You are on page 1of 2

Poezia "Dupa melci", publicata in 1921, face parte din ciclul poemelor initiatice, in care

procesele de cunoastere tind sa redobandeasca valoarea actelor primordiale, cand incantatiile magice
aveau putere creatoare. Printr-o privire de ansamblu, se remarca mai multe secvente tematice in
structura poeziei: imaginea unei comunitati arhaice, care repeta procese de cunoastere fundamentale;
nivelul mitic, al realitatii primordiale, atemporale, in care se patrunde prin invocatie magica;
dezlantuirea puterilor primordiale, pe care ucenicul vrajitor nu le mai poate stapani; esecul repetarii
invocatiei magice pentru ameliorarea raului comis printr-un proces inadecvat de cunoastere.
Mai intai apare copilul nazdravan, care iese in lume, prin selectie succesiva, aparent mai putin
inzestrat de natura: "Dintr-atatia frati mai mari:/ Unii morti/ Altii plugari;/ Dintr-atatia frati mai mici:/
Prunci de treaba,/ Scunzi, peltici,/ Numai eu. rasad mai rau/ Mai nauc, mai natarau/ Dintr-atatia (prin
ce har?)/ Ma brodisem sui, hoinar." Iesirea din rand, din matca, arata nevoia de compensare a fiintei,
de implinire, prin cunoastere adanca, prin intrare in orizontul nevazut al lumii, in vremurile mitice, ale
creatiei primordiale. Reconstituirea hartii mitologice determina o adevarata aventura, in care copilul,
lipsit de capacitatea de intelegere , rateaza cu usurinta: "Eram mult mai prost pe-atunci...".
Prima secventa a poeziei figureaza o lume cu tenta ludica, populata de "tanci ursuzi", "desculti
si uzi", "Fetiscane/ (Cozi plavane)", prezentate in registru comic: "infasate-n lungi zavelci/ O porneau
in turma bleaga". Impresia este de alcatuire intamplatoare a universului , fapt sugerat de impactul
expresiv al sintagmelor "turma bleaga", "tarla noastra de pitici", pentru care explorarea lumii are scop
initiatic si traduce intentia poetului de a recrea lumea sub semnul inocentei infantile, care "mentine
treaza sensibilitatea pentru revelarea adevarului.
Trecerea de la real la ireal se realizeaza prin intermediul unui totem, melcul, o fiinta cu o simbolistica
profunda, aceea a Increatului ascuns in spirala Granitele realului se rup, in fata intruziunii legilor
transcendente, puse in miscare, prin descantec, de copilul inocent, devenit ucenic vrajitor. Melcul
apare ca un pretext de a reconstitui lumea vegetala perfecta, de a o transforma dupa dorinta copilului.
Prin invocarea unui totem, copilul se joaca, fara a-si da seama de fragilitatea formelor biologice, cu
acest ghem de viata, incercand sa descopere, prin dezghiocarea lui, intregul univers: "— Melc, melc,/
Cotobelc,/ Ghem vargat/ Si ferecat;/ Lasa noaptea din gaoace/ Melc natang, si fa-te-ncoace."
Copilul joaca aici rolul unui ucenic vrajitor care dezlantuie fortele negative ale adancurilor,
fara posibilitatea de a le mai opri. Planul presupune aparitia fantasmelor si a fantomelor, a
varcolacilor si a babelor stirbe.
Aici, fantasticul desemneaza un univers al imaginatiei infantile, creat prin invocarea lumii
magice, nepatrunse. O data cu venirea serii, din orizontul intunecat, misterios, al lumii, apar fiinte
infernale, "nazdravana de padure", "capcauni", pe care ii privesc piezis "ochi bubosi", ca in tablourile
suprarealiste. Toate epitetele sugereaza deplasarea spre sarja, spre baroc, prin acel principiu
binecunoscut, "eblouir Ies yeux": "Nazdravana de padure/ Jumulita de secure,/ Scurt, furis/ inghitea
din luminis./ Din lemnoase vagauni,/ Capcauni/ ii vedeam piezis/ Cum casca/ Buze searbade de
iasca;// Si intorsi/ Ochi bubosi/ innoptau sub frunti pestrite/ De paroase,/ De barboase/ Joimarite".
Pana si "o gusata cu gateji" apare ca o fiinta ce semnifica efectele unei mutilari fizice, fara
potentialitate estetica superioara, imaginea parand sa apartina, in cele din urma, unui demon:
"Chiondoras/ Cata la cale;/ De pe sale,/ Cand la deal si cand la vale,/ Curgeau betele taras./ Iar din
plosca ei de guse/ De matuse/ Un taios, un aspru: harrsi..."
Lumea creata de un demiurg fals, fara puterea de a o stapani, este diforma, un bestiar al
formelor izvorate dintr-o imaginatie terifianta, amplificand spaimele existentiale ale copilului
neexperimentat. Sunetele sunt, la randul lor, aspre, impresionand neplacut timpanele, intr-un tremur al
fiintei care scapa in cele din urma cu fuga: "- Plans prelung cum scoate fiara./ Plans dogit,/ Cand un
sarpe-i musca gheara,/ Muget aspru si largit/ De vuia din funduri seara.../ Mi-a fost frica si-am fugit!"

carcasa materiala a melcului se sfarama cu zgomot: "Doua coarne de argint. salasluieste de acum numai in memorie: melcul este luat si conservat in podul casei. dominand peisajul tulburat al noptii Joimaritelor. al faptelor si gesturilor lipsite de stralucire. situate treptat intr-un trecut indepartat: "— Iarna coarnele se frang. baba Dochia insasi se tulbura de "guri spurcate" ce "sufla-n vant". divinul. prost. ce-ai facut/ Din somn cum te-ai desfacut?/ Ai crezut in vorba mea/ Prefacuta. in asteptarea consumarii evenimentului declansat de tulburarea Increatului. nu inselatori sau improvizati. om sau melc.. sa vie/ O vifornita tarzie/ De Paresimi. de nastere si de viata eterna. poate!". copilul incearca in zadar sa redea viata fragilei fiinte: puterea suprema. De aceea. Viul. intr-un moment in care puterile magice au scapat din stapanirea omului: "Melcul. este incapabil sa reziste furiilor naturii. este incapabil sa resusciteze melcul. duium. Copilul. stand intr-un salas atemporal. [noaptea hotarelor dintre lumi. melc. instinctiva. Prin urmare. indemnand la somn. in spatiul comun. in poemul "Dupa melci" asistam la o reiterare.. Retragerea din fata avalansei hibernale este benefica pentru copil: "Si trudit. de la ireal la real. prin extrapolare. incetinel?/ Tremura-n ghioaca. a mitului . ordinea reala revine in matca prestabilita. Un fenomen atat de simplu ca moartea nu poate fi eliminat de fiinte cu o putere magica redusa.. de a dezlantui magicul. apartine creatorilor autentici. varga. iar timpul se asterne asupra faptelor tragice. Printr-o simetrie subtila. in a treia parte a poeziei.".. in toata urgia sa: "Podul lumii se surpase". in plan real./ Langa vatra prigonit/ Privegheam prelung taciunii". se produce deplasarea in sens invers. rand pe rand apar personaje mitologice.. tulburator al linistii de la inceputuri./ Melc natang!" Epitetul de "natang" poate fi extins." Amintirea acestei incercari./ Melc natang. Ea glumea!" in postura unui dumnezeu spontan. improvizat. incapabila de a redobandi nemurirea initiala. In cele din urma. asupra intregii lumi biologice. in forma ludica. ferita de vijelie./ inca bine n-ajunsesem/ Ca porni. sa-i dea din nou viata: "— Melc. e noaptea-aceea./ Rasucit sa faramara. soarele se reinstaureaza. vraja se destrama." Natura se dezlantuie acum.Degringolada elementelor naturii este starnita de tulburarea ordinii magice: "Toata noaptea viscoli. Noaptea este singulara prin manifestare: "Hei.