You are on page 1of 1

Tema 2.

Piaţa monetară – rolul ei în economie (2 ore)
2.2. Instituţiile care operează pe piaţa monetară.
Instituţiile care operează pe aceste pieţe sunt: băncile comerciale, intermediarii
(brokeri) sau operatorii (dealers in money) şi banca centrală care acţionează în
calitate de creditor de ultimă instanţă (leader of last resort). Deci, operatorii de pe
pieţele monetare atrag economiile şi capitalurile disponibile pe termen scurt de la
diverşi investitori instituţionali şi particulari, reinvestindu-le apoi, tot pe termen
scurt, la solicitatori, în cea mai mare parte instituţionali. Este cunoscut, de asemenea,
faptul că „preţul" dreptului de a folosi fondurile oferite pe pieţele monetare pentru
diferite persoane este reprezentat, în principal, de dobândă, aşa după cum „preţul" de
pe pieţele valutare poartă denumirea de preţ de schimb, între ele existând o relaţie de
interdependenţă.
Pieţele monetare sunt extrem de sensibile în raport cu diferenţele existente pe
plan internaţional, de la o ţară la alta, între ratele dobânzilor la depozitele constituite
pe un anumit termen. Aceste diferenţe antrenează frecvente deplasări de capitaluri,
de la o piaţă monetară la alta, în căutarea unor plasamente avantajoase. în acest
moment, intervine piaţa valutară care asigură conversia activelor din valute cu
dobânzi mai scăzute în valute cu dobânzi mai ridicate. Datorită acestor
interdependenţe, specialiştii consideră că pieţele monetare funcţionează ca şi pieţele
valutare.
Una din motivaţiile importante ale pieţelor monetare este şi aceea de a converti
activele disponibile pe termene foarte scurte (de la 24 de ore la o săptămână) în
active pe termene mai mari (de la 3 la 12 luni) necesare societăţilor industriale şi
comerciale, guvernelor, autorităţilor locale. Acest proces de convertire poate
continua, de data aceasta, de la nivelul pieţelor monetare, deci a activelor pe termen
scurt, la nivelul pieţelor de capital, adică a capitalurilor disponibile pe termen mediu
şi lung. Totuşi, procesul de convertire la acest nivel (inter pieţe) nu poate fi
considerat ca fiind frecvent şi general, ci unul marginal şi care, nu de puţine ori,
antrenează fonduri speculative. De menţionat şi faptul că autorităţile monetare
intervin pentru sprijinirea băncilor comerciale şi nu numai, în acest proces riscant de
convertire care, nu de puţine ori, constituie cauzele importante ale falimentelor
bancare. Creşterea facilităţilor prin refinanţarea împrumuturilor la băncile centrale în
virtutea funcţiilor acestora de creditori de ultimă instanţă face procesul mai sigur în
măsura în care nu se abuzează.