You are on page 1of 3

Materiale plastice

1. Scurt istoric
În drumul mereu ascendent al maselor plastice,o deosebita importanta a avut-o descoperirea facuta de Karl
Ziegler, în anul 1954, si anume amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizarea
polimerizarea etilenei la presiuni joase.
Procedeul Ziegler a revolutionat tehnologia de obtinere a polietilenei, permitând obtinerea industriala a
acesteia la presiuni de numai câteva atmosfere. Aceasta polietilena este formata în principal din
macromolecule liniare cu foarte putine ramificatii, ceea ce permite împachetarea usoara a macromoleculelor.
Polietena obtinuta prin procedeul Ziegler este cunoscuta sub numele de polietilena de mare densitate
( 0,97 g/ cm3 ) sau polietilena dura.
Descoperirea lui Karl Zeigler a fost dezvoltata cu succes de lucrarile lui Giulio Natta si ale scolii sale. În
anul 1955 Giulio Natta pune bazele polimerizarii stereospecifice care permite obtinerea polimerilor
stereoregulati, folosind drept catalizator de polimerizare produsii de reactie ai combinatiilor organo-aluminice
cu compusii materialelor traditionale ( asa numitii catalizatori Zie 13313t1922n gler-Natta ). Importanta
acestor descoperiri rezulta si din faptul ca în 1963, celor doi savanti le-a fost decernat premiul Nobel pentru
chimie.
2. Definitie
Materialele plastice sunt produse sintetice macromoleculare, din care, prin prelucrare mecanica sau
termica, se pot obtine obiecte de diferite forme, cu utilizari largi în industrie si comert. Materialele plastice
organice se mai pot numi carboplaste. un material plastic este format dintr-un compus macromolecular, un
plastifiant, umplutura inerta si un colorant.
Compusul macromolecular se obtine din substante simple:
monomeri vinilici, fenol, aldehida formica, glicerina, acid ftalic. Plastifiantul are rolul de aîmbunatati gradul
de
prelucrare
a
polimerului,
dar
si
de
aconserva
proprietatile
acestuia.

3. Clasificare
Dupa comportarea la incalzire materialele plastice se împart în:
1.

2.

produse termoplastice (acele produse care supuse la încalzire se înmoaie si pot fi prelucrate prin
diferite procedee: presare,valtuire,etc. Dupa racire se solidifica ,dar printr-o noua încalzire devin din nou
plastice, procesul putând fi repetat ). Ex.: polietena, policlorura de vinil, polistirenul, materiale plastice de
polimerizare;
produse termoreactive [( rigide )acele produse care se înmoaie prin încalzire putând fi prelucrate, de
asemenea prin presare,valtuire,etc., iar apoi se întaresc ireversibil ( devin rigide )]. Ex: rasinile fenolformaldehidice, materiale plastice obtinute prin policondensare.

Dupa tipul reactiilor chimice care stau la baza sintezei lor, materialele plastice se împart în:


materiale plastice de polimerizare;
materiale plastice de policondensare;
materiale plastice obtinute prin transformarea produsilor, macromoleculari si naturali ( de ex.celuloza );

a rotilor dintate. 8. f) proprietati optice care se concretizeaza fie in transparenta (sticlele organice). b) stabilitatea chimica este foarte mare comparativ cu metalele (masele plastice se folosesc ca materiale anticorozive la fabricarea de aparate chimice ). spre deosebire de sticlele obisnuite. a rolelor. gazele naturale. a lemnului). d) rezistenta mecanica variaza în limite largi cum ar fi de la rigide. Materiale plastice obsinute prin polimerizare . de închidere a culorii. Dezavantaje Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor. substantte minerale. Metode de obtinere Pentru obtinerea materialelor plastice se folosesc: - substante naturale care au o anumita structura macromoleculara ( polizaharide. Dintre aceste dezavantaje amintim:  stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pâna la 70 oC . de absortie a umiditatii. etc ). suflare ( se obtin mingi. flacoane . capace pt sticle. 7. greutatea specifica între 0.etc). - Macromoleculele materialelor plastice sunt alcatuite dupa diferite tipuri structurale. etc ). tuburi si forme profilate). ele lasa sa treaca si razele ultraviolete. etc ). etc). substante proteice. popicele.4.altele pâna la 200oC si numai câteva pot fi folosite la temperaturi mai înalte). Proprietati Principalele proprietati ale materialelor plastice sintetice sunt urmatoarele: a) densitatea este mult mai mica decât a metalelor ( sunt folosite în industria navala. substante cu masa moleculara mica ( derivatele de titei.9 si 2. e) proprietati de antifrictiune ( diferite materiale plastice sunt caracterizate printr-un coeficient mic de frecare si printr-o uzura redusa (se folosesc la construirea lagarelor. la elasticitatea redusa (asemanatoare cu a materialelor ceramice. deosebinduse molecule cu structura liniara ( molecule filiforme sau catenare ). P. fie în opacitate. 6. pâna la flexibile si extensibile (asemanatoare cu pielea si cauciucul.2 gf/cm 3. etc) care pot fi transformate în produsi macromoleculari. de reducere a duritatii. apar tensiuni interne care pot produce fisuri). Procedee de prelucrare    extrudere ( se obtin sine. nasturi. 5.  conductibilitatea termica redusa.V.  "îmbatrânirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare. molecule cu structura ramificata si molecule cu structura spatiala (reticulara sau tridimensionala). polietena.C. Tipuri de mase plastice a.  coeficient mare de dilatatie termica (daca în timpul folosirii lor sunt expuse la variatii bruste de temperatura. aeronautica.  duritate mica în comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele.etc). injectare (se obtin jucarii. c) proprietati dielectrice ( materialele plastice sunt în general buni dielecrtici si datorita acestui fapt prezinta o importanta deosebita pentru industria electrotehnica).automobile si în transportul feroviar ).baloanele.

Principalele materiale plastice obtinute prin polimerizare sunt: polietena. Polimerul obtinut este apoi uscat si macinat sub forma de pulbere. în aceasta solutie se gaseste si o cantitate de monomer neintrata în reactie. polimerul este separat de rest ca urmare a eliminarii substantelor volatile. Polimerizarea în solutie. consta în dispersarea monomerului în apa.În cazul polimerizarii se leaga între ele de acelesi fel sau molecule diferite. în prezenta de emulgatori ( substante care ajuta la emulsionare ). rezultat se În industrie se întrebuinteaza frecvent copolimeri. rezultând o solutie de polimer în dizolvant. se sintetizeaza polietena ( polimerul etenei ): nCH2=CH2 Uneori se numeste copolimer [-CH2-CH2-]n supun polimerizarii doi monomeri diferiti. În industie se folosesc urmatoarele procedee de polimerizare: - Polimerizarea în bloc. C2H2. de pilda copolimeri ai acrilonitrilului cu butadiene. policlorura de vinil. în care monomerul este tratat cu anumit dizolvant ce se poate dizolva în aceleasi timp atât monomerul cât si polimerul format. cu clorura de vinil. Prin distilare sau prin antrenare cu vapori de apa. iar macromolecula formata ( denumita si polimer ) are masa molecularaegala cu suma maselor moleculare intrate în reactie si aceeasi compozitie procentuala. În cazul în care polimerul este insolubil în dizolvant. rezultând un polimer sub forma de blocuri. care se obtine industrial prin cracarea fractiunilor petroliere. atunci pe masura ce are loc formarea polimerului. cu o compozitie chimica constanta si pura. La fel se întâmpla în cazul polimerizarii în solutie a poiclorurii de vinil ( P. dar în schimb monomerul este solubil în el. polipropena. în amestec de 50% metanol (CH 3OH) si 50% apa. polistirenul. politetrafluoroetena . iar fenomenul se numeste copolimerizare. bar sau placi. Polimerul ( polimer mixt ). din etena. Polimerizarea în solutie duce la obtinerea de polimeri omogeni.V. prin diferite mijloace. care consta în polimarizarea monomerului cu ajutorul initiatorilor ( peroxidul de benzoil ) în forme. Polimerizarea în supensie apoasa ( emulsie ). aceasta precipita. De exemplu.C ) sau a polimetacrilatului de metil ( stiplex ). substanta gazoasa cvu molecula mica. Polimerul are propritati fizice si chimice diferite de ale monomerului de la care provine.