Cimbru (Satureja hortensis) - beneficii

i proprieti
Autor: Paula Rotaru

Vizualizri: 14676

napoi la Plante medicinale, fitoterapice i gemoterapice

Denumire popular: cimbru, balsami, schinduf, cimbrul ciobanului, iarba cucului, lamaita,
lamaioara
Denumire tiinific: Satureja hortensis

Descriere
Cimbrul este un arbust peren cu via lung, care crete pe dealurile aride din preajma
Mediteranei. Frunzele mici, verzi-cenuii, cu marginile curbate n interior, acoper ramurile
subiri ivite din tulpinile lemnoase. Din mai pn n august apar conuri de flori mici, albe sau
rozalii. Gustul cald i neptor i aroma bogat a frunzelor fac din cimbru un condiment
popular pentru o mulime de preparate culinare.
Prile utile ale cimbrului sunt frunzele i peiolele florilor, care se recolteaz la nceputul
sezonului de nflorire i se usuc cu grij, ferite de soare.
Cimbrul uscat se folosete la prepararea de infuzii, pulberi pentru capsule i produse
farmaceutice ca siropurile de tuse.
Din ele se poate extrage i un ulei esenial, care intr n compoziia unor creme i unguente
antiseptice. O plant nrudit, cimbrul spaniol, este folosit i ea pentru calitile antiseptice
ale uleiului esenial.

Cuprins
Descriere
Cimbru - Compoziie
Cimbru - Aciune
Cimbru - Indicaii terapeutice
Cimbru - Precauii i contraindicaii
sus

Cimbru - Compoziie
Printre compuii activi din cimbru se numr: uleiurile volatile (carvacol, linalol, pinen,
borneol, timol), taninurile, substanele amare, srurile minerale, mucilagiile.
sus

Cimbru - Aciune
Antiseptic intestinal, stomahic, carminativ, coleretic, colagog, expectorant; calmant al tusei,
diuretic, analgezic, tonic capilar, vermifug.
sus

Cimbru - Indicaii terapeutice

Preparatele pe baz de cimbru sunt indicate n caz de : dispepsii, dischinezii biliare, viermi
intestinali, plagi, reumatism, gut, seboree. De asemenea, planta ajut la tratarea
problemelor digestive precum aerofagia, eructaia persistent, flatulena, digestia lene i
fluxul biliar srac, precum i la calmarea tusei, guturaiului i astmului.
Studiile au demonstrat c uleiul esenial de cimbru este antiseptic, de aceea este
recomandat adesea pentru tieturi minore i rni, ca i pentru mucturile i nepturile de
insecte. Planta este prescris uneori n tratamentul afeciunilor gingivale.

Administrare:
Frunzele proaspete sunt folosite pentru aromatizarea i condimentarea preparatelor
culinare, avnd i efect terapeutic (ajut digestia, stimuleaz funcia hepato-biliar, sprijin
funcia pancreatic)
Infuzia se prepar din 1- 2 lingurie de plant uscat i mrunit la 250 ml ap clocotit care
se las la infuzat 5-10 minute, apoi se strecoar i se consum 2- 3 cni pe zi. Sub form de
gargar poate fi administrat n amigdalite, faringite, laringite

Tinctura se prepar din frunze i inflorescente (culese la soarele amiezii) puse ntr-o sticl
peste care se toarn alcool de 60-70 de grade, se inchide ermetic i se las la macerat timp
de 15 zile, se administreaz cate 20 de picaturi de 3 ori pe zi pentru dischinezii biliare,
dispepsii gastro-intestinale, viermi intestinali, enterocolite, tuse, bronsite
sus

Cimbru - Precauii i contraindicaii

Pn acum, cimbrul nu a prezentat efecte adverse, dar utilizarea excesiv nu este
recomandat.
n sarcin i alptare este recomandat un consum moderat de cimbru.
Uleiul esenial trebuie folosit doar sub supraveghere medical.
Cimbrul (Satureja hortensis) este o plant peren din genul Satureja, familia labiatelor
(Lamiaceae). Este o plant scund, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri n nlime.
Cimbrul prefer verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supravieuiete la temperaturi
sczute. Florile cimbrului sunt mici i au o culoare alb sau roz-palid. Frunzele au forma
lanceolat-oval, sunt netede i au un miros specific. Cimbrul se aseamn ntructva la
nfiare curozmarinul.
Cuprins
[ascunde]

1 Originea
2 Gastronomie
3 Cultivare
4 Cimbru sau cimbrior?
5 Vezi i
6 Legturi externe

Originea[modificare | modificare surs]

Cimbrul i are originile pe rmurile europene ale Mrii Mediterane.
n trecut, cimbrul se denumea i lmi, respectiv lmioar i era deosebit de apreciat n
Evul Mediu, mai ales n buctriile de pe lng aezmintele monahale.

Gastronomie[modificare | modificare surs]

Este ntrebuinat n diferite preparate culinare, mai ales n mncarea defasole, cea de linte,
dar i la prepararea crnii de porc i de vnat. Frunze i tulpini ntregi de cimbru se introduc

uneori n borcanele n care se mureazvarza i castraveii. Se folosete, de asemenea, la

prepararea sarmalelor.

Cultivare[modificare | modificare surs]

Cimbrul, atta timp ct este cultivat ntr-un loc bine nsorit, se mulumete cu puin. Crete
pe aproape orice tip de sol, rezist la secet, dar i la ploi abundente. Este n schimb o
plant sensibil la buruieni, de aceea plivitul trebuie fcut ct mai des. Cele mai aromate
frunze se recolteaz atunci cnd plantele au nceput s nfloreasc.

Cimbrul d gust mncrurilor, ns acest condiment are i caliti

medicinale, fiind de ajutor n multe dintre bolile sezonului rece.
Afl ce afeciuni poi trata cu remediile din cimbru!
Printre substanele care confer cimbrului valoare terapeutic se numr uleiul
volatil, taninurile, mucilagiile i substanele amare. Exist dou tipuri de cimbru,
de cultur i de grdin, ambele avnd caliti curative n multe afeciuni des
ntlnite n aceast perioad, precum viroza, bronita sau sinuzita, dar i pentru
tulburrile digestive. Remediile pe baz de cimbru ofer protecie cardiac i au
aciune antiinflamatoare, antibacterian i antiviral. De asemenea, leacurile pe
baz de cimbru acioneaz ca tonic nervos, ca antispasmodic i antireumatic.
Cum se administreaz
Modul de preparare i cel de administrare al cimbrului depind de boala pentru
care este recomandat. Spre exemplu, pentru viroze i bronite se indic
tratamentul cu tinctur de cimbru. n combaterea astmului, uleiul volatil de cimbru
d rezultate bune, n timp ce n diaree se administreaz pulberea de cimbru.
1. PULBEREA se obine prin mcinarea plantei ct mai fin, cu ajutorul rniei.
Praful se pstreaz n borcane nchise ermetic, n locuri rcoroase i la ntuneric.
2. ULEIUL VOLATIL, disponibil n magazinele cu produse naturiste, este
preparat prin tehnologii specifice de extragere a substanelor active. Uleiul volatil
din pulbere se evapor n aproximativ o sptmn, prin urmare este indicat a se
folosi n acest interval.
3. TINCTURA se prepar astfel: ntr-un borcan cu 400 de ml de alcool
alimentar de 50 de grade se pun 15 linguri de pulbere de cimbru i se amestec
ncontinuu. Se las totul la macerat timp de 12 zile. Dup aceast perioad, se
strecoar amestecul, apoi se adaug 10 picturi de ulei volatil de cimbru.
Tinctura se agit bine i se pstreaz n sticlue nchise la culoare. Nu se poate
administra mai trziu de 3 luni.
4. INFUZIE combinat. Las la macerat timp de 10 ore 4 linguri de cimbru n
500 de ml ap. Filtreaz apoi planta i fierbe-o timp de 5 minute n alte 500 ml
ap. Lichidul de la prima filtrare se amestec apoi cu lichidul de la a doua filtrare
i se obine infuzia combinat de cimbru.
INTERN

Fitoterapeutul Ruxandra Constantina recomand astfel utilizarea remediilor de

cimbru: Pe cale intern, se administreaz infuzia simpl sau infuzia combinat,
cte 1-2 cni pe zi. Tinctura de cimbru se ia cte o linguri pe zi, de 2-3 ori pe zi.
Din pulbere se poate administra cte 1 vrf de linguri de 3-4 ori pe zi, iar din
ulei volatil, 3 picturi de 3 ori pe zi, timp de cel mult 10 zile.
EXTERN
Uleiul se poate folosi n aromaterapie sau pentru inhalaii, n bronite i sinuzite.
Uleiul este eficient i n masajele pentru amelioarea simptomatologiei n caz de
reumatism, nevralgii, atrofie muscular i paralizie.
Ce poate trata
* Simptomele bronitelor acute sau cronice, a virozelor respiratorii i tusei pot fi
reduse cu tinctur de cimbru, care are efect expectorant. n adaos cu extract de
ciuboica-cucului, tratamentul cu tinctur de cimbru are aciune
bronhodilatatoare, expectorant i calmant. Se recomand consumul a cte o
linguri din fiecare tinctur, de cte 4-6 ori pe zi, timp de 2 sptmni.
* n tratamentul astmului, pneumoniei i infeciilor respiratorii se recomand
administrarea de ulei volatil, cte 2-3 picturi pe zi, timp de 2 sptmni.
* Uleiul are efect antibiotic i bronhodilatator puternic. Faringita i laringita pot fi
calmate tot cu ajutorul uleiului de cimbru.
* Colitele i enterocolitele pot fi tratate cu ajutorul pulberei de cimbru.
Simptomele colonului iritabil (spasmele digestive i balonarea) pot fi reduse prin
tratament cu pulbere de cimbru, pentru c are efect antiinflamator i distruge
flora bacterian de fermentaie. Se ia cte o jumtate de linguri de pulbere, de
4 ori pe zi.
* n tratamentul sinuzitelor, se utilizeaz tot uleiul volatil de cimbru, sub form de
inhalaii. Se pot aplica i comprese pe frunte cu tinctur de cimbru, care se in
timp de cel puin 20 de minute.
Bine de tiut
Nu este indicat s utilizai pe cale intern uleiul esenial de cimbru, fr acordul
medicului. Dac intenionezi s foloseti extern uleiul esenial de cimbru, trebuie
s tii c acesta poate irita pielea. Indiferent sub ce form, cimbrul de cultur
este contraindicat femeilor nsrcinate.
Dr. Ruxandra Constantina
medic specialist apifitoterapie
Clinica Medas, Bucureti
Calmeaz colicile i scade colesterolul
Cimbrul de cultur este unul dintre cele mai utilizate condimente folosite pentru a
da savoare diferitelor mncruri, dar este folosit i ca plant medicinal, datorit
proprietilor sale terapeutice. Cimbrul are proprieti antibiotice, antiseptice i
antiinflamatorii, la nivel respirator i digestiv. De asemenea, cimbrul stimuleaz i

mbuntete digestia, calmeaz colicile abdominale i balonarea i ajut la

normalizarea valorilor colesterolului sangvin bun.
Pe lista cu proprietile cimbrului se numr: aciunea de eliminare a paraziilor
intestinali, efectele bronhodilatatoare, expectorante, aciunea benefic de la nivel
cerebral, pentru c favorizeaz circulaia cerebral i fluidific sngele. Mai mult,
cimbrul poate crete puterea de concentrare, are efecte antioxidante la nivelul
neuronilor, regleaz tensiunea arterial i combate starea de oboseal.
Cimbrul este un arbust de mici dimensiuni, care isi are originile pe tarmurile europene ale
Marii Mediterane, unde il gasim si astazi, crescut spontan pe locurile virane, pe falezele
nisipoase si prin stancarii.
Mai este numit si cimbru de cultura (Thymus vulgaris), pentru a fi deosebit de cimbrul de gradina
(Satureja hortensis), care este o cu totul alta specie. Ca infatisare, este total nespectaculos: scund,
de nici patruzeci de centimetri inaltime, are flori mici, de culoare roz-pal, care apar de la mijlocul
verii si pana toamna tarziu. Nu este deloc pretentios, crescand pe orice fel de soluri si cerand
cantitati mici de apa. Sub aceste aparente exterioare modeste se ascunde, insa, o uimitoare forta
terapeutica. Se pare ca cimbrul este una din cele mai puternice plante medicinale din lume. De
altfel, faima lui e straveche. Pliniu cel Batran il mentioneaza in scrierile sale, iar medicii greci si, mai
tarziu, cei romani, il recomandau frecvent contra bolilor digestive si a celor respiratorii. Dacii
numeau cimbrul "cinuboila" si il foloseau atat in alimentatie, cat si ca remediu. Consacrarea
cimbrului ca medicament a pornit, insa, in evul mediu, cand arabii au inceput sa fabrice uleiuri
volatile prin distilare. Foarte repede, uleiul volatil de cimbru a devenit un panaceu universal, capabil
sa vindece foarte multe din molimele care au decimat in nenumarate randuri populatia in acele
vremuri. Cunoscut de un cerc foarte restrans de "initiati", uleiul de cimbru prevenea si ajuta la
combaterea ciumei, a holerei, a tuberculozei pulmonare, a frigurilor galbene. Exista scrieri orientale
care mentioneaza folosirea cu succes a acestui remediu chiar si contra sifilisului sau a dizenteriei. In
cele ce urmeaza, vom cunoaste impreuna extraordinarele sale efecte in vindecarea bolilor, de data
aceasta in lumina studiilor moderne, nu inainte insa de a afla cum se prepara si cum se
administreaza:
Modalitati de preparare si de administrare a cimbrului
Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina cu rasnita electrica de cafea a partilor aeriene ale plantei.
Depozitarea pulberii de cimbru se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si
reci, pe o perioada de maximum o saptamana, deoarece uleiurile sale volatile se evapora foarte
rapid. De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate un sfert - o jumatate de lingurita rasa, pe
stomacul gol.
Uleiul volatil
Se obtine doar prin procedee industriale, la noi, in magazinele si in farmaciile naturiste, fiind
disponibil gata preparat. Se va folosi doar uleiul de cimbru din magazine specializate si care poate fi
folosit pentru uz intern. Se administreaza de regula cate 3 picaturi de ulei de cimbru, dizolvate intro lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre
8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de
doua ori pe zi.
Extractul hidroalcoolic (tinctura)
Se pun intr-un borcan 15 linguri de pulbere de cimbru, care se acopera cu 400 ml de alcool
alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Cand intreaga masa de pulbere a fost acoperita,
se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Apoi preparatul se
strecoara, se adauga 10 picaturi de ulei volatil de cimbru, se agita bine, iar extractul astfel obtinut
se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de 4-6 ori pe zi, in
tratamente cu o durata de 1-3 luni.

Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de cimbru maruntit la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore,
dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe
in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se
filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata de cimbru, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si
bai.
Infuzia fierbinte
Se prepara prin oparirea unei lingurite de pulbere de cimbru cu o cana de apa, dupa care se lasa
acoperit amestecul sa infuzeze vreme de 10-15 minute si apoi se filtreaza. Se administreaza cat mai
calda posibil.
Tratamente interne cu cimbru
* Bronsita acuta, raceala (viroza respiratorie) - in ultimii ani, mai multe cercetari au aratat
uimitoarele efecte terapeutice ale cimbrului in infectiile respiratorii acute. Intr-unul dintre aceste
studii, facut la un institut de cercetari din Berlin, 189 de pacienti cu bronsita acuta abia declansata
au fost tratati cu cimbru, ca remediu principal, la care s-a adaugat un extract de ciubotica-cucului
(Primula officinalis). Dupa trei zile de tratament cu aceste plante, aproximativ 53% dintre cei tratati
nu mai prezentau nici un fel de simptom al bronsitei, iar la 25% dintre pacienti, simptome cum ar fi
tusea, durerile in zona pieptului, catarul, febra ori starea de astenie erau mult ameliorate, chiar
daca nu disparusera total. Asadar, contra racelii si bronsitei se recomanda tinctura de cimbru, cate o
lingurita de 4-6 ori pe zi, in cure de maximum 12 zile. Pentru o eficienta sporita, tinctura de cimbru
se poate combina in proportia de 2:1 cu tinctura de radacina de ciubotica-cucului, combinatia
administrandu-se in aceeasi doza.

* Bronsita cronica, tuse convulsiva, tuse productiva - ca remediu de urgenta, se administreaza

cateva inghitituri de infuzie fierbinte de cimbru, care are efecte bronhodilatatoare, expectorante si
calmante rapide. Pentru un tratament de lunga durata, se recomanda pulberea, din care se ia de
trei ori pe zi cate o lingurita rasa. Tratamentul dureaza 4 saptamani. Suplimentar, se fac bai fierbinti
cu infuzie de cimbru, care au efecte puternice de intarire a imunitatii. Intr-un studiu facut in
Germania, s-a observat ca in aceste afectiuni rezultate mai bune se obtin daca in paralel cu
pulberea de cimbru se ia si tinctura de iedera (Hedera helix), cate 4 ml (aproximativ o lingurita) pe
zi, in cura de 4 saptamani.
* Astmul, pneumonia, infectiile respiratorii recidivante - se administreaza uleiul volatil, cate 2-3
picaturi, de 4 ori pe zi, in cure de 10-20 de zile. De preferinta se ia diluat in infuzia combinata de
cimbru: o doza de ulei volatil la un sfert de pahar (50 ml) de infuzie combinata din aceeasi planta.
Acest tratament are un efect antibiotic si bronhodilatator puternic, usurand respiratia, eliminand
infectiile bacteriene. Este un tratament adjuvant foarte bun si contra tuberculozei.
* Laringita, faringita, amigdalita - se ia intern uleiul de cimbru, cate 2-3 picaturi, inghitite cu putina
apa, de trei ori pe zi. Extern, se face gargara cu infuzie combinata de cimbru, macar de doua ori pe
zi, fiecare aplicatie durand minimum cinci minute. Tratamentul dureaza 5-7 zile, in cazul formei
acute a acestor afectiuni, si 12-21 de zile pentru forma cronica.

* Colita, enterocolita, colon iritabil, colon spastic - faima de condiment a cimbrului nu se datoreaza
neaparat aromei sale (care este mai putin placuta ca a cimbrului de gradina), ci efectului sau
terapeutic, cu totul exceptional, asupra tubului digestiv. Mai multe studii arata fara dubiu ca cimbrul
este unul din cele mai puternice remedii contra colitei, distrugand flora bacteriana in exces, fie ea de
putrefactie sau de fermentatie. Apoi, cimbrul calmeaza spasmele digestive, elimina balonarea, are
efect antiinflamator asupra tubului digestiv. Se ia cate o jumatate de lingurita rasa de pulbere de
cimbru, de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza 21 de zile, putand fi reluat de cate ori este nevoie.
In cazul colitelor severe, se ia si ulei volatil, cate 5-7 picaturi zilnic, pe perioade de 5-10 zile.
* Diaree, adjuvant in dizenterie - se administreaza, de asemenea, pulberea de cimbru, cate o
lingurita, de 4-6 ori pe zi. Are actiune astringenta, distruge bacteriile patogene din intestin, reduce
crampele abdominale. Contra dizenteriei si a diareei severe produse de toxiinfectii alimentare se
face suplimentar o cura cu ulei volatil de cimbru, din care se iau cate patru picaturi de doua ori pe
zi.
* Tulburari ale circulatiei cerebrale, prevenirea accidentului vascular cerebral - se fac de patru ori pe
an cure in care se administreaza, in fiecare zi, cate patru lingurite de tinctura. Tratamentul dureaza
vreme de 28 de zile si se face cu pauze de doua luni intre doua cure. Studii de medicina
experimentala facute in laboratoarele din Marea Britanie, in anul 2000, arata ca cimbrul impiedica
depunerea grasimilor pe vasele de sange din creier, mentinand astfel circulatia la un nivel optim. In
plus, cimbrul impiedica imbatranirea si degenerarea celulelor sistemului nervos, datorita efectului
sau antioxidant. De asemenea, s-a observat - de data aceasta in studii pe subiecti umani - ca
cimbrul favorizeaza atentia si concentrarea mentala.
* Colesterol - un studiu amplu facut pe animale de experienta in Turcia, in anul 2006, a pus in
evidenta faptul ca ingerarea regulata a cimbrului reduce cantitatea de colesterol negativ (LDL) si
reduce nivelul trigliceridelor din sange, prevenind astfel bolile cardiovasculare. Se recomanda,
asadar, consumul cimbrului in alimentatie ca si condiment. Suplimentar, se tin cure de cate 6
saptamani, timp in care se administreaza zilnic cate 3 grame de pulbere de parti aeriene.
* Tromboze - in frunzele cimbrului au fost descoperite doua principii active care impiedica formarea
cheagurilor de sange. Se administreaza infuzia combinata de cimbru, din care se iau cate 2-3 cani
pe zi, in fiecare doza de infuzie combinata dizolvandu-se in prealabil doua picaturi de ulei volatil de
cimbru. O cura dureaza vreme de trei saptamani si se repeta dupa o pauza de minimum o luna.
* Infectii renale si urinare, adjuvant in uretrita (inclusiv gonococica) - se administreaza uleiul volatil
de cimbru, din care se iau cate 3 picaturi, de trei-patru ori pe zi, in cure de 7-14 zile. Un studiu
german extrem de amanuntit arata ca uleiul volatil de cimbru, care are efecte antibiotice si
antimicotice extrem de puternice, este eliminat in proportie de 20% prin urina, vreme de 41 de ore
de la ingerare, exercitandu-si astfel actiunea curativa la nivelul rinichilor, al vezicii urinare si al
uretrei. Pentru a beneficia de aceste efecte terapeutice este esential, insa, ca pe timpul
tratamentului sa fie mentinuta o dieta alcalina, care sa favorizeze efectul antiseptic al cimbrului.
Acelasi tratament este eficient si in tratarea infectiilor genito-urinare cronice, cum ar fie nefrita,
pielita, salpingita. Suplimentar, se pun comprese cu extractul alcoolic de cimbru pe zonele afectate,
comprese care se tin vreme de minimum o ora pe zi.

Cimbrul poate fi cultivat si in ghiveci, pe pervaz

* Adjuvant in hipertensiune arteriala - un grup de cercetatori din fosta Uniune Sovietica, sub
indrumarea dr. Z.T. Kulieva, au demonstrat ca administrarea uleiului volatil de cimbru reduce
semnificativ presiunea arteriala. De asemenea, acest ulei reduce susceptibilitatea aparatului
cardiovascular la influenta daunatoare a stresului psihic. Ca atare, este recomandat consumul
cimbrului in alimentatie drept condiment, iar suplimentar, se fac cure cu tinctura de cimbru, din care
se administreaza cate o lingurita de patru ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 56 de zile si este
recomandat in mod special hipertensivilor foarte sensibili la stres, hipertensivilor care au avut, sau
au o dieta preponderent carnivora ori se confrunta cu tulburari digestive de genul aerofagiei,
balonarii sau colitei.
* Viermi intestinali - se administreaza uleiul volatil de cimbru, cate cinci picaturi, puse intr-o lingura
de ulei de masline sau de floarea-soarelui. Se iau doua astfel de doze pe zi, prima dimineata, pe
stomacul gol, cu cel putin jumatate de ora inainte de a manca, iar cealalta seara, inainte de culcare.
Tratamentul dureaza vreme de 28 de zile. Uleiul de cimbru inhiba dezvoltarea parazitilor intestinali,

paralizeaza centrii nervosi ai viermilor, ajutand la eliminarea lor prin scaun.

* Infectia cu Giardia lamblia - o combinatie imbatabila in tratarea acestei boli este cea dintre cimbru
si rostopasca (Chelidonium majus). Tincturile celor doua plante se amesteca in parti egale si se pun
apoi intr-o sticla care se inchide ermetic. Se administreaza cate o lingurita din acest amestec,
diluata intr-un sfert de pahar de apa, in care se adauga si doua picaturi de ulei de cimbru. Aceasta
doza se ia de patru ori pe zi. Tratamentul se face vreme de trei saptamani, iar daca mai este
necesar, se poate relua dupa 14 zile de pauza. Conform unui studiu mexican facut in anul 2006, sub
conducerea dr. F. Calzada, principiile active din cimbru, mai ales uleiul volatil, distrug Giardia lamblia
si impiedica reproducerea sa. Un alt studiu, de data aceasta iranian, publicat in 2008, arata ca
cimbrul este foarte eficient in infectia cu protozoarele Entamoeba histolytica, Trypanosoma brucei si
Trypanosoma cruzi, care produc boli tropicale pe cat de periculoase, pe atat de raspandite in zonele
calde. Uleiul volatil de cimbru are, conform studiului iranian mentionat, o actiune terapeutica
comparabila cu cea a metronidazolului, care este medicamentul cel mai frecvent folosit in aceste
afectiuni, dar fara a avea si efectele adverse ale produsului de sinteza.
* Candidoza bucala, digestiva, respiratorie, genitala - intr-o jumatate de cana de infuzie combinata
de cimbru se pun doua picaturi de ulei volatil de cimbru si se consuma acest amestec la 2 ore dupa
masa. Se iau 2-3 astfel de doze pe zi, in cure de 12-21 de zile, urmate de 14 zile de pauza, dupa
care se poate relua. Cimbrul, si mai ales compusii sai aromatici, sunt printre cele mai puternice
anticandidozice cunoscute, atat in medicina naturala, cat si in cea alopata. Nenumarate teste de
laborator au pus in evidenta efectul puternic de distrugere al diverselor specii si tulpini de Candida
sub actiunea cimbrului.
Tratamente externe cu cimbru
* Sinuzita - se fac aromatizari in incapere, cu ulei volatil de cimbru sau, mai bine, daca este
suportata - se face inhalatie cu acelasi ulei volatil. Suplimentar se pun pe frunte comprese cu
tinctura de cimbru. Se tin vreme de 20 de minute pe zi, pana la vindecare. Cimbrul actioneaza astfel
direct la nivelul cailor respiratorii superioare, exercitandu-si actiunea antibiotica si decongestiva.
* Rani, ulcere pe piele, arsuri - pentru prevenirea infectarii acestor leziuni se fac spalaturi cu extract
alcoolic sau cu infuzie combinata de cimbru. Aceste extracte au un efect antibiotic foarte puternic,
avand de asemenea un usor efect cicatrizant.

Folositi-l, dar cu masura

* Circulatie periferica deficitara - se fac bai fierbinti cu infuzie combinata de cimbru (5 litri la o cada
cu apa). Facute saptamanal, activeaza puternic circulatia, actioneaza asupra metabolismului
organismului, intensificand arderile, si intaresc sistemul imunitar.
* Micoza vaginala, candidoza vaginala, leucoree, infectii bacterine genitale - se fac spalaturi vaginale
cu infuzie combinata de cimbru pana la vindecare. Cimbrul are un efect antifungic si antibacterian
puternic si cu spectru larg, foarte rar in lumea plantelor medicinale. De asemenea, are efecte
antiinflamatoare, fiind util in tratamentul salpingitelor (inflamatia trompelor uterine).
* Reumatism - se pun cataplasme fierbinti cu cimbru pe locul afectat. Acest tratament intensifica
circulatia sanguina pe segmentul afectat, reduce rigiditatea articulara si sensibilitatea la frig, are
efecte calmante si antialgice.
* Micoze localizate pe unghii (onicomicoze) - se pune o compresa cu tinctura de cimbru pe unghia
bolnava, care se inveleste apoi in nailon, pentru a se evita evaporarea, si se tine vreme de 1-2 ore.
Imediat ce se indeparteaza compresa, partea afectata de unghie se pileste si se lasa apoi sa se
usuce la aer. Procedura se repeta zilnic, pana cand intreaga portiune de unghie afectata de micoza
este indepartata prin pilire. Uneori, daca micoza este foarte extinsa, este posibil ca unghia tratata
chiar sa cada si sa creasca o unghie noua, sanatoasa.
* Micoze localizate la degetele picioarelor (boala piciorului de atlet) - se pun intre degetele afectate
tampoane imbibate in tinctura de cimbru, apoi se incalta piciorul cu o soseta care se tine toata
noaptea, asa incat sa permita tincturii sa isi exercite efectul antiseptic pe o perioada mai lunga de
timp. Cimbrul, folosit in special sub forma de ulei volatil si de tinctura, este un antimicotic de prima
mana. Acest lucru a fost obiectivat printr-un studiu facut in anul 2008 de un colectiv de cercetatori

sarbi de la institutul "Sinisa Stankovic" din Belgrad. Ei au testat cimbrul pe 17 specii de ciuperci
parazite si au constatat ca uleiul sau volatil este mult mai puternic decat un produs de sinteza
antifungic, bifonazolul, dar si decat uleiul volatil al altor plante cu actiune antifungica demonstrata
(menta, chimen, fenicul).
* Gingivite, carii, placa bacteriana - cinci picaturi de ulei volatil de cimbru se dizolva intr-un litru de
infuzie combinata obtinuta din aceeasi planta. Cu acest preparat (care la rece poate fi pastrat 3-5
zile fara sa se altereze) se fac de trei ori pe zi clatiri ale gurii, de preferinta dupa mesele principale.
Fiecare clatire va dura vreme de cinci minute, timp in care preparatul din cimbru va fi agitat cu
putere in gura, pentru a-si exercita actiunea asupra dintilor, asupra gingiilor si asupra intregii
mucoase bucale. Studii facute in laboratoare din Elvetia si din Germania au aratat ca un constituent
din uleiul volatil de cimbru, timolul, distruge mare parte din bacteriile cu potential daunator din
cavitatea bucala, inlatura infectia la nivelul gingiilor, protejeaza dintii de formarea cariilor si
incetineste evolutia cariilor deja existente.
Efectele psihologice ale cimbrului de cultura

Uscat, da o aroma inconfundabila mancarurilor

In Grecia antica, cimbrul era un ingredient indispensabil in alimentatia tinerilor razboinici, carora se spunea - le amplifica increderea in sine si curajul. De altfel, cei mai multi cercetatori spun ca
denumirea stiintifica a cimbrului "Thymus" vine de la grecescul "thymos", care inseamna curaj.
Medicii greci si apoi cei ai evului mediu foloseau cimbrul pentru pacientii slabiti fizic si psihic, pentru
efectele sale tonice si revigorante. De altfel, cimbrul are o actiune demonstrata de imbunatatire a
circulatiei cerebrale, iar studiile au aratat ca are o certa actiune de favorizare sau chiar de inducere
a unor stari de atentie, vigilenta, concentrare mentala.
In medicina macrobiotica se recomanda consumul de cimbru pentru amplificarea capacitatii de
control a emotiilor si pentru intarirea "imunitatii" la stresul psihic.
Precautii si contraindicatii
Supradozat, cimbrul si mai ales uleiul volatil extras din el dau reactii adverse extrem de puternice:
convulsii, varsaturi, dureri abdominale puternice, delir.
Cimbrul se va administra cu prudenta, la inceput in doze reduse la un sfert, in cazurile de
hipotensiune, colon iritabil, ulcer gastric si gastrita hiper-acida. Daca se constata o exacerbare sau o
reactivare a simptomelor uneia dintre aceste afectiuni, tratamentul intern cu cimbru va fi oprit.
Ingerarea cimbrului este contraindicata pentru femeile insarcinate. De asemenea, femeile care
alapteaza vor consuma maximum 1 gram de cimbru pe zi si vor evita administrarea interna a
uleiului volatil de cimbru.
Extern, cimbrul poate da persoanelor cu sensibilitate alergica marita reactii alergice la nivel cutanat,
iar aplicat multa vreme pe piele poate produce leziuni cu aspectul unei arsuri.
Efectele antibiotice ale cimbrului
Cimbrul nu doar ca intrece ca eficienta multe medicamente antiinfectioase, dar este o completare
extraordinara la tratamentele clasice. Este o planta medicinala care ar putea modifica viziunea
asupra a ceea ce inseamna tratament antiinfectios cu adevarat eficient. Mai multe studii facute in
laboratoare sau spitale din Germania, Spania, Elvetia, Japonia, Anglia ori Romania au arata faptul ca
cimbrul, in special uleiul volatil obtinut din el, are efecte antibiotice extrem de puternice si cu un
spectru foarte larg. Conform studiilor, compusii uleiului volatil de cimbru ataca membrana celulara a
bacteriilor, reducandu-i permeabilitatea, ceea ce duce la moartea microorganismelor respective. Mai
mult, s-a demonstrat ca bacteriile nu pot dezvolta rezistenta la uleiul de cimbru, asa cum o fac in
cazul antibioticelor de sinteza, deoarece acest ulei are componente atat de multe si de variate, incat
face imposibila o adaptare a microorganismelor. In plus, studii foarte recente arata ca uleiul de
cimbru potenteaza activitatea unor antibiotice, adica un antibiotic administrat in paralel cu uleiul de
cimbru este mult mai eficient decat luat singur. In multe cazuri de infectii bacteriene, o corelare a

tratamentului alopat cu cel natural, cu cimbru, va face sa fie evitate cazurile foarte periculoase de
rezistenta a bacteriilor la tratament sau de recidiva a infectiei. Iata in continuare si o lista sumara a
bacteriilor care sunt distruse de uleiul de cimbru: Staphylococcus aureus (produce infectii urinare,
respiratorii), Clostridium botulinum (produce botulism), Eschericcia choli (produce infectii renourinare si digestive), Shigella sonnei (produce toxiinfectie alimentara, dizenterie), Bacillus subtilis
(produce gastro-enterita), Salmonella enteridis (produce toxiinfectie alimentara), Campylobacter
jejuni (produce infectii gastro-intestinale), Lysteria moncytogenes (produce infectii care afecteaza
sistemul digestiv si cel nervos).
Contra tuturor infectiilor bacteriene mentionate se recomanda un tratament cu o durata de 7-12
zile, timp in care se iau cate 3-5 picaturi de ulei volatil de cimbru, de trei-patru ori pe zi, cu putina
apa sau cu miere.

Caprifoiul face parte din Fam. Caprifoliaceae care include peste 100 de specii, in mare majoritate
varietati ale speciilor Lonicera pericylmenum ( caprifoi european), Lonicera japonica (caprifoi
japonez) si Lonicera sempervirens (caprifoiul coral, datorita culorii florilor sale). Contrar numelui
popular englez ce se refera la calitatea nectaroasa a florilor (reflectata de faptul ca, in multe tari,
copiii sug nectarul acestor flori), taxonomia latina deriva de la botanistul din timpul Renasterii
Adam Lonicer.

Desi caprifoiul japonez este astfel denumit, el este o planta vanduta de florariile americane si este
raspandit si in alte tari, naturalitzandu-se si in America de Sud, intr-o serie de insule caribice si in
Noua Zeelanda si insulele Pacificului. Desi mireasma lui este fermecatoare, raspandirea sa
rapida i-a oferit renume de buruiana in unele state ale USA, ca si in Acordul National de Boli ale
Plantelor. Pe de alta parte, caprifoiul coral atrage numeroase insecte si colibri, stimuland
dezvoltarea populatiilor acestora.

Fructul caprifoiului este o baca, de regula inchisa la culoare si cu gust dulce, dar si cu toxicitate
medie, desi exista si varietati cu fructe comestibile. In tot cazul, nectarul florilor este comestibil,
de unde si denumirea engleza de "honeysuckle".
ETIMOLOGIE & VERSIUNI IN DIFERITE LIMBI
Cuvantul englez "honeysuckle" indica exact nectarul supt din flori. Echivalentul
francezchvrefeuille , ca si denumirea romana "caprifoi" si cea italiana caprifoglio sunt si mai
specifice, facand referire la obiceiul caprelor de a manca florile dulci. Numele povental
este caprifuelh.
Aceste denumiri provin din limba latina: folium = frunza, capri (caper) = ied, capra.
Cu siguranta, denumirea cea mai interesanta se gaseste in limba greaca: originalul
(strugurii caprei, de la cuvantul antic , "capra") s-a preschimbat de-a lungul secolelor de uz
comun in cuvantul cu ortografie asemanatoare, dar cu sens diferit ... "strugurii
sfintilor..." (de la =sfant). Ceea ce explica si productia de sapun si articole parfumate de
toaleta in mamanstirile grecesti,inca si in zilele noastre.
De aici si pana la denumirea populara romaneasca de "mana Maicii Domnului" nu mai e decat un
pas, ce combina calitatea de nectar a florilor cu originea divina.

PROFIL ODORANT & RECONSTRUCTIA NOTEI

Caprifoiul este o floare galbena si nectaroasa, ducle, patrunzatoare si imbatatoare, cu tonalitati
fructate si de miere. Mireasma se intensifica la caderea noptii sau in combinatie cu iasomia, care
este adesea plantata alaturi de el peste tot in bazinul mediteran, imbiindu-i pe cei iesiti la o
plimbare de seara cu invaluirea lor senzuala, narcotica.
Si, totusi, dintre aceste nuante puternice, se ridica o calitate usoara si linistita, o seninatate a
caprifoiului. Caprifoiul se potriveste intr-un mod perfect si natural cu la vita bella, cu bucuria de a
trai placerile imediate, fara a ne refuza ceea ce ne sta la indemana, sentimentele, deliciile....

Reconstructia unei note calitative de caprifoi in parfumuri nu este usoara, iar includerea
longevitatii unei astfel de note este o provocare si pentru nasurile experimentate. Desi
producerea unei esente de caprifoi este posibila din punct de vedere tehnic, eficienta si costurile
procedeului nu justifica efortul. De aceea, majoritatea notelor de caprifoi in parfumuri sunt
reconstituite in laborator sau sunt rezultatul amestecarii altor note naturale, in cazul parfumurilor
naturale.
Desi caprifoiul nu este prea indepartat de florile albe, cu mireasma sa languros-imbatatoare, el
este clasificat printre florile anisice (ca si florile galbene, de ex. mimoza), datorita proprietailor
sale anisate. De aceea, este o practica frecventa a parfumeurilor sa includa in compozitiile cu
caprifoi (ca si in buchetele florale ce reconstituie liliacul si paducelul) si aldehida anisica, mai ales
deoarece ea ofera o nuanta fructata si longeviva. Geranil-antranilatul (cu umbre de muscata si
neroli), ciclopentanolul iasminat si floarea de portocal, combinate, redau o aroma proaspata,
verde, dulceaga, similara caprifoiului din natura. Acidul pfenil-acetic reda o tonalitate de miere,
oarecum mai "indecenta", pe care o regasim in acele parfumuri cu caprifoi opulent.

PROPRIETATI AROMATERAPEUTICE

Se crede ca planta de caprifoi ajuta impotriva raguselii, a racelilor si a insomniei. Scoarta are
actiune diuretica. Totusi, caprifoiul trebuie utilizat cu precautie, caci mai ales fructele pot fi foarte
toxice! Florile pot fi folosite impotriva febrei, mai ales cand aceasta apare in racelile de vara. Ele
sunt considerate ca avand proprietati purificante, adjuvante in unele afectiuni gastro-intestinale.
Partile aeriene ale plantei contin din abundenta substante gumate, acid salicilic, glicoside si
invertina. Ca o curiozitate, cercetari recente au indicat ca tratarea imbracamintei usoare de lana
cu un strat pulverizat de extract decaprifoi poate spori proprietatile anti-UV ale obiectului de
imbracaminte!
PARFUMURI CU NOTE PERCEPTIBILE DE CAPRIFOI

Annick Goutal Eau de Camille

Annick Goutal Le Chevrefeuille (lamaiat, cu nuante de frunze de tomate)
Bath & Body Works Wild Honeysuckle
Borghese Il Bacio
Britney Spears Believe
Burberry London for Women (mix proaspat cu caprifoi predominant)
Cacharel Scarlett (foarte sapunat si patrunzator)
Demeter Honeysuckle (nota unica, fotorealistica, dar efemera)
Guerlain Aqua Allegoria Flora Nymphea
Jardin de France Eau de Cologne 1920: Chevrefeuille
Jo Malone Honeysuckle and Jasmine (foarte proaspat, ca in natura, cu aliatul obisnuit, iasomia)

L'Erbolario Caprifoglio (reconstructie

pertinenta, opulent)
Lucy B Royal Egyptian Amber & Honeysuckle (cu o naota de miere)
Marc Jacobs Blush (cuplat cu iasomie proaspata)
Penhaligon's Ellenisia (cu gardenie gingasa)
Providence Perfume Co. Hindu Honeysuckle (toate naturale, sustinute de iasomie sambac,
vetiver, trandafir si mosc botanic)
Salvatore Ferragamo Incanto Charms
Tommy Hilfiger Tommy Girl Summer
SMN Caprifoglio
Vera Wang Bouquet
Yves Rocher Fraicheur Vegetale de Cheuvrefeuille (caprifoi verde)
Fotos: Bene*, CaptPiper,Vickysaurus, skenmy, friggy_30, Kate's Photo Diary
Autor: Elena Vosnaki este istoric si scriitoare despre parfumuri pentru Fragrantica. Este
fondatorul si editor la Perfume Shrine, una dintre cele mai respectate publicatii online despre
parfumuri, continand recenzii de parfumuri, interviuri cu reprezentanti ai industriei, eseuri despre
materiile prime si istoria parfumurilor, castigatoare a Fragrantica Blog Awards si finalista in
numeroase concursuri pentru premii de blog. Scrierile sale au fost recunoscute prin Fifi Awards
for Editorial Excellence in 2009 si ea contribuie la numeroase publicatii internationale.

Caprifoiul (Lonicera japonica), numit n popor i mna Maicii Domnului, este o

plant originar din rile asiatice (Japonia, China, Coreea) fiind cunoscut la noi
pentru florile albe i delicate cu parfum suav i miros mbttor, ce nfloresc nc
din timpul primverii pn vara trziu. Este o plant crtoare, care poate

crete pn la 10 de metri sau chiar mai mult, are frunze verzi simple, iar florile
albe i schimb culoarea dup cteva zile n galben pal. Fructele n form de
bobie de culoare albastru nchis, nu sunt comestibile, fiind listate n categoria
fructelor otrvitoare.
Muli dintre noi o tim c plant decorativ care ne ncnt prin mirosul divin.
Florile au ns o mare valoare terapeutic. Datorit proprietilor antibacteriene
naturale i anti inflamatorii, acestea au fost folosite ca medicament n medicina
chinez din antichitate i pn n prezent pentru a trata febra i a elimina toxinele
din corp.
Datorit proprietilor antivirale puternice, caprifoiul a fost planta medicinal
the top folosit n China n timpul epidemiei de SARS.
Florile se recolteaz cu precdere primvara sau la nceputul verii cnd floarea
este nc n stadiul de boboc.
n medicina tradiional chinez, se spune c aceast plant acioneaz asupra
meridianelor stomacului, plmnilor i intestinului gros. De aceea, decoctul din
floarea de caprifoi este indicat la tratarea febrei acute, durerilor de gt, durerilor
de cap, dezinterie, urinare dureroas, tratarea rnilor dureroase, sau pentru
abcese mamare, abcese intestinale sau tratarea ochilor umflai. Nu se recomand
folosirea decoctului dac suntei rcii, avei o digestie proast sau diaree.
Pentru prepararea decoctului folosii ntre 9-15 grame the plante la 300 ml de
ap.
Caprifoiul deine capacitatea de a ncetini procesul de coagulare a sngelui. Unii
experi cred c floarea de caprifoi poate scdea tensiunea arterial, ajut la
tonifierea inimii i reduce nivelul colesterolului din snge. Poate calma crampe i
dureri, i are un efect benefic asupra artritei i reumatismului.
Acesta este, de asemenea, utilizat ca un tratament pentru mai multe tipuri de
afeciuni ale pielii, cum ar fi acnee, infecii ale pielii, rni, abcese, cicatrici, etc.
Pentru estomparea pistruilor i petelor de vrst se recomand folosirea infuziei
reci de flori de caprifoi. La un litru de ap, se adaug o cecu de flori de caprifoi
i se las apoi la macerat peste noapte. A doua zi se strecoar, iar cu loiunea
obinut se d apoi pe fa, decolteu sau alte zone cu pistrui sau pete.
Datorit aromei dulci i parfumului deosebit, florile de caprifoi se pot folosi ca
adjuvant n combinaie cu ceaiul verde.

Se recomand precauie n cazul persoanelor alergice, femeilor nsrcinate i

celor care alpteaz.
aprifoiul, cunoscut si sub denumirea de Mana Maicii Domnului, este o planta cataratoare
decorativa cu flori .

Speciile din genul Lonicera sunt cultivate de obicei sustinute de un zid sau de un gard,
iar Lonicera japonica este printre cele mai apreciate varietati . Odata ajuns la maturitate,
caprifoiul ofera flori parfumate ce vor incanta orice vizitator in gradina ta.

Cultivare si ingrijire
Caprifoiul nu este o planta mofturoasa, prefera zonele in care este expusa direct la soare, dar
creste bine si in penumbra. Solul nu este foarte important, dar cele mai multe varietati cresc cel
mai bine in sol cu pH neutru si drenaj bun. Se planteaza primavara, in martie-aprilie si infloreste
de obicei in perioada aprilie-august.
Imbogateste pamantul cu un ingrasamant organic (gunoi de grajd bine putrezit sau compost) si
asigura-te ca Lonicera are umezeala suficienta, fara ca radacinile sale sa fie umede in mod
constant. Aplicarea unui ingrasamant de uz general primavara poate ajuta plantele sa creasca
mai viguros.
Taierea nu este necesara la multe varietati de caprifoi , dar poate fi realizata primavara, inainte
de inflorire si incurajeaza cresterea viguroasa. Taie crengile uscate si asigura-te ca planta creste
fara aglomerari de crengi in anumite zone. In cazul varietatilor care infloresc pe ramurile tinere,
cum este Lonicera periclymenum, poti scurta aceste ramuri cu o treime imediat dupa caderea
florilor.