You are on page 1of 1

Material oferit

germanică
Biblioteca
Alfi legendă
de
revista
și nordică
© Editura CD PRESS

C

repovestită

u multe veacuri în urmă,
se afla pe lume Ţara
Nibelungilor, ţară de
neguri și păduri, în care soarele
nici nu pătrundea printre
desișurile mohorâte. Doar prinţul
Sigfrid, cel mai viteaz călăreţ și cel
mai curajos vâslaș de pe Rin și din
toată Marea Nordului, îndrăznea
s-o cutreiere. Când își punea
coiful de aur și încăleca pe calul
alb, părea zeul luminii, picat din
înălţimile Valhallei. Nimic nu-l
înfricoșa pe tânărul cel semeţ.
Rătăcind
prin munţii
prăpăstioși, pe căi
neștiute de nimeni,
Sigfrid a obţinut prin
luptă comoara piticilor
nibelungi. Despre această
comoară se spunea că ar
fi fost blestemată să aducă
nenorocire celui ce o stăpânea.
În peștera care ţinea ascunsă
comoara, Sigfrid a găsit și
sabia fermecată Balmung,
făurită în atelierul zeilor,
care îl făcea de neînvins pe
mânuitorul ei. Când Sigfrid
a smuls din lăcașul ei sabia,
niște braţe invizibile l-au
cuprins într-o încleștare ca de
fier. O zi și o noapte s-a luptat
prinţul cu fiinţa nevăzută. Când
s-a desprins din încleștare, mare
i-a fost mirarea văzând că-i
rămăsese în mână o
glugă albastră. Ba mai
mult, un pitic bătrân,
căzut la picioarele sale,
îi cerea îndurare, căci,

14

Cântecul nibelungilor

fără gluga fermecată ce-l făcuse
nevăzut și-i înzecise puterile,
nu mai cuteza să-l înfrunte pe
viteaz.
– Sunt piticul Alberich și te
voi sluji alături de toată Ţara
Nibelungilor! După datina
străveche, comoara și sabia sunt
ale tale, căci tu le-ai cucerit prin
luptă, a rostit piticul.
Între timp, se trezise și balaurul
a cărui menire era să doarmă
până când un viteaz avea să pună
mâna pe sabia fermecată. C-un
șuier groaznic și, deschizând
botul, balaurul s-a repezit asupra
lui Sigfrid, învăluindu-l într-un
noian de flăcări pârjolitoare.
Dar prinţul, cu o încordare
uriașă, a înfipt sabia în monstrul
înfricoșător, care a început să
se zvârcolească, doborând

copacii și răsturnând munţii, în
timp ce din sângele vărsat s-a
făcut un lac roșu. Sfătuit de piticul
Alberich, Sigfrid s-a îmbăiat în
sângele balaurului, devenind
invulnerabil. Numai că, în timp
ce se îmbăia, pe umărul stâng
i-a căzut o frunză, lăsând un loc
micuţ în care spada putea să-și
înfigă tăișul. Dar aceasta era o
taină cunoscută doar de Sigfrid și
de pitic.
Astfel a devenit Sigfrid stăpân
pe comoara nibelungă, pe
sabia Balmung, dar și pe gluga
fermecată ce îl făcea nevăzut
și-i înzecea puterile. Multe fapte

eroice l-au așteptat de aici încolo
pe Sigfrid, dar și multe primejdii.
Auzind de frumuseţea prinţesei
Crimhilda, viteazul a ajuns la
Worms, cetatea burgundă de
pe Rin a regelui Gunther, fratele
acesteia. Pentru a obţine mâna
prinţesei, Sigfrid a salvat cetatea
burgundă de atacul danezilor
și al saxonilor și l-a ajutat pe
Gunther să o cucerească pe
Brunhilda, regina ţinutului
îngheţat al Islandei. Brunhilda
promisese să îl ia de soţ doar
pe cel care o putea învinge în
luptă. Singurul care a învins-o
a fost Sigfrid, care a luptat
alături de Gunther, acoperit
de gluga fermecată. Aflând

de vicleșugul prin care fusese
cucerită, Brunhilda a cerut
răzbunare și a obţinut-o, prin
complicitatea regelui Gunther și
cu ajutorul războinicului Hagen,
care, aflând locul vulnerabil de
pe trupul lui Sigfrid, l-a ucis.
După ani de doliu, Crimhilda,
devenită soţie a regelui Attila,
a răzbunat moartea lui Sigfrid.
Invitându-i la curtea regelui
hun pe Gunther și pe Hagen,
le-a luat acestora viaţa cu sabia
Balmung. Alături de ei, a murit
însă și Crimhilda, pedepsită de
huni pentru că a încălcat legile
ospeţiei.
Comoara nibelungilor, furată
și scufundată în apele Rinului
de Gunther și Hagen, a rămas
pentru totdeauna pierdută în
adâncuri, departe de oameni.

NOTIȚELE LUI DOXI
VOCABULAR
Rin – fluviu situat în vestul Europei,
care se varsă în Marea Nordului.
Worms – oraș în Germania;
capitală în anul 411 a regatului
burgund, popor migrator de neam
germanic, venit din nordul Europei.
Țara Nibelungilor – țară socotită
a fi fost prin Norvegia, într-o zonă
cu păduri misterioase și comori
fără seamăn, populată de duhuri
rele.
Valhalla – loc mitic de pe tărâmul
zeilor nordici, în care ajungeau
războinicii căzuţi în luptă.

ORTOGRAME
Căi – se scrie într-un cuvânt când
are înțelesul de drum.
Că-i – se folosește cratima pentru
rostirea într-o silabă a două cuvinte: cuvântul de legătură că și îi, fără
vocala î (formă scurtă pentru pronumele lui); alteori, când urmează
o acțiune după că (i – forma populară a verbului este; de ex., „că-i
bine”).

IMPRESII DE LECTURĂ
● Găsește o asemănare între Ahile,

eroul din mitologia greacă, și
Sigfrid. Ce reprezintă călcâiul lui
Ahile? Spune care este punctul
tău vulnerabil?
● Numește un alt erou de legendă
care a dobândit prin luptă o
sabie fermecată.
● Exprimă-ți părerea despre
semnificația comorii blestemate.
15