Stima de sine in dezvoltarea

educationala

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca, in toate

imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit. Si atunci,
am putut sa ma linistesc. Astazi, stiu ca aceasta se numeste Stima de
sine.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si
suferinta mea emotionala nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg
impotriva convingerilor mele. Astazi, stiu ca aceasta se numeste Sunt
eu insumi.
Poem de Charlin Chaplin
Stima de sine este esentiala in dezvoltarea educationala a copiilor.
Dovezile tot mai numeroase din cercetare, ca si experienta cadrelor
didactice din scolile obisnuite si din scolile speciale, a terapeutilor de
familie, a psihologilor clinicieni si a specialistilor in psihologia educatiei
indica faptul ca majoritatea copiilor cu perturbari si care au dificultati de
invatare in clasa vin din medii familiale problematice si au dificultati in
ceea ce priveste stima de sine. La vremea cand copiii incep sa mearga la
scoala, stima de sine este formata in mare masura.
Profesorii pot sa o amplifice sau pot sa o reduca, dar originea problemelor
legate de stima de sine se afla in principal acasa.
Copii care provin din camine framantate de probleme le este greu sa se
concentreze asupra activitatilor scolare. Relatiile conflictuale sunt
caracterite de obicei de mecanisme de protectie a stimei de sine din

partea ambilor parteneri. In multe privinte conflictul din relatie nu face

decat sa alimentezzae si mai mult dificultatile legate de stima de sine a
copiilor nascuti dintr-un astfel de parteneriat.
Persoanele cu stima de sine ridicata sunt cele care actioneaza
preponderent din perspectiva valorii lor personale imuabile si, ca atare,
sunt iubitoare, capabile sa primeasca iubire, spontane, unice, diferite,
individualizate, expansive, aventuroase, creative si netamatoare.
Valoarea personala are de-a face cu fiinta ta unica si nici un
comportament nu te poate face sa insemni mai mult sau mai putin ca
persoana.
Comunicarea clar i ajut pe membrii familiei s discrimineze ntre
evenimente i s-i mbunteasc abilitile de a nelege i de a oferi
suport. Abilitile de comunicare sunt considerate cea mai important
trstur a unei relaii sntoase (apud Moore, 1980). Totul este limbaj.
Importanta cuvintelor adresate copiilor sau rostite in prezenta lor.
Afirmatia conform careia totul este limbaj vine defapt sa sustina
conceptul lui Lancan, si anume importanta si primordialitatea cuvantului,
chiar in incidentele sale corporale, acolo pana unde si corpul poate
exprima acea simbolicitate relationala proprie, functionarii subiectului
uman, inca de la cea mai frageda varsta. Pentru un copil totul este
semnificativ la nivelul limbajului, toate lucrurile care se petrec in jurul lui
si pe care le observa. Sunt lucruri la carec el se gandeste. Un copil se
gandeste si asculta cu atat mai bine cu cat nu se uita la persoana cu care
vorbeste. Este un aspect f important. De aceea cand invatatorii le cer
copiilor sa se uite la ei, pierd astfel 50% din atentia copiilor. Pentru noi
adultii lucrurile stau invers: noua ne place sa ne uitam la persoana care
vorbeste. Pe cand copilul care are mainile ocupate, daca frunzareste o
carte, o revista sau se joaca cu ceva, abia atunci asculta la modul
adevarat, incredibil. Atunci adculta in adevar si memorizeaza. Pe unii ii
poti vedea ca-si fac problemele cu castile pe urechi. Ei se pot concentra
deoarece, ceilalti fiind ocupati se simt in siguranta. Daca dimpotriva, cei

din jurul lor, de pe strada, sau din camera alaturata le atrag atentia cu
ceva surioara care se joaca, vor fi atrasi de aceste lucruri personalizate
pe cand tambalaul impersonal le permite sa se concentreze foarte bine
asupra a ceea ce fac (apud Francoise Dolto, 2005)
Stima de sine este un eu-paravan, un scut pe care-l construiesti in jurul
eului tau adevarat, pentru a supravietui fie in sistemul tau familial fie in
anumite relatii. Cu cat sunt mai mari amenintarile la adresa valorii tale
personale cu atat e mai scazuta stima de sine si cu atat sunt mai
puternice mecanismele tale de protectie.
Stima de sine are doua dimensiuni centrale: sentimentul de a fi demn de
iubire si sentimentul de a fi capabil (apud Humphreys, 2007).
Felul in care reactioneaza parintii la mecanismele de protectie ale copiilor
lor va fi determinat in mare masura de propriul nivel al stimei de sine.
Cand parintii au ei insisi indoieli cu privire la valoarea si capacitatile lor,
tind sa fie excesiv de protectori fata de copii lor sau pot chiar sa-i
neglijeze. Apatia, evitarea, compensarea sunt reactii ala copiilor cand le
este amenintata valoarea personala.
Copilul renunta sa faca eforturi la invatatura si alte eforturi, fiindca a
incerca inseamna sa riste umilirea si respingerea. Este utila impartirea
unor semne in indicatori de control excesiv si control insuficient. O reactie
acopiilor cand le este amenintata valorea este compensarea. Aceasta se
vede la copilul muncitor, perfectionist, care petrece prea multe ore cu
temele. Muncind din greu copilul incearca sa inlature orice posibil esec.
Un alt tip de compensare se poate vedea la copilul laudaros, agresiv sau
tiran si care se poarta cu superioritate. El face rareori vreun efort si orice
presiune din partea altora de ase concentra la activitatile scolare duce la
reactii protectoare de genu: As putea face asta daca as vrea, dar de ce
sa-ti fac pe plac? La fel ca si copilul care foloseste strategia evitarii sau
cel care munceste excesiv de mult, cel care manifesta o astfel de

aroganta se apara, de fapt de orice posibilitate de esec, caci iarasi esecul

ar insemna umilire si respingere.
Lista de manifestare ale stimei de sine scazute (extrem de protectoare) la
copiii de varsta scolara (apud Humphreys Tony, 2007)
Mecanisme de protectie prin control excesiv:
Timid si retras;
Neobisnuit de tacut;
Ezita sa abordeze activitati noi sau provocari;
Se agata de un parinte sau de amandoi;
Are dificultati in a se integra intre colegi;
Excesiv de constiincios sau apatic in situatiile de invatare;
Temator si timid in situatiile noi;
Se tulbura repede cand este corectat in mod pozitiv;
Se tulbura extrem de tare cand este corectat in mod negative;
Inclinat la reverie si visare;
Se teme de greseli si esecuri;
Incearca mereu sa-i multumeasca pe altii;
Se plange de dureri abdominale si greata;
Mecanisme de protejare prin control insuficient
Agresiv;
Are rabufniri de furie regulate;
Laudaros;
Chiuleste cu regularitate de la scoala;
Nu coopereaza cand i se cere sa faca un lucru sau altul;
Cere frecvent ajutor su confirmari;
Intreaba mereu daca este iubit sau dorit;
Evita temele, desi risca dezaprobarea parintilor;
Da vina pe altii pentru greselile proprii;
Distruge bunuri propriii su ale altora;
Neatent cand isi face temele acsa sau la scoala;

Copilul cu stima de sine medie spre scazuta si-a pierdut emotia invatarii;
invatarea inseamna mereu a risca sa esueze si sa faca greseli, lucruri
care i-au adus in trecut doar umilinta si respingere. Succesul si esecul in
sine nu au nici un efect asupra motivatiei de a invata a copilului, insa
reactia la reusita si la nereusita a parintilor, a profesorilor si a altor adulti
importanti poate avea un efect devastator. Accentul pus pe performanta
va duce in cele din urma la incetarea eforturilor sau, dimpotriva la
stradanie excesiva. Fiecare straduinta a copilului este o realizare.Un copil
este mereu demn de iubire, indiferent daca esueaza sau face greseli, si
are capacitatea de a deprinde orice aptitudine.
Relatia parintilor cu copiii este oglinda prin intermediul careia acestia din
urma isi contureaza identitatea. Adeseori copii cu dificultati de invatare
au mecanisme de protejare a stimei de sine.
Cand copii au mecanisme de protectie a stimei de sine, acestia fie vor
manifesta comportamente insuficient controlate fie prin comportamente
controlate excesiv.
Parintii care fac presiuni asupra copiilor pentru a avea rezultate scolare
bune, ii determina fara voia lor, sa-si creeze mecanisme de protectie.
Parintii excesiv de protectori fata de copii lor le submineaza increderea in
sine. Importanta e stradania nu performanta.
Nivelul reusitei scolare a copiilor este puternic influentat de parerea pe
care o au despre ei insisi.
Indicatori ai stimei de sine (apud Humpreys, 2007):
Indicatori ai stimei de sine scazute (puternic protectoare):
Pesimist si fatalist;
Nu are o parere bunadespre sine;
Autocondamnare;
Extrem de perfectionist;
Abandonarea studiilor;
Frica extrema fata de situatii noi;
Foarte critic fata de toate aspectele propriei persoane;

 Crede ca toti ceilalti o duc mai bine;

Incapabil sa lege relatii afective apropiate si profunde;
Rigid si inflexibil;
Foarte acuzator fata de alti sau negare totala a vulnerabilitatilor;
Respingere de sine;
Nevoia constanta de asigurari;
Manipulator cu altii;
Usor de ranit sufleteste;
Foloseste moduri protectoare de comunicare (tacere ostila, bosumflare,
sarcasm, cinism, acuzare, ridiculizare);
Se teme de schimbare;
Isi face mereu griji si are o tendinta pronuntata spre anxietate si
depresie;
Se teme de respingere, de esec si de greseli;
Manifesta implicare excesiva sau insuficienta in viata celorlalti;
Indicatori ai stimei de sine medii (moderat protectoare)
Cauta aprobarea altora si incearca sa-i multumeasca pe altii;
Ii vine greu sa ceara sprijin, este precaut si se teme de situatii noi;
Poate accepta unele critici;
Grad de optimism moderat si critica fata de diferentele dintre oameni;
Isi exprima unele simtaminte;
Are indoieli fata de diferitele aspecte ale propriei persoane: fizice,
sociale, intelectuale;
Sentiment general de nemultumire;
Critic fata de sine si fata de altii;
Lipsa de toleranta la frustrare;
Autonomie redusa, foarte ambitios;
Neaga problemele, se compara cu altii si este nesigur in relatii;
Indicatori ai stimei de sine ridicate (minim protectoare)
Independent;
Deschis si spontan;

 Optimist, vede viata ca pe o provocare;

Flexibil;
Foloseste moduri de comunicare clare si directe;
Isi asuma propriile probleme, simtaminte, perceptii, ambitii;
Se accepta pe sine si pe ceilalti;
Respecta si pretuieste diferentele dintre oameni;
Ii asculta pe ceilalti;
Toleranta la frustrare;
Maturitate afectiva;
Incurajator fata de sine si fata de altii;
Constiinta realista apunctelor forte si a celor slabe;
Vede punctele slabe ca pe prilejuri de a-si dezvolta punctele forte;
Rezolva probleme;
Isi exprima toate simtamintele;
Se impotriveste conformismului;
Implicare din toata inima in toate aspectele vietii;
Incredere in sine si pretuire de sine;
Fermitate pozitiva fata de sine si fata de cei care incearca sa-i impuna
valori artificiale;
Se preocupa de mediu, spiritualitate si are nevoie de spatiu personal;
In prezent se estimeaza ca 85-90% din oameni au nevoie de o forma sau
alta de consiliere, psihoterapie, psihanaliza sau terapie de familie pentru
corectarea comportamentelor intreioare si exterioare care-i inhiba (apud
Humphreys, 2007).
Humpreys enumera mecanismele puternic protectoare ca intretin stima
de sine scazuta la adult:
Atitudini inflexibile fata de sine, de ceilalti, de prezent si de viitor;
Vorbire interna cu caracter depreciativ fata de sine sau care critica si
invinovateste pe alti oameni;
Stil de viata neglijent si dezechilibrat;
Inhibarea experientelor positive;
Plasarea in situatii de respingere;

 Tipare de comunicare protectoare;

Lipsa de delimitare fata de parinti;
Atitudinle rigide si inflexibile se reflecta in formulele cu trebuie, nu
trebuie, neaparat, obligatoriu si alte reguli dupa care traiesc adultii cu
masti ale stimei de sine. Ignorarea mesajelor pozitive conserva stima de
sine scazuta a persoanei.
Actiunea este mijlocul prin care se modifica stima de sine a adultului. Nici
un fel de comportament nu-ti determina valoarea ca fiinta umana. Actiuni
care te poarta spre descoperirea valorii tale mereu prezente ca fiinta
umana: constientizarea, o relatie pozitiva cu propria persoana, un stil de
viata sanatos, deschidere fata de schimbare, angajarea in comunicarea
deschisa si rezonanta, renuntarea la proiectie si introiectie (apud
Humpreys, 2007).
Actiunea necesara pentru cresterea stimei de sine ca adult nu este ceva
care sa-ti sporeasca valoarea personala- aceasta fiind mereu prezenta
inca de la nastere- ci mijlocul prin care sa anulezi experientele negative
din prezent si trecut si sa le inlocuiesti cu iubire neconditionata.
A fi parinte inseamna sa-ti asumi rolul de lider al casei, sa-i ajuti pe copii
sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Suntem sustinatori infocati ai
ingrijorarii parintesti si avem obiceiul sa ne facem multe ganduri. Ne
pregatim copii pentru viitor, trebuie sa-i ajutam sa-si dezvolte o imagine
de sine pozitiva si puternica, sentimentul de incredere in sine,
autodisciplina, aptitudini sociale si emotionale si simtul responsabilitatii.
Pentru toate acestea este nevoie de un camin in care aceste valori sa fie
sustinute (apud. Ellias, 2002).
O dezvoltare emotionala sanatoasa furnizeaza copilului intelegerea
importantei sanatatii corporale, dupa cum si sanatatea corporala
furnizeaza o reasigurare a copilului, care este foarte valoroasa in cadrul
dezvoltarii emotionale.Descrierea actuala a psihologiei copilului mic

considera ca fiind de la sine inteleasa dezvoltarea sanatoasa anterior

momentului in care se poate spune:acest copil este acum o fiinta umana
intraga, aflata in relatie cu fiinte umane intregi (apud. Winnicott, 2003).

Bibliografie:
1. Elkaim M., (2007), Cum supravietuim in propria noastra familie,
Editura Curtea Veche, Bucuresti
2. Elias M., Tobias S., (2002), Inteligenta emotionala in educatia copiilor,
Ed Curtea Veche, Bucuresti
3. Humphreys T., (2007), Stima de sine, Editura Elena Francisc Publising,
Bucuresti
4. Winnicott D., (2003), Natura umana, Editura Trei, Bucuresti