You are on page 1of 1

IMPRÉSIE, impresii, - Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact

.
EXPRÉSIE, expresii -Înfățișare care reflectă starea sufletească a omului; reflectarea stării interioare a cuiva

Exterior –impresie Interior -expresie

EXPRESIONISM (1905-1933)
Expresionismul a apărut ca reacție împotriva impresionismului și a picturii realiste. Mișcarea a avut reverberențe în
cultura Europeană la încep. sec XX, în special în Germania și Austria, afectând domenii vaste: pictură, sculptură,
gravură, muzică, literatură, teatru și dans. Expresionismul se epuizează în anii `20 a sec XX .
Premise/ Idee de bază, punct de plecare:
I.
Arta Evului Mediu, în special Goticul Nordic-german. Revalorificarea creației artiștilor ca Durer, Cranach,
Grunewald. Opera Altarul din Isenheim de Grunewald însumă pentru expresioniști calitățile expresive
inerente artei Germane. Revenirea la tehnica xilogravurii/gravurii pe lemn specifice vechilor maeștri din
sec XV-XVI este un efect al revenirii la originile naționale. Xilogravura devine tehnica ideală pentru
redarea formelor fizice expresive, dar neprelucrate, curajoase. Printre sursele de inspirație a
expresioniștilor găsim și gravurile și tapiseriile medievale.
II.
Filosofia lui Friedrich Nietzsche. Ideile generate de lucrarea „Așa grăit-a Zaratustra” precum glorificarea
sinelui și a instinctelor dezlănțuite devine dominantă de rând cu conceptul potrivit căruia „Omul este o
funie, întinsă între bestie și Supraom –o funie peste un abis”.
III.
Arta popoarelor primitive din America Latină, Alaska, Oceania și Africa; etnografia.
IV.
Creația lui Edvard Munch care lansase teme noi/tabu: sex, decadență și sensibilitatea subiectivă.
V.
Creația lui Van Gogh (protoexpresionism)
Cântec despre mine (24) de Walt Whitman
VI.
Operele lui Gauguin și Matisse.
VII.
Arta copiilor, desene pentru copii.
Eu nu pun degetul la gură, nu mă sfiesc,
Cu gingăşie egală mă-ndrept către cele din pântec
VIII. Psihanaliza lui Sigmund Freud și existențialismul.
ca înspre cele din cap şi din inimi,
IX.
Poeziile lui Walt Whiman volumul Fire de iarbă și
Împreunarea
vă spun că-i la fel de solemnă ca
piesa lui Frank Wedekind Deșteptarea primăverii .
moartea.
Expresionismul nu produce mijloace formale inovatoare de
Cred în carne şi în pofte,
reprezentare a lumii fizice, el urmează să fie asociat cu
Să văd, să aud, să ating toate aceste minuni, şi
încercarea de a transmite o percepție extrem de sensibilă –
fiecare părticică din mine e o minune.
aproape nevrotică a lumii, care trece dincolo de aparențe.
Pe dinafară şi pe dinăuntru sunt dumnezeiesc şi
În centrul atenției expresioniștilor se găsește:
sfinţesc orice lucru pe care-l ating sau
 Experiența individuală subiectivă a omului
care mă atinge,
Mirosul subsuorilor mele-i mai îmbălsămat ca orice
 Individualismul feroce, viziunea interioară, privitul în
rugăciune,
sine, observarea de sine.
Capul
meu stă mai sus decât orice biserici şi biblii
 Dorința de eliminare a barierelor dintre artă și viață
şi crezuri.
 Viața psihică instinctivă
Dacă aş adora vreun lucru mai mult decât altul acela ar
 Corpul și sexualitatea; nuditatea eliberată.
fi
 Explorarea „vieții interioare”, inconștientul.
unicitatea trupului meu, sau a părţilor lui,
 Vanitas, tema morții
Tipar nevăzut al fiinţei mele, tu eşti acela!
Margini umbroase şi odihne, voi sunteţi!
Artiștii expresioniști erau extrem de numeroși. Creația lor este
Eşti tu, cuţit de plug al tăriei bărbăteşti!
extrem de variată. Cea mai incandescentă fază a
E orişice mădular care mă pune în valoare!
expresionismului german se află între 1910-1920; anul 1933
Tu sângele meu roşu bogat! Şi tu, sângele meu alb,
este marcat de dispariția curentului sub presiunea dictaturii
esenţă palidă a vieţii mele!
naziste. Centrele principale ale expresionismului au fost orașele
Piept apăsat pe pieptul altora, eşti tu!
Dresda, Munchen, mai apoi Berlin, dar și Viena.
Tu, creierul meu şi voi, circumvoluţiuni oculte!
Reprezentanții și grupări:
1) Grupul Die Brücke “Podul” a activat în Dresda între 1905-1913, fondatorii: Fritz Bleyl, Erich Heckel, Ernst
Ludwig Kirchner și Karl Schmidt-Rottluff. În 1911 artiștii părăsesc Dresda stabilindu-se în Berlin; spiritul
metropolei industriale aflate în extindere dezbină spiritele, artiștii se ceartă, încep să evolueze separat.
2) Grupul Der Blaue Reiter “Cavalerul albastru” din Munchen(1911-1914), fondatori: Wassily Kandinsky, Alexej
von Jawlensky, Marianne von Werefkin și Franz Marc, August Macke, Gabriele Münter.
3) După primul război mondial mișcarea se internaționalizează, extinzându-se în Austria, Belgia, Franța ș.a.
Reprezentanți: Egon Schiele și Oscar Kokoschka (austrieci), Otto Dix, Max Beckmann, George Grosz, Emil Nolde ș.a
Se disting 2 faze ale expresionismului:
Prima fază- (rurală)1905-1913 abordează: fuziunea cu natura, sentimentul arhaic, reîntoarcere la origine, dorința de
revenire la valorile epocii pre-industriale. Teme: nuduri preponderent feminine(Die Brücke), care reprezintă femei
tinere, atrăgătoare și sănătoase; portrete ce scot la iveală natura interioară a modelelor (autoportrete de Schiele).
Peisaje și naturi statice ce conțin un aspect psihologic (natura ca un spațiu exterior vital, nevrotic și subiectiv).
A doua fază- (urbană) 1914-1933 –conflictele și traumele cauzate de dezastrul războiului tehnologic au pus capăt
exuberanței vitale și aspirației spre deplinătate a expresioniștilor. Temele recurente Eros și Thanatos, sexul și
moartea; efectul alienant, devastator al orașului asupra trupului și sufletului; războiul, viața militară, ș.a