You are on page 1of 2

Se consideră un pendul matematic.

Pentru descrierea stării sale la un
moment dat este necesar să se precizeze: unghiul (teta) pe care îl face cu
verticala şi v la acel moment.(figura 1)
Poate fi descrisă starea pendulului la un moment dat cu o singură
mărime?
Pentru uşurarea înțelegerii este convenabil să se reprezinte stările
sistemului studiat ca puncte în spațiu. În cazul exemplului consideratpendulul-toate stările acestuia pot fi reprezentate ca puncte pe suprafața
unui cilindru.(figura 2) Punctul din figură descrie starea pendulului când are
viteza v şi face unghiul (teta) cu verticala. Suprafața cilindrică din figura 3
este spațiul fazelor pentru sistemul studiat-pendulul simplu.
Evoluția în timp a stării sistemului studiat, pendulul, va fi descrisă de
traiectoria punctului figurativ din spațiul fazelor.( de exemplu figura 3)
Pentru diverse sisteme fizice spațiul fazelor poate avea cele mai diferite
forme. Unele cazuri concrete vor fi vizualizate în continuare.
Spațiul fazelor permite şi vizualizarea conceptelor studiate în secțiunile
anterioare. În figura 4 este ilustrată comportarea unui sistem cu evoluție
predictibilă. După cum se observă din figură,pornind din 3 puncte diferitestări inițiale diferite-sistemul fizic considerat evoluează în timp pe traiectorii
similare în spațiul fazelor. Aceasta înseamnă că sistemul fizic respectiv are
aceeaşi comportare în timp indiferent de starea inițială. Un astfel de sistem
are deci o comportare predictibilă.
Un alt tip de comportare previzibilă este ilustrat în figura 5. Pornind din
stări complet diferite ( puncte figurative depărtate unul de altul: A, B, C)
starea sistemului evoluează în timp către o aceeaşi stare finală-indiferent de
starea inițială a sistemului. Această situație conduce la concluzia că starea
finală în care ajunge sistemul este o stare de echilibru, în timp ce stările
inițiale A, B, C, sunt stări departe de echilibru.
În cazul unor alte sisteme se constată că, pornind din stări apropiate
( puncte configurative vecine în spațiul fazelor), sistemul evoluează în timp
pe traiectorii complet diferite, având deci o comportare sensibilă la condițiile
inițiale ( figura 6). O astfel de comportare care transformă, în cursul evoluției
sistemului, diferențe foarte mici ale condițiilor inițiale în diferențe foarte
mare de stare la momente ulterioare este o caracteristică a sistemelor
haotice. Această situație în care starea sistemului la momente ulterioare este
impredictibilă ( deoarece starea inițială nu poate fi măsurată decât
aproximativ, deci cu o precizie finită) exprimă sensibilitatea la condițiile
inițiale caracteristică sistemelor haotice.