You are on page 1of 2

Tema 11. Piaţa bursieră a Japoniei.

(4 ore)
11.1. Caracteristica şi supravegherea pieţei de capital din Japonia.
Piaţa valorilor mobiliare din Japonia ocupă locul 2 în lume după cea a S.U.A.
La sfârşitul anilor ’80 ai sec. XX în rezultatul creşterii capitalizării, Japonia a
depăşit substanţial piaţa valorilor mobiliare a S.U.A. Aceasta a continuat până la
începutul anilor 1991 – 1992, după care S.U.A. a ocupat rolul de lider. Japonia în
continuare deţine locul 2 mondial atât în ceea ce priveşte capitalizarea cât şi
capitalul investit în obligaţiuni, cu o distanţă mare de locul 3 mondial – Marea
Britanie.
Piaţa acţiunilor este general bursieră. Piaţa este foarte concentrată. În Japonia
activează 8 burse de valori: Tokyo, Osaka, Nagoya, Kyoto, Hiroshima, Fukuoke,
Nyygate, Sapporo.
Bursei de Valori de la Tokyo îi revine, aproximativ, 80% din volumul de
tranzacţionare, iar celei de la Osaka – 15%.

În Japonia este constituită sistema de supraveghere de două nivele. Piaţa
valorilor mobiliare este supravegheată atât de stat (Ministerul Finanţelor) cât
organizaţii de autoreglementare. În 1948 în Japonia după modelul C.T.O.F. al
S.U.A. a fost înfiinţată Comisia Valorilor Mobiliare a Japoniei.
După eliberarea de sub ocupaţia americană în 1951 Comisia a fost
desfiinţată şi toate funcţiile ei au fost preluate de Ministerul de Finanţe.
Numărul angajaţilor nu este considerabil şi constituia 150 persoane. În
cadrul ministerului a fost creat un comitet de consultare – Consiliul privind
Hârtiile de Valoare şi Bursele. Consiliul consta din 20 membri, antrenaţi în
industria hârtiilor de valoare, numiţi pe termen de 2 ani. În competenţa
Consiliului intra pregătirea recomandărilor pentru Ministerul de Finanţelor
privind perfectarea legislaţiei privind hârtiile de valoare.
În Japonia exista tradiţia „amakudari” conform căreea orice funcţionar
de stat care a atins vârsta de pensionare (55 ani) va obţine o slujbă bine
remunerată în sectorul privat ca recompensă pentru anii lucraţi în sectorul
public. În acest context există tratative între Ministerul de Finanţe şi firmele
de broker-dealers.
În iulie 1992 după criza pe piaţa de capital a Japoniei din 1990 – 1991, a
fost creată Comisia privind Titlurile şi Operaţiunile Financiare, având ca
scop intervenţia în manipularea cursurilor şi utilizarea informaţiei de către
insiders. Comisia are ca scop supravegherea şi controlul privind situaţia pe
piaţă. Spre deosebire de C.T.O.F. S.U.A., Comisia japoneză este instituţie
afiliată Ministerului de Finanţe, care în continuare îndeplineşte funcţiile de

iar Ministerul de Finanţe – participanţii profesionişti. Comisia are rolul de supraveghea piaţa. excepţie fac operaţiunile cu acţiuni şi derivatele lor. În baza acestei legi băncilor li s-a permis să efectueze underwriting la valorile mobiliare cu rata dobânzii fixă. La 1 aprilie 1993 în Japonia a intrat în vigoare Legea privind Reforma Sistemei Financiare. . care parţial a înlăturat barierele existente între bănci şi firme de brokeraj. Concomitent firmelor de broker-dealers li s-a permis efectuarea operaţiilor de trust.supraveghere. În 1994 Ministerul de Finanţe a permis băncilor municipale de a înfiinţa companiifiice în tranzacţionarea hârtiilor de valoare.