You are on page 1of 9

Max Weber (1864-1920) a fost unul din intemeitorii sociologiei

moderne economist , sociolog si politician a predate la Universiltatile din


Freiburg , Heidelberg si Munchen.
In anul 1919 , discursul comunicarea orala-cu tema Politica , o
vocatie si o profesie a fost prezentata la initiativa Uniunii studentesti
libere din Munchen.Pe fondul unui razboi dar mai ales a consecintelor care
au urmat din Primul Razboi Mondial , Weber face o analiza a sistemului
politic , pur obiectiva si pastrandu-si mereu ideea ca politicienii domina
masele pusa in perspective dostoienschiana , si anume aceea ca pentru
afirmarea individualismului totul este permis.
Incercand sa raspunda la intrearea Ce este politica? acesta se
vede pus in dilema si noteaza formal ca politica ar fi o activitate de
conducere autonoma care da nastere unei dominatii sub influenta
conducatorilor uniti in uniuni politice care dau implicit notiunea de stat.
Statul modern nu poate fi definit sociologic decat printr-un anume
instrument ce-i este propriu si care constituie o prerogativa a sa si a
tuturor uniunilor politice :constrangere fizica-Orice stat se intemeiaza pe
constrangere fizica-Trotkii.Are in vedere ca aceasta constrangere nu
constituie desigur instrumental normal sau unicul instrument al statului
dar este instrumental sau specific.Sub aspectul aplicarii rationale a unei
ipoteze in care fara constrangere nu ar exista dreptul statului la
exercitarea constrangerii in acceptiunea lui Weber a face politica
inseamna a te stradui sa participi la putere sau a te stradui sa influentezi
impartirea puterii.Politica se face fie de dragul de a face politica fie
datorita prestigiului pe care il da.Dominatorii vor conduce mereu clasa
dominanta si astfel va exista mereu acest raport paradoxal chiar ca
exista un raport de dominare o oamenilor de catre oameni.Cat despre
motivatia acestei nevoi a omului de a domina alti oameni exista justificari

interioare , in primul rand autoritatea eternului de alta dataca a unei


traditiuni , datini consfintite.Dominatia traditionala este deci autoritatea
data de neobisnuitul dar al unei personae (harisma)adica inzestrarea sa
strict personala si mai ales de increderea celorlalti in calitatile sale , dar si
dominatia in virtutea legalitatii in virtutea credintei in valabilitatea unui
statut legal si a unei competente efective , asadar o dominatie bazata pe
atitudinea de indeplinire a indatoririlor legale.
Omul de stat in exercita astfel dominatia in cadrul unei legitimitati
conferite pe care o numim pura.Dominatorul trece drept o persoana
chemata sa-i conduca , drept o persoana cu vocatie de conducator oamenii
supunandu-se nu in virtutea datinii sau a legilor ci in virtutea credintei in
persoana lui(harisma).El isi exercita aceasta calitate in primul rand asupra
discipolilor , decendentilor sau aderentilor politici acesta fiind deci
primul strat influent de dominator.Acest termen de dominator fiindu-ne
destul de abstract , destul de greu de dat unui sens pentru mase , Weber
il inlocuieste cu termenul de conducator politic in persoana demagoguluifacand de la inceput paranteza necesara cred ca acesti termeni desi
destul de apropiati nu se confunda.Deci sa revenim , demagogul a aparut
independent in contextual orasului stat specific civilizatiei apusene ,
indeosebi zona mediteraneeana.Dar nu este de ajuns ca ceva sa existe atat
timp cat nu isi face simtita prezenta.Modul in care forta politica
dominanta apeleaza bineinteles in interesul personal sunt in virtutea lui
Weber : rasplata materiala si statutul social.
In opera lui A.Schopenhauer , omul este impartit in trei entitati
fundamentale: Ceea ce este?Ceea ce are?Ceea ce reprezinta? si de aici
putem face paralela ca Weber nu greseste cu nimic atunci cand vede si
dominatorul in sensul larg prin prisma acestor distinctii filozofice
facute A.Schopenhauer. Luam de exemplu cazul vasalilor care dadeau

feuda principelui pentru mentinerea unei dominatii bazate pe


constrangere , mijloacele de administrare pot fi proprietatea acelei
categorii de oameni.Stratificarea se produce dupa cum poate fi observat
datorita mijloacelor de administrare , in acelasi context fiind pusa odata la
nivelul separariiin cadrul inteprinderilor capitalisete angajatii si
proletarii fiind separati de mijloacele de productie.Uniunea politica in
care mijloacele materiale de administrare se afla total sau partial in
stapanirea unui personal administrtiv dependent de stapan da asa
zisaierarhie a starilor.
Ca exemplu putem da legamantul de credinta al masonului fata de
suzeran , dat bineinteles in conditiile de legitimitate.Ierarhia starilor
presupune toate formele de dominatie patriarhala sau patrimoniala.
Dezvoltarea statului modern presupune o expropriere a detinatorilor
de bunurile lor proprii (de fonduri funciare si alte bunuri) avand o
utilitate politica-nu utilitate publica.Intregul proces reprezinta un
paralelism perfect cu dezvoltarea inteprinderii capitaliste prin
exproprierea treptata a producatorilor autonomi.Justificarea acestor
exproprieri cel putin pe plan conceptual-de formare a statului-daca nu
legal este reprezentat de unitatea de dominatie care incearca sa isi
exercite monopolul in cadrul unui anumit teritoriu , este ceea ce in ziua de
azi corespunde suveranitatii.In ceea ce priveste clasificarea , modul de a
face politica Weber afirma ca exista doua moduri:pentru politica si din
politica.Din politica , traieste cel ce cauta sa faca din acestea o sursa
permanenta de venituri , iar pentru politica cel in cazul caruia nu poate fi
vorba de asa ceva.Conducerea unui stat , a gasirii oamenilor potriviti
pentru a face politica presupune deci o recrutare plutocraticaa
conducatorilor politici.Reciproca nu este valabila.Idealismul politic lipsit de
fundamente si scrupule se regaseste la paturile care din cauza lipsei lor de

mijloace nu au nici un interes in mentinerea oranduirii economice a unei


societati date.Politica poate fi deci practicata doar de oameni
independenti.La nivelul macro , luptele intre partide nu sunt doar lupte
pentru promovarea unor partide politice ci mai cu seama lupte asupra
controlului asupra repartizarii posturilor , pentru ca acesta ar fi castigul
pe care il are partidul care a reunit prin mijlocul sau prin platforma
electorala pe care a avut-o asupra maselor.Rezulta deci caracterul
efemeric al faptului ca partidul politic nu are rolul primordial de a aduce la
indeplinire platform sa electorala ci rolul subsidiar de a-si imparti in primul
rand posturile pe care le-au castigat, ar putea rezulta din aceasta
imparteala anumite dispute , anumite controverse la nivelul politicului , insa
unitatea este foarte importanta si deci manifestarea politicii intrene in
domeniul disputelor trebuie constatata odata cu aparitia statului
constitutional.Constituind un cabinet in care sunt pusi oamenii de
incredere si ca acestia ar fi indreptati la luarea deciziilor privind
rezolutiile consiliului de stat.Parlamentul , mai exact aparitia lui a dat
peste cap aceasta logica , aceste calcule facute si astfel aspiratiile sefior
de partide au fost mutate in perspective in care , interesul era cu toate
costurile acela de a conduce.Monarhul la randul lui avea interesul sa poata
numi ministrii dupa bunul sau plac din randurile functionarilor devotati
lui.Cresterea puterii parlamentului a dus si in mai mare masura la
necesitatea unei unificari a conducerii tocmai in Anglia acolo unde
parlamentul a devenit mai puternic decat monarhul.In America s-a
constrapus un sistem total eterogen care il aduce pe conducatorul ales al
partidului , castigator in alegerile generale directe in fruntea corpului
admnistrativ numit de acesta neavand nevoie de consimtamantul
parlamentului decat in materie de buget si legislatie.Functonarii politicii se
definesc prin faptul ca pot fi oricand transferati , destituiti sau

suspendati ceea ce este opusul inamovibilitatii din magistratura.Sub


raportul pregatirii , Weber face afirmatia ca ministrul prusac al culturii
putea fi oricine fara a fi frecventat macar vreodata o institutie superioara
de studii pe cand consilierii lui treceau prin examene si teste care ii facea
de multe ori pe acestia din urma sa dea dovada o pregatire mai
vasta.Weber se vede foarte interesat de particularitatile politicianului
profesionist chiar daca acestea sau schimbat sub raportul timpului si ca
astazi prezinta o mare diversitate.Lupta acestor politicieni profesionisti
cu principiile si cu starile a dat astfel o impartire a lor ca si coloratura pe
care autorul ne-o prezinta astfel.Clericii in special celibatarii formeaza
prima categorie si prezentand interes din cauza ca erau in afara
angrenajului normal al intereselor politice si economice.A doua patura o
formeaza literatii de formatie umanista.A treia patura o formeaza
nobilimea de curte si este de notat aici comportamentul principelui fata de
acesti nobili care odata deposedati de puterea lor politica din cadrul
ierarhiei starilor acestia erau folositi la curte pentru serviciul lor politic si
diplomatic.A patra patura a fost pur englezeasca si era constituita din
patricieni ingloband mica nobilime de la tara si rentieri citadini purtand
numele de gentry.A cincea patura proprie de aceasta data Occidentului a
fost formata din juristi de formatie universitara , folositi la dezvoltarea
sistemului politic.Acestia se regasesc chiar in sec XVI- pana la 1789 sub
forma avocatului modern pus in legatura cu democratia moderna lucruri
inseparabile de altfel.Mecanismul politicii practicate de partide este , de
fapt , un mecanism al intereselor-specialitatea avocatilor cu
scoala.Intorcandu-ne la functionarul politic , Weber afirma despre acesta
ca el trebuie sa isi indeplineasca functiile sale fara resentimente si fara
prejudecati sa fie deci un om rece , rational care sa lase in urma orice
indoiala privind considerentele personale asupra unei probleme ce s-ar ivi ,

lasand raspunderea in seama superiorilor rezultand de aici ca politicianul


refuza sa isi asume orice responsabilitate pe actiunile sale atribuindu-si
deci o mizerie morala.Lucrurile se simplifica in ceea ce priveste
mecanismul sau mai exact modul in care demagogul aduce la urechea
masei de oameni ideile sale.Ordinea este urmatoarea:demagogul
treansmite idea unui publicist politic care are rolul general de a modifica
aceasta informatie astfel incat ea sa fie intiparita in memoria masei fie
prin imagini sau prin discursuri de promovare a politicii , a propagandei
electorale.Nu oricine isi da seama ca munca unui ziarist bun presupune cel
putin la fel de mult spirit ca munca unui savant , deoarece el trebuie sa
intre in actiune in conditii ale creatiei cu totul durabile.Ce este un partid si
cum este el organizat ar fi urmatoarea problema de pus in
discutie.Functionarul de partid adica acel om direct interesat de viata
politica , isi alcatuieste grupuri de aderenti voluntari , adica fondurile
necesare si incep campania de obtinere a voturilor.Conducerea si aderentii
sai ca elemente de actiune voluntare , precum si alegatorii pasivi care ,
datorita acestor din urma il voteaza pe conducator sunt componente vitale
orcarui partid.Cotizatiile au devenit indispensabile si politica era evident
de cele mai multe ori o ocupatie secundara.Din acest aspect toate
reglementarile ministeriale si in primul rand toate angajamentele
personale se faceau-in Franta-sub semnul influentei lor asupra sanselor
electorale.Formele moderne de organizare a partidelor contastreaza
puternic cu aceasta stare idilica a dominatiei notabilitatii si in special a
parlamentarilor.Ei se asteapta inainte de toate ca efectul demagogic al
personalitatii conducatoare sa aduca partidului in lupta electorala , voturi
si mandate si deci putere si ca astfel sensul adeptilor lui de a-si capata
recompensa sa sporeasca.Acest element harismatic constituie intodeauna
o parghie importanta a conducerii. La tara de exemplu , si in orasele mici

alegatorii se orienteaza spre numele notabilitatilor si care au avut


intodeauna incredere si sunt prevazatori si manifesta anumite retineri cu
un om necunoscut.Dar totusi este de ajuns ca acesta sa invinga o singura
data pentru ca ceilalti sa I se dezoteze total.Notabilitatile erau in
continuare principalii exponenti ai mecanismului politic , deasupra acestora
situandu-se parlamentul si partidele cu cabinetul si cu leader-ul care era
presedintele consiliului de ministri sau al opzitiei dupa caz.Pentru a castiga
masele erau necesare constituirea unui aparat urias cu asociatii , cu
apartenenta democratica , formarea cate unui comitet electoral in fiecare
cartier , mentinerea in stare de permanenta functionare a intregului
angrenaj si birocratizarea stricta a tuturor mecanismelor.Rezultatul nu a
incetat sa apara fiind o centralizare a intregii puteri in mainile celor putini
si pana la urma in mana unei singure persoane care era in fruntea
partidului.Care este efectul intregului sistem?Este ca astazi parlamentarii
englezi cu exceptia catorva membrii ai cabinetului nu sunt altceva decat o
turma foarte disciplinata de votanti.In Reichstag se obisnuia macar sa se
creeze aparenta ca se lucreaza pentru binele tarii.Selectia conducatorilor
acestui sistem se face dupa puterea de convingere a discursului demagogic
, discurs ce se clasifica in cel al lui Cobden care apela la ratiune , a lui
Gladstone care spunea sa lasi faptele sa vorbeasca si pana in zilele
noastre cand discursurile sunt sentimentale de genul celor folosite de
armata salvarii pentru a pune maselor in miscare. Masina plebiscitara a
aparut atat de devreme in America deoarece acolo seful executivului si
seful patronajului posturilor era un presedinte ales plebiscitar care
conform modului de impartire a puterii era aproape independent de
parlament.Aici apare si acest spoil system adica atribuirea posturilor
federale aderentilor candidatului invingator.Tot in America apare ca figura
marcanta a acestui spoil system si boss-ul un inteprinzator politic

capitalist care pe socoteala sa propune si pe riscul sau propriu face rost de


voturi.Rolul boss-ului este sa adune fonduri fie din cotizatii , din impozite
sau taxe aplictate functionarilor care si-au castigat postul datorita
castigulului partidului sau.Boss-ul nu are principii politice clare , complet
amoral si se intreaba doar :ce anume poate aduce voturi?Bossi se opun
orcarui outsider dar uneori de dragul alegatorilor ei il accepta.In Germania
principalul aspect ale mecanismului politic este lipsa de putere a
parlamentului care are ca efect principal ca nici un om cu calitati deosebite
nu zabovea mult peacolo.Politicienii profesionisti germani nu aveau nici o
raspundere , erau doar un fel de notabilitati de mana a doua.De prin 1880
partidele burgheze s-au transformat in simple clici ale notabilitatii , fiind
obligate de multe ori sa faca apel de dragul propagandei la intelectuali din
afara partidului spre a putea spune ca iata si cutare si cutare sunt cu
noi.Discursurile sunt supuse unei cenzuri prealabile din partea
partidului.Pe viitor , ne precizeaza Weber , nu este deloc clar cum va arata
praticarea politicii cu profesia si cum li se vor deschide celor dotati caile
politicii.Bucuriile intensive pe care le aduce cariera de om politc
sunt:oferirea unui sentiment al puterii.Calitatile unui politician trebuie sa
fie pasiunea , sentimentul responsabilitatii si intuitia.Pasiunea in sensul
devotamentului pentru o cauza , responsabilitatea fiind steaua calauzitoare
a acelei cauze , iar intuitia de a lasa capacitatea sa lucreze asupra
sa.Politica se face cu capul nu cu sufletul , de aceea politicianul infrunta un
dusman banal in ziua de azi cu vanitatea.Pacatele politicii ar fi absenta
unei cauze si lipsa responsabilitatii.Cum trebuie sa arate cauza ea poate
servi telurilor nationale sau umanitare si poate fi sustinuta de o credinta in
progres , asa cum Kant afirma raul este motorul progresului.Politicianul
are indoctrinata mentalitatea principiului sa raspunzi cu forta raului
astfel este raspunzator pentru extinderea lui conceptie total opusa in

cazul iubirii universalecrestinul face binele si lasa succesul in seama lui


Dumnezeu.Nici o etica din lume nu poate spune cat si in ce masura scopul
corect din punct de vedere moral scuza mijloacele periculoase sau
efectele secundare.In politica , principalul mijloc este
constrangerea.Eticianul convingerilor(etica convingerii si a
responsabilitatii)este un rationalist a eticii acosmice , ca si in cazul lui
Dostoievski ,de scena cu marele inchizitor.Nu exista o succesiune in
aceasta lume-in aceasta lume , binele nu succeda binelui.Politica este
asociata de crestinii primitivi cu munca diavolului.Coruptia lumii prin
pacatul originar a permis , relativ usor , includerea constrangerilor in
etica , in vederea pedepsirii pacatelor si starpirii ereziilor.Conducatorul
este asadar dependent de motivatiile aderentilor sai si nu de ale sale
proprii.In cazul orcarui aparat condus de un sef , o conditie a sucesului
este acea aplatizare si mecanizare , in interesul disciplinei.Cel ce vrea sa
faca politica trebuie sa fie constient de paradoxurile etice , de ceea ce
poate deveni el sub presiunea lor.Geniul sau demonul politicii este in
continua tensiune interiora cu dumnezeul iubirii-asumarea rece a
judecatii etice kantiene.Etica responsabilitatii si cea a convingerii nu se
exclude reciproc ci se completeaza.Doar impreuna alcatuiesc omul
adevarat care are vocatie politica.Politica inseamna alaturi de pasiune si
intuitie si o tenace lenta cu imposibilul.Numai cel ce este sigur ca nu se va
da batut daca lumea , din punctual lui de vedere , se va dovedi prea stupida
sau prea josnica pentru ceea ce vrea el sa-i ofere , cel care e sigur ca va
putea ,cu toate acestea , sa-i spuna:si totusi! numai acela are vocatie
pentru politica.