You are on page 1of 12

ANUL IV Medicină Dentară

semestrul II

PEDODONȚIE
CURS 3

ERUPŢIA DENTARĂ
Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat genetic care
aparţine odontogenezei şi care este strâns corelat cu creşterea şi dezvoltarea restului
structurilor craniofaciale.
Erupţia dentară reprezintă procesul prin care un dinte se deplasează din locul
germinativ iniţial (poziţia sa de formare intraosoasă din grosimea oaselor maxilare) până
la atingerea planului de ocluzie şi intrarea în funcţie.
Emergenţa dentară reprezintă momentul în care dintele străpunge mucoasa bucală şi
devine vizibil în cavitatea bucală.
Dinţii aflați în erupţie se mişcă în cele 3 dimensiuni spaţiale (preponderant axială) având
viteze şi amplitudini specifice stadiului eruptiv în care se găsesc.
Dezvoltarea, erupţia şi emergenţa dentară urmează tipare similare la toţi dinţii dar care se
produc cu viteze şi cronologii diferite, specifice fiecărui dinte în parte.
ETAPELE CARACTERISTICE ERUPŢIEI DENTARE
Erupţia dentară se desfăşoara în trei etape caracteristice în funcţie de mişcările eruptive::
- Etapa preeruptivă care cuprinde mişcările pe care dintele le face din zona unde
s-a format până la atingerea mucoasei bucale.
- Etapa eruptivă (prefuncţională)care cuprinde mişcările pe care le face dintele în
cavitatea bucală din momentul apariţiei primului punct de sub mucoasă până la
atingerea planului de ocluzie şi întâlnirea cu anatgoniştii.
- Etapa posteruptivă (funcţională).care cuprinde perioada din momentul intâlnirii
cu dintele antagonist şi intrarea în funcţie.
În etapa preeruptivă, intraosoasă, mugurele dentar începe mişcările predominant axiale,
de mică amplitudine, în momentul în care coroana este complet mineralizată, iar formarea
rădăcinii este doar începută. La sfărşitul acestei perioade se va forma între o treime şi
maximum jumătate din lungimea totală a rădăcinii. În cursul acestui proces este
demonstrată rata de multiplicare foarte rapidă a celulelor pulpare de la baza germenului
dentar, având drept consecinţă o creştere rapidă a volumului pulpei în acest sector, şi
exercitarea unor presiuni permanente asupra părtii bazale a sacului folicular, denumit şi
ligamentul în hamac. Procesele ce se desfăşoară în cursul acestei etape au încercat a fi
explicate printr-o multitudine de teorii.

1

descris prima oara de Hunter. iar direcţia deplasării este influenţată de musculatura periorală şi de limbă. Etapa posteruptivă (funcţională). Mişcările sunt de obicei reprezentate de mezializări. Ea explică cel mai bine mecanismul erupţiei dentare. Deplasările sunt limitate şi sunt rezultătul restructurării permanente a rapoartelor dintre pârghiile extra-alveolare şi cele intra-alveolare şi al modificărilor ce au loc la nivelul punctelor de contact. în timpul etapei preeruptive au loc următoarele procese: . Culoarul osos parcurs de dinte în procesul erupţiei este cunosut sub numele de “ iter dentis”. este de a determina remanierile osoase din pereţii care delimiteaza gubernaculum în etapele finale ale erupţiei intraalveolare. şi astfel se formează “ iter dentis”. şi mai reduse pe pereţii laterali ai acesteia.deplasarea dentară intraosoasă poate fi apreciată drept o consecinţă a dezvoltării rapide a celulelor pulpare . motorul erupţiei dentare este reprezentat de tracţiunea exercitată de ligamentele periodontale asupra dintelui. Elementul determinant în asigurărea deplasării dinţilor îl reprezintă modificările osului alveolar. care sunt caracterizate prin creşteri importante pe fundul alveolei. s-au emis o serie de teorii care au încercat să explice mecanismul erupţiei dentare: a) Teoria ligamentară.În concluzie. extruzii.modificările osului alveolar nu par a juca nici un rol. egresiuni. mai puţin distalizări. ele fiind în general limitate şi evidente. Rolul jucat de “ iter dentis” în erupţie. TEORII CARE EXPLICĂ MIŞCĂRILE ERUPTIVE DENTARE: Deoarece procesul de erupţie este un fenomen complex. întră în funcţie şi până când îşi încetează existenţa pe arcadă Mişcările dinţilor sunt oprite de contactul acestora cu dinţii antagonşti şi cu cei vecini dar şi de terminarea formării rădăcinii.direcţia deplasării este asiguată de multiplicarea resturilor epiteliale din jurul mugurilor dentari . Conform acestei teorii. Activitatea acestei formaţiuni duce la tunelizarea osului. Etapa eruptivă (prefuncţională). Mişcările dinţilor în erupţie sunt predominant axiale au amplitudinea cea mai mare. Este cunoscut faptul că “ gubernaculum dentis” este o formaţiune conjunctivo-epitelială care înlocuieşte pedunculul epitelial care leagă mugurele de epiteliul bucal. este etapa care durează cel mai mult. insoţite de continuarea formării rădăcinii. cel mult pe pereţii laterali ai alveolelor. 2 . este reprezentată de mişcările parcurse de dinte de când atinge planul de ocluzie.

d) Teoria presiunii exercitate de creşterea pulpei. LH Formarea unei porţiuni de rădăcină ar exercita presiuni pe ligamentul în hamac care are inserţie fixă de o parte şi de alta a criptei osoase şi care ar transforma această presiune într-o mişcare de împingere a dintelui spre cavitatea orală.  Fibrele de colagen sunt orientate oblic (pe toată perioada formării rădăcinii) având 2 inserţii : una pe mobilă pe cement şi alta fixă pe osul alveolar. Concluzie : Vasele sanguine locale nu sunt în mod obligatoriu necesare pentru desfăşurarea erupţiei dentare. ligamentul periodontal are un rol esenţial în erupţie dar nu unul exclusiv. . Inserţia osoasă fiind fixă. Multiplicarea celulelor pulpare ar putea dezvolta o forţă care să imprime dintelui o mişcare eruptivă însă de mică amplitudine.capacitate contractilă. Postulează că formarea rădăcinii ar degaja forţa necesară împingerii dintelui spre cavitatea orală prin intermediul unei formaţiuni situate la baza alveolei denumită ligament in hamac. Concluzie : Creşterea pulpară nu este un fenomen care să explice fenomenul erupţiei dentare. Postulează că vasele ce există la baza rădăcinii declanşează prin mecanism hemodinamic o forţă mai mare decât cele de deasupra germenelui ceea ce ar putea avea un rol minor în mişcarea eruptivă.  Fibroblastele au următoarele proprietăţi legate de erupţia dentară: . Formarea rădăcinii determină mişcări în fluidul sacului folicular. de migrare şi de prindere între ele şi de fibrele de colagen. iar aceste mişcări vor orienta oblic fibroblastele. aşa cum se întâlneşte la om. Concluzie Dat fiind faptul că microscopul electronic s-a dovedit că ligamentul în hamac nu există. formarea rădăcinii este mai degrabă o consecinţă a erupţiei dentare decât cauza acesteia. c) Teoria presiunii vasculare. În aceste scopuri este necesar aportul vitaminei C. Pentru a se păstra poziţia oblică este necesară capacitatea fibroblaştilor de a sintetiza colagen (pentru susţinerea poziţiei dentare) şi de a degrada colagenul care NU se află într-o poziţie dorită. Concluzie Pentru dinţii cu o perioadă limitată de creştere. 3 . care pot remodela fibrele de colagen) şi fibre de colagen.pot sintetiza şi degrada colagenul care nu mai este necesar.Ligamentele alveolare sunt alcătuite din celule (fibroblaşti. Forţa contractilă declanşată de lanţul de fibroblaste se transmite fibrelor de colagen astfel încât întregul ansamblu are tendinţă de scurtare. tot ansamblul se va scurta şi va tracţiona dintele spre mucoasa orală. b) Teoria creşterii radiculare.

# numărul de naşteri. Roluri: foliculul dentar.e) Teoria creşterii osoase .anomalii cromozomiale ca sindromul Down determină întârzieri şi inversiuni în secvenţa erupţiei . # factori socio-economici şi condiţii de viaţă. b) factori patologici. mai sănătoasă şi la primul copil erupţia se face mai devreme  factori legaţi de copil : # greutatea şi înălţimea la naştere mare favorizează erupţia precoce a incisivilor.obstacole (tumori. # anotimp.factori fiziologici  factori legaţi de mamă: # vârsta mamei la naştere. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DENTARĂ Erupţia dentară se incadreaza în mecanismul complex al dezvoltării generale şi este influenţată de o multitudine de factori care explică în parte variaţiile mari ale momentului erupţiei. displazia condroectodermală. Cu cât mama este mai tânără. Formarea osului apical prin resorbţie şi apoziţie a fost implicată în iniţierea erupţiei dentare. b. a.. sifilis congenital.. microsomia 4 . .rahitism. # ereditatea. în sensul: întârzierii / accelerării ale erupţiei faţă de vârsta medie normală a erupţiei. osul alveolar ale erupţiei) şi organul smalţului (epiteliul redus al smalţului). În funcţie de tonicitatea sa musculatura orală ar influenţa erupţia extraosoasă a dinţilor stabilindu-le poziţia finală pe arcadă. # tip rasial. # starea de sănătate. rubeola prenatală. # sexul la băieţi primul grup de DT erupe mai repede.boli genetice: displazia cleidocraniană (mulţi dinţi supranumerari). f) Teoria dirijării extraosoase a erupţiei de către musculatura orală este valabilă şi în prezent dar ea un poate explica decât parţial erupţia dentară. g) Teoria foliculară atribuie un rol în erupţia dentară foliculului dentar care este capabil să producă citokine şi factori de creştere care sunt responsabili nu numai de resorbţia radiculară a dinţilor temporari. derivatele (ligamentul periodontal. de resorbţia osului alveolar ci şi de inducerea la baza foliculului de os alveolar care ar influenţa erupţia dentară. Aceștia pot fi împărţiţi în două mari categorii: a) factori fiziologici. dinţi supranumerari)  factorii generali # erupţii întârziate . Concluzii: Formare osoasă nu este suficientă pentru ca erupţia dentară să se producă. cementul radicular.factori patologici  factori loco-regionali .

1.febrele eruptive duc la accelerarea erupţiei d. STH. SECVENŢA (ORDINEA) ŞI CRONOLOGIA ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI Terminologie: • Secvenţa erupţiei reprezintă ordinea în care dinţii erup.hemifacială (Sindromul Goldenhar). hormoni sexuali. mai întâi erup incisivii centrali inferiori şi apoi incisivii centrali superiori la ambele dentiţii).DT erup între 6 luni – 21/2 ani (30 luni) . • Cronologia erupţiei reprezintă la momentul în timp (vârsta) la care fiecare grup dentar erupe (de ex. parathormon .la băieţi primul grup incisivii erup mai devreme 2.5 este ordinea erupţiei DT la ambele arcade .ILI la 12-13 luni PAUZĂ 5 .boli genetice: hemihipertrofia facială. C (formarea colagenului). parathormon .ILS la 11 luni . in apozitia tesuturilor dure) # erupţii accelerate . . angiomatoza Sturge-Weber . incisivul central inferior erupe în jur de 6 luni la dentiţia temporară şi în jur de 6 ani la dentiţia permanentă). sindromul Trico-Dento-Osos. sexuali. mai aproape de suprafaţă. D (in metabolismul fosfo-calcic. 1. sindromul Crouzon. mai puţin de factori de mediu deoarece o bună perioadă de timp (9 luni) aceşti dinţi sunt protejaţi de organismul matern . care erup înaintea celor inferiori .cronologia erupţiei DT este influenţată în special de factori genetici.ICS la 10 luni .ICI la 6 luni . Cronologia erupţiei: .3.hipofuncţia hormonală tiroidiană.întâi erup dinţii inferiori şi apoi cei superiori cu excepţia ILsup.hiperfuncţia hormonală : tiroidieni. (de ex.4.2. sindromul Apert.erupţia DT se desfăşoară în 3 etape separate între ele de o pauză de câteva luni: 1) I (6-12 luni) 2) M1 (12-18 luni) şi C (18-24 luni) 3) M2 (24-30 luni) a) etapa I (vârste medii) . STH. Secvenţa erupţiei: .carenţe vitamine şi nutriţionale: A (formarea structurii epiteliale).

la câteva săptămâni.C sup. PAUZĂ c) etapa III : M2(vârste medii) . Ordinea şi cronologia erupţiei DT În concluzie regula erupţiei DT este 6/4 adică la fiecare 6 luni mai erupe câte un grup de 4 dinţi.M2 sup la 2 ani şi 4-6 luni (28-30 luni).M2 inf la 2 ani şi 3 luni (27 luni) . 6 . la 1 an şi 4 luni (16 luni) .C inf la 1 an şi 7 luni (19 luni) .M1sup la scurt timp după primul .b) etapa II: M1 şi C (vârste medii) .M1 inf.

Cronologia formării dinților temporari. 7 . Cronologia mineralizării dinților temporari.

transmiterea ereditară. poziţia suprficială a acestuia. Conduita terapeutică: expectativă sau extracție funcție de:  Tipul dintelui (dinte din seria normal sau supranumerar)  Gradul de maturitate sau mobilitate  Eventualele riscuri. respectiv sub mucoasa bucală. Frecvenţa acestor dinți este redusă. Este bine să se menţină aceste zone uscate prin aplicarea de babeţele şi schimbarea frecventă a hainelor Erupţia dentară NU poate provoca: . din cauza riscului de sângerare excesivă. Saliva se prelinge mereu pe la colţurile gurii şi va produce iritaţii pe faţa. ceea ce va duce la pierderea lor rapidă de pe arcadă.dorinţa de a mesteca pe obiecte tari (jucării) sau de a strînge degetele între arcade . cei mai interesaţi sunt incisivii centrali mandibulari. Etiologia acestei forme de eruptive precoce nu este încă bine elucidate. gâtul şi pieptul copilului. MANIFESTĂRI CLINICE CARE ÎNSOŢESC ÎN MOD NORMAL ERUPŢIA Teething-ul dentar Semne şi simptome generale Erupţia dentară poate provoca: . . creșterea vitezei de eruptive în timpul sau după stări febrile. sunt prezenti pe arcadă dinţi temporari . când la naştere.diareea. în cazul dinţilor temporari trebuie expusă. prezintă formă și dimensiuni normale.pierderea poftei de mâncare. sau dinți supranumerari.Dinți natali și neonatali În afăra celor amintite. erupți premature sau precoce.dinţi natali.5o sau prelungită .salivaţie abundentă cu care se poate îneca şi datorită căreia poate tuşii. sau când aceşti dinţi apar după primele 30 de zile de viaţă . Dinți natali și neonatali pot fi dinți din seria normal.disconfort copilului care devine agitat şi plângăcios. Cauza poate fi: dezvoltarea foarte rapidă a germenului dentar. În cazurile în care se indică extracția. 8 .insomnie . Din punct de vedere al aspectului clinic.febra mare peste 37. Alteori aceşti dinţi mai prezintă hipoplazii ale smalţului şi tulburări în formarea cementului şi în dezvoltarea rădăcinii. vărsăturile.dinţi neonatali. aceasta trebuie făcută cu prudență. dintre care cel mai periculor este aspirarea. situaţia excepţională. bea mult .

conj. Toate aceste simptome nu este normal să apară în cursul erupţiei dentare ele constituind semne ale unei boli generale asociate.  mulţi bebeluşi se calmează dacă pe zonele dureroase se fac masaje blânde cu o linguriţă rece sau cu degetul înfăşurat într-un tifon curat şi umezit cu apă rece se masează şi curăţă bine zona de resturi alimentare. Semne şi simptome locale În timpul erupţiei dentare copilul poate prezenta următoarele semne şi simptome locale care sunt mai pronunţate la erupţia primilor dinţi şi la erupţia molarilor .letargia sau problemele serioase de somn. Metodele recomandate pentru calmarea copilului sunt:  simpla distragere a atenţiei cu o carte. gingia poate fi colorată în albăstrui datorită sângerării în interiorul ţesuturilor (hematomul de erupţie) sau purpuriu (culoarea normală este roz) . clorura de cetylpiridina EP (BP) 0. vitamina A.aplicarea de babeţele curate pe gâtul şi pieptul copilului pentru a evita scurgerea de salivă şi apariţia iritaţiilor pielii .atenţie să nu înghită anestezicele locale aplicate local.. nu s-a dezintegrat total Tratament În perioada erupţiei dentare se recomandă .erupţiile cutanate. De asemenea obiectele de cauciuc sau plastic reziliente uşor de curăţat pot fi date copilului să fie muşcate.1% w/w intr-o baza fara zahar. solubila in apa.atenţie la jucăriile pe care le roade! Jucăriile trebuie să fie spălate frecvent.semnele şi simptomele de viroză respiratorie. . un cântec sau un joc nou poate provoca liniştirea. Exemple: Calgel contine: clorhidrat de lignocaina EP (BP) 0.semne de inflamaţie gingivală marcată prin suprainfectare (congestie.  se pot folosi anestezice locale ca: colutorii cu anestezic. gel ce conţin benzocaină ca anestezic şi nu conţin zahăr sau alcool. tumefacţie.uneori. . trebuie să fie verificate să nu aibă muchii ascuţite care ar putea rănii cavitatea bucală şi să nu conţină substanţe toxice în interior . puroi. Calgel actioneaza rapid pentru a inlatura durerea produsa de cresterea primilor dinti si calmeaza durerile 9 . o poză. căldura locală crescută) – intervenţie de urgenţă .33% w/w. ceai muşeţel.aceste zone inflamate sunt dureroase . de culoare galbena.când dintele perforează gingia poate apărea uneori o mică sângerare dacă ţ.mâinile copilului vor fi spălate frecvent şi vor fi tăiate des unghiile . hidrocortizon. Indicatii Calgel Gel este indicat copiilor in perioada cand le cresc primii dinti.menţinerea igienei cavităţii orale prin ştergerea gingiilor cu tifon steril umezit cu apă rece .semne de uşoară inflamaţue gingivală .

continuand pana la disparitia simptomelor.gingivale ale sugarilor. afte. Mod de administrare Se aplică o cantitate mica de Calgel. Gengigel Baby este un gel cu gust de lapte si vanilie special creat pentru a fi pe placul copiilor cu varsta intre 0-6 ani. coloranti. maxim de 6 ori pe zi. Indicat pentru: erupții dentare. efecte secundare sau interactiuni medicamentoase.  analgezice generale pentru bebeluşi sub formă de supozitoare sau sirop. aproximativ 7. dar au fost raportate cazuri rare de hipersensibilitate la lignocaina.2 %. efectele adverse nu apar. Calgel. Contraindicatii Calgel .Gel nu se va folosi la copii care sunt alergici la clorhidrat de lignocaina. a) 10 . Nu lasati medicamentul la indemana copiilor. Se va opri administrarea medicamentului daca suspectati o reactie de hipersensibilitate in timpul folosirii acestuia. spații ce vor fi necesare erupţiei viitorilor dinţi permanenți (Figura 1. edeme. Nu contine anestezic. se aplica un film de gel pe tesutul gingival masand usor cu degetele curate pentru distributia corecta a acestuia pe suprafata mucoasei . traumatisme. Gengigel Baby (0–6 ani). creeaza o pelicula protectoare. stomatite. de asemenea. se va intrerupe utilizarea si se va consulta medicul. pe varful unui deget curat si masati usor zona afectata a gingiei. expresie a creșterii maxilarelor. daca este necesar. Are. adera la mucoasa gingivala. Reactii adverse Cand se foloseste conform instructiunilor. FENOMENE CE PREGĂTESC ERUPȚIA DINȚILOR PERMANENȚI  formarea de diasteme şi treme fiziologice. clorura de cetilpiridina sau la produs in sine. Acțiune: accelereaza procesul de vindecare. de la trei pana la cinci ori pe zi timp de 3-4 saptamani . stari inflamatorii. gel gingival cu gust de lapte si vanilie ce conține acid hialuronic – 0. gingivite. reduce durerea.Gel este recomandat copiilor cu varsta mai mare de 3 luni. Nu prezinta contraindicatii.5 mm. conservanti. Acest lucru se poate repeta dupa un interval de 20 minute. zahar. usoare proprietati antiseptice. Precautii Doza recomandata nu trebuie depasita. alcool. Mod de administrare: Dupa o igiena orala corecta . In eventualitatea aparitiei oricarui efect advers sau in caz de supradozaj.

a. etapa preeruptivă. B. 11 . b. Poziționarea mugurilor incisivilor : A. Figura 1.Ed: James Avery. b)  Figura 1. etapa prefuncțională (Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology. abrazia cuspizilor caninilor temporari și o ușoară mezializare a mandibulei (Figura 1. 2nd edition. 2000) . mugurii dinților permanenți sunt dispuși spre oral față de dinții temporari (Figura2) Figura 2.

2000) 12 .Figura 2. (Sursa: adaptare după Essentials of Oral Histology and Embryology. Pozitionarea mugurilor premolarilor: A. 2nd edition. etapa preeruptivă. Pozitionarea mugurilor molarilor permanenți. B.Ed: James Avery.Ed: James Avery. 2nd edition. etapa prefuncțională (Sursa: Essentials of Oral Histology and Embryology. 2000)  molarii permanenți erup distal față de molarul secund temporar (Figura 3) Figura 3.