GAVRIIL PREDA

GEOPOLITICA
(suport de curs)

UNIVERSITATEA PETROL GAZE DIN PLOIE TI 2007

1

CUPRINS
1. GEOPOLITICA I ROLUL S U ÎN ANALIZA LUMII CONTEMPORANE 2. ISTORIA GEOPOLITICII CA TEORIE I INSTRUMENT DE ANALIZ A RELA IILOR INTERNA IONALE PÂN LA JUM TATEA SECOLULUI XX 3. EVOLU IA GEOPOLITICII ÎN A DOUA JUM TATE A SECOLULUI XX 4. LOCUL I IMPORTAN A INTERESULUI ÎN GEOPOLITIC 5. MANIFEST RI I COMPORTAMENTE GEOPOLITICE ÎN ANTICHITATEA CLASIC 6. GEOPOLITIC I GEOSTRATEGIE ÎN EVUL MEDIU I EPOCA MODERN 7.AC IUNI GEOPOLITICE ALE MARILOR PUTERI ÎN TIMPUL R ZBOIULUI RECE 8. EVOLU II GEOPOLITICE ÎN EUROPA POST R ZBOI-RECE. EXTINDEREA NATO I A UNIUNII EUROPENE 9. EVOLU II GEOPOLITICE I GEOSTRATEGICE ÎN FOSTUL SPA IU SOVIETIC 10. GEOPOLITICA M RII NEGRE 11. GEOPOLITICA I GEOSTRATEGIA RESURSELOR PETROLIERE 12. EVOLU II GEOPOLITICE ÎN SPA II DE CRIZE I CONFLICTE ( FOSTUL SPA IU IUGOSLAV; ORIENTUL MIJLOCIU; ASIA DE SUD-EST) 13. GLOBALIZARE SAU REGIONALIZARE: POSIBILE TENDIN E GEOPOLITICE MAJORE ÎN SECOLUL XXI 14. STATULPRINCIPALUL ACTOR AL MEDIULUI INTERNA IONAL DIN SECOLUL XXI

2

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Brzezinski,Zbiegniew, Marea tabl de ah. Suprema ia american i imperativele sale geografice, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ti, 2000. B descu , Ilie i colab., Geopolitica i geoeconomia frontierei, Editura Floare Albastr , Bucure ti, 1996. Bodocan, V., Geografie politic , Editura Presa Universitar Clujean , Cluj-Napoca, 1997, Claval, Paul, Geopolitc i geostrategie, Editura Corint, Bucuresti, 2001. Coutau-Begarie, Herve, Traite de Strategie, Paris, 2001. Hlihor, Constantin, Geopolitic i geostrategie în Europa secolului XX, Editura RAO, Bucuresti, 2001. Hlihor, Constantin, Istoria secolului XX,Editura comunicare.ro, Bucure ti, 2002. Hlihor, Constantin, Geopolitica i geostrategia în analiza rela iilor interna ionale contemporane, Editura UNAP ³Carol I´, Bucure ti, 2005 Ianosi, Ioan, Sisteme teritoriale. O abordare geografic ,Editura Tehnic , Bucure ti, 2000. Kissinger, Henry , Diploma ia, Editura Enciclopedic , Bucure ti, 1998. Pu ca , Vasile, Caderea României în Balkani, Editura Dacia, ClujNapoca, 2000. ### Puteri i influen e, Editura Corint, Bucure ti, 2001. Strange, Susan, Retragerea statului. Difuzarea puterii în economia mondial , Editura Trei, Bucure ti, 2002 T ma Sergiu, Geopolitica, Editura Alternative, Bucuresti, 1996.

3

GEOPOLITICA I ROLUL S U ÎN ANALIZA LUMII CONTEMPORANE

Cursul de Geopolitic se înscrie în aria preocup rilor de studiere a fenomenului politic contemporan din perspectiv inter i trans-disciplinar i face apel la metodele i tehnicile de analiz folosite de dou discipline: una consacrat - istorie i alta în plin afirmare - geopolitica. Lectura cursului de Geopolitic î i propune s îndemne pe cititor s refleczeze asupra evolu iilor de putere care s-au manifestat între statele lumii de-a lungul timpului; s urm reasc tendin ele i muta iile din via a interna ional ; dar totodat , s ofere indicatori i metode de analiz cu care s se poat p trunde cât mai mult în esen a realit ii rela iilor interna ionale contemporane. Analiza realit ii/fenomenului geopolitic cu metode i tehnici proprii istoricului conduce la concluzia c acesta a ap rut în câmpul rela iilor interna ionale din momentul în care un stat a avut interesul i for a necesar s - i impun suveranitatea sau controlul în alte zone geografice apropiate sau mai dep rtate de spa iul pe care s-a constituit ca entitate politic de sine st t toare. Fenomenul a fost sesizat i observat înc de la începuturile manifest rii lui în via a popoarelor antice, dar nu s-a constituit în disciplin / tiin decât foarte târziu, la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul veacului urm tor. De remarcat faptul c , în ceea ce prive te teoria geopolitic , opiniile referitoare la definirea fenomenului/realit ii, la interpretarea i mai ales la prognozarea evolu iei sale sunt extrem de diverse i îmbrac întreg registrul de la concordan pân la contradic ii i negare de sensuri. Acest aspect prezent în dezbaterile i lucr rile de geopolitic a condus de multe ori nu la clarificarea acelui segment al rela iilor dintre state sau al i actori, care este geopolitica, ci la sporirea confuziei. Confuzia cea mai des întâlnit este generat de semnul egalit ii care se pune între teoria geopolitic pe de-o parte i propaganda care are ca suport informa ia i cartografia geopolitic pe de alt parte. Acest lucru a avut consecin e grave pentru evolu ia teoriei geopoliticii, deoarece timp de mai multe decenii dup încheierea celui deal doilea r zboi mondial aceasta a fost marginalizat sau chiar interzis . O destina ie net între teoria geopolitic i cartografia geopolitic de propagand este absolut necesar . Nevoia unei reflec ii teoretice i metodologice asupra geopoliticii i geostrategiei se impune ast zi cu tot mai mare acuitate dim mai multe motive. Cre terea în complexitate i dinamism a vie ii interna ionale contemporane a determinat i multiplicarea perspectivelor de analiz . Nu de pu ine ori s-a apelat la paradigmele geopolitice pentru a se m ri plaja de explica ii a cauzelor care au condus la apari ia unor fenomene i procese care au complicat mediul interna ional. Nu mai surprinde ast zi faptul c num rul de studii, analize, lucr ri i alte´produse ³ specifice geopoliticii i geostrategiei a ajuns la cifre de ordinul milioanelor. O simpl opera ie de c utare pe ³Google´ a cuvîntului geopolitic ne arat c pentru limba englez sînt 2 900 000 de referin e, 2 050 000 pentru limba englez , 124000 pentru limba rus i peste 35 000 pentru limba român . Cu toate sincopele i poticnelile inerente unei dezvolt rii teoretice i practic-aplicative, geopolitica a cunoscut o permanent acumulare atît la nivel conceptual cît i al pradigmelor. Dac în deceniile apte i opt geopolitica i geostrategia erau, cu pu ine

4

nuan ri, v zute la fel ca în perioada lor de maxim afirmare ca discipline care studiaz impactul mediului fizico-geografic asupra politicii statelor ast zi, o abordare atît de simpl i determinist mecanicist nu mai este posibil . Anii ¶80 i ¶90 ai veacului trecut au marcat o perioad de autoreflec ie a acestor discipline i geopolitica a f cut saltul c tre neoclasic (Critical geopolitics) devenind, prin noile sale paradigme, una dintre disciplinele care studiaz i analizeaz rela iile interna ionale contemporane. Geopolitica a avut o evolu ie care, în mare m sur , a fost determinat de nivelul dezvolt rii cunoa terii în domeniul disciplinelor socio-umane cît i de conceptiile filozofice i politice care au dominat la un moment dat lumea tiin ific , academic , politic , diplomatic i nu în ultimul rînd opinia public . Geopolitica prin metodele sale de analiz poate s dea r spuns la intrebarea de ce un actor într în raporturi de rivalitate într-un spa iu geografic/virtual i de ce î i manifest dezinteresul pentru un altul. Geostrategia va r spunde întotdeauna la intrebarea prin ce mijloace(strategii) actorul î i poate realiza interesul în acel spa iu. Ast zi s nt folosite o gam larg de strategii de la cele militare pîn la cele economice, imagologice sau diplomatice. Geopolitica este mai întîi o realitate, un tip aparte de comportament al actorilor în mediul interna ional i apoi o reprezentare a acelei realit i care prin opera ionalizare poate s devin i metod /instrument de analiz a rela iilor interna ionale. Confuzia dintre realitatea geopolitic i produsul reflect rii acesteia de c tre speciali tii i anali tii fenomenului politic contemporan s-a mentinut datorit atractivit ii i succesului de care s-au bucurat unele scheme-mecaniciste de explicare a relatiilor de putere i interes dintre state( ³Heartland´; ³Rimland´; ³world Island´, etc.) dar i din interes politic. Diploma ia unor mari puteri, i nu numai, au f cut din teoriile determinst-geografice ale geopoliticii clasice vector de transport al propagandei puse în slujba justific rii politicii lor externe. Acest fapt a generat dup cel de-al doilea r zboi mondial un curent, nejustificat, de respingere în bloc geopoliticii i etichetarea nedreapt a tuturor cercet rilor i analizelor geopolitice ca fiind propagand i manipulare prin reprezent ri cartografice. Ideea de la care am pornit a fost aceea c ast zi via a interna ional a devenit atît de complex i de diversificat încît a o în elege doar din perspectiva unei singure discipline este insuficient. Prin urmare la analiza f cut din perspectiv istoric , sociologic , economic , antropologic trebuie ad gat i dimensiunea geopolitic . De pe aceast pozi ie trebuie redefinit geopolitica în corpusul de discipline academice care studieaz rela iile interna ionale i clarificate paradigmele cu care ea opereaz . Ideea de la care am pornit a fost aceea c ast zi via a interna ional a devenit atît de complex i de diversificat încît a o în elege doar din perspectiva unei singure discipline este insuficient. Prin urmare la analiza f cut din perspectiv istoric , sociologic , economic , antropologic trebuie ad gat i dimensiunea geopolitic . De pe aceast pozi ie trebuie redefinit geopolitica în corpusul de discipline academice care studieaz rela iile interna ionale i clarificate paradigmele cu care ea opereaz .

5

II. ISTORIA GEOPOLITICII CA TEORIE I INSTRUMENT DE ANALIZ A RELA IILOR INTERNA IONALE PÂN LA JUM TATEA SECOLULUI XX
Geopolitica a ap rut ca teorie în câmpul disciplinelor care studiaz raporturile dintre state sub toate formele i aspectele la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul celui urm tor. Ca fenomen obiectiv în câmpul rela iilor interna ionale, geopolitica s-a manifestat cel pu in de când un stat (un actor al rela iilor interna ionale), în evolu ia umanit ii, a avut for a i capacitatea de a- i impune suveranitatea sau controlul i în alt spa iu decât cel pe care s-a constituit ca entitate politic de sine st t toare. Schimb rile din rela iile interna ionale au avut un impact deosebit asupra teoriilor i a cuno tin elor care doreau a explica lumea i istoria. Determinismul geografic cucere te lumea tiin ific cu toate consecin ele sale. Titani ai Rena terii, dac ar fi s ne referim doar la Jean Bodin (1530-1596) i Las Casas (1470-1566), au studiat mediul geografic i influen a acestuia în activitatea politic , mai ales asupra formelor statului i guvern rii societ ii. Jean Bodin sus inea c mediul geografic exercit o dictatur de la care omenirea nu se poate sustrage. Natura impune fiziologia, starea de spirit i organizarea social a diferitelor popula ii, determinând institu iile cele mai convenabile. O contribu ie major la impunerea determinismului geografic în tiin ele societ ii a avut-o, în Fran a, Charles Louis de Secondat, baron de la Brede et de Montesquieu (16891755) i Anne Robert Jaques Turgot (1727-1781). Moravurile, institu iile i tr s turile specifice ale popoarelor au fost explicate de ilustrul Montesquieu prin factorii geografici, dintre care clima era considerat hot râtoare. Astfel, dup filosoful francez, c ldura excesiv din zonele tropicale determin în mod necesar un regim despotic, în timp ce formele de organizare politic mai avansate din Europa erau explicate prin clima temperat . Teoria curpinde o doz de naivitate asupra c reia nu insist m, îns trebuie ar tat c aceasta s-a vrut, s devin un suport al istoriei politice. Turgot l-a continuat pe Montesquieu în schi a de lucrare Geografia politic , în care dorea s teoretizeze principiile de guvernare a societ ii prin prisma influen ei factorilor geografici. Determinismul geografic a avut adep i de marc în Anglia i Germania. În lucrarea Istoria civiliza iei engleze, Henry Th. Buckle (1821-1862) a sus inut c înf i area general a naturii explic evolu ia inegal a civiliza iilor. Germanul Friedrich Ratzel a pus bazele geografiei politice, în care a încercat s demonstreze c "spa iul" ocupat de un popor este determinant pentru evolu ia sa politic i cultural . Acesta era convins c spa iul nu este numai teritoriul pe care îl ocup un stat, ci este îns i puterea acestuia. Fiecare stat i fiecare popor, afirma F.Ratzel, î i au propria concep ie a spa iului. Concep iile i ideile lui F.Ratzel din principala sa lucrare Geografia Politic au fost puternic influen ate de teoria evolu ionist a lui Ch.Darwin. Ratzel considera statul un "organism viu", identificând i o serie de legi ale cre terii spa iului unui stat, cum ar fi: 1. Spa iul unui stat cre te odat cu dezvoltarea culturii acestuia; 2. Cre terea statului este înso it de alte simptome: dezvoltarea ideilor, a comer ului etc.; 6

3. Cre terea unui stat se realizeaz prin alipirea i înghi irea statelor mai mici. 4. Frontiera constituie organul periferic al statului i în aceast calitate serve te drept martor al cre terii t riei sau sl biciunii sale i a schimb rilor survenite în organismul acestuia. 5. În cre terea sa, statul trebuie s înglobeze elementele cele mai valoroase ale mediului fizic înconjur tor: linii de coast , albii ale fluviilor i râurilor, raioane bogate în diverse resurse. 6. Primul impuls de cre tere teritorial este primit de statele subdezvoltate din exterior, de la civiliza iile mai avansate. 7. Tendin a general de contopire ramificându-se în cursul dezvolt rii, trece de la un stat la altul i pe m sura acestui transfer se intensific . O evolu ie aparte a avut determinismul geografic în Germania începând cu sfâr itul secolului al XVIII-lea i pe parcursul secolului al XIX-lea. Germania tr ia drama unei f râmi ri teritoriale excesive, situa ie perceput negativ de oamenii de cultur din spa iul german. În sprijinul ideii creerii unui stat na ional modern german au fost adu i, nu o dat , i factorii de ordin geografic.Michel Korinman apreciaz c ´în cei 40 de ani care au precedat Primul r zboi mondial, geografii germani s-au ar tat dornici de a ap ra cauza patriei lor, îns , contribu ia lor a fost dezam gitoare´ Treptat, personalit ile politice i culturale din spa iul german se vor racorda la teoriile care justificau imperiile coloniale i a fost elaborat doctrina pangermanismului. Considerând "întinderea" drept fundamentul unui stat, Friedrich List (1789-1846) solicita, în scrierile sale pentru Germania, "dreptul la dimensiune". El vedea expansiunea Germaniei în toate direc iile. În acest tablou de geografie politic , grani ele statelor balcanice erau considerate obstacole artificiale care urmau a fi dep ite succesiv. În ceea ce prive te raporturile dintre marile puteri, el propunea o în elegere germano-britanic pentru a ine în echilibru Rusia i S.U.A.F. List a avut o în elegere corect asupra fenomenului geopolitic, deoarece, în urm toarea sut de ani, tocmai aceste dou mari puteri au controlat lumea. Acest lucru l-a observat i F. Rotzel: "Idealul pentru o mare politic , ce revendic puterea mondial const în combinarea factorilor continentali i maritimi" Acesta era convins c numai un spa iu imens men ine via a. Din aceast perspectiv , a acordat o importan deosebit controlului oceanelor. Pacificul era considerat de Ratzel "ocean al viitorului", locul unde se vor ciocni interesele marilor puteri ale lumii. Pentru c a folosit datele geografice în fundamentarea politicii externe a statului german i pentru în elegerea realit ilor interna ionale din secolul al XI-lea, Ratzel a fost considerat, pe bun dreptate, un precursor al geopoliticii. Pe aceea i linie s-au înscris în lucr rile lor i americanii Ellen C. Semple, E.G.Dexter i Ellsworth Huntigton. Determinismul geografic a cunoscut o ampl dezvoltare la sfâr itul secolului al XIXlea i începutul celui urm tor prin lucr rile lui K. Ber i L.I. Mecinikov. Ace tia au ar tat locul i rolul fluviilor mari în r spândirea civiliza iei. Mecinikov fiind i autorul lucr rii Civiliza ia i marile fluvii ale istoriei. Teoria geografic a dezvolt rii societ ilor moderne. La începutul secolului al XX-lea, istoricii B.N.Cicerin, S.M.Soloviev, V.O.Klincevskii, A.P.Sceapov etc. au analizat influen a factorilor naturali asupra evolu iei statului rus. Cicerin, de exemplu, considera c pentru ru i o autoritate central foarte puternic a fost necesar din cauza imensit ii spa iului rus, a unei popul ri sc zute a acestui teritoriu i amenin rii permanente a unor n v liri externe.

7

Foarte interesante sunt ideile determinismului geografic prezente în opera lui V.O.Klincevskii i I.L.Solonevici. "Când începem s studiem istoria unui popor, - afirma V.O.Klincevski - întâlnim o for care sus ine leag nul fiec rui popor, natura rii sale" I. L. Solonevici considera c libert ile individuale sunt dependente de factorul geografic. Comparând libert ile cet eanului din Anglia, SUA i Rusia, acesta ajunge la concluzia c poporul rus nu va beneficia niciodat de libert ile existente în Anglia i Statele Unite, deoarece securitatea acestora din urm este garantat de oceane i strâmtori, iar a celor din Rusia doar de serviciul militar obligatoriu. Serviciul militar obligatoriu este considerat de Solonevici una din principalele nonlibert i. Suprema ia determinismului geografic în teoriile despre societate i istorie a fost treptat eliminat de progresele înregistrate în domeniul tiin elor pozitive. Dictatura naturii asupra omului a fost pus sub semnul întreb rii de Johan Gottfried Herder (1744-1803), care în lucrarea Idei asupra filosofiei istoriei umanit ii constat c "istoria este geografie în mi care i climatul nu ne sile te, ci ne îndeamn ". În fapt, întreaga Rena tere a demolat tabloul static al societ ii i l-a înlocuit cu unul mobil, dinamic, în evolu ie, rezultat dintr-o în elegere echilibrat a raporturilor dintre societate i natur . Edificatoare în acest sens este concep ia lui Alexis de Tocqueville (1805-1859), care afirma c "Providen a a creat genul uman nici în întregime independent, nici cu totul în sclavie". . Democra ia american , în forma în care i se înf i a în urma c l toriei întreprinse în Statele Unite, nu era rezultatul exclusiv al factorilor geografici, ci o împletire a mai multor cauze de ordin istoric, social i spiritual-religios . Istoricul francez Jules Michelet (1789-1874), de i insista asupra rolului mediului geografic în via a popoarelor i afirma c "în ultim instan , istoria este înainte de toate geografie », a considerat c societatea are un rol activ în raport cu acesta. Mediul geografic, prin el însu i, n-a determinat în mod absolut cursul evenimentelor în istorie. coala francez de geografie politic i ulterior de geopolitic s-a afirmat ca o expresie a rivalit ilor de mare putere care s-au manifestat între Fran a i Germania începînd cu a doua jum tate a secolului al XIX-lea. Geografia cap t din acest moment un rol important în în elegerea politicii în Fran a, ca o reac ie la teoriile germane. Adversitatea fa de justificarea politicii de mare putere prin termenii geografici i-a determinat pe teoreticienii francezi s evite utilizarea termenului de geopolitic . Geografia politic francez , prin André Chéradame i Paul Vidal de la Blanche (1843-1916) a dat o ripost teoriei "spa iului vital" i concep iei biologice a statului, opunând principiul na ionalit ilor, propriu revolu iei franceze. În lucrarea sa Tableau géographique de la France, Vidal de la Blanche remarca faptul c specificitatea unui spa iu nu rezult din considerente geografice sau climaterice, ci depinde de oamenii care îl populeaz Cre terea interdependen elor din via a interna ional , frecventele r sturn ri în raportul de putere la scar planetar , ca i eforturile oamenilor politici de a g si solu ii la problemele extrem de complexe care s-au manifestat în Europa i în lume la începutul secolului al XX-lea, au impus definitiv geopolitica în societatea contemporan , ca un fenomen permanent. Studiul acestui fenomen s-a impus de la sine, din ra iuni practice. Oamenii de cultur care s-au aplecat asupra studiului societ ilor în interconexiune i intercondi ionare nu aveau cum s nu observe c un fenomen se impune în via a interna ional , iar pentru cunoa terea i studierea lui, instrumentele i metoda cu care operau geografia politic , strategia militar , istoria, filosofia sau politologia nu mai erau 8

suficiente. Pornind de la aceste considerente, Rudolf Kjellen a completat sectorul s u de analiz politic i a introdus un element nou - geopolitica,- pe care l-a definit în raport de apropierile dar i distan rile necesare fa de geografia politic , politologie sau diploma ie. Noutatea ca i valoarea incontestabil a descoperirilor f cute de Rudolf Kjellen au creat în mod inevitabil un cerc de sus in tori i, ulterior, continuatori ai domeniului, dar i unul de adversari. Disputa nu s-a încheiat, nici ast zi, îns acest lucru n-a împiedicat apari ia colilor na ionale de geopolitic . Suedezul Rudolf Kjellen a fost primul care a folosit termenul de geopolitic într-o conferin public , în aprilie 1890. Ulterior, el a dezvoltat conceptul în lucr rilesale, Introducere la geografia Suediei i Marile Puteri. Consacrarea termenului de geopolitic în analiza rela iilor politice interna ionale a fost determinat de studiul pe care R. Kjellen l-a întreprins pentru a descifra cauzele i a analiza for ele care s-au confruntat în primul r zboi mondial. În literatura tiin ific german , termenul p trunde în anul 1903, dar numai dup 1917 se produce o adev rat dezbatere privind utilizarea noului concept - geopolitica - când lucrarea lui Rudolf Kjellen Statul ca form de via este tradus în german . Se poate afirma c spa iul german s-a dovedit a fi nu numai prielnic apari iei i prolifer rii ideilor geopoliticii, ci i un mediu care a favorizat disputa geopolitic asupra unor realit i din sistemul rela iilor interna ionale de dup r zboi. Rudolf Kjellen n-a considerat geopolitica o nou disciplin sau tiin care s se adauge geografiei, istoriei sau diploma iei, ci doar o latur din " tiin a care studia statul". Aceast tiin era format , prin urmare, din: geopolitic , ecopolitic , demopolitic , sociopolitic i cratopolitic . Geopolitica studia statul ca teritoriu (a ezare, form ), ecopolitica îl analiza ca gospod rie, demopolitica îl privea ca neam, sociopolitica ca societate, iar din punct de vedere al guvern mântului trebuia s se ocupe cratopolitica. Din perspectiv geopolitic , prin a ezarea unui stat, Kjellen nu în elegea doar a ezarea cartografic , determinat de coordonatele geografice, i nici a ezarea lâng mare sau în inima unui continent, ci a ezarea sa în arhitectura rela iilor interna ional. În Marea Britanie, dar i peste Atlantic, în perioada în care geopolitica î i c uta locul în cadrul disciplinelor socio-umane, nu se poate vorbi de o dezbatere teoretic , ci mai curând de analize i studii care, de i autorii lor nu le definesc ca atare, sunt geopolitice. Este cazul lucr rilor semnate de Halford J.Mackinder i Alfred T.Mahan, care au fost preocupa i în scrierile lor de g sirea fundamentelor teoretice care s justifice men inerea i consolidarea pozi iei de mare putere pentru rile lor. În aceast perioada determinismul geographic atinge apogeul prin lucr rile publicate de coala anglo-saxon i cea german . Este cazul lucr rilor semnate de Halford J.Mackinde i Alfred T.Mahan care au fost preocupa i în scrierile lor de g sirea fundamentelor teoretice care s justifice men inerea i consolidarea pozi iei de mare putere pentru rile lor. Momentul care l-a lansat pe Halford J.Mackinder ca figur central a gândirii geopolitice s-a produs în ianuarie 1904, când a prezentat la Societatea Geografic expunerea Pivotul geografic al istoriei. Convins c istoria umanit ii a cunoscut, în evolu ia sa, trei faze, Halford J.Mackinder a analizat în comunicarea prezentat deosebirile esen iale dintre marile puteri maritime i cele continentale, ajungând la concluzia c rolul de regiune pivot în politica i istoria universal ,îl constituie centralitatea.Un stat trebuie s fie capabil s ocupe un loc

9

central pentru a putea domina în ecua ia de putere.În opinia sa, la începutul secolului XX, acest rol l-a de inut imensul spa iu din interiorul Euroasiei. Cine domin acest spa iu se poate considera st pânul întregii lumi. Mackinder considera c orice mare putere continental care ar cuceri o pozi ie dominant în zona "pivotului geografic", poate înv lui de la flancuri lumea maritim . În acest sens, el avertiza împotriva unei apropieri ruso-germane sau chiar a uneia chinojaponeze care s înlocuiasc Rusia i zona pivot, deoarece s-ar "produce o ruptur a echilibrului de putere în favoarea statului pivot". Pentru a contracara aceast posibilitate se impunea - în opinia lui Halford J.Mackinder - încheierea unei alian e între Anglia, Fran a i SUA .Considera c întret ierea spa iului maritim cu cel terestrueste factorul cheie al istoriei popoarelor i statelor. Îns i mersul istoriei a fost influen at de confruntarea centru-periferie.Din centrul Hearthlandului s-a exercitat în permanen o presiune asupra periferiei sau ceea ce el numea centura insular Teoria "pivotului geografic al istoriei" a fost dezvoltat i completat cu o nou idee, "Insula mondial " (World Island) în studiul Idealurile democratice i realitatea Insula mondial este o mas continental compact , înconjurat de Oceanul planetar - zona Europa - Asia - Africa. Înconjurat de Oceanul mondial, aceast insul trebuia s devin , în mod inevitabil, datorit pozi iei geografice i strategice, locul principal de dispunere a omenirii pe planeta noastr . Foarte important era, în concep ia lui Halford J.Mackinder, cine st pânea inima ("Hertland-ul") Insulei mondiale. Numai acel stat are o baz suficient de solid pentru a concentra for ele care s amenin e libertatea lumii din interiorul citadelei continentale a Euroasiei. Concluzia demersului s u a fost expus sintetic în formula: "Cine st pâne te Europa de Est, domin <<Heartland-ul>>. Cine st pâne te <<Heartland-ul>> domin <<Insula Lumii>> (World Island). Cine st pâne te Insula mondial domin întreaga lume". Evolu ia Europei în secolul al XX-lea demonstreaz clar c formula lui Mackinder n-a f cut o excelent carier teoretic , îns faptele arat c oamenii politici care au conceput arhitectura rela iilor interna ionale i a grani elor dup cele dou r zboaie mondiale, dup cum vom vedea în partea a doua a prezentei lucr ri, au fost puternic influen a i de concep ia sa. Contemporan cu Halford J.Mackinder, amiralul Alfred T. Mahan i-a construit modelul s u de analiz geopolitic pe baza unor postulate care nici ele nu pot fi demonstrate.Pentru Mahan instrumentul politicii este comer ul. Ac iunea militar trebuia s ofere condi ii prielnice pentru dezvoltarea unei civiliza ii comerciale la scar planetar . Ideile sale au fost preluate, în general, din teoria darwinismului social cu o oarecare influien i circula ie n epoc : lumea este o lupt , lupta este esen a vie ii i a rela iilor dintre popoarele lumii; civiliza ia european i sora sa american sunt superioare altora, ceea ce le d dreptul la expansiune i au datoria de a converti popoarele inferioare etc. Ca i în cazul lui Halford J. Mackinder, ideile i scenariile geopolitice ale amiralului n-au r mas f r ecou în ac iunea politic . Relevant în acest sens este afirma ia secretarului de stat al SUA, H. L. Stimson: "Neptun este Dumnezeul, Mahan profetul s u, iar marina SUA singura biseric adev rat ...", ca i cererea adresat de F.D. Roosevelt americanilor de a privi harta lumii întregi i nu numai pe cea care reprezint teritoriul american.

10

În opinia unor speciali ti, Nicholas Spykman a continuat cercet rile i a dezvoltat scenariile geopolitice elaborate de H. J. Mackinder i amiralul A. T. Mahan. În lucr rile sale se contureaz ideea c masa continental euroasiatic i coastele nordice ale Africii i Australiei formeaz trei zone concentrice: Heartland-ul continentului euroasiatic în nord; zona-tampon care-l înconjoar i m rile marginale i continentele african i australian. În jurul acestei mase continentale, din Anglia i pân în Japonia, între continentul din nord i cele dou din sud trece Marea Cale Maritim a lumii Cu Robert Strausz-Hupé, scriitura geopolitic în SUA î i mut centrul de greutate de pe analiza spa iului în lupta pentru suprema ie mondial , pe interpretarea locului i rolului pe care un stat îl ocup în ecua ia de putere. Conceptul de "balan a puterii" este cheia analizei geopolitice în lucr rile lui R. S. Hupé. În concep ia sa, balan a puterii înseamn : un echilibru între marile puteri navale i continentale; un echilibru între diver i poli regionali de putere din Europa i Asia, i între cele dou continente în general; un echilibru între politica de for de interven ie militar i o politic a compromisului diplomatic, un echilibru global între cele dou superputeri - SUA i Uniunea Sovietic Ca i predecesorii s i, i Robert Strausz-Hupé este sedus de ideea construirii unui scenariu geopolitic propriu, având în centru realizarea unei federa ii la nivel regional sau global, în fruntea c reia s se g seasc , evident, SUA. Acesta credea c "este în interesul întregii omeniri s existe un centru unic, din care s se exercite un control de echilibrare i stabilizare, o for -arbitru, i acest control de echilibrare i stabilizare s se afle în mâinile Statelor Unite". În primele decenii de dup încheierea primului r zboi mondial, în Germania geopolitica s-a bucurat de un interes cu totul special. Condi iile interne, dar mai ales afirmarea statului german, în rela iile interna ionale, ca o mare putere au determinat pe unii speciali ti s vad în geopolitic o disciplin capabil s pun la îndemâna oamenilor de stat "indica ii politice de ordin practic pornind de la teoriile geografiei i ale istoriei". În foarte scurt timp apare în Germania o coal geopolitic grupat în jurul periodicului "Zeiterschrift für Geopolitik", din rândurile c reia se va desprinde i se va afirma o extrem de contestat i complex personalitate, generalul Karl Haushofer. Speciali tii germani au dezvoltat i au dat o proprie interpretare conceptului de geopolitic . În viziunea acestora, "geopolitica este teoria dependen ei evenimentelor politice de teritoriu. Ea î i are temelia sigur în geografie, îndeosebi în geografia politic , care este teoria fiin elor politice de pe glob i a structurii lor. Geopolitica urm re te s furnizeze indica ii pentru ac iunea politic i s fie îndreptar în via a politic . Ca atare, ea devine o tehnologie capabil s conduc politica practic pân la punctul la care se produce avântul novator al ac iunii. {i numai cu ajutorul ei, acest avânt va putea avea drept punct de plecare pentru realiz ri tiin a i nu ne tiin a. Geopolitica vrea i trebuie s devin con tiin a geografic a statului". Direc iile principale de orientare a cercet rilor de geopolitic au fost stabilite de generalul Karl Haushofer în lucrarea Bausteine für Geopolitik i unele studii publicate în revista "Zeiterschrift für Geopolitik". Considerând c exist o leg tur direct între spa iul (Raum) pe care un popor îl ocup , sau o na iune i dezvoltarea optim a acesteia, Haushofer a crezut c a descoperit "legea cre terii indefinite a statelor" În virtutea acestei legi, popula ia unei na iuni active se extinde pân când atinge cele mai mari spa ii

11

posibile pentru a- i satisface nevoile. Haushofer a oferit un suport cantitativ pentru aceast tez i considera c un popor se poate dezvolta normal dac are o densitate de 100 de locuitori pe km2 El a propagat asemenea idei fiind sub influien a nefast a teoriilor rasiste i biologizante care alc tuiau baza ideologiei naziste Evolu ia societ ii europene dup cel de-al doilea r zboi mondial a infirmat ipoteza i suportul matematic al afirm rii, în rela iile interna ionale, a legii cre terii indefinite a statelor. Viziunea geopolitic a generalului Karl Haushofer a fost influien at i de concep iile i teoriile geopolitice care circulau în lumea anglo-saxon , îndeosebi de teza "Heartland-ului" elaborat de Mackinder. A întrez rit, în modelul elaborat de Mackinder, posibilitatea ca Germania s - i poat reocupa locul pierdut în urma încheierii primului r zboi mondial, în ecua ia de putere de pe continentul european. Haushofer considera, din acest punct de vedere, c Germania nu trebuie s fie du manul, ci aliatul Rusiei, cu care s realizeze blocul continental Europa Central - Euroasia.Într-o prim faz a celui de-al doilea r zboi modial p rea c profe iile sale au i acoperire în politica mondial a epocii. În august 1939 Germania nazista si URSS i-au dat mîna prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov i î i împ r eu sferele de influien . El privea alian a Germaniei cu Rusia drept nucleul unui bloc transcontinental prin includerea Japoniei i Chinei. Din aceast perspectiv , în scrierile sale, înc din anii d30, Haushofer a c utat s atrag aten ia oamenilor politici japonezi asupra unei apropieri a Japoniei de China i Uniunea Sovietic . Constituirea blocului euroasiatic era v zut de general ca un r spuns la scenariul "Anaconda", prin care puterile maritime - Anglia i SUA - puteau s încercuiasc Heartland-ul. Era, în fapt, un scenariu prin care Germania putea s devin hegemon în cadrul noii ordini mondiale, pe care o preconizau oamenii de stat din cel de-al treilea Reich. În România, de i n-a cunoscut dezvoltarea i interesul de care s-a bucurat în Germania i lumea anglo-saxon , geopolitica a constituit un punct de atrac ie pentru geografi, istorici i sociologi. Un grup de intelectuali de marc au fondat în 1941 o revist de specialitate "Geopolitica i Geoistoria", prin care s-a intrat în dialog cu reputa i geopoliticieni din Europa. În studiile publicate în aceast revist au fost abordate probleme legate de sfera i obiectul geopoliticii, dar i încerc ri de elaborare a unor "reprezent ri geopolitice" asupra spa iului românesc. Teoreticianul incontestabil al geopoliticii române ti a fost profesorul de geografie istoric Ion Conea. El a considerat geopolitica "o disciplin cu adev rat nou cu un precis obiect de cercetare propriu", cu o sfer de cuprindere i de cercetare distincte în câmpul rela iilor interna ionale, în raport cu alte discipline, cum ar fi, de exemplu, geografia, politica, sociologia sau istoria. Geopolitica s-a n scut, în opinia lui Ion Conea, din nevoia omului modern de a da r spuns la problemele cu care este confruntat. Statutul politic i economic al Planetei se schimb de la o zi la ata. "P mântul devine cu fiecare zi mai mic i aproape c n-a r mas col înghe at sau minuscul insul pierdut în larg de ocean neocupat de el. S-a dus vremea în care, - afirma I.Conea - Statele î i permiteau s lase între ele, ca hotare, adev rate zone nelocuite". Prin urmare, în lupta omului cu natura, reducerea continu a dimensiunilor planetei, apar inevitabil i conflictele de interes. De aici i nevoia de a fi elaborate studii care s prezinte "zonele de fric iune tot mai numeroase pe fa a Terrei".

12

În viziunea lui Ion Conea, geopolitica are ca obiect de studiu "mediul politic planetar", adic "jocul politic dintre state". Aceast disciplin , în opinia specialistului român, se diferen iaz de geografia politic care r mâne fidel paradigmelor sale clasice: determinismul geografic al a ez rii (p mântul), naturalismul biologist i evolu ionismul organic (istoria). Dezvoltând aceast idee, el afirma: "Ast zi, în politica interna ional , oamenii de stat, ca i diploma ii, ca i regii, i în genere, to i conduc torii de state au ajuns s lucreze cu o na iune nou , c reia noi îi vom spune Planetargedanke* ...Cârmuitorii statelor trebuie s fie aten i azi, în orice moment, la toate scyllele i carybdele planetare printre care cu greu vâslesc nave politice care sunt stabilite.

III. EVOLU IA SECOLULUI XX

GEOPOLITICII

ÎN

A

DOUA

JUM TATE

A

Ast zi este unanim acceptat ideea c revolu ia tehnico- tiin ific a devalorizat acest model geopolitic lansat de Halford Mackinder i modernizat ulterior de discipolii s i. Nici moderniz rile schemei clasice propuse de John Collins nu ar constitui pentru oamenii politici europeni un ra ionament destul de atractiv pentru a se fi pus în aplicare proiectul geopolitic propus de Mihail Gorbaciov chiar dac acesta aducea în discu ie un avantaj ± cel spa ial ± pe care Moscova îl avea în raport cu Europa Occidental . John Collins, în studiul Military Space Forses; The Next 50 Years ar ta c "puterea aerian i puterea spa ial au aruncat în desuetitudine ipotezele geopolitice ale începutului de secol". Inclusiv teoria lui Mackinder "Spa iul ciscumterestru - afirm J. Collins - încapsuleaz P mântul pân la o altitudine de circa 50.000 mile", iar acest fapt va fi cheia domina iei militare de la jum tatea secolului al XXI-lea. În opinia lui: y Cine st pâne te spa iul circumterestru domne te peste P mânt. y Cine st pâne te Luna domne te peste spa iul circumterestru. y Cine st pâne te L 4 i L 5 domne te peste sistemul Terra - Luna. L4 i L5 sunt punctele de libra ie lunare - locurile din spa ii unde atrac ia gravita ional a Lunii i cea a P mântului sunt exact egale. În teorie, bazele militare instalate acolo ar putea r mâne pe pozi ie timp foarte îndelungat, f r a avea nevoie de mult carburant. Ele ar putea fi echivalentul "terenurilor înalte" pentru "r zboinicii spa iali de mâine" Prin urmare i din aceast perspectiv formula geopolitic propus de E.A. Pozdneakov sau varianta colegului s u Alexandr Dugin pentru a justifica nevoia de sfer de influen a Rusiei este dep it . Credem c Federa ia Rus nu poate fi ignorat sau eliminat din ecua ia de putere într-o formul sau alta de securitate a Europei dar nu în perspectiva afirmat de ace tia potrivit c reia "Cel ce de ine controlul asupra Heartlandului, acela dispune de mijlocul de control efectiv asupra politicii mondiale i, în primul rând, de mijlocul de a men ine în lume echilibrul geopolitic i de for e. F r acesta din urm este de neconceput o lume stabil " Edgar Morin crede c schimb rile care s-au produs în Europa dup încheierea r zboiului rece impun regândirea arhitecturii continentului. Ea nu mai este, a a cum era
*

În lb.german - gândire planetar .

13

cu patru secole în urm , centrul lumii, ci a devenit un "fragment din Occident". Lumii bipolare a r zboiului rece îi vor urma din ce în ce mai evident trei poli: America de Nord, AsiaPacific, Europa. Îns fa de cele dou mase enorme riverane Pacificului, Europa, r mas periferic , are, prin compara ie, m rimea Elve iei. În situa ia actual , Europa este obligat , în opinia lui Edgar Morin, s parcurg "dou convertiri aparent contradictorii îns în fond complementare, una prin care s dep im Na iunea i alta care ne reduce la Provincie". În acest fel, ea trebuie s se metamor-fozeze în acela i timp în "MetaNa iune" i "Provincie" pentru a deveni o unitate cu o poli-identitate Pre edintele Partidului Popular European, Wilfried Martens, prin discursurile sale propune i el un scenariu pentru realizarea "Statelor Unite ale Europei", pornind de la dep irea "egoismului na ionalist sau regionalist" i de la extinderea Comunit ii Europene spre est. Conturul acestei Europe unite este, în opinia lui Wilfried Martens, "de natur evolutiv , dar nu nedefinit de la Atlantic i pân dincolo de Urali. Comunitatea nu are voca ia s devin o structur de primire la scar continental , pan-european , dup modelul forumurilor politice multilaterale cum este Consiliul Europei sau Conferin a pentru Cooperare i Securitate în Europa" La începutul deceniului ase, în Germania i Fran a au existat încerc ri de relansare a studiilor de geopolitic . Încerc ri temerare dac inem seama c aceast disciplin era considerat , atât în Est, cât i în Vest, un tip aparte de manifestare nazist , ce a apar inut ideologiei fasciste i nu tiin elor sociale. În Est, prin interdic ia teoriei geopolitice în Uniunea Sovietic i rile satelite ei, se dorea s se fac uitat "marea opera ie geopolitic pus la cale - în opinia lui Yves Lacoste - în vara anului 1939 de Germania i URSS, care i-au împ r it, în conformitate cu locul ce-l ocupa în ecua ia de putere, continentul european". Pe de alt parte, declan area r zboiului rece, în 1947 i constituirea celor dou blocuri politico-militare care s-au înfruntat pe linia delimitat în Europa prin în elegerile de la Ialta i Postdam au pus, în fapt, conduc torii celor dou coali ii în situa ia s "proscrie" orice idee, orice reprezentare sau analiz , chiar teoretic , ce nu se încadra în confruntarea planetar a dou lumi diferite - "lumea liber ", pe care partea advers o numea capitalist sau imperialist i "lumea socialist ", denumit comunist . În aceste împrejur ri, Kurt Vowinkel, fost colaborator al generalului Karl Haushofer, a reluat, în anul 1951, apari ia publica iei "Zeifschrift für Geopolitik" care î i încetase activitatea în vara anului 1944 Ra iunea unui asemenea demers nu putea fi decât de ordin tiin ific: în elegerea i analiza fenomenului politic interna ional pentru a se deslu i tendin ele i sensul evolu iei rela iilor interna ionale postbelice. Ralph J. Bunche nota în paginile primului num r al revistei c , dup cel de-al doilea r zboi mondial, "nam ob inut nici o securitate în lume, nici o eliberare de grave tensiuni, nici un veritabil program în ceea ce prive te pacea" prin urmare se impunea s existe un instrument nu numai de observare, ci i de analiz a fenomenului politic de dup cel de-al doilea r zboi mondial. În Fran a, la jum tatea deceniului ase, Pierre Célérier a publicat lucrarea Géopolitique et géostrategie readucând astfel în actualitate o serie de teorii i idei geopolitice din perioada interbelic , în special viziunea lui Mackinder. În aceast lucrare, de exemplu, i el împarte lumea oarecum mecanic, în puteri terestre, care sunt "perturbatoare" i puteri maritime, mai ata ate ideii de ap rare a libert ii. Teoreticianul francez a evitat îns s se pronun e asupra unei defini ii a geopoliticii, dar considera c este necesar studierea rela iei ce se poate stabili între o situa ie politic 14

i aria geografic în care aceasta este circumscris Informa iile astfel ob inute sunt utile na iunilor în fundamentarea deciziilor atât în timp de pace, cât i pe timp de r zboi. În aceea i perioad , Jean Gottman readucea în discu ie teza influen rii politicii de c tre mediul geografic. Acesta a sus inut c varietatea spa iului în care ac ioneaz statele conduce la diversificarea problemelor cu care ele se confrunt , uneori mergând pân la afirma ii evident exagerate. Credea, de exemplu, c "dac omenirea ar fi locuit pe o planet având suprafa a neted a unei bile de biliard, probabil n-ar fi fost confruntat cu probleme geopolitice".Fernand Braudel propune geoeconomia ca alternativ la studiul geopoliticii. Ipoteza de lucru propus de Braudel porne te de la premiza c nu factorii geografici, culturali, ideologici, etnici, religio i,etc., sînt importan i ci realitatea pur economic în raportul ei cu spa iul.Pentru geoeconomie nu este important care popor locuie te pe un spa iu, care este istoria lui sau spiritualitatea sa .Important este dac se g se te în centrul sau periferia deciziei economice. Sfâr itul r zboiului rece i evolu iile pe care acesta le-a antrenat în sistemul rela iilor interna ionale au determinat o relansare a preocup rilor pentru redefinirea geopoliticii aproape în toate statele lumii i la diversificare a perspectivelor de analiz a fenomenului geopolitic în raport cu analizele clasice. În ceea ce prive te conceptul de geopolitic , exprim rile sunt foarte diversificate, mergând de la aproxim ri pân la identificarea sau confundarea sa cu alte discipline, cum ar fi de exemplu geografia politic , geostrategia sau geoistoria. Din multitudinea de defini ii i descrieri ale geopoliticii nu ne vom opri asupra sensului dat geopoliticii în marile enciclopedii i dic ionare, ci doar la cele care reflect , în opinia noastr , în cea mai mare m sur esen a acesteia. Aceasta în concep ia lui Saul Cohen const în "studierea rela iei care exist între politica interna ional i acele caracteristici ale mediului geografic care duc la dezvoltarea surselor de putere".Analistul american define te geopolitica drept o teorie a rela iilor spa iale i deci ca i Saul Cohen nu o vede ca pe o disciplin legat de determinismul geografic. Hervé Couteau-Bégarie define te geopolitica drept studiul raporturilor între tot ce se refer la politic i configura iile spa iale în care se desf oar Într-un mod asem n tor define te geopolitica i Piérre Cellérier. În opinia acestuia, aceast disciplin trebuie s cerceteze rela ia dintre o situa ie politic i aria geografic în care este circumscris Încercând s descifreze sensul i esen a geopoliticii, Cristian Daudel analizeaz geopolitica în raport cu geografia, geostrategia i alte discipline înrudite. De fapt, el consider c scriitura geopolitic este compus din "pu in istorie, pu in geografie, pu in din diverse aspecte ale actualit ii i din nout ile intelectuale, variate, dar cam mereu acelea i". Convins, în fapt, c fenomenele complexe ce guverneaz rela iile interna ionale pot fi studiate dac exist o veritabil interdisciplinaritate i o gândire transdisciplinar , Daudel ia ca baz de analiz defini ia dat de Pierre Gallois. Potrivit lui Gallois, geopolitica este o ramur a tiin elor care "realizeaz o nou sintez a istoriei, a spa iului teritorial, a resurselor morale i fizice ale unei comunit i, care se situeaz astfel în ierarhia puterilor, în locul pe care îl ocup sau mai curând în locul asigurat de meritele sale". În raport cu geografia i geostrategia, geopolitica are ca obiectiv s analizeze tot ceea ce se organizeaz într-o ierarhie de puteri, mai cu seam politice i militare, dar i economice i culturale, statele i alian ele lor - destine i scopuri - în toate aspectele for ei i ale evolu iei ei, dreptului i ale aplic rii lui. În concluzie, Daudel consider c geopolitica are finalitate în analiza i cunoa terea "situa iei pe e ichierul

15

mondial", în timp ce geografia î i propune "conservarea i amenajarea teritoriului, iar geostrategia, elaborarea scenariilor de securitate i ap rare". De i Ladis K.D. Kristof nu consider geopolitica a a cum o face Frank Debié, o cartografie de propagand , cu riscuri foarte grave prin existen a pericolului dezinform rii conduc torilor de c tre proprii lor exper i, sus ine totu i c ea este "un ianus cu dou fe e: pe de-o parte, este o ramur a politologiei care face un efort deliberat de a se apropia de depozitul de cuno tin e geografice în scopul de a adânci în elegerea fenomenelor politice; pe de alt parte, este politic precum exersarea vizionarismului politic, care consult în mod prudent pe geografi i h r ile lor cu scopul de a descoperi elemente ce ar putea facilita sau dimpotriv împiedica realizarea unor scopuri politice. Plasîndu-se în mod categoric în rindul celor care consider geopolitica parte a rela iilor interna ionale,Gerard Dussouy a f cut o distinc ie net între doctrina geopolitic care poate servi , la un moment dat, drept suport de justificare a unei politici externe i teoria geopolitic . Analizînd evolu ia studiilor de geopolitic ajunge la concluzia c a existat o adev rat Äceart a paradigmelor´ care nu s-a încheiat nici ast zi. In acest context al definirii i redefinirii geopoliticii Dussouy ajunge la concluzia ca aceasta este Äo disciplin tiin ific menit s studieze contextualizarea actorilor în sistemul rela iilor interna ionale

IV. LOCUL I IMPORTAN A INTERESULUI ÎN GEOPOLITIC
Postulând o dilem a securit ii în contextul unei anarhii înterna ionale, gânditorii din Realismul timpuriu credeau c dac se cuno tea distribu ia puterii în sistemul rela iilor interna ionale se putea afla i comportamentul statului în raporturile cu ceilal i actori. Robert O. Keohane i Joseph Nye Jr. au demonstrat, la jum tatea deceniului opt al secolului trecut c analiza comportamentului actorilor în mediul interna ional centrat doar pe putere nu era suficient . Societatea interna ional în timpul r zboiului rece era preocupat de respectarea normelor i principiilor înscrise în Charta ONU. Unele arii de probleme prezint tr s turile a ceea ce Keohane i Nye regimuri, definite ca Äre ele de legi, norme i proceduri care regularizeaz comportamentul i îi controleaz efectele´. În acest mediu exist o multitudine de rela ii i interac iuni de ordin economic, cultural, sportiv i politic în care pe lîng actorul clasic apar societ i i corpora ii interna ionale, transna ionale sau multina ionale ceea ce a f cut ca puterea mai ales în dimensiunea ei militar s nu poat fi folosit oricînd i oricum. Comportamentul actorilor în sistemul rela iilor interna ionale contemporane cunoa te o mare diversitate i complexitate în ceea ce prive te orientarea, atitudinea i intensitatea cu care ace tia se manifest în via a interna ional . Gradul lor de implicare în rezolvarea problemelor interna ionale poate varia de la maxim la minim, pân la neimplicare total . Pentru toat lumea, criza izbucnit în anul 1991, în Golful Persic, a fost o problem major , dar gradul de implicare în rezolvarea ei a fost diferit. SUA i alia ii s i au ac ionat direct pentru obligarea Iraqului de a se retrage din Kuwait, pe când China, de exemplu, de i este membr a Consiliului de securitate al ONU i una din marile puteri s-a rezumat doar la a se implica diplomatic. De ce ?

16

Un posibil r spuns la o asemenea întrebare îl g sim la remarcabilul diplomat i analist politic Henry Kissinger, care în memoriile sale afirm c ceea ce pune în mi care un stat este, printre altele, i preocuparea acestuia de a- i rezolva interesul na ional. Concluzia analistului american este confirmat de analiza istoric , mai ales pentru perioadele în care actorul dominant al vie ii interna ionale a fost statul. Ast zi, în via a interna ional , nu numai num rul dar i importan a actorilor s-au modificat radical. Tot mai mult, în prim planul evenimentelor, apar actorii non-statali. Potrivit unor statistici, la nivelul anului 1995, din 100 de actori-economici doar 55 erau state, ceilal i fiind companii transna ionale. Ori, o bun parte a activit ii unor astfel de gigan i economico-financiari, fiind interna ional , ³scap ´ de sub inciden a normelor i regulilor care se aplic actorilor tradi ionali - statele - deci i interesele acestora pot deveni, în anumite cazuri, incompatibile cu interesul na ional al actorului clasic. Acest fapt este reflectat i de prezen a în discursul politic sau analiza geopolitic , al turi de sintagma interes na ional, a unor derivate: ³interes specific´; ³interes global´; ³interes regional´; ³interes de securitate´; ³interes economic´; ³interes politic´; ³interes ideologic´ etc. Conceptul de interes na ional este considerat de unii anali ti un instrument în analiza fenomenului geopolitic contemporan. Nu împ rt im opinia celor care neag acest lucru pe motiv c nu s-a dat o defini ie exact a acestuia, îns este suficient a opera numai cu un singur concept, având în vedere multitudinea actorilor din via a interna ional . Interesul na ional este o particularizare a interesului din perspectiva vie ii i activit ii unei colectivit i, coagulat într-o form de organizare politic , care este statul na ional. P. H. Liotta sublinia într-un studiu publicat în revista Colegiului de R zboi a SUA c intersul na ional ³reflect identitatea poporului - geografia i cultura sa simpatiile politice consensul social ca i nivelul de prosperitate la care a ajuns´ Interesul a fost pe deplin analizat i studiat în psihologie, sociologie de unde a fost preluat de anali tii politici f r ca s aib loc o ampl dezbatere asupra semnifica iilor i sensurilor pe care acesta îl cap t în analiza fenomenului politic contemporan. No iunea de interes este folosit în diferite discipline care se ocup cu analiza rela iilor politice interna ionale, într-o gam extrem de variat de nuan ri i particulariz ri. Necesitatea definirii conceptului de interes, a stabilirii cauzelor i condi iilor care îl genereaz izvoarele lui - i nu în ultimul rând factorii care determin intensitatea i stabilitatea sa în timp devine, în condi iile de ast zi, imperioas . În analiza rela iilor interna ionale, categoria de interes se refer în exclusivitate la grup ri umane organizate în entit i politice, economice, religioase, culturale, adic totalitatea actorilor care compun fenomenul geopolitic contemporan. Interesul, din aceast perspectiv , poate fi definit ca o sum de valori i de op iuni politice, economice, socioculturale, religioase etc., a unui grup sau comunit i care se constituie într-un actor al vie ii interna ionale.Func ie de natura scopurilor urm rite, a ac iunilor întreprinse ca i a valorilor promovate, interesul poate s se manifeste în sfera economicului, politicului sau a spiritualului, sau chiar în cea a domeniului militar.Hans Morgenthau identifica dou categorii de interese la nivelul statelor: vitale i secundare. Aceste niveluri de manifestare nu le reg sim la nivelul individului, deoarece aici interesul este generat de existen a trebuin elor umane fundamentale, de la cele organice (foame, aer, sete, reproducere) i de securitate, pân la cele estetice i cognitive.

17

Sursa intereselor i modul lor de apari ie sunt mai complexe deoarece comunitatea sau grupul care se constituie ca entitate a sistemului rela iilor interna ionale nu este niciodat suma indivizilor care îl compun. La acest nivel, interesul poate s apar din cerin a func ional a acelei entit i/actor care se manifest în câmp geopolitic la un moment dat. Cerin a func ional se manifest ca o necesitate i este formulat ca scop, ca obiectiv de atins. Din aceast perspectiv , actorii clasici ai rela iilor interna ionale statele - ac ioneaz i î i desf oar activitatea pentru a- i atinge obiectivele de securitate, p strare a unit ii i integrit ii teritoriale, men inere a p cii, cooperare economic i cultural etc. Obiectivele se stabilesc în func ie de evolu ia raporturilor de putere care se stabilesc între actori, de alian ele pe care ace tia le pot realiza ca i de existen a/non existen a unei arhitecturi credibile de securitate.Acest lucru este ilustrat de preocuparea elitei politice americane de a identifica i evalua corect interesele SUA pentru începutul noului secol i mileniu. O comisie alc tuit din exper i în politic extern universitari, cercet tori în domeniul rela iilor interna ionale au întocmit un raport care a cuprins o palet larg de probleme de la definirea intereselor na ionale americane pîn la criteriile de ierarhizare i strategiile prin care acestea s fie promovate în mediul interna ional. Din perspectiva realismului politic, Hans I. Morgenthau define te interesul ca putere, deoarece acesta ine de ³esen a politicii i nu este afectat de împrejur ri legate de timp i spa iu´. În geopolitic , un interes poate fi considerat ca atare numai dac actorul ca element al sistemului rela iilor interna ionale are capacitatea de a ob ine materializarea lui. Dac acest lucru nu este posibil, atunci nu avem de-a face cu interese, ci doar cu aspira ii care pot fi proclamate i clamate În opinia analistului american Hans I. Morgenthau, dac se consider toate statele ³ca entit i politice care î i urm resc propriile lor interese definite ca putere, vom fi în stare s facem dreptate tuturor într-un sens dual: vom fi în stare s judec m alte na iuni, a a cum o judec m pe a noastr i, judecându-le astfel, suntem capabili s elabor m strategii care respect interesele altor na iuni, ocrotind i promovând propriile noastre interese´. Apelând la analiza istoric , Morgenthau constat c aceste idei au fost observate în ac iune, din antichitate pân în zilele noastre. Tucidide, de exemplu, afirma c identitatea de interese este cea mai sigur leg tur între state i indivizi. Ideea a fost reluat în secolul al XIX-lea de lordul Salisbury, care remarca faptul c ³singura leg tur care dureaz între na iuni este absen a intereselor contrare´. În accep iunea lui James Rosenau, interesul are o dubl calitate. Este un instrument de analiz pentru cercet torul i analistul fenomenului politic interna ional contemporan, dar este i un instrument de ac iune pentru actori. ³Ca instrument analitic - precizeaz James Rosenau - el este folosit pentru a descrie, a explica sau a evalua sursele politicii externe ale unei na iuni sau caracterul ei adecvat. Ca instrument al ac iunii politice, el serve te ca mijloc de propunere, de justificare sau de condamnare a politicilor´. În câmp geopolitic, interesul poate fi privit din tripl perspectiv . În interiorul fenomenului geopolitic, interesul este cel care determin i orienteaz un actor pentru a ac iona într-un anume spa iu i nu altul. În teoria i analiza geopolitic , categoria de interes devine un instrument pentru a identifica i m sura, cu aproxima ie, gradul de implicare a unui actor în rezolvarea unei probleme care poate s apar într-o regiune a lumii. În cartografia

18

geopolitic de propagand , interesul poate s devin foarte bine un instrument de manipulare a opiniei publice interne sau interna ionale. Într-o lume tot mai mult dominat de mass-media, ³tunurile´ înc rcate cu informa ie i imagine pot foarte u or s conving opinia public de ³juste ea´ ac iunilor întreprinse, i nu neap rat de adev rul sau scopurile ceau determinat acea ac iune. Criteriile de clasificare i evaluare a intereselor pe care actorii le promoveaz în sistemul rela iilor interna ionale sunt multiple i foarte diversificate. Acest fapt a dat na tere la defini ii extrem de largi i, uneori, chiar contradictorii. Dac din punct de vedere al ac iunii politice în cadrul fenomenului geopolitic contemporan un anume grad de ambiguitate în definirea i clasificarea intereselor este, pentru unii anali ti, de acceptat deoarece se consider c ar fi extrem de dificil s se ajung la un acord cu un partener, dac unul din interesele proprii a fost definit cu un asemenea grad de precizie încât l-ar face inflexibil i prin urmare nenegociabil, în teoria geopolitic analizele i evalu rile ar fi lipsite de realism i obiectivitate. Din perspectiv geopolitic , cel pu in dou elemente sunt relevante pentru a se preciza natura i dimensiunea intereselor: natura actorilor i valoarea geopolitic a spa iului în disput . Din perspectiva actorilor, interesele pot fi clasificate, în primul rând, dup scopurile urm rite în sistemul rela iilor interna ionale i pot fi na ionale, economice, politice, teritoriale, ideologice, strategice. În al doilea rând, interesele actorilor difer dup priorit ile pe care ace tia i le stabilesc la un moment dat, i în acest caz acestea pot fi categorisite ca vitale sau secundare. Interesele vitale sînt cele care sînt legate de securitatea, independen a i suveranitatea statului i în opinia adep ilor teoriei realismului în rela iile interna ionale nu pot fi negociate. Înc lcarea lor ducea la r zboi. Interesele secundare sint ³greu definibile´ dar pot fi negociate i intens folosite in rela iile interna ionale drept art a compromisului. Comisia SUA, în vara anului 2000, analizînd priorit ile de politic extern i mediul interna ional în care Statele Unite trebuia s ac ioneze identifica urm toarele categorii de interese: interese vitale; interse extrem de importante; interese importante i interse mai putin importante/secundare. Analistul politic i scriitorul Donald Neuchterlein identifica, la rîndul s u, pentru SUA patru categorii de interese: Defense of Homeland( territory, citizens, political system); Economic Well-Being(Economic Stability,living standards); Favorable World Worder(Appraisal of international Security) i Promotion of Values(In America, Democracy- Human Rights)

19

V. MANIFEST RI I COMPORTAMENTE ANTICHITATEA CLASIC

GEOPOLITICE

ÎN

Studiul raporturilor dintre state i a modului cum i-au rezolvat interesele în diferite regiuni bogate în surse de hran sau metale pre ioase ne ofer suficiente exemple care pot fi încadrate în ceea ce numim ast zi fenomen geopolitic. Coborând pe cursul istoriei, nu ne vom opri la îndep rtatul i fr mântatul timp al r zboaielor hitito-egiptene pentru st pânirea câmpurilor m noase i a unor ora e înfloritoare sau la disputa pentru suprema ia în Mediterana oriental dintre greci i fenicieni, de i înc din aceste vremuri întâlnim fenomene i realit i politice foarte comune ast zi ci doar vom enumera cîteva fapte care pot fi appreciate drept fenomene geopolitice. Edificator este faptul c ora ul-stat Ugarit, a ezat pe malul M rii Mediterane, care între inea prospere leg turi comerciale cu Creta, Egiptul i o serie de ora e de pe coasta mediteran , a r mas definitiv în sfera de influen a hiti ilor dup b t lia de la Qade dintre faraonul Egiptului, Ramses al II-lea, i regele hitit Muwattal (aprox.1293). Tratatul de pace cu Egiptul îi asigura statului hitit lini tea nu numai la grani a de sud, ci i la cea de r s rit. Acest lucru era poate cel mai important pentru statul hitit. La limita secolelor al XIV-lea i al XIII-lea î.Chr. puterea Asiriei a crescut foarte mult, rupând echilibrul de for e care asigurase pacea în zon . Regele asirian Adad Mari I a distrus regatul Mitanni, cu care hiti ii între ineau leg turi de prietenie, a ocupat Babilonul apoi a unit sub un singur sceptru întreaga Mesopotamie. Avea deci destule for e pentru a-i ataca pe hiti i i chiar inten iona s o fac , dar, dup încheierea tratatului de ajutor reciproc dintre Hattusili i Ramses al II-lea, a trebuit s renun e la aceast inten ie. Istoria antic ofer spre reflec ie, dar i pentru analiz geopolitic , dou realit i politice: una efemer , Imperiul lui Alexandru cel Mare (356-323 î.Chr.) i alta mult mai durabil , Imperiul Roman. Istoricii, mai vechi sau mai noi, au prezentat numeroase explica ii în leg tur cu evenimentele care au condus la apari ia, ascensiunea i dec derea acestor imperii, mai pu in cele de ordin geopolitic. În cazul ascensiunii imperiului elenistic, evolu ia geopolitic este mai mult decât relevant . Posesiunilor mo tenite de la tat l s u, Filip al II-lea, regatul Macedoniei i hegemonia ligii elenice, Alexandru le-a ad ugat un teritoriu tot atât sau poate chiar mai mare decât imperiul ahmenid din epoca maximei sale expansiuni, sub Darius I. Nici un cuceritor n-a reunit sub sceptrul s u atâtea provincii i nici nu i-a purtat armatele, în antichitate, atât de departe de patrie. Nu e suficient, pentru a explica asemenea succese, s invoc m doar for a militar a tân rului stat macedonian i bravura solda ilor greci. Contingentele pe care le-a avut Alexandru, la dispozi ia sa, pentru cuceriri au fost modice. Chiar i în acea vreme, pentru o astfel de întreprindere, 38.000 sau 40.000 de oameni la începutul expedi iei i aproximativ 80.000 de solda i în momentul dispari iei lui n-au fost cifre ie ite din comun. Indiscutabil, Alexandru cel Mare a fost un str lucit strateg, poate cel mai mare al întregii antichit i, îns a fost i un foarte bun cunosc tor al realit ilor politice din spa iile pentru care i-a manifestat interesul i pe care apoi le-a cucerit. A în eles c raportul de putere îi este favorabil i a exploatat acest lucru fulger tor, cu ajutorul instrumentului militar. De remarcat faptul c , în teritoriile cucerite, Alexandru nu s-a prezentat numai în calitate de înving tor, ci i de aduc tor al p cii. N-a fost adeptul idealului pan elenic. El n-a dorit "supunerea i

20

umilirea barbarului, ci contopirea acestuia cu grecul într-un ansamblu armonios în care fiecare i-ar avea partea lui". Alexandru i-a dat seama c armonizarea intereselor economice dintre diferite entit i statale intrate sub autoritatea sa i schimburile comerciale sunt cei mai siguri garan i ai d inuirii imperiului s u. O genial intui ie l-a f cut s impun imperiului o moned unic . Se poate afirma c Alexandru cel Mare a întrupat perfect cele dou personaje - diplomatul i soldatul - care în concep ia geopolitic a lui Raymond Aron simbolizau raporturile dintre state, care pot fi a adar reduse la negocieri i la r zboi. A adar, în spatele cuceririlor fulminante ale lui Alexandru cel Mare, putem identifica un clar proiect geopolitic realizat prin mijloace geostrategice, i anume de a reuni sub o singur autoritate toate popoarele care, f cînd parte dintr-o civiliza ie deja avansat , sînt destul de mature, din acest punct de vedere, pentru a crea un stat i pentru a fi cuprinse, conform unei logici federale, în jurul Orientului Apropiat. Moartea fulger toare a pus cap t nu numai vie ii unui mare strateg i comandant de o ti, dar i a unui altfel de imperiu în lumea antic . Roma i-a datorat ascensiunea i "m rirea" de la ora -stat la imperiu universal în elegerii perfecte a rolului pe care îl avea armata în ecua ia de putere i în disputa cu rivalii s i pentru suprema ia pe uscat i mare. Pentru a- i impune suprema ia în întreaga peninsul italic timp de aproape dou secole i jum tate (509-269 î.Chr.), Roma n-a încetat s se afle sub arme. Amenin area intereselor vitale ale Romei - securitatea c ilor comerciale care asigurau aprovizion rile- venea din partea celui mai puternic imperiu maritim, Cartagina. A ezat în golful Tunis, aceasta st pânea trecerea dintre cele dou bazine ale Mediteranei i controla întregul comer din zon . Domina ia Cartaginei în spa iul mediteranean a fost înl turat numai dup ce Roma i-a construit o flot i a devenit i ea o putere maritim . Confruntarea dintre romani i cartaginezi a fost una decisiv , deoarece Mediterana însemna pentru puterile care- i disputau acest spa iu ceea ce avea s însemne Heartlandul pentru Mackinder în teoria geopolitic . Interesant de remarcat faptul c acest lucru a fost con tientizat de protagoni ti. Titus-Livius, referindu-se la importan a b t liei de la Zama (201 î.Chr.), scria: "Pentru cartaginezi este vorba de o lupt pentru propria lor via i suveranitate în Libia; pentru romani ceea ce era în joc era suprema ia universal ". Într-adev r, în antichitate, cine a st pânit Mediterana, a st pânit lumea. Imperiul ce avea s fie întemeiat de Octavianus i care a atins apogeul sub Traian, se întindea de la Atlantic la Eufrat i de la Marea Nordului la de ertul Sahara. Interesante sînt din punct de vedere al în elegerii intereselor geopolitice ale imperiului roman sînt i concluziile rezultate din analiza raporturilor de putere i de sta pînire în spa iulponto-danubiano-caspic. Confruntarea dintre daci i romani, din perspectiv geopolitic nu mai este doar o lupt cu conota ii de cucerire/ap rare ci este una pentru controlul unor spa ii i puncte strategice cheie în domina ia sud-estului European i a regiunii pontice. Regele dac Burebista î i extinde controlul politic asupra Dun rii i a Pontului Euxin. Astfel ³Marea Neagr a stat sub înrîurirea dacilor: ei atr geau comer ul, ei luau vam , ei aveau rolul de c petenie´. Dup moartea acestuia a urmat o perioad de recul geopolitic al gsto-dacilor pîna la apari ia unui alt conduc tor cu veleit i hegemonice în spa iul ponto-danubian. Decebal nu numai c i-a întins st pînirea pîn la Dun re dar în momente favorabile trecea fluviul i pr daora ele romane din

21

provincial Moesia. Se deschide seria confrunt rilor dintre daci i romani care se va încheiea cu transformarea Daciei în provincie a imperiului roman. Confruntarea dintre daci i romani a fost determinat de motive economice, imperiul avea imperioas nevoie de resursele naturale ale dacilor dar i din ra iuni geopolitice. Nicolae Iorga referindu-se la nevoia de a g si i o alt explicatie, ³un factor mult mai vechi i, fire te, mult mai puternic decît poate fi o lic rire nou în mintea unui împ rat ambi ios´ crede c romanii au avut inten ia de a controla spa iul Germanic prin domina ia celui ponto-danubian. ³Se c utase un drum c tre inima Germaniei pe la Rin i se ajunsese în p durea Teutoburgic ; nu era natural atunci s se încerce un drum c tre inima Germaniei de dincoace, pe la Dun re ? Pe aici se putea ajunge în Boemia«´. Una din cauzele pr bu irii Imperiului Roman a fost i de ordin geopolitic. A sc zut eficacitatea instrumentului military i Roma n-a mai putut s in raportul de putere în favoarea sa nici pe uscat i nici pe mare. Pe continentul european, valurile de Völkerwanderung* au împins treptat limes-ul vastului imperiu c tre interior pân s-a pr bu it îns i Roma (476 î.Chr.), iar Marea Mediteran avea s devin în urm toarele secole un spa iu de disput dintre cre tini i musulmani. Dec derea imperiului din ecua ia de putere a spa iului European nu a insemnat pentru str mo ii no tri i încetarea leg turilor cu lumea roman . Prin politica de asimilare pe care au dus-o romanii s-a ajuns nu numai la des v r irea procesului de etnogenez pentru vaste spa ii din sud-estul continentului European dar i la continuarea unei domina ii geopolitice a Romei prin alte instrumente decît cel militar: prin spiritualitaea cre tin i continuitatea culturii latine. În elegerea faptului c via a statelor i a popoarelor în toat diversitatea ei este în mare m sur condi ionat de mediul geografic i clim , de capacitatea lor de a st pâni sau controla anumite spa ii nu reprezint , dup cum s-a putut observa, o descoperire a zilelor noastre. Grecii antici au fost primii care au avut i preocup ri teoretice asupra influen ei mediului geografic în via a social a omenirii. Aceste abord ri izolate i nesistematizate erau dictate de un interes practic.Teritoriul pe care locuiau grecii nu era atât de fertile încît s le asigure cantitatea de hran în condi iile unei cre teri demografice accelerate. Odat cu evolu ia civiliza iei, a cre terii num rului de ora e-state i a popula iei acestora au ap rut i problemele pur geopolitice - necesitatea extinderii spa iului de suveranitate sau aprovizionare, pe care grecii s -l poat controla în vederea coloniz rii surplusului de popula ie. Pentru a putea cuceri sau lua în st pînire teritoriile care erau necesare trebuia s cuno ti caracteristicile geografice, economice i chiar politice ale acestora.Milesienii sîn cei care realizeaz primele h r i ale spa iilor populate iar Clistene este primul care, în Atena, a gîndit spa iul în termini politici, ulterior apar preocup ri asem n toare i la al i oameni politici sau filozofi. Herodot (n.cca. 485 - m.cca. 420 î.Chr.), supranumit i "p rintele istoriei", a l sat posterit ii nu numai însemn ri despre istoria popoarelor din epoca sa, ci i referiri la raporturile mediului geografic cu activitatea politic a comunit ilor umane. A considerat c centrul lumii este Marea Mediteran i a consemnat, uneori cu lux de am nunte, evenimentele politico-militare, economice i cultural-religioase din statele ce se manifestau în aceast zon . C l toriile pe care a fost nevoit s le fac în Egipt, Siria, Babilon, nordul M rii
*

Valuri migratoare

22

Negre i ulterior Atena i-au permis s cunoasc bine regiunile prin care a trecut i s intuiasc anumite intercondi ion ri între spa iu i popula iile care tr iau în acel spa iu. Contemporanul lui Herodot, Hipocrate (n. cca. 460-m. cca. 377 î.Chr.) a încercat s dea o explica ie diversit ii indivizilor din punct de vedere fizic i psihic, apelând la influen a mediului asupra omului. În lucrarea Despre aer, ap i locuri, el a afirmat c "înf i area i felul de gândire al oamenilor corespund în cele mai multe cazuri naturii inutului". Filosoful grec Aristotel (384-322 î.Chr.) a dezvoltat ideea lui Platon (428 - 348 î.Chr.), teoretizând leg turile dintre organizarea politico-statal i mediul geografic. În opera sa Politica, el considera c exist o m rime determinat a cet ii sau statului, func ie de întinderea spa iului, bunurile i num rul locuitorilor. Observa, în mod concret, c geografia trebuie s fie favorabil ap r rii unei a ez ri. Relieful trebuie s fie obstacol pentru invadatori i favorabil celor care se ap r . Teoreticienii i anali tii geopolitici consider c Aristotel ar putea fi a ezat la originea analizelor geopolitice, în sensul admis ast zi. "Insula Creta - afirma Aristotel - pare c este predestinat de la natur s domine Grecia, iar pozi ia sa geografic este minunat : se învecineaz cu marea, în jurul c reia î i au a ez rile aproape to i grecii; pe de-o parte se afl la mic distan de Peloponezia, pe de alta - de Asia, chiar de regiunea Triupia i de Rhodos. Iat de ce Minos i-a consolidat puterea, i-a înt rit st pânirea asupra m rii, unele insule le-a supus, altele lea populat". Importan a condi iilor geografice, ca i a st pânirii sau a controlului unor spa ii de interes stategic i comercial pentru a ob ine suprema ia în ecua ia de putere a fost remarcat de Titus Livius, Cicero i Strabon. Acesta din urm face o judecat pe care f r mari dificult i am putea s o consider m geopolitic în sensul actual al acestei discipline. Ca geograf, el a împ r it spa iul planetar în dreptunghiuri i a men ionat care dintre ele pot fi locuite, ar tând c numai acestea prezentau interes pentru geograf. "Nu serve te nici un scop politic - considera Strabon - o bun cunoa tere a t râmurilor îndep rtate i a oamenilor ce le populeaz îndeosebi dac acestea sunt insule ale c ror locuitori nu ne pot nici încurca, nici folosi prin comer ul lor". Întâlnim, prin urmare, la Strabon, dou elemente fundamentale pentru analiza actual geopolitic : evaluarea spa iului geographic vizat i aprecierea interesului care s determine implicarea unei cet i în acel spa iu. Se poate lesne observa c modul de gândire la Strabon este consonant, de exemplu, cu opiniile unor reputa i reprezentan i de azi ai colii franceze de geografie politic . Jean Gottman, afirm c "spa iul geografic este spa iul accesibil omului, cel utilizat de umanitate pentru existen a sa i c "locurile în care omul nu are acces nu prezint nici o însemn tate politic i nu constituie o problem . Suveranitatea asupra Lunii nu prezint ast zi nici un fel de importan politic deoarece oamenii nici nu o pot atinge, nu pot ajunge pân la ea i nici nu pot lua ceva de acolo. Antarctica nu a avut nici o însemn tate politic pân nu a început s fie cucerit , în schimb, de când a devenit accesibil , Antarctica, continentul de ghea , a fost împ r it în felii ca o pl cint cu mere, iar toate aceste por ii reprezint azi celule politice perfect determinate, care au generat deja o serie de incidente politice".

23

VI. GEOPOLITIC EPOCA MODERN

I GEOSTRATEGIE ÎN EVUL MEDIU

I

Dup c derea Imperiului Roman de Apus i pân la Rena tere, societatea european a stat sub semnul f râmi rii politico-statale. Locul Imperiului Roman în lupta pentru suprema ia i controlul c ilor comerciale din Marea Mediteran este luat în evul mediu de imperiul arab, care atinge apogeul extinderii teritoriale la jum tatea secolului al VIII-lea. Omul politic de pe continentul european, tr ind într-o economie autarhic , a avut o experien politic limitat , pe care r zboaiele, în marea lor majoritate locale, nu o puteau spori decât în m sur redus . Interesul pentru controlul sau ocuparea de noi spa ii era redus. Consecin ele unei asemenea situa ii pentru în elegerea rela iilor sociale i politice în raport cu influen a mediului asupra societ ii au fost cât se poate de grave pentru spa iul european. Nu numai c statele europene erau excluse din ecua ia de putere pentru controlul c ilor comerciale, dar îns i spa iul european a fost int i teritoriu de disput pentru marile puteri militare ale Orientului extrem i mijlociu. Perioada de tranzi ie c tre civiliza ia industrial în Europa s-a caracterizat prin puternice înnoiri petrecute în societate. Esen a a constituit-o apari ia negustorului i a c m tarului care a subminat modelul feudal i a creat economia de schimb. Are loc, pentru omul politic european, cea mai spectaculoas redescoperire a valorii spa iilor din punct de vedere economic sau strategic, atât pe uscat cât i pe mare, sub impactul nevoii de schimb dintre ora i sat sau dintre diferite comunit i umane. Pe acest fond s-a desf urat mi carea de centralizare politic , care a dus la formarea statelor na ionale moderne. A crescut interdependen a dintre state, iar conflictele pentru controlul spa iilor strategice i al rutelor comerciale s-a amplificat. Statele italiene - Genova i Vene ia, devin, în secolele XIII-XV nu numai mari puteri comerciale, ci i maritime. Din anul 1204, Vene ia dispune de un imperiu colonial i intr în lupta pentru suprema ia M rii Mediterane i a M rii Negre cu lumea islamic , deoarece folosirea rutelor sale comerciale tradi ionale devine incert . Mult timp cruciadele au fost considerate conflicte de ordin religios, indiscutabil ele au avut i cauze de ordin religios, economic, dar în special ele au fost de ordin geopolitic. În primul rând lumea european mercantil avea imperioas nevoie de a men ine deschise c ile de comunica ie cu Orientul Mijlociu i Asia. În al doilea rând, sub aspect spiritual, prin cre tinism, Imperiul Roman nu disp ruse din con tiin a europenilor. "Imperiul latin", cum nume te Iosif Constantin Dr gan, Europa secolelor X-XV era amenin at de un alt imperiu, musulman. Din punct de vedere geopolitic, cele dou "imperii" afirmau aspira ii de domina ie universal , fiecare din ele având drept scop suprem i final cucerirea sau controlul întregului spa iu advers. De i din punct de vedere militar cruciadele s-au încheiat cu un e ec pentru cre tini, din punct de vedere geopolitic ele pot fi considerate un succes pentru europeni, în special pentru puterile maritime: Mediterana va r mâne un "lac cre tin" impunând domina ia ora elor italiene. Europa lua astfel sub control alte c i comerciale, pe lâng cele cunoscute - Sicilia - Spania spre Orientul Apropiat, Marea Nordului i Marea Neagr spre Orientul Extrem. Apari ia în zona de interes a "Imperiului latin" a unui alt imperiu, cel al otomanilor, care pân în secolul al XV-lea substituise deja dou imperii: bizantin i arab, au obligat pe europeni s se gândeasc la g sirea altor rute comerciale. Începea, la sfâr itul secolului 24

al XV-lea, marea aventur atlantic i pacific a europeanului i expansiunea geografic a Europei. Rolul de deschiz tor a revenit pentru început Portugaliei. Este descoperit a a-zisa Lume Nou i economia tinde c tre globalizare. Mediterana î i va pierde pozi ia de centru a continentului i de epicentru al activit ilor economice. Centrul de greutate al economiei se va deplasa treptat spre Atlantic. Descoperirile geografice i luarea în st pânire sau sub control a lumii noi de c tre unele state europene - Spania i Portugalia, la care se vor ad uga ulterior rile de Jos i Anglia - au creat i terenul pentru declan area confrunt rii la nivel planetar. Eforturile pentru reglementarea divergen elor au condus la prima împ r ire politicoeconomic a lumii între Spania i Portugalia, sub directa mediere a papalit ii. Dup negocieri repetate i dificile se semneaz tratatul de la Tordesillas (1494), prin care harta politic a lumii a fost împ r it în sfere de influen între cele dou puteri maritime ale timpului, trasându-se o linie de desp r ire prin mijlocul Oceanului Atlantic, la 370 mile vest de Capul Verde. S-a stabilit, cu acest prilej, c toate rile descoperite la vest de linia de demarca ie s apar in Spaniei, iar cele de la est, Portugaliei. Prin tratatul de la Zaragoza, Spania i Portugalia î i delimiteaz sferele de interese din Oceanul Pacific. Ulterior, alte dou mari puteri, Anglia i Fran a, nu vor recunoa te acest tratat i vor trimite misiuni militare în expedi ie pentru descoperirea i cucerirea de noi teritorii. În 1607 englezii s-au instalat în Virginia, iar francezii, în 1688, în Canada (Noua Fran ). În anul 1682 francezii au ocupat o parte din teritoriul actual al Statelor Unite, denumindu-l Louisiana. În est, ru ii avanseaz rapid, p trund în Siberia i ajung treptat în bazinele fluviilor Ienisei, Lena i Baikal, pentru ca în 1661 s ating Irku k. Kamciatka va fi ocupat între 1695 i 1700. Începând de prin 1740, ajung dincolo de strâmtoarea Behring. În Alaska, descoperit în 1728, au fost înfiin ate primele a ez ri ruse ti. Navigatorul James Cook debarc , în anul 1770, pe coasta de est a continentului australian, declarând-o posesiune a Coroanei Angliei. Aceste evolu ii vor conduce la apari ia conceptului modern de suveranitate dar i la înflorirea aser iunilor teoretice care s fundamenteze tiin ific mijloacele de înt rire a puterii statului pentru a- i ap ra teritoriul sau, de ce nu, de a-l spori în detrimental altor state. Prezen a speciali tilor este necesar pentru ca statul s cî tige r zboiul i pentru a administra teritoriile cucerite îns nu putem decela, totu i, o gîndire sau reflec ie geopolitic pentru acest moment. Oamenii au, în continuare, încredere în lec iile istoriei Dezvoltarea flotelor ca i perfec ionarea rapid a armelor de foc au f cut posibil globalizarea confrunt rilor dintre marile puteri maritime i terestre din Europa. Fenomenul geopolitic se manifest cu intensitate în a a-zisa Spanie Nou , care devine un aprig spa iu de concuren comercial i de confrunt ri politico-militare pentru suprema ie într-o zon sau alta. Schimb rile în raportul de for e pe continentul european au repercusiuni imediate în zonele pe care marile puteri europene - Fran a, Anglia, Olanda, Spania - le controlau. Tratatul de la Utrecht (11 aprilie 1713) a pus cap t hegemoniei franceze în Europa, care dura de mai bine de o jum tate de secol, i Fran a a fost obligat s cedeze unele st pâniri în America de Nord - Acadia, Terra Nova i St.Kitts. Anglia a preluat i monopolul comer ului cu sclavi din st pânirile spaniole. R zboiul de 7 ani dintre principalele puteri europene (1752-1763) s-a desf urat cu aceea i intensitate i în colonii. În urma mai multor înfrunt ri anglo-franceze, în 25

posesiunile din India, Compania francez a Indiilor este nevoit s se dizolve. În luptele dintre protagoni tii r zboiului de 7 ani - în special Anglia i Fran a - este cuprins i vastul teritoriu american i canadian. În urma Tratatului de Pace de la Paris, din 10 februarie 1763, Acadia, Canada, insula Cap Breton i partea din Louisiana situat la est de Mississippi, cu excep ia insulei Orleans, au intrat în st pânirea Angliei. Fran a, la rândul ei, a primit de la englezi insulele Guadelupa. Martinica, Maria Golante i Santa Lucia. Spania a c p tat de la Anglia Havana în schimbul Floridei. Hegemonia Angliei în ecua ia de putere maritim a devenit din acest moment o realitate i se va manifesta mult timp. Încerc rile Fran ei napoleoniene de a pune cap t suprema iei engleze pe mare vor e ua, deoarece blocada continental instituit împotriva Angliei, la 21 noiembrie 1806, nu- i va atinge inta. Na iunile continentale nu admit suprema ia Fran ei în Europa. Disputa dintr aceste dou mari puteri navale va continua i în secolele urm toare cu un puternic accent geopolitic i geostrategic de i nim nui nu i-a dat prin minte s o califice în acest mod. Pactul de la Chaumont, încheiat între Anglia, Rusia, Austria i Prusia, eviden iaz nu numai schimb rile petrecute în raportul de putere de pe continent, ci i noua arhitectur a Europei postnapoleoniene. De remarcat este apari ia Rusiei în ecua ia de putere. Indiferent de sc derile i crizele interne prin care acest imens stat va trece, nimic nu se mai întâmpla, de acum încolo, în Europa sau în lume f r ca Moscova s nu fie prezent .Geopolitica dep e te disputa pentru controlul unor spa ii de interes de nivel continental. Interesele politice i comerciale se gîndesc, în cancelariile marilor puteri în termini globali. Expresie a raportului de putere de la începutul secolului al XIX-lea, dar i a recunoa terii reciproce a sferelor de interese, la 18 iunie 1815 se constituie Sfânta Alian , din care f ceau parte ini ial Rusia, Austria, Prusia i ulterior Fran a. Lini tea i securitatea pe continent i în lume vor fi strict determinate de evolu iile din raportul de putere i interesele pe care marile na iuni le-au avut într-un moment sau altul, într-o zon sau alta a lumii. Disputa pentru controlul sau suveranitatea unor spa ii de interes economic sau geostrategic va conduce, la sfâr itul secolului al XIX-lea i începutul secolului al XX-lea, la apari ia unor noi realit i în sfera rela iilor interna ionale: blocurile politico-militare. În acest context, cuno tin ele de geografie au trecut din aula universit ilor în cabinetele mini trilor i au acaparat interesul oamenilor de stat. Consecin a imediat a fost declan area cursei pentru constituirea imperiilor coloniale, iar ulterior geopolitica a devenit un fenomen care se va manifesta la scar planetar .

26

VII. AC IUNI GEOPOLITICE ALE MARILOR PUTERI ÎN TIMPUL R ZBOIULUI RECE
Sfâr itul celui de-al doilea r zboi mondial a adus omenirii nu numai pacea, dar i speran a c vechile practici i instrumente care au guvernat rela iile interna ionale în perioada interbelic au disp rut din strategia i diploma ia statelor. Acest optimism a fost alimentat i de declara iile liderilor marilor puteri ale Coali iei Na iunilor Unite. În realitate, via a politic interna ional a evoluat, dup 1945, sub semnul materializ rii proiectelor geopolitice elaborate la Moscova i Washington. Lumea a intrat în era unei confrunt ri pe care n-o mai cunoscuse i care generic a fost denumit "r zboi rece". Teza încercuirii "lag rului socialist", în principal a imperiului sovietic, a fost reluat i dezvoltat de fostul ambasador american la Moscova, George Kennan. Reputatul diplomat american, politolog i analist de clas , este considerat principalul arhitect al institu iilor, instrumentelor i metodologiei r zboiului rece. Conceptul strategic i geopolitic denumit generic CONTEINMENT a stat, în opinia unor speciali ti, la baza documentului N.S.C. 20/4 care, în martie 1948, definea noua politic american fa de Uniunea Sovietic , i a celui elaborat în septembrie 1948 sub numele de cod N.S.C. 58, care stabilea atitudinea i comportamentul SUA fa de rile satelit ale Moscovei. Ambele documente au fost întocmite de Consiliul Na ional de Securitate, organ înfiin at de pre edintele Truman în vederea elabor rii obiectivelor strategice ale politicii de ap rare na ional i a politicii externe ale SUA. Paul Claval aprecia c în SUA, sub denumirea de probleme de securitate, s-a dezvoltat o geopolitic militar care a stat la baza preg tirii pentru noul tip de confruntare ce caracteriza lumea interna ional de dup cel de-al doilea r zboi mondial. La rândul lor, conduc torii comuni ti de la Moscova, de i condamnau cu vehemen teoriile geopolitice, au reac ionat geopolitic la ac iunea "lag rului" capitalist. La sfâr itul celui de-al doilea r zboi mondial, în ceea ce prive te atitudinea Uniunii Sovietice în politica extern s-au conturat dou curente. Unul radical, care voia s exploateze situa ia de criz ap rut în Europa Occidental i s continue revolu ia socialist , i un curent conservator, care considera c Uniunea Sovietic a ob inut teritoriile pierdute de Imperiul arist i c este necesar consolidarea acestor cuceriri. În prima parte a derul rii conflictului sovieto-american (1946-1947), Stalin a ac ionat cu pruden evitând un conflict major în Europa, urm rind comunizarea sferei sale de influen în trepte, pentru a nu pierde ajutorul economic din partea vestului. Imediat dup r zboi, Uniunea Sovietic avea nevoie disperat de sprijinul extern occidental pentru a se reface dup incalculabilele distrugeri suferite în timpul r zboiului. Pe de alt parte, abilul lider de la Kremlin nu a dezmin it specula iile ap rute într-o serie de studii i analize geopolitice, care puneau în eviden inten ia Uniunii Sovietice de a avansa spre Atlantic i Mediterana. A ales varianta amestecului în Grecia i Turcia. Replica american a venit în formula strategiei geopolitice a CONTEINMENT-ului prin lansarea "doctrinei Truman", în plan politic i a "planului Marshall", în cel economic. Modelul geopolitic de r spuns la subversiunea ruseasc în Grecia i a cererilor teritoriale pe care Moscova le-a adresat Turciei, în iarna anilor 1946-1947, a fost însu it de factorii de decizie de la Casa Alb . Liderii de la Kremlin n-au în eles la început esen a, obiectivul strategiei geopolitice a CONTEINMENT-ului i crezând c americanii vor s se amestece în sfera lor de 27

interes, au accelerat ritmul instal rii unui socialism de tip stalinist pentru a ob ine controlul total în rile central i sud-est europene. Modelul sovietic a fost impus de Moscova în statele din sfera sa de influen cu brutalitate, f r ca Stalin s mai in cont, în vreun fel, de opinia "blocului imperialist". Europa central i de r s rit devenit , prin for a în elegerilor cu Marile Puteri Occidentale, sfera de interes a Uniunii Sovietice, a urmat o traiectorie istoric în conformitate cu scenariile elaborate de Kremlin, dar i particular , în raport cu evolu ia Europei Occidentale. Moartea lui Stalin, în 1953, a marcat evident ac iunea URSS în câmpul geopolitic. Noul conduc tor, N.S. Hrusciov, a elaborat o strategie care, în esen , prevedea cre terea poten ialului militar al Uniunii Sovietice, dinamizarea economiei sovietice pentru a fi atractiv ca model de dezvoltare pentru rile lumii a treia i ajutorarea luptei de eliberare de sub "jugul colonial i imperialist". În paralel, a ini iat o serie de ac iuni propagandistice i s-a asociat la unele demersuri politico-diplomatice ale rilor occidentale, care vizau destinderea pentru a masca scopul strategic la scenariul prin care se urm rea impunerea "sistemului mondial al socialismului". În 1955 Uniunea Sovietic a semnat Tratatul de Pace cu Austria i i-a retras trupele de ocupa ie ce sta ionau în aceast ar din 1945. În acela i an, Moscova a participat la Conferin a de la Geneva, prima întrunire postbelic la vârf, organizat între cei Patru Mari. Delega ia sovietic alc tuit din N. S. Hru ciov i M. Bulganin s-a întâlnit cu pre edintele D. Eisenhower i cu primii mini tri francez i britanic. Cu acest prilej, M. Bulganin a invocat dorin a Uniunii Sovietice pentru rezolvarea marilor probleme interna ionale i de a se încheia r zboiul rece. Toate acestea au preg tit strategia coexisten ei pa nice, lansat de URSS. În raportul secret prezentat la cel de-al XX-lea Congres al PCUS din anul 1956, N.S. Hru ciov a declarat c o confruntare între lumea capitalist i cea socialist nu era o necesitate, a a cum a proclamat-o Lenin în perioada de început a construc iei socialiste. Confruntarea dintre superputeri a continuat i nu a putut s fie împiedicat de r zboiul propagandistic i al declara iilor de pres , deoarece în noile scenarii geopolitice i geostrategice elaborate la începutul deceniului ase al veacului al XX-lea deveniser , între timp, elemente ale "câmpului de lupt " dintre competitorii la suprema ia mondial . Criza rachetelor sovietice din Cuba a fost un vârf al confrunt rii într-un scenariu geostrategic caracteristic perioadei de început a r zboiului rece dar, i un element al noului scenariu deoarece cele dou superputeri "s-au în eles", în cele din urm , în ceea ce prive te respectarea zonelor de influen .. Dup consumarea crizei rachetelor din Cuba, SUA i Uniunea Sovietic au ac ionat în a a fel din punct de vedere geopolitic, încât au evitat situa ia de a se afla fa în fa în spa iul unde î i dispuneau interesele. Umilit în confruntarea cu SUA, fosta URSS, dup înl turarea lui N.S. Hru ciov, i-a concentrat toate for ele i mijloacele într-o curs epuizant de înarmare terestr , aerian i naval . În urm torii 8-10 ani, ru ii au ajuns la paritate nuclear cu SUA. În deceniul apte, URSS a devenit nu numai o mare putere continental , ci i una maritim . Uniunea Sovietic a creat o flot capabil s înfrunte marina SUA în apele planetare considerate de cele dou superputeri ca fiind de interes pentru a- i proteja fiecare propria zon de influen . Armata sa terestr dep ea numeric for ele militare occidentale. Prin flota maritim i for ele sale aeriene, inclusiv cele din spa iul cosmic, URSS a anulat avantajul geostrategic al SUA, care era oferit de vecin tatea Oceanelor Atlantic i Indian. Amiralul Gar cov a elaborat un scenariu geopolitic prin care Uniunea 28

Sovietic i-a promovat expansiunea naval pentru a ob ine suprema ia i pe "Oceanul Planetar" i a elimina consecin ele conteinment-ului S-a r spuns astfel la scenariul geopolitic american prin care s-a urm rit i reu it s se ocupe "rimland"-ul euroasiatic. Concep ia sovietic prevedea o "încercuire" a "rimland"-ului printr-o vast re ea de baze i puncte de sprijin terestre. În esen , scenariul geopolitic sovietic avea la baz trei elemente: cre terea puterii militare în plan strategic pentru descurajarea SUA; revigorarea economiei sovietice care s poat face fa excesivului cost al cursei înarm rii i s devin totodat un magnet în disputa ideologic pentru rile lumii a treia; încurajarea "luptei de eliberare na ional " din întreaga lume pentru a se realiza o alian de facto între lumea a treia i Moscova. S-a urm rit astfel, i prin aceast stratagem , str pungerea încercuirii "rimland"-ului euroasiatic, realizat de SUA. Balan a puterii s-a înclinat, la un moment dat, în favoarea URSS atât din punct de vedere al m rimii arsenalului militar clasic i nuclear, cât i al controlului pe care aceasta îl avea în diferite puncte strategice de pe glob. For e militare i "speciali ti" sovietici erau prezen i în Africa, Asia i America de Sud pe uscat în Oceanul Atlantic, Pacific, Indian, dar i în Marea Mediteran , punct strategic cheie în asigurarea c ilor de comunica ie ce leag Orientul de Occident. URSS, în temeiul confirm rii zonelor de influen , a ob inut dreptul de a- i instala baze navale în Marea Adriatic , cu ie ire la Marea Mediteran , în schimbul unei mai largi mi c ri a SUA în Orientul Mijlociu. Doctrina Nixon lansat în Congresul SUA, la 18 februarie 1970, a permis Uniunii Sovietice o ofensiv global în plan geopolitic la mijlocul deceniului opt. Nemaifiind descuraja i de puterea strategic american , sovieticii i-au amplasat trupe în Vietnam, Etiopia, Yemen, Orientul Mijlociu, Mozambic, Angola i în alte puncte strategice care amenin au direct interesele americane. În Europa, politica sovietic dus sub lozinca "Europa pân la Urali" a încercat s creeze premizele îndep rt rii SUA de pe continent. În fapt, i în aceast faz de destindere în plan geopolitic i geostrategic (sfâr itul deceniului ase i deceniul apte), Europa a continuat s se g seasc la periferia deciziei în sfera problemelor globale. Transformarea Uniunii Sovietice în putere planetar a atins punctul de cre tere maxim în perioada Brejnev. Anali tii politici i geopoliticienii americani au c utat noi solu ii pentru a reechilibra balan a geostrategic i geopolitic în raporturile SUA. URSS. Din multitudinea de solu ii, dou s-au deta at prin originalitatea elementelor care le alc tuiau, ca i prin scopurile urm rite. Henry Kissinger, fost consilier al pre edintelui R. Nixon pentru probleme de securitate i apoi secretar de stat al SUA, a elaborat un scenariu geopolitic ce avea la baz modelul P cii din Westfalia. Potrivit acestei solu ii, fiecare dintre superputeri urma s - i p streze sferele de interes. Situa ia urma s se stabilizeze prin încetinirea cursei înarm rii de c tre URSS, ca urmare a unor acorduri i în elegeri bilaterale. Dup invazieîn Cehoslovacia, din august 1968, Moscova î i ajusteaz scenariul geopolitic prin care controla spa iul s u de influen din Europa, lansând "Doctrina Brejnev" a suveranit ii limitate. ". În noiembrie 1969, Brejnev a reiterat ideile de baz ale doctrinei suveranit ii limitate într-un discurs inut în capitala Poloniei. În opinia liderului sovietic, toate rile socialiste trebuiau s se supun legilor generale ale marxism-leninismului. Orice abatere de la dogm era considerat o tr dare a principiilor marxiste i sovieticii se considerau îndrept i i de a o corecta prin toate mijloacele, 29

inclusiv for a. Aceast reac ie dur a Moscovei fa de încercarea liderilor comuni ti din Cehoslovacia de a reforma regimul, ca i lansarea "Doctrinei Brejnev", care înt rea controlul sovietic asupra unei jum t i din Europa, n-au zdruncinat convingerea administra iei SUA c este posibil înc o politic de destindere între Est i Vest. Începând cu anii '70, atât SUA, cât i Uniunea Sovietic au adaptat la mijloacele lor de lovire cu destina ie strategic , dispozitive purt toare de înc rc turi nucleare multiple, independent dirijabile, ap rându- i astfel fiecare, considerabilul poten ial nuclear. Dac pân la apari ia acestor mijloace o rachet balistic intercontinental putea transporta la int o singur înc rc tur nuclear pentru a distruge un singur obiectiv militar, ulterior aceea i rachet , dotat cu componente nucleare multiple, putea s loveasc simultan 2-14 obiective situate la distan e diferite. Tocmai aceast tehnologie a f cut posibil începerea negocierilor i semnarea tratatelor SALT 1 i SALT 2, care prevedeau reducerea de c tre cele dou superputeri a num rului de rachete i avioane cu raz de ac iune strategic . O singur rachet de tip nou înlocuia patrusprezece din cele vechi, imprecise i cu o singur component nuclear de lupt . Competi ia tehnologic dintre superputeri privind modernizarea armamentului nuclear, ca i lupta în planul dezinform rii i imagologiei nu puteau s nu aib urm ri asupra derul rii scenariilor geopolitice potrivit c rora acestea, ca i alte state cu interes de mare putere, ac ionau în rela iile interna ionale. S-a constatat, la mijlocul deceniului apte, c ultrasofisticarea vectorilor de transport la int a înc rc turilor nucleare a devalorizat pur i simplu elementele considerate pân atunci cheie într-un scenariu geopolitic: pozi ia pe glob - terestr sau maritim ; dimensiunea teritoriului i m rimea popula iei. Avantajul insularit ii pe care l-au avut de secole unele ri, ca de exemplu Anglia, a fost anulat de rachetele balistice intercontinentale care pot ac iona de oriunde - fundul oceanelor, silozuri subterane, rampe mobile terestre sau din cosmos - în doar câteva minute. Perfec ionarea arsenalului militar nuclear i clasic, dar i avantajele pe care le-a creat pentru cele dou superputeri bipolarismul au f cut ca acestea s nu se confrunte direct. De aceea, chiar dac se ajungea la conflucte ele erau transferate la periferie (Coreea, Cuba, Vietnam, Afganistan etc.) i primejdia unui r zboi mondial a fost dac nu exclus , cel pu in extrem de redus . Aceste arme cu efecte apocaliptice i-au descurajat pe cei doi protagoni ti ai epocii bipolarismului s declan eze un conflict de propor ii mondiale. Acest fapt i-a determinat pe unii anali ti s afirme c "bombei atomice ar fi trebuit s i se confere premiul Nobel pentru pace". În Europa, superputerile s-au menajat reciproc, îns s-au confruntat direct în spa iile extraeuropene. Moscova a în eles c scenariul geopolitic al CONTEINMENT-ului nu poate fi "spart" decât prin specularea anselor pe care le ofer spa iile politice fost coloniale, a a-zis Lume a treia. Intrarea sovieticilor în acest spa iu s-a f cut prin ceea ce analele diplomatice au consemnat ca fiind "s ritura de broasc " peste zidul îndiguirii. La 24 decembrie 1979 trupele sovietice au intervenit în Afganistan, declan ând o grav criz în rela iile Moscova-Washington, cu implica ii i consecin e mai mari decât r zboiul din Vietnam. Uniunea Sovietic atingea astfel un obiectiv geostrategic i geopolitic urm rit de conducerea de la Moscova, indiferent de natura regimului politic, înc de la sfâr itul secolului al IX-lea. Ru ii au în eles, ca de altfel i americanii, importan a geopolitic a

30

spa iului "islamo-petrolic". Controlul acestui spa iu a devenit un câmp de confruntare acerb pentru suprema ie în lume. Reac ia american la "s ritura de broasc " a sovieticilor peste "digul încercuirii" în Afganistan a fost prompt i n-a mai sem nat cu cea din perioada crizelor din Ungaria (1956) sau Cehoslovacia, a a cum s-au a teptat sovieticii. La 3 ianuarie 1980, J. Carter s-a adresat Congresului. Au fost suspendate dezbaterile privind acordul SALT II i de asemenea au fost anulate o serie de acorduri sovieto-americane. La sfâr itul lunii ianuarie a fost lansat "Doctrina Carter" care prevedea, în esen , interven ia SUA în orice regiune a lumii dac interesele ei erau amenin ate în acel loc. Administra ia Carter nu numai c a sprijinit rezisten a afgan împotriva sovieticilor, dar a i l rgit "coali ia" de state care au sprijinit direct pe mujahedini. Amploarea i calitatea ajutorului a crescut în anii urm tori, astfel c SUA a reu it s înfunde URSS în "mla tina" a ceea ce a fost echivalentul unui alt Vietnam. Foarte important pentru deznod mântul confrunt rii Est-Vest a fost i faptul c SUA i-au convins partenerii din Europa Occidental s accepte sta ionarea, începând cu 1983, a unui num r de 372 de rachete perfec ionate. Reluarea rela iilor diplomatice cu China, în ianuarie 1979, au permis Washingtonului s amplifice colaborarea cu Pekinul. Din 1980 cooperarea americano-chinez a atins o dimensiune strategic mai clar , consemnând ac iuni sesizabile nu numai în leg tur cu Afganistanul, ci i cu alte probleme. În felul acesta URSS s-a v zut confruntat cu amenin area geopolitic tot mai serioas a unei contra-încercuiri. Deceniul opt a adus schimb ri radicale în logica i paradigma scenariilor geopolitice pe care anali tii americani le-au elaborat. A rezultat i un nou comportament al SUA în rela iile interna ionale, un nou mod de a vedea i a trata "lupta" cu sistemul comunist. Administra ia SUA a p r sit în acest moment strategia CONTEINMENT-ului care a avut drept paradigm încercuirea URSS-ului. Scenariul geopolitic care a adus Occidentului victoria în confruntarea cu Estul i a pus cap t r zboiului rece, a avut la baz o accelerare a cursei înarm rilor pentru dezechilibrarea raportului de putere, o modificare a doctrinei militare a SUA i un element nou: ofensiva, în plan ideologic i imagologic. În partea a doua a anilor '70, pre edintele Carter a declan at campania sa pentru drepturile omului. Mai intâi în Europa de Est i apoi în Uniunea Sovietic . La mijlocul anilor '80, a fost lansat un scenariu geopolitic care a fundamentat ac iunea SUA în planul rela iilor interna ionale în conformitate cu o ierarhizare a intereselor sale i schimbarea centrului de greutate în ceea ce prive te instrumentele pentru a ob ine controlul asupra Euroasiei. Din punct de vedere al intereselor americane, aceste priorit i urm resc: înt rirea economic i militar a Europei Occidentale; promovarea unor rela ii strategice în formele care s duc la o cooperare între SUA, China i Japonia; înt rirea militar a statelor din Asia de sud-est i în flancul sudic al URSS; provocarea i men inerea unor "presiuni" interne în statele din Europa Central i de Est, ca i în interiorul URSS în direc ia ob inerii unei st ri de toleran politic i realiz rii unei diversit i politice mai mari. Administra ia Reagan i Bush au în eles perfect concluziile la care au ajuns anali tii i teoreticienii în domeniul rela iilor interna ionale i al r zboiului. Din aceast perspectiv , nici atitudinea i nici comportamentul SUA în anii '80, în plan geopolitic nu s-au mai încadrat în tipare clasice. Centrul de greutate al ac iunilor a fost

31

mutat de pe câmpul confrunt rilor militare pe cel al luptei pentru drepturile omului i al înf ptuirii democra iei pluraliste. Prin urmare, arma principal în confruntarea capitalismsocialism a devenit imaginea i cuvântul. La sfâr itul deceniului nou , remarca Z. Brzezinski, baza puterii americane este, în cea mai mare parte, domina ia pe pia a mondial a comunica iilor. 80 % din cuvintele i imaginile care circul în lume provin din SUA. Conducerea sovietic n-a reac ionat adecvat la schimb rile petrecute în scenariile geopolitice americane atât din cauza dogmatismului marxist, care i-a pus în mod evident amprenta pe studiul fenomenului politic contemporan, cât i datorit unor calcule eronate în politica intern . Judecând gre it situa ia interna ional în deceniile opt i nou , a for at ofensiva dincolo de limitele acceptabile chiar i pentru cei mai toleran i dintre occidentali. La acestea s-au ad ugat i erorile liderilor sovietici în politica intern , care au condus la încetinirea dezvolt rii economice i la cre terea excesiv a birocra iei i corup iei în toate domeniile societ ii. Consumul incontrolabil al resurselor a f cut ca URSS s intre într-o faz de evolu ie a imperiilor, pe care Paul Kenedy a numit-o supraextindere. Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov aprecia, în memoriile sale, c atunci când a ajuns în fruntea partidului comunist i a statului sovietic, " ara se g sea în mod evident la cap tul puterilor. Mecanismele economice func ionau din ce în ce mai r u. Randamentul produc iei era în sc dere. Cuceririle gândirii tiin ifice i tehnice erau anulate de o economie birocratic ". Epuizarea treptat a poten ialului economic pentru a ine pasul cu americanii în ceea ce prive te cantitatea, dar mai ales calitatea în competi ia înarm rilor a influen at hot râtor raporturile de putere dintre SUA i URSS. Cre terea pre ului pl tit de sovietici pentru a men ine URSS-ul în fruntea ecua iei de putere a dus la epuizare economic i la o alunecare a ei c tre zona "lumii a treia" La mijlocul anilor '80, în Uniunea Sovietic a venit la putere o nou conducere care a în eles c mecanismul socialist a dus statul, în plan intern cât i extern, la faliment politic, economic i social. Mihail Gorbaciov a declan at un amplu proces de reforme i mai ales rea ez ri, care au vizat reorganizarea sistemului politic prin limitarea prerogativelor partidului comunist, diminuarea puterii aparatului represiv i apari ia unui stat de drept cu un sistem de regl ri i echilibre. Reformele interne incluse în sistemul politic din Uniunea Sovietic n-au condus, a a cum s-au a teptat ini iatorii lor, la revitalizarea, ci la o pr bu ire a sa. Disponibilitatea lui Gorbaciov de a tolera apari ia mi c rilor reformatoare în unele ri din blocul sovietic - Polonia, Cehoslovacia i Ungaria - a condus la dispari ia sentimentului de team de pericolul interven iei "fratelui mai mare". O jum tate de secol, teama de interven ia sovietic a fost principalul obstacol în apari ia mi c rilor de mase care s duc la r sturnarea regimului. Deoarece sovieticii i-au f cut publice noile principii care guvernau, dup 1985, rela ia Moscova - sateli i, obstacolul fricii a disp rut din rile blocului sovietic. Unda de oc a "glasnostului" i a "perestroicii" a inflamat opozi ia politic în toate rile est-europene, iar declara ia liderului sovietic M. Gorbaciov f cut la Strasbourg, în vara anului 1989, prin care condamna doctrina suveranit ii limitate i interven ionismul, a dat und verde reformatorilor din Europa de Est în eforturile lor de a ajunge la un sistem multipartidic i la o economie de pia . Dogma ireversibilit ii trecerii c tre comunism

32

se pr bu ise f r ca imensul arsenal militar sovietic s poat salva sistemul. Confuntarea geopolitic i geostrategic dintre Est i Vest se încheia cu victoria celui din urm . Imperiul sovietic, în profund criz politic i economic , î i retrage trupele din rile satelit deoarece costurile bazelor militare externe au devenit o povar greu de suportat pentru Moscova i nu mai exista nici o ra iune pentru continuarea protec iei birocra iilor comuniste împotriva mi c rilor social-politice care doreau schimbarea. Speran ele echipei Gorbaciov de a men ine rile est-europene în sfera de interes a Moscovei s-au n ruit pe m sur ce acestea s-au desprins de URSS, care în final ea îns i a disp rut. Scenariile geopolitice i geostrategice conform c rora Occidentul a câ tigat r zboiul rece în confruntarea cu estul comunist au fost mai realiste i eficiente decât ale Moscovei.

VIII. EVOLU II GEOPOLITICE ÎN EUROPA POST R ZBOI-RECE. EXTINDEREA NATO I A UNIUNII EUROPENE
Na terea Europei unite este unul dintre cele mai revolu ionare evenimente ale epocii noast. Destinul Europei i al lumii va depinde de aptitudinea polilor de putere de a coopera eficient în problemele globale cu care se confrunt societatea, cât i de capacitatea de armonizare a intereselor pe diferite spa ii. O eliminare a intereselor unuia sau a mai multor centre de putere va conduce la e ecul viitoarei arhitecturi de securitate pe continent indiferent de cât de generos ar p rea scenariul geopolitic pe care aceasta s-a edificat.Nu considerente geopolitice rezultate din teama istoric a europenilor de posibila rena tere a imperialismului rusesc i formule de respingere a cooper rii cu SUA trebuie s alc tuiasc fermentul unific rii europene. Anali tii sus in c , pentru Europa, cel pu in trei "viziuni" sau formule de organizare au fost lansate i sunt mai mult sau mai pu in în competi ie Fostul lider comunist de la Kremlin, Mihail Gorbaciov, a lansat la sfâr itul anilor '90 un proiect geopolitic al unei Case Comune Europene. Cu prilejul unui miting desf urat la Praga, în ziua de 10 aprilie 1987, M. Gorbaciov definea conceptul în acord cu realit ile din perioada de sfâr it al r zboiului rece: " No iunea cas european comun înseamn în primul rând, cunoa terea unei anumite integralit i, cu toate c este vorba despre state ce apar in unor sisteme sociale diferite i fac parte din blocuri militar-politice opuse". Cu toate c Mihail Gorbaciov a revenit asupra conceptului, n-a definit în termeni clari în ce const aceast arhitectur de securitate pentru Europa. Nu putem ti cît de mult va fi fost influen at liderul de la Kremlin de ideile ren scutului proiect geopolitic al eurasianismului dar multe din ideile lansate pe pia a politic de Mihail Gorbaciov se pliaz pe principalele teze ale eurasianismului Gorbaciov avea un imens capital de simpatie în Occident în perioada în care a permis popoarelor din fostul imperiu sovietic s se emancipeze i apoi s se elibereze de domina ia comunist . Din aceast perspectiv nu surprinde faptul c ideea unei Case Comune Europene din care s fac parte i spa iul fost sovietic n-a fost respins de unii oameni politici din Vest. Primul ministru britanic la acea dat ,Margaret Thatcher, de exemplu, în convorbirile pe care le-a purtat la Moscova, în aprilie 1987, cu liderul sovietic Mihail

33

Gorbaciov, credea c un "c min general-european" poate fi edificat dac se continu i amplific procesul început la Helsinki în 1975. Fostul pre edinte francez Francois Mitterand era, la rândul lui, convins c "dac ai imagina ie, curaj intelectual, nu este greu s - i închipui continentul european, toate rile aflate pe el ca o nou comunitate legat prin rela ii noi, în cadrul c reia fiecare r mâne el însu i, dar to i colaboreaz în numele unor eluri care coincid". De asemenea omul politic german, Willi Brandt vedea posibile, în aprilie 1988, o integrare european în domeniul economic i o deschidere a Europei Occidentale c tre Europa R s ritean . Manfred Brunner, fost ef de cabinet al comisarului german pe lâng Comunitatea European , referindu-se la realizarea unei Uniuni Europene, afirma: "Uniunea European creat pe baza tratatului de la Maastricht nu va putea deveni un stat nici centralizat, nici federal. Uniunea European nu poate fi decât o confedera ie de state europene suverane" Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de politic extern pentru Europa de Est al pre edintelui John F. Kennedy i apoi ef al Consiliului Securit ii Na ionale în timpul administra iei Carter, a f cut o ampl analiz scenariului geopolitic generic intitulat "C min european comun" în cadrul unei conferin e sovieto-americane pe tema "Schimbarea Europei: atitudinea american i cea sovietic ", desf urate la Moscova, în perioada 2431 octombrie 1989 El a ar tat c , în Europa, ansa unei astfel de arhitecturi este real numai dac se va accepta ideea "c de acum înainte exist interese geopolitice comune, dar nu i o ortodoxie ideologic comun ". Z. Brzezinski era convins c un C min european comun nu poate s fie realizat f r participarea SUA i URSS, deoarece "Europa nu este o realitate geografic , ci - în primul rând - o realitate filozofic i cultural , ori Europa din aceast perspectiv include SUA i Uniunea Sovietic , în m sura în care ambele ri împ rt esc valori culturale i filozofice ce in de civiliza ia european , de tradi ia cre tin ". Renumitul politolog american ar ta c , f r un efort minim de a se institu ionaliza aceste principii, ansa de a se realiza structura i arhitectura C minului european este ratat . Ori aici au început dificult ile care au condus, în cele din urm , la abandonarea acestui proiect. Cele mai serioase dificult i au fost cele economice, datorit decalajului mare în ceea ce prive te dezvoltarea Europei în Vestul i Estul ei, cât i a procesului de tranzi ie c tre economia de pia , declan at în fostele ri socialiste dup pr bu irea regimurilor totalitare. Nu lipsit de importan în nerealizarea proiectului geopolitic amintit a fost apari ia unei crize a echilibrului de putere în cadrul Europei Occidentale prin reunificarea german i implozia fostului imperiu sovietic Dup unificare, Germania nu s-a repliat asupra ei îns i i nu s-a "retras" din politica european , ci a declan at o "ofensiv " politic în spa iul Europei Centrale, ceea ce a condus la schimbarea centrului de greutate al Comunit ii i împingerea lui c tre centrul continentului În opinia lui Nicolae Anghel, "ofensiva german contureaz limpede un spa iu geopolitic de influen i control germane" deoarece "s-a implicat politic, diplomatic i (indirect) militar în sprijinul Croa iei i Sloveniei în r zboiul de secesiune din Iugoslavia". De asemenea, statul german a preluat i "s-a inserat în fluxurile economice ale fostei RDG cu fostele ri socialiste, în special cu Ungaria i Republica Cehoslovac ". Pr bu irea Uniunii Sovietice i încheierea r zboiului rece au determinat schimb ri de atitudine fa de Rusia în ecua ia de putere. Rusia nu mai este un

34

adversar. Care ar fi locul ei în acest C min european ? Al unui aliat, protejat sau du man învins ? În ciuda unei contraofensive ruse ti pe direc ii strategice importante ea n-a convins marile puteri occidentale c poate s încap în "C minul comun european". Anali tii politici i exper ii ru i în rela iile interna ionale constatau, într-un raport elaborat în anul 1994 accentuarea procesului scoaterii Rusiei din Europa i formarea între Rusia i Europa a unei zone de state independente, multe dintre ele nutrind sentimente nu dintre cele mai bune fa de Federa ia Rus Se mai constata, pe lâng faptul c Rusia nu intra în "calculele" unui C min comun european, c s-a înr ut it, dup 1989, i accesul ei la m rile "calde" deschise. Pentru a ie i la aceste m ri, statul rus a f cut eforturi deosebite de-a lungul istoriei sale. Aceast lupt a avut baze geopolitice clare i definite: toate fluviile principale ale Rusiei se vars fie în Oceanul Înghe at de Nord, fie în Fund tura Caspicii. F r ie iri la "m rile calde", Rusia se sufoc în vastele spa ii continentale Anali tii ru i considerau, în acele zile, c apari ia formelor institu ionalizate de scoatere a Federa iei Ruse din Europa este o enorm gre eal din punct de vedere geopolitic, deoarece ea a ocupat din cele mai vechi timpuri "zona pivot". St pânirea "zonei pivot" na însemnat, în opinia acestora, c Rusia a dominat asupra lumii, ci "înainte de toate a f cut-o pentru propria securitate i îndeplinind totodat , în mod intuitiv parc rolul predestinat de a fi factor de echilibru în lumea noastr instabil din punct de vedere geopolitic" Aser iunea ar putea fi relevant pentru secolul al XIX-lea cînd asemenea idei aveau o larg audien i cînd oamenii credeau c st pînirea unei anumite regiuni geografice î i aduce un avantaj geostrategic. Analistul american Christopher J. Fettweis are dreptate cînd afirm c "... a crede ast zi c asemenea aser iuni mai pot opera în alt parte decît în cadrul discursului ideologic sau na ionalist este o pur fantezie. Mai r u ea poate s s ne încurce în a vedea calea corect în stabilirea politicii externe" Problema care se pune ast zi pentru Europa este aceea i care este rolul Federa iei Ruse în viitorul continentului i cum va influien a ea evolu ia cu rile din fostul spa iu sovietic pe care ru ii continu s -l perceap ca pe un teritoriu de interres strategic. Extinderea spre Est a NATO i UE Europa este o realitate fizic o realitate teritorial , o realitate în mi care. Concep ia frontierelor este dep it de proiectul politic al unei Uniuni fondate pe valori comune. L rgirea Uniunii Europene este de asemenea în concuren cu cea a Alian ei Atlantice, Europa nu asigur tot timpul singur securitatea frontierelor i un dezechilibru persist în rela iile cu americanii. In fa a crizelor, specificitatea Uniunii rezid în capacitatea de a mobiliza o mare gam de mijloace i instrumente atât civile, cât i militare, dându-i i o capacitate global de gestiune o crizei i de prevenire a conflictelor, în concordan cu obiectivele politicii externe i de securitate comune. In ciuda acestui fapt, Europa se dezvolt , avanseaz i î i reformeaz institu iile pentru a fi gata s asigure noile provoc ri ale secolului XXI. Rela iile diplomatice ale României cu Uniunea european dateaz din 1990, iar, în anul 1991, ara noastr i UE au semnat un acord comercial i de cooperare. Pe 22 iunie 1995, România i-a depus candidatura pentru a deveni membru al Uniunii europene. Consiliul european de la Helsinki din decembrie 1999, a stabilit deschiderea negocierilor cu România. Consiliul european din decembrie 2003 a fixat ca 35

obiectiv aderarea României la UE, în ianuarie 2007. Consiliul european a considerat c România va fi capabil s î i asume toate obliga iile de membru, începând cu ianuarie 2007, cu condi ia s continue toate eforturile, în acest scop, i s realizeze cu succes i la timp toate reformele i angajamentele necesare în toate domeniile acquis-ului comunitar, în special în domeniul justi iei, al afacerilor interne, concuren ei i al mediului înconjur tor. În decembrie 2004, procesul de negociere s-a încheiat. Tratatul de aderare a fost semnat pe 25 aprilie 2005 la Luxemburg, iar aderarea este fixat pentru 1 ianuarie 2007, existând, îns , i posibilitatea de a amâna aderarea cu un an, pân la 1 ianuarie 2008, în cazul în care România nu va continua reformele. Raportul de ar pentru România, publicat pe 25 decembrie 2005, [http://europa.eu.int/comm/enlargement/report_2005/pdf/SEC1354_CMR_MASTER_RO _COLEGE.pdf] prezint rezultatul analizei Comisiei europene asupra preg tirilor României pentru aderare. Raportul se refer la reformele politice i economice f cute de România pentru a îndeplini criteriile de aderare, precum i nivelul de implementare al acquis-ului comunitar. România a considerat c Raportul de ar reprezint o imagine clar i corect a progreselor României, dar i a provocarilor existente pentru a putea adera la 1 ianuarie 2007. Raportul conchide c România îndepline te, în continuare, criteriile de aderare i arat , de asemenea, c România a f cut pa i decisivi pentru reformarea sistemului judiciar, pentru libertatea presei, proprietatea privat , precum i pentru protec ia minorit ilor i a copilului. Raportul de ar mentioneaz , de asemenea, domeniile în care mai sunt necesare înc eforturi, de exemplu pentru a continua reforma administra iei publice, pentru a implementa reforma sistemului judiciar i pentru a asigura intensificarea luptei împotriva corup iei, inclusiv la nivel înalt. De asemenea, România trebuie s mai fac eforturi în ceea ce prive te integrarea în societate a persoanelor cu handicap. Referitor la criteriile economice de aderare, Raportul de ar confirm faptul c România îndepline te aceste criterii i c î i men ine stabilitatea macroeconomic , dar se recomand intensificarea eforturilor, în acest sens, pân la data aderarii. Printre domeniile care reprezint , înc , un motiv serios de îngrijorare, stipulate în ultimul Raport de ar , i în care ara noastr ar trebui s ia m suri imediate i decisive se afl i domeniul securit ii Uniunii europene. România trebuie s - i demonstreze capacitatea de a contribui la securitatea Uniunii europene, securizând viitoarele grani e externe ale Uniunii europene i eradicând corup ia în acest domeniu. Enciclopedia online Wikipedia defineste România ca fiind ³o ar cu un sistem democratic solid, cu un stat de drept ce respect drepturile omului i dreptul la libera exprimare, cu o economie ce func ioneaz conform principiilor economiei de pia » [http://fr.wikipedia.org/wiki/économie_de_la_roumanie]. Referitor la profilul economic al României, aceea i surs men ioneaz faptul c ara noastr beneficiaz de o mân de lucru calificat i ieftin , de o fiscalitate atractiv , de o pozi ie geostrategic favorabil , iar toate aceste caracteristici ale României o vor transforma într-un ³paradis al delocaliz rilor´. Jurnalul francez La Tribune [www.latribune.fr/Dossiers/europe.nsf] se refer la România în aceia i termeni: se spune, deci, c viitoarea aderare a României i a Bulgariei

36

la Uniunea european ar putea transforma cele dou ri într-un ³adevarat aspirator de capital´. În ceea ce prive te influen a României asupra viitorului Uniunii europene, enciclopedia online Wikipedia consider c pozi ia strategic a României va influen a politica Uniunii europene din punct de vedere al rela iilor cu rile din Europa de est, Orientul Mijlociu i din Asia. În plus, prin Ini iativa de Cooperare Sud-est European (SECI), România are posibilitatea de a- i demonstra pozi ia de leader în aceast regiune. Presa din Uniunea european acord o importan considerabil pozi iei geopolitice i geostrategice a României, îns nu uit s men ioneze i dezavantajele pe care Uniunea european le-ar putea avea în urma ader rii României la UE. Pe 1 februarie 2006, International Herald Tribune dezbate extinderea Uniunii europene în Balcani din punct de vedere al stabilit ii în aceast zon . Articolul respectiv include România i Bulgaria în categoria rilor balcanice care vor fi, în ciuda refuzului Constitu iei europene, ³p storite´ spre Uniunea european . Motivul pentru care rile balcanice s race (România, Bulgaria i rile din fosta Iugoslavie), a a cum sunt ele prezentate în articolul respectiv, vor fi acceptate de c tre rile bogate din Europa occidental , în rândul lor, este acela c ³este mai bine s export m stabilitate decât s import m instabilitate´, a a cum afirma Olli Rehn, comisarul pentru extindere, într-un recent înterviu. Conform revistei online EUObserver [http://euobserver.com], opinia public din rile membre ale Uniunii europene ar putea contribui la amânarea ader rii României la UE cu înc un an. Articolul din EUObserver prezint pozi ia diploma ilor europeni care consider c opinia public din Fran a i din Olanda ri îngrijorate din cauza extinderii Uniunii europene » va fi luat în considerare în momentul în care se va pune problema amân rii ader rii României i a Bulgariei cu înc un an. Se pare, de asemenea, c unul din motivele pentru care cet enii francezi i olandezi au refuzat Constitu ia european ar fi chiar îngrijorarea lor în leg tur cu extinderea Uniunii europene. Trebuie, de asemenea, subliniat faptul c îngrijorarea opiniei publice franceze se refer la eventuala aderare a Turciei la Uniunea european , neconsiderând aderarea României i Bulgariei în aceia i termeni. Se recunoaste, totu i, faptul c Fran a a fost întotdeauna un aliat al României, iar opinia public francez este mai îngrijorat de aderarea Turciei i a rilor balcanice la UE. Dezb tând posibilitatea amân rii procesului de aderare a României la UE, acela i ar trebui s se EUObserver afirma c aceast eventualitate nu este realist i c întâmple ceva extrem de serios pentru ca aderarea s fie amânat », i, în plus, aceasta ar trimite un semnal negativ în zon ». De altfel, România i Bulgaria, se spune în acela i articol, chiar dac intr în UE în anul 2007, vor fi excluse de la participarea la anumite politici ale UE, cum ar fi justi ia i afacerile interne, precum i la anumite segmente din pia a comun . Deci, conform unui cercetator bulgar, Lessenski, Äîntrebarea real este nu când aceste ri vor deveni state membre, ci care va fi statutul lor´, referîndu-se i la posibilitatea ca Bulgaria s fie exclus i din politica de cooperare judiciar în materie civil i penal . În plus, conform aceleea i surse, unii speciali ti consider c amânarea nu reprezint o modalitate de a ajuta cele dou state s ating standardele europene, iar, în ceea ce prive te discu ia asupra amân rii ader rii, unele opinii consider c aceast incertitudine asupra datei integr rii este pozitiv pentru c în cele dou ri reformele au

37

fost întotdeauna f cute atunci când au existat presiuni, în timp ce altele consider , mai degrab , c o amânare ar cauza o criz politic în cele dou ri care nu ar face decât s încetineasc reformele.

IX. EVOLU II GEOPOLITICE SPA IU SOVIETIC

I GEOSTRATEGICE

ÎN FOSTUL

Pr bu irea Uniunii Sovietice a antrenat în zona Caspic i Caucazian procese geoplitice i geostrategice care au c p tat, mai ales în ultimii ani ai secoluluiXX i începutul veacului urm tor, o amploare f r precedent în istoria rela iilor interna ionale.Regiunea a devenit o zon de interes pentru ³juc torii´ geostrategici ai mediului interna ional contemporan nu numai pentru c aici au ap rut crize de tot felul care au pus în pericol pacea i stabilitatea regional a a cum au fost recentele crize din Kîrghistan i Uzbechistan ci i pentru c , în ultimii ani, in regiune s-au produs importante muta ii geopolitice. In primul rînd ,dup 2001, Asia Central a devenit o zon tampon i o baz de sus inere a luptei împotriva terorismului interna ional. În al doilea rînd zona este considerat de mul i speciali ti i anali ti ca fiind principalul rezervor de materii prime, în special de resurse energetice, pentru urm toarele decenii i prin urmare i principalul ³poligon´ al luptei pentru controlul atît al z c mintelor cît i al ³magistralelor´ de transport spre principalii consumatorii. Nu în ultimul rînd este o zon de interferen a unor ³blocuri´ de cultur i civiliza ie datorate actorilor care au st pînit zona de-a lungul istoriei i care ast zi î i pun puternic amprenta asupra mentalului colectic i individual i practic influen eaz comportamentul politic în rela iile interna ionale ale acestor actori. Dispari ia hegemoniei sovietice a f cut posibil, dup multe secole, ca populatia din sudul Caucaziului i Asia Central s aib propriul stat,ins , pe o baz ideologic i un tip de modelare institu ional greu de definit. Orientarea Georgiei spre democra ia occidental a constituit un exemplu pentru largi straturi ale popula iei din rile vecine ei dar nu sînt de neglijat reac iile celor care identific Occidentul cu r ul sau ³îngrijor rile´ Moscovei care î i vede astfel amenin at un spa iu considerat ca apar inîndu-i prin tradi ie.Regiunea se caracterizeaz printr-un accentuat deficit de securitate, instabilitate economic , omaj i s r cie, institu ii politice i ale societ ii civile în curs de formare, înc lc ri frecvente ale drepturilor omului, corup ie i radicalism islamic. Evolu iile politice i geopolitice sînt de multe ori imprevizibile în aceast parte alumii i au luat prin surprindere chiar i pe cei mai valoro i anali ti politici i diploma i. Tranzi ia spre o nou societate în rile din Asia Central este încorsetat de faptul c acestora le lipse te o solid experien în materie de statalitate. ocul pr bu irii URSS le-a g sit nepreg tite. Valorile democra iei fie c nu sîn cunoscute fie c sun viciate prin modul cum se aplic de i se abuzeaz în discursul politic de aceste no iuni Nici din punct de vedere religios regiunea nu are o situa ie mai bun . Dup ob inerea independen ei refacerea institu iilor religioase a fost o prioritate pentru toate cele cinci state. In Turkmenistan, de exemplu, erau înainte de 1980 doar patru moschei. In 1994 num rul lor a crescuse la 181 iar altele 100 erau în curs de

38

finalizare.În Uzbekistan erau înainte de 1989 doar 300 de moschei iar în 1993 cifra crescuse la peste 5000. aceea i tentin o întîlnim i în cel lalte state din zon Problema nu este cre terea num rului de institu ii religioase ci intensificarea propagandei politice pe suport religios. Lipsa unei ideologii nationale în efortul de construc ie statal pentru aceste ri a fost înlocuit cu ideologia islamic i de aici riscul cre terii fundamentalismului islamic generator de crize i conflicte intercomunitare.Acest lucru este posibil datorit particularit ii istorice în care au evoluat aceste ri. Inainte de secolul al XX-lea ideea de na ionalitate i etnicitate a lipsit în regiune iar dup aceast dat a avut traiectorii diferite fa de Europa datorit apartenen ei la imperiul arist.Con tiin a c liderii lor politici trebuie s apar in majorit ii era str in comunit ilor din regiune.Prin tradi ie hanatele erau conduse de elite minoritare care stabileau regulile de conducere bazate pe for . i tot tradi ia arat c aceste elite apar ineau ,de regul , triburilor care invadau o zon sau alta din Asia Central . Din ra iuni politice sovieticii au creat identit i etnice distincte trasînd astfel si grani e care în mare parte exist i ast zi. A opera cu etnicitatea i con tiin a na ional ca elemente de m surare a gradului de solidaritate a membrilor din comunit ile din zon este o eroare. Oliver Roy analizînd situa ia din aceste ri propune un indicator de solidaritate rezultat din cercetarea etno-cultural a acestor comunit i²qawms care este împrumutat din denumirea unui tip de organizare la nivel localEl apreciaz c aceste ³na iuni´ par a fi fabricate în sovietism f r s aib multe în comun cu na iunea care a ap rut i evoluat în civiliza ia occidental . Reputatul analist Robert M. Cutler crede c pentru a în elege bine aceast regiune studiul i analiza ar trebui s parcurg apte trepte. Cea mai des folosit este analiza la nivel statal. Fiecare ar are o identitate politic bine definit în sistemul rela iilor interna ionale i î i promoveaz propriile interese. Nivelul regional este uzitat mai ales cînd se analizeaz evolu iile politice, economice sau de securitate. Cele cinci ri au tr s turi comune din punct de vedere geopolitic i geostrategic.Resursele naturale i într-o oarecare m sur i geografia acestor state fac posibil tratarea acestui spa iu ca o regiune distinct . Sint importante i cercet rile pentru aceast zon din perspectiv metaregional sau chiar global . Evolu iile de orice natur din Asia Central nu pot fi corect apreciate dac nu se iau în calcul natura relatiilor pe care t rile din zon le au/promoveaz cu vecinii, mai ales cu Federa ia Rus , Turcia sau chiar Iranul care au propriile lor interese geoplitice i geostrategice în aceast parte a lumii. Dup atentatele din 11 aeptembrie 2001 i declan area r zboiului contra terorismului prezen a marilor actori ai lumii contemporane în acest spa iu este de necontestat. Evolu iile din aceast parte a lumii sînt urm rite cu interes deoarece evenimentele politice, economice sau militare au urmari cu caracter global în ceea ce prive te securitatea si stabilitatea în sistemul rela iilor internationale contemporane.

39

X. GEOPOLITICA M RII NEGRE Când vorbim de Marea Neagr , în elegem al turi de litoralul st pânit de-a lungul M rii Negre i cu gurile Dun rii, putin a de afirmare în lume, dreptul legitim al poporului român de a se putea afirma pe plan interna ional. Dac facem o analiz geoistoric , putem afirma c Marea Neagr a fost foarte ospitalier , înc din antichitatea îndep rtat , bucurându-se de o faim pozitiv , în pofida furtunilor care o traverseaz . De i închis din toate p r ile, strâmtorile i-au ispitit pe cor bierii antichit ii, s încerce necunoscutul, prin exerciatarea spiritului de aventur i a poftelor de câ tig. Marea Neagr înseamn dincolo de considerentele geografice, un paradox geopolitic, explica ia constând, dup cum am v zut, în îndelungata istorie a acestui bazin maritim. Marea Neagr une te i separ dou mari religii-dou mari culturi i mentalit i: nordul ortodox i sudul islamic. România, prin pozi ia sa geografic , are ansa s reu easc în plan geopolitic, politic i cultural, în regiunea Europei centrale i sud-estice, mizând pe orientarea istoric a poporului roman, pe aplicarea modelelor socio-economice vest europene, având posibilit ile de integrare în structurile europene i euro-atlantice. Pozi ia, în contrast cu întinderea, reprezint elementul de geografie politic , pe care, Simion Mehedin i l-a eviden iat în ideea de a încadra România pe axa Carpa i-Europa central -zona preasiatic În zona de proximitate a României, vedem înregistrându-se unele muta ii spectaculoase, în planul reconfigur rii raportului de for e la scar regional , prin apari ia i dispari ia de pe arena interna ional a unor state i redimensionarea unor noi frontiere Interesante sunt i pozi iile diferitelor state riverane M rii Negre, asupra noii strategii euro-atlantice la Marea Neagr . Evident c Rusia, cea mai mare putere regional , este interesat de aceast regiune. În viziunea lui Alexander Dughin independen a Ucrainei poate avea sens în calitate de coridor sanitar, deoarece elementele opuse ca orientare geopolitic nu permit acestei ri s adere nici la blocul de sest nici la cel de vest. Acest teritoriu este împ r it în câteva zone corespunz toare gamei de realit i geopolitice i etno-culturale. Abordând aspectele legate de România i Moldova, Dughin accept ideea c acestea reprezint p r i ale unei regiuni geopolitice unice, dar unicitatea este doar un etnos ortodox unitar, la limba de origine romanic ad ugându-se elemente culturale i lingvistice din anturajul slav. Ucraina, este interesat de aceast zon , în primul rând datorit situ rii sale geografice, într-o zon bogat în surse energetice, dar i de calitatea sa de membru în diverse organiza ii politice i economice regionale În viziunea lui Borys Tarasyiuk, amenin rile din regiunea M rii Negre î i au originea atât în exterior cât i în interior. Printre cele mai importante se pot re ine: intensificarea influen ei geopolitice a institu iilor interna ionale i a altor state, care, în încercarea de a- i rezolva diferendele i de a- i satisface propriile interese ajung s le ignore pe cele locale; incapacitatea regional de a creea noi structuri i mecanisme eficiente de înt rire a securit ii i ap r rii, dar i incapacitatea institu iilor interna ionale de a veni cu solu ii eficiente i coerente în cazul unor conflicte acute; conflictele politice nesolu ionate i poten ialul lor de escaladare i de r spândire; instabilitatea politic na ional accentuat într-o serie de

40

state din regiune;competi ia regional extern la resurse.

i intern pentru c ile de transport i acces

În viziunea ucrainean , Alian a de Nord poate s joace un rol cheie în stabilizarea i ap rarea M rii Negre, aducând în acest sens urm toarele argumente: principala sarcin a Alian ei este de a sus ine pacea i stabilitatea;în realizarea sarcinii sale, N.A.T.O ar putea ajuta i la îmbun t irea climatului economic în regiune; N.A.T.O. poate contribui la p strarea i regenerarea mediului înconjur tor prin sprijinirea implement rii programelor tiin ifice i tehnologiiile interna ionale. Referitor la rolul Uniunii Europene, partea ucrainean consider c aceasta s-a impus în zon prin implementarea unor programe: ATCSE (Asisten a tehnologic pentru C.S.I.); TRACECA (Culuarul de transport transeuropean) i INOGATE (Proiect pentru resursele de petrol i gaze), ceea ce subliniaz i importan a strategic a M rii Negre. Unii speciali ti în geopolitic i geostrategie afirm c , datorit a ez rii i a istoriei ei, na iunea cea mai instabil din caucaz, ar fi, cea georgian . Totu i, în contextul actual, Georgia se apropie tot mai mult de Europa În aceast ar , a c rei istorie mai îndep rtat i chiar apropiat a fost destul de zbuciumat , în fa a complexelor interac iuni ale for elor interne i externe, ar trebui s se urm reasc o politic a echilibrelor, de dezvoltare economic , de reconciliere na ional i de rezolvare pa nic a diferendelor de ordin etnic. Viitoarea securit e în Europa de Est se va baza pe trei mari areale- BalticaAdratica i Marea Neagr . Pasul urm tor dup cum se sugereaz , îl reprezint creearea unui Sistem de securitate al M rii Negre, care s includ Turcia, Bulgaria, România, Georgia, Ucraina, ca membre N.A.T.O i Rusia ca partener separat, dar de încredere, care s fie legat de sistemul de securitate al M rii Baltice, prin intermediul Ucrainei i Poloniei i s traseze astfel, arhitectura vast a securit ii eurpene de la Baltica la Marea Neagr . Includerea Adzerbaidjanului în sistemul de securitate al M rii Negre, poate deschide pie elor europene i americane accesul la rezervele caspice de petrol. rile din Caucazul de sud, v d în vecin tatea M rii Negre, o prioritate a politicii externe. Astfel, Armenia utilizeaz conceptul de europenizare stadial a regiunii Caucazului de sud- Marea Neagr . Acest concept de europenizare stadial este în eles în mai multe etape: transfigurarea politic a ceea s-a numit odat Trans- Caucaz, în Caucazul de sud. Ast zi, fa de conexiunea cu Rusia, Caucazul de sud are leg tur diract cu Iranul, o dimensiune turc i leg turi supra regionale cu S.U.A., U.E. i Orientul Mijlociu; a doua faz a europeniz rii ar fi reprezentat de arhitectura european i euro-atlantic extins ; a treia faz , în completarea celei de-a doua, de trecere de la schi area identit ii regionale de tranzi ie, spre o viitoare unitate geopolitic , idee care ar fi împ rt itr i de rile central europene, Germania, Fran a, Anglia, etc., dar i de Armania, Georgia, Lituania, Adzerbaidjan, Turcia. În Azerbaidjan se vorbe te de importan a rilor din Caucazul de sud, determinat în primul rând de vecinii direc i-Rusia, Iran i Turcia, trei juc tori regionali puternici, a c ror concuren pentru influen în aceast zon , reprezint un factor critic pentru securitatea regiunii Atât Azerbaidjanul cât i Georgia, au avut de suferit de pe urma existen ei unor regiuni autonome-sub suzeranitatea Rusiei-, pe teritoriul lor, interven ia ruseasc în conflictele secesioniste din Abhazia i Osetia de Sud, în Georgia i Karabah, a produs pierderea controlului asupra unor regiuni, conflictele având drept consecin e,

41

printre altele, crearea pe scar larg a unor urgen e umanitare; distrugerea c ilor de comunica ii; un num r mare de persoane dislocate, refugia i, etc. N.A.T.O, Uniunea European i Rusia, pot reprezenta cadrul legitim menit s influen eze în mod pozitiv dezvoltarea din rile fostelor state sovietice din zona M rii Negre. Împ rt irea interesului comun, reprezint în opinia noastr singura strategie care poate fi aplicat cu succes. Uniunea European i-a îndreptat aten ia spre Zona M rii Negre Astfel, la 12 mai 2004, Comisia European a publicat propunerile pentru Politica de securitate european , documentul con inând ni te principii generale, fiecare stat trebuind s formuleze detalii semnificative a Planurilor de ac iune, începând cu Republica Moldova i Ucraina. În documentul amintit, Uniunea European a oferit rilor din aceast regiune: mai multe fonduri dup anul 2007; noi reguli de folosire a fondurilor de ajutor existente; integrarea treptat în unele pie e europene; alte promisiuni vagi, legate de dialog politic, spirit de cooperare în domeniul securit ii, dar f r nici o promisiune de aderare, ceea ce îi dezarmeaz , evident atractivitatea.

XI. GEOPOLITICA I GEOSTRATEGIA RESURSELOR PETROLIERE La doar cîtiva ani de la încheierea r zboiului rece, analistul Zbigniew Brzezinski, in lucrarea sa, devenita celebra, "The Grand Chessboard" ("Marea tabla de sah) atr gea aten ia c disputa pentru suprema ie se va muta în Asia Central ."Eurasia , constata acesta,este tabla de sah pe care se joaca lupta pentru suprematia mondiala", deorece acesta urma s devin principalul bazin din care urma ca lumea dezvoltat tehnologic s se aprovizioneze cu energie. Evenimentele care au avut loc în spa iul caspic i caucazian în ultimii ani ca si cele mai recente, care au inut mult timp prima pagin a principaleleor cotidiene din lume-disputa energetic ruso-ucrainean -- , par sa confirme faptul c rivalit ile geopolitice sînt ast zi, tot mai mult, legate de controlul i transportul resurselor energetice spre marii consumatoridar dar i faptul c aceste rivalit i nu se vor mai tran a prin conflicte caracteristice paradigmei claussewitziene. Avantajele i cî tigurile strategice nu vor mai fi cu necesitate, ca în secolele anterioare, rezultatul confrunt rilor militare dup cum nici pierderile de pozi ii strategice în spa ii considerate vitale pentru diferite puteri nu le vor determina pe acestea s recurg la r zboi pentru a le cî tiga. Extinderea UE i a Alian ei Nord Atlantice au fost percepute de Moscova drept pierderi majore în ceea ce prive te spa iile de interes. Anali tii au apreciat c pentru Moscova, "revolutia portocalie" ucrainean a reprezentat o prima manifestare dintr-o serie de evenimente - o nota discordant , depasit ca important numai de dizolvarea Uniunii Sovietice in decembrie 1991. Rusii au considerat prabusirea URSS drept momentul in care si-au pierdut imperiul si se tem ca "revolutia portocalie" ar putea ramîne in istorie drept momentul in care Rusia si-a pierdut in mod iremediabil imaginea de mare putere. Ucraina este perceput de elita politic de la Kremlin, indiferent de culoarea sa politic , importanta pentru ap rarea pe termen lung si supravietuirea statului rus. Nu este v zut ca o problema de apropiere etnica, desi partea de est a Ucrainei adaposteste cea 42

mai mare comunitate ruseasca din lume ci una geostrategic . Ast zi, nu numai ca reprezinta nodul de tranzit al gazelor naturale rusesti catre Europa, ci si un punct de legatur pentru aproape toat infrastructura acesteia dintre Est si Vest. Se estimeaz c 93% din exportul de petrol i gaze al Rusiei c tre Occident trece pe teritoriul ucrainean. Ucraina are, a a cum aprecia Peter Zeihan un prestigios analist de la Stratfor, o centralitate care îi confer un atuu important în disputa cu Moscova. Pe de alt parte trebuie men ionat faptul c aceast ar dispune de a doua infrastructur de transport a gazelor, ca m rime , din Europa: 35 300 km de re ea cu o capacitate de transport de 29 de miliarde metri cubi de gaz. Disputa din domeniul energetic ce a atins un maxim în primele zile ale noului an a avut în opinia celor mai mul i anali ti o miz politic foarte important . Kievul, considera Moscova, trebuie pedepsit pentru "glorioasa revolutie portocalie", dar mai ales pentru apropierea de Occident in care s-a lansat in ultimul an. Armele cu care s-a desf urat acest r zboi n-au fost cele clasice dar nu se poate spune c intensitatea confrunt rii a fost una mic sau medie deoarece miza nu a fost mic . Cu Ucraina pe orbita sa, Rusia isi mentine coerenta strategica si consider c are o ans de a-si rec p ta, in cele din urma, statutul de superputere. In absenta Ucrainei, statutul Rusiei in calitate de putere regional risc sa devin precar, iar perspectiva dezintegrarii Rusiei poate p r si t rîmul ridicolului pentru a intra în cel al posibilului. ³Atacul´ lansat de la Kremlin s-a tradus in cererea ultimativ adresat non alant, dar nu mai putin amenintator, ca Ucraina s pl teasc de aproape cinci ori mai mult gazele pe care le import .Presa occidental a sesizat prompt caracterul politic al acestui r zboi. Cotidianul ³The Times´ de exemplu, sublinia în una din esi iile sale c în acest context gazele naturale reprezinta "arma politica" a Moscovei in cadrul "noului Razboi rece", iar BBC aprecia c o putere crescind a Gazprom-ului care poate fi comandat politic de la Kremlin inseamn o cre tere a influen ei geopolitice a Rusiei iar aceasta are deja o bogat experien din perioada r zboiului rece cînd a folosit cu succes aceast arm asupra blocului comunist Est european. Aceast confruntare s-a purtat aparent în logica strategiilor de negogiere economic . Miza geopolitic i impactul asupra arhitecturii rela iilor de putere pe continentul european i nu numai a fost dat de reac iile geostrategice ale marilor actori consumatori de energie care au fost tot aparent pe fundalul disputei. Acela i analist de la Stratfor Peter Zeihan, ilustreaz acest aspect cu impactul pe care îl poate avea aceast disput asupra Germaniei. ³In Germania, apreciaz analistulamintit, mai mult decat in orice alt stat european, puterea se bazeaza pe pozitionarea geografica si pe forta economica. Avand in vedere forma mai putin buna in care se afla principalul mecanism aprobat pentru indeplinirea ambitiilor germane - Uniunea Europeana, Berlinul nu dispune de alte variante pentru a-si atinge interesele. In absenta resurselor energetice necesare avansarii economiei, Germania isi va mentine statutul de putere geopolitica lipsita de vigoare de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dup cum se cunoa te criza a fost aplanat . În termenii jocului politic i al jocului de imagine p r ile implicate în disput s-au declarat, fiecare n parte, nu numai cî tig toare ci i au afirmat c au tras înv t mintele de rigoare. Premierul ucrainean Iuri Ehanurov a declarat de exemplu, c Ucraina a tras inv t minte din criza avut cu Moscova si c de acum inainte isi va reduce "intr-o maniera drastic consumul sau de gaze naturale". "Concluzia este ca o reala independenta a Ucrainei nu este posibila decat

43

in conditiile unei independente energetice", a subliniat seful Guvernului de la Kiev in cadrul unei conferinte de pres . Este rîndul anali tilor politici i al speciali tilor în geopolitic i geostrategie s trag concluziile de rigoare i s ofere expertiza necesar factorilor de decizie politic pentru ca statele s aib reac ii potrivite la asemenea tip de confrunt ri de care lumea începutului de secol XXI nu va duce lips . Este tot mai pu in probabil ca în viitor s fie proiectat a strategie coerent i realist în domeniul securit ii na ionale f r s fie identificate riscurile i amenin rile majore la adresa securit ii energetice a comunit ilor umane i mai ales f r s fie identificate solu iile posibil de adoptat în asemenea tip de confrunt ri. Petrolul, gazele naturale , apa i reursele de hran vor deveni tot mai rare. Într-o stare de mare penurie, dac nu se vor descoperi altenative viabile, statele vor c uta s controleze de baz i s impun ra ionaliz ri în utilizare. În aceste condi ii este posibil s creasc poten ialul conflictual în rela iile interna ionale i numai încorporarea unor strategii de comunicare adecvate în strategiile de securitate vor putea s atenueze potentialul conflictual. Este posibil ca în asemenea situa ii panoplia zeului Marte s se îmbog easc i s se diversifice cu noi forme de conflict i de criz ceea ce va impune noi solu ii i adapt ri ale armatelor. La doar cîtiva ani de la încheierea r zboiului rece, analistul Zbigniew Brzezinski, in lucrarea sa, devenita celebra, "The Grand Chessboard" ("Marea tabla de sah) atr gea aten ia c disputa pentru suprema ie se va muta în Asia Central ."Eurasia , constata acesta,este tabla de sah pe care se joaca lupta pentru suprematia mondiala", deorece acesta urma s devin principalul bazin din care urma ca lumea dezvoltat tehnologic s se aprovizioneze cu energie. Evenimentele care au avut loc în spa iul caspic i caucazian în ultimii ani ca si cele mai recente, care au inut mult timp prima pagin a principaleleor cotidiene din lume-disputa energetic ruso-ucrainean -- , par sa confirme faptul c rivalit ile geopolitice sînt ast zi, tot mai mult, legate de controlul i transportul resurselor energetice spre marii consumatoridar dar i faptul c aceste rivalit i nu se vor mai tran a prin conflicte caracteristice paradigmei claussewitziene. Avantajele i cî tigurile strategice nu vor mai fi cu necesitate, ca în secolele anterioare, rezultatul confrunt rilor militare dup cum nici pierderile de pozi ii strategice în spa ii considerate vitale pentru diferite puteri nu le vor determina pe acestea s recurg la r zboi pentru a le cî tiga. Extinderea UE i a Alian ei Nord Atlantice au fost percepute de Moscova drept pierderi majore în ceea ce prive te spa iile de interes. Anali tii au apreciat c pentru Moscova, "revolutia portocalie" ucrainean a reprezentat o prima manifestare dintr-o serie de evenimente - o nota discordant , depasit ca important numai de dizolvarea Uniunii Sovietice in decembrie 1991. Rusii au considerat prabusirea URSS drept momentul in care si-au pierdut imperiul si se tem ca "revolutia portocalie" ar putea ramîne in istorie drept momentul in care Rusia si-a pierdut in mod iremediabil imaginea de mare putere. Ucraina este perceput de elita politic de la Kremlin, indiferent de culoarea sa politic , importanta pentru ap rarea pe termen lung si supravietuirea statului rus. Nu este v zut ca o problema de apropiere etnica, desi partea de est a Ucrainei adaposteste cea mai mare comunitate ruseasca din lume ci una geostrategic . Ast zi, nu numai ca reprezinta nodul de tranzit al gazelor naturale rusesti catre Europa, ci si un punct de legatur pentru aproape toat infrastructura acesteia dintre Est si Vest. Se estimeaz c

44

93% din exportul de petrol i gaze al Rusiei c tre Occident trece pe teritoriul ucrainean. Ucraina are, a a cum aprecia Peter Zeihan un prestigios analist de la Stratfor, o centralitate care îi confer un atuu important în disputa cu Moscova. Pe de alt parte trebuie men ionat faptul c aceast ar dispune de a doua infrastructur de transport a gazelor, ca m rime , din Europa: 35 300 km de re ea cu o capacitate de transport de 29 de miliarde metri cubi de gaz. Disputa din domeniul energetic ce a atins un maxim în primele zile ale noului an a avut în opinia celor mai mul i anali ti o miz politic foarte important . Kievul, considera Moscova, trebuie pedepsit pentru "glorioasa revolutie portocalie", dar mai ales pentru apropierea de Occident in care s-a lansat in ultimul an. Armele cu care s-a desf urat acest r zboi n-au fost cele clasice dar nu se poate spune c intensitatea confrunt rii a fost una mic sau medie deoarece miza nu a fost mic . Cu Ucraina pe orbita sa, Rusia isi mentine coerenta strategica si consider c are o ans de a-si rec p ta, in cele din urma, statutul de superputere. In absenta Ucrainei, statutul Rusiei in calitate de putere regional risc sa devin precar, iar perspectiva dezintegrarii Rusiei poate p r si t rîmul ridicolului pentru a intra în cel al posibilului. ³Atacul´ lansat de la Kremlin s-a tradus in cererea ultimativ adresat non alant, dar nu mai putin amenintator, ca Ucraina s pl teasc de aproape cinci ori mai mult gazele pe care le import .Presa occidental a sesizat prompt caracterul politic al acestui r zboi. Cotidianul ³The Times´ de exemplu, sublinia în una din esi iile sale c în acest context gazele naturale reprezinta "arma politica" a Moscovei in cadrul "noului Razboi rece", iar BBC aprecia c o putere crescind a Gazprom-ului care poate fi comandat politic de la Kremlin inseamn o cre tere a influen ei geopolitice a Rusiei iar aceasta are deja o bogat experien din perioada r zboiului rece cînd a folosit cu succes aceast arm asupra blocului comunist Est european. Aceast confruntare s-a purtat aparent în logica strategiilor de negogiere economic . Miza geopolitic i impactul asupra arhitecturii rela iilor de putere pe continentul european i nu numai a fost dat de reac iile geostrategice ale marilor actori consumatori de energie care au fost tot aparent pe fundalul disputei. Acela i analist de la Stratfor Peter Zeihan, ilustreaz acest aspect cu impactul pe care îl poate avea aceast disput asupra Germaniei. ³In Germania, apreciaz analistulamintit, mai mult decat in orice alt stat european, puterea se bazeaza pe pozitionarea geografica si pe forta economica. Avand in vedere forma mai putin buna in care se afla principalul mecanism aprobat pentru indeplinirea ambitiilor germane - Uniunea Europeana, Berlinul nu dispune de alte variante pentru a-si atinge interesele. In absenta resurselor energetice necesare avansarii economiei, Germania isi va mentine statutul de putere geopolitica lipsita de vigoare de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dup cum se cunoa te criza a fost aplanat . În termenii jocului politic i al jocului de imagine p r ile implicate în disput s-au declarat, fiecare n parte, nu numai cî tig toare ci i au afirmat c au tras înv t mintele de rigoare. Premierul ucrainean Iuri Ehanurov a declarat de exemplu, c Ucraina a tras inv t minte din criza avut cu Moscova si c de acum inainte isi va reduce "intr-o maniera drastic consumul sau de gaze naturale". "Concluzia este ca o reala independenta a Ucrainei nu este posibila decat in conditiile unei independente energetice", a subliniat seful Guvernului de la Kiev in cadrul unei conferinte de pres .

45

Este rîndul anali tilor politici i al speciali tilor în geopolitic i geostrategie s trag concluziile de rigoare i s ofere expertiza necesar factorilor de decizie politic pentru ca statele s aib reac ii potrivite la asemenea tip de confrunt ri de care lumea începutului de secol XXI nu va duce lips . Este tot mai pu in probabil ca în viitor s fie proiectat a strategie coerent i realist în domeniul securit ii na ionale f r s fie identificate riscurile i amenin rile majore la adresa securit ii energetice a comunit ilor umane i mai ales f r s fie identificate solu iile posibil de adoptat în asemenea tip de confrunt ri. Petrolul, gazele naturale , apa i reursele de hran vor deveni tot mai rare. Într-o stare de mare penurie, dac nu se vor descoperi altenative viabile, statele vor c uta s controleze de baz i s impun ra ionaliz ri în utilizare. În aceste condi ii este posibil s creasc poten ialul conflictual în rela iile interna ionale i numai încorporarea unor strategii de comunicare adecvate în strategiile de securitate vor putea s atenueze potentialul conflictual. Este posibil ca în asemenea situa ii panoplia zeului Marte s se îmbog easc i s se diversifice cu noi forme de conflict i de criz ceea ce va impune noi solu ii i adapt ri ale armatelor.

XII. EVOLU II GEOPOLITICE ÎN SPA II DE CRIZE

I CONFLICTE ( FOSTUL SPA IU IUGOSLAV; ORIENTUL MIJLOCIU; ASIA DE SUDEST)
A. Conflictele din fostul spa iu iugoslav Sfârtecarea violent i sângeroas a Iugoslaviei î i are r d cinile într-o multitudine de factori, atât externi, cât i interni, a c ror ac iune s-a conjugat în perioada 1989-1991. Ea s-a produs îns efectiv, odat cu enun area declara iilor de independen ale Sloveniei i Croa iei, f cute la 25 iunie 1991, i care au deschis tristul orizont al secesiunii.

Conflictele armate între fostele republici iugoslave au cunoscut, din punct de vedere cronologic, mai multe faze de evolu ie. O prim faz este aceea care a opus, ca actori principali, armata federal i for ele armate ale Sloveniei (pentru scurt timp), Croa iei, i ulterior, ale Bosniei-Her egovina. Aceast etap , încheiat în luna mai 1992 odat cu retragerea trupelor federale de pe teritoriul celor dou state, a fost urmat de o alta, în care minorit ile sârbe din republicile secesioniste, organizându-se în trupe paramilitare, s-au opus armat guvernelor nou proclamate i autorit ilor statale proasp t înfiin ate. A treia faz a conflictului aduce fa în fa armata de eliberare a albanezilor din Kossovo i armata federal iugoslav , peste care se suprapun interven iile for elor ONU i NATO în inten ia de a în bu i focarele de conflict i a stabiliza situa ia. Dar, etapa cea mai important i totodat cea care a adus o anumit finalitate chiar i par ial - în acest conflict regional, îl constituie interven ia militar a for elor NATO asupra Serbiei, început la 24 martie 1999, interven ie ce nu s-a bucurat de consensul ONU i care s-a încheiat pe 10 iunie acela i an. Analizând prima etap a conflictelor, i anume interven ia armatei federale în Slovenia pentru a stabiliza situa ia, constat m c , ceea ce trebuia s fie o adev rat demonstra ie 46

de for , a fost de fapt un fiasco, militarii federali întâmpinând o rezisten acerb . Formându-se ideologic ca i o armat de eliberare, ea s-a dovedit a fi perceput îns ca o for de ocupa ie, expus total unui corp de armat sloven bine ales, motivat i preg tit s întind curse. În acest caz, armata federal a cedat rapid, decizia de retragere a trupelor fiind f cut unilateral de c tre Serbia, aceasta urmând s - i retrag for ele i echipamentele de pe teritoriul sloven în termen de 3 luni de zile. O astfel de rezolvare a conflictului, prin abandonarea Sloveniei, se explic prin faptul c aceast provincie iugoslav a fost, cu excep ia provinciei Kossovo, cea mai omogen forma iune statal din punct de vedere etnic de pe teritoriul fostei Iugoslavii, slovenii constituind 90% din popula ia total ; totodat , minoritatea sârb a beneficiat de un bun tratament din partea majorit ii slovene. i, bineîn eles, închiderea conflictului sloven era determinat în mare m sur de dorin a Serbiei de a deschide un nou front, cu Croa ia. Cu totul altfel st teau lucrurile în Croa ia, unde exista o puternic minoritate sârb compact dispus în Slavonia de Est i Krajna. Zonele locuite de sârbi î i proclam autonomia i, ulterior, independen a, cu sprijinul armatei federale. Confrunt rilor militare de pe teritoriul croat li se adaug cele ce izbucnesc în aprilie 1992, în Bosnia-Her egovina, la o lun dup ce aceast fost republic iugoslav î i proclamase independen a. Între timp, proclamarea independen ei Macedoniei a acutizat problemele sârbe ti, determinând pecetluirea destr m rii statului iugoslav. Retragerea militarilor bosniaci i macedonieni din armata federal a avut drept consecin ,,sârbizarea´ armatei iugoslave, în ciuda faptului c acest proces nu era nici liniar, nici scontat, dup cum au confirmat schimb rile succesive i repetate impuse de Belgrad liderilor militari. În luna mai a anului 1992, trupele federale iugoslave încep s se retrag sub presiunea comunit ii interna ionale. Conflictele deja în desf urare în BosniaHer egovina au continuat îns , for elor militare musulmane i croate opunându-li-se cele ale etnicilor sârbi de pe teritoriul fostelor republici iugoslave. Ele se vor prelungi, alternând perioadelor de stagnare, altele de confruntare violent , pân în anul 1995. Na ionali tii sârbi (sus inu i de r m i ele armatei federale, înfrânt pe pozi iile sale) au impus ora ului Sarajevo un foarte lung asediu, care a durat pân la finele anului 1995. Au construit lag re de concentrare, au procedat la masacre sistematice i la expulzarea popula iei civile din locurile de re edin , au recurs la violuri în mas i la atrocit i de nereprodus, cu scopul de a teroriza popula ia i a face ireversibil procesul de purificare etnic astfel început. Lumea a fost cutremurat de oroare, dar guvernele occidentale au r mas neputincioase - singura manifestare demn de men ionat a fost valul generos de solidaritate i ajutoare umanitare din partea asocia iilor de voluntari. Reac ia comunit ii interna ionale fa de conflictul izbucnit între componentele fostului stat iugoslav a fost ezitant i contradictorie. Dup luni de zile de apeluri la calm i la negocieri, ONU a impus embargoul asupra importului de arme c tre statele exiugoslave abia în septembrie 1991. A urmat în luna noiembrie a aceluia i an, impunerea de sanc iuni din partea ONU i UE împotriva Serbiei i Muntenegrului, considerate drept agresoare în acest conflict. Ulterior, în luna martie 1993, ONU autoriza folosirea for ei în impunerea zonei de excludere aerian din Bosnia-Her egovina, trimi ând în regiune for e de men inere a

47

p cii. Al turi de ONU, un rol important în zona iugoslav l-a jucat ( i înc îl mai joac ) NATO, - prin misiunile sale de dezangajare i men inere a p cii, IFOR i SFOR - KFOR, desf urate pe teritoriul fost iugoslav. Interven ia militar a ONU i NATO au f cut ca r zboiul s devin i mai violent, de data aceasta opunându-i pe croa i musulmanilor. Ea a fost determinat în principal de riscul unei extinderi a conflictului înspre Marea Egee, eveniment care ar putea s afecteze NATO, implicând Grecia în conflict. Geopolitica sud-estului european era pe cale s altereze echilibrele, prin ajust ri succesive, ce p reau s urmeze un traseu prin bazinul M rii Egee, bazinul M rii Negre - pân în Caucaz. În acest context, SUA i-a stabilit ini ial, o prezen modest în Macedonia i Albania. A început apoi p trunderea în Croa ia, ajutând-o pe aceasta din urm s î i modernizeze for ele militare. Substituindu-se ONU, SUA a relansat ,,concertul marilor puteri´ din secolul trecut i a constituit a a-numitul ,,Grup de contact´, cu Fran a, Germania, Rusia i Marea Britanie. Împreun au propus un fel de împ r ire a Bosniei care încredin a sârbilor 49% din teritorii i l sa 51% croa ilor bosniaci, propunere îns inacceptabil , deoarece mima suprema ia etnic croat . De aceea, sârbii bosniaci au decis s intensifice opera iunile militare, convin i c Occidentul le este ostil, doar Rusia manifestându- i solidaritatea vis-à-vis de ac iunile acestora i luând atitudini favorabile lor. Profitând de o opera iune militar e uat a trupelor musulmane de eliberare a ora ului Sarajevo aflat sub asediu, sârbii bosniaci au întreprins, în iunie 1995, un atacfulger în enclavele protejate, impunând un nou val de crime i de purificare etnic . Acest episod au determinat Croa ia s intervin în Krajna i Slavonia Oriental , pe care în scurt timp, le-a cucerit. Armata croat , prin mobiliz ri succesive, a început s - i înt reasc pozi iile, cucerind localitate dup localitate i obligând popula ia sârb s se refugieze. Ofensiva croat a afectat atât dispozitivul, cât i efectivele ONU, fiind distruse 98 de posturi de observare i fiind înregistra i 3 mor i i 16 r ni i din rândurile ,,peacekeeperilor´. Ca urmare a insecurit ii, se solicit sprijinul aerian al NATO. Situa ia a devenit i mai incendiar o dat cu producerea unui nou atentat atribuit sârbilor bosniaci, într-o pia din Sarajevo, care a determinat NATO s intervin prin bombardamente masive asupra asediatorilor. Trupele musulmane, al turi de cele ale Croa iei i a Bosniei-Her egovina, au dezl n uit o ofensiv în urma c reia for ele sârbilor bosniaci au fost obligate s se retrag din Sarajevo i din Bosnia Central Aproape întrega popula ie sârbeasc din regiune i-a început exodul înspre Serbia (150.000 de oameni) i spre Bosnia-Her egovina (15.000 de oameni). În urma acestor evenimente, situa ia militar a favorizat interven ia politic a SUA, sprijinit nemijlocit de c tre Germania, dar i de restul statelor occidentale, - astfel încât, conduc torii Croa iei, Bosniei i Serbiei au fost constrân i s semneze la baza militar american Dayton (statul Ohio), un tratat de încetare a ostilit ilor. Acest tratat a fost ratificat în mod solemn la Paris, pe 14 decembrie 1995. S-a convenit ca Bosnia s r mân un stat unitar, constituit din dou entit i, Federa ia Bosnia-Her egovina (croato-musulman ) i Republica Sârb (Srpska), având o puternic autonomie i o constitu ie proprie, cât i posibilitatea de a stabili raporturi privilegiate, prima cu Croa ia i a doua cu Serbia.

48

Presa mondial a salutat cu entuziasm evenimentul, ca pe o reîntoarcere a p cii în Balcani i ca pe sfâr itul unui conflict care, numai în Bosnia, pare c a provocat 200.000 de mor i, un num r greu de calculat de r ni i i peste 3.000.000 de refugia i. Dar, aceast pace era totu i departe, situa ia în zon r mânând deosebit de inflamabil . Violen ele au reînceput în provincia Kossovo în noaptea de 20/21 aprilie 1996, când, un student, Armed Daci, a fost ucis de un sârb. A urmat o manifesta ie spontan de protest, dictat de exasperarea unei popula ii supuse ani la rând represiunii sârbe. Dup câteva ore au avut loc atentate teroriste împotriva civililor i militarilor sârbi. A început atunci o strategie de r zboi, promovat de UCK (Armata de Eliberare din Kossovo) - care a lovit f r discern mânt, victime c zând atât etnicii sârbi, cât i albanezii suspecta i de atitudine nu îndeajuns de antisârb . Pe fondul crizei politice i sociale, în Kossovo intr multe arme, iar ac iunile UCK se înmul esc. Deasemenea, ia amploare i represiunea sârb , pre edintele acestei ri, Slobodan Milo evici, fiind acuzat i f cut r spunz tor de situa ia creat . Interven ia unei for e de impunere a p cii devine singura solu ie pentru instaurarea lini tii în zon , iar stabilitatea ajunge s fie considerat drept un obiectiv pe termen lung. Actualmente problema iugoslava este departe de a fi rezolvat B. Conflictele din Orientul Mijlociu Problemele Orientului Mijlociu au r[d[cini istorice, Dimensiunea geopolitic poate fi în eleas i printr-o analiz istoric . Crearea statului Israel în 1948 a reprezentat unul dintre evenimentele care au marcat decisiv sistemul de rela ii interna ionale al epocii postbelice. Ac iunile politico-diplomatice sus inute ale sionismului, timp de peste o jum tate de secol, au reu it în cele din urm s instituie, dup aproape dou mii de ani, un nou stat pentru poporul evreu. Problema era îns aceea c teritoriul lui Eretz Israel avusese între timp o istorie divergent fa de destinul diasporei evreie ti r spândit în întreaga lume. Dup ce f cuse parte din imperiul roman apoi bizantin, Palestina este cucerit în 636, în urma vestitei b t lii de la Yarmuk, de c tre armata arab a califului Omar. De acum, ea va face parte din teritoriul Islamului, fiind guvernat de diferite entit i politice din cadrul califatelor umayyad, abbasid, fatimid, sau care au urmat acestora: imperiul mongol, statul egiptean mameluc, pentru ca din 1516 s intre în compunerea imperiului otoman. În toat aceast lung perioad , popula ia evreiasc din Palestina era nesemnificativ ± cuprindea mai degrab grupuri de savan i din centrele sfinte ale iudaismului. Abia la sfâr itul secolului al XIX-lea, odat cu apari ia în Europa a mi c rii sioniste ini iat îndeosebi de Theodor Herzl, se pune tot mai mult problema solu ion rii Äproblemei evreie ti´ prin formarea unui stat care s adune na iunea iudaic . Primul r zboi mondial accelereaz lucrurile. Pe de o parte, Ädeclara ia´ ministrului de externe britanic A. Balfour, din 1917 d dea de în eles liderilor sioni ti c dup r zboi Anglia ar accepta formarea unui Äc min na ional´ evreiesc pe teritoriul Palestinei, de i un astfel de termen nu mai ap ruse pân atunci în dreptul interna ional. Pe de alt parte îns , înc din 1916, Anglia i Fran a hot râser , prin acordul secret Sykes-Picot, împ r irea teritoriului Orientului Mijlociu, dup înfrângerea otomanilor. Lucru realizat de altfel prin Conferin a de la San Remo (1920), când se traseaz , destul de artificial, grani ele unor noi state, supuse unui sistem de guvernare prin mandat, adic sub exercitarea efectiv a

49

puterii de c tre puterile înving toare. Noile state vor fi: Siria, Liban ± sub mandat francez, i Transiordania, Irak ± sub mandat britanic. Palestina, în schimb, era condus efectiv de un guvernator britanic. Implementarea declara iei Balfour în primii ani dup r zboi a permis un puternic exod al popula iei evreie ti înspre Palestina, mai întâi din Rusia i dup 1933 din Germania i Europa Central . Repede organiza i, ei întâlnesc îns tot mai mult opozi ia i apoi revolta popula iei arabe, astfel c , din 1939, pe fondul izbucnirii celui de-al doilea r zboi mondial, autorit ile engleze limiteaz drastic imigra ia evreiasc tocmai în momentul de apogeu al politicilor anti-evreie ti naziste. Încheierea r zboiului, revela iile legate de holocaust, sporesc activismul evreu în Palestina i lupta împotriva puterii britanice. În cele din urm Anglia renun la mandatul s u, transferând problema la ONU, care, prin rezolu ia 181 din 1947 propune împ r irea Palestinei într-un stat evreiesc i unui arab, Ierusalimul fiind sub un regim interna ional. În 14 mai 1948, în chiar momentul retragerii trupelor britanice i f r s mai a tepte autorit ile ONU, David ben Gurion proclam în Tel Aviv noul stat Israel, repede recunoscut de SUA i URSS. În schimb îns , principalele state arabe, reunite din 1945 în Liga Arab , nu accept planul de partajare ONU i declar r zboi Israelului. Acest prim r zboi israelo-arab se va termina în 1949 cu o evident victorie a evreilor. Mai mult chiar, teritoriul Israelului se va m ri de la 56 % din Palestina la 78 %. În schimb statul palestinian nu exist : autorit ile palestiniene, împreun cu statele arabe continu s nu accepte partajarea ONU, deci implicit nu recunosc nici legalitatea Israelului. Pân la nimicirea Äentit ii sioniste´ îns , teritoriul palestinian r mas este trecut sub o dubl administrare: f ia Gaza de c tre Egipt iar Cisiordania i Ierusalimul de Est de c tre Transiordania care devine de acum Regatul Ha emit al Iordaniei. În plus, apare i problema refugia ilor palestinieni: aproape jum tate din popula ie arab este nevoit s plece din locurile natale; grupa i în deceniile urm toare în suprapopulate i insalubre tabere de refugia i din rile arabe vecine, ei vor fi principalul creuzet de unde se vor recruta viitorii militan i, na ionali ti iar apoi islami ti. Pân la înfrângerea din 1967, rile arabe vor continua s se considere ca responsabile de problema palestinian , ele coordonând ac iunile de lupt i insurec ie anti-israelian . Liderul este acum neîndoielnic Nasser, devenit erou al lumii arabe dup e ecul alian ei anglo-israelo-franceze de a recupera Suezul i de a alunga pe Rais. Este epoca de aur a ideologiilor socialist-arabe: nasseri tii i ba¶thi tii cuceresc puterea în Egipt, Siria, Irak, Alger, Tunis, îns luptele pentru întâietate fac imposibil împlinirea dezideratului unui mare stat pan-arab. În 1964 Liga Arab ± adic Nasser, formeaz Organiza ia pentru Eliberarea Palestinei, dar Siria va privilegia gruparea Fatah, în timp ce regele Hussein al Iordaniei vrea ca el s fie recunoscut ca suveran al tuturor palestinienilor. Irakul, la rândul s u, sub Kassem i apoi fra ii Aref, î i are propriile sale scenarii asupra Palestinei. Aceasta va fi de altfel situa ia pân în zilele noastre: grup rile i ac iunile palestiniene vor împlini, de cele mai multe ori, politicile statelor care vor sta în spatele lor ± de aici i caleidoscopul nesfâr it i aproape imposibil de în eles al pozi iilor diverse i deseori antitetice ale op iunilor palestiniene. R zboiul de ase zile va pr bu i îns orgoliile arabe: Israelul ocup nu doar Gaza i Cisiordania ci i Ierusalimul de Est i mai ales chiar teritorii arabe: Sinaiul i în l imile Golan. Este un moment cheie al întregii istorii a Orientului Mijlociu: de acum întreg teritoriul palestinian intr într-un regim de zon ocupat militar ± cu toate rigorile ce decurg de aici i, în plus, Egiptul i

50

Siria sunt direct implicate, i nu doar prin sentimentala dorin de a arunca pe evrei Äîn mare´. Schimbarea major este îns aceea c poporul palestinian î i va transfera încrederea dinspre statele arabe înspre grup rile de rezisten palestiniene, care decid în iulie 1967 s continue singure ostilit ile împotriva Israelului printr-o de gheril dublat de Äun r zboi al poporului de lung durat ´. În acela i an eful grup rii Fatah, Yasser Arafat, devine pre edintele Comitetului executiv al OEP. Anii care urmeaz sunt marca i de luptele la grani ele cu Israelul i îndeosebi de numeroasele atentate teroriste f cute de grup rile palestiniene. Sunt anii deturn rilor de avioane i a lu rii de ostateci oper în special a Frontului Popular de Eliberare a Palestinei, grupare marxist , condus de Georges Habache i Nayeh Hawatmeh i a Frontului Democrat de Eliberare a Palestinei, condus de Ahmed Jibril, ambele puternic sus inute de Siria. Ac iunile lor din nordul Iordaniei, unde popula ia refugiat palestinian organizase un adev rat stat în stat, a condus la gravele înfrunt ri cu armata iordanian (Amman, 1970) i la expulzarea liderilor rezisten ei palestiniene, inclusiv a conducerii OEP în Liban. De altfel, în aceast perioad , marcat înc de persisten a r zboiului rece i la nivel de ideologii, toate mi c rile palestiniene sunt de stânga. Rolul URSS este puternic, livrând diferitelor grup ri ale rezisten ei arme i logistic , ca i informa ii i personal specializat în instruirea de gheril . Cu tot dezideratul lor comun ± înfrângerea Israelului sau cel pu in subminarea puterii sale, grup rile sunt puternic marcate de rivalit i, între diferi ii conduc tori sau mai ales între diferitele state-patron ce stau în spatele lor. Lupte interne de care Israelul a tiut întotdeauna s profite, i pe care uneori a i reu it s le provoace, sl bind i mai mult fragila în elegere inter-arab . Este tiut c cei mai mari du mani ai lui Arafat, înc din anii ¶70 au fost, mai mult chiar decât israelienii, grup rile palestiniene rivale, îndeosebi violenta grupare terorist a lui Abu Nidal, aflat în slujba lui Saddam Hussein (1974-1983), apoi a lui Hafez al-Assad (1983-1987), apoi prezent i în Liban i Libia, pentru ca din 1988 s fie din nou la Bagdad, de unde lupt împotriva modera ilor din OEP, ucigând de exemplu pe nr. 2 al Fatah, Abu Iyad, în 1991. R zboiul din Golf schimb din nou datele problemei. Mai întâi, c derea regimurilor comuniste i în special pr bu irea economic a URSS va duce la o accentuat limitare a rolului acesteia în Orientul Mijlociu, pe care fostele aliate Siria i Irak o resimt accentuat. Din 1990, Irakul, în c utarea unei noi identit i i mai ales sus ineri financiare dup inutilul i ruin torul r zboi cu Iranul se va erija tot mai mult în sus in tor al cauzei palestiniene, concurând cu rivalul s u, Siria. De aceea Arafat va deveni un sus in tor al lui Saddam, op iune care, dup înfrângerea Irakului din 1991 se va dovedi dezastruoas . S.U.A. i în parte puterile europene i Rusia, sporesc presiunile pe lâng O.E.P., de acum compromis i par ial izolat datorit pozi iei pro-Saddam, i în special pe lâng guvernul israelian, pentru a ajunge la o solu ie care s satisfac ambele p r i, George Bush afirmând imediat dup victoria opera iunii ÄFurtun în de ert´ c o Äpace global trebuie s fie bazat pe rezolu iile 242 i 338 ale Consiliului de Securitate i pe principiul teritorii contra pace´ R zboiul din Golf distrusese înc o dat fragilul echilibru ce p rea a se instaura prin Conferin a Ligii Arabe de la Casablanca din mai 1989, când membrii s i ajunseser la un acord comun în problema palestinian i în acceptarea planului de pace formulat de O.E.P. la Alger în 1988, bazat pe respectarea rezolu iilor 242 i 338 i recunoa terea dreptului palestinienilor la autodeterminare i la un stat propriu.

51

Crearea unui stat în teritorii ar fi rezolvat i angoasa provocat înc din anii ¶70 de faptul c jum tate din popula ia iordanian este format din palestinieni; ea ar fi stabilizat situa ia în regat, atât securitar cât i economic. Totu i, vestita diploma ie a regelui Hussein trebuia s in seama i de faptul c dup alegerile din decembrie 1989 reprezentarea politic a Fr iei musulmane a ajuns majoritar - ea era semnul unei evidente atitudini islamiste a popula iei, care nu putea fi neglijat . O parte din conducerea Mi c rii de Rezisten Islamice se afl în Amman i ea este înc adepta unei lupte violente împotriva Israelului. Totu i, în perioada imediat urm toare acordului de la Washington din 1993, Iordania î i va normaliza rela ia cu Israelul prin încheierea unui acord de pace, în 26 octombrie 1994. Intransigen a sirian va constitui mai apoi, pe m sura deterior rii i bloc rii acordurilor de autonomie, o alternativ care ar p stra înc demnitatea arab i resursele pentru o presiune eficient asupra Israelului, pe fondul permanentelor compromisuri ale Autorit ii Palestiniene ± e tot atât de adev rat îns c politica Siriei nu a u urat cu nimic eforturile lui Arafat, i prin sus inerea violen elor antiisraeliene ofer pretext Israelului s întârzie acceptarea proclam rii unui stat palestinian. 8. Geopolitica ideologico-pragmatic a Republicii Islamice Iran Iranul a reprezentat, pân la Revolu ia Islamic , unul dintre pilonii strategiei americane de limitare a influen ei sovietice în Orientul Mijlociu dar, totodat , a avut i voca ia unui lider regional. Dup acest eveniment, geopolitica iranian s-a desf urat întro dubl direc ie. Astfel, Iranul devine, pe de o parte, promotorul unor politici islamiste în lumea arabo-musulman , care s impun guvern ri care s se revendice de la principiile islamice. Pe de alt parte îns , Iranul continu s - i p streze acelea i deziderate geopolitice etatiste clasice: o pozi ie dominant în Golf, stabilirea unor politici de echilibru regionale prin care s fie anulat o destabilizare a pozi iei iraniene, limitarea influen ei sovietice i, de acum, americane. Dup 1989, tendin a pragmatic va c p ta o tot mai mare pondere în ac iunile Teheranului, în defavoarea imperativelor ideologice; Iranul refuz totu i s - i sacrifice caracterul teocratic i fundamentele islamice, pe care încearc s le apere printr-o politic de înarmare nuclear . François Thual aprecia c politica extern i în general strategiile geopolitice ale Republicii islamice se bazeaz pe o Ädubl articulare´: mai întâi pe Äun empirism precaut« al c rui prim obiectiv r mâne securitatea intern i extern a rii i stabilitatea frontierelor´, iar apoi pe faptul c ÄIranul se vrea liderul mondial al revolu iei islamice, în numele unui <<pan-sh ¶ism>> care are ca obiectiv nu numai coordonarea comunit ilor sh ¶ite ci de a restaura Islamul sh ¶it în sânul lumii musulmane în perspectiva unei islamiz ri generale a lumii´ Aceast dubl dimensiune ideologicopragmatic , tipic de alminteri spa iului islamic, pare a fi una dintre grilele în care poate fi citit istoria diverselor entit i statale care s-au succedat în ceea ce putem numi, destul de aproximativ, teritoriul persan: Äbalan a între ideologie i pragmatism în deciziile practice ale politicii externe iraniene a fost una dintre cele mai persistente, intrinseci i dificile caracteristici în întreaga istorie iranian , din secolul 6 î.e.n., de când s-a format statul iranian, pân în zilele noastre´. Reprezentativ pentru prima tendin este analiza lui E. Abrahamian, care consider c teoriile i ac iunile lui Khomeyni trebuie desemnate mai degrab sub termenul de Äpopulism´: ÄTeza central a acestei c r i este c <<populism>> e un termen mai apt pentru a descrie pe Khomeyni, ideile i mi carea sa, deoarece acest termen este 52

asociat cu adaptabilitate ideologic i flexibilitate intelectual , cu proteste politice împotriva ordinii existente i cu solu ii socio-economice ce alimenteaz opozi ia meselor fa de status quo. Dimpotriv , eticheta de <<fundamentalism>> implic inflexibilitate religioas , puritate intelectual , tradi ionalism politic, chiar conservatorism social i centralitatea principiilor scriptural-doctrinare. <<Fundamentalism>> implic respingerea lumii moderne, <<populism>> conoteaz încerc ri f cute de na iuni-state de a intra în aceast lume´ Analiza detaliat a politicii externe a Iranului este apreciat de Mohammad Reza Djalili, astfel: ÄPolitica extern a Republicii islamice a Iranului, la fel ca oricare alt politic extern , este condi ionat deopotriv de constrângerile geostrategice, evolu ia situa iei interne, conjunctura interna ional i de asemenea de ideologia afi at de puterea în func ie« Ceea ce distinge totu i aceast ar de majoritatea celorlalte este c în Republica islamic rolul ideologiei, în raport cu celelalte elemente, este vizibil mai important. Într-adev r, politica extern a regimului islamic nu este elaborat , a a cum se întâmpl în general, pornind de la o ideologie de afirmare i de gestiune, ci ea este inspirat , stimulat , structurat i legitimat de o ideologie militant , combativ («) Potrivit discursului oficial al guvernului islamic, regimul î i extrage din înv turile Islamului toate regulile fundamentale ale conduitei sale«, Islamul fiind considerat ca mijlocul i scopul, punctul de plecare i finalitatea oric rei politici, în interiorul ca i în exteriorul rii («) Republica islamic se afirm , mai înainte de toate, ca o ideocra ie, dar o ideocra ie diferit de vreme ce ea se consider de esen divin ´. În realitate, atuurile efective ale Republicii islamice în ob inerea unei fidelit i musulmane generale fa de modelul s u erau destul de pu ine i de fragile, datorate îndeosebi dublei sale singularit i în Orientul Mijlociu. Ca urmare, în ceea ce prive te politica sa de interna ionalizare a revolu iei islamice, îndeosebi în perioada Khomeyni, Teheranul s-a bazat mai degrab pe pan-sh ¶ism decât pan-iranism printr-o activare a comunit ilor sh ¶ite duodecimane din lumea musulman , ac iune v zute ca prima faz a unui proces universal: Äîntr-adev r, a converti din nou Islamul la sh ¶ism însemna a restaura Islamul veritabil i a-l readuce în aceast dinamic de puritate originar i de for revolu ionar , contestatoare a întregii ordini sociale i politice, în vederea unei islamiz ri generale a lumii´. Lumea islamic este în fierbere i expansiune. Globalizarea este perceput ca un proces ce distruge tradi ia culturilor persano-arabe i islamice. La antipod, orice islamist visez s ob in venituri din ce în ce mai mari din exploatarea Äoccidentalilor´. Dac noi am colonizat Africa cu m rgele din sticl i obiecte din alam , în prezent Africa a dezvoltat un întreg comer , bazat pe turism, i care ofer occidentalilor Äm rgele din sticl ´ pe post de suveniruri!Aceasta este lumea pe care am creat-o i care nu s-a adaptat valorilor democratice occidentale... C.Evolu ii geopolitice în Asia de Sud-Est Incepand cu 1978, reformele initiate in China, dupa moartea lui Mao Zedong, au condus la o crestere economica rapida si la implementarea tehnologiei avansate in toate domeniile. Pentru liderii comunisti, era clar ca accesul la resursele energetice, tehnologice si financiare mondiale reprezenta singura modalitate de a asigura succesul Chinei in viitor. Pentru a inlatura orice potentiala piedica economica, regimul de la

53

Beijing a pus in practica un program care sa asigure tarii influenta geopolitica si repozitionare geoeconomica, in raport cu marile puteri. Recent, in publicatia The Washington Times, au aparut extrase dintr-un raport secret ce atrage atentia asupra intentiei liderilor chinezi de a dezvolta forte militare si de a infiinta baze navale de-a lungul liniilor maritime dintre Orientul Mijlociu si Marea Chinei de Sud. Intocmit de Booz Allen Hamilton, firma americana de consulting pe probleme de tehnologie si management strategic in domeniul apararii, si solicitat de directorul Biroului de Strategii, din subordinea Secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, raportul mentioneaza adoptarea unei strategii denumite ³String of Perls³ (Sirag de perle), prin care China urmareste ³construirea de baze navale si stabilirea de legaturi strategice ce sugereaza o dubla destinatie ± atat defensiva, cat si ofensiva´ ± pentru protejarea intereselor sale energetice si sprijinirea obiectivelor de securitate. Tendinta Chinei de a-si exercita suprematia militara si economica in zona nu este noua. Inca de la inceputul anilor ¶90, dupa reprimarea revoltei studentilor din Piata Tiananmen, presedintele tarii din acea perioada, Jiang Zemin, facea publica hotararea Chinei de a deveni o putere dominanta, protejandu-se astfel de actiunile ostile de tipul ³neointerventionismului si neocolonialismului economic´. Un prim pas in acest sens l-a reprezentat ocuparea prin forta, in 1995, a unei insule dintr-un arhipelag aflat in sudul Marii Chinei de Sud, insula considerata a fi in ape internationale si disputata, in egala masura, de Filipine. In urma acestei actiuni, Statele Unite au indemnat tarile din regiune (Filipine, Indonezia, Japonia si Vietnam) la retinere, manifestandu-si insa ingrijorarea cu privire la posibilele pretentii teritoriale sau interdictii de circulatie in Marea Chinei de Sud, care contravin legilor internationale. In prezent, se estimeaza ca in Marea Chinei de Sud se desfasoara peste 50% din comertul mondial, aproximativ 41.000 de nave tranzitand anual apele acesteia, in timp ce prin Canalul Panama trec anual doar 4.000 de nave. Potrivit analistilor, in cazul in care ar controla aceasta zona, China ar putea decide asupra dreptului de tranzit, avand astfel un mijloc de a exercita presiune asupra Japoniei, Coreii de Sud si a altor state din regiune, ale caror schimburi comerciale si energetice depind de transporturile maritime. Acest mod de a controla activitatea din Marea Chinei de Sud ar corespunde cu doctrina geostrategica ³Prima insula din lantul de aparare´, avansata in 1990 de generalul Liu Huaqing, conform careia, pentru a-si asigura securitatea, China trebuie sa controleze intreaga regiune dintre Japonia, Taiwan si Filipine. In afara acestui scop geopolitic, impunerea suprematiei in Marea Chinei de Sud si in alte ape adiacente ar ajuta China sa isi satisfaca in viitor cerintele energetice. In privinta atingerii acestui obiectiv, imediat dupa 1991, un rol important l-a avut stabilirea de relatii politico-economice cu tarile fostei Uniuni Sovietice. Extinderea si consolidarea legaturilor cu Rusia si cu tarile din vecinatate, precum si stabilirea unor aliante de tipul ³Pactului de la Shanhai´, i-au permis Chinei accesul la resursele energetice din Asia Centrala si Orientul Mijlociu, inclusiv prin conducte petroliere de tipul celor din Kazakhstan sau Iran. Dobandirea suprematiei militare este un alt obiectiv al Republicii China, strans legat de interesele sale strategice si de securitate. Daca in urma cu zece ani, serviciile de informatii ale SUA atrageau atentia asupra planurilor si intentiilor Chinei, acum ele

54

mentioneaza fapte. Astfel, conform recentului raport inaintat Secretarului american al Apararii: ‡ in Pakistan, in Portul Gwadar, foarte aproape de Golful Persic, se afla deja in constructie o baza navala unde sunt amplasate instalatii de monitorizare a navelor ce trec prin Stramtoarea Hormuz; ‡ in Bangladesh, in apropiere de Chittagong, se dezvolta facilitati militare; ‡ in Burma (Myanmar, fosta Birmania), au fost construite baze navale; ‡ pe insulele din Golful Bengal, au fost instalate sisteme de culegere a informatiilor. Relatiile stranse pe care le are cu regimul militar de la Rangoon au facut din statul Burma un adevarat ³satelit´ al Chinei in Stramtoarea Malacca; ‡ in Cambodgia, conform intelegerilor semnate in noiembrie 2003, China livreaza armament si sprijina pregatirea militara a trupelor. La randul ei, Cambodgia sustine China in construirea unei cai ferate din sudul tarii, pana la mare; ‡ in Thailanda, China participa cu 20 de miliarde de dolari la construirea unui canal in zona Kra Isthmus, care ar permite navelor sa evite Stramtoarea Malacca. Proiectul acestui canal prevede acordarea de facilitati Chinei, care ar spori infuenta acesteia in regiune; ‡ in Marea Chinei de Sud, in prezent, activitatile sunt concentrate pe protejarea sau interzicerea tranzitului tancurilor petroliere. O importanta aparte se acorda dezvoltarii unor forte militare capabile sa proiecteze puterea aeriana si navala dinspre tarm spre insula Hainan. Toate acestea starnesc ingrijorarea oficialilor de la Pentagon, care considera ca, prin controlul militar al navelor petroliere, China poate reprezenta o amenintare, intrucat ³urmareste atat dezvoltarea unor forte navale care sa asigure controlul liniilor maritime, cat si edificarea unor capacitati defensive, de tipul minelor marine si rachetelor solnava, pentru a impiedica o potentiala blocare a accesului ei la resursele energetice, in eventualitatea unui conflict cu Taiwanul´. Liderii de la Beijing considera accesul la resursele petroliere si de gaze naturale ca fiind vital pentru cresterea economica si se tem ca blocarea acestuia ar putea cauza instabilitate si chiar colapsul natiunii. Toate acestea, in conditiile in care cererile energetice, in special la petrol, vor creste semnificativ in ultimii 20 de ani, de la 75 de milioane de barili pe zi, in 2004, la 120 de milioane de barili, in 2025. XIII. GLOBALIZARE SAU REGIONALIZARE:

POSIBILE TENDIN E GEOPOLITICE MAJORE ÎN SECOLUL XXI
În pofida unei prolifer ri a defini iilor în dezbaterea contemporan , printre acestea fiind men ionate cele referitoare la Äinterdependen acceleratoare´, Äac iune la distan ´ i Äcomprimare spa io-temporal ´, în literatura actual exist pu ine date referitoare la încerc ri de a specifica ce este Äglobal´ în globalizare. Totodat , globalizarea poate fi localizat într-un continuum, al turi de local, na ional i regional sau se poate referi la procese spa io-temporale de schimbare care sus in o transformare în organizarea treburilor omene ti prin legarea i extinderea activit ii umane peste regiuni i continente. F r referire la asemenea conexiuni spa iale în expansiune nu poate exista nici o formulare clar sau coerent a acestui termen. În consecin , speciali tii apreciaz c globalizarea implic , în primul rând, o întindere a activit ilor sociale, politice i economice peste grani e, astfel încât evenimentele, deciziile i activit ile dintr-o regiune a lumii are semnifica ii pentru indivizi i comunit i din regiuni îndep rtate ale globului. Globalizarea face ca, toate conexiunile

55

care transced grani ele s nu fie ocazionale sau întâmpl toare, ci regularizate, astfel încât s reprezinte o intensificare detectabil sau o magnitudine cresc toare a interconect rii, a modelelor de ac iune i a fluxurilor care trec peste societ ile i statele constituante ale ordinii globale clasice. Se apreciaz c , o defini ie satisf c toare a globaliz rii trebuie s surprind toate elementele referitoare la: extensiune, intensitate, velocitate i impact, care sunt cunoscute de fapt ca dimensiuni Äspa io-temporale´ ale globaliz rii. Din aceast perspectiv globalizarea este definit ca un proces (sau un set de procese) care întruchipeaz o transformarea în organizarea spa ial a rela iilor i tranzac iilor sociale analizate în termenii extensiunii, intensit ii, velocit ii i impactului lor, generând fluxuri i re ele transcontinentale sau interregionale de activitate, interac iune i exercitare a puterii. Aceast definire contribuie, în opinia unor speciali ti, la dep irea incapacit ii abord rilor existente de a diferen ia globalizarea de procesele mai pronun at delimitate spa ial, ceea ce putem numi Älocalizare´, Äna ionalizare´, Äregionalizare´ i Äinterna ionalizare´. Din modul în care a fost definit mai sus, globalizarea poate fi deosebit de evolu iile sociale mai restrânse. Localizarea se refer doar la consolidarea fluxurilor i re elelor într-un anumit loc. Na ionalizarea reprezint procesul prin care rela iile i tranzac iile sociale se dezvolt în cadrul unor grani e teritoriale stabilite. Regionalizarea sugereaz o concentrare a tranzac iilor, fluxurilor i interac iunilor dintre grup rile func ionale sau geografice, de state sau societ i, în timp ce, interna ionalizarea se poate referi la interconectarea sau interca iunea dintre dou sau mai multe state-na iune indiferent de localizarea lor geografic . Globalizarea nu este v zut în opozi ie cu procesele mai limitate din punct de vedere spa ial fiind într-o rela ie complex i dinamic cu acestea. Ea poate fi cel mai bine perceput ca un proces sau un set de procese, f r a reflecta o logic linear simpl a dezvolt rii i nici nu prefigureaz o societate sau o comunitate mondial . În schimb, aceasta reflect apari ia re elelor i sistemelor de interac iune i de schimb interregionale. În aceast privin , trebuie f cut distinc ia între angrenarea sistemelor na ionale i sociale în procesele globale mai extinse i orice no iune de integrare global . Consecin ele structurale ale globaliz rii pot fi vizibile atât pe termen scurt cât i pe termen lung, depinzând de modul în care statele i societ ile se adapteaz la for ele globale. Procesul în sine, face obiectul medierii, administr rii, contest rii i rezisten ei guvernelor, agen iilor i oamenilor. Statele i societ ile pot prezenta grade diferite de sensibilitate sau vulnerabilitate la procese globale, astfel încât ajustarea structural intern s varieze în grad i durabilitate. Pe lâng dimensiunile spa io-temporale care schi eaz conturul larg al globaliz rii, exist i dimensiuni care contureaz profilul organiza ional specific, concretizate în infrastructura globaliz rii, institu ionalizarea re elelor globale i exercitarea puterii, stratificarea global i modurile dominante de interac iune global . Ca urmare, globalizarea, afirm unii, poate fi cel mai bine perceput ca un proces sau un set de procese decât ca o stare singular . Aceasta nu reflect o logic linear simpl a dezvolt rii i nici nu prefigureaz o societate sau o comunitate mondial .

56

Se apreciaz c aceasta reflect apari ia re elelor i sistemelor de interac iune i de schimb interregionale. În aceast privin , trebuie f cut distinc ia între angrenarea sistemelor na ionale i sociale în procese globale mai extinse i orice no iune de integrare global . Anvergura spa ial i densitatea interconect rii globale i transna ionale împletesc re ele de rela ii între comunit i, state, institu ii interna ionale, organiza ii neguvernamentale i corpora ii multina ionale, care constituie ordinea global . Aceste re ele care se întrep trund definesc o structur evolutiv care impune constrângeri i în acela i timp confer putere comunit ilor, statelor i for elor sociale. Astfel, Barry Buzan i Robert Jervies consider procesul globaliz rii similar unui proces de Ästructurare´ prin aceea c , este un produs atât al ac iunilor individuale cât i al interac iunilor cumulative dintre nenum rate agen ii i institu ii de pe glob. Globalizarea, este asociat în principiu cu o structur global , dinamic , în evolu ie, de facilitare i constrângere. Structura este puternic stratificat , de vreme ce globalizarea este profund inegal . Aceasta reflect atât inegalit ile existente i genereaz noi procese de includere i excludere, noi înving tori i învin i. În acest context globalizarea poate fi în eleas ca un set de procese de structurare i stratificare. Pu ine arii ale vie ii sociale scap de influen a procesului globaliz rii care este cel mai bine perceput ca un fenomen social diferen iat sau cu mai multe fa ete. Nu poate fi conceput ca o condi ie singular ci se refer îndeosebi la interconectarea global din cadrul tuturor domeniilor cheie ale activit ii sociale. Întret ind frontierele politice globalizarea este asociat atât cu deteritorializarea cât i cu reteritorializarea spa iului socio-economic i politic. De vreme ce activit ile economice, sociale i politice se întind din ce în ce mai mult pe glob, acestea nu mai r mân într-un sens semnificativ organizate conform unui principiu teritorial. În condi iile globaliz rii, spa iul economic, politic i social Älocal´, Äna ional´ sau chiar Äcontinental´ este reconfigurat astfel încât s nu mai coincid în mod necesar cu limitele legale i teritoriale stabilite. Pe de alt parte, pe m sur ce globalizarea se intensific , aceasta genereaz o serie de presiuni în direc ia reteritorializ rii activit ii socio-economice sub forma unor mecanisme de guvernare regionale i suprana ionale. Astfel, în opinia unor speciali ti, globalizarea poate fi v zut ca un proces ateritorial întrucât cuprinde deteritorializarea i reteritorializarea complex a puterii politice i economice, fiind legat de scara în expansiune a re elelor i circuitelor de putere. În acest context, puterea devine un atribut esen ial i fundamental într-un sistem global din ce în ce mai interconectat. Exercitarea puterii prin deciziile, ac iunile i nonac iunile agen ilor economici, institu iilor politice, financiar-bancare etc., de pe un continent pot avea consecin e semnificative pentru na iunile i comunit ile de pe alte continente.De fapt, extinderea rela iilor de putere înseamn c locurile i exerci iul puterii devin tot mai distante fa de subiec ii sau locurile care suport consecin ele. În aceast privin , globalizarea implic structurarea i restructurarea rela iilor de putere la distan . Pe lâng dimensiunile spa io-temporale care schi eaz conturul larg al globaliz rii, exist i tr s turi care contureaz profilul organiza ional specific alc tuit din: infrastructuri, institu ionalizare, stratificare i moduri de ac iune.Infrastructurile, pot fi

57

fizice, de reglementare/legale sau simbolice i au rolul de a facilita sau constrânge extensiunea sau intensitatea conect rii globale în orice domeniu. Condi iile infrastructurale faciliteaz i institu ionalizarea re elelor prin regularizarea modelelor de interac iune i reproducerea ulterioar a acestora în timp i spa iu.Stratificarea are o dimensiune social i una spa ial , iar modelele adoptate în diverse forme istorice ale globaliz rii s-au remarcat prin dimensiuni distincte.În ceea ce prive te modurile de ac iune, putem distinge între tipurile dominante de ac iune, imperiale sau coercitive, competitive, conflictuale i instrumentele primare ale puterii. Aceste tr s turi ale procesului de globalizare contribuie în mod concret la clarificarea caracterului acestuia i la înl turarea confuziei care tinde adesea s se creeze în interac iunea bazat pe concepte precum interdependen , integrare, convergen i universalism.Pe când conceptul de interdependen presupune rela ii simetrice de putere între actorii sociali i politici, conceptul de globalizare las deschis posibilitatea ierarhiei i disparit ii, adic a unui proces de stratificare global .

XIV. STATUL- PRINCIPALUL ACTOR AL MEDIULUI INTERNA IONAL DIN SECOLUL XXI
În func ie de pozi ia i rolul pe care actorii o au în structura rela iilor interna ionale, într-o situa ie geopolitic pot fi întîlnite mai multe categorii de actor Michael Mann define te actorul dup tipul de re ea socio-spa ial al interac iunii umane. Din aceast perspectiv el distinge cinci astfel de re ele: locale; na ionale; interna ionale; transna ionale; i globale. Fiec re din aceasta d na tere la un tip aparte de actor în mediul interna ional Timothy Luke i Volker Ritterger cred c atributul suveranit ii este mai edificator în a identifica tr s turile esen iale ale actorilor în noul mediu interna ional. Actorii pot fi subiec i înzestra i cu suveranitate de stat, ale c ror ac iuni sunt limitate de rigorile suveranit ii, i subiec i f r suveranitate, mult mai liberi în mi c rile lor în sistemul rela iilor interna ionale. În ac iunea geopolitic pân la sfâr itul secolului al XIX-lea, statele, indiferent de m rimea lor, au fost principalii actori care în istoria rela iilor interna ionale i-au disputat sau armonizat interesele într-un spa iu sau altul. Interdependen ele care s-au creat în lumea postindustrial , diminuarea capacit ii de adaptare la provoc rile secolului al XX-lea au determinat pe unii anali ti s considere c , în ceea ce prive te statele, acestora li s-a îngustat mult sfera de ac iune ca actori principali ai sistemului rela iilor interna ionale Schimb rile de esen care s-au produs în societatea postindustrial au f cut ca statul s nu mai fie singurul actor care s furnizeze cet eanului securitate, bun stare i alte servicii care tin de civiliza ia secolului XXI Astfel unii anali ti cred c statul nu mai poate reac iona eficient la unele "agresiuni" venite din exterior. Ace tia se întreab uneori: "Care na iune poate s - i apere frontierele împotriva bolilor, rachetelor balistice, traficului de droguri sau transmiterii de imagini subversive? Care na iune poate s - i protejeze aerul i apa împotriva ploii acide purtate peste Canada sau împotriva norului radioactiv care înainteaz spre vest dinspre Cernobîl? Care na iune poate s - i protejeze moneda împotriva specula iilor p gubitoare de

58

pe pie ele monetare ale lumii ?" Solu ia o v d în acordarea a cît mai multe din atributele fundamentale ale statului actorilor nonstatali. Competitorii statelor în rela iile interna ionale tind s li se substituie tot mai mult i în ceea ce prive te un atribut ce era exclusiv al statelor-suveranitatea asupra spa iului. Companiile transna ionale Sony, Toyota i Tomitomo controleaz arii intinse din spa iul comercial si al vie ii de familie din SUA. Firmele financiare japoneze au cucerit Hawaii în 1980 în modalit i de control pe care militari tii de la jum tatea secolului trecut nici nu puteau s viseze. Robert D. Kaplan ar ta c num rul actorilor nonclasici care i-au impus propriile reguli în a a zise spa ii private a crescut vertiginos. Dac la sfîr itul deceniului apte num rul "comunit ilor reziden iale cu perimetre ap rate, construite de corpora ii" era de de o mie, la mijlocul anilor ¶80 acestea au ajuns la peste 80 de mii Acestea au locuri de promenad cu reguli proprii i for e de securitate deosebite de cele publice aflate sub controlul statului, cluburi i spa ii comerciale, suburbii diferite de str zile publice. Aceast situa ie a fost facilitat de cre terea f r precedent a cyber-space-ului dar i de unele evolu ii inacceptabile, din perspectiva filozofiei drepturilor omului i a regimului de democra ie liberal a unor state care au fost încadrate în ceea ce speciali tii denumesc "rogue states" sau "failed states" ri precum Corea de Nord, Iranul sau Siria au fost calificate ca fiind un pericol pentru vecinii lor dar i pentru comunitatea interna ional prin politica pe care o promoveaz în mediul interna ional i proliferarea armelor de distrugere în mas . Alte state datorit încapacit ii de a administra putera i a controla spa iul de suveranitate au devenit pure fic iuni pe harta politic a lumii. Unele, cum ar fi Somalia sau Republica Democratic Congo, au încetat practic s mai existe. Spa iul lor de suveranitate a devenit o surs de amenin ri la adresa stabilit ii interna ionale datorit anarhiei politice i a incapacit ii veunui actor intern de a controla situa ia i a se putea impune în relatiile cu alte state. Pîrghiile de administrare a puterii politice au fost "privatizate" de grupuri rivale. In Gongo de exemplu , politia s-a transformat în bande de jefuitori iar unit ile militare actioneaz pentru a impune afacerile propriilor comandan i. Resursele multor ri din Lumea a Treia sint insuficiente pentru între inerea unui aparat de stat modern. Marea mas a popula iei este prea s rac pentru a putea pl ti impozitele necesare între inerii aparatului de administrare a puterii politice i economice, iar cei boga i se sustrag prin intermediul corup iei care este politic de stat. Aceste ri se încadreaz în ceea ce unii anali ti numesc "state criminale", "state pr bu ite" Ärogue statea´, etc. Potrivit organiza iei "The Fund for Peace" în anul 2004 existau peste 70 de state care ,potrivit unor indicatori proprii de analiz , se incadrau, în grade diferite, în categoria statelor pr bu ite Intersant este faptul ca pe aceast list apar state care, în sensul clasic al analizei sistemului interna ional sint actori importanti ,cum ar fi Brazilia, China , Pakistan sau chiar Federa ia Rus . Aceste fenomene au determinat anali tii i speciali tii rela iilor interna ionale s se aplece cu maxim aten ie asupra scimb rilor care au loc ast zi în ceea ce prive te locul i rolul actorilor în mediul interna ional. Disputa cea mai aprins este legat de r spunsul care se d la întrebarea: este statul într-adev r în declin? R spunsurile nu sînt nici simple i nici u or de dat. Un grup important de analisti consider c statul va continua s fie actorul cel mai important al sistemului interna ional contemporan Paul Hirst consider c rolul statului va cre te in mediul interna ional contemporan chiar dac actorii nonstatali vor continua s sporeasc . Statul in raport cu ceilal i actori are cîteva atribute esen iale; este exclusiv teritorial i define te cet enia;

59

este o surs fundamental de responsabilitate pentru un anumit teritoriu; statele detin monopolul asupra mijloacelor de violen numai în interiorul propriilor grani e. Un alt cercet tor Michael Zurn arat c i in cîmpul rela iilor interna ionale statul continu s fie actorul dominant. In totalul schimburilor economice interna ionale statul de ine 83% i doar restul revenind celorlal i actori. În ceea ce prive te furnizarea de securitate la nivel local i regional este actorul dominant indiscutabil chiar dac în ultimul timp a crescut i rolul NATO în acest sens. Statul este cel care în ultimii ani i-a asumat responsabilitatea protej rii mediului i eliminarea amenin rilor de ordin ecologic Catastrofele produse de tsunami în decembrie 2004 în Asia de Sud-Est i de uraganul Katrina în august 2005 au ar tat c neinterven ia prompt a statului a avut consecin e nefaste. Actorii nonstatali nu au avut mijloacele i instrumentele legitime de a interveni. De i au crescut numarul în elegerilor dintre state pentru a ac iona concertat în protejarea mediului înconjur tor unii speciali ti apreciaz c se face pu in în acest sens. ÄStudiile ambientale aplicate, afirm Robert D. Kaplan, suprasaturate de jargon tehnic´ stau abandonate pe birourile exper ilor în afaceri externe. ÄE timpul s în elegem mediul înconjur tor drept ceea ce este el de fapt: chestiunea de securitate a secolului XXI. Impactul politic i strategic al popula iilor dezl n uite, r spîndirea bolilor, desp durirea i eroziunea solului, secarea apei, poluarea aerului i probabil, cre terea nivelului apei m rilor în regiuni critice i suprapopulate ca delta Nilului i Bangladesh- urm ri care vor conduce la migra ii masive iar mai apoi la conflictede grup. Statele continu s r mîn principalul loc de identificare i solidaritate pentru majoritatea cet enilor lor. ONG-urile i alti actori nonstatali pot s critice organisme e suprana ionale i s atrag aten ia asupra anumitor subiecte ,dar au o legitimitate redus Ele se reprezint pe sine i pe proprii membrii. Astfel, FMI poate ac iona nu doar pentru c guvernele î i doresc cu disperare s ob in un împrumut, ci pentru c vor fi sus inute de statele care furnizaz cea mai mare parte a fondurilor sale. Statele intervin tot mai des în modelarea economiilor, investi iilor, consumului, cât i în finan area unor sectoare industriale sau revigorarea altora mai vechi, în func ie de conjuncturile interne sau externe, pentru a face fa procesului de interna ionalizare a pie ei i a sistemelor bancare Aceste tendin e au fost confirmate de cercet rile efectuate de profesorul Anthony D. Smith de la London School of Economic. El sus ine c ³este prematur s consider m na ionalismul doctrin muribund a erei moderne, care va fi înlocuit , în scurt vreme de organiza ii economice suprana ionale, de omogenizare a culturii i de declinul statuluina iune. Atît timp cît frontierele teritoriale r mîn la baza distribu iei autorit ii politice în lume, statul va fi un actor important´ Tendin ele de cre tere/descre tere a rolului de actor de prim rang al statelor în geopolitica de ast zi nu sunt absolute i nici m car uniforme la scar planetar . Se poate spune c asist m la sfâr itul secolului al XX-lea la o dubl dinamic în ceea ce prive te statul: de cre tere i de descre tere a rolului s u în câmpul rela iilor interna ionale. Descre tere pentru c interdependen ele de toate felurile - economice, politice, cultural-spirituale - vor continua s creasc i astfel se va limita tot mai mult sfera de ac iune a statului Din aceast perspectiv statul nu este decît principalul r u al istoriei. Anali tii cred c înc nu sunt cunoscute toate consecin ele pe care le are migra ia capitalurilor i a bazelor industriale dintr-o zon sau alta asupra statelor, ca entit i suverane - actori - în via a interna ional . Automobilele Honda fabricate în SUA, de exemplu, sunt americane sau japoneze? Are acest lucru importan pentru consumator ?

60

Pe de alt parte, cre terea rolului de actor decisiv al statului este determinat de aspira ia unor mari mase de oameni de a avea un stat. În lume exist aproximativ 5 000 de popoare i na iuni, în timp ce ONU cuprinde doar 179 de state. Exemplul semnificativ este cel al kurzilor, un popor de peste 20 de milioane, ce se afl în interiorul a trei state f r ca el s aib propriul organism statal. În ianuarie 1991, reprezentan ii a 35 de popoare i na iuni s-au constituit într-o organiza ie a Popoarelor non-reprezentante (UNPO) cu sediul la Geneva, pentru a atrage aten ia opiniei publice interna ionale asupra aspira iilor legitime de a avea un stat propriu Statul este cel care în mediul interna ional î i asum respectarea unor minime reguli i principii de drept în ceea ce prive te comportamentul. In raport cu proprii cet eni poate fi controlat iar pe de alt parte este legitim s le reprezinte interesele în momentul cînd actorii nonstatali le încalc drepturile. Logica unui cî tig rapid i imediat ghideaz comportamentul actorilor comerciali, financiari,etc Oricare ar fi preferin ele conduc torilor lor i oricît de interesa i ar fi ace tia s ofere condi ii de lucru decente angaja ilor, ei sîn constrîn i de concure la m suri care s afecteze întersele angaja ilor. Cine le ap r aceste interese dac statul dispare ca actor din mediul interna ional? Aceea i logic ar putea s determine firmele comerciale s vind tehnologie i informatic în state pr bu ite sau criminale, iar acestea s construiasc arme de nimicire în mas cu care s pun în pericol securitatea regional sau chiar global . Cine ar controla legalitatea activit ilor comerciale i moralitatea acestor actori nonstatali dac statul i-a consumat resursele de existen ca form de organizare politic a unei comunit i umane? Pe de alt parte, rolul înc predominant al statelor ca actori ai fenomenului geopolitic este ilustrat i de cre terea preponderen ei SUA în politica mondial dup încheierea r zboiului rece, sau a Germaniei pe continentul european. Fostul ef al Comitetului Mixt al efilor de Stat Major i fost asistent al pre edintelui american în problemele de ap rare Colin L. Powel, în cadrul unui seminar organizat de National Defence University în anul 1991, afirma c "dup o jum tate de secol de lupt titanic împotriva fascismului i comunismului America i-a g sit locul în lume dincolo de limitele naturale ale teritoriului na ional" i c SUA va confirma speran ele oamenilor de "a exercita în mod angajant rolul de lider pe care i l-a asumat" Nu pu ini sînt aceia care consider c rolul statului se va diminua foarte mult. Unul dintre cunoscu ii anli ti singaporezi i om politic totodat , Geoerge Yeo crede c sub impactul informa iz rii i al urbaniz rii "statele-na iune vor mai exista înc , dar un num r tot mai mare de chestiuni politice va trebui s fie rezolvate la nivel municipal. Se vor crea noi modele de competi ie i cooperare, asem n toare cu situa ia Europei dinaintea epocii statelor-na iune...Autorit ile nationale nu vor disp rea, ci vor sl bi"

61

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful