You are on page 1of 5

Interviu cu psihoterapeutul Jacques Salomé, realizat de Valentin Protopopescu– Text publicat în

volumul “Sufletul şi umbra. Noi texte de psihanaliză culturală”, Editura Trei, Bucureşti, 2006 –
Stimate domnule Jacques Salomé, iată-vă pentru a doua oară în România, după ce anul trecut
ne-aţi vizitat întîia oară ţara, prilej cu care v-aţi lansat şi două lucrări de psihologie practică,
volume care s-au bucurat de un mare succes. De asemenea, aţi susţinut şi un curs intensiv de
formare psihoterapeuticã în metoda pe care aţi omologat-o, metoda ESPERE. Noua d-voastră
carte, intitulată sugestiv “Mami, tati, mă auziţi?”, despre ce anume tratează? Cui se adresează
ea, la ce se referă?În cartea mea năzuiesc să propun ceea ce îmi place să numesc reguli de
igienă relaţională. Mai întîi, o observaţie banală: în ultimii optzeci de ani am învăţat că este bine
să ne spălăm pe dinţi. Înainte, aproape nimeni nu găsea că ar fi un lucru necesar. Astăzi, cam
toată lumea îşi curăţă cel puţin de două ori pe zi dinţii. Visez să învăţăm să comunicăm, visez
ca această învăţare să se desfăşoare ca şi cum ar fi vorba despre o materie de sine stătătoare.
Cred că neînţelegerea cu care părinţii îi tratează pe copii provine din faptul că aceştia, respectiv
parintii, sînt convinşi că e suficient ca să-şi iubească micuţii pentru ca fenomenul comunicării să
funcţioneze corect. Or lucrurile nu stau deloc aşa, din păcate. E nevoie de ceva mai mult decît
dragostea de copii, oricît de autentică ar fi ea. De aceea, cred că este necesar ca să propunem
părinţilor reguli de igienă relaţională concrete şi precise. Eu asta am făcut, oferindu-le cîteva
asemenea reguli extrem de aplicate. Am încercat de fapt să le amintesc părinţilor că rolul lor
este de a răspunde nevoilor nutrite de copii, şi nu dorinţelor lor subiective. De pildă, copilul
poate să strige: Mamă, vreau doar cartofi prăjiţi, vreau numai Coca-Cola, numai prăjituri… dar
părintele trebuie să manifeste următoarea reacţie: Da, îţi înţeleg dorinţa, dar eu sînt aici ca să
răspund nevoii tale. Ştiu că trupul tău are nevoie de legume, de carne, de fructe ca să fie
sănătos. De cealaltă parte, copiii dorinţei ajung să fie văduviţi de repere cît priveşte relaţia cu
realitatea. Ei funcţionează exclusiv potrivit principiului imperialismului consumatorist, cerînd
satisfacerea imediată a dorinţei fără să dăruiască nimic în schimb.
Dar nu ne aflăm astfel în ipostaza celui care castrează? Nu cumva părintele trebuie să facă mai
mult decît să asculte nevoia copilului, respectiv să îndrepte felul de a dori al micuţului?
Nu, nu cred că este vorba despre aşa ceva. Şi iată de ce. În definitiv, Freud însuşi ne-a învăţat
că există principiul realităţii. Vă invit să-l priviţi pe bebeluşul cu vîrsta între zero şi doi ani. El este
categoric o fiinţă imperialistă: îi este foame, mama este la datorie, este ud, mama e lîngă el,
vrea să fie luat în braţe, mama îi îndeplineşte dorinţa. Cu alte cuvinte, lumea se construieşte în
jurul buricului micii făpturi, în jurul dorinţelor sale. Dimpotrivă, principiul realităţii afirm exact
contrariul: mama nu este întotdeauna lîngă copil, mama şi tata spun „ai mîncat deja o tabletă de
ciocolată, mai multe îţi fac rău”, „e vremea să te duci la culcare, prea multă televiziune strică, te
oboseşte” etc. Eu prefer să traduc toate aceste fapte în termeni de igienă relaţională şi o fac
după cum urmează: ambii părinţi interpretează în relaţia lor cu copilul două roluri. Rolul matern
comportă douã faţete: cea de mămică, de făptură care dăruieşte, care protejează, care
îndestulează, dar şi cea de mamă, respectiv de fiinţă care limitează, care interzice, care
introduce frustrarea în universul copilului. Acelaşi lucru se petrece şi în cazul tatălui: este un
tătic care fluieră, care rîde, care descoperă pentru copil lumea întreagă, dar şi un tată care
spune nu, acum e vremea să te duci în pătuţ, nu, e timpul să-ţi faci lecţiile, nu, pentru tine s-a

să se construiască din nou şi să realizeze lucruri de neimaginat înainte. Este un fenomen ciudat. să fie energic. Am primit o educaţie dureroasă. Dar trebuie subliniat că micuţii beneficiază de numeroase resurse. cu un fond sufletesc pozitiv. Dar ce se întîmplă atunci cînd unul sau poate amîndoi părinţii sînt purtătorii unei zestre patologice de simptome şi ticuri. părinţi cu un înalt grad de toxicitate. să subliniez de la început un aspect: ca şi copil. Ce înseamnă rezilianţă? Conceptul ca atare desemnează acea situaţie în care un copil. celelalte sînt negative. au izbutit să se regăsească. O să vă vorbesc despre propria mea experienţă. dar ei sînt capabili să păstreze un bun potenţial de evoluţie. dar şi ca adult. să se confrunte cu dificultăţile ridicate de realitate. Un autor francez pe nume Cyronique a inventat conceptul de rezilianţă. Prin urmare. preluat mecanic şi nereflectat pentru că este integrat reflex în inconştient. care repetă un scenariu iniţial prost construit. Unele sînt pozitive. dublă. Unii adulţi sînt categoric „nefaşti” pentru copii… … victime la rîndul lor ale unor părinţi bolnavi… gata să repete acelaşi comportament ca şi adulţii care i-au chinuit… Fireşte. care ne-a părăsit atunci cînd eu aveam 4 ani. toate aceste negaţii şi interdicţii profesate de părinţi au tocmai rolul de a-l ajuta pe micuţ să se construiască în raport de exigenţele şi coordonatele realităţii sociale şi culturale. aruncate în joc. Dar sã recunoaştem totodatã că există şi părinţi patologici. Din perspectiva relaţiei părintelui cu micuţul. Şi acest lucru trebuie amintit în permanenţă părinţilor. îi putem violenta. ci să-l ajutăm să se descopere ca adult. El se comportă la fel ca o minge de ping-pong. nu să-l strîngem în braţe. aşa stau lucrurile. dar vă asigur că aşa stau lucrurile. Le putem transmite mesaje negative. tată a cinci copii. Deci nu pot să spun că am avut parte de o copilărie prea confortabilă. de comportamente negative faţă de copil? Cum va fi acel copil? Cum va arăta viaţa lui de matur? Ei bine. Pînă şi eu am fost victima unui asemenea anturaj parental. de psihoterapeut cu mii de cazuri şi de părinte. traumă care pe unii dintre ei i-a împins efectiv la sinucidere. tatăl fiind un puşti de 15 ani. cu condiţia ca acel comportament destructiv să nu devină permanenţă. Asemenea victime adulte ajung să-şi victimizeze proprii copii fără să aibă habar de efectul negativ şi devastator al atitudinii lor educative. de ins pe cale de a deveni responsabil şi adaptat. că ei există pentru a-l veghea pe copil în drumul său de trecere din lumea copilăriei către lumea adulţilor. îşi reiau forma iniţială. emitem două mari tipuri de mesaje. mama a rămas însărcinatã cu mine la 17 ani. altele se deformează. astfel încît să fie în stare să înfrunte realităţile vieţii şi să se adapteze rigorilor acesteia. Cei mai puternici. Anume. deşi aceste gesturi sînt esenţiale. Cele deformate. Să luăm situaţia celor care au supravieţuit lagărelor de concentrare naziste şi care au reuşit apoi să depăşească trauma iniţială. păstrează surprinzător în sine un nucleu de resurse pentru a supravieţui. deşi este rău tratat. fiind efectiv apte pentru un joc normal. fireşte. Unele mingi se sparg. Bineînţeles că acesta nu vrea să însemne că ar trebui .sfîrşit programul la televizor etc. Un astfel de fenomen poate fi observat şi în cazul adulţilor. ea rămînînd fără partener şi eu fără tată. trebuie spus că mesajele pozitive vor permite acestuia să aibă încredere în sine. Cel mai frumos cadou pe care îl putem face unui copil este nu să-l iubim. că ei sînt acolo.

acum sînt aici. Spre exemplu. În realitate. împreună cu frumoasa mea amantă blondă. trăim laolaltă cu el de parcă nici nu am şti că există. a unor conflicte ale dorinţei. ceva pozitiv în economia funcţionării psihicului uman? Pînă nu demult. că este rău. dinamizante. dar un prieten dificil. prin voinţă şi autoeducaţie. nemişcat. este perfect adevărat că accept acest loc de muncã pentru că îmi oferã o garanţie de stabilitate şi securitate. la senectute. stimulatoare pentru potenţialul meu de creativitate. Inconştientul e prietenul nostru. ceva stimulativ. cu care să fac dragoste. ci prieten. dar şi mesaje pozitive. Nu a fost deloc o alegere comodă. Aşa şi cu inconştientul. să fie sinele o parte cavernoasă. să nu exagerăm cu gluma! Desigur. Iată de ce aş compara inconştientul cu legea gravităţii universale formulată de Isaac Newton… În ce sens faceţi această apropiere? Fiţi mai explicit. de profesor universitar. primară şi negativă. În ceea ce mă priveşte. am crezut că inconştientul este duşmanul meu lăuntric. numai că încă nu am aflat-o… Ce relaţie există între această energie misterioasă şi inconştientul despre care vorbea Sigmund Freud? Să fie oare inconştientul. în toate actele vieţii noastre. doar că trebuie aflat şi adus la lumină călătorind pe căi labirintice. fiecare reacţionînd la acestea în funcţie de structura propriului lăuntru. dar poate că mi-aş dori sã fiu acasă. la interviu. stînd în picioare şi discutînd. legea gravităţii universale. împreună cu d-voastră. extrem de dureroasă. de dorinţe numeroase şi contradictorii. Finalmente. Or noi doi. E suficient doar să înţelegem că primim mesaje negative. inconştientul meu m-a ajutat să optez în concordanţă cu ceea ce îmi corespundea mai bine. am reuşit să merg. vă rog! Potrivit acelei legi fizice. din care nu foloseşte decît o parte infimă. dar mult mai puţin protectoare din unghi de vedere financiar. că mă oprimă. Ei bine. dimpotrivă. care adeseori apucă pe . toate corpurile sînt atrase către centrul pămîntului. căci am trăit o copilărie foarte dificilă. În realitate. vă asigur. inconştientul ar fi putut să-mi joace o festă. oameni echilibraţi şi realizaţi. Aşadar. că mi se opune. dar fiinţa umană deţine resurse incredibile. pulsională. dar şi mai puţin sigur. e perfect adevărat că sîntem stăpîniţi de dorinţe.să-i facem să sufere pe copii. mai greu la început. iar alţii. toxice. uneori inconştientul ne aminteşte de faptul cã ne aflăm în prezenţa unor conflicte de interese. Fireşte că unii pot deveni delincvenţi sau perverşi. De pildă. Rămînem precum am fost. dar pe care e dezirabil să mi le pot educa şi controla. Poate că o să vă surprindă ce o să vă spun. el se află în slujba noastră. iar astăzi. ca să mă aventurez într-o profesiune liberală. Iată pricina pentru care gîndesc astăzi că inconştientul nu ne este duşman. depăşind şi asumînd pulsiunile şi contradicţiile ce-l caracterizează. Am fost bolnav de la gît pînă la tălpi şi pînă la vîrsta de 4 ani am fost condamnat să stau în pat. la fel precum trăim ignorînd permanent. sfidăm această lege. Ca să vă ofer un exemplu. la vîrsta de 35 de ani am ales să părăsesc un post sigur şi confortabil. noi oamenii sîntem adevăraţi zei. din ce în ce mai bine apoi. mă deplasez ca oricare alt om sănătos. Acesta din urmă este şi cazul meu. doar că trebuie trezit. să mă pună să nu mă trezesc la timp pentru ca să ajung la interviu sau să greşesc strada… Vedeţi. şi vă spun asta pentru că şi eu sînt un copil al psihanalizei. am ales acest lucru în detrimentul celuilat… E păcat… Ei. sau dimpotrivă. spectaculoasă. deşi poate că aş prefera un loc de muncă mai creativ. lucrurile stau exact pe dos.

cuvintele de spirit etc. Dacă vreţi. răul care trebuie comunicat. de cistită sau poate de migrenă. aşa nu mai merge. Contrar a ceea ce se crede de obicei. el se aseamănă cu partea nevăzută a icebergului. a spus je veux vous emerder. dar se exprimă. pentru că vă plictisesc acum sporovăind despre inconştient. care este limbajul prin care ne grăieşte inconştientul şi mai ales cum putem noi să-l înţelegem fără a ne înşela? După cum ne-a dezvăluit Freud. vorbele pe care am să le spun. căci ea ne permite să trăim aşa precum sîntem în realitate. Pînă la urmă. îl creezi fără ajutorul nimănui. ce-i drept. Cum am încetat să o mai frecventez săptămînal pe mama-soacră. Cu alte cuvinte. de ordin sufletesc. Toate sînt semnale trimise de inconştient prin care vă puteţi înţelege mai bine lăuntrul şi mai ales conflictele interioare. aşa este. am asistat la un episod petrecut în direct la televiziune. Visul îl construieşti singur. încît la final. Aşadar. nici frontiere imposibile. lumbago-ul meu a dispărut ca prin farmec. rezultatul va fi că a doua zi ea se va îmbolnăvi de o boală vaginală. Maladiile sau. în loc să-i mulţumească zicînd je veux vous remercier. inconştientul nu ştie să mintă. dar în vis totul este posibil. limbajul inconştientului este tocmai sistemul de boli de care suferim. el nu vine de undeva din afară. o femeie care nu mă simpatiza deloc. era vorba în acea situaţie de un răspuns somatic pe care psihicul d-voastră vi-l adresa în scopul de a vă determina să luaţi o decizie salvatoare… Sigur. Ceilalţi devin semnele şi simptomele lăuntrului meu.drumuri cam încurcate ca să ne alerteze în faţa adevăratei primejdii. îţi baţi joc de tine. l-a luat gura pe dinainte. De pildă. De pildă. după cum sună în franceză. Şi atunci. uitãrile. nu era vorba cîtuşi de puţin de un conflict interpersonal. dăruit de altcineva. prin intermediul celorlalţi. ticurile. iar inconştientul vă oferă posibilitatea să vă răcoriţi printr-o crimă altfel de nefăptuit. puteţi visa că mă veţi arunca din trenul spre Paris în care călătorim împreună. nu sînt în raport cu ceilalţi. cîndva am suferit de lumbago mai ales pe vremea cînd eram obligat în fiecare duminică să-mi vizitez soacra. majoritatea conflictelor nu sînt exterioare. . les mots a dire. boala mea fizică era un simptom corporal generat de un conflict lăuntric. căci vă este teamă de consecinţele unui asemenea gest. dar care ne reprezintă cu adevărat. Tot aşa se întîmplă şi cu celelalte semne elaborate de inconştient: actele ratate. Inconştientul nu se înşeală niciodată. E un fel al inconştientului femeii de a i se adresa şi de a-i spune „fii atentă. el nu cunoaşte nici timp. ci sînt de ordin lăuntric. Un ultim exemplu: dacă eu vreu să fac dragoste cu partenera mea şi ea nu doreşte asta dar nu are tăria să mi-o comunice. Fireşte. Boala era de fapt semnalul pe care mi-l formula inconştientul că acele vizite nu-mi făceau bine. visul este calea regală de acces la inconştient. le mal a dire. El vă grăieşte indirect despre ceea ce nu puteţi recunoaşte d-voastră înşivă într-o manieră deschisă. Inconştientul a spus adevărul despre ceea ce credea cu adevărat jurnalistul referitor la calitatea invitatului său. În realitate nu veţi face aşa ceva. Petreceam un sfîrşit de săptămînă enorm de neplăcut. Să înţeleg că inconştientul nu poate minţi? Da. De exemplu. în Franţa: moderatorul fusese atît de enervat de intervenţiile unui invitat. învaţă să te respecţi!”. cea care este ascunsă sub apă.