You are on page 1of 5

C.G.

Jung și “Secretul Florii de Aur”

Către sfîrșitul deceniului al treilea al secolului
al XX-lea, a apărut traducerea în limba germană a unui mic tratat chinez T’ai I
Chin Hua Tsung Ching/ Secretul Florii de Aur. Autorul traducerii era
eminentul sinolog Richard Wilhelm, un apropiat al lui Carl Gustav Jung, cel care a
semnat și un amplu comentariu care însoțea traducerea. Apropierea lui C.G. Jung
de alchimie este o turnantă fundamentală a operei ilustrului psihiatru elvețian; de
aici vor apărea lucrările majore Mysterium Coniunctionis, Psihologie și alchimie și
Psihologia transferului, o interpretare a unui tratat din secolul al XVI-lea,
Rosarium Philosophorum.
Această turnantă are și o altă semnificație, pe care nu o ocolește nici un biograf
al lui C.G. Jung. Una dintre colaboratoarele apropiate lui Jung a fost Toni Wolff, o
tînără care l-a impresionat pe Jung prin sensibilitatea și profunzimea ei
intelectuală, prin comportarea ei ca o egală a lui din punct de vedere intelectual,
punîndu-și amprenta creatoare prin lungi și interesante discuții, cît și prin
aducerea la lumină a unui material care ar fi putut rămîne amorf dacă nu ar fi fost
integrat în Cartea Roșie, al cărei filtru a fost asigurat de Toni Wolff. C.G. Jung
începuse să adune material despre alchimie, dar în afara unui plan de studiu,
totul pînă la întîlnirea cu Richard Wilhelm și citirea traducerii lui, Secretul Florii de
Aur, o carte care în viziunea lui Jung “oferea puntea între fundătura
gnosticismului și marele necunoscut reprezentat de alchimie.” Jung i-a propus lui
Toni Wolff să-l urmeze în cercetările sale despre alchimie, dar independenta Toni
Wolff l-a refuzat, nefiind entuziasmată de alchimie; în acel moment colaborarea
celor doi s-a încheiat. La scurt timp o tînără pacientă, Marie-Louise von Franz, cu
preocupări literare, umaniste, cunoscătoare a limbilor greacă și latină, este
acceptată de Jung mai întîi pentru traduceri de texte alchimice, pentru a deveni
una dintre cele mai apreciate și respectate discipole cu care a lucrat Jung
îndeaproape, de pe la 1930 pînă la moartea lui, notează Deirdre Bair în cartea sa
Jung. O biografie.

. atunci munca trebuie îndreptată către hrănire și încălzire a embrionului spiritual. ancorat într-o îndelungată tradiție istorică. de carne. Cînd Elixirul Vieții este desăvîrșit. Este energia greului și a confuzului. iar Floarea de Aur este lumina. este puterea luminii și purității. acesta a fost adus la poarta a șasea.” Discipolul trebuie să înțeleagă cum să distileze anima întunecată și să o transforme în lumină pură. în energie adevărată. Anima caută moartea. spiritul originar nu se va lăsa condus de spiritul conștient către lăcomie. Jung plănuia să studieze manuscrisele despre alchimie nu pentru că voia să descopere secretul despre cum se creează aur pur la propriu. ceea ce este identic ca formă cu începutul. despre care considera că erau ceva personal.” Acesta esțe țelul muncii de concentrare și a metodei de înnobilare. nici chip. pornind de la ciclul nașterilor. sau dorință. “Cu vremea. adevărata esență umană (logosul unit cu vitalitatea) se desface în anima și animus: “Animus-ul este inima divină. Discipolul care vrea să rețină spiritul originar trebuie să subjuge spiritul observator. Cînd spiritul conștient a fost convertit în spirit originar. va oferi o extensie logică de la care putea face generalizări pentru a-și trata pacienții. pentru a distila energia încît să se transforme în Elixir. scrie Deirdre Bair. se arată în cartea Secretul Florii de Aur. iar calea către acest Elixir trece prin mai multe stări. era. la geniul de aur. mai degrabă. prostie. Este legată de inima trupească. pentru că astfel își va pierde natura și se va diminua puterea și înțelepciunea adevăratei esențe umane. ci. este spiritul originar. Anima ține de esența întunericului. embrionul sfînt se poate forma. Animus-ul iubește viața. Dao nu are nici nume.“Jung i-a spus [Mariei-Louise von Franz. prin scufundarea spiritul originar în plexul solar energia acestuia se intersectează cu spiritul și se cristalizează. o infinită capacitate de transformare a fost atinsă și. este adevărata energie a Marelui Unu transcendent. n. deoarece simțea că acea căutare a transmutației a alchimistilor din vechime se asemăna cu căutarea sa modernă. Este de aceeași natură cu lumina.n. Era convins că un studiu al evoluției istorice a alchimiei va avea ca rezultat paralele cu propria sa evoluție spirituală și că.] că interesul lui pentru alchimie izvora din faptul că își dădea seama că tot ceea ce exista în propriile fantasme. Acum trebuie aplicată metoda de întoarcere a roții. Mitologia nu-i dăduse răspunsurile pe care le căuta.” Marele Unu este cel dincolo de care nu există nimic. spiritul originar se transformă în reședință a vieții. Este ceea ce am primit de la marele vid. dacă așa era. de fapt. Secretul Florii de Aur este un text fundamental al misticii daoiste și nu întîmplător începe cu cîteva rînduri care amintesc de Dao De Jing: “Ceea ce există prin sine este numit Dao. El este esența umană. maniheismul și altele. Floarea de Aur este Elixirul Vieții. nici incursiunile sale în religiile comparate precum gnosticismul. a individuației reușite”.

mercur. acestea nu sînt altceva decît simboluri care arată legătura strînsă între cer. metal. spirituală. clarității și percepției: “Lumina este contemplare. și se înfățișează multe imagini ale răcelii și descompunerii. focul și torentul. respirația este aspră. Alchimia interioară are ca scop obținerea Elixirului. echivalentul pietrei noastre filosofale. demonilor întunecați care îl vor duce către lumea întunericului: “Acolo energia este rece. Adeptul pătrunde astfel misterul lui yin și yang si ajunge la stăpînirea timpului și a spațiului în corpul său și în universul său. Fixarea fără contemplare este circulație fără lumină. pămînt. cele patru trigrame fundamentale din Cartea Mutațiilor figurează în Nei-tan unde reprezintă cerul.n. fazele Operei nu reprezintă etape fiziologice de transformare a constituentelor corporale. a cărui energie se pierde în timp și care zămislește în exterior un altul decît sinele. învățînd pas cu pas că drumul bun cere să se țină o distanță egală între a fi și a nu fi. totodată discipolul nu trebuie să cadă pradă lumii ademenitoare. Dacă discipolul zăbovește acolo. cînd discipolul are sentimentul că pămîntul este o lume a luminii și strălucirii. intră în lumea plantelor și pietrelor. care a apărut în China secolului al VIII-lea. ci și lumina autentică. iar . plumb. Contrar omului obișnuit care este orientat către exterior. el avertiza asupra tendinței de a interpreta totul “material”. În alchimia interioară un rol important îl are Lumina.Alchimia interioară. este o formă de meditație care împrumută simbolurile sale din alchimia exterioară și din simbolurile tradiționale chineze.” Lao Zi spunea că sînt multe feluri de experiențe confirmatoare ale strădaniilor discipolului. Contemplarea fără fixare este lumină fără circulație!” Discipolul va trebui să urmărească fiecare pas al căii. vorbind despre Alchimia internă (Nei-tan). sau între macrocosmos și microcosmos. alchimistul se întoarce către interior pentru a zămisli el însuși un embrion de nemurire. inima se deschide spre limpezime. a redactat o teorie care deschidea noi perspective. un alchimist din veacul al II-lea e. pămînt și om. Deși uneori sînt prezentate în manieră mai mult fizică și concretă. pămîntul. cea a înțelegerii.. Astfel cînd sînt amintite cinabru. dar nu numai în forma sa naturală. ele constituie treceri la etape de progresie spirituală care converg în experiența totală a deșteptării. Wei Po-yang.

amintind de rotația polilor luminii și întunericului. o dovadă strălucită a înțelepciunii chineze. Jung a fost impresionat de “stranietatea acestui text chinezesc”. dar în armonie cu lumina. pînă cînd spiritul a degenerat în intelect. C. Folosind experiența sa psihiatrică. înfricoșătoare. Cultura Orientului a fascinat lumea occidentală. de a copia practici și tehnici meditative în afara oricărui exercițiu de a înțelege apropierile și diferențele.Floarea de Aur se deschide: “Modul de a fi al circulației luminii are acest înțeles: a trăi amestecat cu lumea. Occidentalul nu a ridicat totdeauna intelectul la demnitatea firească. Hui Ming Ching începe cu versurile: Cu sîrguință încălzește rădăcinile conștiinței și vieții.G. de multe ori a primat dorința de a prelua fără discenămînt. În unele mandale europene apare o sămînță de plantă care sub acțiunea focului formează o mare floare de aur. ori capătă un soi de pasiune arogantă pentru criticism.G. acest simbolism referindu-se la un proces alchimic de rafinare și de înnobilare.G. Pentru a ne apropia de conținutul psihologic al conceptului. ascuns. Cel ce alege o cale care să-l ducă spre o conștiință înaltă nu va uita că “flirturile estetice și intelectuale cu viața și destinul ajung la un sfîrșit abrupt. a merge. Aprinde lumina în țara binecuvîntată mereu aproape. “De obicei. Jung spunea despre prietenul său că a depășit resentimentul creștin și prejudecățile europene. cînd cultura occidentală considera spiritul și pasiunile spiritului cele mai înalte valori. în care întunericul dă naștere luminii. sau cum a spus Goethe în Faust “Strălucirea paradisului alternează cu noaptea adîncă. susține Jung. ceea ce explică de ce erudiții sinologi nu au înțeles importanța practică a textului I Ching. cuprinzînd și sentimentele. în contact cu o cultură străină.” Cultura apuseană nu are un unic echivalent pentru Dao. Jung vede în Floarea de Aur un simbol de tip mandala. proces în care sînt implicate toate elementele personalității. Într-o cuvîntare rostită după moartea lui Richard Wilhelm. nu intră niciodată în communio spiritus. în acest caz afirmația apodictică de început este: “Ceea ce există prin sine este numit Dao (Calea). mai profundă: înțelegerea prin viață. cel mai intim transfer și întrepătrundere care pregătește renașterea.” C. Înțelepții din vechime știau să construiască o punte între conștiință și viață.Jung sesizează cîteva din dificultățile înțelegerii acestui text. dar și în Evul Mediu creștin. textul începe cu intuiția finală. text pe care îl considera o “perlă a introspecției intuitive”. dar și intuițiile sale geniale. Și acolo. deși spiritul. intelectul singur nu poate sesiza importanța practică a ideilor orientale pentru noi. ori nu înțeleg nimic. greu asimilabilă era și înțelegerea mai largă. scrie Jung. iar aceasta îngăduie “rotirea în jurul sinelui”. în acest fel se realizează contopirea conștiinței cu viața. Jung consideră că trebuie să privim Dao ca o metodă conștientă prin care se unifică ceea ce este separat.” . lasă-ți adevăratul sine întotdeauna să locuiască. providență. iar uneori a renunțat la propria natură încercînd să imite.” Celor mai mulți occidentali le erau străine și inaccesibile practicile meditative orientale. dar si a altor texte similare. ci doar din dorința de a îmbrățișa practici exotice. mințile mediocre. un simbol geometric cunoscut în Orient. ori se pierd într-o autodezrădăcinare oarbă. de aceea.” C. afirmă Jung. dar nu totdeauna a primat încercarea de a înțelege o cultură diferită de a noastră. un gen de imitare sterilă a Orientului. de aceea apare tradus ca: sens. mai întîi. cap. este mai vast decît intelectul. Acestea nu pătrund în miezul culturii străine și nu gustă din pîinea ori vinul acesteia.

Întreg comentariul lui Jung este o pledoarie pentru regăsirea izvorului adevărat al puterilor secrete. Trecînd barierele culturale. care face o paralelă între desăvîrșirea religioasă apuseană și cea orientală: “În simbolismul hristic paulin cea mai profundă experiență religioasă a Apusului se confruntă cu cea a Orientului. ale cărei ecouri persistă încă. o poate face pe cale psihologică. “tipul de gîndire construit pe baza principiului sincronicității. Dao crescînd în individ. pentru regăsirea rădăcinilor. fără trecut. Jung va putea înțelege cum omulmicrocosmos nu este separat de macrocosmos. Hristos. ce abis istoric!” Occidentul accentuează istoricitatea lui Isus. poate că marii înțelepți orientali nu au creat o metafizică. ce imensă diferență. budism și confucianism. Simboluri Etichete: alchimie chineză. înflorită în sala de purpură a orașului de jad – ce contrast -. Jung avertizînd că “Lumina acestei înțelepciuni se vede numai în întuneric. În Occident această formă de gîndire dispare o dată cu Heraclit și reapare abia la Leibniz ca un ecou vag. Jung nu a citit micul tratat chinez din dorința de a surprinde și accentua diferențe. Creștinul se subordonează persoanei divine.” Aparținînd unui cerc esoteric din China. dacă ne închidem mințile în propriile noastre probleme. fără sfîrșit. diferit de principiul cauzalității care guvernează știința. Adăugat în: Alchimie. europenii. Carl Gustav Jung. culminînd cu I Ching. înțelepciunea din I Ching are sens dacă nu ascundem propria noastră minte.G. floarea de aur. a descoperit în I Ching principiul sincronicității.G. transmisă pe cale orală pînă în secolul al XVIII-lea. fără viitor” (Hui Ming Ching). ci pentru a găsi concordanțe între stările psihice și modurile simbolice ale celor două lumi. în vreme ce Orientul afirmă: “Fără început. în timp ce orientalul se autoconstruiește. Cine nu poate stăpîni ceva pe cale metafizică. cum sufletul și cosmosul sînt între ele precum lumea interioară și lumea exterioară. eroul împovărat de durere și Floarea de Aur. Secretul Florii de Aur este o sinteză de idei și practici venind dinspre daoism. Astăzi I Ching răspunde necesității dezvoltării noastre interioare. pe a cărui scenă joacă voința și conștiința. este expresia cea mai pură a formei de gîndire chineze în genere. spune Jung. R. dar nu ad litteram. prin imitare exclusivă. Jung descoperirea tratatului chinez de alchimie se va dovedi una din întîlnirile culturale și spirituale admirabile din secolul al XX-lea. nu în bătaia orbitoare a reflectoriului teatrului european.” Pentru noi. occidentalul căruia îi este destinată traducerea facută de Richard Wilhelm și amplul comentariu al lui C. religioase sau psihologice. Wilhelm . Pentru C. dar psihologia lor simbolică trebuie citită.