You are on page 1of 3

Cultivarea ciupercilor Shiitake

Lentinus Edodes cunoscuta în toata lumea sub numele de Shiitake este una dintre cele mai
cultivate ciuperci din lume. Cu peste 14% din totalul ciupercilor cultivate este a doua dupa
Agaricus Bisporus cu 56% ) .

De mii de ani Shiitake era consumata în China si Japonia atât pentru calitatile culinare cât si
pentru proprietatile medicinale deosebite. Datele istorice arata ca de aceste ciuperci se bucurau
mai ales privilegiatii curtilor imperiale, unde mai era numita si “Regele” sau “Monarhul
ciupercilor”.

Descrisa în numeroase documente cu numele de Ko-Ko sau Huang-Mo, în China se cunostea de


secole chiar si cultivarea acestei ciuperci. În Japonia prima mentionare documentara dateaza din
anul 199 D.H., când împaratul Chuai a primit în dar din partea unui trib bastinas numit Kyusuyu, o
cantitate de Shiitake. Dupa cum am mai spus chinezii cultivau aceste ciuperci înca din secolul XII
D.H. folosind mici bucati din trunchiurile împânzite cu miceliu de Shiitake , care le introduceau în
crapaturile bustenilor pregatiti în acest scop. Dupa aproape un an apareau primele ciuperci, de
regula primavara si toamna timp de 2-3 ani. În Japonia asa zisa cultivare se facea prin frecarea cu
palarii mari a trunchiurilor scrijelate longitudinal. Posibilele fructificatii, cu mult noroc, apareau
dupa aproximativ doi ani. Timpul de fructificare era de 3-4 ani în functie de esenta lemnoasa
folosita. Bazele cultivarii moderne a Lentinus Edodes s-au pus în anii ’40 în Japonia cânds-au folosit
pentru prima oara, de catre tânarul student Kisaku Mori, inoculi din lemn colonizati cu miceliu .
Acesti inoculi având forma unor cepuri erau introdusi fortat în gauri facute în bustenii de stejar .
Dupa aproximativ un an, timp în care bustenii erau loviti din când în când , apareau primele
ciuperci primavara si toamna timp de 2-5 ani în functie si de cantitatea lemnoasa folosita .
La începutul anilor 80' cultivarea ciupercilor Lentinus Edodes a luat amploare , în SUA si Canada
folosindu-se mai întâi metoda bustenilor inoculati. Aceasta metoda are avantajul ca este simpla si
poate fi facuta în mediu natural, fara investitii mari. Din punct de vedere economic este foarte
putin profitabila dat fiind pretul mare a lemnului masiv (busteni) cât si a perioadei lungi de de
fructificare, 4-5 ani.

Pe la mijlocul anilor 80' s-a pus la punct o noua tehnologie de cultivare a acestor ciuperci pe un
substrat format din rumegus amestecat cu aschii din lemn si tarâte de orez. Metoda necesita unele
investitii (destul de mari) întrucât acest amestec trebuie sterilizat prin autoclavare iar spatiile de
cultura, amenajate corespunzator. Aceasta metoda este considerata mai costisitoare, dar daca
socotim ca din aceeasi masa lemnoasa folosita la metoda cu busteni inoculati, productia totala
obtinuta este de câteva ori mai mare si perioada de fructificare este de câteva saptamâni nu ani,
este usor de înteles ca aceasta metoda este foarte profitabila. De la an la an, numarul
cultivatorilor casnici si industriali creste aproape exponential. În SUA productia realizata de
cultivatorii mici era în 1990-1991 de peste 19 milioane kg. În Europa de putin timp a început
cultivarea acestor ciuperci dar în cantitati nesemnificative ( Franta, Anglia, Irlanda, Ungaria,
Germania, Polonia). În România aceasta ciuperca este aproape necunoscuta de publicul larg,
referire la ea facându-se doar în câteva lucrari despre ciuperci dar foarte sumar. Dupa
experimentele reusite prezentate în aceasta lucrare am facut unele investitii pentru cultivarea
Lentinus Edodes, lucrarile aflându-se în stadiul de finalizare, urmând ca din a doua jumatate a
anului 2004 sa începem productia pe scara larga.

Clasificare si descriere

Descrise prima oara de botanistul englez M.J.Berkeley în 1877 ca Agaricus Edodes, aceste ciuperci
au fost mutate de-a lungul timpului de la un gen la altul : Collybia, Armillaria, Lepiota, Pleurotus si
de curând Lentinus. Acest ultim gen se pare ca le defineste cel mai bine.

Lentinus Edodes este o ciuperca cu o palarie de 5-20 cm diametru, are forma globuloasa în stadiul
tânar iar odata cu cresterea se aplatizeaza. De culoare maro închis în stadiul de primordie pe
masura ce creste (si în functie de umiditatea creata) se coloreaza în cafeniu, presarata pe margine
cu multe pete mici de un alb stralucitor, asemanându-se cu pielea puilor de caprioara. Marginile
sunt rasfrânte spre picior, devenind drepte sau ondulate, odata ajunse la maturitate . Lamelele
sunt albe, dese, drepte la început apoi devin sinuoase, neregulate, schimbându-si culoarea în
maro-vinetiu atunci când sunt atinse. Piciorul este înalt de 4-10 cm. , are culoare alba când
ciuperca este tânara
2

iar odata cu vârsta, începând din partea inferioara, se acopera cu solzi de culoare brun-rosietica.
La maturitate întreg piciorul este acoperit cu solzi de diferite nuante de la brun la roscat . Are o
consistenta fibroasa, tare, aproape întotdeauna curbat la baza, este plasat în centrul sau excentric
palariei. Carnea este compacta dar frageda, de culoare alb-crem, cu gust si miros discret de
caramel (Denumirea chinezeasca Shiang-Ku înseamna “Ciuperca cu miros asemanator
caramelului”). Creste în mediu natural în padurile cu clima temperata din Asia de S-E pe trunchiuri
de castan salbatic (Castanopsis Cuspidata) dar si pe stejar, fag, plop, arin, etc. , fiind o ciuperca
saprofita , exploatînd numai tesuturile moarte ale trunchiurilor cazute. Apare primavara si toamna.
Lentinus Edodes mai este cunoscuta ca “Ciuperca parfumata”, “Ciuperca neagra chinezeasca“,
“Ciuperca aurie de stejar”, “Pasania” si “Ciuperca neagra de padure”.

Proprietati medicinale

În medicina traditionala orientala Lentinus Edodes este considerata un aliment care activeaza
sîngele. Ea este folosita pentru o larga arie de afectiuni de sanatate, începând cu banala raceala si
terminând cu cazuri grave de cancer. În medicina moderna, studii laborioase facute în China si
Japonia au aratat ca Lentinus edodes au un continut ridicat de polizaharide , aminoacizi esentiali,
minerale si vitamine. În ciupercile uscate aminoacizii se gasesc în proportie de 14%, iar din acestia
mai mult de 40% sunt aminoacizi esentiali ( Arginina, Lizina, Histidina, etc ). Polizaharidele
continute de Shiitake au un rol deosebit în tratamentul afectiunilor maligne. Au o puternica
activitate antitumorala, antivirala, stimuleaza sistemul imunitar prin activarea limfocitelor T, au
functie hepatoprotectoare ( mai ales în combinatie cu extracte obtinute din Ganoderma Lucidum si
Trametes Versicolor). Un alt compus izolat din Lentinus Edodes este eritodenina cu rol în scaderea
nivelului de colesterol si a lipidelor din sînge, contribuind în general la tratarea afectiunilor
cardiovasculare. Dintre mineralele continute de Lentinus Edodes cele mai importante cantitativ
sunt : potasiu, calciu, magneziu,mangan, zinc, nichel, fier, fosfor, care se gasesc mai ales în
piciorul ciupercii. Sunt bogate în vitaminele B1, B2 si C, precum si în ergosterol, o provitamina care
expusa radiatiilor solare sau U.V. se converteste în vitamina D, sporind de 2,5 ori în numai 3 ore
de expunere. Se stie ca lipsa vitaminei D2 din organismul uman este raspunzatore de aparitia
cancerului de colon. Cu cît ciupercile sunt mai mari ca dimensiuni , cu atît continutul procentual de
microelemente, oligoelemente, minerale, vitamine, etc., este mai mare. Din aceasta cauza si
preturile sunt mai mari pentru ciupercile de talie mare.

Extractele din aceasta ciuperca, împreuna cu cu cele din Ganoderma Lucidum si Trametes
Versicolor , precum si cele obtinute din miceliul lor pot face adevarate minuni în tratarea unor
game variate de afectiuni cauzate în general de slabirea sistemului imunitar

(cancerul, SIDA, afectiuni cardiovasculare, sindromul de oboseala cronica, hepatite, herpesuri,


diabet, diferite infectii cu Candida, etc.).

Industriile farmaceutice din China si Japonia realizeaza anual o cifra de afaceri de aproape un
miliard de dolari din vînzarea produselor obtinute din aceste ciuperci.

Materiale si metode de lucru. Rezultate

Având experienta cultivarii ciupercilor Pleurotus pe substrat de rumegus, ciocalai, etc., cât si a
resurselor importante de aceste materii prime, odata ce am aflat de modul cum se cultiva
ciupercile Lentinus Edodes, am facut mai multe experimente. Mai întâi am folosit amestecul clasic
(rumegus si aschii de lemn) umectat, sterilizat, inoculat, obtinând recolte foarte mari raportat la
substratul initial uscat, 150-200 %. Aschiile de lemn gasindu-se destul de greu am încercat un
amestec de rumegus de stejar cu ciocalai de porumb macinati (marimea macinisului variind între
0,5-2 cm diametru). Lasat 24 de ore la umectat, acesta a fost scurs, amestecat cu 3 % sulfat de
calciu si 15 % tarâte de grâu, pus apoi în pungi autoclavabile cu o capacitate de 6 l si sterilizat prin
autoclavare la 1 atm., 121ºC timp de 2 ore. Dupa racire aceste pungi care cântareau în jur de 2 kg
au fost inoculate cu miceliu, lipite si incubate la 24ºC. Dupa 25 de zile de la inoculare, pe suprafata
blocului incubat au aparut primele primordii care la început erau albe apoi devenind de culoare
maro. Când primordiile au fost
3

în numar destul de mare (20-30) , am taiat punga ducând blocul de substrat în camera de
fructificare realizând urmatoarele conditii de microclimat :

· Umiditatea relativa a aerului 95 %,

· Lumina diurna indirecta,

· Schimbul de aer de 2-3 ori pe ora.

Dupa aproximativ 3 zile au început sa se diferentieze primele ciuperci (maxim 2-3 ciuperci pe
fiecare bloc), ajungând la maturitate dupa alte 5-7 zile, când palariile aveau un diametru de 6-10
cm. Cantitatea recoltata la primul val a fost de circa 10 % din masa initiala uscata (foto 3). Al
doilea val s-a produs dupa alte doua saptamâni având productivitatea la fel ca primul. Între timp
am început al treilea experiment respectând aceleasi reguli dar lasând pungile cu substrat în
camera de incubare aproximativ 35 de zile fata de 25 lasate în experimentul anterior. Rezultatele
au fost remarcabile :

· Numarul de primordii formate a fost la fel,

· Ciupercile diferentiate din primordii au fost mult mai multe, aproximativ 10 ciuperci pe bloc,

· Primul val a cântarit mai bine de 75 % din substratul initial,

· Al doilea si al treilea val au fost la o diferenta de 10 zile unul de altul, palariile având
diametre cuprinse între 6-20 cm (foto 1),

· Cantitatea totala recoltata a fost de aproape 150 % fata de materialul initial uscat.

Am repetat aceasta din urma metoda înca de doua ori, obtinând aceleasi rezultate. Loturile
experimentale au continut câte 10 pungi fiecare. În fiecare punga au intrat în jur de 700 g de
amestec de rumegus cu ciocalai si 100 g de tarâte de grâu. În medie de pe un bloc de fructificare
s-a cules 1 kg de ciuperci în patru valuri, tot ciclul de la inoculare pâna la ultimul val durând
aproape 90 de zile.

Încercând în locul sterilizarii prin autoclavare o superpasteurizare cu abur de joasa presiune la


100º folosind acelasi substrat , în aceleasi cantitati si respectând aceeasi tehnologie de lucru,
rezultatele au fost mult mai slabe dar nu descurajatoare. De pe un lot de 10 blocuri a câte 2 kg
fiecare s-au recoltat în trei valuri de fructificare aproape 4 kg de ciuperci, aceasta reprezentând 50
% din amestecul initial uscat.

Concluzii

Având în vedere cantitatile uriase de rumegus precum si problemele ecologice pe care le


genereaza depozitarea si reciclarea acestora, apreciem ca ciupercile Lentinus Edodes (ca si alte
specii ligno celulozice) pot fi cultivate în România, având nevoie de un minim de dotare (autoclave,
pungi autoclavabile, etc). Pe acelasi substrat nutritiv am reusit sa cultivam ciupercile Ganoderma
Lucidum si Trametes Versicolor precum si Pholiota Nameko.