduce faţă în faţă cu Scriptura, cu
certitudinile credinţei, în cele din urmă cu Cel ce a spus: Eu sun t Calea,
Adevărul şi Viaţa.
Cel mai frumos este însă faptul că autorul vorbeşte la persoana 1, din
propria experienţă, din discuţii cu oameni care vor să ştie cum pot să ştie, odată
pentru totdeauna, dacă sunt sau nu mântuiţi. Deşi în multe momente sunt
experienţe la prima mână, personajul acestei cărţi nu este au torul, ci cititorul,
care adesea se regăseşte în celălalt, în cel ce discută cu pastorul Phil. Este, în
cele din urmă o întâlnire cu unul dintre cei mai buni Agenţi de asigurări de
viaţă. Căci întreaga carte vorbeşte despre asigurarea vieţii. Veşnice.
Cu totul diferit de ceea ce vor să audă laodiceenii, autorul nu ne bate pe
umăr liniştitor şi nu ne vrăjeşte cu texte de legănat păcătoşii. Nu coboară foc
din cer şi nici nu ne aruncă în abisurile mării. Există şi o altă opţiune?
Asemeni un pârâiaş de munte, tăcut şi liniştit, mesajul cărţii creşte din
Cuvânt pentru a se revărsa mai apoi, în deplinătatea forţelor într-o lume
însetată după (măcar) această certitudine. Lectura cărţii Sigu ranţa mân tu irii ne
va duce în faţa adevăratului text biblic, a adevăratului context al textului
inspirat, punându-ne mintea la lucru şi exersând (poate, ici şi colo) prima şi
personala citire a Scripturii.
Şi, culmea, nici nu ne spune dacă suntem mântuiţi. Cartea are o singură
ţintă: să arate că putem şti dacă suntem mântuiţi sau nu . Că suntem sau nu, că
vom fi sau nu, asta ţine de ceea ce vom face cu viaţa noastră după ce vom fi
ajuns la coperta 4 trecând prin toată cartea. Inclusiv prin apendicele ce conţine
26 de adevăruri spirituale - cum al tfel? - incontestabile.
Vă doresc o lectură neliniştită şi o mântuire sigură!

Christian Sălcianu,
noiembrie 2008

Prelată
,

"
" Ştiu că Domnul m-a iubit, În Scripturi aşa-am citit. (Jesus loves meI
771is 1 know, for the Bible tells me sa. ) Versuri de primii paşi, nu-i aşa? Nu este
interesant că cei mici nu au nicio problemă vizavi de această idee care zguduie
universul din temelii şi de tot ceea ce implică ea? O cântă. O strigă. Şi incredibil, nu-i aşa? - ei pur şi simplu iau în serios tot ceea ce spune cântecul,
ca şi cum chiar ar fi adevărat!
Însă problema apare pentru mulţi dintre noi, adulţii care facem primii
paşi, atunci când acest imn atât de binecunoscut şi mult iubit de copii
continuă cu versuri precum: "Cei mici Lui fi aparţin" sau " Eu sunt al Lui şi EI e­
al meu " , " Eu fac parte din familia Lui " , " El este fratele meu " . Şi, în timp ce
putem accepta partea generalizată până la banalizare cu " Domnul m-a iubit" ,
afirmaţia că " cei mici Lui îi aparţin " sugerează o apartenenţă atât de stranie, o
asigurare atât de aproape de domeniul ipoteticului, o acceptare atât de
banală, încât unora dintre noi le este greu să o aplice la nivel personal.
D o M rHAl l1-o.. tU Oir

De ce se întâmplă aşa? Daţi-mi voie să enumăr motivele (citate din
persoane pe care le cunosc).

" Pentru că nu sunt vrednic. "
" Pentru că nu sunt suficient de bun. "
" Pentru "toate greşelile pe care le-am făcut - unele chiar destul de
recent.

Siguran ta mânWirii

2

"
" Pentru că mi se întâmplă să cad mult prea adesea.
"
" Pentru că ştiu mult mai mult decâtfac.
" Pentru că, în mod sigur, EI i-ar putea iubi pe alţii, iar ei ar putea să-I
aparţină, însă eu sunt eu, şi . . . "
" Pentru că Biblia spune: Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu
păcătuieşte . . . dar eu păcătuiesc. "
Şi " pentru că, pentru că, pentru că . . . "

Cum exclama şi Ellen White în Calea către Hris tos (pag. 18) :
" Cât de mulţi, prin acţiunile lor, dacă nu şi prin cuvinte,
spun: Domnul nu se referă la mine când spune asta. Poate că îi
iubeşte pe alţii, dar EI nu mă iubeşte pe mine. "
Acum, să zicem că am compune o strofă pentru acest cântec care ar
suna cam aşa: " Da, Isus m-a mântuit! În Scripturi aşa am citit. " Copiii n-ar
avea nicio problemă cu această versiune a cântecului. Încă l-ar cânta şi l-ar
striga. Ei nu sunt încă suficient de mari şi de deştepţi ca să se îndoiască. Însă
printre adulţi este destul de probabil că rândurile celor neîncrezători s-ar
îngroşa simţitor. Ar fi aduse toate motivele de mai sus la care s-ar adăuga o
nouă şi splendidă varietate, pentru că o strofă ca aceasta pur şi simplu conţine
prea multă siguranţă.
Numeroşii mei ani de contacte şi discuţii cu fraţii mei adventişti de ziua
a şaptea m-au condus să cred că mulţi dintre ei ar putea să-şi aleagă ca lait­
motiv versurile " Să fie oare-adevărat? / Ce-aud e prea frumos. "
Pentru cinstea, slava şi desfătarea lui Dumnezeu, melodia preferată a
fiecărui creştin adventist de ziua a şaptea ar trebu i să fie " Suntem pe calea lui
Isus " ("O, da, noi vom fi cu Domnul sus " )
Scopul acestei cărţi nu este acela de a-i bate pe umăr înţelegător pe
păcătoşii din Sion, nici de a oferi licenţa traiului de tip laodiceean, nici de a
trece cu vederea sau scuza păcatul cunoscut şi nici de a promova " teologia
păcătuieşte şi vei trăi " . Ferească Dumnezeu ! Mai degrabă îmi doresc să ne
ajute să ne desfătăm în fermecătoarea asigu rare pe care fiecare credincios
adevărat poate şi trebuie St1 o aibă în " Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul
lumii " (Ioan 1:29).

caPiiolul1
Drumul meu spre siguraotă
,

Aveam şaptesprezece ani, eram foarte preocupat de cele lumeşti şi cu
totul absorbit în " a-mi urma instinctele" , ceea ce însemna plăcere, aventură,
distracţie, diversitate şi practic tot ceea ce poate fi mai nespiritual. Mama mă
ruga să merg cu ea la biserică în sabat, dar sâmbăta era o zi de poker, fumat,
bău t şi umblat creanga şi eram pur şi simplu prea ocupat şi lipsit de orice
urmă de interes.
La vremea aceea fratele meu făcea armata la aviaţie. Ca mai toţi flăcăii,
avea o iubită acasă . Îmi trimitea bani să o duc prin oraş, la spectacole, să o
păzesc de alţi băieţi, să "o ţin în familie" . Era o chestiune de " încredere
frăţească " .
Apoi fratele meu a devenit creştin adventist de ziua a şaptea - şi asta în
timp ce încă era militar. La scurt timp după aceea, prietena lui a găsit la rândul
ei aceeaşi experienţă cu Hristos care i-a schimbat viaţa. Amândoi, în special
fratele meu, mi-au dat o mărturie creştină într-o manieră adecvată, plină de
tact şi au făcut în aşa fel încât să ajung în posesia unui exemplar al cărţii Calca
către Hris tos de Ellen White.
Citind această carte am ajuns la o convingere profundă cu privire la
păcatele, pierzarea şi înstrăinarea mea faţă de Du mnezeu . Într-o seară, la o oră
destul de târzie, veneam spre casă de la un spectacol de cinema. Cumva
anume Duhul lui Dumnezeu m-a atins atât de puternic încât atunci când am
ajuns acasă, am îngenuncheat suspinând, mi-am mărturisit păcatele şi am
strigat către Dumnezeu să salveze un tânăr " pierdut, nenorocit" ca mine.

4

Si guranta mântuirii

-

,

Viaţa mea s-a schimbat drastic. Chiar dacă nu toţi pot identifica
momentul când au fost convertiţi, acest lucru nefiind neapărat esenţial pentru
a fi con",ertit cu adevărat, eu ştiu exact clipa când mi-am predat inima
Domnului şi am devenit creştin. Dumnezeu mi-a dat din belşug pace, bucurie
şi biruinţă. Şi totul s-a schimbat: peste noapte am devenit un om nou în
Hristos, iar păcatele firii vechi au fost abandonate. Mi-am schimbat prietenii;
mi s-au schimbat obiceiurile; mi s-au schimbat gusturile; mi s-a schimbat
vorbirea; mi s-au schimbat plăcerile; mi s-au schimbat scopurile. Vecina
noastră, observând că eram acasă, ajutând la treabă prin curte, a întrebat-o pe
mama: " Ce-a păţit Phil? "
Prietena fratelui meu şi cu mine am fost botezaţi în Hristos şi în
credinţa adventistă de ziua a şaptea în acelaşi sabat în vechea biserică Grand
River din Detroit, Michigan, de către Pastorul N. R. Dower. Am fost botezaţi
în martie, iar pe la sfârşitul lui august, mă tranferasem în ultimul an la Şcoala
Pregătitoare La Sierra din Riverside, California (care a devenit Liceul La Sierra
un an sau doi mai târziu). La scurt timp după convertirea mea, alesesem deja
să devin doctor, însă, după câteva luni din acel ultim an, Dumnezeu mi-a
făcut o chemareelară de a intra în lucrarea pastorală. Patru ani mai târziu, cu o
soţie şi un fiu nou-născut, am încheiat studiile de teologie şi am fost chemat în
Conferinţa California de Sud Est ca pastor stagiar.
Deşi este greu de împărtăşit acest lucru, în primii mei ani de credinţă,
poate chiar jumătate din anii de slujire pastorală, m-am concentrat mai mult
pe datorie, ascultare, " adevăr", îndeplinirea sarcinilor, corectitudine,
comportament, sfinţire - ştiţi dumneavoastră, să nu scape o iotă din fişa
postului - şi mai puţin pe adevărata şi frumoasa simplitate a evangheliei şi pe
persoana scumpului Mântuitor. Nu ÎI excludeam pe Isus, dar ÎI vedeam ca
fiind în principal Ajutorul meu în a realiza tot ceea ce El realizase.
Da, predicam despre Isus. Da, făceam apeluri oamenilor ca să-L
accepte ca Mântuitor personal . Da, aş fi recunoscut că este mai importantă
credinţa în El decât credinţa în doctrine. Totuşi, accentu l pus de mine era mai
mult pe unica biserică decât pe unicul Hristos. Şi probabil că semănam foarte
bine cu un pastor descris ca " un om mânios, cu gura mare, care îşi petrecea
prea mult din timp scoţând în evidenţă noile păcate ale celor din j ur. "
Tendinţa mea era să predic mai mult pe baza primei jumătăţi a soliei
către Laodiceea, Apocalipsa 3:15-17 - starea de căldicel, partea cu " ticălos,
nenorocit, sărac, orb şi gol" - decât pe baza versetelor 18-21, pe care Ellen
White a descris-o ca fiind " plină de încurajare " . În timpul acelor ani
îndelungaţi, dacă aş fi fost confruntat (şi am fost uneori) de un bun baptist cu

5

în trebarea: " Eşti mântuit?" , m-aş fi simţit destul de stânjenît. Răspunsul meu
ar fi oscilat de la unul vag, la unul cu aspect de labirint, aducând ceva de genul
"
" sper că da . De fapt, nu su ntem noi sfătuiţi că n u ar trebui să spunem că
suntem mântuiţi?
În anii aceia am experimentat şi suişuri şi coborâşu ri - uriaşe oscilatii în
ceea ce priveşte simţămintele mele legate de mântu ire. Feric irea me� era
destul de dependentă de starea în care mă aflam la mo mentul respectiv. Mai
a veam şi o înclinaţie de a-i judeca pe oameni, criteriu l fiind biruinţa lor sau
eşecu l lor în lucrurile în care eu biruisem - chiar dacă biruinţa mea avusese loc
doar foarte recent. Consideram de la sine înţeles că toată lumea trebuia să
ajungă la înalta stare de sfinţenie la care ajunsesem eu.

Un momentdennhoriu
Într-o zi, am primit un telefon de la Ken Livesay -la momentul acela,
directorul departamentului de activităţi laice al Conferinţei California de
Sud-Est. Mi-a sugerat să mă alătur altor câtorva pastori pent r u a participa la
un seminar de o săptămână la sediul Campus Crusadefor Cl7rist din Arrowhead
Springs în San Bernardino, California. Seminarul avea ca temă cum să
împărtăşeşti evanghelia şi să-i cond uci pe oameni la Isus Hristos.
Reacţia mea în faţa soţiei a fost una lipsită de entuziasm, într-o
argumentaţie plângăreaţă şi oarecum bosumflată, cu o aromă delicioasă de
neprihănire personală rănită. " De ce aş merge?" am întrebat. "Nu este nevoie.
Ce ar putea să ne spună mai mult decât ceea ce ştim deja, ca a d v entiş ti de ziua
a şaptea? Nu avem noi mai multă lumină decât ei?" Pur şi simplu nu voiam să
merg. Totuşi, după ce m-am mai gândit, am simţit că ar trebui cel puţin să dau
curs invitaţiei pline de amabilitate a prietenului meu.
Oamenii pe care i-am întâlnit erau integri şi sinc e r i. Nu cunoşteau
unele din adevărurile Bibliei pe care le cunoşteam eu, dar Îl cunoşteau pe
Hristos şi erau plini de râvnă să-L împărtăşească tuturor o a men ilo r cu care
puteau intra în contact; Îi confereau lui Isus o poziţie centrală c a re îmi încălzea
inima. Câteva din principalele prezentări spirituale au fost "Cum să trăieşti
"
viaţa curată" , " Cum să iubeşti prin credinţă" , " Cum să fii p li n de Duhul şi
"
"Cum să împlineşti marea trimitere a Evangheliei . L-au înălţat pe Isus i ar şi
iar cu atâta frumuseţe şi simplitate încât sufletul meu a fost extrem de
tulburat.
Unul d in subiectele care m-a mişcat puternic a fost "Cum să fii plin de
"
Duhul .

6

_

Sig Uran ta mântuir �i

Prezentatorul a vorbit pe baza textului din Efeseni 5:18, unde Pavel
scrie: " Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini
de Duh. " Apoi a adăugat că expresia " fiţi plini de Duh " este o poruncă şi o
făgăduinţă în acelaşi timp.
Ideea trăirii unei vieţi pline de Duhul mi-a atras tot dorul de
cunoaştere. În seara aceea am condus spre casă plin de nerăbdarea de a merge
în bibliotecă pentru a cerceta Efeseni 5:18 mai îndeaproape şi, ca un bun
pastor adventist, pentru a vedea ce are de spus Ellen White în legătură cu
acest text. Căutările m-au condus la o afirmaţie din cartea Cugetări de pe
Muntele Fericirilor:
" Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii
pierdute, 1 S-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel el va fi dat
oricărui urmaş al lui Hristos atunci când toată inima este predată
pentru ca Isus să locuiască în ea. Însuşi Domnul nostru a dat
porunca: " Fiţi plini de Duh " (Efeseni 5:18), iar această poruncă este
şi ofogăduinţă că ea va fi împlinită.'"
Slavă lui Dumnezeu! Oare prezentatorul chiar citise cartea aceasta?
Spre sfârşitul săptămânii, conducătorii programului ne-au prezentat
un imn pe care nu-l mai auzisem până atunci: " Ca un râu de slavă " . Acest imn
părea să capteze şi să fixeze binecuvântarea siguranţei, păcii şi odihnei pe care
le găsisem în acea săptămână specială. Iată versurile:
Ca un râu de slavă este pacea desăvârşită a lui Dumnezeu,
Biruitoare peste orice, în intensitatea strălucirii ei;
Deşi desăvârşită, ea se înmulţeşte cu fiecare zi,
Deşi desăvârşită, ea se aprofundează în fiecare zi.

Refren:
Când se Încred În Iehol'a, inim ile s u n t binecuvân tate pe deplin
Găsind, aşa cum a promis El, pacea şi odihna desăvârşi te.
Ascuns în strălucirea mâinii Sale binecuvântate,
Nu mă poate învinge niciun d uşman, niciun trădător;
Nicio urmă de îngrijorare sau de temeri,
Nicio grabă nu-mi zoreşte sufletul.

·

_.

C�p_it �lu ll- �rum u i meu spre slgu raDlă

__

-----

7

Orice bucurie vine din cerurile de sus
Proiectată în viaţa noastră de către Soarele Iubirii;
Ne putem încrede pe deplin în EI
Cel ce va face asta ÎI va decoperi cu totul adev ărat. 2
Când m-am întors acasă după săptămâna aceea, eram schimbat. Într­
un fel, suferisem o schimbare la fel de amplă ca aceea din momentul
convertirii mele din timpul liceului. Când i-am împărtăşit sotiei mele
'
binecuvântările pe care tocmai le experimentasem în Hristos, a Spus că şi ea le
dorea. Mai târziu, am avut ocazia să mergem împreună la acelaşi seminar, ea
găsind la rândul ei ceea ce găsisem eu - pe cille găsisem eu.
Apoi, ca urmare a predicilor mele, membrii bisericii mele din
Arlington, California - care la vremea aceea număra o mie de persoane
adunându-se în două sesiuni - au început să vină cu remarci al căror laitmotiv
era: " Pastore, nu ştim ce s-a întâmplat cu tine, dar ţine-o tot aşa. " Viaţa mea s-a
schimbat. Predicarea mea s-a schimbat. Şi apoi lucrarea mea s-a schimbat,
pentru că am fost chemat să conduc seminarii peste tot în sud-estul
Californiei, iar apoi şi în alte câmpuri, despre cum să-L împărtăşeşti pe
Hristos şi evanghelia.
Patru aspecte foarte importante:
1. Nu spun că nu aş fi putut afla acest concept al siguranţei, în timp, de
la unii din " giganţii Evangheliei " din interiorul Bisericii Adventiste. Alţii au
făcut-o. S-a întâmplat ca eu să îl găsesc în altă parte.
2. Nu am devenit un adventist metodist sau un adventist episcopalian.
Dar am devenit într-adevăr un pastor adventist mai hristocentric.
3. Nu am ajuns să cred mai puţin în natura şi chemarea unică a mişcării
adventiste de ziua a şaptea, însă am crezut mai mult şi am văzut mai clar
simplitatea plăcută a Evangheliei.
4. Nu am predicat mai puţin despre porunci, sabat şi punctele de
credinţă aparte pe care Dumnezeu le-a descoperit poporului Său, însă am
predicat mai mult despre Isus, Evanghelie, siguranţa pe care o putem avea în
Isus şi neprihănirea prin credinţă. Iar în anii care au urmat s-au împlinit pur şi
simplu versurile vestitului imn "cu cât ÎI slujesc mai mult, cu atât se face mai
plăcut. "

Aceasta este experienţa pe care vreau să v-o împărtăşesc în continuare.

Siguranta mÎntuirii

8

-

--- ---'---------

-

Note:

Cuxrtări de pc MlIlltelc Fericiri/oI', pag.
SCl'cnth-day Adl'eIlti,t Hl/1/1t/al, hvmn #74.

1. Ellen White,
2.

21.

Capitolul

2

Siguran,ă veşnică
lală În Iată cu
nesiguranlă inlernală
,

,

,

Era o naştere foarte dificilă În seara aceea la spitalul Castle Memorial din
insula Oahu . Atât viaţa mamei, cât şi a fătului atârnau de un fir de păr, iar Dr.
Bob Chung şi Dwayne, asistentul de serviciu, au făcut tot ce au putut,
folosindu-se de abilitatea profesională dăruită de Dumnezeu, pentru a
smulge viaţa din ghearele morţii. După momente intense de concentrare,
tensionate, presărate de rugăciuni, ţipetele de bun venit ale bebeluşului au
semnalat viaţa, iar viaţa mamei nu a mai fost în pericol. Su doarea a fost ştearsă
de pe frunţi. Atmosfera s-a detensionat. Criza era de domeniul trecutului.
Dr. Chung era un om cu multiple pasiuni �i abilităţi - printre ele
aflându-se şi zborul. După obositoarea procedură medicală, i-a sugerat lui
Dwayne să facă o tură cu avionul său Bonanza cu două motoare şi capacitatea
de şase pasageri şi să se relaxeze puţin admirând licărul l uminilor oraşului
Honolulu de pe cerul nopţii - o privelişte de neuitat.
"
" Vezi dacă soţia ta şi vreunii din copiii tăi ar vrea să vină şi ei , i-a
invitat el. Alice şi doi copii au hotărât să nu meargă, însă ceilalţi doi copii ai lui
Dwayne şi unchiul şi mătuşa lui, care veniseră În vizită de pe continent, au
simţit că zborul va fi captivant.
Nu peste mult timp ajungeau la Aeroportul Internaţional din Hono­
lulu. Avion ul era pregătit, toţi şase au urcat la bord şi şi-au pus centurile de
siguranţă, motoarele au Început să toarcă, iar Dr. Bob a rulat din parcare pe
pista de decolare. Câteva momente mai târziu, turnul de control i-a dat
permisiunea să decolcze, iar el a plonjat cu puternicul avion în aerul nopţii.

10

Siguranta mânWirii
,

Apoi, spre încânta rea pasageri lor avionului, în faţa lor s-a deschis priveliştea
de basm a acestui " paradis al Pacificului " nocturn. Trebuie să fi fost de
neuitat. Însă nu avea să rămână mult în memoria celor şase nefericiţi .
Coborau spre aeroport, apropiindu-se de autostrada Hl Ia o altitudine
joasă, când ceva extrem de grav s-a întâmplat. În mod evident, unul din
motoare a cedat, pentru că avionul a descris o spirală necontrolată şi s-a înfipt
în pământ într-un impact teribiL Ia mică distanţă de au tostrada aglomerată.
Toţi cei şase pasageri au murit pe loc. Des:gur, tragedia a marcat pentru
totdeauna vieţile familiilor şi prietenilor. Însă, pentru că Dr. Chung era şi
comisarul de poliţie al oraşului Honolulu şi un binecu noscut afacerist pe
insulă, precum şi medic, evenimentul a afectat şi vieţile oamenilor din întreg
statul.
Locuiam în Hawaii pe vremea aceea, şi am trecut de câteva ori pe lângă
epava carbonizată în drumul meu spre şi dinspre aeroport. De fiecare dată,
inima mea era îngreunată de sfârşitul neaşteptat, tragic al vieţilor celor şase
copii ai lui Dumnezeu. Şi nu mă puteam abţine, ba chiar eram forţat să mă
gândesc că, în momentul morţii, timpul lor de har se încheiase; cazurile lor
fuseseră hotărâte definitiv. Au fost ori salvaţi, ori pierduţi. Majoritatea
creştinilor nu ar pune Ia îndoială această alternativă.
Apoi un alt gând mi-a explodat în minte. Dacă acei oameni au fost ori
salvaţi, ori pierduţi în momentul impactului, ce putem spune despre situaţia
lor cu cinci minute înaintea impactului? Dar cu cinci ore, sau cinci zile, sau
cinci săptămâni, sau cinci luni, sau cinci ani înainte de acel moment final? Am
început să realizez ca niciodată mai înainte că în fiecare moment al fiecărei
zile, noi suntem ori mântui ţi ori pierd uţi . Ca nişte creştini practicanţi, trăim
într-o stare constantă de oril ori.
Gândul acesta poate să fie unul extrem de tulbur ător. De ce? Pentru că
atât de mulţi dintre noi sunt înclinaţi să se gândească Ia ei înşişi - când e vorba
dacă sunt mântuiţi - prin calificativul poate, p robabil, oan:CU11l, CUI1/Va, afIându­
se undeva între salvare şi pierzare. Tindem să credem că spaţiul de joc e mic,
că suntem, oricum, foarte aproape; că trebuie să existe o a treia opţiune.
Credem că noţiunea de " salvat sau pierdut " este prea rigidă, prea incomodă ­
motivul fiind acela că ne vedem pe noi înşine ca nefiind nici suficient de buni
ca să fim mântuiţi, dar nici su ficient de răi ca să fim pierduţi. Astfel, tot ceea ce
ne rămâne este o nesiguranţă oscilantă cu privire Ia mântuirea noastră
prezentă.
Pe măsură ce analizăm aceste gându ri, putem fi cond uşi Ia una sau
cealaltă dintre două extreme - sau două traiectorii, dacă vreţi. Una este
cunoscută sub denumirea de siRuranţă veşl1ică. Pe cealaltă aş vrea să o numesc

ca Pilol�l.2 Sigura n ţa ve şnicăvs' ne �igu �1IJ81nf8I'1a Iă
-

11

nesi glirantă injemală. Cea dintâi este o învăţătură princip ală a prie tenilor

n oştri baptişti şi a altora. A doua este o stare în care se regăsesc prea multi
'
a dventişti de ziua a şaptea. Trebuie să examinăm ambele extreme.

Traiectoria siguranţei veşnice
Pe de o parte, avem siguI'l1llţa (Jcşllieă - credinţa care a ajuns să fie
cunoscută de toţi ca " mântuit odată pentru totdeauna " . Este imposibil să
găseşti vreuna din aceste sintagme într-un tratat de teologie. Cu toate acestea,
ele descriu în esenţă credinţa profund şi larg răspândită că, dacă ai crezut cu
adevărat în Hristos ca mântuitor personal şi dacă ţi-ai mărturisit şi te-ai pocăit
cu adevărat de păcatele tale, atunci eşti cu adevărat mântuit, şi nimic - absolut
nimic - nu poate schimba asta.
Cuvântul cheie aici este Cli adevărat, pentru că, d acă se întâmplă cumva
să cazi în păcat şi apostazie, atunci nu ai fost eLi adevărat mântuit de la bun
început. Cel puţin acesta este modul în care cei ce cred în siguranţa veşnică
abordează numeroasele texte biblice care vorbesc evident despre apostazia
credincioşilor. Cu alte cuvinte, oamenii care cad în apostazie nu au crezut cu
adevărat, nu au mărturisit cu adevărat şi nu s-au pocăit cu adevărat de la bun
început. Dacă ar fi făcu t-o, nu ar fi avut cum să cadă din poziţia lor de
mântu iţi.
Nu cred că aceasta este o incercare deliberată de a oferi un " permis de
păcătuire " . Însă atunci când se abuzează de ea, această doctrină poate naşte
un fals simţământ de siguranţă care, în practică, se traduce prin ideea că stilul
de viaţă nu contează, păcatul flagrant nu contează, viaţa lumească nu
contează. Oamenii raţionează astfel: " M-am convertit cu adevărat cândva: am
crezut, m-am pocăit, mi-am mărturisit păcatele şi L-am primit pe Hristos.
Deci aceasta înseamnă că încă sunt cu adevărat mântuit şi acum, indiferent de
felul cum ar putea părea viaţa În acest moment. " Descrierea pe care o fac aici
acestei atitudini nu este una ipotetică; este reală. Am avut parte de experienţe
directe cu persoane care chiar cred în felul acesta şi care acţionează pe baza
acestei credinţe.
Pentru a contracara problema de mai sus, biserica ce apără cel mai mult
ideea de " odată mântuit, pentru totdeauna mântuit " promovează şi doctrina
"
" perseverării finale . Ideea este că harul din inimă va produce persevera re în
creşterea creştină până la sfârşit. Aşa că, dacă profiţi de învăţătura principală
a siguranţei veşnice şi ai impresia că păcatul nu are nicio importanţă, în plus,
nu perseverezi în aducerea roadei Duhului Sfânt, atunci e evident că nu ai
primit " harul " aşa cum trebu ia, de la bun început. Cu alte cuvinte, " perseve-

12

Siguran ta mântuirii

rarea finală " este mai degrabă un tip de teologie circulară menită să protejeze
teza originară că " odată mântuit, eşti pentru totdeauna mântuit " .
Problema este că un Lucifer perfect a devenit un diavol perfect.
Problema este că Adam şi Eva erau cu adevărat după chipul lui Dumnezeu,
sfinţi, neprihăniţi şi fără păcat - însă realitatea teribilă este că ei au căzut. Apoi
iată cazul regelui Saul.
Scriptura ni-l prezintă pe proorocu l Samuel spunându-i proaspătului
uns rege: " Duhul Domnului va veni peste tine, vei prooroci cu ei, şi vei fi
prefăcu t În tr-u n alt om." (lSamueI 1O:6) . Versetul 9 al aceluiaşi capitol spune:
" De îndată ce Saul a întors spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i-a
dat o altă inimă".
Aceste pasaje din Vechiul Testament ar fi putut să vină chiar din
lexiconul nou-testamentar al teologiei naşterii din nou. Regele Saul a fost cu
adevărat schimbat. Însă, din nefericire, el s-a întors cu adevărat de la Domnul.
Căderea lui din har a fost atât de dramatică şi atât de evidentă, încât 1Samuel
28:6 spune: " Saul a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin
vise, nici prin Urim, nici prin prooroci. " Saul însuşi a recunoscut groapa
nespirituală pe care o săpase pentru sine. A spus: " Dumnezeu S-a depărtat de
la mine şi nu mi-a răspuns " (lSamueI 28:15) . Ultimele două acte tragice ale lui
Saul au fost solicitarea ajutorului unui medium spiritist, pe care Dumnezeu o
interzisese şi condamnase, şi apoi sinuciderea.
1 Cronici 10:13 conţine epitaful lui Saul: " Saul a murit pentru că s-a
făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, pe al cărui cuvânt nu l-a păzit, şi
pentru că a întrebat şi cerut sfatul celor ce cheamă morţii. " Aşadar, Saul a făcut
toţi paşii de la starea de mântuit cu adevărat la cea de pierdut cu adevărat.

Traiectoria nesiluran,el infernale
La extrema opusă faţă de siguranţa veşnică se află starea atâtor
adventişti de ziua a şaptea serioşi, conştiincioşi, sinceri şi buni . Este cea pe
care am numit-o deja nesiguranta infernală. Adventiştii cunosc atât de mult din
Biblie. Ei se bucură de atâta lumină. Au o cunoaştere a profeţiilor care o
depăşeşte pe aceea a majorităţii membrilor şi chiar pe a pastorilor din alte
biserici. Mai au şi un volum adiţional de inspiraţie care confirmă şi intensifică
Scriptura. Se concentrează foarte mult pe chestiuni legate de comportament şi
stil de viaţă. Înalţă legea lui Dumnezeu. Ştiu că trăim în vremurile de pe urmă.
Ştiu şi cred atâtea lucruri care sunt adevărate. Însă, pentru atâţia scumpi
credincioşi, în loc de o " fericită nădejde " există doar un nor de " îndoieli
nefericite " . Acest nor eclipsează razele soarel ui, bucuria, siguranţa şi

13

asigurarea mântuirii lor în Hristos pe care orice credincios ar putea şi ar trebui
să o aibă. Aceasta este o problemă nerezolv ată pentru atât d e mulţi; din punct
de vedere relaţional, se află într-un i nfern lipsit de echi lib ru în viata lor
'
creştină.
Dacă cineva ar fi să-i confrunte pe aceşti indivizi aflaţi în nesigurantă cu
întrebarea " Eşti mântuit? " cel mai probabil ar fi puşi la grea încer� are,
stânjeniţi şi şovăielnici. Şi, dacă cineva i-ar aborda cu întrebarea " Dacă
Hristos ar veni astăzi sau ai muri la noapte, ai fi pregătit să-L întâlneşti?"
atunci s-ar afla într-o încurcătură similară de nesiguranţă şi stinghereală. În
o ricare din cazuri, ar fi stânjeniţi pentru că sunt nesiguri de starea lor curen tă
în ceea ce priveşte mântuirea.
Am adresat ultimele două întrebări în zeci de căminuri adventis te, şi
foarte puţini membri au fost în stare să ofere un DA fără echivoc. Am fost
crescuţi în nesiguranţă de-a lungul anilor. Concentrare a noastră a fost atât de
adesea îndreptată spre interior mai degrabă decât în sus, mai întâi asupra
noastră înşine în loc de a fi mai întâi asupra lui Isus. Motivele pentru această
stare de fapt sunt numeroase. Le vom menţiona pe măsură ce continuăm să
examinăm aspectele siguranţei. De asemenea, vom vedea şi cât de multă
încredere în mântuirea noastră putem avea, şi asta fără a trece graniţa
tărâmului îngârnfării, acolo unde nu ar trebui să ajungem niciodată.
Oricare ar fi gânduri le care ţi se învălmăşesc în cap în momentul acesta,
te rog să încerci să păstrezi în minte faptul că, atunci când avionul s-a prăbuşit
cu pu ţin înain te de a ajunge pe Aeroportul Internaţional din Honolulu, cei
cinci pasageri şi pilotul erau ori mântui ţi, ori pierduţi. Nu vorbim de grade de
îndreptăţire sau sfinţire sau de o stare de desăvârşire de caracter sau altceva.
Marea întrebare este: erau ei într-o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos? Din
nou, vă rog să ţineţi minte că, în timp ce împrejurările ar putea fi diferite
pentru fiecare dintre noi, marea întrebare este aceeaşi. Şi există un răspuns!
Martin Luther ştia răspunsul. El a spus: " Când privesc la mine, nu văd cum aş
putea vreodată să fiu mântuit. Când privesc la Isus, nu văd cum aş putea
vreodată să fiu pierdut. "
Fiind creştini adventişti de ziua a şaptea, trebuie să ne asigurăm că
mărturia pe care o dăm nu este una de incertitudine. A ltfel ar fi ca şi cum am
întreba un om: " De ce nu vii şi tu să te alături bisericii noastre, ca să poţi fi şi tu
la fel de frământat şi nesigur de mântuirea ta ca şi noi? " Mai mult decât a tât,
trebuie să învăţăm că, în frumoasa cântare creştină, nu strigăm niciunul " ce
necredinţă " , " ce nesiguranţă " sau " ce îndoială " , ci, dimpotrivă, dăm glas
acelei fericiri inegalabile, " ce fericire! Am pe Isus " .

Capitolul

3

Simplitatea mântuirii

Cu ce aţi prefera să vă bateţi capul : cu 2 + 2 4sau cu E mc2 (care este
formula teoriei relativităţii a lui Einstein)?
Mântuirea trebuie să fie atât de simplă, încât să o înţeleagă chiar şi un
copil. Trebuie să fie suficient de simplă pentru cele 2,5 miliarde de pământeni
care sunt analfabeţi şi cărora Hristos le poate fi prezentat numai prin
intermediul imaginilor. Şi, dacă invitaţia "Cille Neri, să ia apa vieţii fără plată"
(Apocalipsa 22:17) se aplică într-adevăr oricui - oricărui locuitor al planetei,
din orice timp - atunci mântuirea trebuie să fie suficient de simplă ca să fie
auzită, înţeleasă, primită şi aplicată. Aşa că poţi face mântuirea cât de
complicată doreşti, însă te rog să nu uiţi că trebuie să fie cu siguranţă suficient
de simplă.
Asta numai dacă nu cumva eşti stăpân pe soteriologie şi termeni
soteriologici precum Îl1 dreptăţi re, sfil1ţire, regenerare, neprihăl1ire atribuită,
lleprihănire Împărtăşită, predestillatie, şi alegere. Schleiermacher este adeptul
alegerii subiective a tuturor oamenilor, luteranii sunt adepţii alegerii
obiective a tuturor oamenilor, arminienii, a tuturor credincioşilor, iar
augustinienii, a tuturor celor cunoscuţi mai dinainte ca fiind ai lui Dumnezeu.
Cu privire la aplicarea mântuirii, Martineau spune că simultaneitatea n u
exclude durata, din moment ce fiecare cauză are durată şi fiecare efect are şi el
durată. Corect?
Mai doreşte cineva mostre dejargon teologic ?
=

=

Siguranta mÎntuirii

16

-

.

.- - ---

Aşa că vine un Ioan 3:16:
" Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică. "
N u este prea complicat, nu-i aşa? O frază. Douăzeci şi nouă de cuvinte.
O poţi spune în zece secunde. Dacă ai fi un copil de la grupa primară şi ar
trebui să o repeţi în sabatul al treisprezecelea în faţa adulţilor de la şcoala de
sabat, ai putea fi în stare să o spui chiar în cinci secunde. Mai mult, poţi chiar să
înţelegi ce spune Isus.
Se spune despre un pastor că avea 600 de schiţe de predici pe baza
textului din Ioan 3:16. Uimitor! Şi, dacă asta nu ar fi fost cumva suficient de
impresionant, avea şi o declaraţie extrem de îndrăzneaţă privind acest text:
" Dacă toată Biblia ar fi distrusă cu excepţia lui Ioan 3:1 6, oricine, oriunde, ar
putea să fie mântuit dând crezare acestui verset drag şi adesea citat. "
Punea oare acest pastor un accent lipsit de echilibru pe iubirea lui
Dumnezeu, pe caJ;; a cterul lui Dumnezeu? Nu cred. Ellen White sublinia:
" Tema preferată a lui Hristos era caracterul de tată şi iubirea îmbelşugată a lui
Dumnezeu. " ) Mai mult decât atât, în cartea Mărtu rii pen tru predicatori, ea se
referă la conversaţia pe care Hristos a purtat-o cu Nicodim. Apoi citează Ioan
3:16 şi afirmă:
" Această învăţătură este de cea mai mare importanţă pentru

fiecare suflet care trăieşte; pen tru că aici sunt expuse în linii

distincte condiţiile mântuirii. Dacă cilleva n u ar avea Iliciun alt text
din Biblie, acesta singu r arfi o călăuză pen tru suflet. " 2
Pen tru mine, asta înseamnă că, dacă Biblia noastră ar avea doar două
coperte cu o singură pagină între ele, iar pe acea pagină ar fi un singur text,
Ioan 3:16, am avea suficientă informaţie pentru mântuire! Putem primi cu
mintea noastră un asemenea adevăr? Sau este atât de simplu încât ne scapă? E
clar, Ioan 3:16 conţine " condiţiile mântuirii " .

Chiar mal simplu
Să încercăm să facem lucrurile şi mai simple. Cartea Hristos lumina lumii
spune:

_ __ �a l!ito �1!1 � Simp litatea mân tulrll

17

" În momentul când Hristos este primit ca Mâ ntuitor perso nal

mâlltuirea viile În suflet.'"

Simţi ceva în suflet? Aşa să fie? Chiar este adevărat? Este primirea
mântuirii atât de simplă? Există vreo ilustraţie care să ne aju te să înţelegem
a cest lucru?
Există.
Luca 23:42, 43 relatează un incredibil schimb de vreo douăzeci şi ceva
de cuvinte între un tâlhar muribund şi un Mântuitor muribund. " Doamne,
adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta . . . . Adevărat îţi spun
astăzi, vei fi cu Mine în rai. " Va să zică tâlharul a găsit mântuirea atât de
repede? A trecut de la starea de pierdu t la cea de mântu i t atât de rapid? Vrei să
spui că mântuirea lui a necesitat doar vreo zece secunde? Avem de-a face cu
un păcătos care devine sfânt într-un studiu biblic de numai două fraze, fără să
parcurgă un set de patruzeci de lecţii?
Istoria tâlharului care a găsit mântuirea este cu adevărat simplă şi
rapidă. S-a văzut pe sine. L-a văzut pe Isus. L-a întrebat dacă poate să fie în rai
cu El. Iar Isus a spus Da. Am un prieten care, când vede ceva ce-ţi ia ochii prin
grandoare, spune sec: " Pică pară mălăiaţă . . . "
Cartea Istoria mântuirii afirmă:
"Î n Isus cel zdrobit, batjocorit şi atârnând pe cruce L-a văzut
pe Mântuitorul său, singura lui speranţă şi a apelat la El cu
credinţă umilă.'"
Astfel, în acest schimb de cuvinte de zece secunde, tâlharul a devenit
din pierdut mântuit, din necurat curăţit, dintr-un dezastru desăvârşit un om
desăvârşit, dintr-un călcător al legii un păzitor al legii, dintr-un fiu al
diavolului un fiu al viului Dumnezeu, dintr-un om 1 00% nelegiuit un om
100% neprihănit, dintr-un păcătos un sfânt, din iad şi condamnare veşnică la
rai şi mântuirea veşnică.
Cineva va întreba: " Cum rămâne cu desăvârşirea caracterului? " Ce
altceva era tâlharul decât un tâlhar în toată regula? Cum să treci de la o ruină
totală la o desăvârşire totală într-un timp atât de scurt? Isus a spus: " Fiţi
desăvârşiţi " (Matei 5:48). A ajuns tâlharul la aceasta într-o clipeală de ochi?
Există multe lucruri pe care nu le ştiu, însă ştiu cu siguranţă ce spune
cartea Calea către Hristos:

Siguran J8 mintuirii

18

Dacă 1 te predai Lui şi apoi Îl primeşti ca Mântuitorul tău,
"
atunci, oricâ t de păcătoasă ar fi fost viaţa ta, de dragu l Lui eşti
socotit neprihănit. Caracterul lui Hristos stă în locul caracteru lui
tău, şi eşti primit Înaintea lui Dumnezeu ca �i eli/il /l U aifi piiciitllit
/1

iciodatii." 5

Creştinii cu vechime, care au îndoieli cu privire la siguranţa mântuirii,
trebuie să-şi amintească faptul că privim aici mântuirea la modul cel mai
condensat cu putinţă. Privim mântuirea în esenţa ei. Mântuirea pentru
începători. Este extrem de i mportant. Sau, poate tocmai că e pentru începători
îi dă importanţa.

Mântuirea este un dar - Efeseni 2:8
Hristos Însuşi este un dar - 2 Corinteni 9:15
Îndreptăţirea este un dar - Romani 5:15-19
Sfinţirea este un dar - 1 Corinteni 1 :30
Pocăinţa este un dar - Faptele Apostolilor 5:31
Credinţa este un dar - Romani 12:3
Duhul Sfânt este un dar - Faptele Apostolilor 2:38
Harul este un dar - Efeseni 2:8
Iertarea este un dar - Faptele Apostolilor 5 :31
Biruinţa asupra păcatu lui este un dar - lCorinteni 15:57
O inimă nouă este u n dar - Ezechiel 36:26
Neprihănirea este un dar - Romani 5 :17
Viaţa veşnică este un dar - Romani 6:23

De fapt, este chiar simplu să primeşti un dar. Împreună cu soţia mea,
Evie am primit cadou o maşină la momentul absolvirii facultăţii. Eram
căsătoriţi de doi ani în momentul acela, iar mijlocul nostru de transport era o
bicicletă. Nu era în niciun caz nouă şi nici nu puteam spune că e de marcă.
Promisiunea unei maşini primite de la părinţii mei a fost aproape mai mult
decât am fi putut lua în calcul. Însă am luat-o şi am contat pe ea.
Absolvirea nu era departe . A venit seara în care trebuia să mergem
acasă la părinţi pentru a lua maşina. În mod normal, chiar ne plăcea să
mergem în vizită la ei, însă în seara aceea ceva ne făcea să ne dorim ca vizita să
se încheie. În cele din urmă, după şapte-opt ore de stat împreună (sau cel
puţin atâta mi s-a părut), tatăl meu şi-a cerut permisiunea să plece o clipă, a
mers în biroul lui şi s-a întors cu actul de transfer de proprietate al maşinii . Mi-

capitolul 3 Simplitatea m intuirii
-

19

întins cheile şi actul, iar eu pur şi simplu am întins mâna şi am luat ceea ce-mi
oferea. Incredibil, dar adevărat. A fost cel mai uşor mod în care am obtinu
t
'
vreodată o maşină. Simplu!
Când este vorba despre primirea darurilor lui Dumnezeu, procesul
este cu muit simplificat pentru că toate daru rile vin împachetate într-un
ambalaj fără pereche, extraord inar - Isus Hristos. Aşa că, daţi-i drumul
loviţi-mă cu ultimele voastre aprofundări erudite ale teologiei pauline.
Copleşiţi-mă cu vocabularul vostru teologic. Faceţi-mă să mă simt mic în faţa
întregii voastre cunoştinţe cu privire la argumentele cosmologice, teleologice,
antropologice şi ontologice cu privire la existenţa lui Dumnezeu. Doar să nu
mă pierdeţi pe drum, OK? Nu mă abateţi de pe drumul principal.
a

_

Ioan 1:12 este destul de simplu: " Dar tuturor celor ce L-au primit, adică
celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu . "
lIoan 5:11-12 este destu l de simplu: " Şi mărturisirea este aceasta:
Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe
Fiul, are viaţa; cine n-ar pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. "
Vedeţi, eu sunt un mare păcătos. Simplu.
Isus este un mare Mântuitor. Simplu.
Dacă Îl rog, cum a făcut şi tâlharul, să fie Salvatorul meu şi să-mi dea
mântuirea Lui şi să-şi aducă aminte de mine când va fi în împărăţia Lui, o va
face. Şi asta e tot simplu.
o mântuire minunat de simplă

Mântuirea este pur şi simplu minunată şi minunat de simplă. Mulţi
dintre noi au totuşi această capacitate înnăscută de a o face complicată,
greoaie şi obositoare.
Tâlharul a găsit neprihănirea prin credinţă. Tâlharul a găsit sfinţirea
prin credinţă. Tâlharul a găsit perfecţiunea prin credinţă. Tâlharul a găsit
curăţirea de păcate prin credinţă. Tâlharul a găsit împlinirea prin credinţă.
Tâlharul a găsit mântuirea prin credinţă.
Când Îl ai pe Isus prin credinţă, atunci ai totul prin credinţă. Ai tot ce �
fost şi tot ce a făcut El prin credinţă. Atunci când Dumnezeu Se uită la tine, El Il
vede numai pe Isus, fiul Său.
" Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta . . . .
Adevărat îţi spun astăzi, vei f i c u Mine î n rai. "

20

Si guranta mântuirii
,

----------------- - -

Vreau şi eu ceea ce a găsit tâlharul. Vreau şi eu pe Cel găsit de tâlhar.
Vreau să mă întorc la Isus, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, în
totală neajutorare, dependenţă şi încredere, aşa cum a făcut tâlharul. Vreau să
simt bucurie şi desfătare în frumuseţea şi simplitatea mântuirii aşa cum poate
şi trebuie să o facă un creştin. Şi este la fel de simplu ca Ioan 3:16 şi povestirea
simplă care urmează.
În oraşul Chicago, într-o seară mohorâtă, rece, era pe cale să
înceapă un viscol. Un băiat vindea ziare la un colţ de stradă, în
timp ce oamenii intrau şi ieşeau, în atmosfera rece. Băiatului îi
era atât de frig, încât nici măcar nu se străduia să vândă multe
ziare.
S-a dus la un poliţist şi i-a spus: " Domnule, nu cumva ştiţi
unde ar putea găsi un băiat sărman un loc cald ca să doarmă la
noapte? Ştiţi, eu dorm într-o cutie din gangul acela şi este teribil
de frig în seara asta. Chiar ar fi frumos să am un loc cald în care să
stau. "
Poliţistul s-a uitat în jos spre băieţel şi a spus: " Mergi în josul
străzii până la casa aceea albă şi bate la uşă. Când vor veni la uşă,
să spui doar Ioan 3 c u 16 şi te vor primi înăuntru . "

Aşa a făcut. A urcat treptele şi a bătut la uşă, iar o doamnă i-a
răspuns. Copilul a privit în sus şi a spus: " Ioan 3 cu16". Doamna a
spus: " Intră, fiule. " L-a luat Înăuntru şi l-a aşezat într-un fotoliu
în faţa unui şemineu mare pornit, iar ea a plecat. Băiatul a stat
acolo un timp şi se gândea în sinea lui: IoaI l 3 cu16 ... Habar n-am ce
Înseamnă asta, dar ştiu cii Încălzeşte u n biiiat Înfrigurat.
Mai târziu doamna s-a întors şi l-a întrebat: " Ţi-e foame? " A
răspuns: " Păi, îmi este puţin. Nu am mâncat de vreo două zile şi
cred că aş putea face faţă unei farfurii de mâncare. " Doamna l-a
condus în bucătărie şi l-a pus la o masă plină de mâncăruri
minunate. A mâncat şi a mâncat până când n-a mai putut. Apoi
se gândea în sinea lui: Ioan 3 ClI16 . . . Fratele meu, chiar nu Înţeleg ce
Înseamnă asta, dar ştiu că satu ră un băiatflămând.
L-a dus la etaj într-o baie şi i-a arătat o cadă imensă plină cu
apă caldă, unde a stat un timp ca să se înmoaie. Printre aburi se
gândea în sinea lui: Ioan 3 Cll 16 . . . Habar n-am ce Înseamnă asta, dar
ştiu că spală u n băiat murdar.
Doamna a intrat şi l-a luat. L-a dus într-o cameră, l-a aşezat
bine într-un pat de puf, a p.us plapuma peste el, l-a sărutat de

21

noapte bună şi a stins lumina. Stând în întuneric şi privind pe
fereastră la zăpada care cădea în acea noapte gero asă, se gândea
în sinea lui: Ioan 3 cu 16 . . . Habar IJ-am ce Înseamn ă asta, dar ştiu că dă
odihnă u n u i băiat trudit.
În dimineaţa următoare, doamna a venit şi l-a dus din nou la
aceeaşi masă mare şi plină de mâncare. După ce a mâncat, l-a pus
din nou pe acelaşi fotoliu din faţa şemineu lui şi a luat în mână o
Biblie mare şi veche. S-a aşezat în faţa lui şi s-a uitat în ochii lui de
copil fraged. "Î nţelegi ce înseamnă Ioan 3 cu 16?" l-a întrebat cu
blândeţe. A răspuns: " Nu, doamnă, nu înţeleg. Prima dată când
am auzit acest lucru a fost aseară, când poliţistul mi-a spus să zic
aşa. "
Doamna a deschis Biblia la Ioan, capitolul 3 cu versetul 16 şi a
început să-i explice despre Isus. Chiar acolo, în faţa acelui
şemineu, el şi-a predat inima şi viaţa lui Isus. Stând acolo se
gândea: Ioan 3 cu 16 . . . Nu În ţeleg ce Îllseamnă asta, dar ştiu că îlface
pe u n băiat pierdu t să se sil1l tă ÎIl sigu /"a1J ţii.
Ştii, trebuie să mărturisesc că nici eu nu înţeleg ce înseamnă cum de a fost Dumnezeu dispus să-Şi trimită Fiul să moară
pentru mine şi cum de a fost Isus de acord să facă aşa ceva. Nu
înţeleg agonia Tatălui şi a fiecărui înger din cer în timp ce Îl
priveau pe Isus suferind şi murind . Nu înţeleg dragostea intensă
pentru mine care L-a ţinut pe Isus pe cruce până la sfârşit. Nu
înţeleg nimic din toate acestea, dar ştiu că face ca o viaţă să
merite trăită.6

Note:
1. Ellen White, Mârtu rii pell tru com u l l i ta te, v o I . 6, pag. 55.
2. Ellen Whi te, Mârtu rii Pl.'l l lru l'redica lo ri, pag. 370.
3 . Ellen W h i te, Hris los IU lllil1a I l / m ii, pag. 556.

4. E l len White, Isloria mtÎl l lu i rii, pag. 223 .
5. Ellen Wh i te, Calea căIre Hris lo:;, p ag. 42.

6. Autor necunosc u l .

C8PitOlUl4
Trebuie să existe o cale

Pur şi simplu trebuie să fie o cale de a reuşi să intri în împărăţie, în rai, în
însăşi prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna. Şi, chiar dacă nu-mi cunosc
pe de-a întregu l viaţa şi inima, ştiu sigur un lucru, că n ll eli s li n t calea. Ştiu asta
pentru că ştiu ceea ce sunt. Ştiu ceea ce sunt în mod natural, când sunt
despărţit de Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu o declară mult prea clar,
fără echivoc.
Romani 3:10 spune: " D u pă cum este scris: Nu este niciun om
neprihănit, niciunul măca r. " În traducerea engleză Con tempomry Ellglish
"
Version se spune: " Nimeni nu este acceptabi l pentru Dumnezeu ! . O altă
versiune, God 's Wu rd Tmns!atiOl l, redă acest verset astfel: " Nici măcar o
singură persoană nu are aprobarea lui Dumnezeu. " Cred că am prins ideea.
Romani 3:23 e la fel de teribil, când nu dă loc de întors sau cale de
scăpare: " Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu " . Hmm. Cred
că l a mine se referă.
Despărţit de Dumnezeu, sunt la fel de vinovat precum păcatul . De fapt,
sunt un exemplu clasic al depravării totale. Sunt un izvor de stricăciune. Su nt
DOlll l l u l S triei/- tot al secolului X X I . Pe cont propriu, în ceea ce priveşte
mântuirea, sunt un dezastru - nu unul care urmează să se întâmple, ci unul
care s-a întâmplat dej a . Sunt o epavă în flăcări, d upă o coliziune frontală cu un
zid, la 160 km/ oră. Am la fel de multe şanse să ajung în cer pe cont propriu
câte am să sar în lungime peste prăpăstiiie Marelui Canion.

Siguranta mintuirii

24

-

,

-

- - ----

Sigur, am şi eu ceva în cap, oareşce materie cenuşie. Fără îndoială, mai
fac şi câte un lucru bun uneori; câte un lucru plin de amabilitate; uneori chiar
anumite lucruri ce pot părea grozave. Totuşi, când e vorba de a merita cerul,
sunt în esenţă într-o stare de faliment moral şi spiritual.
Aici este greul greului. Pentru că e una să ştiu ceea ce sunt în realitate,
despărţit de Dumnezeu. Însă cu totul altceva când ajung să realizez ceea ce ar
trebui să fiu . . . Asta mă pune în faţa ultimei prăpăstii. Nici Marele Canion nu e
îndeajuns. Şi trebuie să recunosc că aşa e . . . şi trebuie s-o recunoaştem cu toţii.
Isus a spus foarte clar: " Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum
şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit. " (Matei 5:48) . Chiar să fi
vorbi t serios?
Efeseni 5:27 ne spune exact ceea ce ar trebui să fim şi ceea
ce doreşte Hristos ,, 0 biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură
sau ceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană " . Cuvântul
grecesc pentru " pată " este speelas. Ai avut vreodată o spee/as pe
cravată sau cămaşă sau rochie? Domnu l nu vrea nicio spee/os
nicio cută, niciun cusur de niciun fel.
1 Petru 1 :1 6 spune că trebuie să fiu sfânt, iar Evrei 12:14
adaugă că, dacă nu am sfinţirea, nu-L voi vedea pe Domnul.
Ştiu ceea ce vrea Dumnezeu cu adevărat pentru că, în
cartea Educaţie, scrie: " Mai înalt decât cel mai înalt ideal omenesc
este idealul lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Evlavia - a fi
asemenea chipului Său - aceasta este ţinta de atins. " 1
Iar în cartea Îndru marea copilului spune: " Domnul cere
desăvârşirea de la familia sa răscumpărată. El aşteaptă de la noi
perfecţiunea pe care Hristos a descoperit-o în umanitatea Lui. " 2
Vai de mine!
-

-

Dincolo de toate aceste cerinţe aparent imposibil de atins pentru cei
asemenea mie, ar mai trebui şi să fiu iubitor, răbdător, amabil şi să am toată
roada Duhului Sfânt. N-ar trebui să păcătuiesc niciodată, pentru că Biblia
spune: " Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi " (l loan 2:1) . Şi
dacă ar fi să descopăr că am păcătuit, ar trebui ca niciodată să nu mai comit
păcatul acela. În plus, ar trebui să urmez preceptele tuturor celor nouă
volume de Mărtu rii pen tru comu nitate, plus Dietă şi hrană şi toate celelalte.
Sunt eu toate cele de mai sus? Mai mult, cunosc pe cineva care să fie sau
să fi împlinit toate cele de mai sus? Cu siguranţă că trebuie să existe o cale de a

îm plini toate aceste cerinţe, pentru că, în mod cert, Dumnez eu nu ar fi ridicat
şta cheta atât de sus, la un standard imposibil sau o ţintă pe care n-am pu tea-o
ati nge. Aşadar, trebuie să existe o cale de a ajunge de la punc tul A, unde mă
a flu, la punctul B, unde ar trebui să fiu. Pur şi simplu trebuie să fie o cale de a fi
plă cut lui Du mnezeu şi primit de EI, altfel întregul plan de mântuire ar fi
za darnic. Dacă există un rai pe care Dumnezeu vrea să-I p o puleze cu fiinte de
pe această planetă, atunci trebu ie să existe o cale de a împlini conditii le de
'
intrare ale raiului. Iar vestea bună este că există într-a devăr o cale.
Apocalipsa 7:9 oferă această minunată încurajare:
" După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care
nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie,
din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea
scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine
albe, cu ramuri de finic în mâini. "
Acest stop-cadru din filmul slavei viitoare ne spune că, oricare ar fi
condiţiile de intrare în rai, există o cale de a le împlini. Nu este minunat că " o
mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni " a găsit calea?
Tâlharul de pe cruce a găsit calea. Te-ai întrebat vreodată care era
numele acelui om? Modul în care Scriptura îl identifică ne spune ceva despre
caracterul său. Biblia noastră îl desemna ca tâllzar. Versiunile mai noi folosesc
cuvinte precum jefuitor şi criminal. Ioan a folosit termenul cel mai delicat. El se
referă doar la " alţi doi " care au fost răstigniţi cu Isus. Oricum ar fi, esenţialul
este că el a găsit calea. Să mai zică cineva că nu există convertire în ceasul al
doisprezecelea!
Totuşi viaţa lui de creştin a durat doar câteva ceasuri înainte de moarte.
A fost el pe deplin sfinţit? A reflectat el într-adevăr caracterul lui Isus pe
deplin? Şi-a biruit el toate obiceiurile rele de tâlhar? A reuşit să afirme şi să
confirme un stil de viaţă acceptat? Aceste observaţii şi întrebări sunt cu totul
irelevante, pălesc şi pier în faţa cu vintelor spuse de Mântuitorul: " A devărat îţi
spun astăzi, vei fi cu Mine ÎI! rai" (Luca 23:43) . E clar, calea pe care a găsit-o el
era calea cea bună. Isus a spus: " Eu sunt calea " , iar tâlharul L-a găsit pe Isus,
aşadar a găsit calea despre care vorbim !
Două texte biblice sugerează un gând uimitor - că unii oameni vor reuşi
să ajungă în împărăţie ca prin urechile acului. Versiunea New Living
Translation redă unul din aceste texte astfel: " Dacă lucrarea este arsă, cel ce
zideşte va suferi o mare pierdere. Ziditorii înşişi vor fi mântui ţi, însă
asemenea cuiva care scapă printr-un zid de flăcări " (1 Corinteni 3:15). Celălalt

Siguran!l_mânWirii

26

text, Iuda 23, vorbeşte despre a căuta lI să mântui ţi pe unii smulgându-i din
foc " . Ambele texte sugerează că " a fost cât pe-aci " . Ideea este că oamenii
menţionaţi în aceste texte vor trece linia de sosire la limită. Poate că vor fi
puţin afumaţi, dar vor fi mântui ţi. Totuşi vor reuşi, aşadar calea există.
Hristos Lu mina lumii spune:
" Printre păgâni sunt unii care 1 se închină lui Dumnezeu fără
să ştie, unii cărora lumina nu le este adusă niciodată prin mij­
loace omeneşti, cu toate acestea ei n u vor pieri. '" ,
Aşadar, trebuie să existe o cale. Şi există.

Existi O cale
Isus a spus-o. " Eu sunt calea " (Ioan 14:6) . Atât de simplu. Atât de
profund. Atât de mişcător! Dacă de neprihănire avem nevoie, trebuie să ţinem
cont de două lucruri. În primul rând, nu ajungi la Dumnezeu prin băutul de
lapte de soia, mâncatul de tofu, renunţarea la televizor, slujirea în biserică,
distribuirea de literatură, ţinerea de studii biblice, neprihănirea abstinentă.
Pentru că neprihănirea cea mai bună pe care o putem dezvolta cu propriile
puteri poate fi numai acea neprihănire numită de profet " haină mânjită " . În al
doilea rând, Ieremia 23:6 vorbeşte despre " Domnul, neprihănirea noastră" .
Aceasta înseamnă că El este Calea.
Cum rămâne cu ascultarea desăvârşită de legea lui Dumnezeu? Cerul
nu ar putea niciodată să-şi deschidă porţile pentru ascultare uneori, ascultare
din când în când, ascultare destul de des sau chiar ascultare de cele mai multe
ori. Ascultarea desăvârşită de legea lui Dumnezeu este condiţia necesară.
Psalmistul ne îndreaptă atenţia spre această cale în cuvinte care-L prefigu­
rează pe Isus: "Î m i place să fac voia Ta, Dumnezeule, şi legea Ta este în fundul
inimii mele. " (Psalm 40:8)
Isus Hristos nu a fost neascultător nici măcar o singură dată. Nici măcar
o singură dată nu a călcat legea lui Dumnezeu. Nici măcar o singură dată nu a
frânt inima Tatălui Său. Nici măcar o singură dată nu a păcătuit. Şi toată ascul­
tarea Lui este un dar pentru mine atunci când Îl primesc. Astfel Isus devine
Calea.
Fiecare dintre noi are nevoie disperată de acceptare din partea Tatălui.
Pavel scria: " ni l-a dat în Prea Iubitul Lui " (Efeseni 1 :6) . Slavă lui Dumnezeu,
suflete pribeag, că Isus spune: " Pentru că Eu sunt Calea, poţi obţine
acceptarea din partea Tatălui. Încrede-te în Mine. "

27

Dar cum rămâne cu nevoia noastră de maturitate, de perfectare, de
de săvârşire în ceea ce priveşte viaţa creştină? Coloseni 2:10 trâmbiţeaz ă: " Vo i
aveţi totul deplin în El. "
Răspunsul este acelaşi pentru orice nevoie ar putea avea cineva. Cură­
ţire. Biruinţă. Roada Duhului. Îndreptăţire. Sfinţire. Popular spus, " EI e! "
Aşadar, " Eu sunt calea " din Ioan 14:6 nu este o simplificare exagerată.
Şi cu siguranţă că nu este " har ieftin " . Mai degrabă, este cel mai scump har
imaginabil, pentru că nu am fost cumpăraţi cu bani, " ci cu sângele scump al
lui Hristos, Mielul fără prihană şi fără cusur " (lPetru 1 :1 9) .
Apropo, aceasta n u este " noua teologie " . Este Evanghelia!
După ce a parcurs şapte studii despre Isus, o tânără budistă a fost
întrebată ce părere are despre ceea ce auzise. Răspunsul ei: "E prea frumos ca
să fie adevărat " . Dar este adevărat. El este Calea şi Adevărul.
Adventiştii de ziua a şaptea care au accentuat comportamentul,
performanţa, ascultarea, legea, standardele, regulile şi condiţiile trebuie să
cunoască acest adevăr.
Adventiştii de ziua a şaptea care nu au nicio bucurie şi nicio siguranţă
în viaţa lor creştină trebuie să cunoască acest adevăr.
Adventiştii de ziua a şaptea care se încred în nivelul lor de realizări sau
sfinţire trebuie să cunoască acest adevăr.
Adventiştii de ziua a şaptea care sunt vinovaţi, împovăraţi, condam­
naţi şi care au obosit să încerce trebuie să înţeleagă acest adevăr.
Şi adventiştii de ziua a şaptea care pur şi simplu nu văd cum ar putea
vreodată să se ridice la înălţimea aşteptărilor trebuie să cunoască semnificaţia
bogată, puternică, mântuitoare a acestor trei cuvinte: " Eu sunt Calea. "
Să vă spun ce înseamnă ele pentru mine. Înseamnă că pot fi acceptat în
timp ce El mă face acceptabil. Pot fi desăvârşit în timp ce El mă desăvârşeşte.
Pot fi îndreptăţit în timp ce El mă sfinţeşte. Pot fi gata în timp ce El mă
pregăteşte. Pot fi complet în timp ce El îşi completează lucrarea în mine.
Pot fi salvat în timp ce El mă salvează. Este exact ceea ce voia să spună şi
Martin Lu ther când afirma:
" Când privesc la mine, nu văd cum aş putea fi mântuit. Dar
când privesc la Isus, nu văd cum aş putea fi pierdut. "

Siguranta mÎntuirii

28

- - -- -

- - �-

-- -

---

- -- -

- - -- -

Pe 21 mai 1946, Louis Slotin şi şapte alţi bărbaţi făceau un
experiment periculos lângă Los Alamos, New Mexico. Lucrau
cu doze de plutoniu, element ce produce o radioactivitate
mortală atunci când se regăseşte într-o anumită cantitate. În
timpul experimentului, dozele au fost împinse în mod
accidental prea aproape unele de altele, iar o mare scurgere de
radioactivitate a umplut încăperea. Slotin a reacţionat imediat.
Cu mâinile goale, a despărţit doz.e le radioactive. Însă făcând
astfel, s-a expus pe sine unui nivel fatal de radioactivitate.
Câteva zile mai târziu a murit. Ceilalţi şapte oameni au
supravieţuit.
Isus a coborât în acest laborator pământesc periculos, mortal în care noi
ne ducem viaţa. Pe cruce, El s-a aruncat asupra forţei distrugătoare,
explozive, a păcatului, acoperind-o cu trupul Său pentru ca noi să putem
scăpa şi trăi.
Trebuie să existe o cale ca să fii mântuit; pur şi simplu trebuie - şi, slavă
Domnului, există! Viaţa lui Isus în locul vieţii tale. Neprihănirea lui Isus în
locul neprihănirii tale. Desăvârşirea lui Isus în locul desăvârşirii tale.
Puritatea lui Isus în locul purităţii tale. Moartea lui Isus în locul morţii tale.
Oferă-i aceasta Tatălui prin credinţă şi vezi unde te duce.

Note:
1. Ellen White, Educaţic, pag. 18.

2. Ellen Whi te, Î/ldrulI/area copil u l u i, pag. 477.
3 . Ellen Whitc, Hris tos I U II/il/il I l / I I / ii, pag. 638.

caPiialul

5

o iernă Iără cusur

Vom începe acest capitol cu un test-fulger. Testele-fulger sunt mult mai
uşoare decât examenele mari, în toată regula, aşa că nu vă emoţionaţi cu
privire la acest test. Oricum, nimeni nu o să vă pună note pentru răspunsuri!
Să presupunem că, după instituirea slujbelor sanctuarului din Vechiul
Testament, cineva d i n poporu l l u i Du mnezeu ar ajunge la convingerea că este
vinovat de un anumit păcat şi s-ar duce la sanctuar cu o jertfă pentru a fi
înd reptăţi t î n a i n tea l u i Dumnezeu .
1. Ce i-a spus Dumneze u individ u l u i : săfie o jertfă sau să aducă o jertfă?
2. Despre ce a spus Dumnezeu să fie " fără cusur" : despre jertfi tor sau

despre jertfă?

3. Cui i se lua viaţa pentru a plăti preţul cerut de legea încălcată
Dumnezeu: păcătosului sau mielului?

a

lui

4. Ce făcea ispăşire: sângele păcătosului sau sângele mielului?
5. Era păcătosul îndreptăţit, curăţit, împăcat cu Du mneze u
era jertfitorul ideal sau pentru că aducea jertfa ideală?

Strângeţi foile. Urmează răspunsurile.

pentru că

30

Siguranta mÎntuirii

- -

- - - - -,- ---

-

-

Expresia " fără cusur " apare în Biblie pentru prima dată în Exod 12:5.
Acolo, Dumnezeu Însuşi dă instrucţiuni cu privire la jertfa de Paşte. EI a spus:
"
" Să fie un miel fără cusur. Eliberarea de sentinţa de moarte, ce apăsa asupra
închinătoriior depindea de jertfa lor. Trebuia să fie " fără cusur " pentru că ÎI
reprezenta pe Isus Hristos, " Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! "
(Ioan 1 :29) . Ei nu se puteau salva singuri. Unica lor speranţă de eliberare din
robia egipteană era stropirea sângelui unei jertfe. O jertfă indicată de
Dumnezeu. O jertfă " fără cusur" .
Biblia foloseşte apoi expresia " fără cusur " în contextul sanctuarului;
anume, cu privire la punerea deoparte a preoţilor pentru slujba lor. Ei erau
consacraţi, dedicaţi şi sfinţiţi pentru îndatoririle lor de preoţie şi slujire. Şi care
era condiţia necesară pentru aceasta? Conform textului din Exod 29:1, o jertfă
" fără cusur" . Nu este elocvent faptul că apostolul Petru îi descrie pe credin­
cioşii de astăzi drept " o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt "
(lPetru 2:9)? Consacrarea, dedicarea, sfinţirea noastră pentru viaţa şi slujirea
noastră se petrece în exact acelaşi fel ca a lor - printr-o jertfă " fără cusur. "
Vechiul Testament conţine şi alte instrucţiuni cu privire la modul în
care ar putea păcătoşii să fie îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu prin aducerea
tipului potrivit de jertfă în sanctuar. De încă patruzeci şi şase de ori acele
instrucţiuni spun că jertfa trebuia să fie " fără cusur " . Aceasta a fost ideea lui
Dumnezeu, acţiunea lui Dumnezeu, modul lui Dumnezeu de a " împăca
lumea cu Sine " (2Corinteni 5:19) .
Această expresie apare pentru ultima dată î n Biblie î n 1 Petru 1 :18-19:
căci
ştiţi
că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ... ci cu sângele
"
scump al lui Hristos, Mielul fară cusur şi fără prihană " . Şi, pe tot parcursul
istoriei, de la Moise la Petru - de fapt, de la Cain la " mulţimea pe care nu putea
s-o numere nimeni " - mântuirea este focalizată nu asupra jertfitorului, ci
asupra jertfei: Cel " fără cusur" .
la 25 de metti de slavă

Să vizităm sanctuarul. . . Cu ochii minţii, poţi vedea curtea exterioară,
altarul arderilor de tot, ligheanul şi tabernacolul proiectat cu măiestrie
împreună cu cele două încăperi ale sale?
Îi poţi vedea pe preoţi în înfăţişarea lor schiţată de Dumnezeu sluj ind la
altarul arderilor de tot şi spălându-se în lighean pentru ca, fiind curăţiţi, să
poată sluji în prima încăpere a Sanctuarului, în Locul Sfânt?
Poţi vedea frumuseţea, coloritul, măreţia, grandoarea, solemnitatea
tuturor acestor lucruri?

31

Îl poţi vedea pe preot examin ând jertfa unuia din copiii lui Du mnezeu
pentru a se asigura că jertfa este fără pată?
Îl poţi vedea pe cel pocăit, care, devenin d conştien t de păcatele sale, îşi
pune mâinile pe capul mielului şi îşi mărturis eşte păcatele, astfel
transferându-şi păcatele şi vinovăţia asupra jertfei desăvârşite, cu totul
inocente şi fără cusur?
Înţelegi că mielului i se tăia gâtuI, lui i se lua viaţa şi sângele lui era apoi
dus în sanctuar pentru a face ispăşire şi împăcare?
Când închinătorii îşi prezentau jertfele în curtea sanctuarului, ei stătau
la aproximativ douăzeci şi cinci de metri de Şecllină, manifestarea slavei lui
Dumnezeu din Locul Prea Sfânt. La douăzeci şi cinci de metri de slavă. La
douăzeci şi cinci de metri de prezenţa lui Dumnezeu. Douăzeci şi cinci de
metri între păcătos şi sfânt. Douăzeci şi cinci de metri între condamnare şi
îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu .
Păcătoşii nu puteau să treacă singuri pe lângă masa cu pâinile pentru
punerea înainte, pe lângă sfeşnicul cu şapte braţe şi pe lângă altarul tămâierii
până în Locul Prea Sfânt. Ei nu puteau să apuce perdeaua care despărţea
Locul Sfânt de Locul Prea Sfânt, să o dea la o parte, să dea buzna în prezenţa
Şechinei şi să spună: " Iată-mă cu jertfa mea, Doamne. Acum trei zile am
păcătuit şi m-am gândit că e mai bine să vin aici înainte să o fac din nou. " Slava
atotnimicitoare a lui Dumnezeu l-ar fi incinerat pe orice păcătos care ar fi
reuşit să ajungă până în acest punct.
Numai cu o jertfă puteau păcătoşii să acopere distanţa de douăzeci şi
cinci de metri până în prezenţa lui Dumnezeu. Numai cu o jertfă după planul
lui Dumnezeu, Un înlocuitor. O moarte. Sângele unei jertfe " fără cusur" . Nu
propriile lor conştiinţe întrista te ca jertfă, pentru că Dumnezeu spusese: " să ia
o parte bărbătească .fară cusu r . . . pentru ca jertfa să fie primită. Să nu aduceţi
niciuna care să aibă vreun cusu r, căci n-ar fi primită . . . să fie .fară cu sur, ca să fie
primită; să n-aibă niciun cusu r în ea. " (LeviticuI 22:19-21) .
Două expresii reprezintă cheia pentru înţelegerea sanctuarului ş i a
veştii bune pe care slujbele acestuia o ilustrau . Prima este cea pe care am tot
menţionat-o până acum, " fără cusur " . Versiunea engleză New King James
spune de câteva ori că închinătorii israeiliţi trebuia să se asigure că jertfele lor
erau " fără cusur" , în timp ce traducerea New In ternational Version spune de
vreo cincizeci şi şase de ori " fără defect " .
A doua expresie cheie este " să facă ispăşire" . Scriptura foloseşte
această expresie de aproape şaptezeci de ori. Podul care poate să acopere
distanţa de douăzeci şi cinci de metri până în prezenţa lui Dumnezeu era
numit ispăşire.

Siguranta mântuirii

32

,

-

-

-

-

Credincioşii din Vechiul Testament care înţelegeau aceste două
expresii şi care aduceau jertfele instituite de Dumnezeu puteau părăsi
sanctuarul cântând: " Nimic nu-mi desparte sufletul de Mântuitor " . Erau
curăţiţi, iertaţi, îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu . Erau împăcaţi cu
Dumnezeu şi plini de pace, bucurie şi siguranţă. Nu e de mirare că psalmistul
a scris cuvintele: " Calea Ta, O Dumnezeule, este în sanctuar " (Psalm 77:1 3,
versiunea engleză New King lames) .

Salvalflră sângeii
La încheierea unui serviciu divin, un bărbat cu o înfăţişare
inteligentă a venit la pastor şi a spus: " N u văd nicio nevoie de
sângele lui Hristos în mântuirea mea. Pot fi mântuit fără să cred
în sângele Lui vărsat. "
Pastorul a spus: " OK, şi atunci cum propui să fii mântuit? "
" Urmând exemplul lui Hristos " , a spus omul. " Aceasta este
suficient. "
Pastorul a răspuns: " Cred că este. Şi propui să faci exact acest
lucru în viaţa ta? "
" Exact" asta e ceea ce am de gând să fac şi sunt sigur că este
suficient.
" Foarte bine. Sunt sigu r că vrei să fie totul cum trebuie, de la
bun început. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune cum să facem
aceasta. Uite ce citesc cu privire Ia Hristos: " El n-a făcut păcat şi
în gura lui nu s-a găsit vicleşug " (lPetru 2:22) . Presupun că poţi
spune aceasta şi despre tine, nu-i aşa? "
Omul era vizibil stânjenit. " Ei bine " , a spus el, " nu pot spune
aceasta cu exactitate. Am mai păcătuit uneori. "
"
"Î n cazul acesta , a spus pastorul, " tu nu ai nevoie de un
exemplu, ci de un Mântuitor; şi singurul mod de mântuire este
prin sângele lui vărsat. "
Fără îndoială că avem nevoie de un exemplu. Şi nu este nici un dubiu că
Isus Hristos este Exemplul divin. Tânjesc să fiu ca El - să fiu curat ca EI, să
urăsc păcatul cum îl urăşte El, să-I fiu plăcut Tatălui aşa cum El I-a fost
întotdeauna plăcut Tatălui, să iubesc cum a iubit EI. Fie ca Duhul Sfânt să
creeze o foame şi o sete în fiecare dintre noi după reflectarea vieţii Sale şi
umblarea pe urmele Sale.

capilolul 5 � o jantă Iără cusur
-

--

---

--

---� - - -

33

Dar � vem nevoie � e un � ântuito r ş � ai mult decât de un exemp
lu.

.
fraze
dmtr-un catehlsm budlst exemp hflcă lipsa de spe ranţă şi de aju tor
Trei
a le omului din povestirea de mai sus: N i m en i nu poate fi mârLtu it de un altul .
Niciu n dumnezeII şi niciu n sfân t n il este În s tare să protejeze un om de consecin tele
propriilor sale fapte rele. Fiecare dill tre Ilai trebuie să devin ă propri ul său mânt uit;r. "
Dacă ispăşirea păcatelor mele depinde de imitarea exem plulu i lui
H ristos, Cel fără păcat, prin propriile mele p uteri, dacă trebuie să-mi
în deplinesc propria mântuire, dacă trebuie să-mi făuresc prop ria salvare
pentru ca să o prezint lui Dumnezeu ca jertfa mea pentru a merita viata
veşnică, atunci sunt cel mai nenorocit dintre toţi oamenii. Da, avem nevoie d e
un exemplu. Însă, mai mult decât orice altceva, avem nevoie de un Mântuitor,
de un Înlocuitor, de o Jertfă fără cusur care va fi perfect acceptabi lă înainte a lui
Dumnezeu, în locul nostru.
EBen White scria:
"

Jn curţile cerului nu va fi niciun cântec care să sune astfel:
Mie, care m-am iubit pe mine însumi, m-am curăţit şi m-am
răscumpărat singur, să-mi fie adusă slava şi cinstea, binecuvân­
tarea şi lauda.'"
" Nu putem face nimic, absolut nimic, care să ne recomande
favorii divine. Nu trebuie să ne încredem câtuşi de puţin în noi
înşine sau în faptele noastre bune; dar atunci când venim la
Hristos ca fiinţe greşi te, păcătoase, putem găsi od ihnă în
d ragostea Lui. Dumnezeu îl va primi pe orice om care vine la El
încrezându-se cu totul în meritele unui Mântuitor răstignit. " 2
Cartea Apocalipsei menţionează doar două cântări: cântarea lui Moise
şi cântarea Mielului. Şi ea îi înfăţişează pe toţi locuitorii cerului şi pe toţi cei
mântuiţi cântând aceeaşi cântare: " Vrednic eşti Tu ... căci ai fost junghiat şi ai
răscumpărat pentru Dumnezeu cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de
orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi
preoţi pentru Dumnezeul nostru; . . . Vrednic este Mielul care a fost junghiat, să
primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda ! "
(Apocalipsa 5:9-10,12) .
Iată jertfa t a înaintea l u i Dumnezeu:
" Istoria bisericii de pe pământ şi istoria bisericii răscum­
părate din cer îşi au centrul la crucea de pe Golgota.")

34

Siguranta mântuirii

_ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _

L _ _ _ ______ _ _ _ _ _ _ __

-

Pentru a fi drept înaintea lui Dumnezeu, primit de Dumnezeu,
împăcat, răscumpărat, salvat, credinciosul din Vechiul Testament trebuia să
aducă o jertfă. Planul de salvare din Noul Testament nu este câtuşi de puţin
d iferit de planul de mântuire din Vechiul Testament. Dumnezeu cere jertfa
Unuia fără cusur. Dumnezeu îi primeşte pe oameni pe baza unei jertfe " fără
cusur " . Aceasta înseamnă că astăzi, jertfa mea trebuie să constea fie din mine
însumi şi încercările mele de a imita exemplul lui Hristos şi de a-mi realiza
propria mântuire, fie din jertfa lui Isus Hristos care a fost oferită de Tatăl, care
ştia că nu am putea pentru nimic în lume să aducem jertfa singuri.

Un zdrobhortest al credinţei
Cu mai bine de cinci sute de ani înainte ca Dumnezeu să instituie
slujbele de Ia sanctuar, I-a trecut pe Avraam printr-un test extrem de dificil,
jertfirea fiului său Isaac - ştiţi, cel care trebuia să fie mijlocul îndeplinirii
binecuvântărilor legământului. Din acest test al credinţei, aproape nimicitor,
s-a născut una din cele mai frumoase revelaţii ale evangheliei şi ale planului
de mântuire din timpul Vechiului Testament. Pentru că, în ultimul moment,
chiar când Avraam şi-a ridicat mâna ca să-şi ucidă fiul, o voce a venit din cer:
" Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de
Dumnezeu . . . . Avraam a ridicat ochii şi a văzut înapoia lui un berbece,
încurcat cu coarnele într-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecele şi I-a
adus ca ardere de tot În locul fiului său . Avraam a pus locului aceluia numele:
Domnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: , La muntele unde Domnul va
purta de grijă'" (Geneza 22:1 1-14) .
În Fiul Său, Dumnezeu a oferit o jertfă " în locul " . O jertfă " în locul lui " .
O jertfă " în locul nostru " . Aceasta înseamnă că noi suntem " primiţi în
Preaiubitul Lui. " Din iubirea Lui de neînţeles, Dumnezeu a oferit o jertfă care,
acceptată fiind în ceea ce ne priveşte, va însemna mântuire, împăcare şi viaţă
veşnică pentru noi.
Atât de mulţi creştini astăzi nu au prins frumuseţea acestui adevăr
simplu care aduce atâta eliberare, pace, bucurie şi libertate în Hristos! Ei
ascultă, dau zeciuială şi trăiesc sănătos ca să îmblânzească Dumnezeirea - ca
să-I fie plăcuţi lui Dumnezeu, ca să câştige favoarea Lui, ca să obţină
aprobarea Lui. " Doamne, uite vegetarianismul meu, sper că Îţi place. "
" Doamne, uite jertfa mea pentru Tine: am aruncat televizorul la gunoi, iar
când vei veni, am încredere că Îţi vei aduce aminte că nu am în casă aşa ceva. "

" Doamne, uite jertfa mea pentru Tine: am ieşit din oraş, trăiesc acolo unde nu
există curent electric, ceea ce mă face să nu mai fiu lumesc, şi sper că vezi asta. "

�lJi1011!1 5 O ��ă l�ră cusur
-

35

Nu e nimic rău în sine, în a face cele de mai sus, însă singu ra jertfă care
mântuir e înaintea lui Dumnez eu este Mielul Său, Cel oferit lui
aduce
va
A vraam care a fost părintele tuturor celor ce cred. Iubitorul nostru Tată ceresc
a oferit Jertfa desăvârşită , pe Cel " fără cusur" - pe Fiul Său ! Nu există nicio altă
jertfă ca Aceea pe care El a oferit-o.
Înseamnă deci că faptele mele nu contează? Înseamnă deci că
dezvoltarea mea spirituală şi sfinţirea nu au nicio valoare? Chiar e degeaba
toată ascultarea mea? Şi strădania de a-mi îndeplini mântuirea nu contează
chiar deloc înaintea lui Dumnezeu?
Bineînţeles că da. Toate acestea contează ca rod al mântuirii noastre
prin credinţa în Isus Hristos, Jertfa oferită de Însuşi Dumnezeu. Însă aceste
lucruri nu sunt rădăcina, ci rodul. Lucrurile pe care le fac în ascultare
iubitoare de El, viaţa pe care o trăiesc, dezvoltarea pe care o obţin datorită
lucrării Duhului Sfânt toate sunt roadele jertfei mântuitoare, iubitoare pe care
Dumnezeu a oferit-o pentru salvarea mea. Cineva a scris: " nu-mi pot aduce
singur mântuire, ci numai Domnul poate, dar pentru dragostea Fiului Său, îi
voi sluji ca rob, în toate. "
Cineva poate să obiecteze: Pavel a scris că trebuie să aducem trupurile
noastre " ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; . . . o slujbă
duhovnicească " (Romani 12:1). Nu spune asta că noi ar trebui săfim jertfa?"
Ba da, cum spune şi sloganul din armată: " Fii tot ce poţi fi" . Şi, prin
harul lui Dumnezeu, fă din tine o jertfă de recunoştinţă, o jertfă de mulţumire,
o jertfă de laudă adusă lui Dumnezeu pentru jertfa pe care El a oferit-o. Însă
nu putem aduce decât o singură jertfă pentru păcat, de împăcare, de ispăşire
care este sfântă şi fără cusur, fără defect, fără pată - Mielul lui Dumnezeu.
Este de o importanţă crucială reţinerea adevărului cu privire la modul
în care erau îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu oamenii din Vechiul
Testament. Ei nu erau îndreptăţiţi înaintea Lui fiind jertfa, ci adu când-o. Tot aşa
trebuie să facem şi noi astăzi!
Înaintea lui Dumnezeu pot să vin cu orice, cu realizările mele, cu gradul
meu de sfintire, cu ascultarea mea, cu orice altceva pe post de jertfă . . . Pot şi să
mă aştept c � El să mă primească pe baza a ceea ce am făcut sau ce sunt. Însă nu
aş putea clinti un milimetru imaginea pe care o are Dumnezeu despre mine.
Pe de altă parte, pot să-I aduc lui Dumnezeu jertfa " pentru " , jertfa "în locul
lui " , jertfa înlocuitoare, şi anume jertfa Mielului lui Dumnezeu. Şi atunci sunt
sigur că Dumnezeu mă vede al tfe1 , pentru că vede Jertfa. De aceea Ellen Whi te
a scris că nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la ce crede Dumnezeu despre
noi, ci cu privire la ce crede El despre Hristos.

Siguranta mÎntuirii

36

- ----

- -' - - -- -- ----- ----- -

Nu ştiu dacă istorisirea care urmează este adevărată, dar îmi place.
Pe o bisericuţă din Germania se află un miel de piatră. Se
spune că, atunci când biserica era în curs de construcţie, unul din
lucrători a căzut de pe acoperiş pe pământ. Prietenii au coborât
cât de repede au putut, aşteptându-se să-I găsească mort. Însă
era efectiv nevătămat. Un miel păştea acolo, iar el căzuse pe miel,
zdrobindu-l cu totul. A fost atât de recunoscător că mielul i-a
salvat viaţa încât a ales să sculpteze un miel de piatră ca
amintire.�

salva.

Creştinii ştiu ce înseamnă să aibă un Miel care să moară pentru a-i

Note:
1. Ellen Whi te, Mărlu rii pell irl/ p redica tori, pag. 456.

2. Ellen Whi te, Mărtll rii selecta te, voI . 1 , pa g . 353-354.

3 . Ellen White, Mărtu rii PCll trl/ predica tori, pa g . 433.
4 . Paul Lee Tan, Thc El1cyclopcdia of 7lO0 1II l1straliol1s: 5i�I1S of/le Times, pag. 940.

C8PiiOlUl 6
o rugăciune prea trumo asă
pentru a ti Înă ltată
,

Un om acuzat stă înaintea judecătorului, tot viitorul său atârnând de
cuvintele pe care le va spune reprezentantul juraţilor. Apoi, primul jurat
anunţă : " Onorată instanţă, I-am găsit pe acest om nevinovat de niciunul din
capetele de acuzare. " Acu zatul este atâ t de uşurat, atât de îmbărbătat, atât de
bucuros, încât nu-şi mai încape în piele. N u va uita niciodată cuvintele
primului j urat şi emoţiile acelui moment.
° americancă a fost răpită de terorişti. Răpitorii ei folosesc toate
mijloacele posibile pentru a smulge o recompensă cât mai mare pe care să o
poată folosi în propaganda lor împotriva Am e ricii. Cu o furie neînd uplecată,
ca de coşmar, aplică asupra nefericitei ostatice un tratament constând în
bătaie, privare de somn, izolare, spălare de creier şi ameninţări cu
decapitarea. Însă, la un moment dat, toate încetează . Să fie doar liniştea
dinaintea furtunii? Apoi uşa camerei în care este ţinută se deschide violent, iar
un răpitor mascat înarmat cu un AK-47 s pune într-o engleză stricată: " Ia-ţi
lucrurile, scroafă. Îţi dăm drumul să pleci. Eşti o femeie liberă. " Iar ostatica
pleacă, neştiind dacă visează sau e realitate.

Şeful vine în biroul unui angajat şi spune cu seriozitate: " John, sunt
două lucruri despre care vreau să-ţi vorbesc, iar acestea te vor afecta pe tine şi
familia ta. " John înghite în sec şi spune: " Da, domnule. " Apoi şeful continuă:
" Primul lucru despre care vreau să-ţi vorbesc este promovarea ta la

38

Siguranta .mântuirii

cond ucerea departamentului în care lucrezi, iar al doilea lucru este o
frumoasă şi consistentă creştere de salariu . " John este aproape să cadă cu
scaunul de uşurare şi emoţie.
Pe măsură ce facturile se adună, tânăra studentă este deprimată şi
descurajată. Se gândeşte să renunţe pentru că pur şi simplu nu mai poate să
facă faţă în acelaşi timp atât presiunilor financiare ale tututor cheltuielilor
neprevăzute cât şi programului încărcat de studiu. De parcă n-ar fi destul, mai
este şi chemată imediat în biroul şefului de la serviciu. Pare mai mult o
soma ţie decât o invitaţie. Până aici mi-a fos t, se gândeşte î n sinea ei . Şi nici măcar
n u va fi decizia mea. Când intră, administratorul afacerii în persoană o aşteaptă
de cealaltă parte a biroului pentru a-i vorbi. " Jennie, cred că o să-ţi placă ce
urmează " , spune el cu un zâmbet şi o sclipire în ochi. " Toţi cei patru ani de
facultate tocmai au fost plătiţi în întregime. " Jennie este gata să plonjeze pe
orbită fără nici un ajutor de la NASA!
Sirena maşinii de poliţie şi luminile intermitente roş-albastre tocmai te­
au determinat să ieşi de pe carosabil, aproape forţându-te să intri în şanţ. Cu
pulsul semănând cu al unui metronom mutant, aştepţi chinuitoarea veşnicie
(care de fapt durează puţin peste un minut) până când poliţistul ajunge la
fereastra maşinii tale cerându-ţi permisul. Îşi scoate carneţelul (e de­
adevăratelea?), îţi pune câteva întrebări, iar în final spune: " De data asta nu-ţi
voi da amendă, dar . . . " Uhhh! Nu te-ai fi gândit vreodată că o să auzi asta.
Sunt absolut sigur că niciunul din simţămintele mai sus menţionate nu
ar fi putut egala, nici vorbă să depăşească, pe cele ale ucenicilor atunci când
L-au auzit pe Isus înălţând rugăciunea aceea - cea pe care a făcut-o chiar
înainte să părăsească camera de sus în acea fatidică seară de joi. Cea pe care a
făcut-o cu numai câteva ore înainte de a fi trădat şi arestat în grădina
Ghetsimani.
A fost o rugăciune cum nu mai auziseră niciodată până atunci de la
Isus. Este cea mai lungă rugăciune consemnată a Mântuitoru lui; practic se
întinde pe un capitol întreg - Ioan 17. Când S-a rugat, ucenicii tocmai erau pe
calc să părăsească atmosfera acelor preţioase momente de părtăşie petrecute
împreună cu Isus în camera de sus şi să păşească într-una din cele mai
întunecate şi zdrobitoare zile din întreaga lor viaţă. Însă au intrat în acele
ceasuri cu picioarele curate, spălate şi cu inimile pline de amintirea unei
rugăciuni care era prea frumoasă pentru a fi înălţată.

. !=�!li!1�1...1 6

-

o rugăciune prea 'rumoasă

39

Acea muiclune de Joi seara
Această rugăciune a lui Isus conţine şapte afirmaţii cu privire Ia ucenici
pe care sunt sigur că greu le-a venit să le creadă atunci când le-au auzit.
Vorbeşte cu Tatăl Său despre Ilai ? trebuie să se fi gândit ei. " Ai auzit ce I-a spus
Tată lui Său despre . . . ? " probabil că s-au întrebat unii pe alţii. Ce bucurie, ce
asig urare, ce uşurare, ce speranţă trebuie să fi adus rugăciunea Lui în inimile
lor!
În prima dintre aceste afirmaţii cu privire Ia ucenici, Isus I-a spus
Tatălui Său: " Ei au păzit cuvântul Tău " (Ioan 17:6). Oamenii care Îl urmează
pe Hristos vor păzi Cuvântu l lui Dumnezeu . Păzirea Cuvântului Său este
roada care apare în viaţa unui adevărat credincios. Isus a lăudat biserica din
Filadelfia pentru că " ai puţină putere, dar ai păzit Cuvân tul Meu şi nu ai
tăgăduit numele Meu " . (Apocalipsa 3:8) .
Isus a spus că nu este suficient să spui cuvintele care trebuie spuse, nici
să vorbeşti ce trebuie vorbit. " Cel care face voia Tatălui Meu " va moşteni
împărăţia (Matei 7:21 ) . " Credinţă şi-ascultare, nu-i nicio altă cale " . Iar în
această rugăciune din camera de sus, Isus I-a spus Tatălui Său despre ucenici:
"
" Ei au păzit Cuvântul Tău . Aceste cuvinte au ajuns la urechile ucenicilor. Le­
au auzit. Cui nu i-ar plăcea să-L audă pe Însuşi Mântuitorul rugându-Se astfel
în ceea ce-l priveşte?
A doua afirmaţie minunată pe care Isus a făcut-o în faţa Tatălui cu
privire la cei doisprezece apare în Ioan 1 7:8: " Ei au crezut că Tu M-ai trimis " .
Nu este nimic mai important în planul de mântuire decât o credinţă personală
într-un Mântuitor trimis de un Dumnezeu personal în favoarea noastră.
Aceasta este o condiţie absolută. Ioan 6:40 spune: " Voia Tatălui Meu este ca
oricine vede pe Fiul şi crede în El, să aibă viaţă veşnică. " Iar mai târziu, Ioan
scria: " Oricine crede că Isus este Hristosu l este născut din Dumnezeu . . . V-am
scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui
Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. " (lIoan 5:1,13). Cum putem măsura impor­
tanta credintei în ceea ce priveşte mântuirea? Şi totuşi în rugăciunea prea
bu � ă ca să fie făcută, ucenicii au auzit acest lucru de la Isus Însuşi: " Au
crezut " . Iar uimitoarea rugăciune a continuat.
Observaţi ce a ieşit mai departe de pe buzele Domnului Isus Hrist�s:
sunt
ai Tăi " (Ioan 17:9) . Versiunea New Living Translation spune: "Ei Iti
"

40

Siguranta mântuirii
_

___

_

____

-l__ _

__ _ _ _ _ __ _

_

aparţin " . Ce însemna acest lucru? Însemna că Petru, Iacov, Ioan, Andrei � toţi
ceilalţi erau oile lui Isus, aleşii Săi, copiii Săi, oamenii Săi. Aceasta a spus Isus
�în-rllgăclunea Sa. Au auzit asta cu urechile lor.
Cuvintele uimitoare ale lui Isus cu privire la ucenici nu s-au oprit. EI i-a
spus Tatălui: " Eu sunt proslăvit în ei " (versetul lO) . " Tată " , sPEDea El, " aceşti
pescari, acest zelot, acest vameş, aceşti galileeni needucaţi, neciopliţi, Filip cel
cu inima zăbavnică atunci când e vorba să creadă, Toma cel plin de îndoială şi
ceilalţi, sunt ai Tăi şi prin ei, numele �u a fost proslăvit. "
Pâ� îngerii cei sfinţi se străduiesc să atingă scopul de a-I proslăvi pe
Dumnezeu. Acesta este punctul în j urul căruia se concentrează marea luptă şi
planul de mântuire. Îndreptăţirea numelui lui Dumnezeu şi glorificarea Lui
.
fiecărei fiinte
înaintea între lui 'univ
� create.
Pen ru orice fiinţă, atingerea acestui scop reprezintă o realizare uimitoare a
harului lui Dumnezeu. Iar Domnul Isus Hristos i-a socotit pe ucenici în rândul
celor care au atins acest scop. Datorită vieţilor lor şi datorită iubirii lor şi
pentru că au ales să-L urmeze şi să rămână cu EI şi să umble pe urmele Sale şi
datorită mărturiei lor, ei au proslăvit Numele Său ! Asta I-a spus Isus Tatălui
----despre ucenici.
,

-

. �

Uimirea, uşurarea şi bucuria ucenicilor trebuie să fi cunoscut un
crescendo atunci când au auzit următorul l ucru pe care Mântuitorul l-a spus
Tatălui: " niciunul din ei n-a pierit " (versetuI 1 2) . Ce agonie trebuie să fi simţit
Isus atunci când a adăugat " afară de fiul pierzării " . Este ca şi cum ar fi spus:
să-i salvez pe toţi cei doisprezece ucenici, însă
" Tată, am vrut atât de mult
Iuda nu a vrut să Mă lase. "
Există numai două stări spirituale în care se poate găsi cineva: mântuit
sau pierdut. Sunt destul de sigur că ucenicii erau ca noi, adică trebuie să se fi
întrebat de multe ori dacă vor reuşi vreodată. Mulţi oameni trăiesc cu simţă­
mântui chinuitor de nesiguranţă cu privire la faptul dacă sunt sau nu într-o
relaţie mântuitoare cu Isus Hristos chiar şi atunci când fac tot ce pot mai bine
pentru El. Însă în acea joi seara, ucenicii au auzit: " Nimeni dintre ei n-a pierit,
Tată, afară de unul. " Ferice de ucenici. Vai şi amar de Iuda.
Asigurarea a continuat să vină în cuvintele lui Isus: " ei nu sunt din
"
lume (versetuI 14) . Versiunea Tlze Livillg Bible spune: " Ei nu se potrivesc cu ea
[lumea] . " Hristos spunea: " Tată, aceşti urmaşi ai Mei sunt diferiţi, exact cum
era planul. Ei sunt cu adevărat străini şi călători. Tată, interesele şi gusturile

_

���i��l ul �_- O rugăciun e prea 'rumoasă

41

lor şi până şi înclinaţiile lor sunt în mod evident despărţite de lume. Sunt
deosebiţi. Sunt despărţiţi, aşa cum era planul. " Ce ar însemna pentru tine
dacă ai putea să-L auzi pe Isus spunându-I Tatălui că nu eşti din lume?
În cele din urmă, Isus S-a rugat: " Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să
fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu " (versetul 24) . Gândiţi-vă.
O rugăciune prea bună ca să fie făcută! " Tată, îi vreau pe aceşti credincioşi, pe
aceşti urmaşi cu Mi �e . . . cu Noi. " Ei au auzit realmente aceste cuvinte ca şi
cum Isus ar fi spus: " Ii vreau pe Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Bartolomeu,
Matei, Toma, Tadeu, Simon şi Iacov fiul lui Alfeu - îi vreau pe toţi cu Mine. ÎI
"
vreau şi pe Iuda, Tată, dar ei nu Mă vrea.
Rugăciunea aceasta este aproape incredibilă! Ucenicii trebuie să-şi fi
spus unii altora: " Despre noi a vorbit Isus? " Ce speranţă trebuie să fi adus
rugăciunea lui Hristos! Ce asigurare! Ce bucurie! Cu adevărat, trebuie să fi
fost o rugăciune prea bună ca să fie făcută. Însă nu vom înţelege cele şapte
afirmaţii uimitoare cu privire Ia ucenici din rugăciunea lui Isus până când nu
ne vom aminti cine şi ce sunt ucenicii cu adevărat.

Adevăml despre ucenici
Ştiu că unii vorbesc despre ucenici ca Sfântul Matei, Sfântul Ioan, etc.
Probabil majoritatea dintre noi au impresia că datorită avantajelor lor
spirituale de a trăi şi călători alături de Maestru timp de trei ani, ei au atins o
experienţă cu mult dincolo de ce ar putea avea oricare dintre noi. Pentru că
suntem atât de îndepărtaţi de ei şi nu i-am cunoscut personal, putem tinde să
credem că au fost perfecţi.
Niciunul dintre noi nu ar alege în mod intenţionat să fie excesiv de critic
faţă de ucenici. Totuşi ei nu erau nimic altceva decât nişte fiinţe umane care
aveau acelaşi fel de carne şi sânge ca tine şi ca mine. Iacov a scris că până şi
marele profet Ilie " era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi " (Iacov 5:17).
Umanitatea ucenicilor a ieşit adesea la iveală, aşa cum face şi a noastră. Uneori
ne pierdem cumpătul. Şi ei şi-l pierdeau. Cădem în acelaşi punct din nou şi
din nou. Şi lor li se întâmpla. Adesea progresăm extrem de încet, înţelegem
greu, credem cu dificultate. Şi ei erau la fel .
Despre Filip, s e spune că era " zăbavnic l a inimă, slab î n credinţă" .
Hristos Lu mina lumii ne aminteşte că apostolul Ioan - ştiţi, cel pe care-I iubea
Isus - a fost un om cu un temperament vulcanic, cu un spirit de răzbunare şi
critic, era mândru, pus pe ceartă şi ambiţios să fie al doilea după Hristos în
împărăţie.' Petru avea o gură atât de mare, încât adesea îi intrau în ea ambele

42

Siguranta mintuirii

--�-- . _-- - -- - - --

--- -

-

picioare. Greşeala era ceva la ordinea zilei, iar Isus adesea l-a mustrat, uneori
destul de dur. Iacov avea un curriculum vitae cu destule negative, inclusiv
porecla de " fiu al tunetului " şi poftea după o poziţie înaltă la dreapta sau la
stânga lui Hristos.
În acea rugăciune prea frumoasă să fie făcută, Isus I-a spus Tatălui
despre urmaşii Săi că " au crezut " . Însă de multe ori El i-a mustrat pentru
necredinţa lor, pentru lipsa de credinţă! Când a fost răstignit, ei nu au crezut
că El va învia din mormânt. De fapt, când Hristos era pe cruce, ei s-au îndoit
realmente de divinitatea Lui. După toate minunile la care fuseseră martori,
după toate manifestările care-I dovediseră puterea, după trei ani plini de
motive întemeiate, minunate de a crede, încă s-au îndoit. Cu toate acestea,
Isus a spus: " Ei au crezut " .
în rugăciunea Sa, Mântuitorul a spus despre ucenici: " Ei nu sunt din
lume" . Şi totuşi, cu aproximativ trei ore înainte, ei erau cu toţii supăraţi unii pe
alţii şi abia dacă-şi vorbeau, pentru că se certaseră cu privire la cine urma să fie
cel mai mare în împărăţie. Nu vi se pare că manevrele lor pentru o poziţie,
căutarea funcţiei celei mai înalte şi ţinerea cu dinţii de poziţia cea mai
favorabilă se simt de la o poştă ca fiind ceva de-al lumii? Atunci cum de a
putut Isus să-I spună Tatălui: " Ei nu sunt din lume" ?
Când Isus S-a rugat " Eu sunt proslăvit în ei " , nu este ceva în noi care ne
face să spunem: " Chiar aşa, Doamne? Vorbeşti de ucenicii Tăi - acei urmaşi
needucaţi, neciopliţi? " Încă îi dispreţuiau pe samariteni. Asta se numeşte
rasism. Ura era ridicată la rang de artă pentru unii dintre ei. Petru învăţase o
mulţime de lucruri minunate de la Maestrul său, însă nu se dezvăţase să
înjure şi, cu numai câteva ore după ce Isus a spus cuvintele " Eu sunt proslăvit
în ei " , a deşirat o plasă întreagă de înjurături pescăreşti grosolane. Şi oare Îl
glorificau ei pe Isus atunci când, fiind luat prizonier în grădină, L-au părăsit
cu toţii şi au fugit?
Nu am intenţia să diminuez frumuseţea rugăciunii lui Hristos şi a celor
şapte lucruri uimitoare pe care le-a spus Tatălui despre ucenici. Mai degrabă,
aş vrea să sporesc frumuseţea acelei rugăciuni arătând ceea ce erau ucenicii în
realitate atunci când Isus a spus ceea ce a spus şi S-a rugat aşa cum S-a rugat.
Erau fiinţe umane slabe, nevolnice, căzute. Erau ei demni de sentimentele pe
care El le-a exprimat în faţa Tatălui? Nu ! Era lucrarea harului desăvârşită în
viaţa lor? Fără îndoială că nu! Şi tocmai acest fapt este acela care face această
rugăciune aproape de necrezut.
De ce a dat Isus în rugăciunea Sa impresia că ei ajunseseră la succes din
punct de vedere spiritual?

_�a pholu I 6

-

o rugăciune prea Irumoasă

43

Unii ar răspunde că Isus S-a rugat acea rugăci une în vedere a a ceea
ce
ucenicii ar fi devenit după strădanii, după întocmi rea prop riei lor mân tuiri,
după obţinerea biruinţei, după ce lupta s-ar fi sfârşit, după ce toti ar fi fost
martirizaţi. În termeni teologici, aceasta este numită eisegeză. Adi�ă să înc erci
să faci ca textul biblic să spună ceea ce vrei tu să spună. Gânditi-vă la ucenici
Iăfăindu-se mulţumitori în aura lucrurilor pe care Isus le-a s us despre ei şi
exprimându-ş i recunoştinţa faţă de EI pentru pecetea aprobatoare. Apoi
imaginaţi-vă cum s-ar fi simţit dacă EI ar fi răspuns: O h credeaţi că mă refer
la voi aşa cum sunteţi chiar acum, la starea în care vă găsiţi cu toţii? Nici vorbă,
mă refeream la momentul în care veti ajunge la final, când veti obtine biruinta
"
definitiv, când veti deveni într-adev ă r sfintiti şi fără păcat. "

p

"

,

,

,

,

,

In ciuda eşecurilor lor
Domnul Isus nu S-a rugat aşa din prlcma greşelilor şi eşecurilor
ucenicilor. S-a rugat aşa în ciuda acestora. Ucenicii doreau mai mult decât
orice pe lume să stea în prezenţa Lui, şi acolo îi găsim. Păcătuiau până şi în
prezenţa Lui, însă important este că erau acolo. (Nu luaţi acest lucru drept un
permis de păcătuire pentru noi) . Erau cu El şi stăteau cu El. Iar când ei au
păcătuit, El nu i-a părăsit!
Isus putea să Se roage aşa cum a făcut-o şi putea spune ceea ce a spus
pentru că ucenicii nu se aflau pe un făgaş al răului - acel mod de viaţă când
păcatul este o practică pe faţă, continuă, în flagrant. A cădea în păcat este cu
totul şi cu totul diferit de a fi în păcat până la gât şi controlat de acesta tot
timpul.
Da, ucenicii nu aveau multă credinţă. Însă aveau suficientă ca să vină la
Hristos şi suficientă ca să rămână cu EI. În mod evident, aveau suficientă ca El
să se poată ruga: " Ei au crezut " .
De ce a putut Isus să facă rugăciunea din Ioan I7? Pentru că ucenicii au
căutat iertare atunci când au căzut. Pentru că au crezut şi au nădăjduit şi s-au
bizuit pe El. Pentru că au primit mustrarea, au înţeles problema şi s-au
schimbat conformându-se sfatului. Pentru că, atunci când se îndepărtau, au
continuat să se întoarcă. Pentru că au stăruit în încercarea de a fi ca El. Pentru
că orientarea vieţilor lor, tendinţa generală a vieţilor lor era spre cer. Pentru că
scopul lor cel mai de căpătâi era să-L iubească pe Isus, să-I slujească şi să-I fie
credincioşi.
Unii vor spune că această teorie fixează un standard prea jos pentru ca
"
Tatăl să ne accepte. Alţii se vor bucura pentru că "în Hristos , Tatăl ne
primeşte aşa cum suntem. Însă ar fi bine să ţinem minte aceasta :

44

�i gUra� DI�n� i ri i

_ _ _ _ _ � ____

___ _ _

_

_ _

_ __ _ _

___

_

" Petru şi fraţii săi fuseseră spălaţi în marele izvor deschis
pentru ispăşirea de păcat şi fărădelege. Hristos i-a recu noscut ca
fiind ai Săi. ,, 2
Ellen White mai scrie:
" Când în inimă există dorinţa de a-L asculta pe Dumnezeu,
când se fac eforturi în scopul acesta , Isus primeşte această
dispoziţie şi acest efort drept cea mai bună slujire a omului, El
compensând neajunsul prin propriile Sale merite divine.'"
Iată de ce a putut Isus să înalţe rugăciunea aceea prea frumoasă pentru
a fi înălţată. Şi ce uşurare trebuie să fi adus această rugăciune ucenicilor! Ce
bucurie! Ce siguranţă! Ce recunoştinţă! Şi ce veritabil tsunami de dragoste
îndreptat spre binecuvântatul Maestru care făcuse posibile toate aceste
lucruri!
Pentru a evidenţia ideea măreaţă din paragraful anterior, gândi ţi-vă la
aceasta:
" Hristos priveşte la spirit, iar atunci când ne vede purtându­
ne povara cu credinţă, sfinţenia Lui desăvârşită acoperă
neajunsurile noastre. Când facem tot ce putem mai bine, El
devine neprihănirea noastră.'"
Da, o rugăciune prea frumoasă ca să fie înălţată . Un lucru prea frumos
ca să fie adevărat. O iertare prea frumoasă ca să fie acordată. O neprihănire
prea desăvârşită ca să fie împărtăşită. O mântuire prea minunată ca să fie
oferită. Însă ucenicii au auzit acele şapte afirmaţii cu urechile lor. Totul era
"
" de-adevăratelea , era live!
Ce ar fi dacă L-am putea auzi pe Hristos înălţând acea rugăciune şi am
şti că se roagă în legătură cu noi?
Avem o veste bună! " Mă rog " , a spus Isus " nu numai pentru ei, ci şi
pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. " (Ioan 17:20) .
Dacă ne încredem în Isus cum au făcut-o ei; dacă trăim în prezenţa Lui
şi rămânem acolo, aşa cum au făcut-o ei; dacă în inima noastră se află dorinţa
de a-L asculta pe Dumnezeu, aşa cum era într-a lor; dacă scopul nostru cel mai
de căpătâi este să-L iubim, să-I slujim, să-L ascultăm şi să-I fim credincioşi
până la moarte, aşa cum a fost şi al lor, rugăciunea care era prea frumoasă ca să
fie înălţată a fost înălţată pentru noi!

capRolul 6

-

o rugăciune prea frumoasă

Note:
1. Ellen Whi te, Hris los l u m i / I n l!l ll/ii, pag. 295 .
2. Ibid, pag. 646.
3 . Ellen Whi te, S iglls ofille rimes, 16 i u nie 1 890 .

4. Ellen Whi te, Mărlu rii alese, voI. 1, pag. 368.

45

caPiiolul

1

Cum arată un sfânt;'

Cuvintele sfânt şi sfinţi sunt folosite de aproape o sută de ori în Biblie. În
toate aceste texte, în toate aceste numeroase situaţii, există un singur caz, unul
singur, când un anume individ este numit sfânt. Puteţi ghici cine ar putea fi?
S-ar putea să nu vă vină să credeţi dacă v-aş spune, aşa că voi cita textul.
Psalmul 1 06 recapitu lează cum Israel s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi
a păcătuit făţiş. Apoi, în versetele 16 şi 1 7, spune: "Î n tabără au fost geloşi pe
Moise, şi pe Aaron, �fân tlll O(Jmnll llli. Atunci s -a deschis pământul şi a înghiţit
pe Datan şi s-a închis deasupra cetei lui Abiram " .
Aceste versete mi se par de necrezu t . Desemnarea lui Aaron ca sfânt
urmează imediat după menţionarea lui Moise, aşa că de ce nu spune Biblia
"
" Moise, sfântul Domnului ? Dacă ar trebui să faci o listă a oamenilor care s-ar
califica pentru titlul de " sfânt " , ţi-ar trece măcar prin minte numele lui Aaron,
asta ca să nu mai vorbim dacă ar avea vreo şansă să fie între primii 20?
Ce explicaţie să fie aici? A fost Aaron altfel decât se crede în mod
obişnuit, sau nu cumva cuvântul " sfânt " înseamnă altceva decât am crezut? A
examina aceste întrebări presupune a avea ochii deschişi pentru perspective
inedite ale harului uimitor al Tatălui nostru din ceruri şi pentru a descoperi
noi speranţe şi încurajări cu privire la modul în care El Îşi priveşte copiii,
modul în care El ne vede, de fapt, " în Hristos " . Şi atunci când ajungem la o
perspectivă proaspătă asupra minţii, inimii şi iubirii lui Dumnezeu, Îl vom
iubi şi mai profund, ne vom încrede în El şi mai deplin, şi-L vom asculta cu şi
mai multă râvnă, pentru că iubirea dă naştere la iubire.

48

Fără îndoială că Aaron avea multe părţi bune. Chiar dacă e limpede că
fratele său, Moise, îl eclipsa, era un personaj foarte important şi un mare
conducător - atât de mare încât Ellen White vorbea despre el ca " unul din cei
mai iluştri bărbaţi care au trăit vreodată " .'
Tot ea a făcut şi o menţiune extrem de importantă cu privire la Aaron şi
Moise:
" Ei erau bărbati înzestrati cu mari daruri naturale şi toate
forţele lor se dez� oltaseră, �rescuseră şi se înnobilaseră prin
legătura lor cu Cel Infinit. Ei îşi consacraseră viaţa într-o
activitate neegoistă pentru Dumnezeu şi pentru semenii lor;
înfăţişarea lor dădea dovadă de o mare putere intelectuală,
statornicie, intenţii nobile şi o puternică iubire, . . . şi se
împărtăşiseră cu binecuvântările explicite ale lui Dumnezeu. " 2
Moise însuşi a fost atât de ezitant să răspundă chemării pe care i-a
făcut-o Dumnezeu de a-I scoate pe Israel din Egipt, atât de îngrijorat cu privire
la capacitatea lui de a comunica eficient ca purtător de cuvânt al lui
Dumnezeu, încât Exod 4:14 consemnează: " Atunci Domnul S-a mâniat pe
Moise şi a zis: Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte
uşor. " Aaron vorbea fluent egipteana. De fapt, ni se spune că era elocvent. În
mod evident, era destul de mult familiarizat cu înalta clasă a societăţii
egiptene, spre deosebire de Moise. La urma urmei, Moise nu fusese mai deloc
nevoit să vorbească în egipteană oilor sale timp de 40 de ani.
Să nu uităm nici că Aaron a fost În aceeaşi măsură un agent al puterii
făcătoare de minuni a lui Dumnezeu ca şi Moise. Exodul 7:10 declară: " Aaron
şi-a aruncat toiagul [evident este vorba de toiagul lui Moise] înaintea lui
Faraon şi înaintea slujitorilor lui şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. " Iar
versetul 19 sugerează că Aaron a fost acela care a luat toiagul şi şi-a întins
mâna asupra apelor Egi p t u l u i atunci când s-au prefăcut în sânge.
Să mai observăm ş i că Dumnezeu l-a chemat pe Aaron la fel cum l-a
chemat şi pe Moise. Du mn e ze u i-a cerut lui Aaron să urce în prezenţa Lui pe
Muntele Sinai. Du mnez e u I n s u ş i a confer i t p reoţi a fa m i l i e i lui Aar o n şi l-a ales
pe Aaron să fie Marele P r e o t pr i ma persoană care a d e ţ in ut această înaltă
funcţie. Cu alte cuvinte, Aaron nu a fost v i oara a t re i a ci in prima l i n i e de
conducere. Însă mai era ş·i o altă parte a lui Aaron, " sfântul Domnului" . Partea
întunecată . Partea slabă. Şi nu arăta prea bine. " Sfântul Domnului " a făcut
unele lucruri foarte nesfinte.
,

.

,

capitolul 1 · Cum arată un sfânt

49

,anaa intunecati a lui Aaron

Au fost trei probleme, greşeli, căderi majore - păcate cu ştiinţă, dacă
vreţi - care ne fac să încruntăm sprâncene le la d esemnarea lui Aaron de către
Biblie ca " sfânt " - cel puţin din punctul de vedere al (ne)înţelegerii no�stre
obişnuite a cuvântului sfânt. Mai întâi, a fost rolul jucat de Aaron în episodul
cu viţelul de aur. La momentul acela, Moise era în prezenţa lui Dumnezeu . Se
afla într-o întâlnire la vârf cu Regele regilor şi Domnul domnilor pe Muntele
Sinai de mai bine de o lună. Iar israeliţii - acei peste măsură de nerăbdători,
necredincioşi şi lipsiţi de maturitate spirituală chemaţi de Dumnezeu doreau un conducător vizibil, nu unul în nori. Voiau să vadă ceva tangibil, un
fel de reprezentare - lăsând deoparte slava minunată a lui Dumnezeu pe
Muntele Sinai. Israeliţii nu puteau să-L vadă pe Dumnezeu şi nu puteau să-I
vadă nici pe Moise. Aşa că l-au văzut pe Aaron.
Exod 32:1 schiţează tabloul întâmplărilor care au urmat, astfel: " Popo­
rul, văzând că Moise zăboveşte să se pogoare de pe munte, s-a strâns în jurul
lui Aaron, şi i-a zis: " Haide! Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea
noastră; căci Moise, omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului, [eu credeam
că Dumnezeu a fost acela care i-a scos din ţara Egiptului, nota autorului] nu
ştim ce s-a făcut. "
Mulţimea a devenit ameninţătoare şi insistentă, şi aici apare nesfântul
Aaron. Acum nu mai era Dumnezeu înainte de toate şi curajul, fermitatea şi
hotărârea înainte de toate, şi căIăuzirea spirituală înainte de toate. Înainte de
toate era Aaron, omul cel slab, tremurător, temător pentru viaţa lui.
În acest context a apărut în mod misterios, miraculos, viţelul de aur. Cel
puţin, cam asta sugera explicaţia neconvingătoare, stânjenitoare a lui Aaron
în faţa lui Moise: " Eu le-am zis: " Cine are aur să-I scoată! " Şi mi l-au dat; l-am
aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta. " (Exod 32:24)
În jargonul zilelor noastre, am spune " Lasă-ne, Iasă-ne! " . Gândiţi-vă la
tot ce a trebuit să facă Aaron înainte să " iasă " viţelul de aur. A trebuit să
strângă aurul, să proiecteze şi să realizeze forma, să topească aurul şi încă alte
lucruri. El este cel care a făurit viţelul de aur. EI l-a făcut să apară. Cu siguranţă
că Dumnezeu ştia aceasta. Moise ştia aceasta. Şi Aaron ştia şi el. Aşa că această
"
" l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta era o denaturare tragică,
voită.
Nu numai asta, dar Scriptura mai spune şi că, după ce viţelul de aur a
fost făcut, " când Aaron l-a văzut, a zidit un altar înaintea lui şi a strigat:
" Mâine va fi o sărbătoare în cinstea Domnului. " (Exod 32:5)3

50

Urmările au fost dezastruoase, aşa cum se întâmplă oricând este vorba
de închinarea la zei făcuţi de noi. Din pricina închinării flagrante la
dumnezeul lor vizibil, trei mii de oameni şi-au pierdut vieţile şi sufletele sub
judecata lui Dumnezeu - şi totul din cauza naturii slabe, lipsite de verticalitate
a lui Aaron, " sfântul Domnului " . Hmm, înţeleg eu bine sau mai păcătuiesc şi
sfinţii?
Încă nu am menţionat două alte binecunoscute păcate ale acestui sfânt.
Aaron şi Maria au comis unul atunci când au devenit invidioşi pe Moise şi au
spus: " Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin
noi?" (Numeri 12:2). Celălalt s-a petrecut atunci când Moise şi Aaron s-au
mâniat pe israeliţi şi au luat slava asupra lor în loc să I-o atribuie lui
Dumnezeu - nu este o îndepărtare tocmai uşoară de voia şi planul lui
Dumnezeu. Aceasta i-a împiedicat pe amândoi să vadă Ţara Promisă (vezi
Numeri 20:9-11).
Aşadar, cum se face că Dumnezeu a vorbit despre Aaron numindu-l
sfântul
Domnului " când a făcut atât de multe lucruri nesfinte? Cu siguranţă
"
că nu a fost datorită păcatelor sale, ci mai degrabă în ciuda acestora. Dumnezeu
l-a numit pe Aaron sfânt pentru că, atunci când l-a chemat, Aaron a răspuns
pozitiv şi L-a urmat. Scopul primordial al lui Aaron a fost să-L iubească pe
Dumnezeu, să-L slujească şi să-L asculte. A vorbit astfel pentru că, atunci
când Aaron a păcătuit, a recunoscut, s-a pocăit, a mărturisit şi s-a îndreptat. A
vorbit astfel pentru că Aaron ştia totul despre jertfe, înlocuitor şi eficacitatea
sângelui unui miel " fără cusur" - iar el şi-a pus încrederea în sângele Mielului.
Aaron ştia că în acel sânge era putere. Ştia că, atunci când intra în Locul Prea
Sfânt, singura lui speranţă de a obţine iertarea şi acceptarea lui Dumnezeu era
sângele.
c. nu eSle un sfânt_

Trebuie să ştim ce nu este un sfânt. Un sfânt nu este o persoană care a
murit şi a fost declarat sfânt prin canonizare. Un sfânt nu este o persoană
desăvârşită în mod definitiv şi deplin lângă care nu poate să stea nimeni. Un
sfânt nu este o persoană care-şi schimbă hainele într-o cabină telefonică şi iese
afară într-un costum de superman roş-albastru pe pieptul căruia sunt impri­
mate mari şi roşii literele S şi C, de la " Super Creştin " . Un sfânt nu este un Făt­
frumos care în şaptezeci de ani creşte spiritual cât a crescut Enoh în 360 de ani.
Un sfânt nu este un absolvent al şcolii lui Hristos; mai degrabă, un sfânt este
un student " profesionist" , pe viaţă, care stă în sala de clasă în fiecare zi. Un

--�- - - - � �

capitolul 1 · Cum arată un slânt

�---=-

- - - -� - - - - - - -

--

�- - - - -

- -- - � - --

51

sfânt nu este cel desăvârşit, nu este cel fără păcat, nu este cel fără greşeală.
Ideea că un sfânt este un credincios care şi-a pus toate lucrurile spirituale la
punct - fără să fi scăpat ceva - este străină de Cuvântul lui Dumnezeu.
Când apostolul Pavel a folosit termenul de sfin ţi cu re ferire la oamenii
cărora le scria, din Corint, din Efes, din Filipi, din Colose, el nu voia să spună
că ei atinseseră desăvârşirea morală. El li s-a adresat în acest mod pentru că ei
au crezut în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor personal, pentru că au
manifestat o credincioşie neîntreruptă, fie ea şi cu greşeli, faţă de
angajamentul lor. Pavel a folosit cuvântul sfân t de treizeci şi nouă de ori din
totalul de şaizeci şi una de apariţii în Noul Testament. Când şi-a scris
epistolele sfinţilor corinteni, sunt sigur că era foarte conştient de atitudinile şi
practicile nesfinte ale oamenilor cărora li se adresa. El ştia că acei " sfinţi" erau
o operă încă nedesăvârşită.
Sfinţii sunt credincioşi până în măduva oaselor, până în străfundurile
inimii, credincioşi care continuă să creadă şi să-şi trăiască credinţa. Sfinţii sunt
păcătoşi care vin la Dumnezeu şi continuă să vină şi nu contenesc niciodată să
vină. Sfinţii sunt credincioşi supuşi greşelii şi eşecului care îşi urăsc greşelile şi
eşecurile, se pocăiesc de ele, le mărturisesc, Îl roagă pe Dumnezeu să le acorde
puterea Lui ca să-i păzească de alte greşeli şi eşecuri . . . şi găsesc p u terea. Sfinţii
sunt păcătoşi în renovare. Ellen White scria: " Hristos este modelul care
pozează pentru a fi reflectat în fiecare ucenic.'" Sfinţii sunt oameni care
trebuie să toarne multe duble. Sfinţii sunt păcătoşi pe care Dumnezeu îi
salvează.
Nu vreau să mă înţeleagă cineva greşit. N u cred că toţi oamenii sunt
sfinţi, indiferent cum trăiesc; nu cred că nu-i nimic dacă oamenii păcătuiesc;
nu cred că oamenii pot fi mântuiţi în păcatele lor; nu cred că sfinţii nu sunt
nimic mai mult decât păcătoşi botezaţi care merg la biserică. Nu sunt adeptul
teologiei " păcătuieşte şi vei trăi " . Deci, nu vreau să afirm nimic din cele de mai
sus.
De fapt, a fi sfinţi nu este atât de mult o problemă ce ţine de mod ul cum
se văd oamenii pe ei înşişi, cât este o problemă ce ţine de modul în care îi vede
Dumnezeu " în Hristos " . Ceea ce găsim în Numeri 23:21 este la limita
suportabilităţii . Balaam a vorbit sub inspiraţia dominatoare a Duhului lui
Dumnezeu când a spus: " El [Dumnezeu] nu vede nici o fărădelege în Iacov,
-"
nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui este cu el, El este
împăratul lui, veselia lui. " Amintiţi-vă de câte ori acei oameni se răzvrătiseră,
se plânse seră, vorbiseră despre întoarcerea în Egipt, doriseră un i dol la care să
se închine, murmuraseră şi manifestaseră necredinţă crasă! Şi totuşi în mila,

52

. �igura�� Dlântuirii

harul şi dragostea Sa statornică, Dumnezeu nu terminase cu ei. El a continuat
să-i considere aleşii, poporul Său.
Datorită acestui har al lui Dumnezeu, a putut Ellen White să scrie
afirmaţii liniştitoare, minunate precum aceasta:
" Dacă vei veni la Isus exact aşa cum eşti, slab, lipsit de ajutor
şi speranţă, Mântuitorul nostru milostiv îţi va ieşi în întâmpinare
de departe şi te va cuprinde în braţele iubirii Sale şi în haina
neprihănirii Sale. El ne prezintă înaintea Tatălui îmbrăcaţi în
haina aIbă a caracterului Său. El mijloceşte înaintea lui
Dumnezeu în favoarea noastră, spunând: Am luat locul
păcătosului. Nu te uita la acest fiu rătăcitor, ci priveşte la Mine. " s
Această afirmaţie ne descoperă cum a putut Scriptura să-I numească pe
Aaron " sfântul Domnului " . Ei bine, deoarece Dumnezeu l-a privit pe Aaron
prin prisma Fiului Său.

BancnOIlde doumci de dolari
Am citit când va povestea unui vorbitor renumit.
Când a început prelegerea, a întrebat cine vrea bancnota de
douăzeci de dolari pe care o ţinea în mână. Când mâinile au
început să se ridice, a spus: ,,0 să îi dau această bancnotă de
douăzeci de d olari unuia dintre voi, însă mai întâi voi face asta " ,
iar el a mototolit banii. Apoi a întrebat: ,,0 mai vrea cineva? " , iar
oamenii şi-au ţinut mâinile ridicate.
"
"
" Bine , a spus el, " dar dacă fac asta? şi a lăsat banii să cadă
pe podea şi a început să-i strivească cu pantoful. I-a ridicat, acum
nu doar mototoliţi, ci şi murdari pe deasupra şi a întrebat: ,,0
mai vrea cineva? " Iar oamenii au continuat să-şi ţină mâinile
ridicate.
"
" Prieteni , a spus vorbitorul, " aţi învăţat cu toţii o lecţie
foarte preţioasă. Indiferent ce le-am făcut banilor, tot i-aţi vrut,
pentru că ceea ce li s-a întâmplat nu le-a scăzut valoarea. Sunt tot
douăzeci de dolari. De multe ori ajungem să fim aruncaţi la
pământ, mototoli ţi şi tăvăli ţi prin ţărână prin deciziile pe care le
luăm şi împrejurările în care ne găsim. Ne simţim de parcă nu

capitolul 1 · Cum arată un slânt

S3

am mai avea nicio valoare. Totuşi, indiferent de ce s-a întâmplat
sau ce se va întâmpla, niciodată nu vă veţi pierde valoarea în
ochii lui Dumnezeu. Curaţi sau murdari, mototoliţi sau la patru
ace, încă sunteţi nepreţuiţi pentru El. "
"
" Aaron, sfântul Domnului. Sfântul Aaron. Sună ciudat, nu-i aşa? Cred
că Domnul ştia că ne-ar fi mai folositor dacă singura persoană pe care Biblia a
nu mit-o sfânt ar fi Aaron, mai degrabă decât Moise sau Daniel sau Pavel. Ne
i dentificăm mult mai lesne cu Aaron decât cu ceilalţi. S-ar putea chiar să fim
Putin
, mai mult ca Aaron decât ca ceilalti.
,
Aşadar, de ce a văzut Dumnezeu că este bine să-I desemneze pe Aaron
ca " sfântu� Domnului " ? Pentru că nu a păcătuit niciodată, pentru că a fost
întotdeauna credincios, pentru că o dată ce a fost numit astfel nu a mai făcu t
niciodată lucruri nesfinte? Nu . Dumnezeu l-a numit astfel pentru c ă Aaron a
crezut şi continua se să creadă. Aaron şi-a bazat credinţa pe înlocuitorul pe
care l-a adus ca jertfă, în jertfa " fără cusur " şi sângele pe care l-a slujit în
prezenţa Domnului, care i-a adus iertare, acceptare, împăcare şi
răscumpărare.
Nu-i de mirare atunci că poate să fie nu doar " Sfântul Aaron " , ci şi
" (Completează cu numele tău) . Diavolul urăşte bogăţia
" Sfântul
de har şi iubire a lui Dumnezeu şi răcneşte la Dumnezeu: " Nu sunt mai sfinţi
decât mine şi ştii asta. Nu este corect. Nu eşti drept. Este nedrept din partea
Ta, Doamne. " Iar Dumnezeu spune: " Chiar aşa? Să-ţi spun ceva, ex­
arhanghel. Dacă ai crede în Mine aşa cum o fac ei, dacă te-ai încrede în Mine
aşa cum o fac ei, dacă L-ai iubi şi L-ai urma pe Isus şi te-ai strădui să-L asculţi,
aşa cum o fac ei, atunci ai fi un sfânt aşa cum sunt ei. "

Note:
1. Ellen Whi te, Patriarlli �i profeţi, pag. 427.
2. Ibid., pag. 425.
3. Ibid., pag. 230. Ellen White spune explicit: "A fost Aaron, ' sfântul Domn u l u i' . . . cel care
a fi'lcu t idolul şi a anunţat si'lrbi'ltoarea."

4. Ellen Whi te, Hristos lumilla lumii, pag. 827.
5. Ellen White, Cugetări de pe MUlltc/e Fcricirilor, pag. 9.

caPilolul

g

Neprihănirea prin credintă
şi viata neprihănită
,

Iefta nu este prima opţiune pentru părinţii ce se gândesc cum să-şi
numească fiul. Câţi oameni mai ştiu cine a fost Iefta? . Iefta a fost omul care a
făcut o juruinţă: " Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi
pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui
Amon, va fi închinat Domnului, şi-l voi ad uce ca ardere de tot " (Judecători
1 1 :30-31 ) .
Acel " oricine" care i-a ieşit în întâmpinare când într-adevăr Domnul i-a
dat lui Iefta biruinţa în luptă, s-a întâmplat să fie chiar fiica lui, iar ea era
singuru I său c o pil . A fos t atât d e şocat când a văzut-o ieşi nd din casă, încât în
durerea lui, " când a realizat cine era, şi-a sfâşiat hainele spunând: Ah, scumpa
mea fiică - sunt o mizerie, sunt vrednic de dispreţ. Inima mea este sfâşiată. l ­
am făcut o juruinţă Domnul ui şi n-o pot întoarce. " ( v 34-35, versiunea engleză
New Living Translation) .
Teologii împărtăşesc opinii diferite în privinţa a ceea ce s-a întâmplat
într-adevăr cu fiica lui Iefta - dacă juruinţa lui Iefta a însemnat că el o va oferi
pe ea ca o jertfă u mană sau dacă ea a fost prin aceasta dedicată " celibatului
sacru " pentru tot restul vieţii sale. Oricare ar fi adevărul, şi credem că a fost a
doua opţiune, Iefta nu este de premiat pentru juru inţa lui nesăbu i tă, pripită.
Relatarea despre Iefta se încheie în Judecători 12:7. În mod uimitor,
următoarea ocazie când Biblia menţionează numele său este în Evrei 1 1 ,
capitolul supranumit " galeria eroilor cred inţei " : " Şi c e v o m m a i zice? Căci n u
mi-ar ajunge vremea, dacă a ş vrea s ă vorbesc de Ghedeon, de Barac, de

56

Siguranla mânluirii
,

Creştinul ce încearcă în mod sincer să urmeze Calea . De ce? Este neapărat
necesar ca umblarea creştină să includă purtarea acestei poveri de vină, auto­
acuzare, nesiguranţă în ce priveşte mântuirea, simţăminte de nevrednicie,
îndoieli cu privire la reuşită? Am fost cumva sorociţi de Tatăl nostru ceresc să
fim mereu împovăraţi de strădanii pentru propria noastră mântuire, aşa încât
să nu devenim lăudăroşi, mândri sau încrezuţi - ca să ne vedem lungul
nasului într-un fel sau altul?
Nici vorbă!
De-a lungul anilor, o serie de oameni mi-au vorbit despre renunţare,
despre aruncarea prosopului, despre abandonare. Ei considerau biserica,
Biblia, poruncile, cerinţele, aşteptările ca fiind prea grele În faţa propriilor
neputinţe. Nu mai puteau suporta tensiunea . Unii luau în calcul până şi
sinuciderea. Prăpastia dintre " ce ar trebui să fiu " şi " cine sunt în realitate " era
prea mare. Totu l era o povară grea .
" Odată, un ba�ocoritor a luat-o peste plCIOr pe Hannah
Whitehall Smith, o populară scriitoare de devoţionale de la
jumătatea anilor 1800, spunând: " Voi creştinii păreţi să aveţi o
religie care vă face nefericiţi. Sunteţi ca un om cu dureri de cap.
Nu vrea nici să scape de cap, dar îl şi doare pentru că îl păstrează .
Doar nu vă aşteptaţi ca străinii să-şi dorească cu seriozite ceva
atât de inconfortabil. " Aceasta a provocat-o pe Hannah să
răspundă scriind binecunoscuta ei carte Tlze C/z rÎs tÎan 's Secre t (�f a
Happy Lile pentru a oferi îndrumări practice despre cum să fii un
creştin fericit, biruitor. " 2
Ellen White a scris următoarele despre o femeie care zăbovea asupra
eşecurilor, greşelilor şi dezamăgirilor, până când a ajuns să experimenteze
durere şi descurajare . . . o povară grea:
Jn timp ce eram în Europa, o soră care făcuse aceasta şi care
se afla într-o nefericire teribilă, mi-a scris, cerând nişte cuvinte
încurajatoare. În noaptea după ce i-am citit scrisoarea, am visat
că eram într-o grădină, iar cineva care părea să fie proprietarul
grădinii mă conducea pe cărările ei. Adunam flori şi mă
bucuram de mirosul lor, când această soră, care mersese alături
de mine, mi-a atras atenţia către nişte tufe de măceş ce îi barau
calea. Stătea acolo jelind şi mâhnindu-se. Nu mergea pe potecă,

capitolul 8 Când povara se ingreunează

57

-

urmându-I pe ghid, ci umbla printre spini şi mărăcini. "Oh", s-a
plâns ea, " nu e păcat că această grădină frumoasă este stricată de
mărăcini? " Apoi ghidul a spus: " Lasă spinii, pentru că ei nu vor
face decât să te rănească . Culege trandafiri, crini şi garoafe. " . . .
N u este înţelept s ă adunăm toate amintirile neplăcute ale
trecutului - păcatele şi dezamăgirile - să vorbim despre ele şi să le
deplângem până când ajungem copleşiţi de descurajare. Un
suflet descurajat este plin de întuneric, împiedicând lumina lui
Dumnezeu să ajungă la sine şi aruncând umbre până şi pe
cărările altora.'"
Această femeie avea nevoie să se debaraseze de povara ei grea. A vea
nevoie să privească la Cruce.

De ce se iogreuoează povara
Creştinul care are impresia că Isus ne pune pe drumul spre împărăţie,
lăsând restul în seama noastră, va purta o povară auto-impusă, inutilă. Calea
către Hristos ne încurajează cu următorul gând:
" Mulţi consideră că trebuie să facă ceva, să aibă o parte în
lucrarea de mântuire. Ei s-au încrezut în Hristos pentru iertarea
păcatelor, dar acum caută ca, prin propriile lor eforturi, să tră­
iască o viaţă neprihănită. Orice efort de fel l l l l1ces tl1 VI1 da greş . EI
este nu numai A u torul, dar şi Desăvârşitorul credinţei noastre.
Hristos trebuie să fie Cel dintâi, Cel de pe urmă şi întotdeauna. El
trebuie să fie cu noi, nu numai la începutul şi sfârşitul căii
noastre, ci la fiecare pas. " ·
.

.

Să ne concentrăm asupra noastră, asupra comportamentului nostru,
asupra gradului nostru de sfinţenie, asupra căilor noastre, asupra lucrării pe
care noi trebuie să o facem pentru a ne spăla hainele aşa încât să putem fi
primiţi, înseamnă să eliminăm orice bucurie din umblarea noastră cu
Domnul. E adevărat că Biblia vorbeşte despre biruitorii care " şi-au spălat
hainele " , însă aici ne ameninţă un pericol subtil - să ne concentrăm pe spălarea
hainelor de către noi în loc să ne concentrăm pe spălarea focu tă de El. Nu ne
aparţine lucrarea de a ne face propriile haine şi de a le păstra apoi curate.
Avem nevoie de haina lui Hristos şi nu putem să o facem mai curată decât deja

58

__

Siguranla mintuirii _
_

__

__ _ _ _

t_

_

__ _

____ _

este. Haina Lui este un dar care nu doar că-l face pe cel ce o poartă să apară ca
absolut fără pată înaintea ochiului iubitor al Tatălui, ci şi - lăudat fie nu mele
Său! - îl curăţă pe purtătorul ei pe dinafară şi pe d inăuntru. Această haină
primită în dar afectează nu doar starea noastră înaintea lui Dumnezeu
(îndreptăţirea), ci şi viaţa pe care o trăim înaintea Lui (sfinţirea). Iar a cunoaşte
aceasta, a o crede, a merge la culcare şi a te trezi cu acest gând este bucurie,
bucurie pură.
Când privim la noi înşine, căutând motive care să ne dea asigurarea cu
privire la mântuirea noastră, povara din spinare devine extrem de grea
pentru că suntem adesea nestatornici şi necredincioşi. Dispoziţia noastră
oscilează de la nesiguranţă la descurajare, la deznădejde sau disperare. Şi nici
nu ar putea fi altfel, pentru că nu este nimic în noi care să ne recomande pentru
mântuire înaintea lui Dumnezeu. Nici memorarea cărţilor Daniel şi Apoca­
lipsa, nici slujirea noastră în folosul comunităţii, nici renunţarea la televizor,
nici atingerea standardelor reformei sănătăţii aşa cum sunt prezentate în
Dietă şi hrană sau Sfatu ri pell tru sănătate nimic! Martin Luther ne-a dat cheia
cu privire la " sfinţirea-în-oglindă " , când a făcut afirmaţia pe care am mai
citat-o: " Când privesc la mine, nu văd cum pot fi mântuit. Când privesc la
Isus, nu văd cum pot fi pierdut. " Aşa să fie! Aşa să credeţi!
De ce să nu adăugăm următoarea afirmaţie din Testimony Treasu res în
arsenalul asigurărilor noastre?
-

" Există persoane conştiincioase care se încred parţial în
Dumnezeu şi parţial în ele însele . . . . Astfel de persoane trudesc în
zadar; sufletele lor sunt într-o robie continuă [ ce povară de pu rtat!,
nota autorului], şi ele nu găsesc odihnă până când poverile lor
nu sunt puse la picioarele lui Isus. " s
Când suntem nişte creştini miopi, iar greşelile şi eşecurile noastre ne
apar mari şi dăm glas îndoielilor cu privire la slăbiciunile noastre şi
simţămintelor că probabil nu vom reuşi niciodată, trebuie să ne amintim
următorul comentariu plin de miez:
" Şi astăzi, mii de oameni au nevoie să înveţe acelaşi adevăr
care i-a fost dat ca învăţătură lui Nicodim, prin simbolul şarpelui
înălţat. Ei se încred în ascultarea de Legea lui Dumnezeu, care să­
i recomande pentru cer. Când sunt invitaţi să privească la Isus şi
să creadă că El îi mâll tu icştc Ilu mai prill llarui Său, ei exclamă: "Cum
se poate face aşa ceva ?'"

capitolul I Când povara se Îngreunează
-

59

Trebuie să mai adăugăm şi această puternică observaţie din Istoria
Faptelor Apostolilor:
" Sunt mulţi aceia care, deşi se luptă să asculte de poruncile
lui Dumnezeu, totuşi au puţină pace şi bucurie. Această lipsă în
experienţa lor este rezultatul unei lipse în trăirea credinţei. [As ta
doare!, nota autorului] Ei umblă ca şi cum ar fi într-un pământ
sărat, într-o pustie pârjolită de soare [ştiţi pe cineva?, nota
autorului] . Ei cer puţin, în timp ce ar putea cere mult; căci nu
există nicio limită pentru făgăduinţele lui Dumnezeu. Unii ca
aceştia nu reprezintă în mod corect sfinţirea ce v ine prin
ascultarea de adevăr. Dumnezeu ar dori ca toţi fiii şi fiicele Sale
să fie fericiţi, în pace şi ascultători. " 7

Solutia
Cum putem găsi pace şi bucurie şi să devenim fericiţi şi ascultători? În
alegorie, când Creştinul a privit la cruce, povara lui i-a căzut de pe umeri, s-a
rostogolit înapoi în vale şi a căzut într-un mormânt deschis, iar el nu a mai
văzut-o. John Bunyan scria:
" Acum inima Creştinului era uşoară. Găsise eliberarea de
povara sa. Şi-a spus în sinea lui: " El mi-a dat odihnă prin durerile
Lui şi viaţă prin moartea Lui. " A zăbovit cu privirea asupra
crucii, minunându-se cum de putea vederea crucii să elibereze
într-atât pe cineva de vinovăţie şi ruşine. Nu se mai simţea
vinovat de nimic. Conştiinţa îi spunea că toate păcatele sale erau
iertate. Acum se simţea nevinovat, curat, fericit şi liber. Ştia că
preţul tuturor păcatelor fusese plătit prin moartea Aceluia care
murise pe cruce. Dispăruseră, îngropate în mormântul Mântui­
torului, iar Dumnezeu nu le va mai aminti niciodată împotriva
lui. Era atât de mulţumitor şi atât de plin de bucurie, încât
lacrimile au început să-i curgă. " B
Ah, da! El a fost zdrobit de greaua povară pentru ca să nu mai
trebuiască să fiu şi eu . Max Lucado a exprimat acest lucru într-un mod extrem
de elocvent în cartea sa When Gad Whispers You r Name:

60

Siguranta mintuirii
--

--

'

--

-

" Ochii tăi văd greşelile tale. Credinţa ta ÎI vede pe
Mântuitorul.
Ochii tăi văd vina ta. Credinţa ta vede sângele Său.
Ochii tăi văd mormântul tău. Credinţa ta vede o cetate al
cărui meşter şi ziditor este Dumnezeu.
Ochii tăi privesc în oglindă şi văd un păcătos, un falit, un o m
fără cuvânt. Însă, prin credinţă, priveşti în oglindă şi vezi un fiu
risipitor îmbrăcat cu haina tatălui, purtând inelul harului pe
degetul tău şi sărutul Tatălui pe faţa ta . " ·
Charles Spurgeon, un puternic predicator al anilor trecuţi, spunea:
" Acela care este un credincios în Isus găseşte suficient în
Domnul său ca să fie satisfăcut acum şi ca să-I mulţumească
pentru totdeauna. Credinciosul nu este omul ale cărui zile sunt
grele din lipsă de confort, [şi asigurare] şi ale cărui nopţi sunt
lungi din lipsă de gânduri înveselitoare, pentru că el găseşte în
religia lui un aşa izvor de bucurie, o aşa fântână de mângâiere,
încât este mul ţumit şi fericit. Pune-I într-o temniţă şi va găsi o
tovărăşie plăcută; pune-I într-o pustietate sălbatică, şi el va
mânca pâinea cerului; du-I departe de prieteni, iar el îl va găsi pe
"
" prietenul care ajunge mai mult decât un frate . Goleşte-i toate
rezervele de apă, iar el va găsi umbră sub Stânca Veacurilor;
subminează-i temeliile speranţelor sale pământeşti, însă inima
lui va rămâne neclintită, încrezătoare în Domnul. Inima este la fel
de nesăţioasă ca şi mormântul până când Isus intră în ea, iar apoi
este un pahar plin de dă peste el. Există o aşa plină tate în Hristos,
încât numai EI este totul pentru credincios. Adevăratul sfânt este
atât de complet împlinit de atotsuficienţa lui Isus, încât el nu mai
însetează - decât numai după a sorbi cu şi mai mult nesaţ din
fântâna vie. Aceasta este maniera în care vei înseta, credin­
ciosule; nu va fi o sete a durerii, ci a dorinţei pline de iubire; vei
găsi că este mai dulce să tânjeşti după o mai deplină desfătare în
iubirea lui Isus.
Un bătrân spunea: " Mi-am scufundat găleata în fântână de
mu lte ori, însă acum setea mea după Isus a devenit atât de
nepotolită, încât aş vrea să pot duce toată fântâna la gură şi să
beau din ea. " Simţi că toate dorinţele tale sunt împlinite în Isus şi

capitolul B - Când povara se inareunează

61

că nu d uci lipsă de nimic, decât de a-L cunoaşte mai mult şi de a
avea o părtăşie mai strânsă cu El? Atunci vino continuu la
această fântână şi ia apa vieţii fără plată. Isus nu va spune
niciodată că iei prea mult, ci te va întâmpina întotdeauna
,, 10
spunând: " Bea ! Da, bea din belşug, preaiubitule " .
Creştinul lui Bunyan ar fi de acord, nu crezi?
Tu eşti de acord? Atunci nu ar trebui să urmăm sfatul pe care ni-I dă
Ellen White?
" Să nu facem din eul nostru personal centrul preocupărilor
noastre, făcându-ne temeri şi griji cu privire la faptul că vom fi
mântuiţi sau nu . . . . Dă la o parte orice îndoială; �liberează-te de
teamă! " "
Lasă-ţi inima învăţată şi înveselită de aceste cuvinte scrise de ea:
" Pentru a lupta cu succes împotriva păcatului, trebuie să
rămâi aproape de Isus. Nu vorbi despre necredinţă; nu ai nicio
scuză să faci asta. Hristos a adus o jertfă deplină pentru tine, ca să
poţi sta înaintea lui Dumnezeu desăvârşit în El. Lui Dumnezeu
nu îi place lipsa noastră de credinţă. Necredinţa desparte
întotdeauna sufletul de Hristos.
Nu este lăudabil să vorbim despre slăbiciunile şi descu­
rajările noastre. Fiecare să spună : " Sunt mâhnit că am cedat
ispitei, că rugăciunile mele sunt atât de slabe, credinţa mea atât
de şovăitoare. Nu am nicio scuză să pledez pentru pipernicirea
vieţii mele spirituale. Însă caut să obţin desăvârşirea caracte­
rului în Hristos. Am păcătuit şi totuşi ÎI iubesc pe Isus. Am căzut
de multe ori şi totuşi EI Şi-a întins mâna ca să mă salveze. I-am
spus totul despre greşelile mele. Am mărturisit cu ruşine şi
durere că L-am dezonorat. Am privit la cru ce şi am spus: Toate
acestea le-a suportat pentru mine. Duhul Sfânt mi-a arătat ne re­
cunoştinţa mea, păcatul meu, în a-L pune pe Hristos în mijlocul
batjocurii. Cel care nu cunoaşte păcatul m-a iertat. EI mă cheamă
la o viaţă mai nobilă, mai înaltă, iar eu stăruiesc în alergarea care
îmi stă înainte. " '2

62

Nu asta ar trebui să facem, pelerinule? Atunci va cădea povara
insuportabil de grea de pe umerii noştri !

Note:
1. J ames H. Thomas, Călătoria crc� ti/l l l / i l i Î/l flwlcza CO/J tcmpora/lă, pag. 39.
2. Daniel Augsburger Jr., în A ici stăm, pag. 218.
3 . Ellen White, Calea către Hristos, pag. 1 1 6 .
4. lbi d . , pag. 69.

5. Ellen Whi te,

Testimony Treasu res, voI. 2, pag. 94.

6. Ellen White, Hristos lum illa Il/ Il1 ii, pag. 1 75.

7. Ellen White, Istoria Faptelor Apostolilor, pag. 563 .
8. James H. Thomas, ibid . pag. 39-40.
9 . Max Lucado, \r'vhen Gad Wllispers YOll r Nal71e, pag. 95.
10. Autor necunoscut.
1 1 . Ellen White, Calea că/re Hristos, pag. 72.

1 2 . El len White, În locu rile cereşti, pag. 276.

caPitolul

g

Neprihănirea prin credinlă
şi viata neprihănită
,

Iefta nu este prima opţiune pentru părinţii ce se gândesc cum să-şi
numească fiul . Câţi oameni mai ştiu cine a fost Iefta ? . Iefta a fost omul care a
făcut o juruinţă: " Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, oricine va ieşi
pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui
Amon, va fi închinat Domnului, şi-I voi aduce ca ardere de tot " (Judecători
11 :30-31 ) .
Acel " oricine" care i-a ieşit î n întâmpinare când într-adevăr Domnul i-a
dat lui Iefta biruinţa în luptă, s-a întâmplat să fie chiar fiica lui, iar ea era
singurul său copil . A fost atât de şocat când a văzut-o ieşind din casă, încât în
du rerea lui, " când a realizat cine era, şi-a sfâşiat hainele spunând: Ah, scumpa
mea fiică - sunt o mizerie, sunt vrednic de dispreţ. Inima mea este sfâşiată. l­
am făcut o juruinţă Domnului şi n-o pot întoarce. " (v 34-35, versiunea engleză
New Living Translatioll ) .
Teologii împărtăşesc opinii diferite î n privinţa a ceea ce s-a întâmplat
într-adevăr cu fiica lui Iefta - dacă juruinţa lui Iefta a însemnat că el o va oferi
pe ea ca o jertfă umană sau dacă ea a fost prin aceasta ded icată " celibatul u i
sacru " pentru tot restul vieţii sale. Oricare a r f i adevărul, ş i credem c ă a fost a
doua opţiune, Iefta nu este de premiat pentru juruinţa lui nesăbuită, pripită .
Relatarea despre Iefta se încheie în Judecători 1 2:7. În mod uimitor,
următoarea ocazie când Biblia menţionează numele său este în Evrei 11,
capitolul supranumit " galeria eroilor credinţei " : " Şi ce vom mai zice? Căci nu
mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de

64

Samson, de Iefta, de David, de Samuel şi de proroci " (versetul 32) . Grupul
împreună cu care este menţionat - " David, Samuel şi prorocii " - ne încurcă şi
mai mult mintea.
Oamenii menţionaţi în Evrei 11 constituie o grupă a acelora care au fost
plini de credinţă, credincioşi, într-o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos, în
căutarea unei " patrii mai bune " şi găsind-o în şi prin făgăduinţele lui
Dumnezeu. " Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi
n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva '
mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi " (Evrei 1 1 :39-40) .
Toţi oamenii enumeraţi aici sunt modele de credinţă. Iefta este pus alături de
nume mari precum Avraam şi Moise. Înseamnă aceasta că ar putea fi
realmente parte din " crema " eroilor neprihănirii prin credinţă, a îndreptăţirii
prin credinţă? Şi, dacă lucrurile stau astfel, cum este posibil aşa ceva? Iefta va
fi mântuit. Va fi în cer. De ce?
Vorbeşte Biblia mult despre el? ÎI menţionează numai în Judecători 1 1
ş i î n o parte a capitolului 1 2 . Ellen White îl menţionează o singură dată: " Un
eliberator a fost ridicat în persoana lui Iefta Galaaditul, care a făcut război cu
amoniţii şi le-a distrus puterea în mod eficace. " 1
A avut el o moştenire spirituală măreaţă? Nu prea. " Era fiul unei
desfrânate " , iar mai târziu, fraţii lui vitregi l-au izgonit din casa tatălui său
pentru că era " fiul unei alte femei " .
A fost el vreun gigant al credinţei? A avut credinţă să ceară şi să creadă
că Dumnezeu îl putea ajuta să câştige un război împotriva amoniţilor. Însă o
singură bătălie? Un singur incident? Un singur act de credinţă major?
A fost el un model în ceea ce priveşte realizările spirituale şi sfinţenia?
Biblia nu menţionează nimic care să indice acest lucru.
Judecători 1 1 :29 spune, într-adevăr: " Duhul Domnului a venit peste
Iefta. " Aici îmi place! Aşadar, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a luptat cu amoniţii
şi " le-a pricinuit o foarte mare înfrângere " .
Trebuie să recunoaştem: Iefta era o persoană destul de obişnuită, chiar
dacă a fost într-adevăr judecător în Israel timp de şase ani. Să presupunem că
am putea să-i departajăm pe oamenii enumeraţi în Evrei 1 1 , în ceea ce priveşte
calitatea şi cantitatea credinţei lor, notând cu unu pe aceia care ar avea numai
atâta credinţă cât este necesar ca să se strecoare în împărăţie şi cu zece pe aceia
care au dat dovadă de o credinţă constantă, puternică, profundă, categoric
superioară. Din ceea ce ştim despre Iefta, ar putea să se situeze undeva între
doi şi patru.

-

capilolul 9 - Neprihănirea prin credinlă, În viată

- - --- - - - --- - - - - -

-

- -- -

---

- - -- - -

--

- --

--

-

�---

- _.!'-

65

De fapt, mi-ar plăcea să nu ajung la concluzia că a fost un erou al
credinţei - ca Avraam, Daniel, uriaşi ai credinţei. Prefer să-I ştiu " Iefta cel
obişnu it " pentru ca şi " Phil cel obişnuit " să poată găsi puţină încurajare.
,
In concluzie, ce caută Iefta în Evrei 11 şi cum de va fi el în cer?
Cerinţele pentru a ajunge în împărăţie sunt neprihănirea, sfinţenia,
lipsa păcatului, împlinirea voii lui Dumnezeu, păzirea poruncilor, dragostea
şi slujirea neegoistă atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru om. Va fi Iefta acolo
pentru a că împlinit toate aceste cerinţe?
Iefta este în Evrei 11 şi va fi în împărăţie datorită harului lui Dumnezeu,
milei lui Dumnezeu, iubirii incredibile a lui Dumnezeu şi datorită lui Isus
Hristos, darul de nespus al lui Dumnezeu. Va fi acolo pentru că Isus Hristos a
luat locul lui Iefta. A trăit o viaţă fără păcat pentru Iefta. A fost în mod
desăvârşit plăcut înaintea lui Dumnezeu . A păzit cele zece porunci pentru
Iefta. A purtat păcatele lui Iefta şi a plătit preţul lor pe cruce, suferind chiar şi
moartea a doua, a despărţirii veşnice de Dumnezeu. A fost înviat din morţi în
locul lui Iefta. A devenit mijlocitorul lui Iefta, gajul şi avocatul său înaintea
Tatălui. Eroul nostru va fi acolo pentru că Hristos a făcut toate acestea pentru
el, iar credinţa şi încrederea în Dumnezeu ale lui Iefta i-au dat posibilitatea lui
Dumnezeu să-I ierte, să-I reabiliteze, să-I curăţească, să-i dea putere, să-I
adopte şi să-I salveze de dragul lui Hristos.
Nu ştiu câtă credinţă a avut Iefta, însă este evident că a avut suficientă.
Şi e valabil pentru oricine va fi acolo - pentru toţi cei care vor fi acolo. Vom fi
acolo pentru că suntem primiţi " în Prea Iubitul Lui " (Efeseni 1 :6) . Vom fi
acolo, nu pentru realizările noastre spirituale, ci pentru ispăşirea Sa. Vom fi
acolo, nu pentru că merităm, ci pentru că El merită. Vom fi în împărăţie nu
pentru meritele noastre, ci pentru ale Lui. Vom fi acolo pentru faptele Lui, nu
pentru ale noastre. Pentru neprihănirea lui, nu pentru a noastră. Aşadar,
oricât de multă credinţă ar fi avut Iefta, şi n-a fost un adevărat model al
credinţei, daţi-mi voie să-mi doresc a avea cel puţin câtă a avut el.
Ce ilustraţie a harului şi iubirii şi milei este Iefta !

"
"Scurtimea unui singur ceas - sau mai puţin
Ce fel de plan a făcut Dumnezeu pentru a ne salva?
" Iată un om născut în păcat. După cum spune Pavel, este , plin
de orice nelegiuire " . Moştenirea sa păcătoasă este cea mai rea cu
putinţă. Mediul său este la cele mai mari adâncimi cunoscute

Sigura �J8 mÎntuirii

66

celor nelegiuiţi. Într-un fel anume, iubirea lui Dumnezeu
strălucind de la crucea Calvarului ajunge la inima acelui om
[amin tiţi-vă de creş tin ul lui B u nyan, nota autorului] . El se supune,
se pocăieşte, mărturiseşte şi, prin credinţă, Îl revendică pe
Hristos ca Mântuitor al său. În momentul în care aceasta se
întâmplă, el este primit în rândul copiilor lui Dumnezeu. Toate
păcatele sale sunt iertate, vina lui este anulată, este socotit
neprihănit şi stă în picioare, îndreptăţit, înaintea legii divine. Iar
această schimbare u imitoare, miraculoasă se poate petrece în
scurtimea unui singur ceas. Aceasta este neprihăn irea prin
credinţă."2

Este un singur punct în care nu pot fi de acord cu afirmaţia de mai sus,
şi anume acolo unde autorul spune: " Această schimbare uimitoare,
miraculoasă, se poate petrece în scu rtimea u n u i singu r ceas." Odată asistam la
un seminar de trei zile pentru pastori, despre cum să-i conduci pe oameni la
Isus Hristos. Se folosea o prezentare de zece minute numită " Cele patru
realităţi spirituale " . Pastorul H.M.5. Richards Sr. conducea devoţionalele de
dimineaţă. Unii din participanţi erau îngrijoraţi de faptul că zece minute era
un timp prea scurt pentru ca să poţi determina o persoană să-L accepte cu
adevărat pe Hristos. I-am spus fratelui Richards despre lucrul acesta şi l-am
întrebat ce crede. Ca urmare, a spus: " De ce e nevoie de atât de mult timp? "
Avea dreptate, pentru că, aşa cum am văzut mai devreme, tâlharul de pe
cruce L-a primit pe Hristos şi a găsit mântuirea într-un schimb de cuvinte de
douăzeci şi două de cuvinte - o chestiune de, poate, tot atâtea secunde.
Numai în cartea Romani, apostolul Pavel foloseşte cuvântul lleprihănire
de aproape patruzeci de ori. Neprihănirea de care vorbeşte este întotdeauna a
lui Dumnezeu, nu a noastră. Îmbibaţi-vă în cuvintele din Romani 5:15-21, în
versiunea New Living Translation :
" Ce diferenţă între păcatul nostru şi darul generos al iertării
lui Dumnezeu! Pentru că acest singur om, Adam, a adus
moartea multora prin păcatul său. Însă celălalt om, Isus Hristos,
a adus iertarea pentru mulţi prin darul îmbelşugat al lui
Dumnezeu. Iar rezultatul darului binevoitor al lui Dumnezeu
este foarte diferit de rezultatul păcatului acelui singur om.
Pentru că păcatul lui Adam a dus la condamnare, însă avem
darul fără plată al primirii noastre înaintea lui Dumnezu, deşi

·

_

_ .

_ _

.:.a�!lo!uI 9 - Neprihănirea prin credi�tă. În ViaJă

_

67

suntem vinovaţi de multe păcate. Păcatul acestui singur om,
Adam, a făcut ca moartea să domnească peste noi, însă toţi cei
care primesc darul minunat, îndurător al neprihănirii lui
Dumnezeu vor trăi biruitori asupra păcatului şi a morţii prin
acest singur om, Isus Hristos.
Da, acel singur păcat al lui Adam a adus condamnare asupra
tuturor, însă acel singur act de neprihănire al lui Hristos îi
îndreptăţeşte pe toţi oamenii înaintea lui Dumnezeu şi le dă
viaţa. Pentru că o persoană nu L-a ascultat pe Dumnezeu, mulţi
oameni au devenit păcătoşi. Dar pentru că o altă persoană L-a
ascultat, mulţi oameni vor fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.
Legea lui Dumnezeu a fost dată pentru ca toţi oamenii să
vadă cât de păcătoşi erau. Însă, pe măsură ce oamenii au păcătuit
mai mult şi mai mult, bunătatea minunată a lui Dumnezeu a
devenit şi mai îmbelşugată. Aşa că întocmai cum păcatul a
domnit peste toţi oamenii şi i-a dus la moarte, acum bunătatea
minunată a lui Dumnezeu domneşte în loc, făcându-ne
neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu şi având ca rezultat viaţa
veşnică prin Isus Hristos Domnul nostru. "
Aceasta este neprihănirea prin credinţă. Iar ea vine ca u n dar.
Un dar fără plată. Ce dar!
Îţi dai seama ce-I dăm lui Hristos? Păcatele noastre. Iubirea noastră faţă
de păcat. Făgăduinţele noastre călcate. Haina noastră mânjită. Gândurile
noastre ascunse, rele. Afecţiunile noastre idolatre pentru lucruri care nu sunt
după voia Lui. Călcarea poruncilor. Păcatele noastre prin omitere. Ticăloşia
noastră.
Iar darul Lui pentru noi? Viaţa Lui. Moartea Lui. Meritele Lui.
Vrednicia Lui. Nepăcătoşenia Lui. Neprihănirea Lui. Tot ce înseamnă El.
Ce fel de schimb este acesta? Ce fel de iubire provoacă acest fel de
dăruire?

Dn nume nou
În timpul facultăţii ne-am îndrăgostit - eu şi cea care avea să-mi devină
soţie. Şi ce ne-am mai îndrăgostit! Voiam ca ea să-mi poarte numele. Ea voia
să-mi poarte numele. Iar prin alegerea şi dragostea noastră reciprocă, s-a
întâmplat. Scriptura promite: "Î n zilele acelea, Iuda va fi mântuit şi Ierusa-

68

Siguranta mântuirii_

limul va locui în linişte. Şi iată cum Îl vor numi [pe orice credincios] : Domnul,
Neprihănirea noastră " (Ieremia 33:16). Chiar înainte ca noi să-L iubim pe El,
El a vrut ca noi să-I purtăm numele. Aşadar, prin credinţă, fiecare dintre noi
poate să îndrăznească să spună: " Domnul, Neprihănirea mea. "
Cuvântul lui Dumnezeu repetă acest adevăr mare, grandios iarăşi şi
iarăşi. Tatăl nostru nădăjduieşte că Îl vom înţelege. Nădăjduieşte că ne vom
prinde. " Aceasta este moştenirea robilor Domnului, şi neprihăn irea lor es te de la
Miile, zice Domnul " (Isaia 54:17, versiunea New King lames).
Ce fericire, nădejde şi uşurare! " Mi se va zice [de către oricine doreşte] :
Numai
În Dom n u l locuieşte dreptatea şi puterea . . . . În Domnul vor fi făcuţi
"
neprihăniţi şi proslăviţi toţi urmaşii lui Israel. " " (Isaia 42:24, 25).
1 Corinteni 1 :30 este o veste bună pentru toţi cei care caută calea de a
ajunge la cer. " Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. EI a fos tfăcu t de D u mnezeu
pen tru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare. "
Altundeva Pavel scria: " Căci ce zice Scriptura? " Avraam a crezut pe
Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire " " (Romani 4:3) . De patru ori
în al patrulea capitol al epistolei către Romani, găsim aceeaşi expresie: " i s-a
socotit ca neprihănire " . Aceasta este neprihănirea prin credinţă.
În volumul 1 al cărţii Mărtu rii selectate, Ellen White citează Romani 4:35 şi apoi scrie:
" Neprihănirea este a s c u l tarea de lege. Legea cere
neprihănire, iar păcătosul îi datorează aceasta legii; dar el n u este
În stare să o aducă. Singurul mod ÎIl care el poa te aju nge la neprihănire
es te prin credin ţă. Prin credinţă el poate aduce lui Dumnezeu
meritele lui Hristos, iar Domnul socoteşte ascultarea Fiului Său
în dreptul păcătosului. Neprihănirea lui Hristos [iu birea faţă de
Dum nezeu, iubirea faţă de aproapele omenesc, iubirea faţă de legea lui
D u mnezeu, nota autorului] este acceptată în locul eşecului

omului, iar Dumnezeu primeşte, iartă, îndreptăţeşte pe sufletul
credincios, pocăit, îl tratează ca şi cum ar fi neprihănit, şi îl iubeşte
aşa cum Îşi iubeşte Fiul. Astfel este credinţa socotită neprihănire;
iar sufletul iertat merge din har în har şi din lumină în lumină. " 3
Iată o altă afirmaţie definitorie din cartea Credin ta şi Faptele:
" Să fie clar şi limpede că nu este posibil să influenţăm cu
nimic starea noastră înaintea lui Dumnezeu sau darul lui

capitolul 9 Neprihănirea prin credintă, În viată

- - - ----- _ . _ - - - - - - -

--

- -

- -

--

--

-

--_

.

- - - _. .

_ -, ---- -� - --- - -

69

Dumnezeu pentru noi prin meritele creaturilor. De ar putea
credinţa şi faptele să dobândească darul mântuirii în dreptul
cuiva, Creatorul ar deveni obligat faţă de creatură . Aici se naşte
prilejul ca eroarea să fie acceptată drept adevăr . . . Dacă omul nu
poate, prin orice fapte bune ale sale, să merite mântuirea, atunci
trebuie să fie cu totul prin har, primit de om ca păcătos pentru că
Îl primeşte pe Domnul Isus Hristos şi crede în El. Este întru totul
un dar fără plată. Îndreptăţirea prin credin ţă [sali neprihăn irea prin
credinţă, nota autorului] es te aşezată dincolo de orice Îndoială. "·
Nu-i aşa că aceasta aprofundează sensul afirmaţiei: " Harul Meu îţi este
de ajuns " ? Într-adevăr, ce har! Ce iubire! Ce asigurare bogată pentru
mântuirea noastră!
Charles Spurgeon, unul dintre cei mai mari predicatori ai secolului al
nouăsprezecelea, a spus că, la un moment dat în viaţa lui, se întreba cu
îngrijorare dacă ar putea să epuizeze harul lui Dumnezeu. Apoi s-a comparat
cu un peştişor din râul Tamisa, temându-se ca nu cumva, bând prea multă apă
în fiecare zi, să sece râul - la care bătrânul Tamisa i-a spus: " Bea, peştişorule,
izvorul meu este îndestulător pentru tine. "
Apoi s-a gândit la un şoricel din grânarele lui Iosif din Egipt, temându­
se că, mâncând zilnic din grâne, s-ar putea epuiza rezervele şi ar muri de
foame. Şi l-a imaginat pe Iosif venind şi, simţind temerile şoricelului,
spunându-i: "Î mbărbătează-te, şoricelule, hambarele mele sunt îndestulă­
toare pentru tine. "
Şi, în final, Spurgeon a spus că s-a gândit la sine ca Ia un om escaladând
un munte mare şi temându-se că ar putea să epuizeze oxigenul din atmosferă
- la care temere Însuşi Creatorul i-a replicat: " Respiră, omule, şi umple-ţi
plămânii de tot; atmosfera Mea este suficientă pentru tine. " Spurgeon i-a spus
congregaţiei sale că, atunci când a simţit îndestularea harului lui Dumnezeu,
pentru prima dată în viaţa lui a experimentat ceea ce a simţit A vraam când a
căzut cu faţa la pământ şi a râs!
Cât de măreaţă, cât de atot-suficientă, cât de încântătoare, cât de
îmbucurătoare este savoarea elixirului neprihănirii prin credinţă! " Vrăjmaşul
lui Dumnezeu şi al omului nu doreşte ca acest adevăr [îndreptăţirea prin
credin ţă/neprihăn irea prin credin ţă, nota autorului] să fie prezentat cu claritate;
pentru că ştie că, dacă oamenii îl primesc pe deplin, puterea lui este nimicită.
Dacă poate controla minţile aşa încât îndoiala, necredinţa şi întunericul să

70

Siguranta mânWirii

--- - - -- - - - - -

,

_ .

caracterizeze experienţa acelora care pretind c ă sunt copii a i lui Dumnezeu,
poate să-i biruiască prin ispite. " s

Cum arati o viată neprlhlnită;I
Aşadar, întrebi, cum rămâne cu faptele, standardele, cu " bătălia şi
marşul " , cu " duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur " , cu
.,nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatulu i " , cu
trăirea la nivelul luminii primite, cu " fiţi dar desăvârşiţi " , cu " credinţa fără
fapte este moartă " . Cum rămâne cu condiţia " de a reflecta chipul lui Isus pe
deplin" , cu partea vieţuirii neprihănite din ecuaţia mântuirii.
Ah, credeam că nu mai întrebaţi!
Viaţa neprihănită este rezultatul experienţei neprihănirii prin credinţă.
Viaţa neprihănită este rodul credinţei.
Viaţa neprihănită este ceea ce face un credincios atunci când primeşte
darul mântuirii.
Sfinţirea urmează îndreptăţirea, iar dacă nu o face, atunci nu a fost nicio
îndreptăţire.
Neprihănirea prin credinţă conduce la viaţa neprihănită.
Nepriănirea prin credinţă nu este numai o formare, ci o transformare, o
forţă interioară schimbătoare de viaţă dinamică, ce îl mişcă pe credincios spre
voia şi căile şi lucrările lui Hristos.
Credinciosul nu trăieşte în neprihănire pentru a deveni neprihănit. El
devine neprihănit prin credinţa în neprihănirea lui Hristos. ( " Domnul,
Neprihănirea noastră " ), iar apoi puterea lui Dumnezeu face să apară viaţa
neprihănită.
Viaţa neprihănită este aplicarea principiului din Matei 7:17: " Orice
pom bun face roade bune " .

fapte:

Următorul citat concentrează în mod minunat relaţia dintre credinţă şi

" Harul este favoare nemeritată, iar credinciosul este
îndreptăţit fără vreun merit al său, fără să aibă pretenţia că-I
oferă ceva lui Dumnezeu. EI este îndreptăţit prin răscumpărarea
care este în Isus Hristos, care stă în curţile cereşti ca înlocuitorul
şi siguranţa păcătosului. Dar, în timp ce este îndreptăţit datorită

capitolul 9 . Neprihănirea prin credintă, in viată

- ------- - - - ---

- --

- --

- -'

- - -

- - ---'- -

71

meritelor lui Hristos, el n u a re liberta tea de a face fărădelegi.
Credinţa lucrează prin iubire şi purifică sufletul. Credinţa
înrnugureşte şi înfloreşte şi aduce o recoltă de roade preţioase.
Acolo unde este credinţă, apar faptele bune ... Hristos este marele
depozitar al neprihănirii care îndreptăţeşte şi al harului care
sfinţeşte. " ·
Meditând la această chestiune a îndreptăţirii şi sfinţirii, a credinţei şi
faptelor, a neprihănirii prin credinţă şi vieţii neprihănite, trebuie să nu
pierdem din vedere câteva aspecte. Mai întâi, în orice l ucrare facem după ce
ne-am exercitat pentru prima dată credinţa, " Dumnezeu este Acela care
lucrează în voi şi vă dă după plăcerea Lui, voinţa şi înfăptuirea " (Filipeni
2:13) . Noi credem - El lucrează. Noi avem credinţă - apoi Îi dăm acordul să facă
orice lucrare doreşte să realizeze în noi.
Pentru a ilustra al doilea aspect, voi pune o întrebare: Cine dintre noi,
locuitorii acestei planete, poate să facă un singur lucru - orice - sfânt?
Răspunsul este evident: Niciunul dintre noi! Niciunul! Dar dacă, în acest caz,
Pavel vorbeşte despre " sfinţire, fără de care nimeni nu va vedea pe
Dumnezeu " , şi trebuie să fim sfinţi ca să intrăm în cer, iar eu nu mă pot face pe
mine însumi sfânt, cum voi fi oare făcut sfânt?
Există Unul singur care poate face ceva sau pe cineva sfânt - Cel
Atotputernic, Dumnezeul Creator, Dumnezeul Re-Creator. Dacă oamenii
încearcă scrâşnind din dinţi şi cu orice chip să se facă sfinţi prin dietă, post,
abstinenţă, lucrând până nu mai pot, transpirând, practicând o închinare
rigidă, aderând la principiile stilului de viaţă New Start sau la orice altceva,
aceşti oameni sfârşesc prin a deveni nişte faliţi nesfinţi. Putem coopera cu
Dumnezeu - şi trebuie. Însă nu putem face lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea
Lui este să producă sfinţenie în oamenii Săi. Isus Hristos S-a sfinţit pentru ca
să-Şi poată sfinţi poporul.
În al treilea rând, Dumnezeu nu este numai Autorul, ci şi
Desăvârşitorul credinţei noastre. " Sunt încredinţat că Acela care a început în
voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos " (Filipeni
1 :6).
Îţi dai seama ce înseamnă toate acestea? Înseamnă că pu tem fi gata în
timp ce El încă ne pregăteşte. Pu tem fi îndreptăţi ţi în timp ce El încă ne sfinţeşte.
Pu tem fi desăvârşiţi în timp ce El încă ne desăvârşeşte. Pu tem fi primiţi în timp ce
El încă ne face vrednici de primit. Pu tem fi perfecţi în timp ce El încă ne
perfectează. Diavolul ştie că, dacă noi credem aceasta, puterea lui va fi

72
-- - - --

---- - - - -

- -

-- - - -- -

-

Siguranta mântuirii
--

-

-- - - --

'.-

-

-

-- - -

- - -

- ,

nimicită pentru c ă vom avea o aşa odihnă, pace, bucurie, încredere,
statornicie şi siguranţă în Hristos, încât nimic nu ne poate clinti, iar el va trebui
să piară fără noi.

Note:
1. Ellen White, Patriarhi şi profeţi, pag. 558.
2. Arthur G. Daniells, Hristos, "{'priIză"ir{'a "oas tnl, pag. 1 5 .
3 . Ellen White, Mărtu rii selectate, voI . 1 , pag. 367.
4 . Ellen White, Faitlz a"d Works, pag. 1 9-20.

5. Ellen White, Lucrătorii Ei'allglzeliei, pag. 1 6 1 .
6. Ellen White, Mărtu rii selectate, v o I . 1 , pag. 398.

C8Pi,olul l0
Cea mai mare
umuşamalizare udin univers

Totul a început într-o grădină. Adam şi Eva erau desăvârşiţi în formă,
înfăţişare, caracter şi în unitatea lor. Grădina însăşi, casa lor, era perfectă.
Peisajul, păsările şi animalele, pomii, clima, întregul ecosistem, totul era
desăvârşit. Şi relaţia cu Dumnezeul lor Creator era desăvârşită. Aşadar, ce
putea fi acolo să nu le placă?
Însă tocmai în acest loc perfect şi cu acei oameni perfecţi au început
problemele noastre. Acolo a început istoria păcatul u i, acolo s-a dat startul
unei teribile înstrăinări de Dumnezeu. Şi, la modul cel mai serios, totul pare
atât de nevinovat, poate chiar banal pentru noi în momentul acesta. Pe lângă
cei şase mii de ani de păcat, Înstrăinare, răzvrătire, neascultare şi depravare
totală, acel prim păcat pare nevinovat şi banal. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu,
păcatul este un rău atât de teribil de revoltător încât un păcat este păcat - chiar
dacă înseamnă doar a mânca dintr-o bucată de fruct. Mai mult, dacă gestul de
a mânca a însemnat o lipsă de iubire şi încredere, dacă a însemnat neascultare
şi răzvrătire şi, dacă a însemnat a pune un şarpe vorbitor mai presus de
Dumnezeu, atunci poate că începem să realizăm şi noi enormitatea situaţiei la
fel cum o vede Dumnezeu.
Oricum, brusc, totul a devenit imperfect. A venit teama. A venit
despărţirea. A venit vina. Au venit blestemele. A venit moartea. A venit
goliciunea. A venit expulzarea din grădină. Însă chiar înainte ca Adam şi Eva
să părăsească perfecţiunea, Dumnezeu a făcut ceva pentru ei. Geneza 3:21 ne
spune: " Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi

Siguranta mÎntuirii

74

-

--

. '-

--

-

i-a Îmbrăcat cu ele" . În Eden, Dumnezeu a lansat cea mai mare " muşamalizare "
din univers! Acolo vedem reacţia unui Dumnezeu care este numai dragoste.
Să nu uităm reactia fiinte lor umane în acest context. Geneza 3:7
relatează: " Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au
cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri din ele. " Nu e straniu să
vezi un bărbat de vreo patru metri înălţime în frunzele acelea de smochin?
Aici avem de-a face cu prima încercare patetică a omenirii de a ascunde de
Dumnezeu starea ei decăzută, disperată. AceL1sta a fost reacţia unor oameni
nici mai mult nici mai puţin decât bolnavi.
Atitudinea din spatele motto-ului companiei de căi ferate Union
Pacific, " Facem faţă " , nu şi-a avut originea în secolul al douăzecilea. Ea îşi are
originea chiar atunci în Eden. Ar putea fi numită " sindromul frunzei de
smochin" - smo+chin, am putea spune. Noul costum al lui Adam poate că a
avut şi o etichetă de firmă: " Fabricat în Eden de Adam. Cusut la mână de Eva. "
Totuşi, primii noştri părinţi trebuie să-şi fi dat seama imediat că frunzele de
smochin pur şi simplu nu vor fi de ajuns, pentru că, atunci când L-au auzit pe
Dumnezeu mergând prin grădină, " Atunci au auzit glasul Domnului
Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: Şi omul şi nevasta lui s­
au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină " (Geneza
3:8).
Frunzele de smochin au reprezentat dintotdeauna paradigma
omenească pentru muşamalizare. Frunzele de smochin sunt prima reacţie nu
d oar a păcătoşilor, ci şi a oamenilor care nu înţeleg evanghelia. Este valabil
chiar şi pentru membrii cu vechime în biserică care sunt croiţi să-şi
înfăptuiască propria mântuire. Ideile omeneşti şi faptele omeneşti nu vor
reuşi niciodată să-L dea la o parte pe Dumnezeu. El vede de-a dreptul prin ele.
Nu vor funcţiona. Noi nu ne putem muşamaliza singuri. Nu ne putem
reabilita singuri. Trebuie să găsim răspunsul lui Dumnezeu la nevoia noastră.
Răspunsul Lui? " Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui
haine de piele şi i-a Îmbrăcat cu elc. " Această acoperire divină este unica soluţie
pentru fiinţele omeneşti. Aceasta este ideea lui Dumnezeu. Este lucrarea Lui.
Aceasta este soluţia Lui pentru ca fiinţele omeneşti păcătoase, goale,
deformate, vinovate, pierdute, să fie acoperite aşa încât să fie acceptabile şi să
poată fi îndreptăţite, sfinţite şi glorificate.
Scriptura nu ne spune de unde a luat Dumnezeu " hainele de piele " pe
care le-a folosit ca să-i îmbrace pe Adam şi Eva. Dar cât de greu o fi să ne
imaginăm că nişte animale au trebuit să moară pentru a fi obţinute aceste
învelitori? Dacă o fi fost aşa sau nu, cert este că fiinţele umane sunt singurele
,

,

capitolul 1 0 Cea mai mare "mu,amalizare" din univers
-

____

_ _ __ _

_________ _

-_ o .

________

_

.

_

_

_ _ _ � _ ___ _

_ __ � _ __ __ _ _ _

75

fiinţe din lume care nu-şi furnizează îmbrăcămintea în mod natural. Toate
creaturile în afară de fiinţele umane au îmbrăcăminte în mod natural. Nu l a fel
este cu oamenii. Suntem dependenţi . Ale noastre trebuie să fie făcute rost într­
un fel sau altul. Aşa că fiecare cusătură pe care o purtăm vorbeşte într-un fel
sau altul despre moarte.
În timp ce noi, prin puterea noastră, suntem în stare să ne facem rost de
îmbrăcămintea fizică, îmbrăcămintea noastră spirituală nu are cum să fie un
lucru omenesc. Trebuie să fie un l ucru divin. Şi, vorbind din punct de vedere
spiritual, este absolut sigur că a fost nevoie de moartea singurului Fiu al lui
Dumnezeu pentru ca Tatăl să ne îmbrace în haina neprihănirii lui Hristos.

Un conclDlblblic dis Îndlnh
În mod interesant, una dintre cele mai frumoase afirmaţii cu privire la
modul cum Dumnezeu se îngrijeşte de goliciunea noastră, vine din Vechiul
Testament. Cum ar fi de aşteptat, întregul capitol unde se găseşte are de-a face
cu Mesia, cu Isus. În acest context, Sion, poporul lui Dumnezeu, declară: " Mă
bucur în Domnul şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci
In-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un
mire împodobit cu o cunună împărătească şi ca o mireasă, împodobită cu
sculele ei " (Isaia 61 :10). Versiunea 171e Message traduce: " M-a Îmbrăcat într-un
costum de mântuire, m-a îl1veşl1lâll tat într-o haină a neprihănirii. " Slavă lui
Dumnezeu! Inima se smereşte în faţa acestui dar din partea Tatălui!
Mai vreţi?
Zaharia, cartea lui fiind încă o sursă din Vechiul Testament (căci haina
neprihănirii lui Hristos nu este doar un concept specific Noului Testament),
zugrăveşte acest tablou minunat al acoperirii divine:
" EI (îngerul) mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în
picioare înaintea Îngerului Domnu lui, şi pe Satana stând la
dreapta lui, ca să-I pârască. Domnul a zis Satanei: "Domnul să te
mustre, Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul!
Nu este el, Iosua, un tăciune scos din foc? " Dar Iosua era
îmbrăcat cu haine murdare şi totuşi stătea în picioare înaintea
Îngerului. Iar Îngerul, luând cuvântul, a zis celor ce erau înaintea
Lui: "Dezbrăcaţi-1 de hainele murdare de pe el ! " Apoi a zis lui
Iosua: "Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea şi te îmbrac cu
haine de sărbătoare! " Eu am zis: "Să i se pună pe cap o mitră

76

Siguranta mÎntuirii
--- - -

---- -'-

-

- -

- - - ---- --- - - - -- -

curată! " Şi i-au pus o mitră curată pe cap şi l-au îmbrăcat în
haine, în timp ce Îngerul Domnului stătea acolo (Zaharia 3:1-5). "
Următorul extras din cartea P rofeţi şi Rcgi aduce speranţă şi asigurare:
" Vedenia lui Zaharia cu privire la Iosua şi Înger se aplică cu o
forţă deosebită experienţei poporului lui Dumnezeu în scenele
finale ale marii zile de ispăşire . . . .
Ispititorul stă alături să-i învinuiască, aşa c u m a stat alături să
i se împotrivească lui Iosua. El arată către veşmintele lor
murdare şi către caracterele lor defectuoase. El prezintă
slăbiciunile şi nebunia lor, păcatele de nerecunoştinţă, de
neasemănare a lor cu Hristos, prin care L-au dezonorat pe
Răscumpărătorul lor. [Nu uităm că aceşia s u n t poporul lui
D u mnezeu în zilele de pe u rmă. În loc de a fi " desăvârşiţi ", se pare că
viaţa lor oferă material de lucru Sa tanei, nota autorului] El face
eforturi să-i îngrozească la gândul că situaţia lor este deznă­
dăjduită, că pata necurăţiei lor nu va fi niciodată spălată. El speră
ca, în acest fel, să le distrugă credinţa, aşa încât să se supună ispi­
telor lui şi să părăsească ascultarea de Dumnezeu. [Iată motivul
pen tru care s u n tem îndemnaţi să înţelegem neprihăn rea prin credinţă:
ca să pu tem sta în picioare În timpul s trâm tvrării, nota autorului]

Satana are o cunoaştere exactă a păcatelor cu care el a ispitit
pe poporul lui Dumnezeu să le săvârşească şi îşi îndreaptă
acuzaţiile împotriva lor spunând că, prin păcate, au pierdut
ocrotirea divină şi pretinzând că are dreptul să-i distrugă. EI îi
declară vrednici să fie scoşi, asemenea lui, de sub ocrotirea lui
Dumnezeu . "Sunt aceştia, zice el, poporul care să-mi ia locul în
cer şi locul îngerilor care s-au unit cu mine? Ei mărturisesc că
ascultă de Legea lui Dumnezeu; dar nu au ţinut principiile ei. N­
au fost ei iubitori de sine mai mult decât iubitori de Dumnezeu?
Nu şi-au pus interesele proprii mai presus de slujirea Sa? N-au
iubit ei lucrurile din lume? Priviţi la păcatele care au caracterizat
viaţa lor. Iată egoismul lor, răutatea lor, ura lor unul faţă de altul.
Mă va izgoni Dumnezeu pe mine şi îngerii mei din prezenţa Sa şi
să-i răsplătească pe aceia care au fost vinovaţi de aceleaşi păcate?
Tu nu poţi face aceasta În dreptate, Doamne. Dreptatea cere ca să
se pronunţe hotărârea Împotriva lor " . "

Şi acum urmează acoperirea - prin meritele, lipsa de păcate şi
neprihănirea lui Isus Hristos:
" Deşi urmaşii lui Hristos au păcătuit, ei nu s-au predat În
stăpânirea u neltelor satanice. Ei s-au pocăit de păcate şi au căutat
pe Domnul în umilinţă şi în pocăinţă, iar Apărătorul divin
mijloceşte în favoarea lor. Acela care a fost insultat cel mai mult
de nerecunoştinţa lor, care le cunoaşte păcatul, dar şi pocăinţa,
declară: " Domnul să te mustre, Satano! Eu Mi-am dat viaţa
pentru aceste suflete. Sunt săpate pe palmele Mele. Ei pot avea
nedesăvârşiri de caracter, poate au greşit în străduinţele lor, dar
s-au pocăit, iar Eu i-am iertat şi i-am primit". " 1

Sindromul cocinei de porci
Istorisirea mea favorită cu privire la acoperire este parabola lui Isus
despre fiul risipitor care s-a întors la tatăl său (vezi Luca 15). Ea ilustrează nu
doar " sindromul frunzelor de smochin " , ci şi " sindromul cocinei de porci " .
De fapt, nici nu prea este o mare diferenţă între cele două.
Fiul risipitor şi-a venit în fire, a spus Isus. " Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl
său. Când era încă departe, tatăl său l -a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat
de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: " Tată, am păcătuit
împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău . "
Dar tatăl a zis robilor săi: [obsenJaţi cât de repede a dat tatăL la o parte discu rsu l
dinain te pregătit a LfiuLui său. nota autorului]
" Aduceţi repede haina cea mai bună [haina bogată, regaLă a tatăLui], şi
îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget [semn u l de recu noaştere oficială a
apartenenţei la famiLie. notele autorului], şi încălţăminte în picioare" (versetele
20-22) .
Îmi amintesc de comentariul unui pastor: " Partea ta e să vii; e partea
Lui să te mântuiască. " Sau în cazul acesta: " Partea ta e să vii; partea Lui să te
acopere. " Dacă te uiţi la Adam şi Eva sau la Iosua, marele preot, sau la fiu l
risipitor sau la parabola hainei de nuntă (în care doar veşmântul acoperitor
oferit de împărat putea oferi acces la ospăţul de nuntă), se pare că Dumnezeu,
în iubirea, mila şi harul Său, este întotdeauna ocupat cu acoperirea oamenilor
pentru ca ei să poată fi primiţi. A veni este într-adevăr treaba noastră.
Acoperirea este treaba Lui. Dacă noi continuăm să venim, El va continua să ne
acopere.

La punctul acesta, cineva ar putea simţi că accentuez prea mult
aspectul acoperirii în d e trimentul importanţei fa ptelor noastre,
comportamentului nostru, realizărilor noastre, părţii noastre, ascultării
noastre. Daţi-mi voie să pun o serie de întrebări şi să dau şi răspunsurile.
" Crezi că ascul tarea este importantă?
Da!

"

"
" Trebuie să devenim biruitori?
Absolut. Nu cred că ar trebui să fim biruiţi.
" Poate un creştin să păzească Legea sfântă a lui Dumnezeu?
Un da ferm!

"

"
" Crezi în teologia " păcătuieşte şi vei trăi ?
Nu!
"
" Au faptele noastre vreo valoare?
Da, ca dovezi ale mântuirii noastre.
Crezi în " odată mântuit, mântuit pentru totdeauna " ?
Nu pot accepta această învăţătură nebiblică.
" Putem alege să trăim în păcat deschis şi să-I practicăm ca un mod de
viaţă şi să ne aşteptăm ca neprihănirea lui Hristos să ne acopere? "
Niciodată!
"Se aşteaptă de la noi să trăim la nivelul luminii primite? "

Ar fi cazul!

" Standardele, obiceiurile şi practicile noastre - stilul nostru de viaţă contează întrucâtva în procesul de acoperire luat ca întreg? "
Glumiţi, nu-i aşa?
" Crezi că planul lui Dumnezeu este să ne salveze în păcat sau din
păcat? "
Din păcat!

capitolul l D - Cea mai mare "mu,amalizare" din univen

- - ----- ---

- - ----- - - - - - - - - -

79

Acum să ne întoarcem la acoperire. În trei locuri, Apocalipsa 7 face
legătura dintre cei mântuiţi şi a fi îmbrăcaţi cu - acoperiţi cu - haine albe (vezi
versetele 9, 13, 14) . Cu alte cuvinte, dacă este un lucru pe care Apocalipsa 7 îl
clarifică, acela este că toţi sfinţii au haine albe. Aceste haine reprezintă
puritate, neprihănire, desăvârşire, sfinţenie, păzirea poruncilor, lipsa de
păcate şi a fi plăcut înaintea lui Dumnezeu în mod desăvârşit.
De unde au obţinut aceşti sfinţi hainele? Găsim răspunsul în cuvântul
adresat laodiceenilor de către Martorul Credincios şi Adevărat, Isus Hristos:
" te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi

haine albe, ca să te îmbraci cu ele [nll u i tăm de Adam şi Eva, de Iosu a, marele preot, de
fiul risipitor, nota autorului], şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi

doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi " (Apocalipsa 3:18) .
Numai d e l a Isus putem obţine haina albă a neprihănirii. O cu mpărăm
de la EI " fără bani şi fără plată. " O obţinem pentru că venim. O obţinem
pentru că o cerem. O obţinem pe baza nevoii noastre disperate - nevoia
noastră este cea care ne recomandă înaintea milei lui Dumnezeu. O obţinem
pentru că ne bazăm pe iubirea şi harul Său pline de credincioşie. Nu o obţinem
datorită vredniciei noastre, ci datorită nevredniciei. Nu datorită meritelor
noastre, ci datorită alor Sale. Inspiraţia spune:
" El ne prezintă înaintea Tatălui Îmbrăcaţi în haina albă a
caracterului Său . Nu privi la acest fiu rătăcitor, ci priveşte la Mine.
El pledează pentru noi înaintea lui Dumnezeu spunând: am luat
locul păcătosului. Priveş te la M ine, nu la acest fiu rătăcitor.,, 2
.

Prin urmare, dacă înţeleg bine (iertaţi-mi imaginaţia sfinţită), Tatăl Se
uită la mine şi spune: " Oh, arăţi atât de curat, atât de desăvârşit, atât de
neprihănit, atât de sfânt, atât de fără păcat, atât de în armonie cu legea Mea.
Eşti atât de plăcut înaintea Mea. Haina te prinde foarte bine. Ce mai, îţi vine
perfect! " Iar Fiul priveşte la mine şi îmi face cu ochiul pentru că ştiu, şi ştie şi
EI, şi poate chiar şi Tatăl ştie, că haina mea aIbă a neprihănirii nu este opera
mea, ci a Lui. Este o haină împrumutată - totuşi este a mea pentru că este un
dar de la scumpul meu Mântuitor. Pur şi simplu am impresia, că dacă are o
haină pentru Manase, Samson, Iefta, Ghedeon şi desfrânata Rahav, s-ar putea
să aibă una şi pentru tine şi pentru mine. Ce acoperire magnifică, minunată cea mai mare acoperire din univers!

80

Un sandVI, rinced cu câmaţl
Îmi place ilustraţia pe care Randy Maxwell a împrumutat-o din cartea
lui Bob Benson Came Share the Being.
" Î ţi mai aminteşti de vremurile demodatelor picnicuri de la
şcoala bisericii? Înainte să apară aerul condiţionat. Se spunea:
" Ne întâlnim la Coliba Smochinului din Parcul Shelby, Sâmbătă,
la ora 4:30. Fiecare îşi aduce mâncarea, iar noi oferim ceaiul. "
Însă ajungeai acasă în ultimul moment şi, când erai gata să-ţi
faci pacheţelul, tot ce mai puteai găsi în frigider era un cârnat
uscat şi nişte urme de muştar pe fundul borcanului, de te mân­
jeai pe toate degetele încercând să ajungi la el. Şi mai erau numai
două felii de pâine veche. Aşa că îţi făceai sandvişul cu cârnat şi îl
împachetai într-o pungă maronie şi te duceai la picnic.
Iar când venea vremea mesei, stăteai la capătul unei mese şi
îţi desfăceai sandvişul. Însă cei de lângă tine - doamna era o
bucătăreasă bună şi l ucrase toată ziua aşa că avea pui rotisat,
fasole gătită, salată orientală şi comuleţe de casă, roşii feliate şi
murături, şi măsline, şi ţelină, şi - ca să pună capac la toate - două
plăcinte de casă cu ciocolată.
Iar când ei întindeau toate astea pe lângă tine, tu? .. Tu aveai
un amărât de sandviş cu cârnati.
Însă ei îţi spuneau: " De ce n'u punem toate laolaltă? "
"
" Nu, nu pot face asta, nici nu mă gândesc , murmurai
stânjenit.
" Oh, hai, este destul pui şi destulă plăcintă şi destul din toate
- iar noi suntem morţi după sandvişurile cu cârnaţi. Hai să facem
o masă comună. "
Ce să faci . . . iată-te stând la masă şi mâncând ca un prinţ când
venisei ca un cerşetor. " 3
La fel, prieteni, venim şi la ospăţul mântuirii Mielului, iar Împăratul
Însuşi a oferit de toate din belşug şi pe săturate şi delicioase. Pedeapsa pentru
păcat a fost plătită. Cerinţele legii au fost satisfăcute. Există porţii abundente
din neprihănirea lui Hristos, viaţa Lui, lipsa Lui de păcat, desăvârşirea Lui,
moartea Lui, mijlocirea Lui şi intermed ierea Lui.

Venim la ospăţ şi punem pe masă sandvişul nostru rânced c u cârnaţi,
reprezentat de venitul la biserică destul de des sau de dăruirea zecimii şi a
darurilor sau de un devoţional de zece minute de câteva ori pe săptămână sau
"
" M-am abtinut să-i mai vorbesc urât sotiei două zile la rând sau " Am trecut
"
pe lapte de soia . Şi venim cu acest san dviş rânced şi îl punem pe masa
mântuirii lângă toate bunătăţile aduse de Împărat. Cât face? Dar El spune:
"
" Chiar îmi place sandvişul tău. De ce nu le punem pe toate laolaltă?
Atunci e momentul în care tu-ţi faci partea, aceea de a veni. Vii la ospăţ
cu stilul tău de viaţă sănătos, care azi e, mâine nu prea. Vii la ospăţ cu
făgăduinţele tale râncede, azi ţinute, mâine lepădate. Vii cu " marile " tale
realizări. Vii cu abstinenţele tale. Vii cu hotătârile fragile luate cu ocazia
fiecărui An Nou. Vii cu neprihănirea ta ca o haină mânjită. Vii cu standardele
extraordinar de înalte prin care îi măsori cu cea mai mare stricteţe pe ceilalţi.
Nu te jena; doar vino. Uită de cârnatul tău rânced - sau de sandvişul tău
" şi doar vino. Dumnezeu nu are nevoie de mâncarea ta râncedă,
fără
carne
"
dar tu ai nevoie disperată de bunătăţile delicioase, abundente, îmbelşugate pe
care El le aşază pe masa mântuirii.
,

,

" Nu poţi obţine dreptul de a intra prin penitenţe şi nici prin
alte fapte pe care le-ai putea face. Nu, Dumnezeu Însuşi are
onoarea de a oferi o cale, iar ea este atât de completă, atât de
desăvârşită, încât omul nu poate, prin orice fapte ar face, să o
facă mai perfectă.'"
" Iertarea, împăcarea cu Dumnezeu, ne revine nu ca o
răsplată pentru faptele noastre, nu ne este acordată datorită
meritelor oamenilor păcătoşi, ci este un dar pentru noi, oferirea
ei fiind întemeiată pe neprihănirea imaculată a l u i Hristos.'"
Ce acoperire cerească !

Note:
1 . El len White, Profeti ş i regi, pag. 587-51'9.

2. Ellen White, Cugetări de pe M u n lele Ferici rilor, pag. 9.
3. Bob Benson, Come Sila re lile Being, pag. 1 05-1 06.
4. Ellen White, Mărlurii seleclale, v o ! . 1 , pag. 1 84.
5 . Ellen Whitc, Cugetări de pe MWl teie Fericirilor, pag. 1 1 5-1 1 6 .

caPi,olul

ll

o serioasă neintelegere
,

În ianuarie 2000, edilii oraşului Chariotte din statul Carolina
de Nord I-au invitat pe fiul lor favorit, BiIly Graham, Ia un dineu
în cinstea lui. BiIly a ezitat iniţial să accepte invitaţia deoarece se
luptă cu boala Parkinson. Dar organizatorii evenimentului au
spus: " Nu aşteptăm un discurs care să vă solicite prea mult. Doar
veniţi şi daţi-ne ocazia să ne exprimăm aprecierea. " Aşa că a fost
de acord să meargă.
După ce au fost spuse câteva lucruri deosebite despre Dr.
Graham, acesta a păşit pe platformă, s-a uitat I a mul ţime, şi a
spus: " Ziua de astăzi îmi aminteşte de Albert Einstein, marele
fizician care luna aceasta a fost onorat de revista Tilllc ca fiind
Omul Secolului.
Odată, Einstein călătorea de Ia Princeton cu trenul.
Controlorul a venit pe cu loar, compostând biletul fiecărui
pasager. A venit Ia Einstein, iar marele fizician s-a căutat în
buzunarul hainei . Dar nu şi-a găsit biletul, aşa că a căutat în
celălalt buzunar. Nu era acolo, aşa că s-a uitat în servietă, însă
nici acolo n-a reuşit să-I găsească. Apoi s-a uitat pe scaunul de
lângă el. Nici acolo nu era.
Controlorul a spus: " Doctor Einstein, ştiu cine sunteţi. Toţi vă
cunoaştem. Sunt sigur că aţi cumpărat bilet. Nu vă faceţi
probleme. "

84

Si guranta mÎntu i rii

--- ---

-

_ ! -- -

--

-

Einstein a dat din cap în semn de apreciere, iar controlorul a
continuat să meargă pe culoar compostând bilete. Când era gata
să treacă în vagonul următor, s-a întors şi I-a zărit pe Einstein pe
genunchi şi coate căutându-şi biletul pe sub scaun. Controlorul
s-a grăbit înapoi şi a spus: " Doctore Einstein, Doctore Einstein,
nu vă faceţi probleme. Ştiu cine sunteţi. Nicio problemă. Nu este
nevoie să-mi arătaţi biletul. Sunt sigur că I-aţi cumpărat. "
Einstein s-a uitat Ia el şi a spus: " Tinere, şi eu ştiu cine sunt.
Ceea ce nu ştiu este unde merg, Ia ce staţie trebuie să cobor. "
Billy Graham a continuat: " Vedeţi costumul pe care îl port?
Este un costum nou-nouţ. Soţia, copiii şi nepoţii mei îmi spun că
am devenit cam neglijent la bătrâneţe. Pe vremuri eram mai
atent Ia detalii. Aşa că m-am dus şi am cumpărat un costum nou
pentru acest dineu şi pentru încă o ocazie.
" Ştiţi despre ce ocazie este vorba? Acesta este costumul în
care voi fi îngropat. Însă când veţi auzi că am murit, nu vreau să
vă amintiţi imediat costumul pe care îl port. Vreau să vă amintiţi
asta: Nu ştiu numai cine sunt, ştiu şi încotro merg, şi la ce staţie
trebuie să cobor. " J
După cincizeci şi cinci de ani de sluj ire pastorală, am tras concluzia că
sunt mult mai mulţi adventişti de ziua a şaptea care ştiu cine sunt decât ştiu
încotro se îndreaptă. Oh, bineînţeles, ei ştiu unde vor să meargă. Nu e nicio
îndoială ·cu privire la speranţa lor de a merge acolo. Însă în zecile de discuţii
avute cu credincioşii, am găsit că ei " cred adevărul " . Ei subscriu învăţăturilor
"
" pietre de hotar ale bisericii. Ei nu pun Ia îndoială Biblia, profeţiile, darul
profetic special din timpul sfârşitului al acestui popor, şi nici poziţia şi
chemarea unică a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. Ştiu că trăiesc în zilele
din urmă, chiar înaintea revenirii lui Hristos. Însă, când ajung Ia siguranţa
personală a mântuirii prezente, cunoaşterea încetează şi, dintr-o dată, apare o
nesiguranţă chinuitoare, sâcâitoare, cronică.
Fiind confruntat cu întrebarea: " Eşti mântuit? " , un astfel de credincios
torturat a spus: " Simţeam că nu-mi mai puteam suporta multă vreme situaţia
neclară. Un ceva căruia nu-i mai puteam ţine piept îmi cerea să mă hotărăsc ce
sunt, câine sau pisică. " Totuşi, n u meroşi membri ai bisericii se simt mai confortabil
atu nci când se complac în nesigu ranţă cu privire la starea lor actuală în ceea ce
priveşte mân tu irea. Pare să existe o mentalitate conform căreia nesiguranţa este

capitolul 11 - o serioasă neintelegere

-- - ------

-_

.-

-

-- -

--

-

85

- - � --- - - - --- - - - - -- - - - -

oarecum mai adecvată, că dă mai bine cu umilinţa, şi, într-un sens distor­
sionat, ar putea chiar să reflecte vreun fel de stare spirituală superioară aceleia
de a şti (afirma) că, într-adevăr, eşti mântuit atunci când eşti întrebat.

Sursa acestei crediDle nebiblice
De unde a apărut această nesiguranţă în care ne complacem atunci
când suntem întrebaţi despre mântuirea personală? Cred că măcar în parte ea
vine din învăţătura nebiblică susţinută de mulţi creştini astăzi că odată ce
oamenii sunt mântui ţi, sunt mântuiţi pentru totdeauna, indiferent de ceea ce
fac sau cum trăiesc. Sunt " salvaţi " şi punct. Această doctrină este cunoscută în
mod obişnuit ca " siguranţa veşnică " . Adventiştii au evitat atât de făţiş această
doctrină, încât poate că am alunecat prea mult în extrema cealaltă, aceea a
"
" nesiguranţei infernale .
Totuşi cred că motivul principal pentru lipsa noastră de siguranţă a
mântuirii se naşte dintr-o serioasă înţelegere greşită a câtorva afirmaţii pe
care le-a făcut Ellen White. Una se găseşte în cartea Parabolele Domnulu;
Hristos:
" Cei care primesc pe Mântuitorul, oricât de sinceră ar fi
convertirea lor, n-ar trebui niciodată să fie învătati
' să spună sau
să considere că sunt mântuiţi. Aceasta este o am â g ire. " 2
Pagina de internet oficială a Ellen G. White Estate abordează această
afirmaţie în cadrul secţiunii " Afirmaţii scoase din context " . Site-ul web
spune:
"o privire mai atentă asupra precauţii lor lui Ellen G. White
cu privire la acest subiect descoperă că, în context, ea nu vorbeşte
împotriva siguranţei situaţiei prezente a credinciosului înaintea
lui Dumnezeu. Ea avertizează împotriva încumetării ce se
găseşte în doctrina siguranţei veşnice " odată mântuit, pentru
totdeauna mântuit " - împotriva acelora care pretind " sunt
mântuit" , în timp ce continuă să calce în picioare legea lui
Dumnezeu. " J

86

--

Si guranta mÎntuirii
-

,

- - - - --- -

Iată afirmaţia completă din Parabolele Dom n lliui Hristos:
" Căderea lui Petru n-a fost deodată, ci treptată. Încrederea în
sine l-a făcut să creadă că este mântuit şi astfel, pas cu pas el a
mers tot mai jos pe calea decăderii, până când a ajuns să
tăgăduiască pe învăţătorul său. Niciodată nu ne putem pune cu
certitudine încrederea în eul nostru personal sau să ne
închipuim, atâta vreme cât suntem aici şi nu în ceruri, că suntem
siguri împotriva ispitei. Cei care primesc pe Mântuitorul, oricât
de sinceră ar fi convertirea lor, n-ar trebui niciodată să fie
învăţaţi să spună sau să considere că sunt mântuiţi. Aceasta este
o amăgire. Fiecare trebuie să fie învăţat să aibă nădejde şi
credinţă; dar, chiar şi atunci când ne predăm pe noi înşine
Domnului Hristos şi ştim că El ne primeşte, nu suntem scutiţi de
ispite. Cuvântul lui Dumnezeu spune: " Mulţi vor fi curăţaţi,
albiţi şi lămuriţi." (Daniel 12:10) Numai cei care trec cu bine
încercarea vor primi coroana vieţii. " (Iacov 1 :12)4
De două ori paragraful de mai sus ne avertizează împotriva pericolului
încrederii în sine. În mod similar, ne avertizează cu privire la simţământul de
a fi " în siguranţă în faţa ispitei " sau " mai presus de ispită " . Înseamnă aceasta
că nu ar trebui să ştim dacă suntem sau nu mântuiţi? Să lăsăm profetul să ne
răspundă:
" Fiecare dintre voi poate să cunoască personal că are un
Mântuitor viu, că El este ajutorul şi Dumnezeul său. Nu trebuie
să rămâne ţi la a spune: " Nu ştiu dacă sunt mântuit. "
Crezi în Hristos ca Mântuitor al tău personal? Dacă da, atunci
bucură-te." s
Contextul afirmaţiei din Parabolele Domnului Hristos clarifică faptul că
îngrijorarea autoarei era aceea că noi am putea dezvolta o convingere
încrezută că " Am reuşit pentru totdeauna " , că am putea avea simţământul că
suntem mai presus de ispită. Este ca şi cum ar fi spus: " Nu faceţi aceeaşi
greşeală pe care o fac mulţi creştini crezând că, odată ce sunteţi mântuiţi, nu
mai puteţi fi niciodată altfe1. " Ea nu spunea că nu ar trebui să ştim dacă
suntem mântuiţi.

capitolul 11 - o serioasă neintelegere

- - - - -- - - - - - - - - -

" -- - --- - - - ---- - - - - - -- --

_ -----.!
-

- - -- -

-- - -

- - - - ---

--

87

Încă un prilej de neînţelegere asemănătoare se naşte din câteva pasaje
din volumul l al cărţii Mărtu rii selectate:
" Nu trebuie să ne complacem niciodată într-o condiţie de
mulţumire, încetând să înaintăm, spunând " Sunt mântuit " .
Când această idee este nutrită, motivele pentru veghere,
rugăciune, pentru strădanii serioase de a înainta înspre realizări
mai înalte, încetează să existe. Nicio limbă sfinţită nu poate să
rostească aceste cuvinte până nu va veni Hristos şi până nu vom
intra pe porţi în cetatea lui Dumnezeu. Atunci, pe bună dreptate,
putem să-I dăm slavă lui Dumnezeu şi Mielului pentru veşnic a
eliberare. Câtă vreme omul este plin de slăbiciune - pentru că
singur nu poate să-şi salveze sufletul - nu ar trebui să
îndrăznească niciodată să spună: " Sunt mântuit " . ,, 6
" Dacă suntem neascultători, caracterele noastre nu mai sunt
în armonie cu legea morală de guvernare a lui Dumnezeu, iar a
spune " Sunt mântuit " înseamnă a exprima o falsitate. Nimeni
nu este salvat dacă este un călcător al Legii lui Dumnezeu, care
,,
este temelia guvernării Sale în ceruri şi pe pământ. 7
" Dacă te aşezi pe scaunul celor iubitori de lenevie, având pe
buze cuvintele " Sunt mântuit" , şi dispreţuieşti poruncile lui
Dumnezeu, vei fi pierdut pentru veşnicie. " s
În fiecare din aceste scurte pasaje, este uşor de observat preocuparea
autoarei Ellen White în ceea ce priveşte credinţa populară " odată mântuit,
pentru totdeauna mântuit. " Această credinţă implică o serie de pericole
evidente.

Poate produce o stare de mulţumire de sine, încetând să înaintăm în
experienţa creştină.
Poate produce lipsă de veghere, rugăciune şi " înaintare spre
realizări mai înalte " .
Poate încuraja uitarea faptu lui că suntem slabi.
Poate ispiti să cădem în neascultare şi să călcăm legea lui
Dumnezeu, având convingerea că nu vom fi pedepsiţi.

88

Această învăţătură populară din lumea creştină poate cu uşurinţă să
adăpostească practici păcătoase şi, astfel, încălcarea standardului sfânt de
neprihănire al lui Dumnezeu, Legea Sa. Avem de-a face, într-adevăr, cu o
doctrină ne biblică, insidioasă cu privire la care credincioşii trebuie să fie
atenţionaţi - exact ceea ce a făcut şi slujitorul lui Dumnezeu.
În consecinţă, ideea vreunui tip de asigurare, oricât de mică - şi cu atât
mai puţin de siguranţă, de certitudini - este o problemă fierbinte şi foarte
sensibilă printre mulţi credincioşi adventişti. Pastorul sau persoana care
vorbeşte despre ea este imediat suspectă în minţile multora. Încep să fluture
steguleţe roşii - sau cel puţin steguleţe de avertizare. Se ridică bariere
atitudinale. Apar prejudecăţi. Oamenii caută butonul de oprire.
De ce?
Mai întâi, pentru că terminologia " odată mântuit, pentru totdeauna
mântuit " este un cadru " din oficiu " pentru mulţi - aşa au apucat. .. În al doilea
rând, pentru că pasajele din scrierile lui EBen White pe care tocmai le-am
trecut în revistă revin în mintea ascultătorilor. În al treilea rând, pentru că, în
special printre ultra-conservatorii din biserică, orice fel de asigurare invocă
termenii " noua teologie " sau învăţătura " păcătuieşte şi vei trăi " .
Totuşi, asigurarea mântuirii în care putem intra prin credinţa în
Hristos, în Cuvântul Său şi în Evanghelia Sa nu înseamnă " asigurare veşnică "
sau " mântuire veşnică de acum înainte " sau " siguranţă veşnică indiferent de
modul de viaţă " . Dar dacă creştinii cred Cuvântul lui Dumnezeu, dacă se
încred numai în Isus Hristos, ei pot avea dulcea pace a mântuirii acum, astăzi,
În aces t momen t. Această asigurare nu spune nimic despre ce va fi mâine sau
peste două săptămâni sau peste zece ani sau în veşnicie, ci numai despre
acu m.

Chiar pUlam ,U astail
Putem şti dacă suntem creştini cu adevărat? Putem şti sigur dacă
suntem pe calea spre împărăţie? Nu cumva Evanghelia nu oferă nicio fărâmă
de asigurare sau certitudine? Nu cumva calitatea de membru în Biserica
Adventistă de Ziua a Şaptea nu este decât o nesiguranţă chinuitoare cu privire
la relaţia noastră cu Hristos şi cu privire la mântuirea noastră? Nu cumva
aversiunea noastră faţă de credinţa nebiblică " odată mântuit, pentru
totdeauna mântuit" înseamnă de fapt că, cu cât suntem mai nesiguri şi mai
şovăielnici cu privire la mântuirea noastră prezentă, cu atât suntem mai
istoric, mai tradiţional şi mai puternic adventişti? Nu cumva dovada că am

_

���iIO�uJ ll · 0_ s� rJ�asă n ein,e l eu e r_e
_
_

_ ____

__

89

aj uns pe culmea sfinţeniei se găseşte tocmai în faptul că nu avem nici cea mai
vagă idee dacă am fi sau nu pregătiţi în cazul că Hristos ar veni astăzi - de fapt,
ştim că acea gândire ar fi o dovadă că nu suntem pregătiţi? Nu cumva trebuie
să fim celebri, şi lumea să ne ştie ca fiind cei ce predică " nesiguranţa infernală "
în ceea ce priveşte mântuirea noastră?
Gândiţi-vă pe ce se bazează nesiguranţa unui credincios. Se bazează pe
sine - pe privirea îndreptată către sine. Se bazează pe realizările mele, pe
comportamentul meu, pe felul în care percep nivelul meu de sfinţire. Se
bazează pe ceea ce cred eu despre starea în care mă aflu, dacă cred sau nu că
mă aflu acolo unde ar trebui în umblarea mea creştină, dacă am crescut
suficient de mult şi suficient de repede, dacă sunt într-adevăr vrednic de a fi
primit de Dumnezeu. Se bazează pe evaluarea dacă sunt sau nu tot ce ar trebu i
să fiu conform Mărtu riilor şi sfaturilor din Dietă şi hrană. Concentrarea mea
mioapă asupra sinelui pune în umbră cu totul Cuvântul lui Dumnezeu,
făgăduinţele lui Dumnezeu, Evanghelia Lui. Nu este de mirare atunci că
Martin Luther a spus: " Când privesc la mine, nu văd cum pot fi mântuit. " Şi
nu e de mirare că nu are cum să fie vreo " fericită nădejde " , ci doar îndoieli
nefericite.
Nu îţi fixa speranţa vieţii veşnice În tine! fixează-ţi speranţa în El! Dacă
găseşti pace într-o perspectivă sumbră, nesiguranţă, incertitudine,
descurajare şi simţăminte de genul " de ce nu renunţi să mai încerci? " , priveşte
la tine, la greşelile, eşecurile, poticnirile şi încetineala ta în a deveni ceea ce ar
trebui să fii şi vei avea pace din belşug. Dacă, pe de altă parte, vrei bucurie,
pace, curaj, libertate, speranţă, încurajare şi asigurare, priveşte la Isus. Adu-ţi
aminte că, dacă ai trăi încă o mie de ani, în tot timpul acesta crescând în har,
biruind şi lepădând păcatul, nu ai fi mai demn de mân tuirea veşnică decât eş ti
astăzi!
O notă personală: ştii pe ce mă bazez pentru mântuirea mea? Contez pe
o strângere de mâini şi pe o îmbrăţişare! Hristos lu mina lu mii Î l înfăţişează pe
Hristos intrând în prezenţa Tatălui după învierea Sa. Î ngerii şi alte fiinţe
cereşti sunt nerăbdătoare să sărbătorească triumful Său, biruinţa asupra lui
Satana, şi să 1 se închine.
" Dar El le face semn să se dea înapoi. Nu încă. El nu poate să
primească acum coroana slavei şi haina împărătească. Merge
înaintea Tatălui Său. Arată fruntea Sa rănită, coasta împunsă,
picioarele vătămate; Îşi înalţă mâinile, care poartă urmele
cuielor. Arată semnele biruinţei Sale; înfăţişează înaintea lui
Dumnezeu snopul de legănat, pe aceia înviaţi cu El ca

90

- -

Siguranta mântuirii
-- - -

---

- --

- --

--

- - - - ------

reprezentanti ai acelei multimi de oameni care vor învia din
mormânt la � doua Sa venir� . El Se apropie de Tatăl [ . . . ] .Înainte
de a se fi aşezat temeliile pământului, Tatăl şi Fiul Se uniseră într­
un legământ pentru răscumpărarea omului, dacă el ar fi fost
biruit de Satana. Ei Îşi strânseseră mâinile în tr-un solemn legămân t
[iată s trângerea de mână, nota autorului] că Hristos Se va face
garant pentru neamul omenesc. Legă mântui acesta a fost
împlinit de Domnul Hristos. [ ... ] Înţelegerea fusese pe deplin
adusă la îndeplinire.
Glasul lui Dumnezeu se aude rostind că dreptatea este
împlinită. Satana este înfrânt. Cei ai lui Hristos de pe pământ,
care muncesc şi se luptă, s u n t primiţi în Preaiubitul L u i " . [. . . ]
"
Braţele Tatălui cuprind pe Fiu l Său [aici este îmbrăţişarea, nota
autorului] şi se dă porunca: " Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se
închine! " . ,, 9
Nu este nicio siguranţă în credincioşia mea, ci numai într-a Sa. Nu este
nicio siguranţă în desăvârşi rea mea, ci numai într-a Sa. Nu este nicio siguranţă
în lipsa mea de păcat, ci numai într-a Sa. Nu este nicio siguranţă în raportul
faptelor mele, ci numai într-al Său . Nu este nicio siguranţă în biruinţa mea, ci
numai într-a Sa. Nu este nicio siguranţă în neprihănirea mea, ci numai într-a
Sa. Nu este nicio siguranţă în făgăduinţele mele faţă de El, ci numai într-ale
Sale faţă de mine. Nu este nicio siguranţă în modul în care trăiesc eu pentru El,
ci numai în modul în care a trăit El pentru mine şi în ceea ce a făcut pentru
mine.
Dacă Coloseni 2:10 înseamnă ceva, atunci înseamnă că " voi sunteţi
desăvârşiţi în El " . Versetul 9 din traducerea Today 's Ellglish Version spune:
"
" Dumnezeu trăieşte pe deplin în Hristos , iar versetul lO adaugă: " Voi sunteţi
pe deplin dezvoltaţi pentru că Îi aparţine ţi lui Hristos " . Versiunea A mpliJied
B ible spune: " Voi sunteţi în El făcuţi desăvârşiţi şi aţi ajuns la plinătatea vieţii în Hristos şi voi sunteţi umpluţi cu Dumnezeirea: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi
atingeţi plinătatea statu rii spirituale" (v. 1 0) . Traducerea J. B. Philips spune:
"
" Propria voastră desăvârşire se realizează numai în El (v. 10) . Iar versetul 9
în versiunea New English Bible spune: "Î n Hristos locuieşte trupeşte fiinţa
completă a Dumnezeirii, şi în El aţifost aduşi la desăvârşire " .
În Hristos, prin credinţă; alegând să continuăm în Hristos, prin
credinţă; astfel, fiind desăvârşiţi în Hristos, prin credinţă - aceasta l-ar putea
face pe cineva de-a dreptul fericit. . . în Hristos! Dacă nu am reuşit să înţelegem
acest adevăr minunat, ar fi cea mai serioasă neînţelegere din câte există.

Tragedia este că din cauza nefericitei înţelegeri a afirmaţiilor inspirate
pe care tocmai le-am comentat, prea mulţi creştini adventişti de ziua a şaptea
sinceri sunt jefuiţi de pacea şi bucuria care reprezintă moştenirea, dreptul şi
patrimoniul oricărei inimi credincioase. Însă este o mare diferenţă Între
asigurarea falsă, nejustificată, nebiblică, încrezută a " siguranţei veşnice " şi
asigurarea dulce, bazată pe Biblie, pe deplin justificată, aprobată de Spiritul
Profetic, de care credincioşii se pot bucura şi în care se pot desfăta prin Isus
Hristos.

Note:
1. N u meroase versiuni ale acestei ilustraţii apar În diferite publicaţii sau p e internet; ex.
www.christianitytoday.com / l e / 2003/ 002/ 30.69.html
2 . Ellen White, Parabolele Domll u l u i Hristos, pag. 155.

3 . Ellen White Estate, COnlCll tarii CII privire la afirmaţii lleobişll u i te regăsite În scrierile El/ClIci
Wl1i te; www.whiteestate.org/ issues/ faq-un u s .html

4 . Ellen White, Parabolele Domll u l u i Hris tos, pag. 1 55.
5. Ellen White, B u letin u l Conferin ţei Generale, 10 a prilie 1901 .
6. Ellen White, Mărturii se/ectate, vo!. l , pag. 314.
7. lbid., pag. 314.
8 . Ibid., pag. 3 1 8 .
9. E l l e n White, Hristos l u m illa l u m ii, p a g . 834.

Capitolul

12

Încredere În loc de strădanii

Cea mai mare problemă a vieţii creştine este a te strădui în loc de a te
Încrede! Cel mai mare secret al vieţii creştine este a te Încrede în loc de a te
s trădui!
Când creştinii sunt întrebaţi " Cum este umblarea ta c u Dumnezeu ?" şi
ei răspund " încerc " , de obicei este un semn că lucrurile nu merg grozav pe
partea spirituală. Strădania este cea care aduce sudoarea în viaţa creştină.
Strădania este cea care adesea aduce cu sine descurajarea. Ştiţi de ce? Pentru
că avem impresia că niciodată nu ne-am străduit suficient de din greu şi
suficient de mult timp. Accentul pe strădanii este cel care îi face din nou şi din
nou pe creştini să-şi dorească să ridice mâinile şi să spună: " M-am săturat " .
De ce? Pentru că nu poate fi decât greu să te străduieşti să trăieşti o viaţă bună,
să te străduieşti să faci ceea ce s-ar cuveni, să te străduieşti să-ţi pregăteşti
pentru cer sufletul apăsat de remuşcări.
O biserică adorabilă pe care am văzut-o odată în California de Sud avea
o plancardă care ieşea în evidenţă cu următoarea afirmaţie care atrăgea
atenţia şi pe care n-am să o uit niciodată: " Cân d mă străduiesc, nu reuşesc. Când
mă Încred, El reuşeşte. " Acest gând a fost o binecuvântare pentru sufletul meu
şi mi-a marcat viaţa de atunci încoace, la rândul meu împărtăşind această
binecuvântare cu alţii în numeroase ocazii.
Această afirmaţie conţine esenţa Evangheliei. Ea susţine o concentrare
pe credinţa în Isus Hristos care descoperă secretul succesului şi al bucuriei în
viaţa creştină. Dacă cineva ne-ar întreba personal cum mai merge v iaţa

94

Siguranţa mântuir!

_ __ _ _ _ _ _ __

_ _

_

noastră creştină, ar trebui să fim în stare să replicăm plini de entuziasm: " Pur
şi simplu grozav - Încrederea mea este mai puternică cu fiecare zi ce trece. "
Această problemă a " strădaniei " în viaţa creştină generează o suită de
alte probleme. Însă nu există tot atâtea soluţii pentru acele probleme. Există
una singură: Încrederea - credinţa în Domnul Isus Hristos, care este 100%
vrednic de încredere.
Spunem despre unii copii că se maturizează anevoie. La rândul lor,
mulţi creştini se maturizează anevoie din punct de vedere spiritual. Nu este
interesant că plantele nu par să crească anevoie? De fapt, plantele nu se
străduiesc să crească. Şi, cu siguranţă, nu-şi fac griji cu privire la creşterea lor.
Tot ce îi este necesar unei plante este un dar de la Dumnezeu. Soare, apă,
substanţe nutritive - toate sunt daruri de la Dumnezeu. Planta doar le
primeşte şi creşte.
Ellen White a descris procesul într-un mod atât de minunat:
" Plantele şi florile nu cresc prin propria lor grijă, prin
eforturile şi preocuparea lor, ci primind ceea ce a prevăzut
Dumnezeu că este spre creşterea şi viaţa lor. Copilul nu poate,
prin propria lui putere şi grijă, să adauge nimic la statura lui.
Nici tu nu poţi, prin grija şi eforturile tale, să obţii creşterea
spirituală. Planta şi copilul cresc datorită faptului că primesc din
mediul înconjurător cele necesare pentru v iaţă: aer, lumina
soarelui şi hrană. Ceea ce aceste daruri ale naturii sunt pentru
animale şi plante, este Hristos pentru aceia " care se încred în
EI " .'"
Prin urmare, Hristos este lumina noastră, ploaia noastră, hrana noastră
- tot ce avem nevoie ca să creştem în El.
Viaţa şi creşterea plantei sunt responsabilitatea lui Dumnezeu. Aşa este
şi cu dezvoltarea spirituală a creştinului. Este alegerea noastră, cooperarea
noastră, dar responsabilitatea Lui. Cum spune Scriptura, Isus este " Căpetenia
şi Desăvârşi rea credinţei noastre " (Evrei 12:2) . Ne încredem în El pentru
începerea vieţii spirituale şi ne încredem tot în El pentru continuarea dezvol­
tării spirituale. Şi lucrurile stau la fel şi în ceea ce priveşte aducerea roadelor.
Când trăiam în Hawaii, ştiam că bananierii nu se strădu iau să producă banane.
O făceau pur şi simplu. Un creştin care se încrede, pur şi simplu aduce roada
Duhului. Sau, în cuvintele unui prezentator de seminar vorbind despre
aducerea roadelor: " Şi iată-mă, mergând pe stradă, pur şi simplu făcând ceea
ce vine din spiritualitate. "

capnolnl 12 - Incredere În loc de strădanii
��

�--

95

---- ----- ---

Conco ....1 greşne dlspre snnpre
Concepţia de sfinţire pe care mulţi dintre noi o avem are o serie de
probleme. Prima problemă are de-a face cu definiţia termenului. Definiţiile
din dicţionare spun că sfinţirea este " actul de purificare de păcat " , " a face
sfânt, a purifica sau a elibera de păcat " . Alte expresii ( din teologie) cu care
"
poate suntem familiarizaţi sunt " creştere continuă în har , " sădirea naturii lui
Hristos în umanitate " , " a fi una cu Dumnezeu în caracter " , " o puritate ca
aceea a lui Hristos " , " lucrarea unei vieţi întregi " . Pe scurt, este procesu l de a fi
făcut sfânt. Aceasta este o treabă destul de extraordinară pentru noi, oamenii
căzuţi, păcătoşi - în special când Scriptura adaugă: " Urmăriţi pacea cu toţi şi
sfinţirea,fiiră de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu " (Evrei 12:14).
În relatie cu îndreptă tirea, gânditi-vă la sfintire cam aşa:
I

,

I

,

Îndreptăţirea este naşterea. Sfinţirea este creşterea.
Îndreptăţirea este tâlharul de pe cruce. Sfinţirea este Ioan, autorul
Apocalipsei, care L-a primit pe Hristos ca tânăr şi a trăit până la
nouăzeci de ani.
Îndreptăţirea poate să se petreacă cât ai clipi, în câteva momente.
Sfinţirea este lucrarea unei vieţi întregi.
Este important să realizăm că procesul sfinţirii are de-a face cu sfinţenia
vieţii şi a caracterului. Iată o întrebare care merită atenţia noastră. Poate o
fiinţă omenească să facă vreun lucru sfânt? Gândiţi-vă. Răspunsul este cople­
şitor, evident: Nu! Dumnezeu este Singurul care poate să facă un lucru sau pe
cineva sfânt. Dacă aşa stau lucrurile, nu ar trebui să ne gândirn la un alt mod
de a obţine sfinţenia, în afara s trăduinţei?
Următoarea afirmaţie din Calea către Hristos subliniază această idee:
" Mulţi consideră că trebuie să facă ceva, să aibă o parte în
lucrarea de mântuire. Ei s-au Încrezu t în Hristos pentru iertarea
păcatelor, dar acum caută ca, prin propriile lor efortu ri, să trăiască
o viaţă neprihănită. Orice efort defelul acesta va da greş. " z
De ce? Pentru că nu sunt eu cel ce sfinţeşte, ci Isus. Creştinii nu se
străduiesc să-şi realizeze propria sfinţire. Ei se Încred în Dumnezeu să facă
lucrarea pe care doar El o poate face.

96

. Creştinii uneori simt că îndreptăţirea este frumoasă, dar sfinţirea
Uite ce trebuie săfac. Uite ce trebuie săfiu. Ui te ce trebu ie să biruiesc. Uită-te la toate
lucru rile pe care trebu ie să Încep să le fac. Uită-te la toate lucru rile pe care n u trebu ie
să le maifac. Cum să mă descu rc cu toate aces tea ? Nu pot!
Însă avem veşti bune. Isus Hristos este sfinţirea noastră. Pavel a spus
aşa: " Hristos Isus . . . făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire,
sfinţire şi răscumpărare " (l Corinteni 1 :30) . Vestea bună este extinsă în Fapte
26:18. Isus Însuşi schita
, misiunea lui Pavel şi l-a însărcinat pe Pavel să le spună
neamurilor: " să primească, p rin credin ţa în Mine, iertare de păcate şi
moştenirea împreună cu cei sfinţiţi. "
Avem chiar veşti şi mai bune, pentru tine, creştin şovăielnic şi
neînţelegător. Pavel a descris scenariul credinţei, al încrederii în Dumnezeu,
în următorii termeni: " Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin; şi:
duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără
prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Celce v-a chemat este
credincios şi va face lucrul acesta " (1 Tesaloniceni 5:23-24) . Delectaţi-vă cu
traducerea The Message: " Fie ca Dumnezeu Însuşi, Dumnezeul care face toate
lucrurile sfinte şi desăvârşite, să vă facă şi pe voi sfinţi şi desăvârşiţi, să vă
întregească - duh, suflet şi trup - şi să vă menţină pregătiţi pentru venirea
Stăpânului nostru, Isus Hristos. Cel care v-a chemat este complet demn de
încredere. Dacă a spus-o, o va face." Slavă lui Dumnezeu !
Nu ajungem sfinţiţi strădu illdu-lle. Ajungem sfinţiţi Îllcrezându-ne încrezându-ne în credincioşia şi caracterul demn de încredere al lui
Dumnezeu. Neprihănirea care îndreptăţeşte prin credinţă este, în acelaşi
timp, şi neprihănirea care sfinţeşte prin credinţă. Neprihănirea lui Hristos
care are în vedere starea noastră înaintea Dumnezeului cerurilor este aceeaşi
neprihănire care are în vedere vieţuirea noastră înaintea lui Dumnezeu pe
pământ. Neprihănirea lui Hristos care ne pune pe calea spre cer (îndreptăţire)
este neprihănirea care ne ţine pe calea spre cer (sfinţire) . Iar această nepri­
hănire vine prin credinţă - mcrezâl1du-ne, nu străduindu-ne.
'"

SI.lllnl8 greŞhe. Înşelătoare
Aceia pentru care trăirea vieţii creştine înseamnă strădanii privesc în
mod constant la sine pentru a-şi măsura asigurarea sau certitudinea faptului
�ă Dumnezeu i-a acceptat sau nu. Ei trăiesc prin simţăminte, nu prin credinţă.
Imi amintesc de o femeie cu care am stat de vorbă la o masă de părtăşie a
bisericii în Hawaii. Ştia că sunt pastor şi spunea lucruri de genul: " Pur şi

capitolul 12 - Incredere În loc de strădanii

-

- --

- -

-

-

97

simplu nu simt că sunt o bună creştină. " " Simt că nu sunt creştina care ar
trebui să fiu. " " Sim t că nu sunt în ordine cu Dumnezeu " .
Am zâmbit şi am întrebat: "Î ţi aminteşti de versetul biblic care spune:
Cel
neprihănit
va trăi prin simţire" ?" După expresia mea, şi-a dat seama ce
"
vizam. Ideea este că ea îşi baza întreaga experienţă creştină pe simţăminte, pe
o privire îndreptată înspre interior pentru a vedea dacă este în ordine cu
Dumnezeu - şi niciodată nu era, deoarece în ochii ei întotdeauna era corigentă
chiar dacă se strădu ia din răsputeri să trăiască o viaţă creştină.
Pentru toţi oamenii de felul acesta, când termometrul simţămintelor
spirituale este sus, ei cred că sunt buni creştini şi se simt acceptaţi. Iar când
termometrul coboară, se întreabă dacă mai sunt creştini câtuşi de puţin.
Experienţa lor se aseamănă cu trenuleţul groazei din parcul de distracţii. Le
lipseşte bucuria şi pacea şi, mai mult decât orice, asigurarea.
Calea către Hristos, acel mărgăritar despre cum să trăim viaţa creştină,
spune:
" Speranţa ta nu se află în tine însuţi; ea este în Hristos. [ ... ]
Astfel, tu nu trebuie să te bizui pe tine însuţi, nu trebuie să
îngădui minţii să se ocupe de eul tău, ci să te încrezi în Hristos. " )
" Când mintea se ocupă de eul propriu, ea se înstrăinează de
Hristos, izvorul puterii şi vieţii. [ . . . ] Pe mulţi dintre cei care sunt
în adevăr conştienţi şi doritori a trăi pentru Dumnezeu el îi face
adesea să se ocupe de propriile lor greşeli şi slăbiciuni; despăr­
ţindu-i astfel de Hristos, el nădăjduieşte să câştige biruinţa.'"
" Să nu facem din eul nostru personal centrul preocupărilor
noastre, făcându-ne temeri şi griji cu privire Ia faptul că vom fi
mântuiţi sau nu. " s
Două fraze din Mărtu rii Selectate continuă în mod minunat ideea:
" Nu trebuie să fim neliniştiţi cu privire Ia ceea ce cred
Dumnezeu şi Hristos despre noi, ci cu privire Ia ceea ce crede
Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul nostru. Voi sunteţi
primiţi în Preaiubitul Lui. " ·

98

Siguranta mântuirii
.

Adevărul este că nu trebuie să trăieşti viaţa creştină privind la tine şi
strădu indu-te, ci mai degrabă privind la Hristos şi încrezându-te.
La punctul acesta, unii s-ar putea alarma crezând că afirm faptul că nu
mai rămâne credinciosului absolut nimic de făcut. Alţii se vor gândi Ia textul
Duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur " (Filipeni 2:12) . Iar
"
alţii îşi vor aminti că ElIen White a descris odată viaţa creştină ca pe o luptă şi
un marş, ceea ce desigur sugerează luptă, strădanie şi eforturi intense. Pentru
toţi aceştia, sugerez că un creştin poate şi trebuie să facă trei lucruri: să creadă
(desigur, chiar şi credinţa este un dar de Ia Dumnezeu), să aleagă (cu siguranţă
trebuie să întelegem
adevărata fortă a vointei în toate acestea) şi să rămână.
,
Ioan 15:4 reprezintă cheia acestei succesiuni: " Rămâneţi în Mine şi Eu
voi rămânea în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă
nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în
Mine. " Cu alte cuvinte, EI spunea " rămâneţi uniţi cu Mine " , " locuiţi în Mine " ,
"
"
"
" faceţi-vă căminul în Mine , ,, trăiţi în Mine , " staţi lipiţi de Mine .
Aici intră în scenă viaţa devoţională a creştinului - meditaţia, citirea şi
studiul Bibliei, rugăciunea, comuniunea, închinarea. Acesta este modul în
care rămânem uniţi cu EI. Şi acesta - unul din puţinele lucruri pe care Hristos
ne-a poruncit să le facem noi înşine, adică să rămânem în EI - este un lucru pe
care adesea îl facem de mântuială. Priorităţile noastre şi atitudinea de oameni
ocupaţi dau nota aceasta. Însă în rămânere se naşte unitatea - contactul, tăria,
puterea . Hristos lumina lumii ne oferă această aprofundare: " Viaţa lui Hristos,
care dă viaţă lumii, este în Cuvântul Său . " s
După ce Mântuitorul ne-a îndemnat să " rămânem " , a făcut desco­
perirea pătrunzătoare că " despărţiţi de Mine nu puteţi face n imic" (Ioan 15:5) .
Cu siguranţă ne s trăduim să facem lucruri fără El, pentru că, timp de zile,
săptămâni sau chiar mai mult, menţinem o dietă de înfometare spirituală, fără
să mâncăm din Pâinea vieţii sau să bem din Apa vieţii sau să culegem fructele
(făgăduinţele) din Pomul vieţii - când, în tot acest timp, viaţa noastră, aduce­
rea de roade, tăria, biruinţa noastră depind de rămânere a noastră. Cu cât
rămânem mai mult, cu atât mai puţin ne vom strădui şi cu atât mai mult ne
vom încrede.
"

luPlându-ne cu bădluşul cosmic
Ştiţi ce se strădu iesc să facă cei mai mulţi creştini? Se strădu iesc să intre în
ring cu Satana, să se lupte cu el şi să-I facă knockout.

capitolul 12 Incredere În loc de strădanii
-

99

Cu ani în urmă, Anthony Jones era reporter pentru New York
Times. Se afla în dificultate deoarece articolele lui erau
plictisitoare şi lipsite de culoare. În disperarea de a-şi menţine
postul, i-a venit ideea de a-i cere lui Jack Dempsey, pe atunci
campion mondial la box, permisiunea de a intra În ring cu el. Şi-a
explicat situaţia şi a spus că avea nevoie de o experienţă pe viu
despre care să scrie.
La început, Dempsey a refuzat, temându-se de ceea ce i s-ar
putea întâmpla reporterului. În cele din urmă, i-a satisfăcu t
cererea.
Jones a intrat în ring cu campionul, s-a învârtit puţin prin
ring, reuşind chiar şi o lovitură uşoară - când d intr-o dâ'tă s-a
tăiat filmul. Intervenţiile echipei medicale l-au trezit din prima
sa experienţă pe viu. Se pare că Jones a raportat incidentul cu
atâta vervă şi expresii înstelate încât şi-a păstrat slujba.
Aşa că iată-I pe Satana, înger căzut, într-adevăr, dar viclean şi puternic ­
domnul
puterilor văzduhului " . Niciunul dintre noi, în natura noastră
"
căzută, nu poate rezista nici măcar o rundă acestui bătăuş cosmic. Suntem
cumva la categorii opuse? Da, dar. . . avem această concepţie: Isus este
antrenorul - El ne pregăteşte, ne trimite în ring cu Satana şi ne încurajează.
Totuşi, când încercăm acest lucru, filmul se taie destul de repede şi ne trezi m
î n urma unei intervenţii a echipei medicale care n e citeşte din l Ioan 1 :9.
Atunci ne dăm seama iar că a avut loc knockout-ul, dar nu Satana a fost cel
numărat la podea.
Realitatea incredibilă este că, dacă Îi cerem lui Isus, El intră în ring
pentru noi. El câştigă lupta, iar noi obţinem beneficiile şi onoarea biruinţei.
Biruinţa Lui este biruinţa noastră! Provocarea noastră nu este să câştigăm
biruinţa, ci să credem şi să primim biruinţa.
Aşa se face că Ellen White a scris:
" Prin noi Înşine, nu suntem în stare să ne înfrângem dorinţele
şi obiceiurile rele, care se luptă pentru supremaţie. Nu putem
avea biruinţă asupra puternicului duşman care ne ţine în sclavia
sa. Numai Dumnezeu poate să ne dea această biruinţă. El doreşte
să avem stăpânire asupra noastră înşine, asupra voinţei şi căilor
noastre. Dar nu poate lucra în noi, fără consimţământul şi conlu­
crarea noastră. [Aici este teatrul de război unde noi trebu ie să ne
luptăm, să ne străduim - să alegem victoria Sa, nota autorului]

�iguranţa mÎntuirii

100

Prin voi înşivă nu sunteţi în stare să vă aduceţi planurile,
dorintele şi înclinatiile în ascultare de vointa lui Dumnezeu; dar,
8
dacă reţi să aveţi oinţă, Dumnezeu va lucr pentru voi.,,

Aşadar, apare o ispită. Am de făcut o alegere. O să mă ocup singur de
pt:oblemă? Am de gând să intru în ring cu diavolul? Sau Îl voi ruga pe Isus
Hristos să intre în ring în locul meu? Dacă mă ocup eu, voi pierde. Dacă aleg ca
Hristos să intre în ring cu diavolul, El câştigă şi câştig şi eu, pentru că El câştigă
de fiecare dată, iar biruinta Lui devine biruinta mea.

;

Întrebarea devine Vreau într-adevă biruinţa?" Aici se dă adevărata
"
luptă! Nu ştiu dacă vreau cu adevărat biruinţa sau nu. Au cam început să-mi
placă interventiile echipei medicale. Dacă totuşi aleg să-L las pe El să se lupte

cu diavolul pe tru mine, cuvintele Lui îmi răsună în urechi: "Îndrăzneşte, Eu
am biruit lumea" (Ioan 16:33).
Nu putem birui nimic în puterea noastră. El a biruit totul. Dacă mă
Încred În El, El îmi va da biruinţa Lui în dar, iar biruinţa Lui va fi biruinţa mea.
Lucru care îmi aminteşte de zicala: "Nu pot, şi Tu n-ai spus niciodată că aş

putea. Tu poţi, şi Tu ai spus întotdeauna că vrei."

"
"Când mă străduiesc, nu reuşesc. Când mă Încred, El reuşeşte!
Cu ani în urmă, Erwin A. Crawford, M.D., a scris un articol pentru
revista Ministry intitulat " Un vas ales". A folosit următoarea ilustraţie:
"Sunt un stilou. Am fost creat pentru a fi folosit de stăpânul
meu, iar el m-a cumpărat şi m-a pus într-un loc drag, aproape de
inima lui, unde mă odihnesc. Uneori mă scoate şi mă aşază cu
gingăşie în mâna lui frumoasă şi mă mişcă pentru a-şi înşira
gândurile pentru îndreptarea omenirii. Nu am decât un singur
scop în viaţă - să fiu folositor stăpânului meu. Uneori ajung să fiu
gol - şi nefolositor - dar el nu mă aruncă deoparte; mă umple din
nou şi din nou pentru ca să continuu să îi fiu de folos. De la mine
nu pot face nimic. Sunt un instrument de care să se folosească
stăpânul meu. Deşi este plăcut să te odihneşti lângă inima lui,
mă simt cel mai folositor atunci când stăpânul meu le vorbeşte
altora prin mine. Îmi protejez cu grijă peniţa pentru ca niciun
defect personal să nu strice sau deterioreze gândurile pe care
stăpânul meu le exprimă. Nu mă străduiesc să fac nimic eu
însumi, pentru că doar în colaborare cu stăpânul meu pot să fiu
de folos.

capitolul 12 -Incredere În loc de strădanii

101

Nu am înţelepciune - el o are pe toată. Nu am putere - el o
oferă. Nu mă pot umple - el o face pentru mine. El mă mişcă, iar
eu nu mă opun şi nici nu mă plâng. Sunt un instrument creat
pentru folosul stăpânului meu. Sunt un stilou. "
Secretul vieţii creştine nu este " Mă voi strădui cât pot". Este " Mă voi
Încrede cât pot". De aici vin biruinţa, bucuria şi pa�a. Tot de aici vine şi

asigurarea.

Note:
1. Ellen White, Calea către Hristos, pag. 68.
2. Ibid., pag. 69.
3. Ibid., pag. 70.
4. Ibid., pag. 71.

5. Ibid., pag. 72.
6. Ellen White, Mărturii se/cetate, voI. 2, pag. 32-33.
7. Ellen White, Hristos lumilla lumii, pag. 390.
8. Ellen White, Cuş:etări depe Mtmte/e Fericirilor, pag.142.

_

__ _

C��itolu� 13-� �iaJă cur:ăţită

______

105

-==:

------

Citdlcurat ;l

Isaia 1 :18, un pasaj favorit, ne spune despre curăţire: "Veniţi totuşi să
ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor
"
face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. Versiunea
Ne-u) Living Translation este şi mai frumoasă: "Veniţi acum, hai să rezolvăm
aceasta, zice Domnul, oricât de adânci sunt petele păcatelor voastre, Eu le pot
scoate. Vă pot face la fel de curaţi ca zăpada proaspăt căzută. Chiar dacă
sunteţi roşii, ca purpura de pătaţi, Eu vă pot face la fel de albi ca lâna." Ce
făgăduinţă! Şi nu se termină aici.
"
Isaia a scris: "Ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele (38:17) . Iar
David a folosit o metaforă extraordinară pentru a spune ce se întâmplă cu
păcatele mărturisite. "Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult
depărtează El fărădelegile noastre de la noi" (Psalmul 103:12) . Iată cât de
curaţi putem fi!
Este atâta uşurare şi motiv de bucurie să citim cum Mica 7:18-19 descrie
modul în care Dumnezeu desparte păcatul de păcătosul pocăit: fIcare
Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele
rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El
va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca
în fundul mării toate păcatele IOL"
Dumnezeu nu vorbeşte despre iazul cu nuferi din parcul local sau
patinoarul din cartier care este inundat iarna. El vorbeşte despre zona din
jurul Insulelor Hawaii -locul dintre Maui şi Insula Mare care este un adânc de
vreo zece kilometri. El vrea să ştim că, atunci când ne pocăim şi ne mărturisim
păcatele, El le desparte de noi şi le elimină din peisaj, ceea ce ne lasă perfect
curaţi.
Având un aşa Dumnezeu, cu îndurarea şi harul Său, nu există un sfârşit
al curăţiei pentru omul păcătos, întristat de păcatul său. De aceea suntem
privilegiaţi cu afirmaţii precum cea care urmează:
în ei [har
"El nu vede în ei ticăloşia păcatului. El recunoaşte
,,
uimitor] asemănarea cu Fiul Său, în care aceştia cred. 1
"Astfel, omul, iertat şi îmbrăcat cu veşnimtele minunate ale
,,
neprihănirii lui Hristos, stăjăril vinil înaintea lui Dumnezeu ! 2
Cât de curat înseamnă aceasta?

106

Încă nu am ajuns pe Everestul curăţiei. Mai trebuie să ne întâlnim când
şi când cu textul din lIoan 1 :9: " Dacă ne mărturisim păcatele, El este credin­
cios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne Cl/răţească de orice nelegiuire". Dacă
acest text s-ar încheia cu "El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele", ar
fi fost extraordinar de încântător pentru credincios. Însă versetul are o
dimensiune şi mai profundă, care este aproape dincolo de capacitatea noastră
de înţelegere. Tatăl cel iubitor pune cireaşa pe tortul făgăduinţei atunci când
adaugă "Şi să ne curăţească de orice nelegiuire" . Aşadar, cât de curat îl face
"
aceasta pe "cel ce mărturiseşte ? (Este dificil până şi să scrii aceasta). La fel de

curat ca Hristos!
Atât de aprpape, atât de aproape de Dumnezeu,
nu-I pot fi �ai aproape de atât,
căci, în persoana Fiului Său,
sunt tot atât de aproape cât El.
Atât de drag, atât de drag lui Dumnezeu,
nu-I pot fi mai drag de atât,
căci, în persoana Fiului Său,
sunt tot atât de drag cât El.
Atât de curat, atât de curat în Dumnezeu,
nu-I pot fi mai curat de atât,
căci, în persoana Fiului Său,
sunt tot atât de curat cât El.
Vrea Dumnezeu într-adevăr să facă aceasta pentru noi? Este acesta
planul Său pentru noi? Este acesta modul Său de a se raporta la creaturile
Sale? Este aceasta adevărata Sa natură? Vrea Tatăl cu adevărat ca membrii
rasei umane păcătoase să fie la fel de curaţi ca Fiul Său?
Slavă lui Dumnezeu, răspunsurile sunt Da şi Amin! Dumnezeu este
iertare. Nu vreau să o spun cu uşurinţă, dar iertarea este unul din numele
favorite ale Sale. Dumnezeu nu este numai dragoste (lloan 4:8), ci El este şi
iertare. Aceasta i-a spus lui Moise când îi arăta slava Lui, caracterul Său,
descoperindu-i cum este El de fapt (vezi Exod 34:7). Iar în acea descriere a
caracterului, Dumnezeu a pronunţat grandios că este Unul care "iartă
fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul".
De ce a folosit Dumnezeu trei cuvinte pentru a descrie calitatea Sa de a
ierta păcatele? Pentru că fiecare dintre ele are o conotaţie importantă.

capitolul 13

-- ---- -- ----

-

-

-

o viată curătită
-

--'--

- --'--

- - - - ------

107

Fărădelegea are de-a face cu răul moral. Răzvrătirea înseamnă revoltă sau
rebeliune. Păcatul înseamnă o ofensă adusă Dumnezeului Celui Prea Înalt.
Aceste trei cuvinte acoperă orice fel de rău existent. Atunci nu ar trebui să fim
mulţumitori că a folosit toate cele trei cuvinte? Orice păcat ar fi, de orice speţă,
EI îl iartă. EI are acoperire totală.
Psalmistul scria: " Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi" (Psalmul 86:5).
Aici este descrierea precisă a caracterului lui Dumnezeu. El este " bun şi gata
să ierte" ! Cu alte cuvinte, EI este bun şi gata să ne curăţească. Dacă suntem
gata, El este gata.
Vă amintiţi când a venit leprosul la Isus şi a spus: " Doamne, dacă vrei,
"
poţi să mă curăţeşti ? Isus i-a răspuns: "Da, voiesc, fii curăţit" (Matei 8:2-3) .
Pericolul care-l ameninţa pe lepros nu era că Isus ar putea refuza să-I
curăţească. Pericolul era acela de a nu veni la Isus şi a nu-L ruga să fie curăţit.
Invitaţia splendidă pe care Hristos ne-o adresează este " veniţi la Mine"
(Matei 1 1 :28) . Veniţi cu fărădelegile, răzvrătirile şi păcatele voastre, cu
greşelile, eşecurile, slăbiciunile şi vinovăţia. Nu mergeţi la psihiatru în astfel
de împrejurări. Mergeţi la Isus. Calea că tre Hristos adaugă:

"
" Domnul doreşte [în original este " adoră - n.tr.] ca noi să
"
venim la EI aşa cum suntem.
"
" Este meritul slavei Sale [în original " slava Lui - n.tr.]
(caracterul Lui) acela că ne cuprinde în braţele iubirii Sale, ne
,
leagă rănile şi ne curăţeşte de orice întinăciune: )

ESle greu să găseŞII.enarea;l
Singurul care vrea să ne ridice o barieră insurmontabilă în calea găsirii
iertării este însuşi diavolul. EI sugerează gânduri precum: " De câte ori ai ierta
pe cineva dacă te-ar plesni, te-ar scuipa în faţă, te-ar lovi cu pumnii, ţi-ar bate
cuie în mâini şi în picioare şi ţi-ar înfige spini în cap?"
Adevărul minunat este că Dumnezeu nu este ca mine. "Căci gândurile
Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele" (Isaia 55:8).
Diavolul mai sugerează: " Crezi că Dumnezeu pur şi simplu te va ierta
aşa, la nesfârşit?"
Răspunsul nostru la aceasta este un DA răsunător.
Există o singură situaţie în care este greu să găseşti iertare. Atunci când
nu o vrem şi nu o cerem. Dacă totuşi vrem să fim iertaţi, ne mărturisim
păcatul, ne propunem să-I părăsim şi apoi cerem iertare, vom fi iertaţi şi
curăţiţi.

108
---------------

..�-�

Siguranta mÎntuirii

------------_

.! _ -

---- -

---- -------

Calea către Hristos ne asigură de aceasta:
"Ceea ce îţi trebuie însă este pacea: iertarea, pacea şi iubirea
cerului în suflet. Banii nu o pot cumpăra, mintea nu' o poate
procura, iar înţelepciunea nu poate ajunge până la ea; prin
propriile tale eforturi nu vei putea niciodată nădăjdui s-o obţii.
Dar Dumnezeu ţi-o oferă în dar, "fără bani şi fără plată" (Isaia
55:1). Depinde numai de tine dacă vei dori să întinzi doar mâna
.
.
. ,,4
ŞI s-o prInZI.
Apoi vine minunata continuare:
"Dacă crezi făgăduinţa: crezi că eşti iertat şi curăţit:
Dumnezeu îndeplineşte aceasta; [ . . . ] Tot aşa se va întâmpla şi cu
"
tine, dacă crezi acest lucru. s
S-ar putea să-ţi fie greu să te ierţi, dar lui Dumnezeu nu-i este greu.
Dacă te îndoieşti de acest lucru, stai de vorbă cu Maria Magdalena, cu fiul
risipitor sau cu tâlharul de pe cruce.
Majoritatea oamenilor nu-L ştiu pe Dumnezeu, nici cum este El sau
care e vestea cea bună a Evangheliei, aşa că ei nu caută iertarea. Sau, dacă
totuşi o caută, cel mai adesea o fac prin acte de ispăşire pe care le îndeplinesc ei
înşişi pentru a merita iertarea. Chiar printre aceia care ştiu ceva despre
Dumnezeu şi despre Isus, sunt relativ mulţi care îşi doresc ca un psiholog sau
. un psihiatru să le trateze vinovăţia şi nu Dumnezeu. Îşi doresc asta pentru că,
în timp ce se pot simţi vinovaţi şi împovăraţi cu privire la un lucru pe care şi-l
îngăduie sau în care cad în mod repetat, ştiu că alternativa e diferită. Căci,
dacă vin la Isus, El vrea nu doar să-i ierte, ci şi să-i schimbe şi să-i împiedice să
mai con tinue în acea practică păcătoasă. Unii oameni se sperie de acest lucru
deoarece simt că li se închid nişte uşi - "Şi n-o să mai pot face asta
niciodată'?! ..."
Ne încurcăm atât de uşor cu privire la această chestiune a iertării! Mulţi
au impresia că pericolul în a păcătui este acela de a păcătui până la depăşirea
dispoziţiei lui Dumnezeu de a ierta sau până când EI se va sătura de noi,
obosit de venirea, smiorcăiala şi cererile noastre repetate la El. Totuşi adevă­
ratul pericol al păcatului constă în faptul că el este atât de virulent, atât de
îmbătător, încât, cu cât îl comitem mai mult, cu atât mai puţin ne dorim să fim
iertaţi şi cu atât suntem mai puţin înclinaţi să căutăm iertarea lui Dumnezeu.

___

_______

________

_

�IIIJ��_OI_uI 13

_-

o �aJă �U�jită

__

109

o altă problemă este aceea că noi măsurăm iertarea lui Dumnezeu

după a noastră. Aceasta poate fi extrem de descurajant pentru că, dacă pe El Îl
asociem cu iertarea, pe noi nu ne asociem mai deloc cu acest concept.
Apostolul Petru reprezenta omenirea când I-a pus lui Isus întrebarea:
Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea?
"
Până la şapte ori?" (Matei 1 8:21) . Fără îndoială, era mândru din creştet până în
tălpi după ce sugerase un aşa număr generos de iertări oferite unei persoane­
cu mult peste norma timpului. Atunci Isus a descoperit problema omenirii
când i-a răspuns lui Petru: Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci
"
de ori câte şapte" (versetul 22). Avem limitele noastre " rezonabile", însă
Mântuitorul nu are. Iertarea fără margini decurge din frumuseţea iubirii şi
îndurării Sale.
Iată încă o problemă pe care o avem cu iertarea: este mai greu să ne
iertăm pe noi înşine decât Îi este lui Dumnezeu să ne ierte. Suntem atât de
devastaţi de capacitatea noastră aparent infinită de a păcătui şi de a eşua, încât
nu putem concepe dispoziţia fără margini, infinită, de a ne ierta a Tatălui
nostru ceresc atunci când o dorim sau o cerem.
În legătură cu aceasta, trebuie să aducem în discuţie şi o altă faţetă a
realităţii. Acea stare când nu simţim" iertarea chiar şi după ce ne-am pocăit,
"
am mărturisit şi am cerut iertare. Acesta este punctul în care diavolul ţese un
ghem de minciuni: Nu poţi fi iertat acum; este prea târziu pentru tine." " Ai
"
comis acest păcat de prea multe ori." Ar putea să-ţi ierte unele păcate, însă
"
acesta este prea negru." Nu cumva o iei de la capăt şi te amăgeşti că acum va
"
fi cu totul diferit de orice ai făcut până acum?" Este evident că ai păcătuit
"
dincolo de dispoziţia lui Dumnezeu de a ierta."
Avem de ales. Fie vom da crezare acestor minciuni ale lui Satana, prin
care el doreşte să stingă şi ultima noastră scânteie de speranţă, fie ne încredem
în Dumnezeu. Calea către Hristos ne spune ceea ce ne oferă El:
Este privilegiul nostru acela de a merge la Domnul Hristos
"
pentru a fi curăţiţi şi a sta apoi înaintea legii fără ocară sau
remuşcări."6
Motivul pentru care Satana vine cu atât de multe probleme în vestea
cea bună a curăţirii este acela că iertarea deplină şi gratuită este atât de
preţioasă, atât de eliberatoare, atât de încurajatoare, încât e posibil ca, pur şi
simplu, atunci când conştientizăm asta să ne pomenim că rămânem în
prezenţa lui Dumnezeu pentru totdeauna. Satana speră că, prin minciunile

110

sale cu privire la iertare, poate să întunece frumuseţea caracterului lui
Dumnezeu, Cuvântul Său şi Evanghelia mântuirii şi atunci, poate, vom
arunca prosopsul înainte de ultima rundă.
Trabule săflnem mllIII

Dumnezeu ori e "bun şi gata să ne ierte", ori nu. Fapt e că nu putem
merita iertarea. O putem obţine numai ca un dar al unui Dumnezeu care este
plin de îndurare, milă şi iubire.
Este atât de imporant să ţinem minte că, în timp ce adesea imortalizăm
păcatele unii altora proiectându-le pe sticlă, atârnându-le de perete,
gravându-le în metal, turnându-le în bronz de dragul de a fi păstrate sau pur
şi simplu avându-le "la purtător", Domnul Isus Hristos scrie păcatele noastre
pe nisip sau le aruncă în urmă sau le îngroapă în cel mai adânc ocean. Nu
păcatele noastre sunt acelea pe care şi le tatuează pe mâinile Sale pentru a şi le
aminti, ci numele noastre!
Când am căzut din nou în aceeaşi ispită care ne-a doborât de multe ori
înainte, în mintea noastră apare gândul că poate am comis păcatul de neiertat.
În astfel de împrejurări, trebuie să ne aducem aminte cum a definit Ellen
White păcatul de neiertat. Ea a scris:
"Păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul persistenţei în
refuzul de a răspunde la invitaţia de a ne pocăi."7
Când misionarii moravieni au început să aducă Evanghelia eschi­
moşilor, ei nu puteau găsi un cuvânt pentru iertare, aşa că a trebuit să
inventeze unul prin alăturarea altor câteva cuvinte. Astfel a apărut sintagma
lssumagijoujungnainermik. "Este o înşiruire de litere care nu arată nemai­
pomenit, însă expresia are o conotaţie minunată pentru cei care o înţeleg. Ea
înseamnă "A-nu-fi-în-stare-să-te-mai-gândeşti-la-cutare-lucru" .',8 Puteţi să
vă amintiţi de cuvântul compus din limba eschimoşilor şi citindu-l din Isaia
43:25, unde Dumnezeu spune: "nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale."
Gândiţi-vă la aceasta. Scuzat. Iertat. Fără vină. Îndreptăţit. Deplin
curat. Cum ţi s-ar părea? Ellen White a scris:

"Î n conştientizarea faptului că păcatele au fost iertate există o
pace, o bucurie şi o linişte de nespus.'"

capitolul 13

- ------

- ----

o liată
curăUtă
� �

-- - -- -

-----

111

-

Gândiţi-vă câtă libertate. Gândiţi-vă câtă uşurare. Gândiţi-vă la povara
de pe umerii voştri. Gândiţi-vă la asigurarea de care v-aţi putea bucura.
A trăi viaţa curăţită poate să fie o experienţă zi de zi, clipă de clipă acum ... mâine . . . pentru restul acestui an . . . pentru restul vieţii tale. Curat.
Curăţit. Dacă alegi aceasta.
Este aici vorba de " odată mântuit, mântuit pentru totdeauna " ?
Nicidecum!
Este vorba de lipsa păcatului, de o desăvârşire fără păcat, de vreo
experienţă de tipul " carne sfântă " , de a nu mai păcătui niciodată?
Nici vorbă!
Lucrul despre care vorbim aici este preluat din primele trei cuvinte din
l Ioan 1 :9, " Dacă ne mărturisim . . . " Este vital să înţelegem că mărturisirea
implică trei acţiuni: Mai întâi, trebuie să fim de acord cu Duhul Sfânt atunci
când ne arată că un lucru pe care l-am gândit sau făcut este păcat. În al doilea
rând, trebuie să-I recunoaştem - să-I mărturisim. În al treilea rând, şi cel mai
important, trebuie să ne hotărâm, să ne punem ca ţintă, să alegem să nu mai
continuăm în acel păcat. Fiecare din aceste aspecte este cuprins în cele trei
cuvinte: " Dacă ne mărturisim . . . "
Mai mult, trebuie să înţelegem " respiraţia spirituală " . Expiraţia
corespunde mărturisirii, iar inspiraţia corespunde acceptării făgăduinţei din
l Ioan 1 :9: " Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne
ierte păcatele şi să ne cu răţească de orice nelegiuire". Ce-ţi rămâne e să trăieşti
expirând şi inspirând, " respirând spiritual " , la fel de natural ca şi respiraţia
fizică. Î n felul acesta, poţi trăi viaţa curăţită în orice clipă, din orice zi.
Oare sună a teologie nouă, cu lozinca "poţi să trăieşti în păcat"?
Departe de aşa ceva. Nu este nicio scuză pentru păcat. Nu trebuie să conti­
nuăm în păcat. Dumnezeu ne poate păzi de păcat. Putem să ne bucurăm de
biruinţa asupra oricărui păcat. Nu este nevoie să fim învinşi mereu de ispită.
Mai degrabă putem fi învingători, aşa cum este planul lui Dumnezeu să fim .
Lucrul aflat î n vizor aici este " vechea teologie " a lui l Ioan 2:1 aşa cum
este exprimată în New Living Translatiol1: " Dragii mei copii, vă scriu aceasta ca
să nu păcătuiţi. [Amin f, nota autorului] Dar dacă totuşi păcătuiţi, este cineva
care să mijlocească pentru voi înaintea Tatălui. El este Isus Hristos, Cel care
este pe deplin plăcut lui Dumnezeu " . Versetul 2 adaugă: " El este jertfa de
ispăşire pentru păcatele noastre. El îndepărtează nu doar păcatele noastre, ci
păcatele întregii lumi. "
Dar dacă păcătuiesc, şi îmi pare rău, şi mărturisesc, şi cer iertare, dar
îmi şi place ce fac şi aş cam vrea să continuu să păcătuiesc, să mărturisesc şi tot

. �iltl!l'!'nta mÎntuirii

112

_

aşa? Răspunsul este foarte simplu. Persoa,na care transformă în desfrânare
harul lui Dumnezeu în felul acesta nu va avea biruinţa, nu va avea iertarea şi
nu va trăi viaţa curăţită.
Daţi-mi voie să vă sugerez un mod practic de a pune problema. Luaţi o
bucată de hârtie şi un creion sau un stilou şi cereţi-i Duhului Sfânt să facă ceea
ce a cerut David în Psalmul 139:23, 24: " Cercetează-mă, Dumnezeule, şi
cunoaşte-mi inima; încearcă-mi gândurile. Arată-mi orice lucru găseşti în
mine şi care te întristează şi condu-mă pe calea vieţii veşnice " (The Living
Bible). Cere-i să-ţi arate petele ruşinoase din viaţa ta - El este " scannerul
divin" . Atunci când El indică un lucru care trebuie schimbat în viaţa ta, ei bine
acel lucru trebuie îndepărtat din viaţa ta - deci, scrie-l pe hârtie.
Când termină de indicat aceste pete negre din caracterul tău şi le-ai
trecut pe toate pe hârtie, fii de acord cu El că aceste lucruri sunt păcate.
Recunoaşte-le şi mărturiseşte-le (expirând) şi propune-ţi că ele nu vor mai
face parte din viaţa ta. Apoi, cere împlinirea făgăduinţei din 1 Ioan 1 :9: " El este
credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice
nelegiuire " (inspirând mireasma încântătoare, curată a acelei făgăduinţe) .
Poţi întreba: " Vrei să spui că, dacă fac acest lucru, sunt curăţit chiar
acum? "
Nu. Nu vreau eu să spun asta. Isus vrea s-o spună.

Note:
1. Ellen White, Hristos lumina lumii, pag. 667.
2. Ellen White, Materiale de la 1888 semnate de EIIen White, voI. 2, pag. 898.
3. Ellen White, Calea cătrc Hrislos, pa g . 52.
4. Ibid., pag. 49.
5. Ibid., pag. 51.
6. Ibid., pag. 51.
7. Ellen White, citat în Comen larii Biblice AZŞ, voI. 5, pag. 1093.
8. Paul Lee Tan, Encyc/opcdia of 7700 lIIuslmlions: Signs ofl/le Timcs.
9. Ellen White, Divina vindecare, pag. 267.

caPi,olul14
Speranta noastră la judecată
,

Cuvintele judecător, judecată, curte, verdict, ju riu, somaţie, citaţie şi amendă
cel mai adesea vin într-un context sumbru . Când temutele lumini roşii şi
albastre licăreau în oglinda retrovizoare, mă gândeam la astfel de cuvinte.
Daţi-mi voie să vă prezint împrejurările pentru a putea confirma inocenţa
mea de şofer disciplinat, oprit necinstit de un om al legii care ar fi trebuit să-şi
desfăşoare orele de serviciu urmărind criminali şi răufăcători. [în SUA contra­
venţiile de circulaţie solicită prezenţa făptuitorului în faţa justiţiei, n. tr.]
Păstoream biserica Ukiah din California de Nord şi eram programat să
conduc o săptămână de rugăciune la Colegiul Lodi. (Doar acest fapt în sine
sugerează o puritate imaculată) . Seara târziu, mă îndreptam, în limitele
vitezei legale, spre întâlnirea din Lodi. Era mai mult întuneric decât lumină,
când am început să depăşesc o maşină pe drumul rural, puţin circulat, cu
două benzi pe sens. Depăşind maşina, am observat un magazin în stânga mea
şi o intersecţie. Câteva secunde mai târziu, toate sudorile mă treceau în timp
ce licărul luminilor unei maşini de poliţie mi-a dat de înţeles, de fapt, mi-a
ordonat - să trag pe dreapta şi să opresc.
Agentul de poliţie a venit la fereastra mea, mi-a cerut permisul şi a
întrebat: " Ştii de ce te-am oprit? "
"
" Nu am nici cea mai vagă idee, domnule , am răspuns.
"
" Ai depăşit o maşină într-o intersecţie chiar în centrul oraşului.
Oraş? M-am gândit. O, da, Am văzu t acel magazill, dar n u i-am dat prea
multă importanţă. În orice caz, nu mi-am amintit să fi citit ceva în legea

114

SiguraallmâalUirii
,

-

- --

-

circulaţiei despre depăşirea unei maşini în timpul trecerii printr-o intersecţie
într-un astfel de . . . oraş.
Agentul mi-a scris o amendă şi mi-a spus că trebuie să merg la un
judecător în St. Helena la întoarcerea de la întâlnirea mea spirituală, pastorală.
Acest incident nefericit nu mi-a stins bucuria de a avea părtăşie şi de a consilia
pe studenţii de la colegiu. Însă săptămâna s-a încheiat în cele din urmă şi m­
am întors acasă sub umbrele întâlnirii mele cu destinul şi judecătorul la bara
justiţiei din St. Helena.
Judecătorul era un individ foarte plăcut. A început să-mi pună
întrebări, inclusiv care era ocupaţia mea. (Mi s-a pus un nod în gât).
"
" Sunt pastor, domnule judecător.
A continuat interogatoriul: " În cadrul cărei biserici? "
Oare puteam evita ceva? Simţindu-mă chiar mai încordat decât înainte,
am răspuns: " Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, domnule. "
Imediat, a spus: ,,0, ştiu o mulţime de-ai voştri în cartierul cutare
[lângă Colegiul Pacific Union] . Îi ştii pe cutare şi pe cutare şi pe cutare? "
Îi cunoşteam pe toţi şi am început să mă relaxez puţin în conversaţia
care a urmat despre colegiu, despre respectul judecătorului pentru şcoală,
profesorii pe care îi cunoscuse în nu ştiu ce fel de conjuncturi, oficiale sau
neoficiale.
După câteva minute de politeţuri, judecătorul a spus: " Nu am dat
niciodată în viaţa mea o amendă unui pastor şi vreau să ştii că nu am de gând
să încep astăzi. Insă este un lucru pe care aş vrea să-I spun înainte să pleci. Du­
te şi să nu mai păcătuieşti! "
Nu sperasem la un astfel de har şi, conducând prin acelaşi oraş,
îndepărtându-mă de St. Helena, o făceam ca un cetăţean model - unul care
dădea cea mai minuţioasă atenţie la fiecare lege şi frântură de lege din codul
rutier.
Inaintea Judecătorului judecătorilor

Acum scena se mută cu rapiditate de la o curte pământească, obişnuită,
la un tribunal ceresc. Aşezat pe tronul universului se află Dumnezeul dumne­
zeilor, Regele regilor, Domnul domnilor şi Judecătorul tuturor judecătorilor.
" Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte
scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui
era albă ca zăpada şi părul capului Lui era ca nişte lână curată;

--- - ----la---judecată
---- -capitolul
----------- - 14
- ------Speranta
-- ,--noasuă

115

scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc şi roatele Lui ca
un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de
mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau
înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile " (Daniel

7:9-10).

Nu există absolut nicio îndoială cu privire la existenţa unei judecăţi . " A
rânduit o zi, în care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a
rân � uit pe�tru acea� ta " �Faptele � postolilor 17:3?). A?ostolu Pavel a sc �is că l'tl �:;k
.
" tOţI trebUle să ne mfăţlşăm înamtea scaunulUl de Judecata al lUl Hnstos, �
pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi ev,�k
CI pC{lV-i{,),e-.'
făcut când trăia în trup " (2Corinteni 5:10).
Sunt unele lucruri pe care nu suntem obligati să le facem . Nu este
obligatoriu să ne pocăim, să mărturisim Şi să fim convertiţi. Nu este
obligatoriu să-L acceptăm pe Isus Hristos ca Domn şi Mântuitor al nostru. Nu
este obligatoriu să studiem Biblia, să ne rugăm şi să venim la o biserică. Însă,
în mod obligatoriu, vomfi cu toţii judecaţi.
Un pasaj inspirat din Tragedia Veac li rilor spune:

!

" Lucrarea fiecărui om este trecută în revistă înaintea lui
Dumnezeu şi înregistrată la cred incioşie sau necredincioşie. În
dreptul fiecărui nume din cărţile cerului, este trecut, cu o
exactitate teribilă, orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice
datorie neîndeplinită şi orice păcat ascuns, orice prefăcătorie
iscusită. Avertizările sau mustrările trimise de cer, dar neglijate,
clipele risipite, ocaziile nefolosite, influenţa exercitată spre bine
sau spre rău, cu rezultatele ei îndepărtate, toate sunt înregistrate
de îngerul raportor. " 1
Iar " în prezenţa Înfricoşătoare a l u i Dumnezeu, viaţa noastră
trebuie să vină la cercetare. " 2
În timp ce locuiam în Takoma Park, Maryland, am avut privilegiul d e a
vizita clădirea Curţii Supreme din Hagerstown, Maryland. Am avut şansa de
a ajunge cu doar câteva minute înainte de convocarea curţii. Numai clădirea
În sine îţi inspiră o stare de reverenţă, respect şi tăcere. Gândul la semnificaţia
locului în care te afli şi la autoritatea supremă reprezentată acolo, la efectul
acţiunilor acelei curţi era într-adevăr impresionant. Iar apoi magistraţii Curţii

Supreme au început să intre pe rând. Robe negre. O ţinută solemnă. Era mai
mult decât impres ionant. Pentru creştini, scena nu poate fi decât una care te
catapultează în Dani el 7:9-10 unde Cel Îmbătrânit de Zile se aşază iar fiecare
dintre noi trebuie să dea un răspuns înaintea tribunalului ceresc pentru viaţa
pe care am trăit-o.
Astfel de scene ne pot duce cu gândul la care va fi acel lucru pe care se
vor bizui speranţele noastre în acel moment de cea mai mare importanţă
pentru vieţile noastre. Ne vom baza speranţele pe victoria de a fi atins în cele
din urmă culmea semeaţă a vegetarianismului vegan? Ne vom baza speran­
ţele pe nivelul de sfinţire pe care simţim că l-am atins? Vor fi speranţele
noastre fondate pe faptul că nu mai suntem nici pe departe le fel de păcătoşi
cum eram pe vremuri? Vor fi speranţele noastre ca aceea a lui Charles
Wesley? - când părea să se apropie de moarte şi un prieten l-a întrebat pe ce se
întemeia speranţa lui pentru viaţă veşnică, Wesley a replicat: " Am folosit cele
mai bune strădanii să-I slujesc lui Dumnezeu . " Va consta tăria speranţei
noastre în faptul că " Sunt adventist de ziua a şaptea la a patra generaţie " ? Va fi
ea bazată pe fragila observaţie că " Sunt la fel de bun ca majoritatea creştinilor
pe care îi cunosc " ?
Natura temeliei nădejdii noastre în ceea ce priveşte judecata nu este o
chestiune lipsită de însemnătate. Nu este ceva care suportă amânare. Este un
lucru care ar trebui să ne concentreze atenţia deplină până când va fi clarificat,
pentru că ori va fi o forţă care ne modelează viaţa şi mărturia, ori va fi un nor
întunecat care planează asupra noastră, Iăsându-ne tulburaţi şi plini de
prevestiri nefaste şi agitaţie. Acesta nu este un lucru pe care să-I clarificăm
după boala terminală sau după accidentul fatal. Această speranţă trebuie să fie
sigură, solidă, clară şi confirmată acu m !

Speranta noastră la Judecată
Isus este speranţa noastră. Să se spună şi să se tot spună lucrul acesta.
Scriindu-i protejatului său, Timotei, Pavel vorbea de " Domnul Isus Hristos,
nădejdea noastră " (lTimotei 1 : 1 ) . Daniel scria: " M-am uitat în timpul
vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un Fiu al
Omului; a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui "
(Daniel 7:13) . Fiul Omului apropiindu-Se de Tatăl pentru noi - iată nădejdea
noastră.
Mai departe, nădejdea noastră este aceea că " Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatul lumii " este Judecătorul nostru. " Tatăl nu judecă pe nimeni, ci
toată judecata a dat-o Fiului " (Ioan 5:22) . Cum a predicat Petru: " Ne-a

·

��.pit�11I1 14 S...�ran,a noastră la jUdecată .
-

117

poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El [Isus Hristos] a fost
rând uit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi " (Faptele
Apostolilor 10:42) . Inspiraţia a descoperit că " Cel care ocupa poziţia de
judecător este Dumnezeu arătat în trup." ]
Aşadar, în timp ce Scriptura ÎI descrie pe Tatăl ca Magistratul Suprem
al Curţii Supreme a cerului, ea vorbeşte şi de Hristos ca fiind judecătorul
nostru. Acest fapt nu este mai contradictoriu decât faptul că ambii sunt
Creatorul nostru. Pentru că Ei sunt una în caracter, natură şi scop, amândoi
sunt implicaţi în fiecare aspect al planului de mântuire, inclusiv în rolul de
j udecător. Ei sunt împreună în aceasta - iar pentru mine faptul respectiv nu
face altceva decât să înmulţească exponenţial şansele de reuşită.
Gândiţi-vă ce înseamnă faptul că Hristos este Judecătorul nostru: Câţi
judecători sunt absolut drepţi, corecţi şi îndurători? Câţi judecători ştiu din
propria experienţă cum este să fii condamnat? Câţi judecători au primit
sentinţa de moarte? Câţi judecători ar coborî de pe scaun (chiar dacă ar fi
posibil acest lucru) şi ar lua asupra lor sentinţa dată celui condamnat?
"
Isus Hristos, Prietenul, Înlocuitorul nostru, " Iubitorul sufletului meu
este speranţa noastră la judecată. Ca Apărător şi Avocat al nostru, chiar ca
Judecător, El ne va reprezenta înaintea Tatălui. " Copilaşilor, vă scriu aceste
lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un
Mijlocitor [Cineva care pledează pentru noi, ne reprezintă, un Aju tor care vorbeşte în
!m1oarea noastră, nota autorului], pe Isus Hristos cel neprihănit " (l loan 2:1).
" Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după
chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se
înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu " (Evrei 9:24) .
Cam ce onorariu credeţi că ar accepta Avocatul suprem al universului?
Ni l-am putea permite? Isaia ne asigură: " Îi este cuiva sete? Veniţi şi beţi - chiar
dacă nu aveţi bani! Veniţi . . . totul este fără plată! " (Isaia 55:1, New Living

Translation).
Şi cel mai extraordinar lucru, raportul curţii Sale arată că nu a pierdut
niciodată nici măcar un singur caz. O dată ce vin şi angajez acest avocat şi îmi
menţin dorinţa ca El să mă reprezine, El îmi promite: " Eu le dau viaţa
vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea " (Ioan
10:28) . Aceasta este o speranţă pe care orice credincios o poate avea.
În plus, Judecătorul Suprem al acestei Curţi Supreme este Tatăl
Avocatului şi, oricât de lipsit de speranţă ar părea cazul uneori, Avocatul îşi
încheie pledoaria cu un lucru căruia Tatăl nu-i poate rezista. EI Îşi ridică
mâinile străpunse şi arată la capul, picioarele şi coasta Sa şi spune: " Sângele
Meu, Tată, sângele Meu " , iar aceasta rezolvă totul. Cazul închis. Ziua

Siguranta mÎntuirii

118

_

---

_____.

_

_

!__ _

___

-

_____

înfăţişării noastre înaintea curţii înseamnă, de fapt, ziua în care ne începem
viaţa veşnică.
Vreţi speranţă? Speranţa noastră stă în faptul că Isus Hristos, Avocatul
şi Judecătorul nostru, este şi Fratele nostru (vezi Evrei 2:1 1). Vă puteţi imagina
un tribunal pământesc permiţându-i unui frate al celui acuzat să fie
judecătorul său? Şi aceasta nu este totul, pentru că Tatăl Fratelui nostru este
Dumnezeu Însuşi, aşa că Judecătorul Suprem al Curţii Supreme universale
�ste şi Tatăl nostru . Dacă acea curte nu este în mod minunat aranjată în
favoarea noastră, nu ştiu ce altceva ar mai putea să fie.
Totuşi, încă nu am atins Everestul speranţei în judecată, pentru că, mai
presus de toate, speranţa noastră rezidă în taina Evangheliei, care este aceea
că Domnul Isus Hristos împlineşte fiecare pretenţie a legii lui Dumnezeu,
fiecare cerinţă a Cuvântului lui Dumnezeu . El L-a satisfăcut în mod desăvârşit
pe Tatăl în fiecare situaţie şi a acceptat sentinţa de moarte care ni se cuvenea
de drept. El a plătit preţul pedepsei noastre (despărţirea veşnică de Tatăl) Şi ne

oferă toa te aces tea În da r!
"Au primh-o cu bucurie"

A.T. Jones a fost un prezentator excelent al neprihănirii prin credinţă la
Conferinţa Generală a Bisericii Adventiste din 1888. Cu privire la temelia
speranţei noastre în judecată, prezentată acolo, el a spus:
" Unii au acceptat-o exact aşa cum a fost dată şi au fost
bucuroşi la vestea că Dumnezeu are o neprihănire care va trece
de judecată şi va fi acceptată inaintea Sa - o neprihănire care este
cu mult mai bună decât orice ar putea realiza oamenii în ani şi
ani de eforturi serioase. Oamenii aproape că şi-au istovit
sufletele, încercând să atingă un nivel de neprihănire suficient ca
să stea în picioare în timpul strâmtorării şi să-L întâmpine în
pace pe Mântuitorul atunci când El va veni, însă ei nu au reuşit.
Aceştia au fost atât de bucuroşi să descopere că Dumnezeu a
făcut o haină a neprihănirii şi a oferit-o în dar oricui o va primi,
care va răspunde acum, iar în timpul plăgilor şi în timpul
judecăţii şi toată veşnicia, oricui o va primi cu aceeaşi bucurie cu
care Dumnezeu a dat-o şi-I va mulţumi din inimă Domnului!'"
Amin şi amin!

..�al!ilo�uI14 - Speranta noastră la ju�ecat�

119

Într-una din predicile sale recente, pastorul Walter Pearson,
prezentatorul principal al programului de televiziune Bread of Life [Pâinea
vieţii], a folosit o ilustraţie puternică care a pus citatul de mai sus în limbajul
inteligibil al secolului XXI, îmbibat de elemente din limbajul informatic. El a
spus că Isus se uită Ia lista păcatelor noastre, apoi se aşază la computerul Său
ceresc şi începe să parcurgă lista, selectând, selectând şi iar selectând.
Continuă până la sfârşitul listei. Iar apoi cu mouse-ul ceresc, apasă butonul
ŞTERGE [delete] ! Aceasta înseamnă că păcatele noastre au dispărut, undeva
acolo în eter, " cât este de departe răsăritul de apus. "
Însă ilustraţia pastorului Pearson nu s-a încheiat aici. În continuare, L-a
înfăţişat pe Isus deschizându-Şi propri ul raport - fără vină, desăvârşit, fără
păcat. Iar Isus mută cursorul, Îşi selectează raportul şi apasă pe butonul
COPIAZĂ [copy] . Apoi se întoarce la raportul nostru, care este perfect gol
acum, şi apasă pe LIPEŞTE [paste] . Şi iată - uimeşte-te cerule şi pământule, raportul Său apare în dreptul nostru! Aceasta este speranţa noas tră la judecată!
Dacă vrei să-ţi pui speranţa pentru judecată în:

faptele tale, realizările tale, meritele tale
lucrările tale, împlinirile tale, credincioşia ta, ascultarea ta,
neprihănirea ta, nivelul tău de sfinţire, desăvârşi rea pe care ţi-ai
construit-o cu sânge, sudoare, lacrimi şi scrâşnind din dinţi
(bineînţeles, " cu ajutorul Domnului " )
sau în faptul că nu păcătuieşti la fel cum o fac alţii .. .

atunci îţi doresc noroc, că altceva nu am ce ...
Cât despre sărmanul meu suflet neajutorat şi dependent, speranţa mea
la judecată este acum şi va fi mereu în Isus, care este Avocatul meu, Martorul
meu credincios, Judecătorul, Prietenul, Fratele, Mântuitorul meu; Neprihă­
nirea mea, Sfinţirea mea, Răscumpărarea mea ... Speranţa mea.
Cu ochii minţii îl pot vedea pe diavol, cu faţa contorsionată de ură, într­
un acces de mânie oarbă, disperată, zicând: " Obiectez, onorată instanţă! Nu
este corect. Această curte este părtinitoare. Este înclinată în favoarea acestui
pârât mizerabil. "
Iar apoi scumpul Isus îşi ridică mâinile străpunse de cuie pentru a-l
aduce la tăcere şi pronunţă în faţa întregului univers: fISe respinge. Aceasta nu
este numai un tribunal al dreptăţii, ci şi un tribunal al iubirii."
Aceasta este asigurarea pe care fiecare credincios în parte o poate avea
în Hristos Isus. Numai El este speranţa noastră la judecată.

Siguranta mÎntuirii

120

-_._------- - --_._------------- -

--

Note:
1. Ellen White, Tragedia Veacurilor, pag.482.
2. Ibid., pag. 490.
3. Ellen White, În Comentarii Biblice AZŞ, voI. 5, pag. 1134.
4. Alonzo T.Jones, Buletinul COllferillţei Generale, 1893, pag. 243.

caPilulul

15

Un copil ales

Scriptura se referă în mod repetat la credincioşi, în diferite moduri, ca
fiind copii ai lui Dumnezeu. Ce înseamnă acest lucru cu exactitate? Urmă­
toarea povestire ne răspunde într-o manieră pu ternică şi emoţionantă:
" Neiubită acasă, a căutat iubirea în toate locurile greşite. La
cincisprezece ani a rămas însărcinată şi, abandonată de familia
ei, a rătăcit pe străzi până când a găsit o casă pentru mame
necăsătorite. Pe 19 mai 1 947 a dat naştere unui băieţel. Eu am fost
copilul nedorit.
Într-o noapte mama mea a dispărut, abandonându-mă grijii
statului. Câteva săptămâni mai târziu s-a căsătorit cu un tânăr pe
care l-a agăţat într-un bar. S-au întors, m-au recuperat şi s-au
îndreptat spre coasta de vest a Americii.
Tânărul soţ al mamei mele era înrolat în Forţele Aeriene şi
şi-a petrecut majoritatea următorilor şase ani la post, departe de
casă. Singură şi neîmplinită, ea îşi petrecea nopţile prin cârciumi,
căutând încă iubirea în toate locurile greşite. A mai născut încă
cinci copii, iar mie, fiind cel mai în vârstă, mi-a revenit sarcina de
a le purta de grijă.
Mama lipsea uneori zile la rând. Înainte de a pleca, făcea o
tigaie de terci din porumb prăjit. Când se termina, mâncam
sandvişuri cu ketchup sau orice altceva mai găseam prin

122

dulapurile din bucătărie. Toţi dormeam într-un singur pat pe
cearceafuri slinoase îmbibate de urină.
Oricât de rea ar fi fost mama când era plecată, ei bine, când
venea acasă era şi mai rea. Adesea aducea bărbaţi din cârciumă.
Unii dintre ei au abuzat de noi verbal sau fizic. Câţiva dintre ei
m-au molestat sexual. M-am simţit abandonat şi singur, însă am
experimentat şi un copleşitor simţământ de responsabilitate în
ceea ce priveşte menţinerea unităţii familiei mele. A fost o
povară teribil de purtat pentru un băiat atât de tânăr.
Apoi a venit ziua catastrofală când soţul mamei mele a venit
acasă într-o permisie. Apartamentul era într-un hal fără de hal.
Noi eram pe jumătate goi şi nehrăniţi. Într-un acces de furie, a
început să o bată, iar ea a fugit din casă. Mai târziu a venit poliţia.
Ne-au împărţit în perechi pe la prietenii mamei de la cârciumă,
urmând un divorţ amar şi o bătălie aprigă pentru custodia
noastră. Nu am mai trăit niciodată cu mama sau soţul ei de
atunci înainte.
Primii mei părinţi adoptivi erau amândoi alcoolici, iar casa
lor era un cuib al violenţei. El mă bătea adesea în timpul beţiilor,
însă cel mai adesea abuza de ea. Într-o seară în furia beţiei a
bătut-o cu ciocanul până a omorât-o.
Am fost repede luaţi din casa aceea şi încredinţaţi tutelei
statului. Timp de cinci ani am fost purtaţi frecvent din casă în
casă. Într-o casă ne-au tratat ca pe nişte animale, pedepsindu-ne
prin a ne determina să mâncăm din vase pentru câini. Aveam
nouă ani pe atunci şi încă udam cearceafurile noaptea. Femeia s­
a gândit că mă poate scăpa de acest lucru tratându-mă ca pe un
căţel. Mă punea să îngenunchez lângă pat şi apoi îmi freca faţa de
cearceafuri le pline de urină. Când acest lucru nu a funcţionat, le­
a arătat cearceafurile prietenilor şi colegilor mei de şcoală, însă
încercările ei de a mă face de ruşine nu au reuşit să mă facă să nu
mai ud patul.
Î n fiecare seară la ora culcării mă rugam fierbinte: Doamne, te
rog nu mă lăsa să mai ud patul iarăşi. În fiecare dimineaţă
cearceafurile erau ude. Trăgeam aşternuturile peste cearceafuri
şi îi spuneam mamei vitrege că nu udasem patul. Seara, urcam
înapoi în pat, în cearceafurile încă ude şi mirosind a urină
dezgustătoare, urmând încă o noapte mizerabilă de teamă şi
dezgustare de sine.

.....

capitolul 15 Un copil ales

-

-- -

-

123

--- ._._�-----

La vârsta de doisprezece ani, experţii au declarat că aveam
sociabilitatea unui copil de patru ani. Unul din colegii mei de
clasă a scris: " Acest băiat trebuie instituţionalizat. Nu va realiza
niciodată nimic. " Trecusem prin atât de multe case încât nu
reuşisem niciodată să realizez cine - sau al cui - eram. Mai mult
decât orice altceva îmi doream o familie şi un nume.
Într-o vară, timp de o lună magnifică, toţi cei şase copiii am
fost împreună în acelaşi cartier. A fost cea mai frumoasă
perioadă din viaţa mea. Apoi cei doi fraţi ai mei au fost adoptaţi.
În ziua crudă în care noii lor părinţi i-au luat în FIorida, am
alergat după maşină pe drumul acoperit cu pietriş, ţipând cât
puteam: " Nu plecaţi. Te rog, scumpe Doamne, nu-i lăsa să
plece. " Nu voi uita niciodată feţele înlăcrimate ale fraţilor mei,
lipite de geamurile din spate, în timp ce maşina accelera în
depărtare. A fost ultima dată când i-am mai văzut.
Am alergat în câmpul de cartofi din spatele casei noastre de
plasament. Îngropându-mi obrajii în noroi, am plâns până nu
am mai putut. Când m-am ridicat, mi-am ridicat faţa mânjită de
tină spre cer, mi-am scuturat pumnul şi am ţipat: " Dumnezeule,
dacă eşti acolo, Te urăsc. Te urăsc. " Fusesem abandonat de prea
multe ori.
Deşi L-am urât, Dumnezeu nu a încetat niciodată să mă
iubească.
În statul acela trăia un cuplu fără copii. Arnold era un pescar
comercial de succes. Soţia lui, Mary, era disperată după un copil.
Neputând să aibă copii şi considerându-se prea în vârstă ca să
adopte un bebeluş, ea s-'!- dus la departamentul de adopţii.
Autorităţile au avertizat-o că singurii copii disponibili erau
băieţi şi fete mai mari provenind din familii distruse. Li s-a spus
că aceşti copii erau " bunuri deteriora te " . Adoptarea oricăruia
dintre ei reprezenta o acţiune riscantă.
Însă Mary nu s-a lăsat împiedicată. Ea voia un fiu. I-au adus
un album plin de fotografii ale copiilor abandonaţi - toţi aflaţi în
custodia statului - şi poza mea era acolo. Când a văzut-o printre
toate celelalte, a spus încet şi ferm: " Pe băiatul acesta îl vreau! "
Nu voi uita niciodată ziua în care Arnold şi Mary Petterson
au venit la casa noastră de plasament. Era Crăciunul lui 1959, iar
eu aveam doisprezece ani. Stăteam zgribulit de frig pe veranda

124

Siguranta mÎntuirii

_______ -1_

_ ____

_

din faţă, iar încălţările cele noi mă strângeau. Ştiam că veniseră
ca să mă vadă şi că, dacă mă vor plăcea, era posibil să mă adopte.
A fost cel mai înfricoşător moment din viaţa mea. Voiam cu
disperare o familie adevărată, însă era atât de sigur că nu mă vor
alege niciodată pe mine!
Atunci s-a petrecut ceva uimitor. Mary a sărit din maşină, a
alergat pe trotuar, m-a înşfăcat de pe verandă, m-a strâns într-o
îmbrăţişare de n-am mai putut respira şi a declarat: " Bobby, te
"
iubesc. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată " te iubesc " până
atunci. A fost un moment de extaz minunat. După mai bine de
patruzeci de ani de atunci, încă mi se pune un nod în gât când îmi
amintesc de acel moment.
În după-amiaza aceea, Arnold şi Mary m-au dus la bowling.
Eram sigur că, dacă reuşeam vreo două lovituri bune, mă vor
plăcea suficient ca să mă adopte. Spre disperarea mea, nu am
reuşit decât o serie de lovituri cu bile irosite. Eram distrus. Cine
şi-ar fi dorit un copil care nu putea să doboare nici măcar o
singură popică?
După aceea m-au dus la un restaurant chinezesc. M-am
îmbărbătat imediat când am născocit planul imbatabil de a
compensa dezastrul de la bowling: voi consuma mâncarea cu
beţişoarele. Cu siguranţă că le va plăcea u n copil care poate să
mânuiască beţişoarele! Spre groaza mea totală, beţişoarele s-au
încâlcit şi am azvârlit un cocoloş de mâncare în cealaltă parte a
mesei tocmai în poala lui Arnold. Eram terminat!
Î nsă Arnold mi-a zâmbit. Cu legând cu îndemânare pastele
din poală, a întins mâna sub masă şi a scos un model sculptat
manual al bărcii sale de pescuit. În ochii lui Mary au apărut
lacrimile. Acesta era semnalul lor aranjat dinainte: Dacă Arnold
voia să mă adopte, îmi va da barca. Apoi Arnold mi-a pus
întrebarea care nu a Încetat niciodată să mă facă să mă simt umil
şi recunoscător: " Bobby, ai vrea să fii fiul nostru şi să faci parte
din familia noastră? " Cine n-ar fi vrut?
Câteva zile mai târziu m-am alăturat noii mele familii. Î n
prima zi am mers la noua mea şcoală, iar unii din colegii mei m­
au necăjit: " Tu nu eşti un copil adevărat. Părinţii noştri ne-au
avut pe cale normală, dar tu eşti doar un copil adoptat. " Inima
mea a fost zdrobită.

capnolul 15 Un copil ales
-

În seara aceea, Mary şi-a trecut degetele prin părul meu şi mi­
a liniştit temerile. " Bobby " , a spus ea, " ceilalţi părinţi au fost
nevoiţi să ia ceea ce au găsit la spital. Însă tu eşti extra special.
Noi te-am ales dintre toţi copiii din lume ca să fii al nostru. Iar
copiii aleşi sunt cei mai preţioşi din toată lumea. "
Cuvintele acelea au fost ca un balsam pentru un suflet rănit.
În seara aceea nu am mai udat patul. Abia mi-am putut
înfrâna bucuria şi uşurarea pe care le-am simţit atunci când m­
am trezit într-un pat cald şi uscat pentru prima dată în viaţa mea.
O viaţă de vindecare începea, iar partea cea mai bună încă nu se
arătase.
În timpul anilor şaizeci plini de tulburări, am mers la Seattle
Pacific University, iar într-o seară, în timp ce eram student acolo,
am participat la o întâlnire a organizaţiei Campus Crusade for
Chris t. Vorbitorul părea să privească direct la mine în timp ce
vorbea despre singurătatea unui suflet despărţit de Dumnezeu.
A vorbit despre hippie - tinerii care simţeau o lipsă şi se adunau
în astfel de comunităţi în căutarea disperată a unei familii. Apoi
a vorbit despre Tatăl care Îşi căuta copiii pierduţi pentru a-I
adopta în familia Sa cea veşnică.
Îmi amintesc cuvintele sale: " Este cineva foarte special aici în
seara aceasta. Dintre toţi oamenii din lume, Dumnezeu te-a ales
pe tine ca să faci parte din familia Lui. " Apoi a vorbit despre
incredibila iubire a acestui Tată ceresc, care plătise preţul ultim
sacrificându-Şi Singurul Fiu pentru a-Şi răscumpăra copiii
pierduţi.
Mi-am amintit cum Amold şi Mary Petterson mă aleseseră pe
mine dintre toate fotografiile din albumul copiilor abandonaţi.
Mi-am amintit de preţul incredibil pe care îl plătiseră
învestindu-şi vieţile în mine atunci când nu aveam nimic să le
ofer în schimb. Nu eram în stare nici măcar să joc bowling sau să
folosesc beţişoare le chinezeşti!
Oare Dumnezeu nu făcuse la fel - şi cu mult mai mult - pentru
mine? M-a ales chiar dacă nu aveam nimic să-I ofer. N iciodată
nu va trebui să realizez ceva ca să-I câştig sau ca să-I păstrez
dragostea. El m-a iubit chiar dacă Îi spusesem că-L urăsc. Oricât
de special aş fi fost pentru familia Petterson, eram infinit mai
mult pentru Dumnezeu. Familia Petterson nu va fi o familie

125

126 ------

Siguranta mÎntuirii

--- --- ---- - ---------- - -----

_-----'----. _--

pentru totdeauna şi nicio relaţie pămân tească nu este definitiv
sigură, însă Tatăl meu ceresc nu mă va abandona niciodată, iar
familia lui Dumnezeu va fi cu mine pentru totdeauna.
Dumnezeu nu mă va iubi niciodată mai mult sau mai puţin decât
a făcut-o când m-a găsit pentru prima dată ca un păcătos pierdut
şi zdrobit .
Î n seara aceea am intrat în familia lui Dumnezeu predându­
mi viaţa lui Isus Hristos.
Nu am nici un resentiment faţă de mama mea naturală. Ar fi
putut alege calea simplă, adică un avort. În loc de aceasta, a ales
să-mi dea naştere mie, iar când nu a mai fost capabilă să mă
îngrijească, a renunţat la mine pentru a fi adoptat. Nu mai simt
amărăciune în ceea ce priveşte oamenii sau circumstanţele care
mi-au traumatizat atât de mult copilăria. Î n loc, văd că acele
experienţe dureroase mi-au dat o sensibilitate care m-a pregătit
pentru o slujire unică în vieţile a nenumăraţi oameni din
întreaga lume.
Nu mai simt disperarea pe care am simţit-o cândva la
pierderea familiei mele naturale - cei cinci fraţi şi surori. Î n loc de
aceasta, mă desfăt de mulţimea de fraţi şi surori în Hristos. Cu
câţiva ani în urmă, scumpa Mary Petterson a murit, iar într-o zi
Arnold i se va alătura. Uneori aceste pierderi mă întristează, însă
am învăţat că nici o familie pământească nu este permanentă.
Singura iubire durabilă este de la Tatăl care m-a ales să fiu
copilul Său pentru totdeauna .'"
Trei adevăruri caphale

Ce înseamnă pentru noi această poveste mişcătoare? Ea ilustrează trei
adevăruri din Cuvântul lui Dumnezeu, care ne Iasă perplecşi:
1. Dumnezeu ne-a adoptat- fără îndoială!

Scriptura spune că Dumnezeu a dat şase lucruri lui Israel - în limbajul
versiunii The Message: " Au avut totul- înfierea, slava, legămintele, darea legii,
slujba dumnezeiască, făgăduinţele " (Romani 9:4).
Da, într-adevăr, au avut totul. Ce daruri le-a dat Dumnezeu! Ce har le-a
acordat!

capitolul 15 Un copil ales

127

Dar cineva spune: " Tocmai asta este problema. Înfierea şi toate celelalte
daruri le-au fost date israelitilor, nu nouă. "
Aşa pare, nu? Însă u � mătoarele versete aduc veşti bune care ne mişcă
inimile. " Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel, sunt Israel; şi, măcar că sunt
sământa
, lui Avraam, nu toti
, sunt copiii lui Avraam; ci este scris: "În Isaac vei
avea o sămânţă, care-ţi va purta numele. " Aceasta însemnează că nu copiii
trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu; ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca
sămânţă " (versetele 6-8) . Aceasta înseamnă că înfierea, privilegiul de a face
parte din familia regală a lui Dumnezeu Însuşi şi toate celelalte daruri bogate
pe care Dumnezeu le-a oferit poporului Său atunci, aparţin poporului Său de
acum. Cei care L-au primit pe Isus Hristos prin credinţă sunt copiii lui
A vraam prin credinţă şi copiii lui Dumnezeu prin credinţă.
Şi mai este ceva. Mai este chiar foarte mult. Pentru că Pavel a dezvoltat
această idee a adopţiei - această idee de a fi copii ai lui Dumnezeu - cu astfel de
cuvinte suplimentare: " Dar la vremea potrivită, Dumnezeu a trimis pe Fiul
Său, născut din femeie, supus Legii. Dumnezeu L-a trimis ca să cumpere
mântuirea pentru noi care eram robi legii, pen tru ca să ne poată adopta ca proprii
Săi copii. Şi, pentru că voi, neamurile, aţi devenit copiii Săi, Dumnezeu v-a
trimis în inimă Duhul Fiului Său, iar acum Îl pu teţi numi pe D umnezeu scumpul
vostru Tată. Acum nu mai eşti un rob, cifiu al lui Dumnezeu; şi, dacă eştifiul Său,
tot ce are îţi aparţine." (Galateni 4:4-7, New Living Translation)
Unul din capitolele mele preferate este Efeseni 1. Primele paisprezece
versete conţin expresia " în Hristos " sau echivalentul acesteia de unsprezece
ori. În versetul cinci vine descoperirea încântătoare, u imitoare că Dumnezeu
ne-a " rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos " . Iată predestinarea
glorioasă, autentică pe care o învaţă Biblia: dacă Îl accepţi pe Isus Hristos,
înfierea ta ca fiu sau fiică a lui Dumnezeu este predestinată. Fixată. Bătută în
cuie. Nicio îndoială. Eşti un copil ales.
Această idee a predestinării, această idee a înfierii, a fost concepută în
sfatul păcii. Tatăl şi Fiul au confirmat-o printr-o strângere de mână.2 Isus
Însuşi a împlinit contractul de treizeci şi trei de ani. Hârtiile de adopţie au fost
semnate la cruce şi au fost parafate prin învierea Lui ! Deci, nu este absolut
nicio îndoială cu privire la faptul că suntem " copii aleşi " . Singura întrebare
este de ce ne-ar înfia El în starea noastră, aşa cum suntem?
2. Dumnezeu ne-a înfiat în pofida stării noastre dezgustătoare.

Putem şti ce a văzut în noi citind Romani 1:29-31 : Fiinţele omeneşti sunt
pline
de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate;
"

f

plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de î nşelăciune, de porniri răutăcioase;
sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi,
născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de
cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. " Cei care au
simţământul că această listă neagră nu-i înfăţişează pe ei ar trebui să citească
Romani 3, care conţine următoarele aserţiuni: " Nu este niciun om neprihănit,
niciunul măcar" (versetul lO); " Nu este niciunul care să facă binele, niciunul
măcar" (versetuI 12); " Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu "
(versetuI 23) .
Vorbeaţi cumva de o familie cu probleme? Cartea populară de acum
câteva decenii care se numea Eu s u n t OK - Tu eş ti OK ar putea fi mai bine
redenumită Eu am probleme - Tu ai probleme.
Familia de origine a Dr. Petterson ar putea chiar să fie destul de
normală în comparaţie cu arborele genealogic din care am apărut noi. Fiecare
bebeluş născut pe această planetă de la Adam şi Eva încoace este ca un copil
malformat. Moştenirea răului pe care o purtăm cu noi este cea mai rea cu
putinţă. Mediul din care venim a ajuns la cele mai mari adâncimi ale
nelegiuirii. După cum spune Pavel, " am ajuns plini de orice necurăţie " ,
pierduţi, despărţiţi de Dumnezeu, separaţi de cer.
Aşa că de ce ar vrea Dumnezeu să ne adopte când noi Îi aruncăm
dumicaţi în poala Sa regală şi cel mai bun lucru pe care îl putem face este să
dăm bile aiurea, ratând totul, de fiecare dată. Însă El a urmat planul,
indiferent de ce am făcut noi. A semnat hârtiile de adopţie chiar şi aşa. Ne-a
ales să fim copiii Săi chiar şi aşa. După cum traduce versiunea New Living
Transla tion Romani 5:8: " Du mnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi trimi­
ţându-L pe Hristos să moară pe când noi eram încă păcătoşi. " Un cuvânt din
şase litere este răspunsul: IUBIRE!
3. Dumne zeu ne iube şte la fe l cum Îşi iube şte Fiul, pe Isus.

Există aici vreo asigurare disponibilă pentru credincios?
" Aceasta este lecţia pe care Domnul Hristos a dat-o când a
fost pe pământ, şi anume că orice dar pe care Dumnezeu ni-l
făgăduieşte trebuie să credem că îl vom primi cu adevărat şi că
este al nostru. [ . ]
. .

Prin acest simplu act al credinţei în Dumnezeu, Duhul Sfânt a
dat naştere unei vieţi noi în inima ta. Eşti asemenea unui copil

capitolul 15 Un copil ales
-

129

[un copil ales] nou-născut în familia lui Dumnezeu şi El te
iubeşte aşa cum iubeşte pe Fiul Său . ,, 3
Vă amintiţi cuvintele rostite de Tatăl la botezul Fiului Său ? " Şi din
ceruri s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care îmi
găsesc plăcerea " (Matei 3:17). Ellen White a spus:
" Cuvintele spuse lui Isus la Iordan [ . ] cuprind întregul neam
omenesc. Glasul care I-a vorbit lui Isus îi spune fiecărui suflet
credincios: " Acesta este Fiul Meu preaiubit [fiul meu ales], în
care Îmi găsesc plăcerea. '"
. .

Dacă nu cred aceasta, dacă nu mă bucur de această realitate, dacă nu
mă desfăt cu această asigurare, dacă nu-L cred pe Dumnezeu pe cuvânt, nu
înseamnă că am o inimă înrăită de necredinţă?
Eu şi soţia cunoaştem o scumpă familie care avea doi copii născuţi
natural, dar care a mai adoptat alţi doi copii. Ultima lor adopţie a fost a unei
fetiţe din GuatemaIa. I-am urmărit agonizând în mijlocul birocraţiei, al
cerinţelor atât de ridicole, al unui proces care înainta cu paşi de melc . Timp de
doi ani au suferit culmile şi prăbuşi riie emoţionale ale gândului că lucrurile se
vor rezolva şi o vor avea pe scumpa lor micuţă, numai ca un nou obstacol
birocratic să le spulbere speranţele. Am fost martorii stăruinţei, tenacităţii şi
iubirii lor care i-au ţinut captivi pentru o mică " eternitate " deoarece sufletul
lor avea un mic gol în forma fetiţei sud americane, gol ce a putut fi umplut
numai atunci când ea a fost a lor.
" Demult, chiar înainte să facă lumea, Dumnezeu ne-a iubit şi
ne-a ales în Hristos să fim sfinţi şi fără vină în faţa Sa . Planul Său
neschimbat a fost întotdeauna să ne adopte în familia Sa . . . Iar
aceasta I-a făcut nespusă plăcere. " (Efeseni 1 :4-5, Ner/) Living

Translation)
În cartea sa Băiatul pierdu t, Dave Pelzer scria: " Să fii înfiat este cea mai
mare onoare acordată unui copil care tânjeşte să devină membrul u nei
familii. " s Dacă Isus este Fratele meu, iar Dumnezeu este Tatăl meu, aceasta mă
face un membru al Casei regale - un copil al lui Dumnezeu. Un copil ales ! Ce
altceva poate fi numit " fericita nădejde " ?

130
Note:
1. E xtras d i n J im Covell, Karen Covell şi Victorya Michaels R ogers, Tll e Da!! [ mei Gad.
2. Ellen White, Hristos lumina lumii, pag. 834.
3. Ellen White, Calea către Hristos, pag. 50, 52.
4. Ellen White, Hristos lumina lumii, pag. 113.
5. Dave Pelzer, Băiatul pierdut, pag. 308.

C8Pitolul 16
Sindromul treptelor
lungi şi abrupte

În cartea sa Empires in Collision [Imperii în coliziune], pastorul George
Vandeman vorbeşte despre o biserică din oraşul Roma numită Santa Maria
d' Aracoeli.1 Fiind o bazilică creştină timpurie, a fost reconstruită de către
benedictini în secolul al treisprezecelea .
În 1348, o ciumă teribilă a lovit zona, luând multe vieţi. Supravieţuitorii
au vrut să-I aducă o jertfă lui Dumnezeu, pentru a-şi exprima recunoştinţa că
erau în viaţă. Aşa că au construit o scară de marmură care ducea la acest locaş
sfânt.
După cum arată pa s to r u l Vandemann, darul lor constituie o i l u straţie
izbitoare a dilemei umane. Scara are 1 22 de trepte. Asta înseamnă o mulţime
de trepte şi mult de urcat - şi nu ceva tocmai de dorit pentru o persoană cu
handicap locomotor.
Pentru mulţi oameni, calea către Dumnezeu pare la fel de lungă şi
abruptă ca acele trepte. Cum reu şim să u rcăm până la locaşu l lui Dumnezeu ?
Cum pot fiinţele omeneşti păcătoase să dobândească vreodată acceptarea
înaintea unui Dumnezeu sfânt?
În armată se spune: " Fii tot ce poţi fi. " Este un standard destul de înalt.
Însă în privinţa mântu irii, Dumnezeu spune: " Fii tot ce a fost Isus. " Un
standard incomensurabil mai înalt! Este ca şi cum ai spune oamenilor care
transpiră numai când văd o scară: " Tot ce trebuie să faci ca să fii mântuit este
să urci Muntele Everest. " Sau, probabil, este ca ilustraţia pe care am auzit-o
adesea. Dumnezeu este atât de sus, de sfânt, de desăvârşit, iar noi suntem

132
.

_

�1!I�ra�J!l II!�nbl!!�i .

_
_ __

__ .

_

_ _

. . . .

. . . .

_

_

.

nişte viermi plini de defecte, atât de jos, de nesfinţi, de nedesăvârşiţi . . . deci,
cum e posibil să reuşim?
"
" Este simplu , spune ghidul nostru spiritual, " tot ce trebuie să faceţi
este să săriţi peste prăpastia Marelui Canion. "
"
"Dar , spunem noi, " are câţiva krn lăţime. "
"
" Ştiu. Doar antrenati-vă.
'
" Dar Evel Knievel a încercat un canion mai mic odată, şi chiar pe o
"
motocicletă, şi nu a reuşi t nici pe departe.
Ghidul nostru răspunde oficial: " Ştiu, dar gândiţi pozitiv. Nu uitaţi că
Dumnezeu are o singură cerinţă ca să ajungeţi în cer: Trebuie pur şi simplu să
săriţi peste Marele Canion şi veţi fi în siguranţă pentru totdeauna! "

Slndremul lluS1n1
Ellen White i-a descris pe păcătoşii plini de nelinişti ai Evului Mediu:
"Sub conducerea papei şi a preoţilor, mulţimile încercau
zadarnic să obţină iertarea, chinuindu-şi trupurile pentru
păcatul sufletelor lor. Învăţaţi să creadă că faptele lor bune îi vor
mântui, ei priveau con tinu u asupra propriilor persoane, minţile lor
preocupându-se de starea păcătoasă, văzându-se expuşi mâniei
lui Dumnezeu, chinuindu-şi sufletul şi trupul, şi totuşi negăsind
nici o uşurare. [ . . ] Mii de oameni îşi părăseau prietenii şi rudele
şi-şi petreceau viaţa în celulele mănăstirilor. Prin posturi
repetate şi prin biciuiri crude, prin vegheri în miez de noapte,
zăcând întinşi timp de ore apăsătoare pe pietre reci şi umede, în
locuinţa lor mohorâtă, prin pelerinaje lungi, prin pocăinţă
umilitoare şi chinuri înspăimântătoare, mii de oameni căutau în
zadar să-şi găsească pacea conştiinţei. Apăsaşi de sentimentul
păcatului şi urmăriţi de frica mâniei unui Dumnezeu răzbu­
nător, mulţi sufereau până când natura istovită ceda şi, fără nici
o rază de lumină sau de nădejde, erau coborâţi în mormânt. " 2
.

Astfel se înfăţişează povara bizuirii pe sine în ceea ce priveşte escala­
darea treptelor lungi şi abrupte pentru a dobândi favoarea lui Dumnezeu.
Mai demult, un program de televiziune a documentat exact acest mod
de gândire. Am văzut cum mii de hinduşi se îngrămădeau lângă fluviul
Gange la Veranathi, un oraş vechi de patru mii de ani. Râul era îmbâcsit de

capholul 16 - Sindromul VePlelor lungi şi abruPle

- --- - -- - - - --- -- �- - --

133

- - - -- -----� - ---------

noroi şi am văzut chiar animale moarte care pluteau pe apă. Iar cenuşa a vreo
treizeci de mii de oameni pe an care erau incineraţi în acest loc era împrăştiată
în apele ticsite de boală. Î nsă hinduşii privesc aceste ape ca fiind sacre, având
credinţa că aduc puritate, bogăţie şi fertilitate celor care se scaldă în ele.
De fapt, milioane dintre ei cred că locul cel mai sacru din lume este la
confluenţa Gangelui cu râul Jumna. Aceşti oameni se adună ca să se scufunde
în apă, sperând că păcatele lor vor fi îndepărtate. Credinţa lor este că aceia
care mor acolo sunt elibera ţi de ciclul nesfârşit al reîncarnărilor.
Faptele bune, mortificarea corpului, tăgăduirea de sine, Yoga, cunoş­
tinţele speciale, devoţiunea intensă. . . toate acestea vorbesc despre scara
abruptă şi lungă spre cer.
Auto-flagelatorii din Filipine sunt prinşi în aceeaşi pânză sinistră.
Poate că aţi văzut filmele. Aceşti oameni îşi biciuiesc spinările goale cu biciuri
care au bucăţi ascuţite de metal în ele. Curând, sângele începe să le şiroiască
pe spate fiind absorbit în pantalonii lor albi. Uneori vlaga îi părăseşte şi cad, şi,
urmându-le instrucţiunile, prietenii lor iau biciurile şi îi bat până se ridică şi
continuă să meargă până la o anumită biserică. Sfârşitul acestei torturi înfioră­
toare este o aruncare în apa sărată, iritantă a oceanului.
De ce fac aşa ceva? O fac ca să ajungă la desăvârşire, ca să dobândească
favoarea lui Dumnezeu, ca să obţină merite pentru ca Dumnezeu să-i
găsească vrednici şi să-i primească.
Această gândire străbate toate culturile. În anumite stadii ale vieţilor
lor, atât Charles cât şi John Wesley se încredeau în ei şi în progresul lor de-a
lungul scării abrupte şi lungi pentru a fi primiţi înaintea lui Dumnezeu.
Amândoi au experimentat cum este să te afli faţă în faţă cu moartea fără să ai o
asigurare autentică a împăcării cu Dumnezeu. O furtună violentă a înconjurat
vasul pe care John Wesley călătorea spre America, el temându-se atât pentru
viaţa aceasta, cât şi pentru cea veşnică. Un grup de moravieni germani de la
bord înfăţişau calmul şi încrederea după care Wesley tânjea. Când s-a întors
în Anglia, a ajuns la o înţelegere mai clară a credinţei în Isus Hristos sub
îndrumarea unui predicator moravian.
Tragedia Veacu rilor relatează povestea:
" La o adunare a societăţii fraţilor moravi din Londra, a fost
citită o declaraţie a lui Luther, care descria schimbarea pe care
Duhul lui Dumnezeu o lucrează în inima credincios ului. Pe când
Wesley asculta, credinţa i s-a aprins în suflet. " Mi-am simţit
inima puternic încălzită " , spunea el; " am simţit că trebuie să am

Siguranta mÎntuirii

134

încredere în Hristos, şi numai în Hristos, pentru m ântuire; şi mi-a
fost dată o asigurare, că EI mi-a îndepărtat chiar păcatele mele,
chiar ale mele, şi m-a izbăvit de sub legea păcatu lui şi a morţii. "
De-a lun gul anilor de lupte obositoare şi fără mângâiere - ani
de aspră jertfire de sine, de mustrări şi umilinţă - Wesley
progresa se neabătut în singura lui ţintă de a-L căuta pe
Dumnezeu. Acum ÎI găsise şi descoperise că harul, pe care se
chinuise să-I câştige prin rugăciuni şi posturi, prin fapte de
binefacere şi jertfire de sine, era un dar " fără bani şi fără plată " . '"
Sindromul scării abrupte şi lungi se perpetuează în vieţile multor
credincioşi adventişti de ziua a şaptea. Ei sunt serioşi, sinceri, plini de
strădanii, tânjitori, luptători, dar nesiguri, lipsişi de pace şi asigurare. Scara pe
care urcă arată cam aşa: o concentrare forţată asupra realizărilor lor, asupra
obligaţiilor, poruncilor, ascultării, sfinţirii, sfinţeniei şi neprihănirii - " fiţi dar
"
desăvârşiţi .
Iar lucrurile se înrăutăţesc. Unii par să spună: "Când nu mai păcătuieşti
cu voia; de fapt, când nu mai păcătuieşti, punct; când reflecţi chipul lui Isus pe
deplin; când ai devenit ceea ce era Avraam - şi Iov, Enoh, Ioan Botezătorul,
Pavel şi Ellen White şi restul pionierilor laolaltă; şi când eşti pregătit să trăieşti
în timpul strâmtorării fără Mijlocitor; atunci - şi numai atunci - poţi începe să
te gândeşti la pace, încredere şi asigurarea mântuirii. "
Este important cum trăim. Însă oamenii care se concentrează pe ce
trebuie şi ce nu trebuie să faci, ca fiind componenta majoră a vieţii lor
spirituale, dovedesc atât de adesea o apăsare, o nesiguranţă, o frământare, o
îndoială, punând sub semnul întrebării chestiunea mântuirii lor prezente.
După câte se pare, nu pot părăsi nici o clipă " lupta şi marşul " pentru momente
mici şi preţioase de bucurie, pace, uşurare, laudă şi bucurie în " Mielul lui
"
Dumnezeu care ridică păcatul lumii.
Răspunsurile

Răspunsurile la sindromul scării exasperant de abrupte sunt
numeroase. Găsirea răspunsurilor are o importanţă crucială pentru creştinii
serioşi care sunt preocupaţi în mod sincer de " trăirea luminii " , de "a călca pe
"
urmele lui Isus " , de " păzirea poruncilor " , de " a fi biruitor , de "experi­
mentarea sfinţirii " , de " ascultare " şi de "înălţarea sfaturilor speciale ale lui
"
Ellen White . Iar găsirea răspunsurilor nu-i face pe aceşti oameni adventişti

capitolul 16 Sindromul treptelor lungi şi abrupte
-

135

de ziua a şaptea mai puţin credincioşi, însă îi face într-adevăr mai creştini.
Găsirea răspunsurilor nu-i face mai puţin preocupaţi de lucrurile amintite
mai sus, însă adaugă într-adevăr o dimensiune de desfătare, bucurie, pace şi
asigurare pe care s-ar fi putut să o creadă imposibilă înainte. De fapt, găsirea
răspunsurilor ar putea să-i conducă pe credincioşii super-grijulii într-o
experienţă a plinătăţii, uşurării şi libertăţii pe care înainte, de pe culmile
semeţe ale neprihănirii de sine, o priveau cu panică, scepticism şi chiar
ostilitate deschisă ca fiind " har ieftin " .
Î nainte de a propune unele răspunsuri, daţi-mi voie să vă reasigur de
direcţia în care mergem, printr-o nouă serie de întrebări şi răspunsuri.
Nu învaţă Biblia că popoarele de mântuiţi care intră pe porţi în cetate
sunt păzitori ai poruncilor?
Este un fapt indiscutabil.
Când Îl accepţi pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, este posibil să
mai continui să păcătuieşti în aceeaşi manieră destrăbălată ca înainte?
Pavel a dat răspunsul clar în Romani 6:1-2: " Deci ce facem? Continuăm
să păcătuim, ca Dumnezeu să continue să ierte? Sper că nu. " (TIJe Message).
Sau, cum găsim în versiunea New Living Translation : " Ei bine, atunci, ar trebui
să continuăm să păcătuim pentru ca Dumnezeu să ne arate mai multă şi mai
multă bunătate şi iertare? Desigur că nu ! Din moment ce am murit faţă de
"
păcat, cum putem continua să trăim în el?
Vrei să ne duci la " credinţă uşoară " ?
Nicidecum!
Nu începem să ne balansăm pe marginea prăpastiei " odată mântuit,
"
pentru totdeauna mântuit ?
Nu pot şi nu susţin această învăţătură nebiblică!
Nu include viaţa creştină lucruri ca biruinţa, sfinţirea şi u mblarea
întocmai ca Isus?
Absolut!
Şi acum, să ne grăbim către răspunsurile la sindromul scării abrupte şi
lungi. Să nu uităm câteva precauţii foarte importante înainte de a merge mai
departe. Oamenii convertiţi fac uneori anumite lucruri de toată ruşinea.
Sfinţii, credincioşii, mai comit păcate. Creştinii îndeplinesc sau îngăduie

136

unele lucruri foarte ne-creştineşti. Diferenţa dintre sfânt şi păcătos este că
sfântul urăşte păcatu l, îl mărturiseşte şi îşi propune să nu-I mai repete, iar, la
un moment dat, atinge acest obiectiv; în timp ce păcătoşii merg pe calea lor
făcând ce vine în mod natural.
Există o diferentă clară între a cădea în păcat " sau chiar a-I alege,
creştin fiind şi modul d � viaţă destră ă lat, flagrant de a urma o cale rea în mod
deschis. Diferenţa este recunoscută în această afirmaţie:

b

" Î n vreme ce urmaşii Domnului Hristos au păcătuit, ei nu s­
au lăsat cu totul sub controlul celui rău.'"
Convertirea nu înseamnă că credincioşii nu vor mai experimenta ispita
sau că nu vor mai răspunde la rău, sau că tendinţele şi înclinaţiile de a păcătui
sunt nimicite pentru totdeauna. Nici nu înseamnă că nu vor mai păcătui
niciodată. Dar înseamnă totuşi că ştiu ce să facă şi la cine să se întoarcă dacă
păcatul îşi arată chipul pocit.
Există un sâmbure de adevăr în vorba care spune: " Creştinii nu sunt
"
desăvărşiţi - ci doar iertaţi . Apostolul Pavel ar fi zis " Amin " la aceasta. Totuşi
s-ar fi grăbit să adauge: "Dar alerg înainte . . . Alerg spre ţintă, pentru premiul
chemării cereşti a lui Dumnezeu în Isus Hristos " (Fiii peni 3: 12-14).
Să păcătuieşti şi să ceri iertare în mod repetat este problematic. Dar
există o problemă şi mai mare: Să păcătuieşti şi să IlU ceri iertare. Să păcătuieşti
şi să simţi că nu poţi să mai ceri iertare. Să păcătuieşti şi să renunţi. Să păcătuieşti
şi să uiţi că nu suntem obligaţi să continuăm în acel păcat. Să păcătuieşti şi să te
îndepărtezi de studiul personal şi de serviciile divine ale bisericii.
Găsim răspunsul în slujbele Sanctuarului de demult. Când poporul lui
Dumnezeu conştientiza un păcat în viaţă, ei aduceau un miel " fără pată sau
zbârcitură " ca să-I prezinte ca jertfă în locul lor la sanctuar. Dumnezeu Însuşi
rânduise această jertfă. Era o jertfă înlocuitoare - o jertfă " în locul " sau "în
schimbul lui " . Iar atunci când păcătoşii îşi puneau mâinile pe capul mielului
şi îşi mărturiseau păcatele, mielul devenea purtătorul păcatelor lor. Mielul era
junghiat în locul lor. Un preot slujea cu sângele mielului în prezenţa lui
Dumnezeu, iar credincioşii plecau iertaţi, scuzaţi, curăţiţi, plini de bucurie.
Sângele mielului îi făcea pe credincioşii păcătoşi să fie primiţi . . . nu cu un
"
" permis de a păcătui , ci cu o nouă şi proaspătă hotărâre de a iubi şi de a
asculta un Dumnezeu atât de iertător, iubitor şi minunat.
Răspunul la întrebarea cum să ajungem în cer este să nu uităm că
eforturile, sudoarea, sângele şi lacrimile noastre nu ne pot duce acolo. În loc
de aceasta, Isus a spus: " Eu sunt Calea ! "

_ _ _

_

_

c�pit�luI 16 - Si�dromul lr8PI8Ior IU�lIi şi abftlPl8

_

137

Răspunsul la întrebarea cum să ajungem la ospăţul de nuntă este să
îmbrăcăm veşmântul de nuntă oferit de Însuşi Împăratul - darul Împăratului
(vezi Matei 22:3-12) .
Răspunusul la cerinţele neprihănite ale cerului nu este " să te dai peste
cap " în strădania de a obţine neprihănirea. Răspunsul este să crezi, să primeşti
"
şi să accepţi ceea ce vesteşte Ieremia 33: 1 6 : " Domnul, neprihănirea noastră .
Isus a dat răspunsul când oamenii L-au întrebat: " Ce să facem ca să
săvârşim lucrările lui Dumnezeu? " (Ioan 6:28) . Isus a spus: " Lucrarea pe c are
o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El " (v.29) .
Răspunsul este acel lucru despre care vorbeşte Hristos Lumina lumii:

Preţul cerului este Isus. Calea spre cer este credinţa în " Mielul
"
lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii " . ', 5
Răspunsul este să găseşti ceea ce a găsit Luther, urcând scara lui Pilat
pe genunchi - pe Isus! Este să găseşti ceea ce a găsit John Wesley la întâlnirea
moravienilor - pe Isus! Să găseşti ceea ce a găsi t paraliticul atunci când a fost
lăsat jos prin acoperiş - pe Isus! Să găseşti ceea ce a găsit tâlharul în ultimele
clipe ale vieţii lui - pe Isus!
Răspunsul este l Ioan 1 :9: " Dacă ne mărturisim păcatele, El este
credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cu răţească de orice nelegiuire" .
Răspunsul este 1 Ioan 2:1 : " Dragii mei copii, vă scriu aceasta ca să nu
păcătuiţi. Dar dacă totuşi păcătuiţi, există cineva care să mijlocească pentru
voi înaintea Tatălui. El este Isus Hristos, Cel care este pe deplin plăcut lui
Dumnezeu " (New Living Translation) .
Răspunsul este Coloseni 2:10: " Voi aveţi totul deplin î n EI."
Răspunsul este: " Când eu mă străduiesc, nu reuşesc. Când mă încred,
El reuşeşte."
Răspunsul este 1Tesaloniceni 5:23-24, unde voia lui Dumnezeu este
descrisă astfel: să fiţi " sfinţiţi pe deplin", adică " duhul vostru, sufletul vostru şi
"
trupul vostru . Adăugaţi şi făgăduinţa minunată din versetul 24: " Cel ce v-a
chemat este pe deplin de încredere. Dacă a spus-o, o va face! " (TlJe Message) .
Răspunsul este în lucrarea Lui . În înfăptuirea Lui. Este în a-I da Lui permisi­
unea de a o face.
Răspunsul este că, indiferent cât de mult am trăi, nu vom fi niciodată cu
o iotă mai neprihăniţi sau mai sfinţi sau mai desăvârşiţi decât suntem în
momentul în care Îl acceptăm pentru prima dată pe Isus Hristos ca Mântuitor
personal. Oh, desigur, ne vom schimba. Sigur că vom fi diferiţi. Vom creşte în

Siguranta mintuirii

138

asemănarea cu El. Vom umbla în lumină. Vom lupta lupta cea bună a
credinţei. Însă nu vom face toate aceste lucruri ca să câştigăm mântuirea,
pentru că Hristos a câştigat-o deja pentru noi. Mai degrabă, vom face toate
acestea pentru că Hristos ne conduce în această direcţie atunci când primim
darul mântuirii pe care ni-l oferă.

Putem să ŞIIm
Nu ar fi frumos dacă ar exista un test care să certifice dacă suntem
creştini - un test cu hârtie tumesol, pe care oamenii să pună limba şi care să se
facă roz, dacă sunt creştini şi albastră, dacă nu sunt? Sau poate un aparat care
să realizeze radiografii spirituale ca atunci când trecem printr-un aeroport.
Poate un detector de minciuni spiritual sau vreo analiză computerizată.
Există teste. Putem să ştim. Există destule comparaţii, descrieri şi
măsurători ca să putem fi siguri, în pofida acelora care au ajuns să simtă că a
nu şti şi a nu fi sigur dă mai bine cu creştinismul şi regulile spirituale. Se pare
că Hristos le-ar spune acestor oameni: " Vă rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi
nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. "
Gândiţi-vă. Suntem la momentul în care toată lumea se destramă,
profeţiile împlinindu-se zilnic înaintea ochilor noştri, mulţi dintre noi având
convingerea că sfârşitul lumii este iminent şi nu ar trebui să ştim unde ne
aflăm din punct de vedere spiritual? Dacă suntem sau nu creştini? Dacă
suntem mântuiţi sau pierduţi la momentul acesta? Şi aceasta este voia lui
Dumnezeu - aşa trebuie să stea lucrurile?
Ce vreau să spun e că zilele sunt pe sfârşite iar unii se trezesc să spună
acelaşi lucru: " Nu uitaţi, cuvântul de ordine este nesiguranţa " sau " Câtă
vreme nu ştii dacă eşti sau nu mântuit, eşti în regulă. Însă imediat ce afli, ai dat
de necaz. "
Nu!
Nu!
o relaţie cu Isus Hristos este măsura bilă. Altfel, apostolul Ioan nu ar fi
fost inspirat să spună: " V -am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi
în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică. " (l Ioan 5:13).
Vestea bună este că putem renunţa la stilul de viaţă al scării abrupte şi
lungi.
Vestea bună este urmă toarea:

" Caracterul se descoperă nu prin faptele bune sau rele
săvârşite în anumite ocazii, ci prin tendinţa continuă manifestată
în cuvintele şi faptele noastre zilnice. " ·
Vestea bună este că:
" Va trebui adesea să ne plecăm şi să plângem la picioarele
Domnului Hristos din cauza căderilor şi greşelilor noastre, dar
nu trebuie să ne descurajăm. Chiar dacă suntem biruiţi de
vrăjmaş, nu suntem lepădaţi, nu suntem uitaţi şi respinşi de
,,
Dumnezeu. 7
Vestea bună este că suntem îndreptăţiţi prin credinţă, sfinţiţi prin
credinţă şi glorificaţi prin credinţă.
Vestea bună este că pu tem fi altfel decât suntem. Putem învinge; nu
suntem nevoiţi să fim mereu învinşii. Nu s u n tem nevoiţi să păcătuim. Pu tem
reuşi. Pu temfi în ceruri atunci şi în locurile cereşti acum - toa te acestea datorită
a ceea ce a devenit Isus Hristos, a vieţii pe care a trăit-o, a morţii de care a
murit, a învierii Sale, a Mijlocirii Sale înaintea Tatălui . . . Şi toate acestea pentru

noi!
Credincioşii trebuie să se întrebe cu toţii: "Î n cine mă încred pentru
mântuirea mea, în Isus sau în mine? În meritele Sale sau în ale mele? În
capacitatea mea de a-L mulţumi pe deplin pe Tatăl sau în capacitatea Lui de
a-L mulţumi pe deplin pe Tatăl în favoarea mea? În haina neprihănirii pe care
m-am muncit să o ţes cu ajutorul Său sau în haina neprihănirii care nu are nici
un fir făcut de mână omenească? În biruinţa mea sau în a Lui? În lucrarea pe
care o fac sau în lucrarea pe care Isus a făcut-o şi o face pentru mine?
Mântuirea mea se bazează pe aducerea trupului meu ca o jertfă vie sau pe
jertfa Lui ca Miel al lui Dumnezeu? Pe Sudoarea şi sângele meu sau pe sudoa­
rea Lui de sânge?
Dacă ne încredem în Isus Hristos pentru mântuirea noastră actuală şi
"
veşnică, atunci, în mijlocul " luptei şi marşului , al strădaniilor, al luptei de a
ne supune voinţa şi al durerilor crescânde, putem simţi potopul de uşurare,
asigurare, bucurie, mulţumire şi multă laudă. Motivul? Pentru că În Hristos
"
nu mai suntem epuizaţi de concentrarea asupra " scării abrupte şi lungi . Mai
degrabă, Tatăl nostru îndurător ne vede pe vârful Everestului în timp ce noi
încă urcăm înspre el!

Siguranta mintuirii

140

,

Note:
1 . George Vandeman, Empires in Collision, pag. 1 7 .
2. Ellen White, Tragedia Veacurilor, pag. 72.
3. Ibid., pag. 256.
4. Ellen White, Mărturii pentru

comunitate, voI. 5, pag. 474.

5. Ellen White, Hristos lumina lumii, pag. 385.
6. Ellen White, Calea către Hristos, pag. 57-58.
7. lbid., pag. 64.

Capitolul

11

Făgăduinte şi asigurări
extreme

Iată-ne ajunşi la ultimul capitol. Unii cititori ar putea fi tentaţi să spună:
" Este un dezechilibru în cartea ta. Nu ai scris suficient despre păcat,
standarde, porunci, " lupta şi marşul " , strădanii, partea cu " duceţi până la
"
capăt mântuirea voastră .

Nu! Această carte dă echil ibrul.
Vedeţi, suntem un popor al poruncilor, al reformelor, a l vieţuirii
sănătoase, al reînvierii l u i Ilie, al l u minii noi, al adevărului prezent, al
"
"
" sunetului desluşit de trâmbiţă , " care spune păcatului pe nume , " trebuie să
fim desăvârşiţi şi fără păcat aşa încât, după încheierea timpului de har, să
putem trăi fără Mijlocitor. " Principalul nostru accent a fost pe doctrine,
adevăruri şi comportament.
Chiar solul special trimis acestei biserici a scris:
" Ca popor, am predicat legea până ne-am uscat ca dealurile
Ghilboa care nu aveau nici rouă şi nici apă. Trebuie să-L predicăm
pe Hris tos ÎJl lege, şi acolo va fi sevă şi pu tere în predicare fiind ca o
hrană pentru turma flămândă a lui Dumnezeu. Nu trebuie să ne
încredem câtuşi de puţin în meritele noastre, ci în meritele lui
,,
Isus din Nazaret. 1

142

Slgul'!nj8 mintuirii

������

Înainte de aceasta, ea îşi exprimase tânjirea inimii ei:
" De ani de zile am simtit un mare chin sufle tesc când Domnul
mi-a prezentat lipsa din bi;ericile noas tre a lui Isus şi a iubirii Sale." 2
Fără îndoială, adventiştii de ziua a şaptea sunt un popor special cu o
solie specială pentru aceste timpuri din urmă speciale. Într-adevăr, trebuie să
dăm un sunet lămurit din trâmbiţă. În acelaşi timp, toate învăţăturile,
doctrinele şi adevărurile prezente trebuie să fie înveşmântate în evanghelie,
în frumuseţea şi simplitatea mântuirii, în făgăduinţele bogate ale neprihănirii
prin credinţă şi în făgăduinţele pline de har ale vieţii de acum, ale mântuirii
prezente, ca şi viitoare.
Vrăjmaşul sufletelor îi ispiteşte pe unii dintre noi să se concentreze pe
iubire, asigurare, compasiune şi relaţie şi să lăsăm la o parte solia specială
pentru timpurile noastre. În acelaşi timp, îi împinge pe mulţi dintre noi spre
un formalism rece, spre un legalism plin de duritate şi spre o nesiguranţă
chinuitoare. El nu vrea să unim adevărul nostru special cu frumuseţea iubirii
şi asigurării în Hristos. Această combinaţie ar fi prea puternică. Ar fi prea
cuceritoare, prea irezistibilă, prea încununată de succes în a-i aduce pe
oameni la o decizie finală pentru Hristos. AstfeL el caută un dezechilibru în
care poporul lui Dumnezeu se concentrează mai mult pe cele exterioare decât
pe cele interioare. Mai mult pe lege decât pe evanghelie. Mai mult pe îndoieli
nefericite decât pe fericite nădejdi. El ştie că toate acestea reprezintă în mod
greşit inima iubitoare a Tatălui şi provo�că repulsie mai degrabă decât să
atragă şi să câştige sufletele destinate judecăţii. De aceea a scris Ellen White:
" Satana este gata să răpească binecuvântatele asigurări ale
lui Dumnezeu. El doreşte să ia din suflet orice licărire de nădejde şi
orice rază de lumină; dar nu trebuie să-i îngădui să facă acest
lucru. " J
Diavolul spune: " Continuă să-ţi predici soliile finale, legea, reforma
sănătăţii, standardele înalte şi aşa mai departe, şi nu te lăsa deviat de
simplitatea mântuirii, frumuseţea mântuirii, asigurarea prezentă a mântuirii.
La urma urmei, toate celelalte biserici vorbesc deja despre acestea. Voi
predica ţi-vă " adevărul prezent " şi rămâneţi în spaţiul vostru confortabil de
îndoieli şi speranţe, în nesiguranţa voastră nefericită cu privire la faptul dacă
sunteti
, în acest moment într-o relatie mântuitoare cu Hristos. "
,

Ellen White a oferit aceste aprofundări:
" Satana tresaltă de bucurie atunci când poate duce pe copiii
lui Dumnezeu la necredinţă şi descurajare. El este încântat când
vede că am ajuns să nu ne mai încredem în Dumnezeu şi să ne
îndoim de bunăvoinţa şi puterea Lui de a ne mântui. [ . . . ]
Satana caută întotdeauna să facă din viaţa religioasă o viaţă
plină de tristeţe. El doreşte ca ea să pară apăsătoare şi foarte grea.
[. . .]
Mulţi, de-a lungul vieţii, se ocupă prea mult cu greşelile,
căderile şi dezamăgirile lor, încât inimile le sunt pline de tristeţe
şi descurajare. [ . . . ]
Să adunăm laolaltă binecuvântatele asigu rări ale iubirii Sale,
ca să le putem avea totdeauna înaintea ochilor.'"
Aşadar, în acest capitol final, aş vrea să vă desfăt cu făgăduinţele şi
asigurările lui Dumnezeu, aşa încât iubirea să fie izvorul acţiunii în viaţa
voastră, iar mărturia voastră dată acestei ultime generaţii să fie atrăgătoare şi
să umple pământul de slava lui Dumnezeu.
Promisiuni ,l făgăduln,e ale Scripturii

Citeşte următoarele pasaje biblice din nou, dar ca şi cum ar fi pentru
prima dată.
Savurează-le.
" Mă bucur în Domnul,
şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu;
căci M-a îmbrăcat cu hainele mântuirii,
M-a acoperit cu mantaua izbăvirii,
ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească,
şi ca o mireasă, împodobită cu sculele ei. "
(Isaia 61 :10)
" Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
aibă viaţă veşnică " (Ioan 3:16) .

144
_______ ____n n n

Siguranta mânbllrii
,

nn_

"
(Ioan 3:36) .
vecinică
" Cine crede în Fiul, a re viata
,
.
" Adevărat, adevărat vă spun că, cine ascultă cuvintele Mele,
şi crede în Celce M-a trimes, are viaţa vecinică, şi nu vine la
"
judecată, ci a trecu t din moarte la viaţă. (Ioan 5:24).
" Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, "şi crede în El,

să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi (Ioan 6:40)

" Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după
Mine. Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le
va smulge din mâna Mea " (Ioan 10:27-28).
" Şi viaţa vecinică es te aceasta: să Te cunoască pe Tine, singu­"
rul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu
(Ioan 17:3).
" Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi
neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântui ţi prin El de mânia
lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost
împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai
mult acum, când s u n tem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin
viaţa Lui " (Romani 5:9-10) .
" Spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a da t în Prea Iubitul

L u i " (Efeseni 1 :6) .

" Căci prin har aţi fos t mân tuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu
"
vine dela voi; ci es te daru l lui Dumnezeu (Efeseni 2:8) .
" Dar acum, în Hristos Isus, voi, cari odinioară eraţi depărtaţi,
aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Aşadar, voi nu mai
sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci s u n teţi împreună cetă­
ţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu " (Efeseni 2:13, 1 9) .
" Nu că a m ş i câştigat premiul sau c ă a m ş i ajuns desăvârşit;

dar alerg înain te, căutând să-I apuc, întrucât şi eu am fost apucat

de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac

capitalul 11 · Făgăduinte ,i asigurări extreme

- - - - - - -_ . -

-- --- - - - ---

- - - - - - --- - --

----

--

- - --- ------ - - - - - - --

--

145

-- -

un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă
spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării
cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta dar să ne
însufleţească pe toţi, cari suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo
privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în
această privinţă " (Filipeni 3:12-15)
" Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
Voi aveţi totul deplin în El" (Coloseni 2:9-10) .
" Fie ca Dumnezeu însuşi, Dumnezeul care face totul sfânt şi
deplin, să vă facă sfinţi şi deplini, să vă întregească - duh, suflet şi
trup - şi să vă ţină pregătiţi pentru venirea Stăpânului nostru,
Isus Hristos. Cel care v-a chemat este credincios. Dacă a spus-o, o
vaface" (1 Tesaloniceni 5:23-24, The Message) .
" Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru tot­
deauna pe cei ce sunt sfinţiţi " (Evrei 10:14) .
" Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa
veşnică, şi această viaţă este În Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa;
cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. V-am scris aceste
lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi În Nu mele Fiului lui D u mnezeu,
aveţi viaţa vecin ică" (l loan 5:1 1-13) .
Cum puteţi şti dacă Î l aveţi într-adevăr pe Fiul?
" Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi
deschide uşa, voi ill tra la e l, voi cina cu el şi el cu Mine "
(Apocalipsa 3:20) .
Dacă I-ai cerut lui Isus să intre, unde se află El? El este în inima ta.
Aceasta înseamnă că Î l ai pe Fiul. Aceasta înseamnă că ai viaţa veşnică.
Nu ar trebui să fim îmbărbătaţi? Nu ar trebui să fim asiguraţi? Nu ar
trebui să fim plini de recunoştinţă şi laudă pentru Dumnezeul nostru? Dar
asta nu este totul.

Siguranţa mÎntuirii

146
tnrma,,1 ale Ellenel Whhe

" Isus stă bătând, bătând la uşa inima tale, şi totuşi unii spun
încontinuu: " Nu-L pot găsi. " De ce nu? El spune: " Eu stau aici şi
bat. " De ce nu deschizi uşa şi să spui: " Intră, scumpe Doamne " ?
S u n t a tât de bucu roasă pen tru aces te îndru mări simple cu privire la
cum să-L găsim pe Is us. Dacă nu ar fi ele, nu aş pu tea să ştiu cum să-L
găsesc pe Acela a căru i prezen ţă o doresc a tât de mult"
(citat în A.G. DanieIls, Hris tos neprihănirea noas tră, pag. 37)

" Prin solii lui Dumnezeu, ne sunt prezentate neprihănirea
Domnului Hristos, îndreptăţirea prin credinţă, " făgăduinţele
nespus de mari şi sfinte " ale Cilvântului lui Dumnezeu, o intrare
liberă la Tatăl, prin Hristos, mângâiere a Duhului Sfânt şi
asigu rarea bine În temeiată a vieţii veşn ice în Împărăţia lui D u m nezeu"
(Parabolele Dom n u l u i Hris tos, pag. 31 7)

" Primirea Mântuitorului aduce strălucirea unei păci depline,
a unei iubiri desăvârşi te şi a unei asigu rări perfecte"
(ibid., pag. 420)
"Î n Hristos, viaţa lor veşnică este asigu rată. "

(Hris tos L u m ina l u m ii, pag. 356)

" Atunci când Hristos e primit ca Mântuitor personal, omul
ajunge să cunoască mântuirea "
(ibid., pag. 556)
Vorbind despre tâlharul de pe cruce: " Este dreptul Lui [al lui
Hristos] împărătesc acela de a mântui în chip desăvârşit pe toţi
aceia care vin la Dumnezeu prin EI "
(ibid., pag. 751 )
" Mântuitorul nostru n u este în mormântul l u i Iosif. E I a
înviat şi a rostit deasupra mormântului de împrumut: " Eu sunt
învierea şi viaţa " . Să arătăm prin acţiunile noastre că trăim prin
credinţa în El. Î l putem chema în ajutor. El este la dreapta noastră
ca să ne ajute. Fiecare dintre voi puteţi şti că aveţi un Mântuitor

viu, că El este ajutorul şi Dumnezeul vostru. Nu trebu ie să
rămâneţi acolo u n de spu n eţi: " Nu ş tiu dacă s u n t mân t u i t " Credeţi în
Hristos ca Mântuitor personal? Dacă da, atunci bucuraţi-vă "
(B u letin u l Conferin ţei Generale, 10 aprilie 1 901, pag. 1 83)
" Dacă sunteţi împăcaţi cu Dumnezeu, atunci sunteţi gata
pentru venirea lui Hristos, chiar dacă ar fi să fie astăzi. "
(Evenimen tele u l timelor zile, 74)

" Solia de la Dumnezeu dată mie pentru voi este: " Pe cel ce
"
vine la Mine nu-l voi izgoni afară. (Ioan 6:37) Dacă nu aţi avea
nimic altceva cu care să pleda ţi înaintea lui Dumnezeu decât
această singură făgăduinţă a Domnului şi Mântuitorului nostru,
aveţi asigurarea că niciodată, dar niciodată nu veţi fi respinşi .
Poate că aveţi impresia că atârnaţi de o singură făgăduinţă, însă
însuşiţi-vă acea singură făgăduinţă, iar ea vă va deschide toată
vistieria bogăţiilor harului lui Hristos. Prindeţi-vă de acea
făgăduinţă şi s u n teţi În sigu ran ţă. Prezen taţi-I aceas tă făgăduinţă l u i
Isu s ş i s u n teţi l afel de sigu ri ca şi c u m aţifi În ceta tea l u i D u m n ezeu . "
(Ma n u scrip t Releases, voI. 1 0, pag. 1 75)

" Sunt mulţi aceia care de mult timp doresc şi încearcă să
obţină aceste binecuvântări [ale legământului harului], dar nu le
primesc, pentru că nutresc gândul că pot face ceva pentru a fi
vrednici de ele. [ . . ] Numai Domnul Hristos este nădejdea
mântuirii noastre. [ . . . ] Î n El este nădejdea noastră, îndreptăţirea
"
şi neprihănirea noastră.
(Pa triarhi şi p rofeţi, pag. 431 )
.

" Este necesar s ă ş tim ş i pu tem ş ti c ă Hristos locuieşte î n inimile
noastre prin credinţă şi că noi rămânem în Isus prin credinţă. "
(Review and Herald, 27 septembrie 1892)
" Cei care nu ştiu ce înseamnă să ai o experienţă în lucrurile lui
Dumnezeu, care nu ştiu ce înseamnă să fii îndreptăţit prin
credinţă, care nu au mărturia Duhului că sunt primiţi de Isus
"
Hristos, au nevoie să fie născuţi din nou.
(ibid., 12 mai 1896)

148

Siguranta mântuirii
--

-

-- - - -----'--- -- -

-- -

" Omului i se dă privilegiul de a lucra cu Dumnezeu în
salvarea propriului suflet. El trebu i e să-L primească pe Hristos
ca Mântuitor personal şi să creadă în El. Primirea şi credinţa s u n t
partea lui în legămân t. "

(ibid., 28 mai 1908)

" Nu puteţi dobândi intrare prin penitenţe şi nici prin fapte pe
care le puteţi face. Nu, Dumnezeu Î nsuşi are onoarea de a oferi o
cale, iar aceasta este atât de completă, atât de desăvârşită, încât
omul nu poate, orice fapte ar face, să-i sporească desăvârşirea "
(Mărtu rii selecta te, volumul 1, pag. 184)
" Familia omenească se află în dificu ltate din cauza căIcării
legii Tatălui. Î nsă Dumnezeu nu-l lasă pe păcătos până ce nu-i
arată remediul pentru păcat. Singurul Fiu al lui Dumnezeu a
murit ca noi să putem trăi. Domnul a acceptat jertfa Sa în
favoarea noastră, ca înlocuitor şi garant al nostru, cu condiţia ca
să-L primim pe Hristos şi să credem în El. Păcătosul trebuie să
vină în credinţă la Hristos, să apuce meritele Sale, să-şi pună
păcatele asupra Purtătorului de păcate şi să primească iertarea
Lui. Acesta a fost motivul pentru care Hristos a venit în lume.
Astfel, neprihănirea lui Hristos este atribuită păcătosului care
crede şi se pocăieşte. El devine un membru al familiei regale, un
copil al Tatălui ceresc, un moştenitor al lui Dumnezeu şi un
împreună moştenitor cu Hristos. "
(ibid., pag. 215)
"Î n timp ce nu putem pretinde desăvârşirea cărnii, putem
avea desăvârşirea creştină a sufletului. Prin jertfa ad usă în
favoarea noastră, păcatele pot fi iertate cu desăvârşire. Nu
depindem de ce poate face omul; ci de ce poate face Dumnezeu
pentru om prin Hristos. Când ne predăm pe deplin lui
Dumnezeu şi credem cu toată puterea, sângele lui Hristos ne
curăţeşte de orice păcat. Conştiinţa poate fi eliberată de
condamnare. Prin credinţa în sângele Său, toţi pot fi făcuţi
desăvârşiţi în Hristos Isus. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că
nu avem de-a face cu imposibilităţi. Putem pretinde sfinţirea.
Putem să ne bucurăm de favoarea lui Dumnezeu. Nu trebuie să

fim îngrijoraţi cu privire la părerea Tatălui şi a lui Hristos despre
noi, ci despre părerea lui Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul
nostru. Sunteţi primiţi în Preaiubitul Lui. "
(Mărtu rii selecta te, volumul 2, pag. 32-33)
" Scumpul nostru Mântuitor Şi-a dat viaţa pentru păcatele
lumii, şi Şi-a dat cuvântul că îi va mântui pe toţi cei care vin la El.
" Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui
Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică " (Ioan 3:16). Aces tea s u n t con diţiile dobândirii vieţii veşn ice.
Îndeplin iţi-le şi speranţa voastră es te asigu rată, fie că trăiţi sau m u riţi.
Încredeţi-vă În Mân tuitorul s ufletelor. În credin ţaţi-I l u i suflet u l
vostru neaju torat, i a r El v ă v a primi, binecuvân ta şi m â n t u i . Numai să
credeţi. Primiţi-L cu toa tă inima şi să ş tiţi că El v rea să câştigaţi
cu n u na vieţii. A ceas ta să fie cea mai lIlare şi cea mai serioasă cerere a
voas tră. Predaţi-vă pe deplin, iar El vă va cu răţi de orice În tinăciune ş i
v ă v a face vase d e cinste. P u teţi fi spălaţi şi albiti În sângele Mielulu i.
Astfel veţi obţine biru inţa . . . Rămâneţi tari În credin ţă"

(ibid., pag. 255)
Trebu ie să ş tim pen tru noi în şine, prin dovezile Cuvântului lui
"
Dumnezeu, dacă suntem în credinţă, dacă mergem sau nu în
cer. "

(ibid., 382-383)
" L-ai iubit pe Isus, deşi credinţa ta a fost uneori slabă, iar
perspectivele tale confuze. Însă Isus este Mântuitorul tău . El nu
te mântuieşte pentru că eşti desăvârşit, ci pentru că ai nevoie de
El şi, în nedesăvârşirea ta, te-ai încrezut în El. Isus te iubeşte,
scumpul meu copil. Poţi cânta: SlIb u m bra tron u l u i Tău s U ll tem În

sigu ran ţă, braţul Tău n e este suficiell t, ia r apărarea Ta es te sig u ră. "

(Mărtu rii s e l e c ta te, volumul 3, pag. 147)

" Isus priveşte la spirit, iar când ne vede purtând u-ne povara
cu credinţă, sfinţenia Lui desăvârşită ispăşeşte neajunsurile
noastre. Când facem tot ce putem mai bine, El devine neprihă­
nirea noastră. "
(ibid., pag. 180)

150

Siguranta mintuirii

- -- --- --- - - - -- -- -- � ------

" Nu privi la tine însuţi. Nu te gândi la tine şi nici nu vorbi
despre tine. Nu te poţi salva prin nicio faptă bună pe care ai
putea-o face. Domnul Isus nu te-a făcut pe tine un purtător de
păcate ... Gândeşte-te la Mântuitorul. Aşază-ţi păcatele, atât cele
prin omitere, cât şi pe cele prin comitere, asupra Purtătorului de
păcate. Ştii că Îl iubeşti pe Domnul; aşa că nu te teme pentru viaţa
ta, dacă Satana te hărţuieşte cu minciunile lui. Crede că Isus îţi va
ierta şi îţi iartă fărădelegea. El a purtat păcatele întregii omeniri.
Lui Îi place ca sufletul slab şi împovărat să vină la El şi să se
bazeze pe El. Caută-L pe Dumnezeu în simplitatea credinţei,
spunând: " Cred; ajută necredinţei mele" . Domnul nu-i leapădă
cu uşurinţă pe copiii Săi care greşesc. Are o îndelungă răbdare
pentru ei. Îngerii Săi slujesc oricărui suflet încrezător, credincios.
Acum, când citeşti aceste cuvinte, crede că Domnul te acceptă aşa
cum eşti, greşit şi păcătos. El ştie că tu nu poţi şterge niciun păcat; El
ştie că sângele Său scump, vărsat pentru păcătos, îl face pe cel care
este tulburat, îngrijorat şi dezorientat, un copil al lui Dumnezeu. "
(ibid., pag. 325)
" Tot ceea ce poate face omul pentru propria mântuire este să
accepte invitaţia : " Cine vrea, să ia apa vieţii fără plată. "
( Comen tarii B iblice AZŞ, voI. 6, pag. 1071)
" Atârnând pe cruce, Hristos era Evanghelia . . . Aceasta este
solia noastră, argumentul şi doctrina noastră. "
(ibid., pag. 1 113)
"Î ncheierea timpului de har va veni brusc, pe neaşteptate - în
momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin la ea. Însă pu tem avea
un raport curat în ceru ri as tăzi şi pu tem ş ti că D u m nezeu ne primeş te;
şi, în cele din u rmă, dacă vom fi credincioşi, vom fi adu naţi în împărăţia
ceru rilor. "

(Comentarii Biblice AZŞ, voI. 7, pag. 989)
" Prin moartea Lui, Isus a făcu t imposibil ca aceia care cred în El să
moară pentru veşnicie . . . Hristos a trăit şi a murit ca om, ca să fie
atât Dumnezeul celor vii, cât şi al celor morţi. A ceas ta s-a în tâm­
pla t pen tru aface imposibilă pierderea vieţii veşnice, dacă ei cred în El. "

(ibid., pag. 926)

" Nu îngăduiţi ca soarta sufletului vostru să atârne în nesi­
guranţă. Asiguraţi-vă că sunteţi cu totul de partea Domnului. "
(Mărtu rii pen tru comu nitate, vo!. 6, pag. 405)
Adresându-se unui pastor: " A fost Domnul Hristos
întreţesut în caracterul tău? Nu ai voie să fii nesigu r în această
privinţă. Luminează Soarele Neprihănirii în sufletul tău? Dacă
este aşa, tu ştii; iar dacă n u eşti sigur că ai fost sau nu convertit, nu-i
predica nimănui de la amvon. "

(Mărtu rii pen tru predicatori, pag. 440)
" Căutând să-L imităm, cu ochii aţintiţi spre premiul ceresc,
putem alerga în această cursă cu siguranţă, ştiind că dacă facem
tot ce putem mai bine, negreşit vom câştiga premiu!. "
(Testimony Treasu res, vo!. 1, pag. 1 85)
" El ne prezintă Tatălui îmbrăcaţi în veşmântul alb al
propriului Său caracter şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu în
favoarea noastră, zicând: " Eu am luat locul păcătosului. Nu privi

la acestfiu rătăcitor, ci priveşte /a Mine. "
(Cugetări de pe Mun tele Fericirilor, pag. 9)

" Dumnezeu le oferise prin Fiul Său neprihănirea desăvârşită
a Legii . . . . Şi astfel, prin darul de bună voie al lui Dumnezeu, ei a r

fi avu t neprihănirea pe care o cere Legea. "
(ibid., pag. 55)
" Cunoaşte şi crede iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de
noi şi vei fi în sigu ranţă; acea iubire este o fortăreaţă invincibilă
pentru orice înşelăciuni sau asalturi ale Satanei . "
(ibid., pag. 1 1 9)
Isiaunrea prezentă a mintuirii

A fi vesel şi liber în Hristos, a fi sigur de mântuirea prin Hristos, a avea
asigurarea acceptării şi mărturia Duhului Sfânt că suntem într-adevăr născuţi
din nou nu înseamnă niciuna din următoarele:

152

Siguranta mÎntuirii

---- --- - - - - -

- -- - - - - - -

- --

-

-- -

Putem păcătui fără a fi pedepsiţi.
Lumina, adevărul şi ascultarea sunt de mică importanţă.
"
Suntem prinşi în capcana " harului ieftin " şi a " noii teologii .
Standardele legii şi preţioasele adevăru ri prezente ale Bibliei şi
Spiritului Profetic sunt irelevante.
Am că zut în versiunea adventistă a învăţăturii " odată mântuit,
pentru totdeauna mântuit" .
Păcatul este deodată mai puţin păcătos.
Trebuie să minimalizăm importanţa întreitei solii îngereşti.
Trebuie să minimalizăm stâlpii şi doctrinele distincte ale Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea.
Mai degrabă, înseamnă următoarele:
În mijlocul luptei şi strădaniilor, vom avea linişte şi pace.
Vom experimenta un mare simţământ de uşurare.
Mărturiile noastre vor conţine mai multă laudă şi mulţumire.
Teama, depresia, descurajarea şi nesiguranţa nu vor caracteriza
relaţia noastră cu Isus Hristos.
Acoperiţi de neprihănirea lui Hristos, vom fi gata pentru timpul
strâmtorării.
Când ne vom cufunda în siguranţa mântuirii, cele trei solii îngereşti
vor constitui o mărturie atractivă, convingătoare, cuceritoare
pentru lume.
Î mi place foarte mult asigurarea simplă a omului care asculta un radio­
predicator popular, Charles E. FuIler.
Predicatorul anunţase că în duminica următoare va vorbi despre
subiectul raiului. Ceea ce urmează este un fragment din scrisoarea acestui om
în vârstă, care era foarte bolnav.
"Î n duminica următoare vei vorbi despre Rai. Mă interesează
locul acela, pentru că deţin un titlu clar al unei mici proprietăţi
de acolo de peste cincizeci şi cinci de ani. Nu am cumpărat-o. Mi­
a fost oferită fără bani şi fără plată, însă Donatorul a cumpărat-o
pentru mine cu un sacrificiu imens. Nu o ţin ca investiţie
imobiliară, pentru că titlul este netransferabil. Nu este un loc
vacant.

De mai bine de jumătate de secol trimit materiale din care cel
mai mare Arhitect şi Ziditor al Universului îmi construieşte o
casă ce nu va trebui niciodată reconstruită sau renovată pentru
că mi se va potrivi perfect, va fi personalizată şi nu se va învechi.
Termitele nu vor putea niciodată să-i erodeze temeliile, pentru
că acestea se află pe Stânca Veacurilor. Focul nu o poate distruge.
Inundaţiile nu o pot afecta. La uşile ei nu vor fi niciodată puse
încuietori sau zăvoare, pentru că nici o persoană rea nu poate să
intre în ţinutul unde se găseşte locuinţa mea, acum aproape
terminată şi aproape pregătită ca să intru în ea şi să locuiesc în
pace pentru totdeauna fără teama de a fi evacuat.
Există o adâncă vale a umbrelor între locuinţa mea actuală
din California şi aceea spre care voi călători într-un timp foarte
scurt. Nu pot ajunge în căminul meu din Cetatea lui Dumnezeu,
fără să trec prin această foarte întunecată vale a umbrelor. Însă
nu mă tem, pentru că Prietenul meu cel mai bun a trecut prin
aceeaşi vale cu mult, mult timp în urmă şi a îndepărtat tot
întunericul.
A fost alături de mine şi la bine şi la rău, de când ne-am
cunoscut prima dată acum cincizeci de ani şi deţin în formă
tipărită făgăduinţa Lui că niciodată nu mă va părăsi şi nici nu mă
va lăsa singur. El va fi cu mine când voi trece prin valea umbrelor
şi nu mă voi rătăci când El este cu mine.
Sper să aud predica ta despre Rai duminica viitoare din casa
mea din Los Angeles, California, însă nu am nicio asigurare că
voi putea. Biletul meu către Rai nu are nici dată, nici cupon de
întoarcere şi nici permis pentru bagaje.
Da, sunt cu totul pregătit să plec şi s-ar putea să nu fiu aici în
timp ce vei vorbi duminică seara următoare, însă ne vom întâlni
acolo într-o zi . " s
Râvnesc şi vreau să cer Domnului o astfel de asigurare, o astfel de pace,
de pregătire, prin harul uimitor al Mântuitorului nostru iubitor Isus Hristos.
Iar Dumnezeu vrea ca toţi cei care cred să aibă o astfel de asigurare.

154

- -- - -- - - -

- ---

Siguranta mântuirii

- - ----- �
.����--

Note:
1. Ellen White, Review and Herald, 11 martie 1890.
2. Ellen White, Mărturii pentru com u lliiale, voI. 5, p a g 727.
3. Ellen White, Calea către Hristos, pag. 53.
4. Ibid., pag. 1 1 6, 1 18.
5. Pa u l Lee Tan, Encyc/opedia of 7700 Il/uslrations, p a g. 545.
.

Apendice

26 de adevăruri spirituale
incontestabile

Î n călătoria mea spre asigurarea mântuirii d e care mă bucur acum, am
învăţat unele lecţii, anumite convingeri esenţiale s-au cristalizat şi adevăruri
spirituale incontestabile mi-au modelat bucuria, pacea şi mărturia dată celor
din jurul meu .
V ă împărtăşesc aceste douăzeci şi şase de adevăruri c u speranţa c ă ele
vor binecuvânta inimile altora la fel cum au binecuvântat-o şi pe a mea.

1. Indiferent de nume - PaI1e!, Moise, E n oh, indiferent de faptele bune, de
devoţiunea extremă, de nivelul de sfinţenie pe care " sfinţii " Bibliei pot părea
că l-au a tins, nimeni nu ar fi în împărăţie dacă nu ar fi harul uimitor al lui
Dumnezeu.
2. Dacă nu am mântuirea acu m, nu am mântuirea deloc. Dacă nu sunt
gata ca Hristos să vină Îll lllomen tll l aces ta, nu sunt pregătit deloc.
3. Pot avea bucu ria, pacea şi asigurarea mântuirii c!ziar acum, fără a da
niciun strop de crezare doctrinei nebiblice " odată mântuit, pentru totdeauna
mântuit " .
4. Tot u l în viaţa şi creşterea spirituală vine prin credinţă.

156
5. Fiecare ofertă bogată a harului şi mântuirii lui Dumnezeu este un dar ­
chiar şi credinţa în sine!
6. Dacă am de gând să particip la ospăţul de nuntă, singurul mod de a
mă îmbrăca adecvat este să accept şi să port veşmintele pe care le-a oferit
Împăratul.
7. Când vizitezi o persoană pe moarte, nu vorbeşti despre vestea bună a
serviciului de la Sanctuar din Vechiul Testament, de profeţia celor 2300 de seri
şi dimineţi sau despre semnul fiarei. Împărtăşeşti numai vestea bună a

Evangheliei.
8. Întreita solie îngerească este mai mult decât avertizarea judecăţii, a
căderii Babilonului şi a pericolului de a primi semnul fiarei. Aceste solii sunt
împodobite cu vestea bu nă a Evangheliei (Apocalipsa 14:6) şi vestea bună a
neprihănirii prin credinţă (versetul 1 2) .
9 . Solia către Laodiceea n u s e încheie c u Apocalipsa 3:15-17 unde îi
provocăm greaţă Domnului Hristos şi suntem " ticăloşi, nenorociţi, săraci,
"
orbi şi goi . Ea se încheie cu versetele 18-21, cu plinătatea lui Isus, plinătatea
chemării, a mântuirii şi a puterii de a birui.
10. Esenţa cuvântului Lui Dumnezeu este Isus. Isus plus nimic. Mai
întâi, mai apoi, cel mai bun, numai şi întotdeauna Isus! Aceasta conduce la o
viaţă asemenea lui Isus!
11. Activitatea principală a lui Dumnezeu este mân tuirea, nu pierzarea.
Aceasta înseamnă că, dacă Dumnezeu are o fărâmă de neprihănire pentru a
mă mântui, o va face.
12. În Filipeni 3:13, Pavel spune: " Nu simt că am şi ajuns deja

"

(Con tempora ry English Version) . În versetul 14, el spune că metoda lui de
operare este să "alerge spre ţintă " . În versetul 15, el scrie: " Toţi care suntem
maturi ar trebui să gândim în acelaşi mod. Iar dacă cineva dintre voi gândeşte
în alt fel, Dumnezeu va clarifica lucrurile şi pentru voi " . Dacă am o pată oarbă,
dacă am rămas în urmă în ceea ce priveşte un aspect şi dacă Îi cer lui
Dumnezeu să mă ajute să văd, o vaface.

apendice · 26 de adevăruri spirHuale incontestabile

157

13. Sfinţirea mea nu vine din comportare, înfăptuire sau ascultare.
Dumnezeu mă sfinţeşte (mă pune deoparte) pen tru ca să mă comport, ca să
înfăptuiesc şi ca să mă supun după voia Sa.
14. Vor fi salvaţi milioane de oameni care păzesc duminica, consumă
carne de porc şi cred că ajung în cer imediat după moarte. Î nsă ei au crezut în
Isus, L-au primit pe Isus şi trăiesc Ia nivelul luminii pe care o au.
15. Este greu să fii pierdut. Oamenii trebuie să reziste la nesfârşit.
Trebuie să respingă Ia nesfârşit. Trebuie să întoarcă spatele la nesfârşit.
Trebuie să refuze apelurile Duhului Sfânt Ia nesfârşit. Dumnezeu a plătit un
preţ prea mare pentru ei şi nu le va da drumul cu uşurinţă. Va trebui ca ei să se
străduiască din greu.

" (Matei 5:48) este o povară grea, o ţintă
descurajantă, o mare piatră de poticnire pentru multe suflete conştiincioase.
Am găsit că acest verset vine în contextul iubirii serviabile. Pentru mine,
versetul spune: " Iubeşte cum iubeşte Dumnezeu " . Luca 6:36, plasat în exact
"
acelaşi context, spune: " Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv .
Aşadar, rugăciunea mea este: " Ajută-mă să iubesc cum iubeşti Tu şi să fiu
"
milos cum eşti Tu.
16. " Fiţi dar desăvârşiţi

17. Cel mai mare privilegiu din lume este să-L cunoşti pe Isus Hristos şi
să fii o parte din poporul Său de la timpul sfârşitului.
18. O interpretare corectă a lui Daniel 7:22 îndepărtează ţepuşul
judecăţii, teama de judecată, nesiguranţa cu privire Ia j udecată. Cele mai bune
traduceri spun ceva de genul: " şi a fost făcută o judecată în favoarea sfinţilor. "
Slavă lui Dumnezeu că la judecată noi stăm în Isus Hristos!
19. Ideea principală a înfăţişării planului de mântuire de către
Sanctuarul Vechiului Testament depindea de a aduce o jertfă desvârşită, nu de
a fi un jertfitor desăvârşit. Jertfa pe care I-o prezint lui Dumnezeu în fiecare zi
este " Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! " (Ioan 1 : 29) . Doar El este
o Jertfă desăvârşită, fără cusur.
20. Sunt mântuit nu prin lipsa mea de păcat, ci prin a Lui. Sunt mântuit
nu prin neprihănirea mea, ci prin a Lui. Sunt mântuit nu prin meritele mele, ci
prin ale Lui.

Siguranta mânbJirii

158
_

___ _ ___ __ _ _

_ _

� __
• _

_

�_ _ � _ _ _

21. Când eu încerc, nu reuşesc. Când mă încred, EI reuşeşte!

Imnul nu spune " cred s a u ascult " . Relaţia noastră cu Dumnezeu nu
este o chestiune de " păzirea poruncilor, biruinţă, trăirea întregii lumini
"
primite " sau " numai crede, ai credinţă şi pace . Le cuprinde pe amândouă.
Este echili bru!
22.

23. După cum a spus cineva: " Nu sunt ce vreau să fiu şi nu sunt ce voi fi,
dar slavă lui Dumnezeu, nu mai sunt ce am fost. "
24. Fiecare creştin advcntist de ziua a şaptea are convingeri, practici şi
caracteristici din punctul de vedere al altora atât " liberale " , cât şi " conser­
vatoare " , aşa că vreau să fiu cât pot de aspru cu mine însumi, dar foarte
îngăduitor cu alţii. Dacă în Hristos sunt îngăduitor cu mine, atunci vreau să
fiu şi cu alţii.
25. Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea are mai multă lumină şi mai
mult adevăr decât orice altă biserică pe care o ştiu. Dar, dacă o altă biserică are
mai multă lumină, mai mult adevăr şi mai multă Biblie, mi-aş dori să fiu un
membru al acelei biserici.
26. " Preţul cerului este Isus! "

(EUen White, Hris tos L u m ina lum ii, pag. 385)

Isus a venit " să caute şi să mântuiască ce era pierdut. "
(Luca 19:19)