You are on page 1of 6

TAOISMUL

Taoismul este cea de a doua mare religie tradiţională a Chinei,
considerată a fi una din marile religii a lumii, fiind un sistem foarte
complex, mergând dincolo de limitele stricte a unei religii. Denumirea îşi
are originea de la cuvântul Tao ceia ce înseamnă cale sau drum.
Originea taoismului are rădăcini istorice considerabile, care se
conturează în primele secole după Hristos. Evoluţia acestei doctrine
religioase a dus la conturarea a două curente şi anume: taoismul filosofic
şi cel religios.
Întemeietorul taoismului este considerat Lao-tze sau Lao-Tan.
Despre persoana acestuia este numai cunoscut că s-a născut în anul 604
î.d. Hr. şi că a funcţionat la arhivele imperiale din Leh-Yang, capitala
statului Chou.
Fiind dezamăgit de sistemul de guvernare conform tradiţiei acesta
revine în casa sa părintească. Dorind să ducă o viaţă isihastă şi să scape
de vizitatori (se consideră că Lao – Tan a fost vizitat chiar şi de
Confucius) el hotărăşte să se retragă spre Apus. Păzitorul porţii de Apus,
prietenul său Yin – hsi, are o influienţă hotărâtoare asupra sa şi îl
convinge să-şi aşterne gândurile sale filosofice pe hârtie. Astfel este scrisă
Cartea despre Cale şi Puterea ei – Tao Te Ching, în fraze scurte, obscure
şi criptice. După acest eveniment Lao – tze conform legendei dispare întro căruţă trasă de doi boi negri.
Începutul taoismului filosofic se leagă de gândirea celora care au
decis să se debaraseze de atracţiile şi pericolele politice şi sociale prin
refugiu în supunere faţă de legea cosmică fapt ce a dus la apariţia în
rândurile acestora a multor asceţi şi sihaştri. Aceştea considereau că
dincolo de schimbări există o Mare Unitate (T’ ai I) sau un principiu
veşnic şi imuabil Tao. Adepţii acestei doctrine au căutat sensul vieţii fie
în înţelegerea acestui Tao fie în identificarea completă cu Tao.

Elementul central al doctrinei taoismului filosofic este Tao – calea. ca întemeietor fiind considerat Chang Tao – ling. Spre deosebire de confucianişti. prestigiu şi putere. din care cauză viaţa şi activitatea erau considerate fără roade. iar lucrurile care nu puteu fi evitate urmau a fi îneplinite “fără pasiune sau emoţie. regresul – principiul femenin) şi Yang (lumina. progresul – principiul masculin). în speranţa că vor descoperi în ele principii şi valori de bază. În aceste două ipostaze acesta apare ca Wu – nefiinţă sau nimic. Sensul pe care îl primeşte Tao este unitatea imuabilă şi neschimbătoare care stă la baza multiplicităţii scimbătoare a fundamentul tuturor formelor existene. care a fost zeificat în secolul VIII. Omul trebuie să trăiască având o activitate căt mai minimă. vor deveni puternici şi vor cuceri moartea. Acest curent cunoscut şi cu denumirea de taoism popular . devenind nemuritori. deci. universului care este În sensul dat Tao. este scopul vieţii. în aşa fel încât ele să fie “non lucrări”. imaginaţia. Wu îşi produce în mod tainic propria fiinţă Tao care deţine două forme YinI ( întunericul. Cei înţelepţi vor contempla nefiinţa. adepţii acestei doctrine consideră că omul este un produs al naturii şi susţin că instinctele.Caracteristic pentru taoişiti sunt două lucruri de bază: 1) dispreţul faţă de bogăţie. şi ca Yu ca fiinţă şi creator. Taoismul religios începe să se constituie în secolul II d. sentimentele. activitatea. Hr. închipuirea trebuie să se manifeste liber. 2) credinţa că viaţa este cel mai mare bun posedat de om. Tao fiind esenţa cosmosului este şi Creatorul lui deşi rămâne impersonal şi inseparabil de creaţie.. vor ajunge la o mai amplă participare la Tao din care cauză vor primi putere peste toate fiinţele. potenţialitatea. Mergând pe această cale aceştea doreau să se reântoarcă la tradiţiile primare chineze dinainte de apariţia statalităţii. Moartea însemna reîntoarcerea la Wu.

numit şi “Cerul Tată”. Întrucât Augustul Împărat de Jad nu poate avea grijă de toate lucrurile zeul care are grijă de oameni este “Marele Impărat al Culmii de Răsărit” – T’ai-yueh-ta-ti. care au o mare popularitate în rândul populaţiei. Chang Tao – ling a fost întitulat şi “Stâpân Ceresc” titlu care se transmite din generaţie în generaţie descendenţilor săi cărora acesta le-a transmis şi învăţătura. Urmau apoi zeităţile naturiişi cele siderale. Mai mult Chang Tao – ling a avut de înfruntat opt arhidemoni pe care i-a învins cu ajutorul puterilor sale magice şi a talismanilor sale. Fiecare din aceşti zei aveau în sarcină răsplata sau pedeapsa oamenilor pentru faptele săvârşite. şi are în subordine o serie de agenţizei ajutători. Conform tradiţiei întemeietorul acestui curent a avut mai multe revelaţii . În fruntea panteonului se află “Supremul şi Augustul Împărat de Jad” (Ju-huangşang-ti). răspunde de faptele oamenilor şi raportează în faţa Împăratului de Jad. din care cauză astăzi avem oameni bolnavi. . pe care le-a creat din lut şi care au fost expuşi la soare pentru a fi uscaţi. Ca rezultat a acetor sale de vitejie el împreună cu soţia şi doi discipoli se înalţă în ceruri. Creatorul avea ca soţie pe Soţie Mamă – Wang.este o învăţătură de tip esoteric. Acesta este creatorul fiinţelor umane. Din cauza unei ploi unele din statuiete au fost distruse. Această învăţătură ere un substrat mitologic bogat. ajungând să prepare elexirul vieţii. atunci şi panteonul are o organizare ce în linii mari corespund societăţii umane. Deoarece majoritatea zeilor conform tradiţiei au fost de origine umană. fiind accesibil numai preoţilor iniţiaţi (Tao-şih). majoritatea zeităţilor chineze făcând parte din panteonul taoist. Acesta.

Secţiunile sunt . Corpul uman este împărţit în trei secţiuni fiecare având un centru vital care sunt capul. Mitologia Taoistă vorbeşte despre existenţa a 18 iaduri peste care domnesc Regii Yama (Regii morţii). Ei au devenit nemuritori deoarece au promovat doctrina taoistă fapt pentru care participă la banchetele organizate de Regina Wang. Datorită acestuii fapt zeul examenelor este reprezenta cu o înfăţişare hidoasă având sub picior o brască ţestoasă. Împăratul i-a refuzat rectificarea examenului din cauza urâţeniei sale. armonizare şi transformare a energiilor proprii entităţi trup intelect. Despre zeul examenelor K’nei-hsing circulă legenda că în timpul vieţii pe pământ după ce şi-a luat doctoratul. Raiul este plasat pe muntele K’un-lun locul de viaţă a nemuritorilor. În afară de zei în literatura chineză începând cu secolele XIII-XIV mai sunt amintiţi şi opt nemuritori – Pa-hsein. Din cauza disperării acesat încearcă să se înnece dar este salvat de o broască ţestoasă. Statuile lui K’nei-hsing de obicei erau expuse în casele celora care aveau de susţinut examene şi probe. Aceasta este văzută ca o conservare. sau în Tărâmul Fericirii Supreme din Apus al lui Amitabha Buddha.De asemenea exista şi zeul literaturii cu titulatura de “Marele Zeu al Literaturii”– Wen Ch’ang. pieptul şi abdomenul. Fiecare parte a corpului uman este reprezentat ca un microcosmos care reflectă macrocosmosul. Acesta a fost numit în aceasta funcţie după ce a trăit 16 vieţi şi a săvârşit o serie de fapte deosebite. din care cauză nemurirea nu este concepută ca fiind eliberarea sufletului de trup. Pedepsele din fiecare iad sunt echivalente cu gravitatea faptelor săvârşite de oameni. La baza tuturor mijloacelor de realizare a nemurii se află corespondenţa între microcosmosului uman şi macrocosmos. Vorbind de nemurire taoiştii nu concep omul ca fiind compus din două entităţi distincte: trup şi suflet.

Pe de altă parte în “châmpiile de cinabru” se mai află şi “trei viermi” care reprezintă duhurile rele şi care aduc oamenilor bolille. Tehnici respiratorii. Primul pas spre nemurire constă în respectarea unei “higiene” prin care se întroduce numele într-un catastif al nemuritorilor.numite “châmpii de cinabru”( cinabru-sulfură de miercur). împotriva catastrofelor. 4.000 de zei care sunt şi în corp şi în ceruri şi care menţin omul în viaţă. Tehnici erotice. Tehnici alchimice. Se ţin sărbători Chiao pentru pace. Din această cauză pentru obţinerea nemurii este necesar de a se abţine de la hrană. 3. În viaţa cultică a taoiştilor în afară de Împăraratul de Jad şi Lao-tze mai sunt veneraţi şi oamenii zeificaţi. unde trăiesc 36. Deoarece aceştea se hrănesc cu cele cinci alimente de bază ce intră în meniul chinezesc.000 de zei care sub auspiciile unui conducător comun stăpânesc universul. Dintre sărbători poate fi evidenţiată sărbătoarea Chiao care are ca obiectiv păstrarea unităţii în sânul comunităţii religioase. A doua funcie a “higienii” este de a menţine la posturile lor pe cei 36. Şeful unui templu este numit “Administrator al arzătorului de tămâie”. sau atunci când se restaurează templul. care este păzit de către Ssu Ming – Stăpânul Destinelor-care deţine şi catastihul muritorilor. 2. . Lucrul cel mai important din templu este arzătorul de tămâie. Tehnici Morale. Pe lângă aceste practici taoismul mai propune o serie de tehnici pentru realizarea nemuririi: 1. moartea şi alte nenorociri care nu permit ajungerea la nemurire.

Preoţii instituiţi se abţin de la carne de gâscă. de câine. Pe parcursul timpului datorite numeroaselor contacte practicile taoiste sau îmbogăţit cu elemente budiste. Pricipalul izvor de care se conduc taoiştii este canonul taoist sau “Coşul Tao”. de ţipar şi de bivol.Taoismul are o preoţie instituită şi pentru a deveni preot este necesar de a îndeplini o serie de condiţii obligatorii. . Se consideră că cea mai bogată colecţie de texte taoiste se află la mănăstirea Po-yun-kuan care cuprinde 1120 de volume care au fost culese timp de 15 secole.