You are on page 1of 360

ROMULUS VULCNESCU

MITOLOGIE
ROMN

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA


DE ACELAI AUTOR
IX EDITURA ACADEMIEI:
Etnologie juridic (1970).
Coloana cerului (1970).
Atlasul complex Porfile de Fier11 (coordonator tiinific i coautor, ed. romna

i englez, 1972). Etnologia. Istoria etnologiei romne (1975). Introducere n


etnologie (coordonator tiinific i coautor, 1980)
N AI-TE ED1TIHI:
Fenomenul horal (Ramuri, Craiova, 1911). Etnografiatiina culturii
populare (tiinifica, 1966). Boimanii (Albatros, 1968).
Incaii (Albatros, 1970).
Mtile populare (tiinifica, 1970).^
Dicionar de etnologie (Albatros, 1979).
IMIVILI.CS VUl.eiNESCU
MITOLOGIE ROMN
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMNIA
1987
La mythologic roumine PyMUHCKaH MH^alOTHH The Eomanian Mythology
Bumanische Mythologie Mitologia rumana
EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII SOCIALISTE ROMNIA R 79 717, Bucureti,
Catea Victoriei 125
PREFA
n perioada n care au nceput s ne intereseze problemele mitologiei
romne, n literatura noastr i disputau ntietatea trei direcii de investigaf te
1) prima direcie susinea, nici mai mult, nici mai puin, decit c nu poate
ji vorba de o mitologie n sensul clasic al termenului, ci numai de un substrat
mitologic, care reflecta ndelungul proces de ncretinare a daco-romanilor i
romnilor. Zelul a mers pn acolo net s-a susinut c romnii au fost
precretini, c s-au nscut ca popor cu o mentalitate cretin nainte chiar de
recunoaterea istoric a cretinismului n lumea mediteranean. Protagonitii
acestei direcii de investigaie mitologic considerau implicit c mitologia
romn nu este altceva dectun nhcrum nomen al unei mitologii cretine
arhaice claco-romane. Implicit, s-a dedus c aceast mitologie cretin
arhaic daco-roman reflect un cretinism primitiv, dublat mai apoi de un
cretinism bogomilic. In spiritul acestei direcii de cercetare i concepii
ideologice s-a cules folclorul mitic religios socotit precretin, apoi ortodox, i
s-au alctuit antologii, mitografii i chiar mitologii cu iz patriarhal cretin, aa
cum se va putea constata din capitolul consacrat istoriografiei mitologiei
romne. Acesta este cazul lucrrilor lui Sim. Ploreu Marian . Tvdor P am file,
Ovidiu Papadima, Aurel Cosma, Th. Feciorii, Marcel Olinescu i altora ;
2) a doua direcie susinea c mitologia romn nu poate fi dect
necretin (n termeni consacrai fn literatura timpului : pagin") i c iu
consecin reflect substratul daco-roman alunei mitologii clasicizante.
Primele semne n aceast direcie de investigaie le-a dat Dimilrie Cantemir
n Descrierea Moldovei, apoi corifeii colii latiniste, B. P. JIasdeu (nlr-o seric
de articole i studii), elevii lui Ilasdeu i cei aparinind colii tracolo- gice. A
a se fai e c a doua direcie de investigaie s-a scindat n dou subdirecii :
aj una latinist, care afirma c mitologia popular romun e eminamente
latin i c trebuie redeteptat la via versiunea romn a mitologiei
latine, n vemntul ei artistic neolatin; i b) una trac ist, care afirma c

mitologia romn aparine numai substratului anterior daco- roman, adic


spiritualitii mitice autohtone trace nord-dunrene. n aceste condiii s-a
considerai c mitologia romn e o versiune neotrac a mitologi fi trace
nord-dunrene. Direcia iracist, la rndul ei, s-a scindat i ea in dou
subdirecii de investigaie : a) una integral neotraeist, dup modelul stabilit
de Xicolac Drnsuianu n opera lui Dacia preistoric (Bucureti. 1913) i b)
alta moderat tracist, dup modelul stabilit de l'asile Prcan fn opera lui
Getica (Bucureti, 1925). La aceste dou subdirecii traciste, cu curentele de
investigaie corespunztoare, au nceput s participe i specialiti din alte
domenii ale tiinelor social-istorice i muli amatori in filologic i arheologie,
n istoria culturii i etnologie;
Partizanii acestor dou direcii principale de investigaie luai n parte
socotesc, pe bun dreptate, c mitologia romn a suferit influene
5
istorice tic l<i populaiile migratoare celtice, germanice i slave, cxagcrnd
uneori caracterul, natura i valoarea documentelor istorice, a datelor i faptelor cunoscute arheologic, istoric i literar;
'/) ti treia direcie de investigaie, pe care o susinem in prezenta
lucrare, altsl c mitologia romn este o sintez integratoare a celor dou
straturi mitologice dac i roman .cu zestrea lor i influenele mitice
alogene, pondn en czind ins pe structura, viziunea i tematica remodelatu
in perioada inedit cat. Opiunea noastr se datorcle studiului
interdisciplinar al izvoarelor, influenelor, contaminrilor, calchierilor
(exercitate in substratul daco-roman, adstratul medieval i straiul
contemporan ) i al materialelor de teren, arhiv i muzee referitoare la
cugetarea mitic a ramurilor poporului romn (dacoromn. macedoromn,
meglenoromn i istroromn). dar i studiului materialelor comparativistorice referitoare la cugetarea mitic a popoarelor vecine i apropiate din
Europa.
Conform perspectivei abordate n sinteza noastr integratoare, am trecut
de ia studiul teoretic la cel evenimenial al mitologici romne, oare so
bazeaz pc un material analitic imens ce poate alctui un corpus mitologic.
n cteva cuvinte se impune s punctm : ce am urmrit s redm In
mitologia romn astfel conceput 1 ce greuti am intim pi nat in redactare? ce aducem nou in expunerea noastr fa de ceea ce s-a scris ptn in
prezent tn acest domeniu1
Xe temem c nu vom putea rspunde complet la toate aceste ntrebri pe
care ni le propunem, dintre care unele sini de-a dreptul insinuante i
inoperante, chit c le-am formulat chiar noi.
Cum se va putea constata, am urmrit s umplem un gol tn domeniul
mitologiei romne, gol care s-a resimit tot mai mult, dup tentativele raiale
in acest domeniu, (ah lui Sim. Fi Marian, Tudor Pamfile, Elena Xicu- liVoronca, Aurel Cosma, Marcel Olinescu). Parc un destin ingrat a prezidat. in
trecut, orice ncercare dc redactare a unei mitologii romne. Toi naintaii,
oricit de pregtii i entuziati au fost. ou euat in antologii de folclor mitic
sau n mitografii. Unele din lucrrile lor au rmas n faz de gestaie, altele

elaborate doar cu primele capitole i altele in faz avansat, datorit


dificultilor progresiv crescnde ale materialului imens, care trebuie
confruntat, selecionat i. bineneles, interpretat n perspectiva mondial a
unei asemenea ntreprinderi, dificulti care au stopat pe undeva, ntre simple iniiative i elaborri incomplete, ntre prefee i sfertotehnii de redactri. S-au mpotmolit in documente pline de contradicii aparente, in tehnici
de selecionare i decodificare, rmi ni nd pentru posteritate simple opere de
arhiv, de preocupri dc epoc i curiozitate tiinific. Autorii lor nu s-an
ncumetat s continue o munc inoperant, lsnd-o astfel s sucombe n
hiurile renunrilor fr scuze. Dou excepii: prima, a lui Oridiu Papadima, O viziune romneasc a lumii, carr este o mitologie complet crctinprimitiv de cert valoare literar, si a doua, Mitologia romneasc a lux
Marcel Olinescu. o antologie logografic dc popularizare cultural.
La rndul nostru, i noi ni-am simit de multe ori copleii dc culegerea,
trierea, sistematizarea i decodificarea folclorului mitic: n fapt. an sac fr
fund. care pe msur ee-l deeri pe masa dc lucru se umple, ca prin farmec,
din nou. A m luptat mpotriva ineriei, a comoditii, a lipsei de operativitate,
a timpilor mori, a revenirilor mereu de la capt. Iar dup ndelungi renunri
i autoimbolduri, am hotrt, cu oria risc, s frngem barierele rezistenei
morale pc care o ridica o cercetare atit de ampl, complicat i rum parai vistoric a folclorului mitic romnesc. Am trecut dc la studiul
variantelor mitice la selecionarea materialelor mitice de baz care sc
integrate perfect intr-o viziune unitar-popular, la decodarea tematicii,
fabulaiei i anecdoticii mitice intr-un sistem de referine implicite -i
explicite, la periodizarea relativ a materialelor care sfidau cronologia. Totul
trebuia revzut, restructurat, adus la unitate dc concepie, dc coninut mitic
i de stil literar; tiu la o unitate fortuit, aleatorie, artificial, ci la una
organic, intrinsec, emergent din folclorul mitic si care n supravieuirile ci
literar-populare a germinat capodopere t pice n activitatea unora din marii
scriitori romni.
n aceast privin vrem s credem c am ajuns pn la capt, fr ca
totui s putem spune, sus si tare, cu certitudine, c toiul este perfect, c am
reuit s dezgropata toate materialele i s spunem tot despre ceea ce tim
c trebuie s tim spune.
Odat descoperite unitatea organic, originalitatea intrinsec i istoricitatea materialului mitic romnesc, am trecut la restructurarea sistemului
de mituri autohtone i reconstituirea mitologici romne n ansamblul ei.
A a cum am afirmat n alte lucrri, reconstituirea mitologiei romne am
conceput-o n trei faze de elaborare (1937 1945,195G 1970 i 1970
J9S2), n care am redactat trei variante pe aceeai tem : prima, o mitologie
populam le tip cretin ortodox, a doua o mitologie relictualii i reminiscenial a arhetipurilor mitice autohtone i a treia o mitologie popular
steasc, vie nc din evul mediu, care mpac intr-o viziune istoric inedit
aspectele convergente ale celorlalte dou variante mitologice anterioare.
Pentru elucidarea efortului depus, ar fi fost extrem de instructiv i sugestiv s
putem publica in paralel cele trei variante deja redactate. Cititorii i exegeii

mitologiei romne ar fi avut atunci posibilitatea s se conving de valoarea


fiecrei variante luat n parte, fr ca prin aceast revenire la acelai laitmotiv s-i piard interesul documentar i literar-tiinific.
n ceh trei variante de adfncire a mitologiei romne, care se deosebeso
suficient ntre ele pentru a alctui fiecare o lucrare de sine stttoare, de
fiece dal am sesizat alte valene mitice i am ntmpinat alte greuti, care
s-au ivit treptat n recuperarea de materiale mai vechi i implicit in redactare.
Trecem n revist numai greutile majore, pe cele minore le vom sesiza
pc parcurs, atunci cnd va fi cazul:
lipsa de periodizare aproximativ a materialului mitic n investigaiile
i lucrrile de istorie social-cultural ntrejtrinse jdn& n jrrezent;
lipsa de investigare n ansamblu i in jmrte a materialului mit io la
celelalte ramuri ale popontlui romn (macedoromni, meglenoromni i
istroromni), pentru a umple astfel unde goluri de informare sau a anula
unele contradicii n termeni, constatate in materudele referitoare la ramura
dacoromn;
lipsa dc abordare a influenelor, contaminrilor i calchierilor reciproce
ta anumite nivele istorice ntre materialul mitic romn i cel al izolatelor
etnice sau al izolatelor culturale eterogene enclavatc n corpul elno- cultural
romn, sau invers, al izolatelor etnice romne cnclarate n corpul cultural al
unor popoare vecine sau apropiate',
lipsa dc interpretare a etnogenezei romne i din perspectiva mitologici. Aceasta pentru c etnogentza nu este numai un proces antropolingvistic, ci i unul culturogenczic, din care face parte integrant initogenez
romn. n procesul culturogenezei, mitologia deine o pondere care nu e
deloc neglijabil. Sici un cercettor al fenomenului mitic romnesc (dect in
parte Lucian lilagn i Mircea Kliade) nu a analizat capacitatea de creaie
mitopeic a poporului romn i nu a abordat mitogeneza ca o cora7
ponent a etnogenezei romne, fr de care nu putem studia structura
spiritualitii i culturii romne;
~ lipsa de actualizare sistematic a documentelor mitologice ca argumente df istorie cultural n lupta de afirmare a contiinei spirituale proprii
unitii naionale a romnilor.
O parte din aceste lipsuri cu implicaiile lor am ncercat s le remedii m
aprlind i la investigaiile unor cercettori actuali ai culturii romne, ale cror
rezultate pariale au ncepui s fie aduse la cunotina public sub form de
studii i materiale. Cu toate acestea nu putem af irma in deplin, cunotin
de cauz c la o eventual ediie viitoare analitic nu vom mai ana cern de
spus, dat fiind aportul continuu de materiale interne i externe (sud-est
europene) la studiul mitologiei romne.
Reconstituirea unei mitologii din cioburile i umbrele de rituri i de relicte
arhaice ale substratului mitic, din contaminrile i influenele reminisceniale ale adstratului mitic i din bogatul material nc viu: n stratul mitic
modern, e o oper care va mai trebui s suporte returi formale, dac nu
chiar interpolri de alte documente relevate de alte recuperri i precizri de

amnunt.
l)e altfel, orice reconstrucie, la rndul ci, poate fi i ea reconstruita,
pornind chiar de la aceleai baze teoretice i ecenimcnialc, de la aceleai
izroare documentare concrete. pentru a ajunge la noi modele de elaborare.
Operaie pentru care, cum am spus, noi nine am pltit un ntreit tribut al
reconsiderrii, redactind trei variante deosebite structural i ideativ, care neau deschis, fiecare n parte, alte perspective i ne-au solicitat n fond alte
soluii globale. Aceasta pentru c redactarea unei mitologii nu poate fi nchegat o dat pentru totdeauna, ci este un proces dialectic dinamic, viu, in permanent ebuliie creatoare. care se dezvolt mereu pe msur ce devine
mai intim, renscnd mereu din propria sa substan epic.
ns multe din aceste tipuri i-au gsit soluiile n nsi substana ideatic
a mitologiei : tematica i problematica relevate de fabulaia i anecdotica
materialului mitic romn, ca i in logica intrinsec a mitogenezei i a
sistemului, de mituri ale romnilor. Aa se explic cum i de ce mitologia
romna sintetizeaz, la modul cultural major aspiraiile creatoare i iuteresele vitale ale culturii unitare a tuturor ramurilor poporului romn intr-o
oper complex de tip interdisciplinar, n care se reflect partea cea mai
peren a fanteziei creatoare i a memoriei culturale a poporului romn.
Prin prezentarea mitologiei romne concepute ca o sinteza integratoare a
unui aspect al spiritualitii poporului romn vrem s credem c acrast
ultim versiune stadial-istoric va contribui la cunoaterea adecvat i mai
real a istorici culturii i civilizaiei autohtone i prin aceast cunoatere va
combate tezele eronate sau tendenioase referitoare la lipsa de creativitate
elevat i de eluri culturale corespunztoare, teze colportate de detractorii
dreptului la existena unitar teritorial i etnocultural a poporului rom An.
Susinem aceasta pentru c noi nu am urmrit numai s umplem un gol n
literatura romn de specialitate, ci s demonstrm totodat o latur
neglijat a capacitii de creaie a romnilor n domeniul mitologiei, una din
faetele cele mai expresive ale spiritualitii romne.
Im subliniat toate aceste, idei pentru c mitologia romn, cum se va
constata din sinteza noastr integratoare, este prin nsi dinuirea ei, n
timp i spaiu, un certificat autentic de aulohtonilatc, continuitate i origina,
litatc emanat din mediul i viaa ntregului popor romn i a ramurilor J <,*
istorice, un atestat istoric de creativitate cultural i expresivitate creaUtare.
Un crturar francez, A notele de Monzie, afirma cu trie, aprnd istoria
cultural a Franei, gue l'histoire est la mmoire des souvenirs
d'une nation, el qu'un pcuple qui n'aurait pas de mythes serait un pcuple
mort, ou que, comme le croyait le grand poete Patrice de la Tour du Pin, Ies
pays sans ldgendes soni comlamn&s & mourir de froid. i un crturar
romn, Alecu Russo, afirma in a doua jumtate a secolului al XlX-lea despre
mitologia romn c i-ar face cinste i c dac a fi poet i mai ales poet
mitologic, a edita intti mitologia romn, care-i frumoas ca i aceea latin
sau greac i care nu-i ht rin i purtat ca o ruf lepdat, i ar fi neleas
de tot omul ce tie numai romnete (Studie moldovan, JSol).
n redactarea mitologici nu am dat fru liber literaturizrii cu orice chip.

dimpotriv, uneori chiar t-am pus surdin. Am avut n vedere dou


considerente, pentru c adesea teme, motive t elemente mitice sint att de
bine. formulate n limba poporului, incit ar fi fost o impietate s le parafrazm, sczindu-lc astfel dubla lor valoare de piese autentice, documente
mitice fi de limb, dar i pentru c ncadrarea unei expuneri tiinifice solicit
un limbaj sobru i cit mai precis.
Aa se face c am evitat cu bun tiin s pendulm ntre o antologie de
schie i eseuri mitologice i o f resc miniat de articole enciclopedice de
mitologie. Pe el s-a putut, am cutat s dm tiinei frgezimea i aroma
unei opere literare i operei literare valoarea unui document tiinific.
n concluzie, prin redactarea mitologiei romne am urmrit:
s lrgim orizontul cunoaterii spiritualitii istorice a poporului romn
spre nelegerea tiinific a miturilor lui, ca documente social-cul- turale a
cror valoare nu poate fi contestat mituri care reprezint esena
permanent a culturii istorice expresiv-majore a romanitii;
s relevm cit de generoase pot fi sursele de inspiraie nemijlocit ale
mitologiei populare romne, pentru a conferi perspective i dimensiuni noi
creaiei culturale pe linia specificului naional, cu un bogat coninut epic i
mesaj umanist;
s demonstrm c mitologia romn poate fi reconsiituxtnd integru
m din membrele ti disjuncte i prezentat ca o citcerire interdisciplinar a
tiinei romneti;
i astfel s restituim poporului romn ceea ce a nnobilat activitatea
noastr in cei mai grei, dar i cei mai fecunzi i mai frumoi ani din via.

PARTEA I

INTRODUCERE
Expunerea unei ctnomitologii presupune o luare de poziie teoretic i
metodologic din perspectiva tiinei miturilor. Aceasta pentru cil in
prezent asupra coninutului mitologici (tematicii i problematicii, fabulaiei i
anecdoticii), ca i a stilisticii mitologiei, exist teorii tiinifice care se
contrazic, dac nu se anuleaz reciproc. Aceeai situaie trebuie avut iu
vedere i in legtur cu terminologia popular i tiinific a mitologiei.
Sub raportul coninutului, etnomitologiile se prezint ca variante locale
explicite ale unei cugetri mitice implicite, general-uraane, iar sub aspectul
tiinific i al valenelor estetice i artistice etnomitologiile snt capodopere
de sintez cultural i surse de inspiraie literar-artistic.

Pentru determinarea coninutului i stilisticii etnomitologiei romne ne


propunem Iutii s stabilim citeva puncte de reper epistemologice : ce
nelegem prin cugetare mitic i categoriile ci, prin mit, sistem de mituri i
mitologie ca tiinf i apoi cum nelegem s abordm mitologia romn lin
aceast mptrit perspectiv, determinindu-i aspectele eseniale i
coninutul.
Conceptele de mit i mitologie au aprut naintea erei noastre, din adinc
antichitate grcco-roman, cel de categorie a cugetrii mitice i sistem de
mituri abia in epoca modern, iar terminologia adecvat tiinei miturilor
este inc in proces de precizare in secolul nostru. Definiiile date i
implicaiile lor comparat iv-istorico in tiinele umaniste ale secolului al XXlca, luate in consideraie, sint de multe ori contradictorii, anulante sau
inoperante. Ceea ce nu nseamn c, iu substana lor, termenii care le
explic siut improprii studiilor teoretice .i documentar-istorice. Dimpotriv,
s-a constatat c termenii de baz : categorie mitic, mit, sistem mitic i
mitologie, ca noiuni ale tiinei miturilor, luate separat sau in diferite
contexte, au un coninut spiritual bogat, ce nu poate fi confundat cu al altor
noiuni tiinifice. ns cercetarea lor monodisciplinar a inut in loc explicaia
lor particular-tiinific. n condiiile tiinei actuale a miturilor, investigaia de
tip interdiscipliuar (fie ntreprins individual, fie colectiv) le atribuie un rost i
o valoare tiinific crescind. Coninutul lor tot mai complex relev pe ling
poliglotia, polisemia i polivalena mitic i valori estetice uneori
remarcabile.
CATEGORIILE CUGETRII MITICE
1. Consideraii yoiiernle. Dintre categoriile ontologice care au cptat
in mitologia romna un rol prioritar, pentru c fr ele nu pot fi explicate
coninutul, extensiunea i valoarea altor categorii, fac parte : Spaiul, Timpul.
Cauzalitatea si Finalitatea. Intre aceste patru categorii de ontologie mitica
exista diferene de adnotafic. conotaie i semnificaie gnoseologica, logica,
epistemologic i axiologic, diferene care se menin ia nivele diferite,
paralele sau comunicante de interpretare tiinific.
n concepia i viziunea mitologiei romne, ca de altfel a mai tuturor
etnomitologiilor, categoriile ontologice de spaiu, timp, cauzalitate i
finalitate se impun o dat cu cosmizarea Haosului i se menin istoricete
utila timp cit oamenii continu s cugete mitic. Prin cosmizarea treptat a
Haosului vom nelege, din perspectiva materialului mitic romnesc,
introducerea ordinii divine in Haos, proprie activitii panurgice a dou sau
mai multe diviniti gemclare. Ordinea aceasta ncepe cu alctuirea unui
nucleu existenial, o oecunien cosmic in permanent extindere. Spaiul i
timpul, cauza i finalitatea sint imprimate tuturor stihiilor lumii. Cu aceast
ordine ncepe orice mitoistorie.
Avind drept obiect studiul categoriilor cugetrii existenial-mitice,
ontologia mitic nu combate i nici nu anuleaz ontologia tiinific, adic
studiul categoriilor mitice nu contravine categoriilor tiinifice, prin coninut.
ei prin modul cum exprim acest coninut in diferite condiii istorice.

Cugetarea mitic numai le surprinde in esena lor i le sistematizeaz ca


prefigurri i metacategorii.
Analiza categoriilor cugetrii mitice deschide un orizont nebnuit de bogat
in interpretri i semnificaii referitoare la studiul mitogonxilor, luate in
ansamblu sau n parte.
Categoriile cugetni mitice sint noiuni fundamentale care ne fac s
nelegem i s ncadrm logic entitile mitice, miturile i celelalte creaii ale
fanteziei mitopeice iutr-o realitate subiectiv, care nu se opune realitii
obiective, ci o completeaz pe anumite laturi concrete ale ei.
n structura lor tematic, categoriile cugetrii mitice au un coninut
ideoplastic formalizat sau nonformalizat de logica mitului i de epistemologia
mitologici etnice ca tiin noologic. Ele au aprut o dat cu primele licriri
de gindiro mitic despre transformarea Haosului in Cosmos i continu cu
procesul dc cosmicizare continu a Haosului.
n acest sens, Cosmosul devine spaiu mitic sacralizat prin opera
demiurgilor, timp mitic sacralizat prin imprimarea unui ritm de dezvoltare,
cauzalitate mitic (causa causarum) a tot ce se petrece in Cosmos i finalitate mitic, exprimare a direciei i sensului oricrei dezvoltri i transformri.
15
2. Spaiul mitie. Restriagind conceptul de spaiu mitic de la Cosmos la
Terra i de la Terra la teritoriul Romniei, desprindem citeva caractere
eseniale1.
Spaiul mitic este oecumena arhetipal, cosmicizat pe Terra, conceput
i figurat de folclorul mitic al oricrei mitologii intr-o form restrins la
cosmicizarea pmintului autohton 2. Dimensiunile spaiului mitic penduleaz
deci ntre infinit, indefinit i finit.
El se creeaz i recreeaz mereu in contiina mitologic a romnului prin
activitatea diferitelor fpturi sacre sau consacrate, prin teofanii pariale,
mitizri, ritualizri i ceremonii. Spaiul mitic este descoperit ca sacru dup
anumite semne caracteristice lui, ca loc marcat de evenimente considerate
mitice. Dar spaiul mitic poate fi i consacrat, iu sensul c este conceput ca
loc de purificare in vederea unui contact cu divinitatea.
Locuiunea romneasc omul sfinete locul nu rstoarn ordinea
sacralizrii arhetipice a spaiului, prin instaurarea unei sacralizri neotipice.
In realitate, sacralizarea, dup concepia mitologic a romnilor, este tot
oper divin. Omul fiind creaia suprem, dotat cu nelegere panurgic a
lumii i vieii, in el divinitile gemelare au pus cite ceva: Xefrtatul, pmnlul
din care l-a plmdit, iar Frtatul, spiritul care l-a implantat in pmint,
schimbindu-i astfel destinul.
n imaginaia mitopeic a romnului, centrul spaiului cosmic este
Pmntul, iar pentru romni centrul interesului mitic de pe acest pmint il
reprezint pmntul romnesc 3.
n studiile consacrate interpretrilor mitopeice ale pmintului romnesc se
disting trei categorii de interpretri : 1) una geografic,^prezentat clar in
opera lui Ion Conea, dup care pmntul romnesc se nfieaz ca o cetate

orografic, cu ziduri masive Munii Carpai , in mijlocul creia se afl


Podiul Transilvaniei; cetate nconjurat cu anuri externe de pe naturale,
ce-i hotrnicesc teritoriul extra-muros; 2) alta de filozofie a culturii a lui
Lucian Blaga, care consider pmntul romnesc un spaiu ondulat la infinit
cu aspecle dcal-vale. numit spaiu mioritic; spaiu care intr ca factor
determinant in matricea stilistic a culturii romne; 3) i alta de sociologie a
culturii, prin care noi am considerat c pmntul romnesc se nfieaz ca o
incint circular Podiul Transilvaniei nconjurat dc o structur circular
excentric, de un peisaj de tipul mandalei, numit de noi fenomenul horal,
care se reflect in unele forme, genuri i specii de manifestri etnoculturale.
Sacralizarea i consacrarea mitic a pmintului romnesc constituie un
proces continuu, de re-sacralizare i de rc-consacrare mitic a intrcgului sau
prilor componente ale acestui pmint.
Opus procesului sacralizrii i re-sacnilizrii este procesul dc-sacra- lizrii,
prin secularizarea naturii in general i secularizarea pmintului romnesc
in special.
ntre re-sacralizare i de-sacralizare exist o succesiune ritmic a
fenomenelor mitice, o ordine ciclic a unei palingtnezii dialectice.
Prin cosmizarea Tcrrei i implicit a pmintului romnesc, ultimul se
reduce : 1) sau la sacralizarea lui general (tot pmntul romnesc o sacru
pentru romni); 2) sau la sacralizarea lui parial de tip reticular (munte
sacru, pdure sacra, lunc sacr, izvoare sacre, ci sacri, aezri sacre,
case sacre etc.). Toate aceste spaii mitice de tip agoral sau aulic au cptat
in mitoistoria romn un caracter polisemie i polivalent.
16
Pminturile sacre sint cele n care imaginaia autohtonilor se relev, din
preistorie in nenumrate hierofanii bogate, locurile unde au descins i
cltorit pe pmint Frtatul i Nefriatul. pentru a crea In continuare, pentru
a controla pe oameni, unde s-au artat In plin zi umbrele disparate ale unor
diviniti principale in subordinea celor genuine sau unde au descins mai
apoi in evul mediu sfinii populari (sf. Ilie, sf. Ghcorghe sau sfinii i sfintele
meteorologice etc.).
Spaii sacre sint considerate i locurile unde se afl arborele cosmic sau
derivatele lui : arborele cerului i arborele vieii, cu substitutele lor: arborele
de natere, de nunt, fertilizator, de judecat, funerar etc., sau unde se
nal coloana cerului cu succedaneele ei, stilpii ciclului vieii, de judecat,
profilactici, ca i simulacrele coloanei cerului: troiele de sat, de drum, de
mormint etc. *.
Comun la toate ramurile poporului romn, spaiul sacru este, in al doilea
rind : moia satului i vatra satului; moia strbun i satul maic de pe
moie.
Moia satului, care face uneori corp comun cu vatra satului, reprezint o
categorie a spaiului sacru pe care o omologm mitic cu vatra satului. In
structura ei particular moia satului, dei adesea nconjoar vatra satuluimatc, prezint o individualitate mitic distinct. Are un centru vital vatra
satului i limite naturale marginile satului. In structura ei strveche i

veche, moia satului trebuia s cuprind toate elementele necesare traiului


comunitar (de tip fratrocratic sau in devlmie) : pdure, pune, ogoare,
grdini, stine, conace sau cringuri (in sens de aezri temporare), ape i
hotare. Pri considerate sacre, pe ling centrul satului (cu incinta sacr in
mijlocul creia se afla arborele cerului sau coloana cerului), mai eiau
mormintele strmoilor, hotarele i rscrucile. La hotare aveau loc rituri
magico-mitologice extrem de diverse. Dintre acestea menionm citeva mai
caracteristice, i anume rituri de alungare a demonilor unor boli (cmii
ciumii); de aprare mpotriva strigoilor care bintuiau nopile intre cinttori;
de legmint solemn in jocurile de Rusalii ale cluarilor; de mpiedicare a
lykantropiei; de bles- temare a solomonarilor; de plimbare a carului funerar
cu trupul moilor din sfatul satului inainte de inmormintare; de invocare a
intemperiilor favorabile ogoarelor. La hotare aveau loc rituri juridice: de
alungare din sat sau lapidare a celor ce clcau legea rii; de legare
punitiv de arborele justiiar pentru ndeplinirea unei ordalii; de marcare a
hotarelor unei moii familiale prin jurmntul cu brazda n cap sau prin btaia
copiilor pentru memorarea locurilor; de nfrire, la naterea copilului, cu un
arbore viu; de ncuscrire intre stenii de pe moii vecine; de srutare a
pmintului la plecarea de pe moia satului sau din ar i la ntoarcerea pe
moia satului sau in ar. Pietrele de hotare, stilpii de hotare, arborii nfierai
sau imbourai in Moldova ndeplineau in datinile i tradiiile poporului romn
atribute de consacrare. Deci hotarele reprezentau in mitologia romn
locurile preferate in care se petreceau cele mai multe, mai complicate i mai
semnificative rituri de treocre, ce constituiau o parte important din sistemul
de rituri de trecere al poporului romn.
Puncte sacre pe moia satului erau Jintinile deschise (puurile) sau cele
acoperite, ca i troiele ediculare ridicate la locuri de primejdie, n pduri, la
vaduri de ape sau in pustieti. Un rol apotropaic jucau pe ling arborii sacri
i arborii oome mor atici, in legtur cu evenimentele mirifice
17
ale unor croi legendari, lupttori pentru aprarea moiei i libertatea comunitii etnice.
Pentru romni, ca i pentru alte popoare, un punct geografic oarecare
putea s fie loc curat sau necurat (impur). Un loc necurat putea s fie bintuit
de spirite, semidiviuiti i diviniti malefice. Dar un loc necurat putea s fie
i spurcat, in sensul degradrii lui dup o fapt impur. Aa se face c
locurile de case, locurile de sate i locurile de ceti, ca i mai tlrziu locurile
de schituri, mnstiri, biserici sau cimitire, se alegeau dup criterii magicomitologice sau magieo-religioase precise in datinile ctitorilor de aezri i
instituii.
Prin vatra satului romnul nelege trei tipuri de spaii sacre : vatra satului
conceput extensiv ca perimetru al satului; 2) vatra satului conceput
intensiv drept centrul satului sau locul unde se aflau : stlpul cerului,
buturugile sfatului de btrni si bttura horei satului i 3) locul unde s-a
ridicat prima cas : cu prima vatr din sat, in care a ars primul foc sacru.
Iniial, vatra de ae:are s-a confundat cu moia satului, deoarece cele mai

vechi sate dei erau risipite i rsfirate pe plaiuri i culmi de dealuri nalte
sau de muni (in locuri ferite natural de incursiunile de prad ale
invadatorilor sau migratorilor) cuprindeau ntreaga moie a satului, n cazul
acesta moia sat sau satul moie erau considerate sacre indiferent de
structura lor social-istoric (satul dac, daco-roman, proto- romn sau romn,
medieval sau modern).
Dup vatra satului, centru al aezrii steti i vatr a primei case cu care
s-a nceput construcia unui nou sat, vine imediat iu importan vatra casei,
locul undo se gtete, se nclzete, se dcscinta, se vrjea, unde se colind
in srbtorile solstiiului de iarn.
Pe vatr nu se puneau spurcciuni, in vatr nu se scuipa, n faa vetrei,
cind iuia focul i urla viforul in hornuri, babele tlmceau sau preziceau
vremurile : fceau piromancie.
Vatra casei a reprezentat la toate popoarele indo-europonc spaiul sacru
din cas in care se inea focul mereu aprins (mcar cu tciuni ascuni sub
cenu), umlc se gteau pomenile de simbctele morilor, unde in trecutul
ndeprtat se puneau urnele cu cenuii membrilor familiei. Vatra casei
reprezenta altarul pe care femeile oficiau intii riturile domestice, legate de
ciclul vieii (natere, nunt i moarte) i de ceremoniile festive
corespunztoare.
Pe vatra casei nteau uor femeile care nu puteau nate pe pmnt. Pe
vatr se jurau sau blestemau gospodarii intre ci. Pe vatr de Anul Xou se
invocau strmoii i moii pentru aprarea moiei, gospodriei, easci, de
nprasne, potop, cutremure, trsnete. Pe vatr se mbiau u\ copi cu ierburi
tmduitoare sau ntritoare copiii slbnogi. Diu sfiri- itul i sritul bobilor
zvirlii pe vatra ncins ii interpretau ursita de Anul N"ou fetele care
urmreau s st cstoreasc. Tot la vatr doftoroaiele i vracii satelor ii
preparau noaptea, in tain, elirirurile, licorile i leacurile.
Spaiul mitic se reflect i in literatura mitologic, ca i in mitologia
literar sau literatura mitologizat. in dou moduri convergente, in aparent
contradicie : 1) ca spaiu deschis, cu forme difereniate, cu semnificaii
variate (de la neantul fr limite i fr substan ia cosmos i de la acesta la
spaiul terestru) i 2) ca spaiu inchis, de asemenea in diferite forme i
variate semnificaii (de la spaiul pinintului intreg la spaiul unei ri, al
unui munte, ai pdurii, al cetii, al satului, al casei i mormintului).
Spahiul deschis, in care imaginaia omului se avint Sntr-o cutare indefinit
i spaiul nchis, in care imaginaia e stingherit in elanurile ei. avincl totui
iluzia unei cltorii pline de obstacole, de cele mai multe ori infriute.
Valeriu Cristca, intr-o lucrare dens8, surprinde nenumratele faete ale
spaiului mitic n literatura universal, cu aplicaii pertinente la literatura
romn. Se refer la spaiul deschis la Eminescu, la Vasile Pr- van, la Kicolae
Iorga; la spaiul inchis al mormintului la G. Cobuc, Lucian Blaga, Mircea
Eliade, Liviu Rebreanu, G. Baco via, Marin Preda etc.
3. Timpul mitic. Timpul mitic este corelat spaiului mitic, oecu- raenci
arhetipale cosmice sau terestre. Ca i in cazul spaiului mitic, timpul mitic
ncepe o dat cu creaia lumii i se sfrete o dat cu sfirsitul lumii. El nu se

oprete la facerea lumii, numai la experiena primar a spiritului, ci se


prelungete pin in prezent i chiar vizeaz prefacerea viitorului e.
Dup exegeii istoriei mitului, timpul mitic este un timp al repetabilitii,
orientat ritual spre izvoarele creaiei spirituale, care face pe oin s retriasc
aievea cuceririle trecutului cultural in puritatea lui genuin 7. Dup exegeii
istoriei social-economice, timpul istoric este un timp al devenirii cu sensul
de la trecut spre prezent i cu deschidere spre viitor #. Timpul istoric
prezint caliti modelatoare ale formelor de afirmare strict uman, factori
determinani ai evenimentelor i formaiunilor sociale i ai destinului uman,
dinamism i spontaneitate creatoare de instituii i forme de cultur .
Pentru istoricii profesioniti, timpul mitic este inchis, zvorit cu apte
lacte grele, nc de la primele lui licriri in contiin, in opoziie cu timpul
istoric, care este deschis tuturor formelor de cunoatere i prefacerilor lente
sau revoluionare.
n interpretarea noastr, timpul mitic nu e nchegat odat pentru
totdeauna, nu reprezint numai o ntoarcere la izvoare i o retrire ritual a
trecutului, pentru c nu este totdeauna retroactiv, ci uneori i prospectiv,
fiind o categorie a cugetrii mitice, un cadru spiritual care acioneaz uneori
independent, alteori paralel i alteori in contextul timpului istoric. Ceea ce
nseamn c, pentru mitologie, timpul mitic poate fi istoriat sau istorizat,
precum timpul istoric, la riudul lui, poate fi mitizat. Aceasta pentru c intre
aceste dou forme ale timpului exist o complementaritate de fond. n
substana lui, el nu e anistoric, in sensul c se sustrage oricrei determinri
spaiale. Nu e nici antiistoric, n sensul c scap oricrei msurri umane.
Este infinit in spaiu i indefinit in raport cu el nsui. E ireversibil i reversibil,
ciclic i aciclic, cronic i palincronic totodat. Poate fi adus napoi, la originile
lui, i retrit ritual, ca in geneza lui : ah illo tem porc. Fr el nu poate fi
conceput nici o genez mitic, nici un proces de performare, formare sau
transformare in cosmos i pe prnnt, indiferent dac este vorba de fpturile
divine gemelare, de divinitile subordonate lor, de fiinele umane, de
animale sau plante, de atri, de stihiile lumii i intemperii, cunoscute sau
necunoscute de lumea divinitilor, lumea de dincolo, de pe Cellalt trim
etc. Dar timpul mitic poate fi proiectat i n viitor i trit cu anticipaie ritual :
ad finem temporis. Aa se face c mitologia uneori anticipeaz evoluia i
transformarea lucrurilor celor mai bizare i mai incredibile; deci timpul mitic
poate fi i anticipativ i creator (mitologia anticipativ in tiin).
Mitologia interpreteaz obiectiv timpul subiectiv i invers. Timpul obiectiv
e unidimensional, cu dou sensuri : spre trecut i spre viitor.
19
Timpul subiectiv e pluridimensional, schimbtor i evanescent. Fpturile
mitice pot fi o mni temporale In acelai prezent sau pot fi omniprezente in
mai multe ipostaze ale timpului. Timpul mitic nu e omogen in scurgerea lui:
poate fi comprimat sau dilatat. utr-o secund se poate scurge o aa- zis
eternitate. Dar poate fi mereu reactualizat ca atare prin rit i dilatat pn la
extravagantele forme alo eternitii ideative.
Timpul obiectiv cronologic posed alte determinante calitative dect

timpul mitologic subiectiv. Ultimul poate fi indefinit repetabil i infinit


nercpetabil, parial sau general recuperabil i permnnent reversibil.
Mitologia relev pseudotemporalitatea, par atemporalitatea i mclatemporalitatea ca aspecte eseniale ale timpului mitic. De asemenea starea
de intemporalitate.
In esena lui ontologic, timpul mitic rmlne permanent repetabil,
recuperabil i reversibil.
n toate mitologiile, timpul mitic este inti al personajelor mitice, al
demonilor, semidivinitilor, divinitilor i erorilor, al fpturilor terestre i al
evenimentelor mitice.
Interpretarea timpului mitic in sensul vrstclor lumii relev categorii
etnice. Absolutul trans-istoric sau absolutul divin eraerge din intemporalitate. Cronocrafii, indiferent cum se mai numesc (n cazul romnilor,
F&rtaii), triesc intr-un perpetuu extra tempus, ale crui dimensiuni nu snt
bnuite sau cunoscute.
Ideea de perfeciune se realizeaz la romni in .uns progresiv, in actul
grandios al repetabilitii creaiei i prin aceasta al perfectibilitii fiecrei
creaii repetate.
Timpul poate fi favorabil sau defavorabil pentru c modific cursul istoriei
individuale sau colective. Favorabili tatea sau defavorabili ta tea timpului e
prevzut in destinul individual sau colectiv, ca o trstur spiritual a
comunitii etnice.
Timpul mitic trece peste* lucruri i oameni cu puterea lui supranatural.
Se scurge ca fulgerul n nouri, ca gindul iu creieri i, totui, st pe loc.
n mitologia romn poporul opune timpul diurn celui nocturn; cel diurn
simbolizeaz reactualizarea nvierii naturii, ccl nocturn, reactualizarea morii
naturii. Atit timpul diurn, cit i cel nocturn se opun, la rndul lor, timpului
revolut i celui al devenirii.
Timpul revolut poate fi surprins in formula oricrui mit, preluat i
literaturizat de basmele mitice : a fost odat ca niciodat ... , precum i in
ideaia urstei de aur a omenirii iu general, i a vrstei de aur a fiecrui popor
luat iu parte 10.
Timpul nocturn pe plan mitic este opus celui diurn. Timpul nocturn
reitereaz acronismul ntunericului etern, anterior oricrei creaii, iar tim pul
diurn reitereaz ziua luminii cosmice, a nceputului oricrei afirmri. De
aceea, timpul nocturn a fost i este considerat pentru oin nefast i cel diurn
considerat fast. Noaptea pe pmint foiesc majoritatea fpturilor terioinorfe, a
zinelor rele, iar ziua majoritatea semidivinitilor, divinitilor i eroilor, care
particip la marile prefaceri i constantele deveniri.
Timpul mitic la romni este in general un timp sacru sau un timp
consacrat. Timpul sacru marcheaz nceputurile oricrei mitogonii, cosmogonii, antropogonii, etnogonii, erotogonii, nomogonii; de asemenea cel al
sfiritului oricrei mitogonii in ciclurile antropogonice ce le vom meniona.
20
Timpul consacrat dc practica, magieo-mitic deine in spiritualitatea
mitic a romnului un griul mai redus de sacralitate, care uneori capt

aceeai pondere cultural cu timpul sacru.


Romnul mparte timpul sacru n veacuri. Capul veacului i coada veacului
sint marcate de evenimente excepionale in viaa popoarelor.
Tot sacri sint i unii ani, de obicei al 7-lea, al 70-lea sau al 77-lea dintr-un
veac. ntr-un an sacru sint rstimpurile s oitii iilor i echiu o murilor, in care
se concentreaz evenimentele mitice cele mai importante. De obicei aceste
rstimpuri marcheaz rituri de trecere de la un anotimp la allul: solstiiile,
rituri de trecere la stri de dezechilibru mitic i echinoxurile, stri de trecere
la echilibru mitic. Riturile de trecere la stri de dezechilibru (iarna i vara)
sint cele mai complexe, mai semnificative i mai spectaculoase. Ele
marcheaz nceputul i sfiritul unor activiti mitice pentru c au pstrat in
ele o bun parte din structura generativ a substratului mitologiei romne.
Invers, riturile de trecere la echilibrul echinoxial (primvara i toamna) sint
mai simple, mai puin semnificative i bineneles mai reduse ca aciune.
ntre solstiii i echinoxuri sub raport mitic exist relaii interdependente de
compensaie i convergen tematic i problematic. Aa se face c timpul
mitic consacrat acestor rstimpuri astronomice si calendaristice este extrem
de bogat in literatura romn. Anotimpurile care snt axate pe aceste
coordonate calendaristice i astronomice se mpart iu cte patru luni, dintre
care unele sint bune, altele rele, cu schimbri mai mult sau mai puin
profunde de la an la an; in funcie de oscilaiile zodiacului, lunile se mpart n
sptmini faste sau nefaste (sptmina mare sau mic, de leac sau dc
npast, sptmina neagr sau alb etc.); iar sptminile n zile faste sau
nefaste i zilele Sn ceasuri bune sau rele, norocoase sau nenorocoase.
Sub raport mitologic, cum vom constata in partea a treia a mitologiei, anii,
lunile, zilele i ceasurile sint personificate in general de femei. Dei
majoritatea personificrilor posed denumiri latine, sub acest ve- miut
ascund semnificaii dace i daco-romane. Calendarul babelor demonstreaz.
pentru trecutul apropiat ca succesor al trecutului ndeprtat, cte luni,
sptmini, zile i ceasuri din an sint consacrate unor evenimente mitice
importante sau mai puin importante. Amintim de calendarul babelor numai
pentru a sublinia valenele magico-mitice atribuite n trecut acestui
instrument de msurat timpul mitic la romni, ca i spiritelor i divinitilor
cronologice.
Toi marii poei ai lumii au exaltat sentimentul timpului emanat din
mitologia lor poporan i l-au transsimbolizat epic sau liric in poezia lor cult,
sau au polarizat in penumbra sentimentului timpului emanat din mitologia lor
subiectiv o poezie de profunde valene intimiste. O sintez a acestor dou
aspecte ale sentimentului timpului au fost surprinse de Ioan Guia in poezia
lui M. Eminescu i expuse intr-un eseu de mitologie literar u.
Cauzalitatea mitic. Cauzalitatea mitic exprim relaia dintre cauze i
e/ecte, in funcie dc condiiile de desfurare a unei aciuni, de necesitile
cugetrii mitice, de legitile fanteziei creatoare i de structura
etnomitologioi.
ntre cauzalitatea mitologic i aceea tiinific exist asemnri i
deosebiri. n concepia mecanicist a cauzalitii tiinifice, procesul de

succesiune intre cauz i efect este unilateral, direct i linear Aceleai cauze
concrete, in aceleai condiii obiective produc aceleai efecte mate
21
riale. n concepia contemporan, legtura ntre cauze i efecte* nu mai o
stabil, mecanic, ci statistic, iar sub raport dialectic, cauzalitatea este
relativ in funcie de contradiciile ce apar intre condiiile i efectele unor
cauze, in sintezele conexiunilor inverse, asimetrice i ireversibile.
n cauzalitatea mitic, intre cauze i efecte exist un proces de tranzien: multilateral, indirect, arborescent. Aceleai cauze spirituale in
aceleai condiii psihice nu produc aceleai efecte mitice. O sincop este o
cauz mitic ce poate avea in acelai timp, pentru acelai personaj uman,
efecte binefctoare. O divinitate poate fi omniprezent in acelai timp i
absent prin prezena ei in toate timpurile. Un personaj divin poate aprea n
trei ipostaze deodat: de copil, matur sau btrin. O zin se poate transforma,
in plant, animal sau monstru, care se comport ea divinitate.
Deci, aceleai cauze produc o indejinitale de ejecte. Niciodat uu tii cu
precizie ce efecte pot sconta din relatarea unui mit.
ntre cauze i efecte in tiin exist relaii precise : continuitate,
interdependena, corelaie calitativa, autoreglare. Intre cauzele i efectele
mitice exist aparent discontinuitate, autonomie, similitudine calitativ,
heteroreglare.
Tabel al rcla|lllor dintre cauzele *1 efectele mltlre
Cauze
Efecte
principale
secundare
directe
indirecte
pscudonatura
supranaturale lc
transcendent contingente
e
revelatorii
miraculoase
indirecte
directe
rctlculnrc
particulare
particulare
comune
arborescente ciclice
u mitologie, relaia cauz-efect nu este repetabil, in condiii identice, ci
unic, inedit de fiece dat. Toate cauzele sint subiectiv obiectivizate sau
obiectiv subiectivizate. Acelai efect poate avea o indefinitate de cauze.
ntre cauze i efecte nu exist un lan determinist, obiectiv. Cauzalitatea se
transform de cele mai multe ori n cazualitate. Prima este un principiu i o
lege, a doua o aplicaie a principiului i legii la realitatea concret sau
abstract. Cazualitatea, la rndul ei, nu trebuie confundat cu cazuistica.
Ultima este o succesiune de evenimente ducind inevitabil la o constatare
factologic a multiplelor faete ale cazualitii mitice. Raporturile sint
totdeauna reversibile. Trecerea de la aceeai cauz la un alt efect decit cel
scontat este valabil in logica mitului. i invers, ntoarcerea de la efect la
cauz poate descoperi alte rdcini ale cauzei primogeniee. De aceea pentru

mitologie toate cauzele sint principale, directe, necesare, subiective,


eseniale, imanente. Interaciunea cauz-efect se cluzete n mitologie
dup legile fanteziei creatoare.
ntre cauz i efect n tiin exist i un raport invers, de necesitate.
Efectele realizate in aceleai condiii nu sint produse cu necesitate de
aceleai cauze. Efectele, la rindul lor, se pot transforma in cauze. ntr-un lan.
de mai multe cauze transformate in efecte i efecte transformate in cauze
se stabilete un raport de continuitate aliniar i indirect, o
22
evoluie parafenomenal complex. n tiin, cauzalitatea e ireversibil, in
sensul c de la un efect marcat nu se poate regresa la aceeai cauz
consumat. Din acest punct de vedere, cauzalitatea mitic se aseamn cu
cauzalitatea tiinific.
Cind romnul spune f-in, mam, cu noroc i m-azvirle-n foc, conceptul
de noroc sfideaz cauzalitatea obiectiv; iar cind spune despre lykantropi se
d de trei ori peste cap i se transform in lup* i invers lupul se d de trei
ori peste cap i iar se face ora, conceptul lycantrop contravine celui cauzal,
de carnasier.
Dimensiunile cauzalitii pot fi reduse la cazualitate sau amplificate pin
la producerea extracauzalitfii.
n perspectiva mitologiei cauzalitatea se confund cu contiguitatea i
aceasta cu contingena.
5. Finalitatea mitic. Finalitatea mitic se deosebete de finalitatea
tiinific ; prima se refer la un plan definit al evoluiei indefinite a cosmosului in perspectiva creaiei divine, a doua la procesul de autodeterminare
i autoorientare a fenomenelor materiale i spirituale n planul organizrii lor
interne i al interaciunilor ambietale. Finalitatea mitic revendic un scop
precis, fixat de la nceputul cosmogoniei de divinitile supreme; finalitatea
tiinific se lmurete treptat i parial, din modul cum omul intuiete
structura, dinamica i evoluia cosmosului real, deoarece omul nc nu tie
pn unde poate duce lanul cauzalitii in natur, care este planul i scopul
desfurrii sistemice a cosmosului1*.
Etnomitologiile au elaborat modele de finalitate i sisteme de finaliti.
Fiecare mitologie etnic i preconizeaz un model de finalitate, pe care l
hrnete cu iluziile unui destin propriu. Modelul de finalitate al mitologiei
germanice e deosebit de cel al mitologiei indice; modelul de finalitate al
mitologiei slave de cel al mitologiei romno etc.
Sistemele de finalitate nglobeaz mai multe modele convergente de
finalitate cronic, sincronic, diacronic, scalar, transcendent etc.
conforme cu nivelul cultural al popoarelor care au cugetat n aceast direcie.
De aceea dintre categoriile cugetrii mitice finalitatea prezint aspectele
cele mai controversate n mitologie. Prin ea mitologul nelege tendina
general a faptelor, aciunilor, evenimentelor i evoluiei cosmice de a atinge
un scop precis, aproximativ sau imprevizibil, i anume adaptarea ntregului la
parte, a scopurilor la mijloace.
Orice finalitate cosmogonic, antropogonic etc. este deci un aspect

particular al finalitii mitice, ce se realizeaz prin aciunea unor fpturi


conr'derate mirifice asupra altor fpturi considerate obinuite sau chiar
asupra unor elemente i aspecte insignifiante. Selecia mitic anticipeaz din
acest punct do vedere selecia natural. De aceea finalitatea mitic
consider orice proces cosmic, terestru, biologic sau psiho-social ca depinzind de raiunea suficient a unor diviniti. Din acest punct de vedere
finalitatea mitic introduce in cugetarea deliberat a oamenilor, n perspectiva lor teomorfic, inteligena divin, demiurgic i cosmocratic.
n ali termeni, reflect destinul cosmic i mesajul uman in raport cu
cosmosul ca proces mitic do creaie complex i perfectibil. Calitile
cosmomorfe ale esenei i coninutului vieii materiale i spirituale se impun
ea atare. Ontologia spiritual atribuie finalitii mitice mai multe ncrcturi
axiologice: una ludic, lipsit imediat de un scop, care ns
23
capt pe msura exercitrii ei gratuite un scop n sine, alta soteriologic r de
salvare a cosmosului prin fpturile create datorit cunoaterii dc ctre
acestea a destinului lor cosmic, i una escatologic a cauzelor finale ale
existenei cosmosului, a sfritului pmntului care, dup mitologia romn,
este una cu sfritul ntregii creaiuni cosmice: sfiritul pmntului va ncepe
cu cataclisme fr seamn, cutremurele vor zdrobi coloanele cerului i stilpii
de susinere de sub pmnt intr-un zgomot nfiortor ; din cerurile sparte se
vor revrsa diluvii; pmntul rupt n mai multe buci se va scufunda n Apele
primordiale din care a fost extras iniial 8mina lui de Nefrtat i modelat
ca atare de Frtat; dup diluvii astrele se vor risipi i vor aprinde restul
cosmosului intr-un incendiu universal care va distruge ceea ce a mai rmas
n imaginaia mitopeic a oamenilor; apoi se va aterne iar ntunericul
compact al Haosului, n care vor rtci ca nite nori vagi Apele primordiale,
nghiind toate stihiile lumii ncremenite n magma sfritului tuturor
nceputurilor.
Pn la epuizarea cosmosului, finalitatea mitic e repetabil pe plan
antropogonic. Cu fiecare experiment antropogonic (cum vom constata in
capitolul Antropogoniei)t cu fiecare re-creare a altei spee umane mai
perfecte, finalitatea mitic revine la izvoarele ci. Fiecare experiment antropogonic declaneaz un nou ciclu palingenezie al jinalitii mitice. Cind
ultima spe uman se va dezintegra in fgaul ei cosmic, prestabilit do
diviniti panurgice, atunci se vor ncheia rosturile lumii13.
Deoarece finalitatea cosmosului ncepe cu finalitatea speei umane i
aceasta a devenit contient de rostul ei, spea uman propriu-zis (nu
ultima spe antropomorf) va ncerca prin mijloacele magiei (constrin- gere,
ameninri, blasfemii etc.) s mpiedice tragicul ei destin.

MITUL
1. Mitul, cnneept-ehfie al iiiitolocjici. Conceptul-cheie al oricrei
mitologii generale i al oricrei etnomitologii a fost i rmine mitul. Lmurirea lui in perspectiva tiinei teoretice a miturilor contribuie la lmurirea
conceptelor derivate din el: sistem de mituri i mitologie.
Nu ne propunem s trecem n revist toate definiiile date mitului de pe
poziii teoretice diferite. Ar fi prea mult de spus i poate prea inutil pentru
scopul pe care l urmrim. Din cele circa 50 de definiii date mitului pn n
prezent, socotim necesar numai s punctm expunerea noastr cu cteva
enunuri care s ne ajute s elaborm propria noastr teorie.
raprim definiiile date mitului in trei grupe relativ distincte : definiii
heteronomiste ce in de tiinele umaniste care au folosit mitul n scopuri
auxiliare; definiii autonomiste ce in de enunurile independente ale tiinei
mitului i a mitologiei; i definiii interdisciplinariste cein de focalizarea
interdependent a sistemului de tiine social-istorice asupra mitului, intru
lmurirea tiinei mitului i sistematizarea mitologiei, ntre definiiile
heteronomiste i cele interdisciplinariste date mitului nu trebuie fcute
confuzii de coninut i interpretare. Situaia aceasta va fi elucidat in cele ce
urmeaz.
Primele definiii sint pariale, prefereniale i subordonate altor definiii;
secundele sint generalizante, psihologice i morfologice; terele sint:
genetice, complexe, evenimenialc i dialectice.
Dintre primele dou grupe de definiii care se sprijin reciproc intre ele.
pentru c fiecare aduce in parte elemente inedite in compoziia conceptului
de mit i pentru c ambele sint convergente, dintre poziiile i definiiile
autonomiste ale mitului i implicit ale tiinei mitului i mitologiei domin cea
elaborat de cercettorii ncadrai in coala din Frank- furt. Iat cum : TI
mito (...) e una espressione profouda e insostuibile di quel Weltbildj di quella
immagine del mondo che regge quale struttura interiore una intera
cultura e il suo divertire storico. In tal senso il mito h autonome, comme
autonoma 6 la scienza dei miti rispetto alle altre 6cienze delluomo.
Autonomo 6 il mito nel significato piu letterale e semplice del vocabolo ... 11
mito & la forma originaria con cui lo spirito di una cultura definisce s stesso,
6 lespressione diretta anche se non unica di quello visione del mondo e

dellesistenza che caratterizza unitariamente e inconfondibilimente una


cultura1.
Focalizarea tuturor tiinelor social-istorice din sistemul de tiine
contemporane asupra conceptului de mit ne deschide un orizont nou de
cercetare interdisciplinar a mitului, nebnuit de bogat pentru studiul
sistemului de mituri, i ne faciliteaz enunarea unei epistemologii i unui
etatut tiinific de cunoatere i explicare a realitii etnoculturaleprin mit.
25
n aceast parte teoretic a mitologiei romne ne intereseaz deci nu atit
numrul prefigurrilor, ava talurilor sau aventurilor teoretice ale conceptului
de mit (i ale terminologiei adiacente derivate din el), cit mai ales antinomiile
i contradiciile mitului, dialectica fondului lui rea- list-fantastic sau realististoric, care relev aspecte eseniale ale cugetrii mitice a omenirii in
general i a poporului romn n special.
Pentru noi conceptul de mit poate fi lmurit pe mai multe ci analitice : a)
prin elementele lui constitutive; b) prin motivele fabulaiei si anecdoticii; c)
prin tipologia lui stadial-istorie ; d) prin logici ta te i veridicitate; o) prin
polivalena, polisemia i poliglosia mitului.
2. Elementele constitutive ale mitului. Dei nc din antichitatea greac
i cea roman mitul a constituit o tem de discuie filozofic i istoric, totui
elementele mitului au fost studiate in esena lor abia in perioada modern a
erei noastre. Ku ne propunem in acest excurs teoretic docit s punctm
citeva contribuii eseniale pentru analiza conceptului.
Mircea Eliade susine c este greu s se dea mitului o definii
acceptat de toi savanii i care s fie in acelai timp accesibil nespecialitilor, pentru c este imposibil ca o singur definiie [s fie) susceptibil
s mbrieze toate tipurile i toate funciunile mitului, in toate societile
arhaice i tradiionale. Mitul este o realitate cultural extrem de complex
care poate fi abordat i interceptat in perspective multiple i
complementare2. n accepia lui mitul este povestea unei faceri, a unei
geneze, a unui nceput, care relateaz istoria sacr a unor fiine
supranaturale care au creat totul; de aceea exprim un model exemplar al
tuturor activitilor omeneti 3. El dezvluie deci istoria sacr a nceputurilor
gindirii omeneti, tot ceea ce s-a petrecut ab origine'1. E un act de
cunoatere de ordin ezoteric (...) nsoit de o putere magico-religioas4.
Experiena mitului duce la reiterarea evenimentelor mitice trite in trecut. i,
in concluzie, Mircea Eliade susine c in civilizaiile primitive mitul (...)
exprim, scoate n relief i codific credinele; salvgardeaz i impune
principiile morale; garanteaz eficacitatea ceremoniilor rituale i ofer reguli
practice ce urmeaz s fie folosite do om4.
n compoziia unui mit intr, dup Mircea Eliade : un mister genetic, un
adevr aprioric (exprimat apodictic), o tehnic a povestirii orale care
reitereaz evenimentele: oeultaia, hierofania, sacralitatea.
Pentru Claude L6vi-Strauss mitul este produsul imaginaiei creatoare a
omului primitiv, a crui gindire slbatic i construiete modele logice de
cunoatere i de integrare prin cunoatere in viaa naturii. n aceast

perspectiv mitul poate fi interpretat ea; 1) revelator al sentimentelor


fundamentale ale unei societi; 2) tentativ de explicare a fenomenelor
misterioase (astronomice, meteorologice etc.); 3) reflectare a structurilor
sociale, raporturilor sociale; 4) emanind sentimentele refulate sau
arhetipurile primitive 6.
n toate aceste interpretri miturile sint produse directe ale unui mod de
gindire logic dc tip totemic.
Analiza structural descompune mitul in elementele lui constitutive
numite miteme. Dintr-un lot de mi teme, printr-un joc de domino se poate
constitui sau reconstitui un mit i variantele lui. n substana lui mitul devine
un instrument de discernere a gindirii magice. Adevrul mitului
26
nu este in coninutul lui privilegiat, (...) ci in raporturile lui logiee lipsite de
coninut.
1. Motivele fabulaiei si anecdoticii mitului. Cind ne referim la motivele
fabulaiei i anecdoticii mitului lum n consideraie dou lucrri teoretice
diferite prin metoda i procedeele de lucru, ale cror rezultate ins converg
intr-un punct nodal: prima e a lui Stith Thompson 7, publicat in ediie
revzut, i a doua a lui Lauri Honko *. Aceste dou lucrri nu se exclud, ci
creeaz ambiana unei abordri convergente, pentru c ambele eman din
cercurile apropiate colii finicc despre mit i mitologie.
Dup Stith Thompson, care a lucrat anterior cu Anti Aarne, mitul este o
proz narativ (tradiional ) oare, iu societatea in care este spus, e
considerat a fi o relatare veridic despre ceva care s-a intmplat intr-o
vreme ndeprtat. n ali termeni, mitul este o povestire etiologicy cum a
fost definit cam in acelai timp de Alexandre Krappe.
Stith Thompson, in lucrarea lui capitala, Indexul motivelor literaturii
populare, trece in revist toate motivele posibile ale mitului, care n
majoritatea lor snt concentrate in capitolul A, iar restul dispersate in
cuprinsul ntregii lucrri. Capitolul A conine treisprezece categorii generale
de motive mitologice (despre creator, zei, semizei i cultura eroilor;
cosmogonie i cosmologie; trsturile topografice ale praintului; calamitile lumii; instituirea ordinii naturale; creaia i rnduiala vieii umane;
creaia vieii animale; caracteristicile animalelor; originea arborilor i
plantelor; originea caracteristicilor plantelor; explicri, miscelanee). I>a
rndul lor aceste treisprezece categorii generale de motive mitice sint
subdivizate dup un sistem zecimal in alte numeroase categorii specifice i
nespecifice. Numerotarea zecimal e astfel alctuit incit oricind se pot face
adaosuri de subdiviziuni noi, extinznd clasificarea in evantai pin la un
arbore tematologic indefinit de marc i complex. E deci un index deschis,
supus eventualelor adaosuri de motive mitice, necunoscute anterior, cu
variante tematice, fabulatorii, anecdotice i invariante ce alctuiesc scheletul
motivaiei mitice general-umane.
Clasificarea sistematic a motivelor mitului, dup Stith Thompson, se
refer la pretextele dramatice ale fabulaiei i anecdoticii, nu la temele
ideative ale mitului, la rolurile pe care le joac anumii factori ai naraiunii

mitului, mesajului mitic, valenelor estetice i artistice ale mitului.


Pe Stith Thompson il intereseaz mitul ca motiv formal ale celei mai largi
ramuri a folclorului : naraiunea. Milurih i legendele alctuiesc capul de serie
al Indexului de motive astfel sistematizate.
Unii interprei ai operei lui Stith Thompson consider c istoria motivelor
mitice dup similariti i contrarieti duce la o cunoatere mai obiectiv a
structurii motivelor mitului. Motivele mitului le consider principale i
secundare, universal-umane i particular-umane sau etnice. Astfel explic
geneza miturilor (monogeneza urmat de difuziune, sau poli- geneza urmat
de convergen).
Pentru Stith Thompson i toi cei ce i-au urmat clasificarea, ceea ce
caracterizeaz mitul ca proz narativ rminc motivul tipologic de baz. Deci
motivul sau motivele naraiunii ar fi elementul sau elementele constitutive cu
ajutorul crora se cintrete gradul de mitologizare i ordine n clasificarea
miturilor propriu-zise. Clasificarea pozitivist a lui Stith Thompson priveaz
mitul de capacitatea lui de expresie ctnotonic-vital in cadrul unei culturi
arhaice sau popular-tradiionale.
27
Dup Lauri Honko, mitul este un concept n evoluia cruia se afl o istorie
complex, de tatonri i definiii, una mai relativ dect alta, mai inoperant
logic, dar mai seductoare artistic. El mparte definiiile miturilor dup
interpretrile coninutului lor in dou mari grupe : interpretrile antichitii
i teoriile moderne.
Interpretrile antice se datoresc cu precdere filozofilor, care postuleaz zece explicri ale mitului. Postulrile snt restructurate mereu, unele
ajungind s fie folosite n formele lor accesibile pin n vremea noastr 10.
Conform opiniei lui Lauri Honko, toate aceste interpretri antice au fost
stabilite pentru a servi elitei. Peligia oficial i culturile oficiale nu au fost
afectate puternic de ele, deoarece, in general, definiiile nu le defavorizau.
Lauri Honko nu are ultimul cuvnt in privina rolului mitului in cultura
antic greceasc. O interpretare valid n aceast privin reviue lui Anton
Dumitriu, care extinde rolul mitului din mitologie n filozofia i tiina greac
antic.
ntr-o ncercare asupra ideii de adevr n Grecia antic intitulat
AUtheia, Anton Dumitriu consacr un capitol substanial rolului ce-l
Joac mitul in procesul facilitrii exprimrii adevrului u. Conform ana- izei
unor texte din filozofia i tiina greac antic, mitul capt dou
semnificaii: 1) de metod de prezentare a unei probleme i soluii in comunicarea unui adevr; i 2) de modalitate obinuit de argumentare filozofic
i tiinific12. n aceast accepiune mythos-ul nu mai poate fi privit ca o
simpl fabul. El acoper ntotdeauna o modalitate de a gndi realitatea (...).
El semnific in planul existenei sensibile realitile inteligibile u.
Pentru filozofia greac antic mythos-ul devine astfel un element
fundamental care caracterizeaz epoca in care gindirea a ncercat prin
mijloace cantitative (...) s releveze o lume a calitii. Logos-ul caracterizeaz a doua epoc a raiunii [antice]14.

Sofitii se serveau n pledoariile lor filozofice pe lnp expunerea


discursiv i comentariu i de mytlios. Platon in celebra oper Protagoras
pune pe acesta s ntrebe pe Socratc n ce fel vrea s-i prezinte rspunsul,
sub forma unui mytlios sau sub forma unui discurs explicativ. Pentru Platon,
mythos-urile snt mijloace pedagogice de transmitere a cunotinelor, de a
argumenta ideile cele mai dificile, enigmatice i misterioase. Forma poetic
[a mythos-ului] face ca transparena adevrului s fio mai atrgtoare sau
(...) penumbra mythos-ului face adevrul mai frumos. Iar Aristotcl, cu tot
raionamentul lui, nu desconsider miturile, ci le consider venerabile pentru
vechimea lor15.
Interpretrile modeme (denumite teoriile moderne ale mitului) se
datoresc oamenilor de tiin i se refer la continua revizuire a mitului n
lumina activitii tiinifice moderne. Lauri Honko susine c a compilat o
list de 12 asemenea teorii, pe care le mparte n patru subgrupe : istoric,
psihologic, sociologic i structural. Din toate acestea reiese c mitul
este multidimensional le.
Constatnd considerabila varietate istoric a definiiei conceptului,. Lauri
Honko sfirete prin a enuna propria lui definiie descriptiv a mitului. n
termenii lui mitul este o poveste a zeilor, un bilan al nceputului lumii,
creaiei, evenimentelor fundamentale, a faptelor exemplare ale zeilor, un
rezultat al [nelegerii] lumii, naturii i culturii create, mpreun cu toate
prile din ea, al stabilirii ordinii (...). Mitul exprim
28
i confirm valorile i normele religioase ale societii, el prevede ca modelele de comportament s fie iniiate, s ateste eficacitatea ritualului cu
obiectivele lui practice si stabilete sanctitatea cultului. Mediul adevrat al
mitului este cel care fundeaz riturile i ceremonialul religios. (...). Pe aceast
cale, ordinea lumii care a fost creat in era primitiv se reflect in mituri,
prezervindu-i valoarea exemplar, de model pentru lumea de astzi.
Evenimentele povestite n mituri au o validitate constant pentru persoanele
religioase. Pentru aceast raiune folosirea termenului de mit in limbajul
cotidian este inexact (in limbajul comun mitul este adesea folosit n mod
expres drept ceva neadevrat, utopic, eronat)i} 17.
Pentru definiia descriptiv a mitului, Lauri Honko propune patru criterii
gnoseologice de luat in consideraie. Propunerea lui marcheaz o precizare
binevenit in tiina mitului. Iat aceste criterii : studiul formei, coninutului,
funciunii i contextului mitic. n fond, forma mitului este povestirea insi,
rugciunea, imaginea sacr, drama ritual (recitare liturgic, imnul, dansul
religios, icoana, semnul simbolic); povestirea o codificat i transmis prin
moduri de comportament sonor. Coninutul mitului cuprinde informaii
despre deciziile i evenimentele create la nceputul lumii, din care descrierile
cosmogonice ocup un loc central, dup care vin riturile cosmogonice,
riturile calendaristice, rituri de trecere i rituri de criz. Funciunea
mitului se refer la posibilitatea de a obine mai multe sau mai puine
explicaii asupra lumii i a bazelor pe care aceasta a fost creat; activitile
formative ale zeilor, cultura eroilor (...). n realitate mitul are numeroase

funciuni specifice (...) care se reduc la un substrat cognitiv pentru formarea


modelelor practice ale comportamentului. Din acest punct de vedere miturile
pot fi considerate produse etnologice, care snt incorporate i integrate ntr-o
privire de ansamblu cohcrent, asupra lumii i a vieii. Iar contextul mitului
include, in mod normal, ritualul sau modelul comportamental care a fost
sancionat prin uzaj. Prin context mitul dezvluie un coninut ideologic, legat
de o form sacrii a comportamentului1*.
Urmrind s depeasc definiia descriptiv a mitului printr-o definiie
operativ pe plan cultural, c onchide c ultima este aproape imposibil din
cauza treptei de flexibilitate a surselor literare ce in de materialul oral, cit
i stabilirii unui tip ideal de mit. Lauri Honko nu trece in revist cteva
direcii do interpretare teoretic a mitului axate pe ideea de coninut i
elemente eseniale ale mitului, dei uneori se referii indirect la aceasta.
Tipologia stadinl-istorie. Relevat nti de istoricii culturii, tema
tipologiei stadial-istorice a fost reluat de cercetarea marxist a mitului i
mitologiei.
Direcia de cercetare marxist a mitului prezint dou curente: unul
proletcultist i altul tiinific materialist-dialectic i istoric. Curentul
proletcultist consider mitul o explicaie fals, aberant, alienat, nociv,
promovat de condiiile economice, politice i ideologice ale luptei de clas
intre agresori i oprimai, exploatatori i exploatai. Concepia tiinific
materialist-dialectic i istoric consider mitul un document istoric de via
social-economic care explic la modul subiectiv, particular i incomplet,
unele fapte i aciuni din viaa comunitilor sociale de tip etnic. Karl Marx i
Fr. Engels, in cteva lucrri despre religie, art i literatur susin c orice
mitologie nvie, domin i modeleaz forele naturii in
29
imaginaie i dispare in momentul iu care acestea siut dominate. De aceea
omul de tiin trebuie sil facil distincie ntre real i fictiv, ntre realitatea
fanteziei mitice i realitatea fenomenal concret.
Mergind pe urinele lui Karl Marx i Fr. Engcls, S. A. Tokarev consacr o
ampl lucrare Ileligiei in istoria popoarelor lumii *, In care, renunnd la
distincia dintre mitologie i religie, socotete mitologia ca o religie a
comunitii primitive i religia propriu-zis ca o oper a societii mprit n
clase. Descriind esena i originile religiei, consider c este o activitate care
se desfoar ca o form denaturat a contiinei sociale. Religia, i prin ea
i izvoarele ei oglindesc fantastic forele exterioare care domin viaa, in care
forele p mint eti iau forma unor fore suprapminteti. Ca reflectare
denaturat a naturii i istoriei societii omeneti, religia dovedete o mare
neputin de a cunoate, de a nelege i lupta mpotriva forelor naturii
materiale i spirituale.
ntr-o interpretare nou marxist C. I. Gulian consider mitul o specie
folcloric care a satisfcut diverse nevoi: explicarea a ceva, codificarea
normelor de via in scopuri educative, reflectarea polivalent a structurii
fenomenelor culturale, existena valorilor, care asigur o ordine spiritual,
deci o modalitate care asigur trirea axiologic21. Toate acestea denot c

mitul e o form organic de cultur, nicidecum un model de gindire sau de


trire. i susine c noiunea de adevr a mitului nseamn pentru primitiv
altceva dect noiunea abstract, pur gnoseologic de adevr a filozofilor :
1
Adevr nseamn, pentru primitiv, eficien i succes.
Alexandru Tnase, in mai multe lucrri de filozofie a culturii romne i
ndeosebi n Cultur i religie, se ocup direct de religie i indirect de
mitologie. Pentru dinsul mitologia, ca i religia, este un fenomen socialii
inan condiionat istoric caro reflect stadii i modaliti ale existentei, ale
cunoaterii i ale activitii umane. In aceste condiii mitologia, ca i religia,
msoar gradul de detaare a omului de natur, gradul de instpinire i
umanizare. Referindu-se la elementul de baz al mitologiei, susine c mitul
in esena lui cuprinde dou aspecte sau dou dimensiuni, una realist
laic, deoarece nu vorbete dect despre ceea ce s-a ntim- plat realmente,
ceea ce se refer la realiti (...) i cealalt religioas, cci este vorba de o
istorie sacr (...) ntii ca o credin vag, difuz, iar mai tirziu ca un concept
teologic, ca o dogm 22. E de acord cu interpretarea lui Henri Wald c mitul
este mai mult o explicaie operativ dccit interpretativ (...), o form arhaic
a explicaiei raionale23. Referitor la mitologie adaog c mitologia unui
popor primitiv [dece nu i modern?] conine tot ceea ce se separ mai tirziu
in religie (dogmatizat), in tiinele particulare, poezie, muzic i artele
plastice. Dar mitologia continu s fie o coordonat, uneori esenial a unei
culturi, chiar i dup depirea stadiului de primitivitate 24 i, spunem noi,
chiar i n celelalte stadii social-istorice din ce in ce superioare. Ceea ce
nseamn c miturile nglobeaz o experien cultural mai complex,
pretiinific, dar nu in ntregime religioas 25.
Dei Alexandru Tnase consider vlrsta mitologic istoricete posibil,
constat c unele aspecte ale vieii mitologice continu i dup aceast
virst i c pot i trebuie s fie surprinse n tradiiile laice ale popoarelor
evoluate. n aceast privin face referine speciale la poporul romn, caro n
istorie i emancipeaz spiritul etnic de structurile dogmatice, pentru
30
a se ridica la mituri cu strticitiri umaniste, ce relev maturizarea contiinei
mitologice n istorie.
5. Locficitatca i veridicitatea mitului. Dup aceast succint
prezentare a mitului, in care am punctat numai temele i problemele
reprezentativ-semnificative, se impune s fixm i opinia noasti in legtur
cu conceptul-cheie mit i implicit cu conceptele care genereaz din el: sistem
mitic i mitologie (ca tiin teoretic .fi evenimenial a mitului).
2u urmrim s dm o definiie epistemic monodisciplinar, care s
anuleze seria definiiilor anterioare, ci s propunem o definiie genetic de
tip intcrdisciplinar, care s promoveze i s satisfac exigenele cres- cnde
ale tiinei contemporane a mitului.
Pentru noi mitul este un elaborat al logicitii gindirii mitice permanent
active in cultur, indiferent de nivelul social-istoric al acestei gindiri mitice 2*.
Dar ce este gindirea mitic i n ce const logicitatca ei? Gin- direa mitic nu
este o form simpl de gindire care se opune unei forme complexe de

gindire, mai precis gindirii tiinifice, ci o component permanent a gindirii


globale. Definind astfel gindirea mitic nu am deplasat explicaia noastr in
contextul gindirii globale. Componenta permanent e totodat indisolubil i
inalienabil gindirii globale. n acest neles, gindirea mitic funcioneaz la
nivelul celor trei stri de contiin : a contiinei propriu-zise, subcontiinei
i incontiinci. Cum aceste trei stri de contiin sint congenerice, sinergice
i reciproc compensatorii sub raportul logicitii lor, i gindirea mitic
beneficiaz de aceast calitate, n ali termeni, fiecare stare de contiin
intervine in activitatea gindirii mitice, nu prin reducerea la absurd a celorlalte
stri, nici prin abolirea parial a celorlalte stri, ci prin pondere i prioritate,
in anumite condiii biotonice vitale ale organismului spiritual. Contiina
propriu-zis preia i prelucreaz datele i elementele gindirii mitice n baza
raiunii suficiente, subcoutiina prin efect simpatetic sau empatetic i
incontiina x^rin cod genetic.
Logicitatca gindirii mitice deriv deci in mod-normal din logici- tatea
gindirii globale i din reglarea i autoreglarea logicitii globale in contextul
gindirii umane.
Ceea ce nseamn c, ntocmai ca i celelalte componente ale gindirii
globale, gindirea mit ic x>osed anumite grade de logicitate adecvate
rosturilor ei. Prin abordarea structurii i funciunii logicitii la toate nivelele
i componentele gindirii globale, implicit deci i la gindirea mitic, mitul ca
produs spiritual i justific existena ontologic i statutul epistemologic.
n interpretarea noastr mitul este mbibat de logicitate la toate nivelele
contiinei, dup principiul vaselor comunicante i al osmozei intre strile de
contiin, n condiii normale de activitate spiritual. Aa se face c mitul
este un elaborat polivalent, polisemie i poliglosic al logicitii mitice. Privit
din perspectiva fiecrei stri de contiin ne apare difereniat: i)entru
contiina propriu-zis mitul devine un elaborat obiedivizant al raiunii,
pentru subconstiin o transgresare ideoplas- tic a afectivitii simpatetice
sau empatetice, pentru incontiin o explozie paradoxal a codului genetic.
Cunoaterea raional prin mit nu e aberant i fals, ci transfigurat rcalistfnntastic. Cunoaterea subcontient prin mit nu e hibrid, abscons, ci
dezaxat, emotiv; iar cunoaterea incontient prin mit nu e absurd,
xwtologic, ci prin acomodare i asimilare psihogenetic.
31
Din toate aceste delimitri reiese c. mitul nu poate fi un dmtum, un
factum, ci un extractum al fiecreia din aceste trei stri de contiin sau un
sinteticum al tuturor. Aa se explic de ce uneori mitul are valoare de
concept (pentru contiina propriu-zis), de subcept (pentru subcon- tiin)
i de incept (pentru incontiin). Ceea ce nseamn c el exprim un
coninut complex al realitii spirituale i de cele mai multe ori complexat
limbajului convenional inadecvat n procesul de comunicare. n calitate de
concept, mitul explic structura ideativ a mitemelor, elementele lui
constitutive pe aceeai tem categorial-formalizat. n calitate de subcept
mitul reflect structuri figurative categorial-ideoplasticizate. Iar in calitate de
incept mitul degaj structuri de cod genetic categorial- psiliotonice t).

n aceast perspectiv logic considerm mitul un rspuns episodic sau


complexat la o ntrebare i licitant, referitoare la mitogonia (universului,
fpturilor, lucrurilor, ideilor, sentimentelor i comportamentelor), la condiiile
vieii extraterestre i terestre, cosmice i acosmice, la destinul universal sau
parial-etnic al umanitii. Mitul red deci toate aspectele categoriale ale
gindirii mitice (contiente, subcontientc i incontiente), car#* implic i
explic frmintrile metafizice, drumurile fr ieiri, impasurile
autocunoasterii i punctele de reper etico-juridice in viaa omului. n aceast
interpretare, psihologia fanteziei creatoare descoper sau genereaz formele
i mobilul gindirii mitice, mitul. Sociologia i etnologia (dou tiine gemelare,
dup Jeau Poirier) infieaz mitul ca un fenomen bipolar, comunitar i
socialitar totodat.
Ca elaborat polivalent, polisemie i poliglosic mitul trebuie studiat din
perspectiva a trei forme de geneze : psihogenezei, sociogenezei i etnogenezei. De fapt, aceste trei forme de genez alctuiesc n realitate trei aspecte
ale unuia i aceluiai proces genetic al spiritualitii etnice bine determinate
in timp i spaiu : mitogeneza.
Un fenomen propriu vremii noastre este resurecia gcneral-uman a
mitificrii in toate compartimentele de activitate material i spiritual (Sn
literatur, art i tiin). Niciodat, in istoria omenirii, capacitatea
mitopeica popoarelor nu s-a dezlnuit mai impresionant ca n secolele al
XlX-lea i al XX-lea. Prolificitatea mitizrii a luat uneori forme do mas, iar
mitogeneza un caracter poluant. Mitul freamt, exalt, nbu spiritele
terorizate de ritmul trepidant al vieii modeme. Este un paliativ, o supap, o
refulare i, de ce s nu o spunem, uneori o abatere de la matca spiritualitii
propriu-zise. Dei miturile contemporane i-au pierdut caracterul lor sacral,
cultul lor a devenit ins mai obsedant i mai tiranic decit cel al miturilor
sacrale, din evul mediu i antichitate. O singur supap pentru
contemporaneitate : efemeritatea lor. Apar ca nite comete, care inund
cerul fanteziei umane i, cind pun stpinire pe spirite, se sting in neantul
regretelor colective, ca i cum n-ar fi existat ca atare niciodat. i culmea,
cel mai mare procent de mituri contemporane il furnizeaz oamenii de litere,
de art i tiin, cu experimentele lor creatoare, cu ipotezele de lucru, cu
teoriile extravagante, cu paradigmele incredibile, care la cel mai mic eec se
sting in deridere, satir i glum.
Diego Marconi, intr-o lucrare relativ recent *, combate neopoziti- tismul
mitologic, demonstrind prin opera lui Ludwig Wittgenstein n ce const mitul
limbajului tiinific introdus in cercetarea contemporan: Cid che 6 vero o
falso b, in generale, una proposizione, che lespressione sensibile del
pensiero; queste b Vimagine logica dei fatti. La verit o
32
la falsit delTimagine (della proposizione) consiste nella concoraanza o
discordanza del suo senso con la rcalt **. n partea consacrat determinrii sensului: lumea e obiect, afirm cu convingere : La logica deve
curarsi di se stessa 30 i adaug : propoziiunile logicei (...) nu sint verificate
de confruntarea cu realitatea; pentru e ele nu sint imagini ale strii de

lucruri 31. Adevrul exclusiv al tiinei este cel al totalitii tiinelor


naturale 32, restul este din punct de vedere tiinific pseudoadevr.
n domeniul artei literare, plastice sau muzicale, nu exist creator care s
nu mizeze pe coordonatele sau valenele unui mit istoric (clasic sau
autohton), ale unui mit inventat, chiar de literat sau artist, cu mai mult sau
mai puin fantezie, care s nu inearcc memoria cultural cu naraiuni
inoperante, ce colporteaz mesaje inadecvate.
Am relatat despre aceste interpretri ale mitului in contemporaneitate,
pentru a completa ideea c mitopeismul, mitofobia i mitola- tria sint
permanente in activitatea spiritual a umanitii, c exist o necesitate
stringent de a mitiza in orice condiie i stadiu de via social-isto- ric i c
nu putem vorbi de o etap mitologic a omenirii decit absolut i- zind istoria
culturii. Orice etap istoric, oricit de realist ar fi, posed in structura ci
concret o doz de fantezie mitic, pe care o promoveaz direct sau indirect,
o combate implicit sau explicit, in termeni mai mult sau mai puin adecvai.
n fond, calitile logice ale mitului se adreseaz in egal msur tuturor
tipurilor de individualitate i personalitate etnic, tuturor formelor de
imaginaie creatoare, tuturor stadiilor cult ura l-istorice.
Aa se face c mitogeneza nu e legat de o perioad istoric, de obicei
proiectat intr-un timp ndeprtat, in virtutea unei interpretri paseiste.
Mitogeneza e un proces permanent de cunoatere empatetic, deziderativ, adecvat timpului, spontan pentru e prin furirea miturilor spiritul
uman relev faete nebnuite ale lumii reale, intenteaz date i fapte inedite
ale unei lumi fantastice, evadeaz diu timpul, spaiul, cauzalitatea i
finalitatea concret intr-o lume spiritual-ideal. Timpul, spaiul, cauzalitatea
i finalitatea capt dimensiuni i perspective mitice de respiro metafizic
pentru omul modern. De aceea evadarea nu nseamn anistorism,
aspaialitate, lips de cauzalitate sau de finalitate. Nu nseamn anularea,
tergerea cu buretele a realitii spirituale, ci numai modificarea datelor
existente pentru o reinterpretare a lor. Astfel, mitogeneza nu poate fi
indeterminat temporal, spaial, cauzal i fiualist, ci meta- determinat.
Mitogeneza modern opereaz prin tranzienfa mitului, adic prin trecerea
mitului dintr-o stare de contiin in alta, dintr-o form de logi- citate in alta.
Tranziena este un fenomen real i consecvent in activitatea spiritual i se
datorete pe de-o parte indicelui de refracie personal in procesul
mitogeuezei permauente i pe de alta, capacitii de comunicare, individual
sau colectiv, a coninutului etnoeultural al mitului in via. Numai astfel se
explic necontenita lui re-elaborare i re-ncrcare cu valene, semnificaii i
rezonane logice noi, re-adaptarea mesajului lui la spiritul vremii. Reelaborarea, re-ncrcarea i re-adaptarea mitului marcheaz de fiece dat
alte secvene oportune ale istoricitii lui. Pentru noi istoricitatea mitului nu
este nici depit de tiin i nici refulat de contiin in trecutul
ndeprtat, ci este permanent vie i actual, prin meninerea unei
echidistane intre cunoaterea empatetic i cunoaterea
33
rafional, ntre proiectarea sentimentelor particular-subiective asupra

obiectului cunoaterii i analiza rece formalii a cunoaterii raionale, in ceea


ce numim prezentul continuu. Numai astfel ne explicm de ce pentru acelai
mit actual gsim relicte mitice din substratul lui evolutiv, reminiscena mitice
din adstratul Iul evolutiv i specii neomitice din stratul evolutiv : colinde33,
legende balade basme w, povestiri 37.
n aceast perspectiv teoretic relaia dintre mit i adevr a provocat
nenumrate dispute filozofice, socioetnologice i istorico. Cunoaterea mitic
a fost mereu opus cunoaterii tiinifice, inlr-o interpretare dialectic
rsturnat. n fond, cunoaterea mitic face parte integrant, alturi de
cunoaterea tiinific, din contextul cunoaterii globale. Ambele forme de
cunoatere, dei difereniate logic, snt congenerice i siner- gice totodat,
opoziia i contradicia lor e numai aparent, iar logicitatea lor, substituent
i complementar.
n cStevn lucrri ale lui Stephan Lupasco (tefan Lupacu) 38, din extrasele
crora s-a alctuit n limba romn o antologie de texte selectate,
descoperim o latur a dialecticii cunoaterii, dup care ntre formele gn- dirii
normale i anormale, intre psihismul uman i antipsihism, logicul se
nfieaz ca instabil, pentru c este in permanent contradicie cu el nsui;
Stephan Lupasco susine C iraionalul nu e ilogic, absurdul nu e ilogic,
paradoxalul nu e ilogic. Esena viziunii logice a cunotinelor noastre rezid in
contradicia permanent i dinamica dintre ea i antinomia subiectului ei.
Gillo Dorfles, parafr&zlndu-l pe Schelling, susine c pentru a ne da
seama ce poate fi considerat adevrat i ce poate fi considerat inventat n
mit trebuie s acceptm faptul c nici un moment al mitului considerat
separat nu este adevrat, ci doar mitul n ntregimea lui, i din acelai motiv
se poate spune c fiecare religie politeist luat iu parte este fals, dar
politoismul considerat in totalitatea momentelor lui succesive este calea spre
adevr i cu atare adevrul nsui *.
n legtur cu relaia mit i adevr se impune s precizm corelaia dintre
mitizare i demitizare. Teoretic, demitizarca nu e posibil dac miti- zarea e
permanent. Ceea ce numim demitizare este iu realitate o re-miti- zire
efectuat pe alt plan al gndirii mitice, n alte condiii istorico i cu alte
scopuri. n istoria miturilor constatm un proces continuu de flux i reflux
mitic, de demitizare i re-mitizare permanent. Aceast revenire cu fore noi
la coninutul ideativ i extensiunea unui mit pe alt plan al afirmrii istorice
este un fel de palingenezie mitic. Sint mituri care, dup ce s-au nscut, au
crescut, s-au disemiuat i au disprut pentru un timp nedefinit, o Iau de la
capt intr-un ciclu renscut i aa mai departe. De altfel, procesul aa-zisei
demitizri face parte din ciclul palingeneziei mitice, din fluxul si refluxul
trecerii de la sacru la profan, din procesul discontinuitate-continuitate, ca i
din procesul invers al sacralizrii profanului.
G. Polivalena, polisemia i polijlosia mitului. Toate aceste trei
caractere eseniale ale mitului relev pentru noi gradul de complexitate
crescind-istoric a modalitilor de cugetare mitic i de transgresare a
elementelor expresive ale mitului: alegoria, metafora i simbolul.
Gradul de complexitate crescnd a modalitilor de cugetare mitic lc-am

sesizat suficient pentru a nu mai insista asupra lor, ne rminc ins s


sesizm gradul de exprimare adecvat a polivalenei, polisemiei i poliglosici artistice a mitului, relevat de relaia mitpoetic i mitestetic.
34
Poetica include pe ling principiile, legile i limitele poeziei in general i pe
cele referitoare la poezia mitic n special. S-ar prea absurd s subliniem
ideoa c poetica modern abordeaz cu mai mult cdere poezia mitic
decit poetica antic. Justificarea acestei preferine se dato- rete eliberrii
poeziei moderne de toate canoanele poeticii clasice, i concomitent se mai
datorete i liberalizrii poeziei mitice de viziunea clasic. Artistul modern
simte nevoia s exploreze strfundurile mitopeicealc spiritului lui, s
inventeze o mitologie proprie, pe oare s o foloseasc dup voie in arta lui.
Aa so face c substituie mimesis-ului i katliarsis-ului poeticii antice alte
finaliti creatoare. nlocuiete mimesis-ul prin poosis, prin ceea ce constituie
creaia permanent a unei noi realiti poetice, care nu mai e realitate
cunoscut, nici transfigurarea realitii cunoscute prin poezie, ci inventarea
linei alte realiti poetice, de tipul i fonna realitii mitice personale,
subiective i obsedante. nlocuiete deci kathar- sis-ul printr-o nou finalitate
artistic impus de mitologul personal, de eliberare a unor obsesii
creatoare, dc transmitere a unui mesaj propriu, de instigare la empatie
abisal ctc. Poezia nou mitizeaz universul subiectiv al fiecrui poet, cultiv
delirul poetic. Din aceste puncte dc vedere putem spune c elanul ei crete
in valoare artistic cu fiece mitologie personal, cu ncrctura axiologic a
fiecrei mitologii personale.
Poezia mitic isi exprim valenele prin stUeme proprii i prin restructurarea unor figuri de stil ca figuri de stil mitopoeiic. Printre stileme proprii ne
gndiin la acele elemente genuine care intr in compoziia unui st il art istic,
datorit viziunii initopcice, gradului de cultur, vocabularului ales,
sensibilitii personale, genului artistic etc.; iar prin figuri de stil mitic
ponderea pe care o dein n exprimarea artistic alegoria, metafora i
simbolul mitic.
Alegoria (XXiffopia, alt fa a lucrurilor) ca procedeu stilistic
vehiculeaz cunoaterea necunoscutului prin cunoscut, a unei idei abstracte
printr-o figurare concret. Un lexicograf susine c originea alegoriei este
religioas. Mai ales mitul este o form de alegorie, o ncercare de a explica
faptele i forele universale. i pentru a sublinia definiia, d un exemplu
clasic : mitul lui Orfcu (... )este alegoria nvierii i salvrii. i convingerea
lui este c, de fapt, cele mai mult * mituri clasice sinfc alegorii 40. Alegoria
ins personfic nsuirile i defectele fpturilor divine, vizibilul prin invizibil,
convingerea prin sugerare.
n alegorie intervine totdeauna o comparaie intrinsec intre tennenii
fabulaiei mitice, nu extrinsec iutre datele anecdoticii mitice; intre cvenimentele-cheie ale unui mit i concretizarea unor aspecte polivalente ale
mitului.
Metafora (,ueTa<?op, nlocuirea unui termen prin altul) este o form
particular a cunoaterii entitilor figurative. Lucian Blaga susine c

metafora capt un caracter reificator al adevrului mitic, ca procedeu al


unei gindiri abisale41, iarTudor Vianu afirm : metaforele sint mici mituri42,
in care lucrurilorstrine li se atribuie o via i pasiuni deopotriv cu ale
omului. Iar Morris R. Cohen pledeaz pentru veridicitatea figurativa a
metaforei, atit n tiin, cit i iu religie i art.
Deoarece metafora descrie un termen prin altul, ea poate fi simpl, adic
totodat subiect mitic i expresie mitic a subiectului; i complex, eind
schimb un subiect prin altul, denumirea unei diviniti prin autoritatea ei
divin.
n fine, simbolul (ovgpoXov, emblema, nsemnul sau dovada a ceva)
red ceva nsufleit sau nensufleit, deci o existen real, printr-un semn,
35
nsemn, o grafie, un numr etc., adic printr-un element arbitrar, dar ncrcat
de neles. n substana Ini simbolul este un fel de comparaie intre concret
i abstract, n care unul din termenii comparaiei este numai sugerat. Astfel
el este implicit, dat piezi, nu scos n eviden.
Simbolul transfigureaz criptic realitatea concret, este, cum ar spune
Jaspers, o scriere cifrat a realitii. De aceea uneori pare grotesc i
ambiguu. n structura lui mitic i schimb forma pstrnd semnificaia sau
ii conserv forma schimbnd semnificaia. Transcede propria lui semnificaie
devenind transsimbol. Emanind din subcontient i incontient opereaz
camuflat prin tranzien.
Alegoria, metafora i simbolul se comport ca modalitii generice dc
relevare a coninutului cugetrii mitice i totodat ca stileme sau figuri de stil
ale mitului. De aceea, snt convergente, centripete i complementare. n
condiii normale, prin ele se transfer valene i semnificaii mitice
produselor artei, care, la rndul lor, infuzeaz mitului puterea de sugestie
plastic, comunicabilitate simpatetic i suflu creator. Interpretarea i lectura
interdependent a coninutului i expresiei mitului descoper sensurile adinei
ale creaiei artistice. Mitul transgreseaz realitatea pe planul contiinei prin
categoriile lui estetice : infimul, echilibrul, dramaticul, tragicul, sublimul.
Comicul nu se face ecoul estetic al mitului, decit excepional, in perioadele
de extrem difuziune a contradiciilor i ambiguitilor, in opere eroi-comicc
sau groteti i burleti.
Mitului propriu-zis, popular-istoric, i se opune, pe de-o parte : pseu- domitul, rezultat din prelucrarea primului iutr-o oper poetic sau iu proz
epic. Pe de alt parte, i se opune i super-mitul, un produs savant in toat
accepia euvintului, o form modern a mitologii mc nul ai in fantezia
scientist.
n cele ce urmeaz, nelegem s ncheiem capitolul nostru cu eiteva
precizri referitoare la relaia mitestetic. Nu ne propunem s schim
istoriografia acestei relaii, cum foarte bine a schiat-o Gillo Dorfles, de la
Vico la Wittgenstein, axindu-se pe Herder, Schelling. Nietzsche, Croce,
Cassirer i muli alii, pentru a ajunge la concluzia c mitul transfer realitatea prin figuri de stil pe planul contiinei creatoare, a omului in general, i
a artistului de talent sau geniu in special. Mythos-ul este deci un mod de

existen i de gindirc capabil s valorifice din realitatea concret iu art


ceea ce ine de viziunea acestei realiti.
n aceast perspectiv teoretic considerm c viziunea mitic a lumii i
vieii, a cosmosului si fpturilor cosmice, dintre care face parte si omul. sint
consemnate de categoriile estetice, procedee gnoseologice, ontologice i
axiologice, care releveaz esena realitii. Categoriile estetice fixeaz
cadrele receptrii artistice prin mit. Aceasta pentru c mitul transfigureaz
realitatea prin modul cum fabuleaz asupra celor dou infinituri: infinitul mic
i infinitul mare (spaial, temporal, cauzal si fina- list), dramaticul, tragicul i
sublimul; sau cum anecdotizeaz asupra celor doi poli ai echilibrului instabil:
graiosul i dizgraiosul, frumosul iuritul, burlescul (sau grotescul) i
comicul.
Dialectica mitului implic dialectica categoriilor estetice; teoria i metoda
cunoaterii esenei mitului implic cunoaterea capacitii de exprimare a
indefinisabilului mitologic prin art.
7. Corpus mythontiu daco-romanorum. Se pune ntrebarea, n ce
msur romnii posed un corpus de documente necesare unei mito
logii proprii; un corpus alctuit clin mai multe seciuni in care s se clasifici*
i sistematizeze documentele de teren, muzeu i arhiv, dup criterii
universal valabile in acest domeniu n lumea tiinific f
Pin in prezent romnii nu posed un corpus transcris integral, dup
modelul celor puine deja tiprite in Occident. ns posed ceva echivalent: o
bun parte din materialele de baz ce pot ine i trebuie s fie incluse intr-un
asemenea corpus, i anume : 1) colecii de documente manuscrise de ordin
mitologic sau contingente mitologiei, depozitate in arhivele de stat i in
seciile de manuscrise ale marilor biblioteci din ar ; 2) materiale magicomitologice fiate si publicate ca atare sau incluse in monografii steti i iu
reviste de cultur poporan; 3) micro- i macrostudii tematice de mitologie;
4) bibliografii pariale de materiale mitologice, ca i de materiale ale unor
discipline auxiliare sau contingente mitologiei.
J)e altfel eiteva seciuni ale acestui corpus ideal au i nceput a fi
acoperite din tot ce s-a publicat piu n prezent, cum ar fi antologii tematice
i colecii de materiale de teren. Ne referim la proverbele romnilor (ale lui
Iullu A. Zne), baladele romnilor (ale lui Alcx. Amzulescu), colindele (lui
Petru Caraman), descntccele (lui Artur Gorovei), riturile de nunt i funerare
(S. FI. Marian), de medicin magico-mitic (ale Asociaiei de istoria
medicinii), fiecare n parte puind umple multe volume, ceea ce s-ar ridica cu
totul la o cifr impresionant. n acest caz Corpus-ui de ntocmit ar include
cea mai mare parte din materialele publicate pin in prezent i din cele
strin.se in arhive.
De altfel, din acest Corpus alctuit rntru publicare au i nceput s fie
tiprite volumele consacrate liteiatuiii populare.
Ceea ce a rmas in si tu din acest Corpus sint puine elemente ce se
refer la aspecte deja vizate ale spiritualitii romne.
ntre Corpus-ul in situ i cel ex scripto adic cel de teren i cel in parte
publicat existiui decalaj in defavoarea Corpus-ului in situ. Presupunem c

puine elemente i aspecte inedite mai pot oferi cercetrile de teren, muzeu
i arhiv, pentru c din secolul al XYlII-lea i pin intr-al XX-lea s-a tot cules
cu rivn deosebit cam tot ce se poate culege. Pentru noi, ceea ce s-a cules
la vremea respectiv nu se mai poate culege astzi, cum pretind unii
cercettori de teren. Cele dou revoluii, tiinifico- tehnic i socialpolitic, au diminuat sursele de cunoatere la teren ale trecutului. Iar dac
din puine manifestri spirituale mai supravieuiesc fragmentar unele
acestea nu pot fi valorificate fr a le ncadra diacronic si compara n
structura lor sistemic cu cele din trecut, operaii care trebuie s se bizuic pe
ipoteze de lucru cu puncte dc sprijin in ceea ce s-a cules bine-ru de
naintai. La vremea lor, naintaii au fcut cam tot ceea ce au fcut i alte
popoare europene la stadiul ctnocultural corespunztor celui al romnilor.
Ceva mai mult, culegerile romneti sint mai numeroase, mai diverse i mai
bogate in materiale decit ale multor popoare europene, care intii au cercetat
etniile din coloniile lor i apoi s-au aplecat asupra propriei lor culturi
naionale.
Deci, tot ceea ce trebuie s intre intr-un Corpus ideal de documente
asupra spiritualitii isterice a romnilor este apron pe cules. Ceea ce d unit
ate i integralitate acestei culegeri rezult pin la turn din opera de selecionare, sistematizare si asamblare a documentelor in foima lor populartradiional, ciud, nefasonat, nestilizat, neinterpretat, ins cu toate
I
37
datele referitoare la sursele de identificare n timp l spaiu ale provenienei
lor etnoculturale, i binen eles cu indicele de interrelaii i de raportri
comparat iv-istoricc.
1. Tehnica euleijcrii miturilor. tn antichitate miturile au fost culese i
redactate de ctre logografi i mitografi. Culegerea era liber, accidental i
nu comporta nici o rigoare de ordin tehnic. Logograful sau mitograful
nregistra subiectul i l reda, de cele mai multe ori, cu pro- priile-i cuvinte; de
multe ori allcriiid forma, transvaluind sensul sau chiar criptiud nelesul lui.
Aa se face c in transcrierea mitului se ntrezrea gradul de cultur i stilul
propriu de exprimare al logografului sau initografului.
O dat cu ntemeierea tiinei miturilor i descoperirea fondului el nu
mitologic al popoarelor, in perioada modern, s-a simit nevoia unor culegeri
sistematice, care s garanteze nregistrarea corect a legendelor, baladelor,
basmelor i datinilor etnomltice. Pentru aceast operaie s-au alctuit iutii
liste de punctaje de anchet in baza crora s se poarte discuia cu
informatorii de teren. ntrucit punctajul de anchet pe aceeai tern mitic
oscila de la investigator la informator, in cercetarea sistematic s-au introdus
chestionarele liste de ntrebri nlnuite logic, referitoare la o tem, o
problem, un subiect, o categorie de fapte cu sub- str.it mitic. Inovaia
chestionarelor a fost preluat de mitologisti de la tiinele sociale nrudite, de
la istorici, el no psihologi, sociologi, etnologi (etnografi, folcloriti, cercettori
ai artei populare) etc. De fapt tiinele sociale menionate au furnizat
mitologilor un materni mitic cules din perspective diferite i care scotea in

eviden laturi proprii acestor perspective ; s-a trecut deci de la ancheta


oral, deschis, atipic, susccpt ibil s extind i includ noi ntrebri, la
ancheta scris, nchis i tipic, care aplic acceii unitate de msur in
anchetarea tuturor ntrebrilor pentru a le putea astfel clasifica, sistematiza
i compara intre ele. O dat cu schimbarea structurii chestionarului s-a
schimbat si tehnica de aplicat pe teren a investigaiei mitice.
ntrebri referitoare la materialele mitice au fost incluse iutii in
chestionarele de istoria, apoi iu cele de sociologie., etnologie, folclor i in
cele din urm de mitologie.
In prezent, cercetrile de teren se efectueaz cu metode tehnice ultra m
idei no. Magnetofonul .r it. de apreciat in ultimii douzeci de ani a cedat lo. ul
vidcomignet >fonului, care ndeplinete toate condiiile de nregistrare
vizual (color), auditiv (stereo) i de control imediat al rezultatelor obinute,
ceea cc nseamn c materialul cules intr direct n arhiv cu toate <1 iele
necesare surprinderii fenomenului sau faptului cultural nregistrat. Cum noi
posedm un material inedit, in bun pir te disprut, cules i nregistrat prin
metoda chestionarelor (nchise sau deschise) sintem nevoii s ne referim la
ceea ce ne-au adus ele La vremea lor. nu s le anulm.
Dintre chestionarele cu care s-au cules i materiale mitice sub numele de
datini si tradiii istorice, ne gindim numai la cele care puncteaz istoriografie
temi noastr din perspectiva unor discipline sociol-Lstorice, care urmreau
pe aceasta calc s-i fund imenteze propriul lor domeniu. Prin pr'.m*'.*
amintim: C s.itmdus tu iceo l d: ntrebrile in privina vechilor aedoninie ce
se afl in d osebitele comune ale RUnduiri, .,pornit de guvern la 1-371, dup
ndemnul lui A. Odobescu, care alctuise un ir
de ase ntrebri cu privire la locurile istorice, tradiiunile istorice i antichitile care sar gsi prin comunele rurale, acesta cu scop dea pregti
ntocmirea unei istorii lmurite a Romniei (rspunsurile au fost. adunate in
8 tomuri, 3 846 foi). n ordine cronologic s-a impus amplul chestionar
istoric : Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba romn
(Bucureti, 1884) al lui B. P. Hasdeu, in care se pune accentul pe culegerea
elementelor limbistico-mitologice. Acestuia ii succed : Epistol deschisa (I,
Albina, V, 8, 1870; II, Albina, VJU, 12,1870) in care Atha- misie Marian
Marienescu solicit c ulegerea literaturii mitice originale care s fie apoi
prelucrat i netezit. Concomitent folosind Ancheta prin corespondar in
chestionare tematice de datini i obiceiuri Simcon FI. Marian a strins un
material imens. Se pare c, folosind un chestionar deschis de punctaj, Klcna
N. Voronca a cules i ea un imens material expus in antologia ei de legende
i povestiri, basme i anecdote de tip mitic. Un amplu i valoros Chestionrile
despre tradiiunile i antichitile crilor locuite de romni (Bucureti, I, 1893
i Iai, II, 1895) redactat do Kicolae Densu- sianu a urmrit descoperirea
tradiiilor istorice consemnate in legende, balade, basme, jocuri de copii etc.,
cu precdere cele referitoare la fondul mitologic autohton. La rindul lui Gr. G.
Tocilcscu a ntocmit un Chestionar folklorislic in 1896 (dup chestionaiul
publicat n Mclusine de Koland, avindu-sc n vedere si lucrrile similare ale
lui B. P. Hasdeu i Nic. Densuianu), reprodus intii in revista eztoarea a

lui A. Gorovei, i apoi iu Materialuri folkloristice culese si publicate sub


auspiciile Ministerului Cultelor i nv umint ului Public (voi. I, Bucureti,
1900, pp. IXXV), in care mitologiei poporane ii este consacrat un capitol.
Iniiativa lui Gr. G. Tocilcscu este continuat de Ministenil Cultelor i nvmntului, care a mai publicat citeva Chestionare de folclor, de cultur
popular. n cadrul Catedrei de etnografie i folclor de la Universitatea din
Cluj, Romulus Vuia a publicat un Chestionar dc obiceiuri de iarn (1926)
referitor la datinile ardeleneti. n cadiul Catedrei de folclor a Universitii din
Iai, Petru Caraman a ntreprins cercetri de teren prin chestionare, despic
-caic nc-a relatat oial de citeva ori. ns un special][Chestionar mitologic
(Mnstirea Dealu, 1939) a fost redac- dactat i publicat de Romulus
Vulencscu, caic a ui mrit s cerceteze sistematic ntregul folclor mitic
romnesc (arhaic i medieval) nc existent atunci pe teren. n cadiul colii
sociologice de la Bucureti de sub conducerea lui Dimitrie Guti s-au ntocmit
n setul unui ndrumtor metodologic dc teren dou chestionare intitulate
planuri de cercetaie: Planul de cercetare a mitologici populare i a tiinei
populare de tefania Cristescu- Golopcnia i Planul de cercetare a
credinelor i riturilor domestice de Constantin Briloiu i H. Stahl (1940). i
in fostul Institut dc etnografie i folclor, actualmente de etnologic si
dialectologie, s-a ntocmit un chestionar general al Atlasului etnografic al
Romniei publicat in 1968, in care s-au introdus citeva ntrebri de mitologic
in contextul ntrebrilor etnografice referitoare la unele datini i
tradiiifcalendaristice.
Alte citeva chestionare cu referiri la datini i tradiii!mitice au fost
publicate in revistele de specialitate din ar.
Materialele culese prin toate aceste mijloace (proiecte, programe,
chestionare) au fost in parte depozitate in seciile de manuscrise ale marilor
39
biblioteci din ar> altele au rmas la culegtori i altele s-au rtcit din
cauza distrugerilor suferite in cele dou rzboaie mondiale. n prezent
materialele culese constituie o arhiv impresionant de bogat a culturii
populare romne.
in ultimii ani au fost extrapolate unele din aceste materiale scpate
vicisitudinilor vremii noastre, rmase depozitate in seciile de manuscrise ale
marilor biblioteci din ar si au nceput s fie publicate, fie sub form brut,
fie numai rspunsurile selecionate, in ordinea sistematic a redactorilor.
Selecionarea a urmrit, cum era si firesc, de a aduce la cunotina marelui
public bogata varietate a coninutului de date, fapte i interpretri populate,
nu restituirea unui sistem de mituri nchegat i unitar din aceste ntrebri
sistematice.

Vas antropomorf. Cultura Ti>a.


SISTEMVL DE MITE'DI
1. Definiia sistemului do mituri. Cel de-al treilea concept de baz al
elaborrii unei ctnomitologii este sistemul de mituri. Printr-un sistem de
mituri nelegem un numr definii de mituri sau de specii etnologice
purttoare de mituri, de reminiscene mitice i relicte mitice, care se gsesc
in corelaie i interdependen tematic i stilistic1.
ntre miturile unei comuniti etnice sau naionale exist o unitate
organic de ordin spiritual care acoper toate necesitile giudirii mitice in
plin exerciiu al activitilor culturale.
Sistemul de mituri in dialectica lui include astfel toate rspunsurile date
ntrebrilor ineitante, nedumeririlor, curiozitilor spiritului uman in varianta
lui etnic. Intr-un sistem mitic numrul miturilor corespunde numrului de
fenomene pe care ncearc s le explice. Cum acest numr este infinit, este
natural ca numrul miturilor s fie i el infinit. Orice experien aviiul (...)
punctul ei de plecare in ceea ce este cunoscut, este logic ca toate miturile
s-i aib rdcinile in experiena uman*. Bineneles, sistematizarea
miturilor se ncheag in spiritul concepiei etnice sau naionale despre via
i lume. Dar coordonarea miturilor intr-un sistem trebuie s corespund
sistematizrii tuturor celorlalte cunotine stadial istorice dobindite de om.
*J. .Aspecte eseniale ale sistemului de mituri. n acest neles sistemul
de mituri relev din plin trei aspecte eseniale ale coninutului lui:
capacitatea de creaie mitic a unui popor : aptitudinile i vocaia
creatoare, mitopcismul ereditar;
fondul de mituri, alctuit din arhemituri (mituri genuine, primare,
arhaice netipizate), mituri (tipizate in prototipuri, tipuri, variante, i eventual
invariante), neomituri, mitologumene i mitoide. Scorniturile rezult din
contaminri, influene i calchieri mitice survenite in evoluie. n cadrul
fondului genuin, mitul transgreseaz dintr-un domeniu de activitate intr-altul
(din mitologien religie, din literatur in arte), din lumea sacrului intr-a
profanului, nu prin demitizare, ci prin re-mitizare, prin reincrcare de sarcini
i valene mitice;
sursele energetice ale unei mitologii etnice.

Capacitatea de creaie mitic este difereniat de la un popor la altul. Sint


popoare care au aptitudini i vocaie mitopeie debordant cazul
popoarelor asiatice , care recreeaz prin excelen vechile mituri, le
prolifereaz mereu, i alte popoare predominant consumatoare ale strvechiului lor fond mitic. n formele lui arhaice, sau ale miturilor altor popoare.
Pentru aceste popoare miturile sint osificate, pietrificate i superstiiile i
tradiiile dominate de o mentalitate rigid, conformist, anacronic.
41
3. Autoreglarea polivalent, polisemiei! i polifllosie. Sistemul de
mituri este in permanent;! stare do autoreglare polivalent, polisemic fi
poliglosic. Prin autoreglare se restabilete mereu echilibrul dinamic dintre
valenele spirituale ale miturilor ce intr n sistem. Autoreglarea
reechilibreaz sistemul in raport cu descoperirea de noi fenomene i explicarea lor, care angajeaz parial, dac nu total, sistemul. Reechilibrarea
marcheaz, de fapt, caracterul de elaborat istoric al spiritualitii,
continuitatea efectiv a unui sistem de mituri In discontinuitatea lui aparent. Altfel sistemul do mituri s-ar pulveriza in tot atitea pseudosisteme sau
infrasisteme de mituri.
Fiind un elaborat istoric, sistemul de mituri trece prin tot atitea epoci,
perioade i stadii istorice prin cite trec economia, cultura i spiritualitatea
comunitii etnice care l-a generat. Istoricitatea unui sistem de mituri se
remarc iu adaptrile continue la via, n felul cum creativitatea mitic
activeaz pe o latur sau alta a vieii, cum este influenat sau cum
influeneaz la rindul ei.
n urma unor mari evenimente social-istorice in viaa popoarelor
(rzboaie, cataclisme, schimbri de regim politic si religios ctc.), sistemul de
mituri se adapteaz la noile cerine concrete de existen.
Un exemplu : in procesul do formare a naiunii americane din grupuri
etnice atit dc diverse intre ele, n ultima sut de ani s-a reuit s se creeze
un sistem de mituri propriu care nu mai pstreaz reziduri din mitologiile
etnice aborigene sau ale migratorilor, ci este un parasistem de neomituri ce
tind s se cristalizeze intr-o mitologic contemporan nou, sofisticat. Patrick
Gerster si Nicholas Comis 3, (lup ce fac o scurt incursiune in miturile
vechii Americi, expun cu lux de amnunte miturile noii Americi; miturile
dezvoltrii coloniei, miturile perioadei revoluionare, ale rzboiului de
independen, miturile virstei omului comun; miturile retrograde ale sudului:
miturile progresiste ale nordului; mitul individualismului; mitul superstiiei
tiinifice etc. ete.
Transmiterea sistemului de mituri etnice arc loc in mod obinuit prin
cutume, datini i tradiii, in parte incorporate in fondul genuin i conservate
in documente de oralitate. referitoare la rituri i ceremonii, la srbtori
calendaristice sau ocazionale, la mituri istoriate i istorii mitizatc.
4. Imaginea etnoccntricfi i imaginea proteic. Orice sistem de mituri
etnice red, direct sau indirect, public sau ocultat, o imagine reia- tiv
etnneentric a concepiei mitice despre via i lume, dublat de o imagine
proteic despre activitatea social-cultural a unui popor.

Cind sistemul de mituri este invadat de reziduri mitice provenite din


substrat sau din mituri eterogene strecurate pe nesimite din adstrat, se
creeaz perturbri in activitatea sistemului, din cauza diversitilor
contradictorii, a mixturii i uneori chiar a confuziei mitice care sc ivete.
Perturbri care pot duce pin Ia pulverizarea sistemului mitic (nainte dea fi
fundamentat o mitologie) in pseudosisteme sau infrasisteme de mituri
analoage i competitive intre ele.
Selecia miturilor intr-un sistem unitar este natural {ti colectiv.
Spontaneitatea i reiterai vital ea lui se datorcsc contiinei etnice, in deplintatea exerciiului funciunilor ci culturale. Selecia miturilor poate fi ins i
artificial, individual i deliberat in opera oamenilor de tiin, n acest caz
se datorete investigaiilor i elaborrilor teoretice sau tematice ale omului
de tiin, care pune do cele mai multe ori acceutul pe
42
ipoteze (le lucru sau teorii nesusinute de documente* pe extravagane
aparent tiinifice.
Unitatea, coerena, organicitatea i valabilitatea unui sistem do mituri ies
in evidenii in procesul de trecere de la structura lui aparent nedefiniii
mitologic la structura lui etnomitologic complet.
.*>. Caracterul sistcmic al etnninitolocjici. Fundamontind o mitologie
etuic, miturile cpt un caraclir si stanic *. Vrem s spunem c abia prin
incorporaita lui intr-o mitologie etnic i relev oportunitatea i aplicabilitatea in istoria cunotinelor i valorilor comunitar-etnicc. Caracterul
siVtemic uureaz comprehensiunea i faciliteaz dialogul intre mitologiile
unor culturi diferite, stabilete echilibrul durabil al sistemului de mituri prin
reglementri de tip homeostatic.
Sistemul de etnomituri face parte integrant din sistemul de cutumey
datini i tradifii istorice al unei etnii. Pentru a nelege n ce const coninutul,
structura, originalitatea i funciunea cultural a unui sistem de etnomituri se
impune cu necesitate cunoaterea cutumelor, datinilor i tradiiilor istorice
globale ale etniei luate n consideraie, ca i a nivelului general de
spiritualitate in raport cu celelalte activiti social-culturale.

Vas cu motivul ct&rcului trac, duj u I. lloraiu Crian.


MITOLOGIA
1. Mitologia, tiina a miturilor si sistem etnie de mituri. Cel (le al
patrulea concept de baz n elaborarea unei etnoraifcologii este cel de
mitologie.
Termenului mitologie ii acordm dou nelesuri : 1) de tiin a miturilor
in general, care reflect capacitatea diversificrilor etnico do creaie, difuzare
i folosire a miturilor in viaa spiritual; i 2) de tiin a unui sistem de mituri
etnice sau naionale, care reflect o anumit concepie mitic, un panteon i
o literatur mitic oral distinct prin caracterele ei eseniale.
tiina miturilor in general a fost combtut, infirmat, negat, pentru c
se considera c despre mit se poate spune orice, se poate plvrgi
necontenit, pentru c nu exist un adevr al mitului i c sensul mitului nu
reflect nimic veridic etc., etc. Aceste obiecii pot fi fcute i altor tiine
social-istorice: esteticii, axiologiei, eticii etc. tiina miturilor a devenit o
disciplin tiinific nou, care studiaz geneza, structura, funciunea i
semnificaia istorico-cultural a sistemelor de mituri la toate popoarele lumii.
Prin valoarea pe care o acord mitului, tiina miturilor deosebete mitologia
de religie i implicit de celelalte forme de activitate spiritual contingente
preocuprilor ei.
Mitologia se deosebete de religie, pentru c istoricete o anticipeaz i
pentru c pregtete pe ling apariia religiei i apariia altor forme de
cultur (filozofia, etica, arta, tiina). Fa de religie ea rmine o creaie
anonim ; nu e dect parial reglementat normativ; instituionali zarea ei e
opera unor experiene mitice seculare; promoveaz politeismul i este o
activitate plural uneori contradictorie in sine. Pentru intuirea deosebirilor,
am alctuit un tabel comparativ de trsturi eseniale (vezi tabelul alturat).
Unii istorici ai religiozitii au considerat mitologia ca un preambul al
religiei, ca o pre-religiet iar prescripiile mitologice (rituale, ceremoniale,
festive) ca o pre-dogmatic. Deci mitologia preced i pregtete apariia
istoric a religiei, care o opera unor reformatori, cu principii teoretice i

metodologice de credin formulate in dogme.


Ali istorici au considerat mitologia ca o proto-religie, iar mitul ca o norm
de conduit ctico-juridic. Aceasta este situaia mitologiilor de tip henotcist
care fac trecerea de la politcism la monoteism.
i, in fine, alii au considerat mitologia ca o form alienat, deczut a
religiei, supravieuind n popor alturi de religie. Au interpretat-o ca o
explicaie aberant. deoarece rstoarn ordinea fireasc a logicii lucrurilor.
Faptul c in corpul unei religii supravieuievsc urme de mitologie uneori
netransfigurate nu nseamn c termenii se confund sau c mito
44
logia c o forma deczut a religiei. Ci dimpotriv, c religia nu 8-a putut
debarasa cu totul de reziduurile mitologiei, cu care convieuiete sau a
mitologiei pe care o recreeaz, dei o combate formal.
Tnbrl comparativ Intre mitologie i religie
caracterele eseniale
prezena + ; ambiguitatea 0; absena )
MITO
RELI
CARACTERE LOGI
GIE
E
1
Istoricltatc
0
4*
2
4
Spontaneita
te
3
Dogmatizar
e
0
+
4
44Instituional
izarc
5
4Experiena
miticii
0
*

Monoteism
47 Politeism
4*
0
s
Hcnotelsra
0
0
9
Reformator
410 Magie
44Conform indicilor definitorii care redau ponderea difereniala a
caracterelor eseniale Intre mitologic l religie, se remarci caractere comune
la punctele 4,
8 i 10 l diferene statistice pe puncte la :

mitologia arc 2/4- ; 4/-f ; 7/4- ; 10/4-

rollgia arc 1/+ ;3/+ ;4/+ ;5/4- ;6/+ ;9/+ ;10/+.


Mircea Eliade afirm c i este greu s nfieze n citeva pagini
raporturile dintre cretinism i gtndirea mitic, deoarece raporturile pun
cteva probleme, dintre care menioneaz : echivocul legat de folosirea
cuvintului mit, de nonistoricitatea mitului, de valoarea mrturiilor literare, de
procesul de pg ini zare a cretinismului primitiv, de mitul viu sacralizat, de
excrescenele mitologice din vechile texte teologice, de adevrul istoric i
adevrul spiritual, de modelul transhuman ce-l indic mitul, de eshatologia
evului mediu etc.l.
n vremea noastr, in Europa, mitologiile populare supravieuiesc prin
mituri remodclate, prin mitoiduri i fragmente de mituri, prin rituri i cutume
mitice conservate n prosopoforii, ceremonii, carnavaluri i fes ti- vit fi
incluse n calendarul datinilor i tradiiilor steti.
Calendarul datinilor i tradiiilor mitice s-a conservat n folclorul mitic, ca
parte constitutiv a calendarului global, tem care depete clasificarea
formal a indexului de motive al lui Stith Thompson. Folclorul mitic poate fi
compartimentat in folclor mitic propriu-zis, in pscudo- folclor mitic i in folclor
religios. Diferenierea intre folclorul mitic i folclorul religios anticipeaz
unele aspecte ale diferenierii ntre mitologie i religie, aa cum reiese din
analiza materialului romnesc.
ntre mit i folclor, mitologie i folcloristic s-au stabilit relaii reciproce
nc de la punerea n discuie a coninutului acestor concepte tiinifice i,
mai ales, (lup reconsiderarea mitologiei i folcloristicii ca discipline
etnologice. Studiul relaiei mit folclor a fost conceput inti in funcie de
tendinele lor autonomiste. Se nelege c n aceast perspectiv folcloristica
a devenit o tiin auxiliar a mitologiei i mitologia, la rindul ei, o tiin
auxiliar a folcloristicii. Situaie ndrgit de antonomiti.
45
asupra creia nu nc propunem s insistm, pentru c in cele ce urmeaz nu
abordm aceast poziie teoretic i deoarece pentru noi ambele discipline
sint etnologicei i deci sinergice.
Studiul relaiei mitologie folcloristic, in al doilea rind, trebuie privit din
perspectiva interdependenei lor etnologice. Aceste discipline, pe ling
altele, fac parte din sistemul complex $ti sofisticai de discipline etnologice. n
reconsiderarea lor teoretic, mitologia i folcloristica sint interdependente
sub incidena coninutului lor interdisciplinar.
Concret, relaia mitologie folcloristica se disemineaz in tot ati- toa
subrdaii cile le implic tematica mitologic consemnat de genurile
folclorice. n toate aceste cazuri nu poate fi vorba de un folclor mitic global,
cum de altfel exist in realitate, ci convenional, de un folclor mitic compartimentat pe discipline i consemnat profesional (astronomic, pastorali
agricol, alimentar, medical, juridic cte.).
2. Folclorul reliyios. n ansamblul lui folclorul romnesc a fost studiat
de pc poziia religiei de Theodor Feciorii 2, in comparaie cu religiozitatea
antecrctin a poporului romn. Din aceast perspectiv, consider folclorul
religios oglinda sincer a credinei religioase 3. n aceast accepie,

folclorul romnesc reflect un bogat material cu cuprins religios, dar mai


reflect paralel i un alt material diferit, care cuprinde In el numai filoane
cretine: acesta este folclorul contaminat de religie4. Theodor Feeioru
infirm teza conform creia temele folclorului religios sint dogmele propriuzise (misterul dogmelor cretine) si susine c asimilarea prin creaii
artistice de ordin etiologic a unor aspecte ale religiozitii, a unor procese de
sublimare a trsturilor etno-rcligioase este esenial. n substana lui
folclorul religios se difereniaz etnic de psihologia naional, dup
afectivitate i temperament6. Parafraznd un citat din Nicolac lorga8. Theodor
Feeioru deduce ca fiecare naiune coloreaz in mod diferit folclorul su
religios, pentru c are un sens al logicii [lui] care lipsete celorlalte7.
n aceast perspectiv folclorul religios a reinut din ceea ce a circulat sub
egida vechiului cretinism primitiv, apoi a cretinismului oficial al bisericii
neetatizate i mai tirziu a ereziei bogomilice, ceea ce s-a impus prin
convergen.
Mergind pe urmele lui N. Cartojan ", Th. Feeioru combate bogo- milismul
de pe poziia teoretic i de istorie a ortodoximului, invocind n spirijinul
argumentrii lui literatura apocrif, neecumenic i canonic, n aceast
privin afirm : multe credine, pe care un necunosctor (...)le poate socoti
bogomilice (...), sint asa-numitele theologu rnene, adic credine neprimite
oficial de biseric, dar admise ca necontravenind dogmei exprese9.
Combate apoi teza originii folclorului religios cretin ca purttor de
mitologie pgin, conform creia folclorul religios ar fi un sincretism sau
quasi-sineretism ntre credinele antecretine i cele cretine 10. Critic
imixtiunea i explicaia mitic antecrctin in corpul folclorului religios.
Kemarcind c este vorba numai de o explicaie mitico-cretin specific
poporului romn, deci in ultim instan c folclorul religios romn reflect
cunoatere mitic cretin proprie unei mitologii cretine, Th. Feeioru
interpreteaz cunoaterea mitic din perspectiva teoriei cunoaterii
formulate de Lucian Blaga n. Rostul cunoaterii mitice nu c redat prin idei, ci
prin imagini (icoane), adic prin nchipuiri t ntmplri
simbolice, prin semnificaii si transsemnificaii. i, n cele din urm, convine
c istoricete, de la sine, poporul a gindit mitic cretinete la, iar folclorul
mitic nu a izvorlt din cunoaterea mitic mprumutat, ci numai dintr-o
mitologie cretinl3, i ncheie : explicaia mitic o in ultim instan o
creaie pe planul culturii minore14.
Termenii in care a fost pus i rezolvat problema folclorului religios
schimb nelesul clasic al acestui gen de folclor, considerat pin la
interpretrile menionate ca o modalitate popular de a tlmci principiile
religiei, indiferent de sursa lor religioas. Folclorul religios este n fond tot un
fel de folclor mitic care eman dintr-o concepie religioas distinct despre
structura i dezvoltarea unei viziuni mitice, a unor diviniti i instituii
etnoculturale, i codificarea mesajului dramei umane exprimat pe plan
local.
Astfel conceput, mitologia romn degaj din sistemul ei de mituri un
panteon, o dram mitic i o experien spiritual. Din panteon fac parte

dou categorii de diviniti:


diviniti nominalizate fi determinate fizionomie, caracterologic i
funcional;
diviniti anonime fi nedeterminate fizionomie, caracterologic i
funcional.
Ultimele soiuri de diviniti: 1) s-au nscut hibride, fr personalitatea
mitic; 2) i-au pierdut intre timp personalitatea mitic; 3) au fost ocultate de
comunitatea care lc-agenerat (din motive do conservare); sau 4) au fost
tabuizate pentru teroarea mitic pe care au exercitat-o asupra comunitii
care le-a adoptat.
Majoritatea acestor diviniti anonime i nedifereniate provin din
impacturi, contaminri i calchieri mitice (ndeosebi de ordin demonologie),
in timpul migraiei popoarelor asiatice n Europa i implicit in rile romne.
Aa se face c multe din aceste diviniti prezint, sub raport cultural,
paralelisme mitice ce contrariaz pe cercettori, dei convieuiesc
nestingherite in aceeai comunitate etnocultural, ca i in comuniti
culturale mixte. Cu toat expresia lor anonim i nedifereniat, alctuiesc
mrul discordiei intre mitologiti, care atest sau contest apartenena lor la
o comunitate etnic i rolul lor cultural la alt comunitate etnic.
Mitologia romn presupune, nainte de toate, cunoaterea clno- tonusului
ci mitopeic, vitalitatea ei istoric, care ii imprim valori epice unice i o fac
reprezentativ n concernul culturii universale.
Orice mitologie etnic, deci inclusiv i mitologia romn, trece prin dou
faze istorice de cunoatere i redactare, printr-o faz mitografic (de
organizare tematic i descriere a materialelor unui sistem de mituri comunitar-cinice) i printr-o faz mitologic (de nchegare intr-o oper documentar-literar, unitar i coerent, izvort dintr-un sistem de mituri etnice),
prezentat analogic i comparativ-istoric cu alte mitologii etnice similare.
Faza a doua se ncheie in baza unor ipoteze de interpretare, a unor enunuri
teoretico i tezice, proprii oricrei elaborri tiinifice.
Mitografiile au fost ntreprinse in general in antichitate de logografi i
literai, iar mitologiile de oamenii de tiin in evul mediu, perioada modern
i contemporan. Mitografii descriu sistemele do datini i tradiii etnico aa
cum acestea vieuiesc sau supravieuiesc in superstiiile, credinele,
cutumele i tradi iile incluse in calendarul activitilor populare, n
onomastica comunitar-etnic, n literatura oral i artele populare.
47
Mitologii urmresc i explic epistemic tematica i problematica sistemului
de mituri care emerg intr-o mitologie, fciud analogii i ipoteze referitoare hi
descoperiri, comparaii, paralelisme i semnificaii, interpretnd la sear
istoric rolul einoetic, etnoestetio i etnoartistic in spiritul etosului mitic al
unui popor.
n aceast ampl perspectiv epistemologic mitologul abordeaz implicit
si explicit relaiile dintre mitologie i metafizic, etic, estetic i axiologie.
3. Cronologia mitic. O mitologie tiinific fr o cronologie mitic nu
e de conceput. Se poate pleda pentru o cronologie mitic fr a risca s se

exagereze in limitele fanteziei creatoare? Fr a divaga sub pretextul


periodizrii alegoriilor, metaforelor i simbolurilor?
Cronologia mitic reclam o singur condiie pentru a fi relativ valabil, ca
materialele la care ne referim : mituri, nsemne mitice, personaje mitice,
instituii mitice etc. s posede puncte de reper istorice in fabulaia i
anecdotica lor. In acest caz, cronologia mitic n-ar exprima decit o
aproximare a interpretrilor de tip evhemeric, o transpoziie, dac nu o
transfigurare mitic a unei istorii diacronice posibile sau probabile?
Cronologia mitic s-ar confunda atunci cu o cronologie probabil i, de ce nu,
probabilistic a unei realiti trecute, incerte sau fantasmagorice.
Aspecte ale cronologiei mitice ni le ofer studiul stadial-istoric ai fazelor
mitologiei romne, prin fondul de superstiii i credine mitice, prin relictele i
reminiscenele mitice.
O cronologie mitic sub raport tematic : 1) a ciclului vieii (natere, nunt,
munc, moarte); 2) a calendarului srbtorilor de peste an (srbtorile
consacrate : cirnelegilor, presimilor i cincizecimei); 3) a datinilor (botanice,
ornitologice, deseintece); 4) a tradiiilor populare ntreprinde Simeon FI.
Marian, pe care nu o poate ignora nici o cercetare mitologic, eu o singur
condiie, ca aceast cronologie tematic s fie racordat la cercetrile care
au adugat noi aspecte i elemente la coninutul ei.
Alt cronologie mitic a nchipuit-o I. A. Candrea ,s. Pornind de la statistica
aproximativ a lui C. D. Scraba referitoare la cele 53 de srbtori
superstiioase, I.-A. Candrea ajunge s treac in revist 157 de srbtori
superstiioase, clasifieindu-le in 26 de categorii tematice, la care nu a
adugat smbetele morilor de peste an i smbetcle moilor (care uneori se
confund cu smbetele morilor).
O cronologizare mai precis de ordin calendaristic a intreprins-o Petru
Caraman 19, in legtur cu ciciul srbtorilor de iarn : Crciunul, Anul Nou i
Epifania, care no relev citcva puncte de reper temporale, cind srbtorile
cretine au preluat, unificat i continuat calendarul srbtorilor ciclului pgin
greco-roman, dominant n Dacia roman prin intermediul legiunilor, colonilor
i veteranilor. Srbtorile de iarn alo ciclului cretin reflect fondul mitic
autohton al popoarelor din Europa oriental, eu contaminrile i
paralelismele tradiiilor i superstiiilor mediteraneene ce au precedat
cretinismul.
Totui Petru Caraman, baordind cercetrile cronologici mitice susine c
nu poate fi vorba do o cronologizare precis (...) a produsei folclorice, dar de
cele mai multe ori nici chiar de una aproximativ18. Trece in revist
consideraiile asupra limitei maxime de pstrare in memoria unei colectiviti
primitive (5 pin la 6 generaii, intre 150 200 ani)
48
a unor fapte si date in produse folclorice, dup care timp ncep degradarea i
dispariia. Degradarea consta in adaptarea i readaptarea lor la alto
ntimplri i eroi, la alt spaiu si timp ,u. Aa c, in fond, cronologizarea
evenimentelor proaspete (intre 200 i 150 de ani) nu mai ofer un interes
deosebit, pentru c sint databile pe alte ci. Dintre creaiile populare sint

unele care trebuiesc excluse cu totul de la orice vrob de. cronologizare a lor
sau a evenimentelor despre care ele trateaz. Intre acestea intr (...)
produciile genului liric (...), cele din genul epic, basmele, snoavele (...),
legendele cu fond miraculos in special cele etiologice (...), proverbele,
gbicitorile (...), cinteccle (recitativele) datinilor, cum sint colindele *.
Timpul in balada popular este cu totul secundar, anul nu apare niciodat
in textul epic la romni. Poporul romn (i cele slave) manifest uneori
tendina de a actualiza faptele petrecute intr-un trecut ndeprtat, iar pe de
alt parte, alteori, tendina de a arhaiza ntimplri relativ recente u. n
aceast privin Petru Caraman merge pe urmele lui Van Genepp, care
afirmase c legendele istorice mbtrlnesc sau ntineresc faptele pe care le
relateaz poetic. Tendina de actualizare i tendina de arhfti- zare, ca
produse antitetice ale adaptrii, constituiesc [pentru Petru Caraman] izvorul
cel mai important a tot felul de anacronisme 22. Remarc importana
baladelor disprute pentru cronologia baladei populare. Combate valoarea
documentar-istoric a baladei populare, pledind pentru valoarea ei
psihologic i estetic.
Motivele i evenimentele neistorice ngreuiaz ins cronologizarea baladei
populare. Relev in opera lui N. Iorga modul cum a interpretat cronologia
baladei populare i susine c singura cronologizare relativ e cea pe cicluri
epice.
Petru Caraman face o demonstraie excelent in privina cronolo- gizrii,
exemplificnd cu cntecul lui Marcos Paa. Se sprijin pe cronicile polone,
ucrainene i romne, pentru a lsa la o parte elementele fantastice i
atmosfera de miraculos i stabili prin eroii de balad (oastea turceasc i
comandamentul expediiei) autenticitatea istoric a evenimentului i
determinarea timpului i locului expediiei turceti.
Problema cronologizrii aproximative a unor mituri sau persojiaje mitice
ne va preocupa ns in partea a doua, consacrat genezei elementului
fantastic i miraculos in mitul istoric 23.
n expunerea sa Petru Caraman consider balada lui Marcos Paa mult mai
veche dect secolul al XV-lea, cind se intensific invazia turc. Turcii
invadatori i pasa se substituie altor personaje mai vechi ale baladei, de
aceea balada pare a se referi la un timp foarte ndeprtat i la un spaiu de la
captul lumii. Elementele folclorice care alctuiesc atmosfera baladei snt
deci anterioare, cind probabil balada avea form de legend. De ce fel de
legend este vorba? Se nelege c nu de una istoric, ci de una care avea
multe contingene cu basmul mitic i poate chiar cu mitul.
Noi propunem o qronologie relativ, bazat pe structura i funciunea
miturilor In stratificarea lor evenimenial i pe stadiile lor de dezvoltare in
cadrul stratificrilor mitice.
Substratul, adstratul i stratul mitologiei. n evoluia mitologiei romne
distingem trei mari straturi mitologice, cu substraturile lor corespunztoare,
care marcheaz relativ cronologic trei etape de organizare i reorganizare
tematic a mitologiei: substratul, adstratul i stratul
49

Prin substratul mitologic nelegem, in cazul romnilor, perioada de


formare a mitologiei celor dou popoare indo-europene, dacii i romanii, care
au participat la raitogeneza daco-romanilor, marend astfel etapa cu care
ncepe mitologia noului popor de origine daco-roman.
Prin adstratul mitologic nelegem perioada de evoluie intern rezultat
in evul mediu timpuriu, in care constatm pe de o parte contaminri,
influene i calchieri, provocate de convieuirea parial cu unele grupuri
alogene provenite din migraia popoarelor euro-asiatice i asimilarea unor
grupe etnico migratoare n aceleai condiii, pe de alt parte, adaosuri i
returi mitice rezultate din influena paralel a cretinismului popular, ca i
a celui clerical bizantin. n adstratul mitologic s-a dat o btlie, cnd surd,
cind violent, ntre mitologia daco-roman i mitologiile popoarelor
migratoare i paralel cu mitologia cretin poporan in plin expansiune.
Iar prin stratul mitologic nelegem perioada de restringere a sferei de
influen a mitologiei romne n avantajul religiei cretine, concomitent cu
nflorirea literar-popular i iiterar-cult a patrimoniului mitic daco-roman.
Substratul mitologic cuprinde ntreaga perioad de la antropogenez pin
la etnogeneza dac i de la aceasta pin la etnogeneza daco-roman, care
prefigureaz mitogeneza romn. Adstratul cuprinde perioada de la
etnogeneza romn pin la naterea culturii medievale romne i stratul
cuprinde perioada de la naterea medieval a culturii romne pin la renaterea culturii moderne romne.
n cadrul acestei cronologii relative bazate pe stratificarea sistemului de
mituri autohtone n trei mitologii : mitologia dac, mitologia daco-roman i
mitologia romn, se pot face unele determinri istorice mai precise,
bineneles acolo unde materialele docuinentar-mitice permit aceasta, n
materialo documentar-mitico introducem : miturile propriurzise, legendele
mitice, baladele mitice, basmele mitice, riturile i ceremoniile care i-au
pierdut eficiena intre timp, dar care trdeaz prin simbolismul lor un
substrat mitic uneori destul do evident.
Sub raportul stadiilor de evoluie dialectic a miturilor, propunem o
adincire a cronologici relative. No referim la cinci stadii de evoluie dialectic:
stadiul evolutiv lent de acumulare treptat a mitoidclor i mi temelor i
de nchegare a lor n nuclee mitice cu rituri corespunztoare de
sacralizare;
stadiul revolutiv de cretere rapid a nucleelor mitice i a riturilor
corespunztoare pin la alctuirea de sisteme de mituri;
stadiul transevolulio de camuflare, disimulare sau ocultare a miturilor
prin rituri sau a riturilor prin mituri, pentru a pstra in direcii i sensuri
aparent diferite sacralitatca tematic sau expresia stilistic a acestei
sacraliti;
stadiul involutiv de descretere treptat a coninutului i destrmare
fireasc a mitului in initologumene i a ritului in ceremonial;
stadiul disolutiv de destrmare a mitologumenelor in pretexte mitice
popu lare sau culte de ordin literar.
n baza acestei cronologii relative, studiul mitologiei romne trebuie s se

sprijine, pe ling prefigurrile mitologiei predace, pe acelea ale mitologiei


dace i daco-romanc, ca i pe studiul paralel al mitologiei dacoromne cu
celelalte mitologii posibile dialectale i cosubstaniale : mitologia
50
macedoromna, meglenoromn i istroromn, fiecare cu forma ci relativ
difereniaii de restul corpului mitologiei dacoromne. Ins pin iu prezent
mitologiile? posibile dialectale i cosubstaniale nu au fost cercetate i
consemnate n studii speciale. Puinele date aleatorii pe care le avem la
ndemin, inserate ici-colo, in culegeri i studii neprogramate, le-am folosit
cind a fost cazul, la locul oportun i in expunerea comparativ- adecvat
temei tratate. E o premergerepe drumul creia urmaii trebuie s
persevereze in viitor.
5. Tematica mitologici. Pentru a rspunde tuturor cerinelor unei
concepii i viziuni despre via i lume, o mitologie trebuie s cuprind in
general patru seciuni interdependente, n care s intre materialele ntregului
sistem de mit uri etnice, reduse Ia limita expresiei lor tematice : dai
monologic, semideologia, deologia i troologia **.
Prima seciune i cea mai veche a mitologiei o alctuiete daimonologia, care cuprinde studiul tuturor divinitilor de rang inferior care n
imaginaia arhaic populeaz spaiul cosmo-terestru. Daimonii pot fi malefici
sau benefici dup rolul atribuit de credina popular. Daimonii benefici snt
cu precdere celeti i mezotereti (ce aparin biosferei). A doua seciune
este alctuit din deologic, care descrie i interpreteaz toate divinitile de
ordin superior, ce in de politeism. Familia de zei superiori este uneori
constituit dup modelul familiei arhaice, patriarhale, cu un zeu pater
deorum, alteori dup un model primogenic de autarhie sexual. n mai
toate mitologiile lumii, n sinul familiei de zei exist disensiuni, tabere
adverse i rivaliti, care uneori iau forme dramatice. ntre zei ncep atunci
lupte de suprema ie sau teomahii. Cind aceste lupte se rsfring i in
taberele umane ale adoratorilor acestora, teomahiile se transform in
teoantropomahii. Tabra divin care nvinge, schimb structura familiei de
zei in favoarea ei. Acesta e stadiul henoteist al mitologici. Tot de a doua
seciune a mitologiei ine i semideologia, care cuprinde descrierea i
interpretarea semizeitilor, diviniti auxiliare ce fac parte clin familia
cosmic sau terestr a marilor diviniti. A treia seciune a mitologiei descrie
i interpreteaz eroologia, care se refer la eroii civilizatori i eroi ar zi 2.
Mitologia ca tiin urmrete, pe ling explicarea de ansamblu a miturilor n
structura lor intim, semnificaiile i mesajul lor istorico-cultural i modul de
gindire mitic ca parte constitutiv a modului general de gindire popular. n
substana ei, orice mitologie exprim marile probleme gnoseologice pe care
le-a ridicat spiritul omenesc n experienele lui milenare de via socialcultural : problema teogonic (a crerii divinitilor), problema cosmogonic
(a crerii divine a cosmosului), problema antropogonic (a crerii omului de
ctre diviniti), problema etnogonic (a crerii unei comuniti etnice),
problema erotogonic (a crerii crosului), problema nomogonic (a crerii
legitii mitice in cosmos i n societatea uman).

G*. Tipurile de initolojii. Lipsa uneia din seciuni denot ori un sistem
de mituri etnice care i-a pierdut o parte din contextul lui, ori cecitatea
tiinific a mitologistului care consider drept complet o mitologie
incomplet, nevrstat, tirbit in structura i reflectarea realitii mitice.
n istoria mitologiilor constatm asemenea lipsuri, care denot concret
mai mult denivelri sistematice sau aproximri sistemice. ntilnim mitologii
incomplete care nu depesc stadiul demonologie pi eroologic, la
51
populaii retardate (numite incorect popoare anistorice si uneori la
popoarele [zise] primitive din perioada modernii a e.u.), alteori intilnim
mitologii complete care cuprind toate compartimentele activitii mitice, la
popoare evoluate numite pleonastic popoare istorice.
In aceste condi ii mitologia este o form de manifestare general-uma- n
a contiinei etnocociale, a istoriei reale sau fantastice a acestei contiine,
ilustrat de o bogat fabulaie i uneori i mai bogat anecdotic mitic.
Sub raportul consistenei lor distingem trei categorii de mitologii :
mitologii conservate in situ (in culturi populare i religii poporane);
mitologii reconstituite (din materiale documentare ce au supravieuit ca sau
in relicte i reminiscene istorice) i mitologii inventate (de pseudomitologiti, artiti, literai i oameni de tiin). Mitologiile inventate nu ne
intereseaz dccit in subsidiar, ca produse parainitologice ale fanteziei
creatoare a crturarilor.
7. Reconstituirea tiinifica. O etnomitologie pornete uneori de la
mituri fr fabulaie i chiar implicit fr anecdotic, fr iconografie
plastic, fr rituri proprii; alteori de la rituri fr mituri, fr scenariu bine
definit, fr tensiuni dramatice. Pe baza modelelor de mituri arhe- tipice i a
riturilor corespunztoare trebuie reconstituite sistemul de mituri i dinamica
acestui sistem in contextul etnomitologiei aferente.
Mitoidelc (sau nucleele unor viitoare mituri), mitemele (sau elementele
constitutive ale miturilor), relictcle mitice i reminiscenele mitice, cu riturile
corespunztoare, legendele mitice, baladele mitice i basmele mitice
alctuiesc ceea ce in mod obinuit numim folclor mitic propriu-zis. Acest
folclor mitic anticipeaz prin coninutul, speciile, funciunea i valoarea lui
ceea ce numim folclor religios. Este parial preluat, adaptat i transgimbolizat de folclorul religios, uneori pin la omologare, alteori pin la
asimilare. Folclorul religios evolueaz paralel cu folclorul mitic, in subsisteme
de mituri paralele, ce alctuiesc doar mitologii populare, o mitologie
tradiional-popular i o mitologic popular cretin. Din structura folclorului
mitic se extrag, decanteaz, decodific i interpreteaz mituri pgtne, i se
reconstituie mituri cretine, care uneori se contracareaz, alteori se
completeaz reciproc in ctnomitologia aceluiai popor.
Dar mitologia etnic prin sistemul de mituri particulare pe care le conine
reflect i gradul de mitologizarc a unei concepii pi viziuni coerente de
mituri etnice intr-un panteon care exprim ceea ce este mai autentic ntr-o
cultur tradiional-popular.
Spre deosebire do mitologie ca tiin general a mitului, etnomito- logia

ca tiin a sistemului de mituri etnice este in fond un extract sistemic din


fondul global de mituri etnice; o sintez integratoare de arhetipuri i tipuri,
de variante i invariante mitice ale unui popor, bine definit in timp i spaiu,
i totodat o sintez integrat a tuturor activitilor mitice in cultura global
care le-a generat. Dar o etnomitologie, in ali termeni, reflect, po ling o
anumit concepie despre via pi lume, i o anumit viziune despre
fenomenele i faptele reale in structura lor mitico-cveni- menial. Totodat o
etnomitologie degaj din reprezentrile artistice i din modelele de gindire i
creaie mitic, o stilistic mitologic, deosebit do stilistica literar propriuzis.
n interpretarea noastr tiinific nfim ctnomitologia ca o structur
pluraly in sensul c pe do-o parte includem n mitologie un
sistem de relictc i reminiscene mitico proprii stadiilor culturale anterioare,
depite istoricete, i, pe de alt parte, includem un sistem de creaii mitice
derivate din primele sau rezultate din mitogeneza permanent a gindirii
etnice. Aa se face c fundamentarea istorico-social a etnomito- logiei
trebuie s se bazeze, pe ling studiul paralelismelor mitice interne, i pe
sudiul conex co mp arai v-istoric extern al mitologiilor popoarelor cu care
romnii au venit n contact direct sau indirect, in condiii materiale i
spirituale cunoscute. Numai printr-o asemenea structur plural se poate
ajunge la reconstituirea ct mai real a unei mitologii etnice, in ansamblul ei.
in care s se ntrevad caracterele particulare ale spiritualitii proprii, n
comparaie cu cele ale popoarelor vecine sau apropiate din aceeai zon
cultural-istoric.
n aceast perspectiv teoretic i metodologic recuperarea i
reconstituirea mitologiei romne reclam in prealabil i investigaia paralel
a celorlalte etnoraitologii din sud-estui Europei, intre care au existat un
contact istoric reciproc, schimburi de idei i valori mitice, i ceva mai mult,
un destin istoric comun, chiar dac uneori a fost ingrat. Similitudinile,
omologrile i convergenele mitice ne fac s constatm ce am dat altora i
ce am primit de la alii, ce am asimilat creator i ce au asimilat aijderea
vecinii de la romni27.
Pentru ncadrarea sau detaarea cultural-istoric a mitologiei romne, fn
sau din contextul mitologic al sud-estului i estului Europei nu posedm, pin
in prezent, studii de sintez, ci doar citeva micromonografii tematice pariale
pe caro nu le putem folosi comparativ istoric dect sub rezerv, ca puncte
aproximative de reper. n schimb posedm studii analitice pe teme i
probleme etnomitice, la care vom recurge ori de cte ori vom avea nevoie,
pentru indicaiile lor preioase, pentru sublinierea substratului indo-european
comun, sau a elementelor de adstrat. n ultima vreme atlasele etnografice,
folclorice, etnologice i sociologice, ca i coleciile muzeale de materiale
etnografice i folclorice, au scos in eviden multe idei i fapte mitice demne
de luat in consideraie, care reflect mitologizarea ca o form de mentalitate
istoric, nu ca o stare de contiin permanent creatoare de mituri. Aa c
sub raportul comparati- vismului istoric extraromnesc rmin nc deschise
porile studiilor viitoare.

Iteprezentare plastici (ceramici).

53
ISTORIOGRAFIA MITOLOGIEI ROMNE
1. Criterii de studiu: nivele i izvoare iuitolo(|ice. Pentru elucidarea
aspectelor eseniale ale istoriografiei mitologici romne ne propunem intii s
trecem in revist izvoarele antice i medievale ale problemei i apoi s
schim structura de ansamblu a nsi acestei mitologii.
Mitologia romn prezint trei nivele (le cugetare mitic concretizate in
trei straturi (le creajie istoric (a mitologiei autohtone) :
nivelul substratului mitic ce ine, in general, de comuna primitiv ;
nivelul adstratului mitic ce ine de evul mediu i
nivelul stratului mitic ce ine dc perioada modern i contemporan.
In aceast perspectiv istoric, mprim izvoarele istorice ale mitologiei
romne in trei grupe distincte, ns interdependente prin coninutul lor
tematic i problematic, iu :
izvoare referitoare la substratul mitologici romne (secolul X i.e.n. pin
in secolul al IlI-lea al e.n.);
izvoare referitoare la adstratul mitologiei romne (secolele IV XIV ale
e.n.);
izvoare referitoare la stratul mitologiei romne (secolele XV XX ale
e.n.).
Nu urmrim s definim aceti termeni, deoarece semantic ei explic lexic
coninutul lor. ns ne propunem s le precizm trsturile caracteristice cind
ii vom prezenta in succesiunea lor cronologic.
Primul nivel de cugetare mitic il constituie substratul mitologiei romne,
care prezint perioada cea mai lung de elaborare tematic i problematic
n esena lui, substratul mitologici strvechi autohtone posed la rindul lui
sedimentri proprii, peste care s-au adugat aluviuni preindo-europene i
indo-europene, aluviuni sarma tice, celtice, scitice, iliro-trace i greco-latine.
Din motive de economie a redactrii, vom expune partea introductiv a
substratului mitologiei romne numai n sinteza lui, trecnd deocamdat
peste infiltraiile, adaosurile i returile ce au avut loc in lungul proces de
elaborare mitologic preistoric.
Tematica i problematica strvechii mitologii preistorice carpatobalcanice se refer la unele complexe mitologice, nu totdeauna lmurite,
lsind porile deschise pentru interpolri i ipoteze.
Al doilea nivel de cugetare mitic il constituie adstratul mitologiei, care

prezint perioada medieval de elaborare. n adstratul mitologiei romne


intr ntii toate contaminrile i calchierile mitice rezultate din migraii i
convieuiri cu unele popoare alogene, apoi intr toate accul- turaiile
unilaterale sau reciproce, in care un rol important l-au jucat,
54
pe dc-o parte, popoarele dominante i, pe de alii parte, cretinismul ortodox.
Acum ptrund sporadic elemente de mitologie germanic i slav n corpul
mitologici romue, pentru a ingroa sau dilua substana idea ti v i pondera
expresia plastic a strvechilor mituri autohtone.
Ultimul nivel de cugetare mitic, cel mai scurt i mai elaborat sub raport
artistic i estetic, este stratul mitologiei romne, precipitat in ultimele trei
secole in procesul renaterii culturale, cind constatm trei mitologii romne
paralele : una popular steasc, una cretin i una literar.
2. Substratul mitologiei romne. Mitologia autohton prezint dou
aspecte istorice, relativ distincte, ins independente: unul istoric anterior i
altul ulterior etnogenezei romne.
Aspectul istoric anterior etnogenezei romno se refer la perioada dintre
antropogenez i etnogeneza propriu-zis i cel istoric ulterior referitor la
perioada dintre etnogeneza romn i renaterea culturii romne.
Aspectul anterior este relevat parial de izvoare arheologice i totodat de
izvoarele literaturii clasice greco-latine.
a) Izvoarele arheologice referitoare la materiale de ordin mitologic
descoperite pe teritoriul Romniei actuale scot In eviden straturi de
aezare aparinind epocilor primare: palcolitic, neolitic, a bronzului i
fierului.
Nivelurile stratigrafice i orizonturile culturale corespunztoare epocilor
preistorice i istorice atest existena unei gndiri mitice autohtone n
formaie, totodat contradictorie i polivalent, cu crize de cretere i
tulburri de expresie plastic.
Izvoarele arheologice scot in eviden elemente i aspecte ale activitii
magico-mitologice, a scenariilor rituale i cultice ale mitologiilor locale predace. Spturile efectuate, ndeosebi in secolul al XX-lea, au relevat resturi
de civilizaie palcolitic, neolitic, a bronzului i a fierului, pentru grupele i
populaiile etnice indigene. Printre descoperirile arheologice menionm :
vetre de aezri i locuine, necropole, incinte sacre, obiecte (unelte i
artifacte), nsemne rituale etc. Studiul comparativ al cronologiei
(stratigrafice, tematice i problematice), al morfologiei (reale sau presupuse)
i al semnificaiei (intrinseci sau extrinseci) ne destinuie structuri de
sisteme emblcraatico-magico i lieraldico-mitologice de tip totemic, create i
utilizate de autohtoni.
Reconstituirea unei mitologii autohtone incipiente din aceste puine date
i elemente arheologice ar deveni temerar dac s-ar bizui numai pe ele.
Cercetarea noastr ins i propune s integreze aceast reconstituire in
contextul general al complexului mitologic istorico-geografic din sud- cstul
Europei, folosind, cum am preconizat in prima parte a lucrrii, metoda
compara ti v-istoric, apoi a analogiei recurente i a ipotezelor do lucru.

n ansamblul lor, materialele arheologice precizeaz locul, aria i zonele


de prezen i distribuie, rolul simplu sau complex, obiectele sacre sau
profane, eventualele totemuri i tabuuri. n funcie deci de descoperirile
arheologico ale ntunecatei mitologii pre-dace se las surprinse citeva
elemente i aspecte care alctuiesc pentru noi puncte de reper n studiul
substratului mitologiei romne.
Cel mai arhaic nivel mitologic se refer, in ultima analiz, la forme
incipiente de cult, imprecise in semantica lor, discutabile in simbolistica lor,
ca i la figurrile ambigue ale unor fpturi sacre. Acesta este nivelul
55

care include cullul forei brutale a intemperiilor, cataclismelor, vegetaiei


nvoite, a pustietilor.
Cele mai vechi indicaii mitologice din aceste epoci ndeprtate ni le
prezint cercetrile asupra aa-ziselor culturi arheologice, restrinse la
citeva profiluri atraligrafice. Dintre aceste culturi arheologice menGrafic rupestr, Runcu pc Sohodol, dup C. N. Plopor.
ionm Cultura Cri*, n care s-a constatat prezena de figurine feminine care
simbolizau fecunditatea. De asemenea cultura ceramicii liniare, cultura
Vinea-Turda, cultura Vdastra. La VdastTa s-au descoperit fii figurine
mascate, care au sugerat prezena unor mituri criptice folosite de magicieni
i credincioi. n cultura Gumelnia s-au descoperit piese de inventar funerar,
iar in complexul cultural Cucuteni (A, AB i B), figurine antropomorfe alturi
de figurine zoomorfe. Unele capete de figurine in form de cie au fost
fcute astfel pentru a servi de recipiente pentru ardere de rini sau
fumigaii cu plante aromate. n cultura Cernavod s-au remarcat figurine
tatuate pe piept cu semne ce reprezentau cuite rituale sau toporiti de
rzboi, ca i figurine reprezentnd cai. Iar n cultura Girla Mare s-au
descoperit urme de foc.
b) Izvoare narative referitoare la aspecte, teme i probleme de mitologie
preistoric in Dacia, incluse iu operele logografilor i mitografilor antici greci
i romani. Lucrrile literare si prototiinifice n greaca antic si latin, despre
superstiiile, credinele, cutumele i tradiiile populaiilor si grupelor etnice
din epocile preistorice in Dacia, ne scot n eviden alte teme, elemente i
aspecte ale mitologiei locale, n variantele lor pe epoci preistorice. Logografii

i mitografii ne-au transmis tiri, cu coninut mai larg sau mai restrins.
intimpltor sau precis, fantastic sau veridic, referitoare la gradul de
dezvoltare sociomitologic a vieii in Dacia preistoric. Dei aceste izvoare
narative se refer mai mult la perioada premergtoare formrii civilizaiei i
culturii dace, ncepnd cam din secolele XVIII i.e.n., ele pot fi proiectate fr
team de eroare de calcul cu uu mileniu i jumtate mai adine n trecutul
vieii pe praintul Dacici. Susinem aceast ipotez pentru c unele texte
narative conin
referine i indicaii i asupra superstiiilor i cutumelor mult anterioare,
referine i indicaii relativ la pre-mituri i pre-rituri indigene , care uneori au
supravieuit plnft in plin;! civilizaie i cultura daca, alteori au disprut in
marile prefaceri rapide ale epocilor preistorice.
n citeva din naraiunile antice, greceti i latine, despre timpii
imemorabili i activitile mitice proprii acestor timpi, ntrezrim expli-

Grafic rupestr. Polo vraci, dup C. N. Plopor.


caii subsecvente sau incidentale, mai mult sau mai puin clare, la presupusele origini ale unor superstiii, credine, cutume i tradiii dace. Dup
aeeste referine i informaii (in parte obiective) este posibil ca mitologia predac s fi constituit miezul mitologiei proto-dace; iar aceasta, la ritului ei,
expresia tra nssimbolizai a mitologici dace.
Cercetrile izvoarelor narative le-am supus unei analize semantice i
axiologice a textelor i contextelor lor, precum si unui control compa- rativistoric al coninutului integrat in micarea de idei culturale ale epocilor
respective.
c) Izvoare paleoelnologice. Studiul de teren al relictelor etnografice i al
reminiscenelor folclorice si de art popular, al cutumelor i tradiiilor
paleojnridicr, palcomedicale, palcocutron ornice etc. coboar cunoaterea
noastr pin in comuna primitiv. E drept c in aceast retrospec- ie putem
avea vertigii de adincime, percepe i interpreta uneori eronat. Dar metodele
complexe de verificare a materialelor astfel receptate ne pot readuce la
simul proporiilor si al realitilor posibile i probabile. De aceea cercetarea
diacronicii am efectuat-o pe etape i studii de cristalizare a rezultatelor

obinute de la contemporan la feudal, de la feudal la antic, de la antic la


primitiv. Ipoteza relevrii trecutului ndeprtat prin unele supravieuiri in
trecutul apropiat, in baza ideii c trecutul i prelungete antenele in timp,
poate duce la regretabile erori de inter
pretare, ce justific, in fond, exploatrile de adincime pe care le faciliteaz
paleoetnologia, nu att ilustraia documentar i reconstrucia tezist, cit mai
ales descoperirea i valorificarea unor puncte do reper i referine, prin
intermediul cercetrilor complexe de tip interdisciplinar, axate de ast dat
pe analize i sinteze fenomenologice, structuralist-semiotice, morfologice i
hermeneutice. Am evitat studiul sofisticat al relictelor i reminiscenelor
mitologice, pentru a nu baza comparaiile istorice i transferul de analogii pe
erori de interpretare i ecuaii de calcul prestabilit. Cercetarea
paleoetnologic este, in esena ei, circunutanfial-adecvat la cunotinele
noastre moderne despre mediul ambiant i eeonomico- teltnic al Daciei
strvechi; cu toate acestea, nu ne-a dus totdeauna la concluzii valabile
pentru premisele puse de noi. ns, ceea ce e mai important, ne-a dus la o
interpretare mai apropiat de adevrul istoric.

Slntuctft acefala, cu brnc In fonuu <lc coame, iupu VI. Dumitrcscu.


Folosind toate aceste trei categorii de izvoare : arheologice, narative
(liteiarc i istorice) i paleoetnologice, vom putea expune in linii mari
imaginea mai veridic a strvechii mitologii autohtone (in capitolul Mitologii
ancestrale).
Adstratul mitologiei romne. Adstratul mitologiei romne s-a format in
perioada dintre procesul etnogenezei romne i renaterea culturii romne,
aproximativ din secolul al lll-lea, avind ca centru de gravitate cultural evul
mediu, adic perioada propriu-zis de iniiere a culturogenezei romne, piu
in secolul al XVIII-lea.
Al doilea nivel de giiuliro mitic al mitologiei autohtone l-a constituit
adstratul mitic, adic ndelungul proces feudal de influene, contaminri si de
calchieri culturale i implicit mitice alogene in corpul omogen al mitologiei
romne.
n aceast perioad de migraii i convieuiri cu unele popoare alogene a
avut loc* un vast proces de acculturaie, in care un rol important l-au jucat

iutii popoarele dominante i apoi cretinismul ortodox.


58
Din strvechea mitologic autohton a persistat in mitologul romn
structura elementar a filoandor mitice strvechi, de esen preistoric,
peste care s-a suprapus nc de la nceputul erei noastre suprastructura unei
mitologii cretine.
Elemente de mitologie germanic i slav ptrund sporadic in corpul
mitologiei autohtone, se topesc in substana ei, ngroa sau dilueaz
coninutul ideativ al strvechilor mituri.
n feudalism se produce in corpul mitologiei autohtone o sciziune istoric :
partea de mitologie daeo-roman inabordabil dogmaticii religiei cretine
ortodoxe cade intr-o profund ilegalitate cultural, in care se menine mai
apoi tot timpul pin la renaterea culturii romne, sub forma de mitologie
pgtn sau mitologie diavoleasc ; iar partea abordabil religiei oficiale de
stat se transform intr-o variant mitologic popular a confesiunii creti neortodoxe, fr diviniti principale, care reproduce la modul folcloric
hagiografia local Sncrctinat i tolerat de tcolo- gumenele medievale.
n aceast perioad, mitologia zis pagin supravieuiete fragmentar n
popor sub form de superstiii i credine de ordin demonologie i croologic.
Aa se explic de ee, in ultim instan, mitologia romn neasimilat i
netoleiat de religie se reduce, pentru necunosctori, la prima i ultima ei
treapt mitic, la demonologie sietoologie literar i plastic. Treapta
teologic a acestei mitologii este o transpoziie litera r-popular a
teologumenclor i dogmaticii.
Arheologia a adus puine mrturii medievale referitoare la materiale
mitologica: in Dobrogea, pentru primele secole in coloniile greceti i unele
aezri fortificate ale cetilor romane au fost descoperite incinte sacre,
altare onorifice, statuete, resturi de statui i stele cu figurarea ospului
funerar si eroul clre, monumente votive cu Cavalerii danubicni, monede
istriote gravate cu delfini sacri, apoi tezaurul de Ia Tornis cu zeia Furtuna si
zeul Pojitos i arpele fantastic Qlykon, monumentul triumfal Tropacum
Traiani de la AdamKlissi cu unele embleme i simboluri sacre etc. n restul
provinciilor daco-romanc, numite mai tirziu Moldova, Transilvania, Muntenia,
au fost descoperite unele incinte n ceti probabil sacre, sau urme de incinte
pe dealuri si muni, unele stinci modelate de natur sau de mina indigen,
locuri de pelerinaj la izvoare considerate sacre, i construcii de cult, ca si
cahle de interior de palate, cu silfide, cerbi cu stele in frunte, fei-frumoi ctc.
n Dobrogea roman s-au conservat pin in secolele III IV e.n. srbtorile
mixte clino-romane (Hennana,Targeliile, Tauriile,Dionisiacele), ca i cele
daco-romane (cultul bradului, al sacrificiilor de animale, al iconografiei
ecvestre ctc.).
n aceast perioad ncepe organizarea cretinismului pe baze proprii
locale.
In urma invaziilor popoarelor migratoare iu Dacia roman, mpratul
Aurelian (sec. III e.n.) ordon retragerea unitilor militare i a administraiei
romane, lsind numai capete de poduri pentru contactul cu Provincia aprat

acum de ceteni daco-romani, do daci i dacii liberi. Din secolul al ni-lea al


e.n. se scurg pin in secolul al X-lea valuri nesfirite de triburi clri in
inigrafe continu. Fiecare val este mpins de cel ce-i succed i aa piu la
ultimul val. S-au scurs astfel sarmaii, populaie de origine vest-iranian, apoi
goii (vizigoii i ostrogoii) i
59
gepizii (ultimii in dou valuri) populaii germanice de origine indo-european , hunii de origine mongol, avarii de origine mongol, bulgarii de
origine turcic (apoi slavizai), slavii de origine indo-european, maghiarii de
origine fino-ugrie. Fiecare din aceste popoare, care se aflau pe diferite
trepte de creaie mitologic, unele pe treapta demonologic, i altele, puine,
pe treapta semidivinitilor i divinitilor, au exercitat influene asupra
anecdoticii mitologiei daco-romane in plin proces de perfectare ca
mitologie romn.
Despre un aspect mitologic al goilor i gepizilor in Dacia post roman au
scris Iordanes *. B. P. Hasdeu2, apoi Constantin Diculescu 3, Alexandru
Busuioceanu 4 i Yirgiliu tefnescu-Drgneti5 i alii, justificind astfel o
influen reciproc daco-roman asupra goilor, gepizilor i invers. La sfiritul
evului mediu se exercit o alt influen reciproc romno- german in
Transilvania intre romni i sai, iar in Bucovina intre romni i austrieci.
Aceast dubl influen reciproc este consemnat n lucrri care amintesc
de credine, datini si tradiii populare romneti i germanice intrate in
impact mitologic.
n ceea ce privete impactul etnic intre romni i slavi (tot un popor indocuropean), migrai pe teritoriul Daciei postromane, s-a soldat i el prin
influene mitologice reciproce n perioada convieuirii si prin incorporarea
unor credine in perioada asimilrii slavilor de romni. Atit influenele, cit i
incorporrile mitice rezultate din asimilarea slavilor nu au alterat fondul
autohton al mitologiei romne, pentru motivul c erau de aceeai factur
indo-european.
Influenele, contaminrile si calchierile mitice reciproce roinno- slave au
fost studiate n ceea ce privete terminologia mitic de B. P. Hasdeu, M.
Guter, X. Cartojan. P. Olteanu, Dan Simionescu, I. Iordan, George Mihil i
alii, iar studiul propriu-zis mitologic de B. P. Hasdeu, I.-A. ('andrea. Lazr
ineanu, Anca Irina Ionescu i alii. n citeva din aceste lucrri se constat
fie o dubl terminologie, pentru aceeai fptur mitic, fie o dubl
interpretare semantic pentru aceiai termeni. Cert este ins c influena
slav asupra mitologici romne s-a exercitat n domeniul dcmonologiei
mitice, in care slavii excelau. Iar din partea romnilor s-au exercitat influene
lingvistice6 l influene mitice la slavii din sudul Dunrii, n domeniul
semidivinitilor agrare i pastorale.
Faptul c ne-am oprit mai ales asupra migraiei germanilor i slavilor nu
nseamn c nu s-au exercitat influene reciproce intre romni i maghiari,
ns acestea beneficiind de dou fonduri mitice, diferite, indo- european i
fino-ugric, nu au fost atit de elaborate si complexe ca in celelalte cazuri
menionate. Totui romnii din Transilvania au dat mai mult alogenilor sub

raportul obiceiurilor i datinilor mitice dect au primit de la acetia. n aceast


privin e de ajuns s menionm obiceiurile mitice de peste un an legate de
solstiii i echinoxuri, de agricultura de deal si pstori tul ovin.
Ioan G. Comun, intr-o lucrare recent7, susine cu argumente de istoric a
literaturii patristice la Dunrea de Jos, pe de-o parte c populaii dacoroman SnvirStat din secolele III i IV cu goii, iar din secolele IV i V i cu
hunii ... [care] vorl>eau limbi diferite (gotica, hunica, avara etc.) cran
nmnunchiate i apropiate prin limb de cultura i administraia Bornei,
limba latin6 i pe de alta c, in aceast vreme, credina cretin a fost un
factor de promovare a romanizrii* in timpul inigraiilor. Continuitatea nu
putea fi atit de puternic si de lung du
60
rat dac daco-roroanii cretini n-ar fi dus mai departe inima nsi a
spiritualitii geto-dacice, care era credina n nemurire 10.
nainte de etnogeneza romnilor, mitologia autohton isi restructureaz
problematica, instituiile i ritologia n conformitate cu stadiul de civilizaie i
gradul de cultur ale primei verige etnice a poporului romn : daco-rom an ii.
Dar etnogeneza romnilor, nceput in secolul II al e.n., se continu i se
cristalizeaz in sec. IVVI e.n. Primele izvoare feudale care consemneaz
aspectele eseniale ale acestei mitologii autohtone din perioada etnogenezei
sint documentele de limb, referitoare la viaa spiritual i la obiceiuri,
superstiii i credine, urmtoarele sint documentele de tradiie (etnografice,
folclorice i de art popular) referitoare la procesul complex al civilizaiei i
culturii protoromne. Ambele categorii de documente s-au pstrat pin tirziu
in epoca feudal in descompunere, sub form de relicte etnografice i
reminiscene folclorice i de art popular.
Izvoarele, literare feudale tirzii referitoare la cultura poporului romn,
fragmentat n ri romneti separate provizoriu ne elucideaz procesul
ereditii culturale iu domeniul mitologiei romne.
Dintre lucrrile manuscrise din evul mediu care ar putea prezenta interes
pentru mitologia romn este i Codexul criptic numit Kohonczi redactat
dup Ariton Vrac iu in Valahia n secolele XII XIII, in latina popular i
realizat cu caracterele scrierii dacice l2.
Cum Codexul nu a fost nc descifrat nici mcar fragmentar, pentru a
putea sesiza dac ilustraia documentar, care pare n ansamblul ei a fi
impregnat de alegorii, metafore i simboluri mitice, corespunde coninutului
ideatic al manuscrisului, ncercm s aplicm metoda invers, eventuala
decodificare tematic a textului prin decodificarea ilustraiei iconografice.
Pentru a putea ptrunde ins in inteniile criptice ale ilustratorului Codexului,
am ntreprins o cercetare microstatistic a coninutului tematic al ilustraiilor
miniate. Au reieit astfel trei grupe de ilustraii tutu ia te: sacre mixte
profane; cele sacre le-am grupat in : mitologice, mitico-religioase, religioase,
iar cele profane n ornamentale. Am extras din fiecare subgrup tema
ideoplastie identificat aproximativ dup subiectul ilustraiei miniate. dup
punerea in scen, personajele principale i secundare, dup alte clemente,
de ncadrare n scen (peisaj, arbori, incinte etc.) i dup reprezentarea

ideoplastie prin alegorii, metafore i simboluri, i am alctuit un tabel


ipotetic de situaie tematic dup care se poate intui n parte tematica de
ansamblu i pe categorii, genuri i spee de ilustraii miniate.
Comparnd ilustraiile miniate de tip sacral cu cele de tip profan,
constatm dominanta sacrali. n cadrul dominantei sacrale de tip mitologic.
soarele se intilnetc aproximativ in 7 ilustraii; lima in 2 ilustraii; arpele
(sub cele trei ipostaze, arpe propriu-zis, dragon i balaur) in 5 ilustraii;
muntele in 3; copacul sacru in 1. Ilustraiile sacrale de tip religios le. int-ilnim
in urmtoarele teme : trinitatea 1, ngerul 1, crucea 2, cina (probabil de
tain) 1, ('hrist purtind crucea 1, rstignirea 3.
Ilustraiile profane sint atit de puine incit le lum global in consideraie.
ntre ilustraiile iconografice sacrale predomin deci cele mitologice i
intre acestea cele referitoare la soare, lun, stele, comete, ceea ce nseamn
substratul unei mitologii astrale avind in centrul ei cultul soarelui. De altfel
numrul mare de simboluri ale soarelui, circa 1.5, denot
61
interpretare prolisemic a cultului solar. Ceea ce lipsete din iconografie snt
ins animalele domestice : oaia, capra, calul, boul, ciinele, iar din cele
slbatice : lupul, ursul, cerbul; apoi piterile : cocoul, corbul, vulturul etc.
Fapt care trebuie sa dea de gindit interpretului despre o iconografie miniata
cu mi bestiar mitic redus i fr multe elemente de bestiar cretin.
Dat fiind situaia mierostatistie din tabel intre mitologie i religie. putem
presupune c este vorl>a de un material ideoplastic care reflect perioada
de tranziie de la mitologia astral nc dominant la redactorul Codexului la
aceea religioas cretin inc nedefinit ritual (catolic sau ortodox).
Sub raportul mitologiei astral-solare, iconografia Codexului pare a justifica
astfel preeminena unui fond solar ancestral, care sc resimte i in ilustraiile
miniate de tip cretin. Dar cte contaminri i calcule, influene si acculturaii
nu sc pot ivi intre temele iconografice ce aparin unei perioade de tranziie
de la concepia i viziunea solar despre via i lume la cea cretin
primar.
Rni ne de constatat in ce msur descifrarea textului de ctre o comisie
special de paleograficieni poale confirma sau infirma supoziiile noastre
iconografice despre ilustraiile miniate care tipologic aparin Europei sudestice i centrale.
n secolul al XVIX-lea Martin Opitz, un istoric considerat printe al
literaturii germane i un poet de vaz in vremea lui, in peregrinrile lui
europene a poposit un an ca profesor Ui Universitatea din Alba Iulia, in 1022
1623. Cu acest prilej a cutreierat mprejurrile i l-a interesat centrul
romnesc de aurari de la Zlatna, din Munii Apuseni. Impresionat de ruinele
de castrc romane, inscripiile, ceramica, portul i limba, a scris un poem in
versuri, Zlatna odrr con der Ruhc des Gamuthes. Martin Opitz a strns
material pentru o istorie intitulat Dacia Antiqua, care s-a pierdut probabil
dup moartea lui (de cium) la Dauzig, iu 1639 13.
n poemul Zlatna, Martin Opitz evoc iu text i in notele explicative : 1)
pmintui Daciei presrat de urme de ceti i monumente romane; 2) limba

romn ca limb romanic; 3) supravieuirea unor datini i tradiii romane n


portul popular; 4) extragerea aurului si 5) modul de via al locuitorilor
Munilor Apuseni. Putem susine c c primul document strin despre
ncolatinitatea romnilor, evocat in versuri, iutr-o limb de circulaie
european (german), despre nobleea spiritual a romnilor, despre care
alte documente tceau ostentativ.
n otteva cuvinte, uit cum evoc trecutul mitologic romano-dac al soiei
Zlatna : cetatea Sarmis, Muntele Vulcan (al zeului cu acelai nume), numit i
zeul chiop, i povestea despre munte, care sun astfel: Povestea despre
munte j cc vine de demult / ne spune c-i acolo / o stnc-n care Slut / spa
te-aceste vorbe : sub mine-i o comoara ; / de vrei s-o ai, pe
mine I cat de m rstoarn (...). i oamenii puterea / i-o puser ndat . ca
piatra s-o iu toarc ..'pe partea cealalt; dar i pe noua fa/a st inc ii au
citit/in sacra lor latin: n mine n-au lovit / nici fulgerul, nici ploaia, , am stat
cu fruntea-n jos; m bucur c la soare / cu fruntea m-afi ntors''1*. n subsolul
poemului. Mihai Gavril noteaz: Tirfful de fete din Munii Apuseni amintete
cele povestite de Homcr. Ediia este adus la zi cu note, date, fapte i relicte
mitice de Milnii Gavril: Trtria in apropiere de Alba Iulia [unde ] printre
altele au fost descoperite trei plcue de lut ars care conin pictografia unor
texte
strvechi i care prezint analogii cu cele scoase la iveal la Uruk Warka
Mesopotamia inferioar15; o inscripie dedicat zeilor subpminteni,
leferitoare la M. Ulpius Augustus, libertul lui Hermias, administratorul minei
de aur x0. n text descrie pe migratori din deprtate Asii / venind pe cai
gonaci, goii i hunii. Face aluzii la lordanes care confund pe goi cu geii.
Amintete de naiade, satiri, nimfe i Pan pe malurile Arapo- iului. Martin
Opitz ncadreaz viaa din zona Zlatna intr-un cadru mitic antic, evocind
astfel trecutul latin al locuitorilor Munilor Apuseni.
Primele consemnri romneti de mitologic comparat in general i
mitologie romn n particular aparin ns lui Dimitrie Cantemir prin operele
lui importau te peiitm istoriografie: Descripia Moldaciae
(1717) i Hronicul vechimei a rom a n o-m oldo -via hUor (1720). D. Cantemir
atinge unele aspecte inedite ale mitologiei autohtone. n Dcscriplio Moldaviae, referindu-se la geneza divinitilor, semidivinitilor i demonilor
mitologiei greceti, Dimitrie Cantemir susine c acestea sint de origine
uman; in privina motivaiei miturilor subliniaz teza lui Evhcmer c ele
oglindesc cinstirea unor oameni divinizai prin rituri i ceremonii.
Dei in perspectiva istoriei antice acord mitologiei greco-latine un credit
intelectual deosebit, Dimitrie Cantemir, n perspectiva istoriei contemporane
lui, discrediteaz cu termenii de superstiii i de ruinoase credine vechi
unele diviniti i aciuni relatate de mitologia popular romn. Dar aceste
consideraii de ordin religios, referitoare la lupta cretinismului mpotriva
ereziilor din vremea lui, nu-1 mpiedic s emit judeci dc valoare relativ la
originea cind dacic, cnd roman, a coninutului acestei mitologii. Paralel cu
luarea de atitudine istorist, trece in revist numele a circa 20 de personaje

mitologice pe care le creioneaz vag i crora le atribuie semantisme n


general acceptabile. Dintre aceste personaje mitologice unele prezint un
caracter teologal de mari diviniti in disput intre ele sau in teomahie, altele
un caracter general demonic, de spirite i duhuri minore: Striga; Avestia,
aripa Satanei; tricolici; Fete de marc (sirenele); Fete peti; Faraoni; Dracul din
vale (din tu); Stahia; Stima banilor; Frumoasele (sirene); Joimric;
Zburtorul; Miaznoapte; Ursitoarele : Ziua (Diana); Drgaiea (Ceres); Doina
(Marte sau Bcllona); Sado (Venus); Mano (Cupidon); Ppluga i altele; i, in
fine, altele un caracter eroic, de fpturi legendare care promoveaz civilizaia
i cultura etnica n aspectele ei curente.
Din aceast expunere reiese c mitologia popular romn a fost sesizat
de Dimitrie Cantemir mai mult pe latura ei demonologic. Sesizarea
marcheaz nu att stadiul real al mitologiei romne ca rezultat al luptei cu
religia oficial de stat, cit gradul de investigaie tiinific in secolnl al XVIIIlea a problemei etnomitologice.
Observaii indirecte de mitologie popular la romni mai fac n secolul al
XYIII-lea J. J. Ehrler i, dup el, Franz Joseph Sulzer.
J. .T. Ehrler, revizor austriac imperial n Banat, scrie un referat- monografie
1T
, in care descrie unele aspecte particulare ale obiceiurilor i datinilor mitice
la romni: o statistic demografic n care constat prezena in marea
majoritate a romnilor 18 i consideraii Despre religia, educaia copiilor,
datinile i prejudecile romnilor i sirbilor ,a. Trebuie reinut ideea e
religia este practicat mai mult acasy decit la biseric ; c religia
domestic c plin de prejudeci, superstiii i credine (de minuni i vrji, de
alungarea diavolului i strigoi). l preocup riturile de natere, nunt i
moarte. Descrie copilul repudiat la natere, numit
Zpdat: raptul fecioarelor la nuntii; jocul in cerc al horei; judecata lotrilor n
biseric i izgonirea lor; fereastra sufletului la sicrifle morilor; jurmtntul
sacru al romnilor pe ap, pine i saret i alte obiceiuri puin cunoscute.

Crater cu decor zoomorf. Cucutcni H 2. do la Valea I.upulul, CcramlcAcu


decor serpentiform lup Anton Nlu. de Io Tratan. Dealul Vid.
Cpitanul imperial i juristul austriac Franz Joscph Sulzer public in 1781
Geschichte des tranaipinischen Daciens *, in care trece in revist informaii
care privesc indirect eiteva obiceiuri i aspecte mitice la romni. Se refer
ndeosebi la colinde i jocul cluul, de care a luat cunotin atit direct in
Valuliia, cit i indirect din opera lui Dimi- trie Canteinir. n voi. TI, F. J. Sulzer
prezint jocul cluul ca o rmi a colisaliilor la romani 21, fcind totodat
o paralel intre cluari i coli- salii. Interesant este o relatare a executrii
cluului in faa principelui Transilvaniei, la caro particip ca juctori 12

oteni ai lui Miliai Vod. Otenii au jucat (fiecare pe cite o tblie de stejar) in
virful unor stilpi nali, inindu-sc legai iu aer de 12 sfori de mtase ca nite
acrobai, pentru a simboliza astfel jocul lor aerian, conform superstiiilor vech
i ludice ale romnilor. Descrierea integral poate fi urmrit in lucrarea lui
Teodor T. Ilurada 22.
Stratul mitologiei romane. Partea cea mai elaborat a mitologiei
romne este aceea care se reflect din plin pe toate planurile creaiei, de la
creaia poporan pin la creaia cult i paralel la creaia tiinific asupra
mitologiei romne. Aceast parte am numit-o stratul modern i contemporan
al mitologiei romne.
Izvoarele acestui strat siut de asemenea arheologice (bineneles
descoperiri privitoare la treeutul mitologic al autohtonilor), etnologice
(cercetri de teren, arhive i muzee, comparativ istorice in sud-estul Europei)
i literare (de cancelarie domneasc, boiereasc i mnstireasc, de
cronicari, cltori strini in rile romneti etc.).
Se pune ntrebarea : ee filoane de aur ale strvechii mitologii autohtone
au strbtut din substratul primitiv prin substratul feudal piu in stratul
prezent? Ce teme si motive mitice s-au cristalizat in literatura popular si in
artele plastice decorative, in muzic i coregrafie, i prin acest proces de
creaie s-a ntregit corpul mitologici romne pe latura investigaiilor teoretice
i metodologice i au ieit iu eviden valorile ei perene in cultura romn si
prin aceasta in cultura universal?
Dup consemnrile lui Dimitrie Cant emir a trecut o bun bucat dc timp
pin in secolul al XlX-lca, cind interesul mitologiei romne ncepe
64
s creasc clin nou. Acum mitologia popular romn intr n orbita
intereselor literaturii culte, creia ii devine sursa de inspiraie i de prelucrare
pentru marii scriitori romni. Aceasta vrea s spun c in stratul propriu-zis
constatm trei nivele de creaie paralel : un nivel mitologic natural, de ordin
popular i tradiional, un nivel mitologic creti n-ortodox i un nivel mitologic
artificial, de ordin literar cult.
De la nceputul secolului al XlX-lea s-a pstrat in manuscris Condica limbii
romneti de vornicul Iordachi Golescu, Condica fiind de fapt un dicionar ce
cuprinde o bun parte din paremiologia romn (pilde, povuiri, cuvinte cu
cheie i poveti) i un cutumiar popular (brezaia, cluarii, colindele,
drgaica, gemalaua, paparuda, urrile etc.). Din Condica lui Iordachi Golescu
au fost publicate unele articole n revistele secolelor al XlX-lea i al XX-lea.
Lucrarea ntreag a fost interpretat de exegei ca un document etnologic de
epoc.
n ntregul secol al XlX-lea se repun bazele culegerii datinilor mitice i
redactrii unor mitografii mai mult sau mai puin consistente. Gh. Asachi
preconizeaz o mitologie poetic, din care public n limba francez Doquie
et Troian, ligende populaire (1840), Moit, legend popular (ta.). n legtur
cu Baba Docliia din Ceahlu, execut citeva desene mitice in excursiile lui
documentare de teren. Ca i Gh. Asachi, Ion He- liade Hdul eseu militeaz

pentru o mitologie poetic din care scrie citeva poeme in versuri:


Zburtorul (1843), Cyclopele tristei figure, Tanta- iiada sau Tindal i Pcal
(1854) i epopeea Mihaiada (18441869).
Studiile de mitologie romn ncep a fi elaborate acum clin punct de
vedere istoric i lingvistic. B. P. Hasdcu deschide calea analizelor filologice i
a sintezelor lexicografice. Exegezele ntreprinse recent asupra operei lui B. P.
Hasdcu ne relev in ce constau preocuprile lui mitologice. ntre 1850
1854 redacteaz in rusete citeva studii rmase n manuscris : Mitologia
dacilor, care s-a pierdut, i despre Zeia mum, Zeia Dochia i Babele de
piatr; Stahia. ntre 1854 1857 concepe un studiu amplu, redactat parial
n rus i rmas in manuscris: Reminiscene ale credinelor mitologice la
romni (din care s-a pstrat partea I, intitulat Reminiscene ale credinelor
dacice: 1. Credine in nemurirea sufletului; 2. Adoraia soarelui; 3. Dochia).
Din aceste materiale au fost publicate i comentate citeva studii de I.
Oprian 23. Altele au rmas inedite : Sfintui Qheor- glie biruitorul la moldovalahi i Inelul i nframa, istorioar daco-roman. Iar intre 1857 1895
ncepe s publice noi studii cu implicaii mitologice, mai ales in revista
Columna lui Traian. Interesante pentru istoria impactului mitic ntre
autohtoni i populaiile germanice n migraie sint: Ziua Filma, goii si gepizii
n Dacia (1878). Continu cu microanaiize istoriografico-lexicale de evident
caracter mitologic. n al su Ethymolo- gicum Mag num Romaniae (3 volume,
1886 1898) expune aspecte inedite pentru istoria mitologiei romne n
referine asupra citorva personaje fabuloase : Agerul pmntului, Aii,
Andilandi, MoApe, Aripa C impui ui, Baba Novac, Babele, (S'atu Palm)
Barb Cot, Frumoasele, Murgit, Setil, Sfarm Piatr etc. n toate
micromonografiile consacrate acestor personaje fabuloase, B. P. Hasdcu pune
accentul pe coninutul i expresia lor tracic n mitologia romn. Din acest
punct de vedere se poate susine c el devine iniiatorul cercetrilor
tracologice in tiina romn n plin secol al XlX-lea.
Mergind pe urmele lui B.P. Hasdcu se remarc At. M. Marieuescu care
ntocmete un chestionar sau o Epistol deschis (1870) pentru cule
gerea datinilor i elementelor de mitologie populara. Public ntii Elde (1873)
i Fa-Bica (1873), apoi fragmente dintr-o Mitologie daco-roman (1881),
intitulat mai apoi Mitologie romneasc (1883), preeum i o serie de
Descoperiri mari (18711873), legate de coninutul mitologic al unor
superstiii i credine populare, precum i despre Srbtorile mitologice
romane vechi (1870). ncheie cu Cultul pgn i cretin (1884), in care revine
la prezentarea unor probleme de mitologie dacic si roman n Dacia.
Este preocupat de Mitologia din Testamentul vechi (1873), n care
intuiete unele date i elemente valoroase, unticipnd astfel cercetrile
ntreprinse n secolul al XX-lea de celebrul James Frazer.
n dorina lui fierbinte de a crea o mitologie daco-roman a nceput s
contrafac unele teme de folclor mitic pentru a demonstra strvechi- mea,
autenticitatea i valoarea creatoare a acestei mitologii. Oamenii de tiin ai
vremii l-au combtut pentru exagerrile lui. YasUe Alecsandri a luat poziie
net mpotriva tendinei de a mitologica folclorul obinuit i mai ales

mpotriva semntismelor lui mitologice, mergind piu la iin- piedicarea de a i


se publica unele concluzii.
Din categoria culegerilor de datini mitice i redactri de mitografii
tematice menionm in primul rind : Mitologia dacoromn, a lui Sim. FI.
Marian, publicat sub form de articole in revista Albina Carpailor din
Sibiu n anul 1878, in care se refer : 1) la balauri, 2) la spiridui, 3) la
solomonari i 4) la moroi. Aceste patru studii micromonografice de materiale
mitice referitoare tot la demonologia popular romn sint departe de a
satisface exigenele mici cercetri modeme.
Printre alte tentative de prezentare a mitologiei poporane se remarc
ndeosebi Lazr ineanu. Acesta public ntii: Ielele, studiu de mitologie
comparat (1886), apoi Basmele romne (1895), ultima o lucrare ampl,
premiat de Academia ltomn, n care se acord o importan deosebit
basmelor fantastice de factur mitologic sau cu implicaii mitologice.
Lazr ineanu, trecind in revist importana antropologic a basmelor
(pentru caracterul lor documentar referitor la prezentarea t ipurilor umane, a
credinelor in farmece i vrji etc.), importana etnologic a basmelor (pentru
fiinele supranaturale, mitice, miraculoase, credinele in semne
prevestitoare, urau* de ordalii sau judeci divine), conchide* c basmele in
limba lor metaforic i in idiotismele lor relev un coninut mitologic general
sau particular uman. n partea consacrat tipurilor de basme cu ciclurile
corespunztoare scoate n eviden i caracterul mitic al unor eroi de basm.
Ceea ce merit s fie remarcat in aceast ampl monografie tematic
consacrat basmelor este analiza mitologic a unor eroiarzi populari, pe
care-i consider oameni infernali*1 (Pcal, Tindal etc.).
La sfiritul secolului al XlX-lea studiile de mitologie comparat prind avint.
Printre comparatitii romni ai folclorului mitic menionm pe Aron
Densuianu i G. Dem. Teodorescu.
n cercetarea mitologiei romne Aron Densuianu manifest trei tendine
creatoare : 1) de teoretizare asupra mitului i mitologiei, 2) de reconstituire a
mitologiei romne prin cercetri tiinifice de ordin tematic sau prin creaii
literare de. tipul epopeii mitice i 3) de fundamentare traco- latin (mai
precis daco-roman) a mitologiei romneti.
Mitul, dup Aron Densuianu, este o poveste etiologic ce se refer la un
eveniment istoric strvechi, iar mitologia este un sistem de povestiri
etiologice extrase din epica popular, uneori povestiri incomplete sau
rudimentare, care pentru a fi nelese trebuie reconstituite de mitologist.
n procesul do reconstituire a mitologiei populare apar goluri care trebuie
umplute de mitologist. Interpolrile devin in condiiile enunate pri
construite in funcie de viziunea i necesitile sistemului sau ale reconstructorului. Iar lipsurile dintr-o mitologie popular pot fi suplinite prin creaii
literare epice de ordin cult.
Aron Densuianu a ntreprins mai multe investigaii tematico de mitologie
romn : Studie asupra poeziei populare romne. I. Elementul mitologic
(1866); Originea doinei (1869); De unde vine mitul Ileana Cozn- zeana
(1872); Se mo Sa rictus i Simhele. Studii de mitologie comparat (1882):

Colindele si Uimitele vedice (1893); Refrenul Colindelor (1893); Terarii


(studiu de mitologie comparat) (1893); Persecuia religioas a vechilor
datini (1893); Din mitologia romn. I, Cana. II, Camete (1893); Tradiiuni
locale (1893); Din mitologia romn. III, Duii. IV, Reda. V, Alintri (1891);
Arghir ca mit i tendin (1895); Din mitologia romn. VI. Rriul preacuratei.
VII, Gorgoane (1895); Epopeea noastr pstoreasc (1895); Arghir i Traian
(1896); Not (la urare cu plugul) (1896). Din analiza acestor cercetri
tematice de mitologie romn se poate constata c unele au un simplu
caracter descriptiv, altele un complex caracter comparativ-istoric, nsnu
totdeauna susinut, i, in fine, altele au caracter integrator intr-un context
mai mare, de tip monografic, denumit, in general, Din mitologia romn,
rmas ns neterminat.
Aron Densuianu a tins la ceva mai mult. Dup dinsul reconstituirea
mitologiei romne nu trebuie s fie o oper seac de erudiie, ci una literar
de proporiile i valoarea unei epopei naionale, care s satisfac exigenele
unui fragment de mitologie romneasc literaturizat, ale unei mitologii
poetice. La aceast idee au aderat tacit sau pe fa inti Gh. Asaehi, apoi Ion
Heliade Bdulescu si chiar Alecu Eusso.
Poemul lui epic intitulat Ncgriada, redactat in dou rate: prima parte in
1879, iar partea a Il-a in 1881, relev in tirade patetice destinul lui Negru
Vod, care trece din Transilvania in Muntenia pentru a funda un principat.
Lupta lui cu elementele naturii i oamenii este ajutat sau mpiedicat de
diviniti aliate sau dumnoase, care emerg din panteonul (mai mult
fantezist decit istoric) al Daciei strvechi.
Paralel cu studiul literaturii populare M. Gaster ine prelegeri de mitologie
comparat intre 1881 1885 la Universitatea din Bucureti (V. Florea, M.
Gaster, Coresponden, Bucureti, 1985, p. 1).
n acelai rstimp, G. Dem. Teodorescu public Zeii locali, Genii, erpii de
cas (1870) i Mituri lunare, Vir colacii. Studiu de etnologie i mitologie
comparat (1889).
George Cobuc (18971908) descrie o mitologie popular romneasc de
tip solar, abia in ultima vreme valorificat.
O mitografie romneasc dezvoltat este aceea a Elenei Niculi- Yoronca
publicat sub titlul Datinile i credinele poporului romn, adunate i aezate
n ordine mitologic (la 1903, voi. I, din cele patru volume proiectate, alctuit
din patru pri asupra facerii lumii, voi. II despre om, volumul III despre
natur i volumul IV poveti). n fond, aceast vast lucrare monografic este
o antologie de folclor mitic romn, cu referine speciale la cel din Bucovina.
n prefa, Elena Niculi-Yoronca susine c i-a propus s ptrund
sensul i s fac din bucile risipite un ntreg, pstrnd pe cit posibil
nelesul mitologic al credinei sau al mitului. ncheie cu o mrturisire de-a
dreptul impresionant, c i-a croit singur drumul n p- mSniul inelenit al
mitologiei romne, drum care e foarte greu i plin de
67
hirtoape, dar sper c vor veni ns mai trziu alii care le vor semna. Ea
susine, de asemenea, c nu i-a lucrat cartea dup nici un model, c a fost

povuit numai de ceea ce singur i s-a artat. Au trebuit ani de zile s


edifice fi s drmc lucrarea gata fi iar s o reedifice i iar s drime, pin ce
a dat de calea ce i x-a prut inai nimerit; i n greaua ncercare nu a avut
ajutor dect slabele oi puteri u.
i la Elena Niculi-Voronea, ca i la Sini. FI. Marian, ca i la Di- mitrie
Cantemir, predomin consemnrile fi indicaiile mitice referitoare la cea mai
rudimentar treapt a mitologiei romne, la dcmonologia popular t in care
include laolalt : demoni, semidiviniti, eroi, Crciun i Crciu- ncasa.
Pdureul, Sfintele sptmini, Rohm anii, Cpcunii, Strigoaicele.
n monografia Elenei Niculi-Voronca sclipesc idei referitoare i la unele
personaje mitice de rang superior, cum ar fi : Pmintul Mum, Cerul Tatl,
Sfinii mai importani ca : Ilie (Jupiter Tonans), Toader (Centaurii) i Gheorghe
(Apollon).
Elena Niculi-Voronea trece de la expunerea mitografic la teoretizarea
problemelor mitice, cum este aceea a paralelelor intre credinele poporale
la romni i intre alte popoare ale cror mitologii le-a studiat. Este vorba de
lucrarea Studii in folklor v>, in care primul volum se refer la : Crciunul,
Doboteaza, Trif i Stretania} Laurul latin, Romanii fi Romnii, Eroii neamului;
voi. II la: Zeus fi curirile, Chronos-Molochy sacrificiile n Italia, Slii,
mblnzirea sacrificiilor, Lumina fi Inteligena, Despre bogomilism, unele
texte bogomilice, Paralele de folclor mitic. Toate acestea au ajutat-o, dup
propriile ei cuvinte, s ridice un mic col al voalului co acoperea viaa
etnic a poporului romn relativ la culturo- geneza autohton.
n ansamblul lor, studiile pe care le-a ntreprins Elena Niculi- Voronea au
urmrit s dezgroape de sub ruinele timpului mitologia poporului romn in
ntreaga ei romanitate. nsufleit de dinamica latinist i de resursele ei
creatoare, Elena Niculi-Voronea susine c a fcut citeva descoperiri
semantice, socotite de lingviti drept erori generate de ecourile fi
suprasolicitrile curentului latinist.
Concomitent cu aceste lucrri antologice de mituri ncep s fie elaborate
paralel i studii de istoriografie mito-lingvistic. B. P. Hasdeu este acela care
deschide drumul analizei filologice i sintezei lexicografice de mitologie. n
Elhymologicum Magnum Romaniac expune chiar unele aspecte, ale
mitologiei romne.
Din alt perspectiv i cu alte resurse reia lucrurile dc la capt Tudor
Pamfile n studiile intitulate Mitologie romneasc, trei opuscule publicate
ntre 1910 1921 : Dumanii fi prietenii omului, Comorile i Pmintul. n
fond, mitologia lui Tudor Pamfile este tot o mitografic antologic, in care
accentul cade pe dcmonologia popular. n substana ei, aceast lucrare
antologic nu aduce nimic nou fa dc elaborrile anterioare ale lui Sim. FI.
Marian i Elenei Niculi-Voronea in materie de mitografic popular, decit o
nou scriitur.
Nicolae Densuianu n Dacia preistoric (1910) i propune s reconstituie
substratul mitologiei dacice prin mitologia pclasgic, extras din literatura
antic greco-roman. n fond, aceast lucrare dc vaste proporii stabilete in
Carpai i in valea Dunrii dc Jos una din orcu- mcnelr mitologiei universale,

de unde se difuzeaz n Europa i Eurasia vechea cultur earpato-danubian.


n spiritul operei lui N. Densuianu s-a dezvoltat un vast curent de idei care a
dus la publicarea unor studii
68
ce-i continuii opera. E vorba de lucrarea lui Nicolae Miulcscu, Da-Ksa Gods
Country (Milano, 1976), n care descrie geneza eu roindin nis mu lui dac.
Dacia preistoric este deci prima tentativ de elaborare a unei mitologii
pelasge i totodat cea mai ampl ncercare comparativ-istoric de stabilire
a unor puni de legtur ntre mitologia pelasg i cea romn.
n prima jumtate a secolului al XX-lea civa folcloriti de catedr
universitar se ocup cu studiul mitologiei romne. Acetia prsesc poziia
mitografic, depesc stadiul demonologiei domestice, pentru a se avinta in
lumea fanteziei mitice controlate de metodele i tehnicile tiinelor socialistorice contemporane secolului al XX-lea.
n aceast epoc Pjtru Caraman public un studiu analitic despre
mitologia cretin a Europei orientale intitulat: Substratul mitologic al
srbtorilor de iarn la romni i slavi (Iai, 1931). n fond, lucrarea lui
prezint o paralel compara ti v-istoric, de-o parte, a ciclului srbtorilor de
iarn la romni : Crciunul, A nul Nou, Epijania si Carnavalul i, de alt parte,
a ciclului acelorai srbtori greco-romane: Brumolia, Dionisiacele,
Saturnalelc, Larcntalele, Compilatele, Calendele lui Ianuarie i Carnavalul.
Astfel, pune in eviden, dup datele folclorului mitic special al romnilor,
sursele, contaminrile, analogiile frapante i influenele suferite de
srbtorile studiate i importana lor pentru studiul mitologiei romne.
Dup Petru Caraman, Crciunul relev numeroase reminiscene folclorice
de ordin mitologic, deoarece este sinteza tuturor solemnitilor, cutumelor,
superstiiilor i riturilor ciclului pgn al srbtorilor de iarn, consacrate
cultului soarelui i, totodat, cultului morilor. La rindul su Carnavalul relev
numeroase reminiscene folclorice de ordin greco-trac consacrate lui
Dionysos i celebrrilor lui nsoite de acolii mascai.
Influenele, contaminrile si reminiscenele la care se refer Petru
Caraman nu trebuie s ne fac s atribuim originea acestor srbtori de
iarn exlusiv numai unei moteniri comune, cci tradiiile specifice fiecrui
popor au contribuit din plin la formarea i la transformarea coninutului i
formelor acestor srbtori. n acest caz, motenirea mitologic a romnilor se
amestec cu tradiiile mitologice mediteraneene greeo- romane i tracogreceti pentru a supravieui presiunii cretinismului oriental.
Aurel Cosmoiu public uu studiu teoretic despre mit n general, Geneza
mitului (Bucureti, 1942), marcind astfel o etap nou in literatura romn
de specialitate, in perioada rzboiului, cnd nimeni nu se mai gndea la
mitologie.
Primul studiu de folclor mitic al lui Ovidiu Papadima este O viziune
romneasc asupra lumii (Bucureti, 1941). Cum de altfel precizeaz in
prefaa intitulat Lmuriri carte-a nu e o oper de elaborare, cit de cutare
i gsire a unor adevruri dintr-o lume care astzi e destul de departe de
sufletul nostru modern *. i, continu, eo carte de nfiri decit de

demonstraii (...), de nfiri a lumii noastre folclorice*7, o antologie de


folclor romnesc filtrat prin problematica filozofic a autorului.
Ovidiu Papadima nfieaz viziunea romneasc a lumii aa cum se mai
pstreaz ea nc n spiritul rnimii noastre (...), viziunea aceasta nu e
exclusiv a noastr, fiindc se aseamn in unele din liniile ei cu ale altora (...)
dintre popoarele care ne nconjoar (...) Aceste asemnri
69

Tatuaj cultura Cucuteni A.


4u/>
Tatuaj cultura Gumclula, Slatina (1 tatuaj cultura Coofenl, Pianul dc Jos,
dup VI. Dumilrcscu
etnice ale acestui folclor. Renun la amnunte, dei le folosete pentru* a
sublinia o idee sau alta. Susine c viziunea romneasc a lumii a prezentato in schi inc din 1936 intr-o serie de opt eseuri care reprezint de fapt
nucleul
ri 2S>. Aa se face c a constatat inc din aceste
eseuri c viziunea romneasc a lumii e organic, cft nu e numai o iinasc dator esc substratului strvechi i universal de mituri sau straiului folcloric
comun tracic sau influenelor de vecinti directe M.
Nu ncearc s diferenieze folclorul romnesc dccclsud-est-curopean, nici nu
ncearc s fac folclor comparat, dei urmrete notele specific
Tatuaj cultura Bolan. Pianul dc Jos, dupfi VI. Dundtrcscu.

70
gine, grandioas i amnunit in acelai timp, a ntregii viei cosmice, ci
totodat e i o ordine desvrit a vieii pminteti (...). Nu e numai un fel
do a gindi al ranului nostru, ci i un fel de a tri 30. Ordinea etnic a vieii
este ns o ordine cretin (...) puternic orientat spre transcendent.
Trece in revist cosmosul folcloric, raiul i iadul, alte chipuri ale lumii
noastre, sfinenia dinii a muncii, respectul fa de cosmos, destinul,
umbra grea a pcatului, faa omeneasc a firii.
n esena ei, O viziune romneasc a lumii este un studiu mitolo- gumenic
cretin fr antecedente in literatura romn, o interpretare diferit de
mitologia cretin a lui Sim. FI. Marian, Tudor Painfile, Elena Niculi-Voronca,
A. (Josma i Marcel Olinescu.
Lucian Blaga in Geneza metaforei i sensul culturii (Bucureti, 1937), in
Orizont i stil (Bucureti, 1936) i in Art i valoare (Bucureti, 1939)
gindete mitologic nu n spiritul unei mitologii comunitar-ctnicc romneti, ci
in spiritul sistemului lui de filozofie abisal, adic al unei mitologii personale.
Vorbete despre suflul cosmic care planeaz in tot ce face romnul,
inergind pe lima unui spirit cosmotic, despre satul mitic, muntele magic,
despre numele fenomenelor. Cosmosul lui cinta nemsurat frumuseile
lumii. Cosmoticul il opune haoticului. Lucian Blaga penduleaz, cum bine a
afirmat Alex. Tnase, ntre filozoful poet i poetul filozof, chiar cind vorbete
despre mit i mitologie, i mai ales cind expliciteaz mitologia lui personal.
Singura lucrare n care L. Blaga ar fi putut prezenta unele aspecte ale
mitologiei romne ca o mitologie pastoral a fost Spaiul mioritic
(Bucureti, 1936). n prefa menioneaz c face o aplicaie a teoriei
stilistice asupra fenomenului romnesc [i c] trece de la teoria abstract
despre stil [din Orizont i stil] la consideraii speciale asupra unui anume stil
[... cu] determinantele [lui] stilistice (...) Alte anticipaii nu crede s fie
necesare pentru nelegerea lucrrii. A cutat po cit a putut s dezvolte
prerile asupra fenomenului cultural romnesc *>.
n cadrul fenomenului cultural romnesc, dei d exemple de mituri, nu se
refer la sistemul de mituri i la o mitologie romneasc decit in subsidiar.
Despre mitologia romn ca o sintez a filozofiei culturii populare,
menioneaz dou pagini. Mitologia noastr popular, fragmentar risipit in
imaginaia satelor, enumer urmtoarele viziuni susceptibile de a fi
interpretate fr nici o greutate in sens sofianic. Care slut exemplele date
de L. Blaga : pmintul transparent, griul cristoforic, cerul megie i slujba
vntului 3S.
Cea mai profund i complex contribuie la studiul mitologiei romne a
fost adus de Mircea Eliade. Aceast contribuie este difuz in ntreaga lui
oper consacrat filozofici i istoriei religiilor. Referinele asupra folclorului
mitic romn le concentreaz n citeva studii nucleare care polarizeaz, n
junii lor, probleme majore ale mitologiei romne.
n studiile lui relative la mituri, n particular, i la mitologie, in geueral: Le
mythe el V Stern el retour (1949), Images el symboles (1952), Jtly- thes, rites
et mystSres (1967), Aspects du mythe (1963), Le sacrS et le profane (1965)

etc., Mircea Eliade se ocup de bazele teoretice ale concepiei sale generale
in acest domeniu i implicit de folcloml mitic i mitologia
romnii. Toate aceste studii se gsesc schiate sintetic i programate in Trii
d'histoire des religiovs (1970).
n analiza consacrat structurii i morfologici sacrului, Mire ea Eliade
pornete de la hierofaniile elementare la hierofaniile superioare de tip
monoteist, pentru a explica evoluia fenomenului magioo-religios, cit i
modalitile integrabile si integrante ale sacrului cu simbolurile, riturile,
miturile i ideogramele pe care le hipostaziaz. Cu propriile lui cuvinte,
susine c la dialectiquo de rhierophauic supposo (...) un sentiment
ambivalent que provoque consteinment le sacr 33. n cazul acesta, concepia sa asupra mitologiei populare romne eman organic din concepia
mitologic expusa in Tratatul su de istorie a religiilor i, totodat, se
resoarbe in contextul idea tiv al tratatului su.
Una din aceste ultime cri consacrate studiilor comparative asupra
folclorului Daciei i al Europei Orientale, intitulat De Zalmoxis Gengis
Khan (1970), urmrete ressentiel de la religion des Gto-Daces et Ies plus
importantes traditions inythologiques et crcations folkloriques des
Roumains. n realitate, aceast prezentare nimplique pas nces- sairement
eten chaquepoint precis lacoutinuite entre lUnivers religieux des Gto-Daoes
et celui qui se laisse dchiffrcr dans Ies traditions populaires roumaines. Si
Ton veut parler de continuii, elle doit etre cherchc & un niveau plus profond
que celui circonscrit par Phistoire des Gto-Daccs, des Daeo-Romains et de
lcurs descendants, Ies Roumains 34. Cu toate c astfel constat o srcie de
documente arheologice i folclorice relative la datele i scenariile miticorituale pe care le urmrete, analizeaz, ait cit este posibil, fragmentele
mitologice i rituale conservate in tradiiile populare romneti, care sint
uneori mai arhaice dccit cultul daco-romant asupra c mia nu posedm pin
in prezent deet informaiuni indirecte i ipoteze de munc elaborate mai
ales de arheologi.
Mircea Eliade reunete in De Zalmoxis Gengis Khan un numr redus de
studii relative la origiuea religioas a ascendenilor romnilor : asupra
numelui etnic al dacilor (Les Daces et Ies Loups)y asupra cultului lui Zalmoxis
(Zalmoxis), mitului cosmogonic popular conservat n tradiiile romnilor (Le
Diable et le Bon Dieu: la prhistoire de la cosmogonie populaire roumaine),
semnifica iei mitico-rituale a unei legende referitoare la fundarea statului
romn al Moldovei (Le prince Drago et la chasse rituclic), construciei unei
mnstiri de un erou legendar (Maitre Manole et le M nu as Urc dWrges),
asupra credinelor populare relative la magic i extaz (Chumanisme chez
les Roumains ), culegerii plantelor magice (Le culte de Mandragore en
Roumanie) i capodoperei poeziei epice romne (L'agnellc royante).
Cu toate c studiile reunite in acest ultim volum au fost scrise la date
diferite, ele ne relev o documentare fr egal pin in prezent asupra
surselor si structurii mitologiei populare romne, care nu pot fi ignorate de
istoricul ce urmrete elucidarea coninutului mitologic al culturii preistorice,
protoistorice si istorice ale romnilor.

n cadrul colii sociologice de la Bucureti a lui Dimitric Guti, studiul


folclorului mitic romnesc a fost efectuat ndeosebi de Ion I. Ionica prin
Planul de cercetarea mitologiei populare i a tiinei populare, de tefania
Cristeseu-Golopenia prin Planul de cercetare a credinelor i riturilor
domestice i de Constantin Biiloiu prin Planul pentru cercetri**.
obiceiurilor si ceremoniilor.
Cercetrile ntreprinse nu avut un caracter socio-mitologic, urmrind
reprezentrile mitice strvechi care au supravieuit pin la data
investigaiilor de teren antebelice3*.
Materialele strinse au fost concentrate in citevn monografii socitemitologice de extensiuni variate. Ion J. Ionic a publicat rezultatele pariale n
dou lucrri : Dealul Mohului. Ceremonie agrar a cununii in ara Oltului
(Bucureti, 1940) i Reprezentarea Cerului (Bucureti, 1944), tefania
('ristescu-Golopenin a publicat Cretlinr i rituri magice in satul Drgu din
Fgra (Bucureti, 1940) i fittmenls magiques dans la ide spirituellr des
pagsans roumains de dictrses rigions du pays (Bucureti, 1940). Iar
Constantin Briloiu, Despre bocetul de la Drgu (Arhiva, X, 1 4,
Bucureti, 1932); H. II. Stahl, O intimpiure cu moroi (in Soc. Rom.,I,4,
Bucureti, 193G), Eroul eponim (inrev. Soc. Rom., Bucureti, 1943),
heologie popular (Bucureti, 1940).
Din directivele imprimate planurilor de cercetare a folclorului mitic, ca i
din rezultatele acestor cercetri incluse in monografii tematice reiese c
mitologia popular este o disciplin sociologic care face parte integrant din
tiina naiunii. Ceea ce nseamn: cercetarea folclorului mitic din
perspectiva tiinei naiunii urmrete caracterizarea spiritual a poporului
romn i printr-o mitologie sociologic. Lucrrile realizate in cadrul colii
sociologice de la Bucureti ne dau o imagine clar a modului cum s-ar fi
putut redacta mitologia romn, dac cercetrile n-ar fi fost ntrerupte din
cauza celui de-al doilea rzboi mondial.
O poziie teoretic in acest domeniu am luat in cteva studii: Scurt privire
asupra mitologiei romneti (1938), Chestionar mitologic (1939), Dou tipuri
de mitologie romneasc (1939), Fenomenul horal (1943).
n toate aceste lucrri porneam de la studiul sociologic al fenomenelor si
faptelor mitice, pentru a ajunge la problematica etnologic a mitologiei
romne. Poziia noastr teoretic se definea n studiul Dou tipuri de
mitologie romneasc, n care opuneam mitologia popular de factur anticretin mitologici populare de factur cretin-ortodox, plednd pentru
prima form.
Unele aspecte ale acestei mitologii romno le-am surprins i n lucrrile
Etnologie juridic (1970), referitoare la dreptul magico-mitic, altele in studiul
Mtile populare (1970), privite ca instrumente dc transfigurare mitic n
riturile i ceremoniile legate de ciclul obiceiurilor de peste an, i, n cele din
urm, in studiul Coloana cerului (1972), cind am descris registrele
straligrafice ale mitologiei poporului romn.
ndeosebi n Coloana cerului (1972), o mitologic botanic, reconstituim
forma iniial i totodat fondul simbolic ale unuia dintre motivele mitice cele

mai vechi i, in consecin, cele mai semnificative ale culturii populare


romne, mitul coloanei cerului. Acesta se refer la concepia, realizarea i
valorile artistice pe care le simbolizeaz pentru c se impune ea un produs
specific autohton in contextul mitologic al creaiei culturalo general umane.
Reconstituirea coloanei cerului ncepe de la cercetarea sincronic a
prezentului, pentru a descinde n trecut i a emerge clin trecut spre prezent.
Descinzind diacronic, dintr-o etap ntr-alta, stabilim procesul ipotetic al
involuiei culturale a monumentului. n substratul ideativ al comunei
primitive surprindem geneza monumentului in contextul mitic al arborelui
cosmic i traussimbolizarea mitologic a arborelui cosmic in coloana cerului,
cu succedaueele i simulacrele ei.
73
Odat stabilit involuia monumentului spre sursele lui mitologica,
reconstrucia face o ntoarcere cronologic spre formele artistice contemporane, pentru a controla procesul real al evoluiei lui istorice. n aceast
ntoarcere spre prezent se demonstreaz c opera lui C. Brncui Coloana
infinit reprezint faza final a evoluiei acestei teme, forma culminant a
coloanei cerului, aa cum ea a fost ideat n cultura comunei primitive.
A. Cosma, dup ce iu prealabil mai publicase: Studii de folclor mitologic
romnesc (1940) i Cosmogonia poporului romn (1942), i propune s ias
din comun i s dea o sintez mitologic cu valoare de breviar, primul volum
dintr-o Mythologie roumainc (voi. I, Bucureti, 1942). n aceast ultim
lucrare urmrete s scoat in eviden prile originale i specifice ale
mitologiei romne, fr pretenia de a face oper de specialitate, ins cu
dorina expres de a reda valorile acestei mitologii, lsnd altora sarcina de a
crea o oper mitologic veritabil.
n prima parte (publicat), A. Cosma se ocup numai de cosmogonia
poporului romu. n partea a doua (nepublicat) i propune s se ocupe de
mitologia celest si astrologia popular. n esena ei, lucrarea incomplet a
lui A. Cosma discut mitologia romn de pe poziii teoretice proprii,
introducnd ordine in viziunea de ansamblu pin la el abordat de naintai i
prezentnd structura creti n-ortodox a acestei mitologii. Dup dinsul,
poporul romn i-a tras sursele din credinele bibliei i nvmintele
bisericii, iar acolo unde i-au lipsit acestea a completat cu imaginaia.
n alt perspectiv i cu alte resurse, Marcel Olinescu public o mito*
grafie romneasc, intitulat ins Mitologie romneasc, pentru c in esena
ei, cum afirm nsui autorul in Un cuvnt lmuritor 3, manualul acesta de
mitologie romneasc are, aadar, singurul scop de a da putin artei
noastre de a se incopcia pe linia de tradiie si de credin romneasc (...)
Arta romueasc trebuie (...) cutat in concepiile mito-filosofice (... ca]
interpretare filosofic prin mit a oricrui fapt. Mitul este o vulgarizare a
concepiei filosofice a lumii (...) 37. i, mai departe : ncercarea mea este dc
a repune arta romneasc pe bazele ei adevrate de via (...) Pentru
aceasta, pe ling o ini rare pe cit s-a putut de cursiv i logic a miturilor,
am inirat paralel creaiile mele plastice inspirate din aceste mituri in
gravuri in lemn, deoarece consider gravura n lemn mai apropiat de esena

nsi a artei miturilor romneti". Bunele intenii ale autorului de a face din
acest manual de mitologie un ndreptar artistic al xilogravurilor lui, care
nsoesc textul, este numai o explicaie.
Marcel Olinescu. caro folosete lucrrile lui Sim. FI. Marian, Tu dor Pamfilc,
El. Niculi-Voronca, Artur Gorovei, realizeaz totui o antologie mitografic
romn de popularizare.
O contribuie recent la studiile de mitologie romneasc o aduce Gh.
Muu ntr-o serie de articole integrate in trei lucrri: Zei, eroi, personaje
(1970), Din istoria formelor dc cultur arhaic (Bucureti, 1974) i Din
mitologia trac (1981).
n prima lucrare Gh. Muu ntreprinde o tentativ dc reconstituire a unor
aspecte particulare ale mitologiei autohtone cu substrat tematic elino- ilirolrac. Tentativa lui se sprijin pe metodele lingvisticii clasice, analiza
semantic a numelor genuine ale zeilor, eroilor sau personajelor mitice. De la
analiza semantic trece la analiza reliefului corelat numelui i de aici la
analiza mitului literaturizat. Cele trei trepte de reconstituire lingvistic se
bazeaz pe stratigrafia cultural a temelor luate in consideraie, care descind
in timp dincolo de era noastr, n plin comun primitiv. Imer
74
siunea in lumea izvoarelor mitologiei autohtone carpato-balcanice se face de
la stratul romn la .stratul ilaco-roman i de aici la cel indo-european, pentru
a ancora n stratul pr eh denie. Traiectoria semantic, ritologie i
mitografic prezentat de Gh. Muu prefigureaz un dublu proces mitopeic : ntii unul de democratizare a mitologiei luate in discuie, prin coborirea figurilor ei dominante de la stadiul divin la cel eroic i apoi la cele de
basm, i al doilea, referitor la ritmul cosmic de dezvoltare a fenomenelor
naturii de la ipostaza infirmitii, a claudicaiei i turgescenei la ipostaza
vigoarei i plenitudinii. Ceea ce face ca tenia caracterului bipolar-antagonic al
unor diviniti, eroi i personaje s revin ca un laitmotiv mitic la Gh. Muu.
n studiul Din istoria formelor dc cultur autohton reia ideea ritmului
naturii in cretere i descretere, aa cum acesta se reflect in mitologia
trac. Analizeaz conceptele mitice: pe Asdepios ca fiind arpele pareia sau
ntruchiparea lui Sbazios; pe Cotys, zeia vegetaiei, pe Den- dis, zeia
vintoarei, pe Pleistoros, zeul rzboiului ete., urmrind de fiecare dat
ipostaza claudicrii divine. n fine, trece la studiul lingvistic al conceptului
mitic dc Crciun, mergind pe urmele cercettorului albanez Cabei, care
susine cu termenul vine de la Kro-cul, adic butuc. n sprijinul acestei
etimologii adaug pe aceea referitoare la sf. Ignat, derivat din ignis foc.
Printre alte studii recente despre mitologia romn, Octavian Bu- hoeiu
public n J974 la Wiesbaden un volum intitulat: IHe liumnische Volkskultur
und ihrc Mytologie38. n prefaa acestui volum susine c- n etnografia i
folclorul european Romnia este o terra incognito i c i propune s umple
aceast lacun prezentind cultura popular romn cu mitologia ei
corespunztoare. Pentru el cultura romn reflect trei grupe de probleme
mitologice importante: I) bocetele, zorile, cintccul bradului; II) cultura
pastoral cu implicaiile ei spirituale i III) poezia pastoral cu nedeile,

baladele, Mioria. Octavian Buhociu consider c aceste trei grupe de


probleme nfiate de el promoveaz mituri arhaice autohtone, cu magia lor
implicit.
C. Eretescu ntreprinde inventarul reprezentrilor mitice din analiza
legendelor populare romne, clasificarea lor in baza a 7 trsturi distinctive
pentru stabilirea unui model de comparaie propriu n studiul Fiinele
supranaturale n legendele populare romneti (Bucureti, 1974).
nainte de a disprea prematur, Pompiliu Garaion a imprimat o brour,
Geneza sacrului (Bucureti, 1967), in caro precizeaz in prefa c este ateu
i sper c a reuit s rmin obiectiv in expunarea lui*, pentru c este
convins c adevrul militeaz mai eficient pentru ateism dect oricare
denaturare teist, voit sau nu. Pentru a ajunge la izvoarele temei enunate
se ocup de destinul istoric al religiei (ce este, cum a aprut, cum a evoluat
i cum va disprea). Urmrete destinul istoric al religiei in ireligiozitatea
originar, primordiile religiei, sacru i sacralizare, imaginea mitic a lumii,
religiile tribale, religiile etnice (pohteiftte), religiile universale, destinul tipic
al cretinismului i ircligiozitatea viitorului. Dup dinsul principalul element al
religiei este procesul de formare a sacrului, iar esena sacrului este mana,
sistemul de hierofanii (opus sis. ternului de fanocriptii), sacralizarea aciunii
umane prin magie, imaneni zarea sacrului prin reprezentri primitive,
sacralizarea morilor i a lumei de dincolo".
Iu postfa, Pompiliu Caraion susine c nu poate desprinde o concluzie
dintr-o lucrare care trebuie s fie nsoit de alte dou lucrri, ci numai citeva
constatri, i anume : religia apare ca o fals soluie a unor cerine ale
practicii sociale i ale cunoaterii; sacrul, i prin el nsi religia, este
contradictoriu in propria lui esen; hrana religiei este iraionalul etc. Dei
autorul ncearc s abordeze o tratare sociologic a sacrului, interpreteaz
mitologia ca religie i invers, tiut fiind c acestea snt dou trepte ale
religiozitii, n evoluia ci istoric.
ntr-o lucrare consacrat Weltanschaung-nlui specific spaiului cultural
romnesc, intitulat Cartea inthirilor admirabile (1981), Anton Dumitriu
consacr un capitol Terrei Mirabilis sau inttlnirii cu p&mintul natal. Este in
acest capitol o trecere stereoscopic in revist a destinului i istoriei rii
dacilor; a istoriei duble daco-romano care penduleaz ntre ab urbe deleta a
dacilor i ab urbe condita a romanilor. Se ocup de paideuma daco-roman,
de sufletul local saturnian al spaiului i timpului daco-roraan. Relev
importana lui Apollo Hyperboreanul i a locurilor de peregrinare a miturilor
lui in ara hiperboreenilor i, mutatis mutandis, a imaginii lui receptate de
mitologia popular romn. Se preocup de coeli manus i epoca lui Saturn,
de omul ceresc, de zeul Daciei, de Zalmoxis. Discut importana lor n istoria
religioas a daco-romanilor. Caut s surprind tehnica sihatrilor, doctrina i
practica ce aparin unei tradiii locale anterioare cretinismului, preluate mai
apoi de acesta. E vorba de tradiia Insulei Albe descris de mitografii antici
elini, care apoi a fost transformat de mitologia cretin intr-o biseric
minunat, cu nou altare. Dup Anton Dumitriu, arhivele spiritualitii
[romne] se afl, pin la un anumit timp, numai in tradiii. Hesychasma a

fost prezent;! n mnstirea Tismana iu vrem**a lui Nicodim, i n mnstirile


nord-moldovcne in vremea lui Gr. amblac. Consider c se regsete i n
unele aluzii din nvturile lui Neagoe Basarab.
Paul Tutungiu in Les rites dincinralion dans quelqucs balades roumaines (Etimologica, 1981/1) i The Thracian mythical Substratum of
Mioria (Ades du Congres Intern. Thracologie, Bucarest, 19S0) abordeaz
teme inedite n literatura mitologic romneasc.
5. De la mitoloyia literaturizat la mitolojiu literar. Paralel cu
cercetrile folclorice de teren i cu tentativele de redactare a unei mitologii
abstracte, seac, tiinific, se dezvolt o mitologie literaturizat. Prin
mitologie literaturizat nelegem eforturile unor crturari romni de a inviora
literatura cult prelucrnd fragmentele de mituri, legindu-le intre ele intr-o
lucrare mai mult sau mai puin unitar i accesibil marelui public. Iar printro mitologie literar nelegem o mitologie creat, inventat de un literat, in
spiritul perenitii mitice de care am vorbit iu Introducere. n secolul al XlXlea scriitorii romni, n patriotismul lor entuziast, i-au propus s elaboreze o
mitologie literar romn, complex i grandioas, care in context universal
s rivalizeze, in coninut i form, cu poemele mitologiei antice grecoromane. Aa se face c la nceputul secolului al XlX-lea se dezvolt pe plan
literar, fcnd abstracie de la un scriitor la altul, patru mituri naionale (mitul
lui Traian i al Dochiei, mitul Mioriei, mitul Meterului Manole i mitul
Zburtorului) care, in esena lor, dup George Clinescu, marele critic i
istoric literar romn, reprezentau cele patru probleme fundamentale:
naterea poporului romn, situaia cosmic a omului, problema creaiei
(culturale) i sexuali7ft
tntoa i aveau tendina s polarizeze in jurul lor orice efort mitologic
susinut n.
Din aceste mituri fundamentale se inspir, n acest secol nc romantic :
Qheorghe Asachi, Di mi trie Bolintineanu, Vasile Alecsandri si Mihai
Eminescu, peni ni a schia o mitologie literar autohton. Se nelege c
fiecare scriitor i-a pus in valoare capacitatea de creaie i rivna de a da
maximum de randament. Fiecare scriitor a conceput i redactat o tematic,
fabulaie i anecdotic mitic proprie predileciilor proprii. n concepia
artistic a scriitorilor animai de acest ideal literar naional, mitologia
pierdut a dacilor trebuia s fie reconstituit, inind cont de corespondenele
i similitudinile tematice cu marile mitologii antice ale Europei, pentru a
ajunge la miturile atribuite culturii trace nord-dunrenc i la stadiul lor
maxim de expresie artistic.
Prima tentativ a unei mitologii literare reduse la unele produse ale
genului aparine lui Gh. Asachi. n citeva poeme (Dochia si Traian, 1840;
Balade i legende, 1811) Gh. Asachi folosete folclorul i toponimia mitic
tradiional pentru a nfia personaje divine, fr vigoarea imaginaiei
necesare unei transpuneri poetice a mitologiei.
De elaborarea unei mitologii literare romane e preocupat i D. Bolintineanu, care, compune citeva poveti mitice: Legende i basme originale

(1858), Legende noi (1862). Trece apoi la o mitologie dac complicat :


Dacia, zeii Daciei (1868) i o poem epic naional, Traianiada (1870), in
care enun noi aspecte particulare ale demonologiei i croologiei autohtone,
unele cu totul extravagante.
La rindul lui, Vasile Alecsandri schieaz citeva teme asupra unor aciuni
miraculoase ale ctorva personaje fantastice in Legende (1875), fr a avea
nici pasiunea intelectual de a urmri cu perseveren subiectele demne de
pana lui* nici ambiia dc reconstituire parial a unor aspecte ale mitologiei
romne din punct de vedere literar.
ns cel care manifest dorina vie de a elabora o mitologic literar
autohton, cu un elan romantic european original i cu o tehnic poetic
superioar, rrnine inegalabilul poet romn Mihai Kmincscu. El a conceput o
mitologie literar dac, fr egal la antecesori i a redactat citeva poeme
mirifice din aceast mitologie asupra panteonului dac. Ne referim mai ales
la : Rugciunea unui dac, in care prezint divinizarea Daciei. nconjurat de
diviniti zoomorfe bizonii carpatici purtind atrii in coarnele lor; tritonii
albi, ieind din apele Pontului Euxin pentru a lupta mpotriva dumanilor i
demonilor antidaci cu sufletele lor pline de miasme; Oenaia, un poem care
povestete miturile creaiei pmintului romnesc; cosmogonia strvechilor
Mume ale pmintului, ploii, rintului etc., originea astral a omului i originea
divin a sufletului; Memento mori, care nfieaz teomahia traco-elenic la
care Zalmoxis particip direct, ieind de asemenea din Pontul Euxin cu
cortegiul lui de diviniti trace pentru a nfrunta pe Zeus cu acoliii lui divini;
Sarmis sau Xunta tui Brig-Bclu cu principesa Tomiris, logodnica fratelui lui
Sarmis, care blestem aceast infamie, i alaiul zeilor daci care au participat
la nunt ; Jloriadele, o epopee naional axat pe mitul sacrificiului tuturor
celor care au luptat pentru libertatea rii sub protecia semidivinitilor zoomorfe, bourii carpatici; Planul lui Dccebal, o legend mitologic in .care este
nfiat din nou teomahia Intre zeii traci; Strigoii, care resuscit mitul
demonului primitiv al morii accidentale, i Grui Snger, o poveste
77
Woic, care scoate in eviden trecerea de la un erou mitic la un erou
legendar romn.
Apetena pentru o mitologie literarii autohtona se dezvolt iu secolul al
XlX-lea de asemeni .i Ui ali scriitori romni, care ins nu au avut
profunzimea viziunii i suflul poetic al unei vaste creaiuni viguroase, aa
cum a concepu t-o Mihai Eminescu.
Din curentul literar iniiat in secolul al XlX-lea, care milita pentru o
mitologie, literar romn de factur trac nord-danubian, face parte iu
secolul al XX-lea i poetul Ion Gheorghe. Acesta sondeaz panteonul dac prin
citeva poeme sacre : Cavalerul trac (Bucureti, 1969), in care se refer la
cultul clreului psihopomp : Megaliticele (Bucureti, 1972), exegez
niitopeie a unor pietre-sculpturi arhetipale; N rimele (Bucureti, 1976),
interpretare a entitilor cosmosului spiritual dac.
Intr-un eseu mitologic de o amploare impresionant, intitulat Cultul
Zburtorului (opiniile poetului asupra lumii miturilor autohtone) (Bucureti,

1974), Ion Gheorghe prezint ipotezele lui asupra mitologiei originare a


romnilor, folosind unele opere de art magic, de o vechime fabuloas, de o
realitate insolit i uneori incredibil, ca -surse i obiecte totodat ale
aceleiai mitologii40. Aceste opere de art magic, in jurul a 500 de
statuete unice n lume, de figurine de betoane arhaice, sint descoperite
le el in trei necropole (cu monumente de un tip necunoscut) i locuine
fortificate cu parapete gigantice de piatr, in chipul cetilor de teras.
Eseul mitologic al lui Ion Gheorghe ia in consideraie arhetipurile de pietre
magice generatoare de diferite mituri: oul cosmic, lumea lui Barb-Cot,
centaurii traci, mumele, moaele, parcele, atrii-frai, jocul de oine, ciobanii
minunai iu panteonul mitic nord-danubian.
Tehnica de prezentare i interpretare a acestor statuete i figurine este
aceea inventat i utilizat de etnologul peruvian Daniel Ruzo (in La culture
Masma, Paris, 1959), indispensabil in cercetrile de paleontologie modern.
Dup Daniel Ruzo, lucrrile preistorice ale omului au fost executate tn roca
natural (...), pentru a exprima cea mai nalt concepie de via primitiv.
Ceea ce conteaz in metoda lui Daniel Ruzo este latura precis n care
cercettorul se plaseaz pentru ea punctul de vedere s-i permit s
aprecieze operele (astfel executate) in formele lor perfecte; faptul c aceast
plasare este semnalat pe teren printr-o oper executat cu aceeai tehnic
i aceeai factur relev maniere prin care acest sculptor a tiut s profite
de jocul luminilor i umbrelor dup orele zilei i sezoanelor pentru a pune (n
eviden imaginile tiate. I. Gheorghe procedeaz dup metoda lui Daniel
Ruzo, adoptind aceeai tehnic, pentru a privi pietrele, considerate de el
magice sau real magice, fn uncie momente ale zilei, sub diferite unghiuri de
inciden a luminii solare, la distane apreciabile ochiometrice, favoriznd
astfel o iluzie optic perfect i o viziune inedit asupra imaginilor mitice
bnuite ca atare. In aceste condiii fiecare persoan poate descoperi ceea ce
caut sau ceea ce nu a visat s caute. Descoper simboluri, alegorii, mituri i
atribuie fiecrei pietre considerate magice mai multe imagini mitice cmc nu
au nici o legtur idea- tiv intre ele, dimpotriv fiind opuse i
insubordonate. Astfel, o singur piatr considerat magic poate sugera
atitea mituri analitico-descrip- tive ci te au contingen intre ele numai prin
cel cc le imagineaz i prin subiectul care il urmrete.
70
Ultima lucrare de acest gen a lui Ion Gheorghe, Dacia FBniks, <Bucureti,
1978), duce mai departe ncercrile anterioare, n spiritul unei noi mitologii
literare de tip poematic.
n noua lui mitologie poetic reabordeaz temele fundamentale ale
mitologiei dace la modul hermetic i meta-hcrmeneutic: cosmogonia,
tcogonia, antropogonia, etnogonia, gnoseogonia (cuuoaterca legilor criptice
ale misterelor cosmice i ale vieii terestre), ca i axiologia (sistemul de valori
culturale ale concepiei i viziunii sale despre lume).
Conceput ea o mitologie dac utopic, noua interpretare a lui Ion
Gheorghe implic o onomastic presupus} decriptat (extras sau inventat din onomastica divin traco-greac sau geto-dac) a marilor diviniti.

semidiviuiti si eroi, a marilor pontifi (asociai sau neasociai la domnie), a


regilor daci i taraboilor eponimi; o magie i o inancie de asemenea
decriptate, care scot in eviden inepuizabila inventivitate creatoare a
poetului.
Un rol tot mai evident in studiul mitologiei rotnne a nceput s joace
imagologia mitic, disciplin care abordeaz intr-o sintez paralel modul
cum un popor consider propria lui mitologic i cum o consider popoarele
strine, vecine sau apropiate. n aceast privin imagologia mitic romn
beneficiaz de o impresionant autocontribuie i hetero- eontribuie: aportul
istoricilor, filologilor, psihologilor, sociologilor, etnologilor i literailor (B. P.
Hasdeu, A. D. Xenopol, N. Iorga, Constantin Giurescu, tefan Pasca, Emil
Condurachc etc.), precum i aportul antologiilor de materiale i studii (N.
Iorga, I. F. Buricescu, Maria Holbau, Adolf Armbruster etc.).
Nu trebuie uitat nici contribuia impresionant a studiilor despre
specificul nafional (Constantin Kdulcscu-Motru, Lucian Blaga, Mihai Kalea,
Ovidiu Papadima, Mircca Vnlcncscu, At. Joja etc.).
n expresia ei popular mitologia romn se sprijin i pe valorificarea
imagologiei mitice comparate, ca i pe specificitatea naionali a personalitii
creatoare de cultur a poporului romn.
n aceste condiii istoriografia mitologiei romne ne relev, in general.
etapele de dezvoltare ale culturogenezci autohtone permanente si, in
particular, aspectele initogenezei autohtone in evoluia spiritualitii romne,
dimensiunile axiologice ale gndirii mitice romne, aa cum acestea cmerg
din existena istoric a poporului romn.

79
!
PARTEA A II-A
I
- c. m

MITOLOGIILE AXCESTRALE
Mitologia romn succed unor mitologii ancestrale elaborate clean toii
toni pe pa mint ui Daciei arhaice i al Daciei romane. n esena lor acestemitologii ancestrale deriv una din alta cu necesitate, pentru c sint expresia
continuitii spirituale a aceluiai popor in diferite stadii evolutive socialistorice.
n cele ce urmeaz ne propunem s schim sursele de informaie
preliminar, de receptare i sugestii pentru mitologia romn, in ce const

substratul lor ancestral, sedimentat in ordine istoric n mitologiile pred a


c,, protodac, dac i daco-roman. Ceea ce ne intereseaz in acest capitol
etro- spectiv este nainte de toate s surprindem, n linii mari, rdcinile gindirii mitice, direcia evolu iei si a sensului acestei gindiri mitice, in succesiunea i continuitatea mitologiilor ancestrale, piu chiar in miezul mitologiei
romne.
Liniile directoare i sensul lor vor putea fi recunoscute i nelese- in
dialectica lor istoric, oricit de simple sau sofisticate ai* putea s par la
prima luare de contact cu realitatea lor spiritual.
Bibliografia mitologiilor ancestrale r alctuit n majoritatea ei din
nenumrate referate antropologice, arheologice i etnologice de materiale de
teren, nu totdeauna valorificate, ca i din studii pariale i monografii
problematice de istoria i filozofia culturii. Expuneri uneori prea sintetice se
gsesc in marile lucrri de istorie naional (A. D. Xenopol, Nicolae Iorga,
Constantin C. Giurescu, tratatul de Istoria Romniei din 1960),. ca si in
albume i atlase arheologice i istorice. Dar se mai gsesc i iu unele lucrri
de istorie literaturizat care fac oper concomitent de difuzare i
culturalizare tiinific a rezultatelor arheologiei i istoriei vechi- autohtone.
MITOLOGIA PREDAC
I. Ipoteze i interpolri antropologice i arheologice. nainte de a trece
la' studiul mitologiei predace se impun dou precizri: 1) primele njghebri
magico-mitologice apar in perioada pietrei cioplite, cu precdere n neolitic,
ceea ce ne face s coborim cercetarea noastr mult n preistoria Daciei; 2)
aceste njghebri magico-mi tologice nu sint unitare sub raportul concepiei
i viziunii lor desprevia i lume, ceea ce nseamn c in realitate este vorba
de mai multe mitologii predace (cam atitea cito grupuri umane rzlee ncep
s se constituie in aceast perioad in gini, clanuri i triburi). Noi ne-arn
propus s gsim numitorul comun al tuturor acestor mitologii predace, din
dou motive: intii pentru a constata ce le poate uni sub raportul concepiei i
viziunii premagico-mitice i apoi pentru a urmri ce preia, dezvolt i
supravieuiete in mitologia dac in faza ei de organizare plenar.
n aceste condiii am mers pe urmele arheologilor, pin in zorile
antropogenezei pe teritoriul Daciei preistorice, extinzi ud cercetarea noastr
mitologic pin la ntunecata perioad paleolitie.
Se nelege c imersiunea noastr in preistoria Daciei urmrete s
descopere sursele primare ale mitologiei dace fi prin aceasta ale mitologici
romne. Ne dm seama c nu ne putem bizui pe prea multe documente, i
acelea incerte, probabile i obscure, pe care va trebui s le coroborm cu
ipoteze de lucru i interpolri reclamate de logica intrinsec a lucrurilor.
Deci prin mitologia predac nelegem citeva sisteme de prerituri i
premituri care s-au dezvoltat pe teritoriul Daciei preistorice (incepind
aproximativ cu zece milenii i.e.n. pin in mileniul al doilea i.e.n.) in viaa
spiritual a grupelor umane nedefinite etnic, ins identificate prin orizonturile lor antropologice i culturile lor arheologice.
n aceast lung perioad preistoric, de la apariia omului pe teritoriul
Daciei pin la cristalizarea comunitilor tribale de tip etnic, se formeaz o

comuniunc de gndire mitic relativ unitar, in care se ntrevd clar


nceputurile mitologiei predace in structura ei dialectic. Aa se explic
faptul c le-am dat acestor mitologii un nume global datorit fondului lor
ecologic cultural fi tendinelor interne fi externe de a se contopi ntr-o
viitoare mitologie dac.
Pentru paleoliticul inferior cunoatem urmele unei culturi de prund, pe
valea Dirjovului i a Dimbovnicului: tehnica rudimentar a uneltelor
descoperite (toporae de min). Palcofauna i paleoflora mediului ambiant al
acestor descoperiri nu ne fac s cunoatem prea mult din viaa spiritual a
lui Homo sapiensf ci numai s o presupunem, prin comparaie cu alte culturi
de prund.
84
Arheologii nclin s susin c n esena ei cultura de prund se
datore.te reprezentrilor speciei hotno: Uomo sapiens care alctuiesc
primele comuniti primitive, de tipul aproximativ al cetelor de neam care
triau din culesul n natur i vititoarea prin hituire i capcane. n aceast
vreme este domesticit focul, ncep munca organizat n comun i limbajul
rudimentar.
Pentru paleoliticul mijlociu au fost descoperite peteri neamenajate, cu
urme de oase de urs ; aezri de tip mu stor ian, peteri parial amenajate .i
rsamenajate, care au coninut urme de oase umane aparinind tipului Homo
neanderthalensis. Din petera Ohaba-Ponor s-au degajat o vatr nalt,
unelte de silex i dltife. n petera Baia de Fier s-uu descoperit urme de
locuire stabil. Locuirea in peteri este secondat de locuirea sub stnci
oblice| ce pot apra natural de intemperii. n limbajul medieval, in Oltenia
asemenea relicte adposturi sub stnci oblice, care mai supravieuiau in
secolul al XlX-lea se numeau pietre colibate, iar in Banat (zona Porile de
Fier) potcapine K Dar sint folosite i terasele mpdurite pentru locuire.
Locuirea in adposturile naturale presupune o stabilitate aproximativ a
grupelor umane legat de pescuitul in apele de munte i vintoarea n
pdurile montane. Pescuitul i vintoarea au germinat superstiii i credine
forele ce ajut la obinerea mai lesnicioas a hranei.
Pchiru paleoliticul superior se descoper aezri temporare de tip
aurfenacian, de asemeni in peteri i chiar n aci liber. n petera de la
Cioclovina (Transilvania) i in petera La A da m Tirguor (Dobrogea) se
pare a fi locuit llomo sapiens fossilis. Spturile arheologice relev pentru
aceast perioad preistoric prezena mare a unor animale feroce : ursul,
leul i hiena (de peter), cu care omul a avut mult de luptat. Alturi de
cervidee (bourul, zimbrul, cerbul, capra) apar cabalinele (calul <\ asinul), pe
care oamenii le vinau pentru hran, piei i oase (de confecionat instrumente
de esut, spligi de os, pentru scos tuberculii sau rdcinile unor plante
comestibile, ferstraie de os din flci de animale cu deutiie puternic i
ascuit). Uneltele de silex se menin i se perfecioneaz datorit tehnicii
cioplirii lor bifaciale. Tot acum se produce o disociaie intre unelte : unele
rmin unelte propriu-zise, altele sint modificate iu arme.
Paralel s-au descoperit i aezri gravettiane n rsritul teritoriului Daciei.

n aceast perioad se creeaz locuine inici de tipul bordeiului i locuine


mari de tipul urei, cu vatra n mijloc. Locuinele mari au fost construite
probabil pentru numeroase familii matriarhale sau patriarhale.
Tot pentru paleoliticul superior arheologii au identificat arii largi de locuire
umane, urme de aezri in aer liber, de ateliere (de cuite i rzuitoare,
produse dup tehnica cioplirii lameiarc), ceea ce denot apariia
ndeletnicirilor specializate. Acum se ivesc practici magice i de art parietal
in unele caverne, probabil amenajate iu incinte sacre.
Sporadice manifestri de art magico-mitologic se ntrevd n petera
Lapo : o figurin de piatr",pictur rupestr, i mulaj aproximativ de un cal,
in petera Cciulafi; semne : soare, brad, min in petera Gura Chindiei i o
gravur rupestr la Cioclovina.
n aceast perioad se formeaz comportamente magico-mitologice in
legtur cu culesul in natur, vintoarea, domesticirea i creterea animalelor.
85
S-au descoperit i caverne care au fost folosite ca locuri de refugiu iu faa
intemperiilor violente i a marilor slbticiuni saurione. Intemperiile i
saurienii intr mai apoi iu paleofolclorul mitic dac i supravieuiesc prin
acesta pin in era noastr in folclorul mitic romn. Reprezentanii acestor
montri teriomorfi au cptat la romni numele generic de balauri.
C. S. Nicolaescu-Plopor treci* in revist- primele nsilri ale unei viei
spirituale in paleoliticul superior. n aceast perioad gindhrea ncepe a se
mbogi cu noiuni abstracte. Si* dezvolt o viat spiritual, oglindit in
primele manifestri dc art : desene, gravuri >i picturi [rupestre], precum i
sculpturi in os corn i filde i figurine modelate in lut near.se sau arse. Unele
din aceste manifestri stau iu legtur cu magia viuto- reasc; figurinele
reprezentnd femei documenteaz i ele nceput urile gintei materne. O
figurin primitiv, cioplit in piatr, cunoatem de la ].apo. Apar astfel
primele manifestri primitive ale credinelor religioase, in care, datorit
nivelului inc rudimentar al forelor dc producie i al relaiilor sociale, atit
lumea extern, cit i nsi societatea omeneasc se reflectau intr-un chip
fantastic, in gindirca oamenilor, sul) forma unor reprezentri magice i a
convingerii c intre diferite gini i anumite animale sau plante ar exista
legturi dc rudenie i o anumit solidaritate (totemismul).0 practic magic
in legtur cu procesul produciei vintoieti s-a intilnit i Ui noi, n aezarea
de la Buda; acolo, pe o nlime care domin valea Bistriei pin la orizont,
viutorii depuneau picioarele de bour retezate i oase de ren. Intr-o proporie
redus [punctul arheologic], Buda reprezint un loc de cult (...) poate in
credina c prin aceasta v- natul nu se va mpuina sau animalul se va lsa
prins 3.
n epoca epipaleolitic saujnezolitic pe teritoriul Daciei preistorice noi
orizonturi culturale relev noi forme de via economic mai evoluat.
Uneltele de munc se perfecioneaz. Arcul si sgeile iau locul mciucilor.
Apar instrumente agricole, probabil bul de semnat, sigur secerile i
rinifcle de min. Pescuitul folosete unelte noi. Se domesticete ciinele .i se

practic in continuare vintoarca prin hituial. Viaa de ceat depete


faza de promiscuitate sexual. ncep legturi stabile intre femei i brbai,
care alct uiesc perechi de via. Se creeaz necropole iu care se nhumeaz
numai craniile, dup rituri ce in de un animism inc imprecis. Acest tip dc
nhumare continu mult timp in epoca neolitic. O intil- nim si n necropola
de la Cernavod, cultura Hanvangia.
Pe o falang dc ecvideu, descoperit Li Cuina Turcului, in defileul Porile
de Fier. se ntrezrete incizat o reprezentare antropomorf geome- trizat
ce ar putea aduce cu imaginea unei fpturi mitici* primare cpipaleo- litice,
cultura romancllo-azilian.
Nu tim precis eind i in ce fel a nceput perioada neolitic. n orice caz
modul de via predominant a fost creterea animalelor i cult ivarea
pmintului. Arheologii i istoricii au ajuns la consensul unanim c neoliticul
ncepe in Dada preistoric din mileniul al IV-lea i.e.n. i culmineaz cu
civilizaia gentilico-matriarhal. Neoliticul a fost desprit in patru etape,
ultima durnd pin in mileniul II .e.u.
Sub raport, material ueoliticul continu epipaleoliticul sau inezoliti- cul cu
scdentarizarca aezrilor, apariia construciilor stabile, ocupaiile i
nceputurile de meserii legate de metalurgia local, a aramei i a aurului.
Tehnica agrar se dezvolt, apare un modest inventar agricol, ncepe ceea ce
se va numi dc etnologi zootehnia transhumant.
Societatea ncepe s fie organizat ierarhic condus de btrim au de
cpetenii militare. Acum se organizeaz seferia. nsemnele ci sint sctpireJt de
piatr terminate cu un cap de cal. Sub raport spiritual, culturile neolitice de
pe teritoriul Daciei preistorice se deosebesc suficient pentru a ntrezri in ele
note deosebite, simboluri magico-mitologice difereniate. Aa reiese din
analiza culturilor : Rast, Vdastra, Boian, Hanwngia, Siilcua, Gumeinia .i
mai ales Cucuteni (cu cele patru faze ale ei). Se creeaz amulete, talismane,
altare, zei de lut, idoli feminini, steatopigiti, tatuai (acefali, microcefali sau
bicefali), cu corpuri ngemnate, urne antropomorfe. Arheologii menioneaz
mereu cultul fecunditii i fertilitii in legtur cu complexele : Cri, al
ceramicii liniare, Yinta-Turda etc.). nhumrile se fac cu ocru, in poziie
chircit,cu palmele ridicate in dreptul feei, nhumri eu un inventar funerar
simplu. Unele cranii au urme de trepanaie, socot it ritual. Ritul funerar la
triburile indigenilor din zona Cucuteni este nhumarea magic. Nu tim
concret nici pin in prezent in ce consta acest soi de nhumare ! Tot in
neolitic ncep s se practice sacrificii pentru vintoarc, creterea animalelor
i creterea plantelor; iutii sacrificii vegetale, apoi animale i n cele din urm
chiar umane. Obiectele de podoab sint impresionant dc frumoase (piepteni,
coliere de mrgele <! lut pictate, brri etc.). Ceramica pictat de
Cucuteni atinge morfologic i cromatic maximum de perfeciune posibil in
acea vreme. Motivele decorative promoveaz un simbolism inspirat din
mediul ambiant (plante locale, iar dintre arbori: bradul); animale bipede i
cvadrupede <lei, tigri, antilope etc.) i motive cereti (soarele, luna i
steaua).
2. Premituri totemice i prerituri tnbuistiee. Mitolojjii tribale. Revoluia

neolitic, atit de comentat, nu a fost numai una material, ci i una


spiritual. Cultura neolitic culmineaz intr-o mitologie ani- m ist in plin
evoluie prerilual.
Toate acestea pc plan spiritual ndreptesc fr reticene preconizarea unei
extrem de variate mitologii predace, difuz n tot atitea variante probabile
cite clanuri, fratrii sau triburi indigene s-au format pe teritoriul Daciei
preistorice i au dus o via relativ difereniat, dc la trib la trib.
Din sinteza critic a documentelor preistorice pe care le-am menionat
mai sus reiese c t riburile predace care au intrat mai trziu in etno- geneza
dac posedau un sistem de premituri totemice i prerituri tabuistice care ne
ndreptesc s discutm despre o mitologie predac.
n ultima vreme conceptele de totem i totemism au fost combtute
vehement i repudiate ca inoperante iu istoria culturii. CI. Levi-Strauss le
consider speculaii tiinifice, pentru c exprim varieti impresionante
de fapte, de relaii i instituii care duc uneori la confuzii de ordin semantic,
logic i etnologic. Cu toat aceast repudiere, CI. L^vi-Strauss nu s-a sfiit s
recurg la serviciile totemismului pentru a descoperi o clasificare totemic
a cunotinelor oamenilor slbatici, clasificare care echivaleaz n precizie i
logicitato cu o clasificare tiinific 4.
Ideile de totem i totemism, de tabu i tabuism sint concepte corelare
care deocamdat definesc i explic aproximativ* unele activiti spirituale
ce nu pot fi cugetate altfel.
Conceptele de totem i totemism, tabu i tabuism nu sint insolubile in
esena lor logic i epistemologic. Pentru a le nelege i valorifica mitologic
trebuie luate in consideraie particularitile lor dialectice: polimorfismul,
poliglotia i polivalena istorico-cultural.
87
Materialele referitoare la aceste concepte au fost culese accidental. Kle nu
snt aberante nici privite din perspectiva logicii formale aristotelice i
epistemologiei baconieno decit, poate, raportate la prejudecile profesionale
ale unor etnologi care le-au folosit ca elemente auxiliare in sistemele lor de
gindire tiinific. n realitate sint produsele unei logici disimulate de
imaginaia difluent si ale unor ecuaii epistemologice particulare, cu mai
multe necunoscute, situaie care nu poate fi rezolvat simplist, unilateral i
accidental.indiferent de natura sistemului de cugetare tiinific care recurge
la ele. Toate judecile intransigente emise in legtur cu totemul i
totemismul nu au pornit de la premise la concluzii, ci invers. S-a definit ini ii
totemismul i apoi s-a cutat s se introduc in structura logic a definiiei
lui tocmai ceea ce trebuia definit. Astfel totemul a devenit cnd o tautologie
logic, cind o emblem simbolic, cind o icoana, formal, cind o imagerie
primar, cind un vid ideativ etc. Conceptul de totem e ceva mai mult decit
fiecare definiie luat in parte sau decit toate luate n ansamblu. !Noi nu ne
gindim la o definiie conjectural, ci la una genetic-evcnimenial care nu
trebuie s sc;tpe semnificaia dialectic a coninutului. Totemul e o form de
cunoatere intuitic-naiv a realitii concrete; o cunoatere pse udo-obiectiv
de tipul fabulaiei, din care face parte integrant chiar i subiectul

cunosctor. Pentru noi, totemul i totemismul explic interrelaia om-natur


i om-comunitate material, comunitate spiritual gentilico-tribal. El este o
paraexplicaie, dublat de o implicaie, in sine i pentru sine. Expresia
simbolic posed un supranume (epitet sacru, apelativ tabuistic) dat unui
obiect, fpturi, familii, comuniti sociale i chiar populaii. Cnd supranumele
se transform in nume atunci totemul devine o entitate sacr, pe tema
creia se brodeaz un mit i se constituie un rit.
n aspectele lui stadial-istorice, totemul se relev deci drept o categorie
gnoseologic, magico-mitic, de tipul prcmitului i al profitului.
Faptul c totemul este indisolubil legat de cosmogeografia locului, de
speciile vegetale i animale (considerate utile sau inutile), nu infirm
protosacralitatea lui, ipoteza esenei lui gnoseologice i axiologice. Iar
totemismul nu este o simpl teorie funcional a unui sistem de totemuri, ci
ceva mai mult, o cunoatere antropologic global, proprie gintei, clanului,
fratriei, tribului.
n totem i totemism se strvd deci concepia i viziunea despre via i
lume proprii mitologiei animiste, pe care din aceste motive o numim :
mitologie totemic. Materialele i interpretrile multiple despre
/otemtsww/prafac ne dezvluie, direct sau indirect, unele totemuri incipiente,
altele excipiente; unele incomplete, altele dezagregate; unele estompa te i
altele bine conturate. n aceste condiii, mitologia totemic predac se bizuie
att pe referine generale sau pariale, cit i pe interpolri rezultate din
efectul ipotezelor de lucru, care la rindui lor avanseaz rezultatele unor
analize semiotic-contextuale ale materialelor de teren, muzeu i arhiv.
n structura societii promovate de populaiile indigene din Dacia
preistoric proprii epocilor neolitic, a bronzului i fierului, socotim c intr,
conform analizei comparativ-istorice, unitile sociale cunoscute de altfel i
in Europa sud-estic. i n cazul populaiilor de pe teritoriul carpatic al Daciei,
ginta, clanul, fratria, tribul, in msur mai mic sau mai mare, sint
purttoarele unei premitologii indigene. Ctre aceast constatare ne duce
prezena in inventarul arheologic local a descoperirii unor obiecte, embleme
i figurri, presupuse a fi totemice. i, in funcie de
88
toate aceste presupuneri, ca un coronament al lor, descoperirea unor pre
mituri i prerituri totemic, n parte discutabile.
Pentru a sesiza in ansamblul lui sistemul de totemuri ce ar fi putut sbt la
baza concepiei magico-mitologioe predace, ne propunem: 1) sa ncercm s
nlocuim inventarul pieselor totemice deja cunoscute i al celor socotite
probabile; 2) s cutm in aceste piese de inventar s surprindem corelaia
virtual sau real ce eventual ar alctui o familie de totemuri; 3) s analizm
aceast familie de totemuri pentru a descoperi astfel structura unui sistem
de totemuri predace; i 4) s schim ce s-a pstrat din acesf sistem de
totemuri sub form de relicte etnografice i reminiscene folclorice i de art
popular intr-o mitologie dac i daco-roman i eventual n mitologia
romn.
Printre totemurile atestate direct sau indirect de sursele de documentare

tiinific menionate, apoi de cele sugerate de ecologia cultural carpatic,


ca i de reprezentrile mitice ale acestei ecologii, se ntrevd unele totemuri
susinute de figurri megalitice, de obiecte sacre, de figurine i nsemne
rituale, de amulete i talismaue.
3. Fitototemuri. n ordine istoric aceste atestri se refer inti la
sistemul fitoternurilor, apoi la sistemul soototemurilor i n cele din urm la
astrototemuri.
ntr-o sintez parial de mitologie romn intitulat Coloana cerului am
prezentat aspectele particulare ale mitologiei botanice pe teritoriul Daciei
preromane, romane i romne feudale 6. Cu aceast ocazie am analizat n
ce const totemismul botanic, in general, i totemismul arbo- ricol, iu
special. Am susinut atunci c totemismul arboricol este un aspect inedit al
complexului animologic relativ la cultura general uman de tip gentilic,
proprie comunei primitive.
n procesul domesticirii unor arbori slbatici, localnicii au urmrit
ndeosebi calitile arboricole reale, la care au adugat alte caliti prezumtive, deziderative sau fanteziste : de reprezentare vegetal a mior fore
suprauaturale, de creaie mitopcic. d* rudenie de rang vegetai cu omul, de
simbolism magico-vegetal etc. Din transgresarea calitilor prezumtive,
deziderative sau fanteziste se elaboreaz conceptele de arbore totem
(integral i parial). n esena lui, arborele totem parial se refer la
clementele constitutive ale arborelui cu valene totemice pariale (trunchiuri,
rdcini, frunze, flori, fructe etc.).
Piu in prezent nu posedm suficiente documente pentru a trece in
revist majoritatea totemurilor arboricole integrale sau pariale de pe
teritoriul Daciei primitive, ins datorit descoperirilor arheologice bogate,
provenite clin spturi efectuate recent, putem presupune c clin fondul
arboricol carpatic o bun parte din speciile locale au generat totemuri
arboricole predace.
ntre fitototcmurilc ce reflect flora Daciei preistorice avem in vedere
plantele slbatice, domestice i fantastice (mtrguna, rodul pmn- tului
etc.). Fitototemurile slbatice i domestice se integreaz in mediul ambiant
carpatic, cele prezumtive, deziderative sau fantastice sint inadecvate
mediului, reznltate din impacturi cu superstiiile i credinele analoage unor
popoare migratoare clin preistoric?.
Din seria arborilor totemici recrutai din flora carpatic, provenii din
arbori sacri de origine preistoric ar putea fi considerai : bradul, stejarul,
plopul, salcia, alunul deoarece acetia au pstrat in superstiiile,
datinile i tradiiile poporului romn urme care le atest un trecut memorabil.
Ne oprim cu precdere la brad, deoarece acesta prilejuiete cel mai
frecvent i mai semnificativ totem arboricol, integral sau parial, iu epoca
neolitica, a bronzului i chiar a fierului.
Totemul arl>oricol integral al bradului a fost redat sub variate forme
artistice in materialele arheologice, in inciziile sau picturile parietale ale unor
peteri din Carpai i Dobrogea, pe figurine, in amulete sau talis- mane i in
unele tampil ri descoperite pe fragmente sau cioburi de vase sau piese

nedefinite funcional.
Imaginea bradului ca totem la unele triburi primitive autohtone se
intilnetc in neolitic i tatuat pe corpul uman reprezentat de unele figurine.
Ctre aceast constatare ne duc descoperirile relativ recente ale unor
ideograme premitice pe figurine ce aparin mai multor culturi arheologice :
cultura Hamangia, cultura Boian, cultura Gumelnia, cultura Cu- cuteni etc.
Pentru cultura Hamangia ntilnim ideograma bradului in chip de lamda pe o
cup de lut ars; pentru culturile Boian i Gumelnia ntilnim imaginea incizat
sau desenat a bradului pe resturi ceramice, vag definite funcional; pentru
cultura Cucuteni A, ntilnim o figurin de lut ars, descoperit la Kuginoasa, e\\
figurarea geomelrizat a bradului lnlregT pe pntece i piept etc.
Dar totemul bradului poate fi descoperit i reprezentat, sub form
parial, de o rmuric de brad, frunz de brad etc. Ceramica daco-getic ritual preia aceast reprezentare fitototemic i o transsimboUzeaz n
produsele ei funerare cu motivul rmuricii de brad incizate in interiorul
raselor de cult sau in exterior (al unei c ui de lut descoperit la Ceteni
Arge). Cu rmuric de brad in min este reprezentat, ceva mai tirziu, n
mitologia trac, zeia Bendis, care corespunde n mitologia greac antic,
trzie zeiei Artemis.
Iu imaginaia mitopeic a predacilor bradul capt mai multe valene
simbolice: de reprezentat al lmnii vegetale carpatice, de expresie plastic a
puterii mirifice a vegetaiei i mai apoi a dai monologici vegetale ; de simbol
al relaiilor i comuniunii omului cu lumea vegetal; de blazon al economiei
domestice de grup social (gint i trib); de transsinibol al exogamiei
comunitare.
Totemismul arboricol al bradului la predaci pune premisele cultului
arborilor sacri i al dendrolatriei, care vor lua mai apoi, in perioada dac,
forme plenare in concepia i viziunea dacilor propriu-zii. Conceptul*
structura i analiza semiotic a toteraismului arboricol al bradului trebuie
considerate ea reflex teoretic al stadiului complexului animologic din caro
face parte arborele-totem.
In structura ei primar, figurarea bradului capt n concepia i viziunea
initopeie a dacilor fantasma arborelui cosmogonic in Carpai (asupra acestui
aspect genuin preistoric al mitologiei romne vom insista in capitolul
consacrat cosmogoniei mitice la romni), care strbate cerurile cu coroana
lui plin de atri i fpturi miraculoase; sub coroana lui protejeaz ginta sau
tribul, cu eroii lor civilizatori sau salvatori i sub rdcinile lui adpostete o
lume subteran, a demonilor, uedefinit ca atare. Arborele cosmic, bradul,
este inc din neolitic suportul ideativ al unei mitologii fitozoologice
particulare in regiunea noastr istorico-cultu- ral, sud-estul Europei.
\. Zoototeinuri. Cea de-a doua categorie de totemuri care releva elemente
i aspecte do mitologie totemicii este de ordin zoomorf. In general zoo
totemurile l totemurile particulare animaliere au fost sesizate, direct sau
indirect, de istorici (Istoria romnilor, Istoria civilizaiei autohtone, Istoria
culturii), in lucrri de arheologie preistoric i n lucrrile noastre de etnologic
mitologic parial {Figurarea numii n ornamenlica popular romn ;

Mtile populare; Caii fantastici in medicina popular etc.).


Dei studiul elementelor si aspectelor zoototemismului se bucur de o
literatur mai bogat, unii din istoricii mitologiei acestei perioade combat,
alii consemneaz cu pruden i alii atest prezena totemurilor zoomorfe
la produci. Din prima categorie face parte, printre alii, i Al. Nour, care
susine : se pare c animalele-totem nu au existat niciodat iu credinele
religioase ale btinailor notri, intrucit ei, ca popor de concepie uranian,
au adorat de foarte timpuriu forele nat unt le care puteau sta in direct
legtur cu viaa lor simpl de muncitori ai pumin- tului*'. Aceast atitudine
ipotetic este infirmat de acelai autor intr-o alt lucrare, in care susine
posibilitatea ca ,,unele animale s fie considerate totemuri pe care
credincioii s le sacrifice cu scopul de a se mprti din divinitatea lor.
Din categoria lucrrilor care consemneaz prezena totemurilor zoomorfe
i a supravieuirilor lor ca relicte etnologice fac parte cele consacrate
mtilor populare. ntr-o asemenea lucrare, noi aualizind structura istoric a
mtilor primitive pe teritoriul Daciei am susinut c travestirea (...) inea de
vechi credine i simboluri (totemice) sau de reprezentri plastice ale unei
soolatrii locale. [i c] uuele jocuri sau ceremonii cu mti presupuse arhaice
au putut prefigura aspecte i forme dintr-uii eventual totemism local*.
i zoototemurile, ca i fitototemurilc, pot reflecta animale slbatice,
domestice i fantastice. Zoototemurile slbatice i domestice sint tipice n
perioada preistoric, pentru c reprezint modaliti biotopice din fauna
carpatic. n schimb, zoototemurile fantastice snt-atipice, pentru c nu sint
comune ntregului ev primitiv, ci se intlnesc ici i colo, n timpul si spaiul
carpatic : uncie provenind din fantazarea asupra zoototemurilor slbatice i
domestice i altele provenind din influenele, contaminrile i calculele
rezultate din impactul cu unele popoare migratoare pe teritoriul Daciei
preistorice.
n ultima sintez asupra istoriei comunei primitive pe teritoriul Romniei,
realizat de trecerea de la consemnarea cu pruden la atestarea prezenei
unor totemuri de animale slbatice, prioritatea este acordat bovideelor.
Ca animal sacru, daco-geii aveau bourul sau zimbrul, pe care-1 gsim ca
punct central pe nveliul de fier al unui scut aflat la Piatra Roie. Hourul era
un animal rspndit in pdurile Daciei i Traciei i se bucura, ca i taurul, iu
general, de o special cinstire religioas la daco-gei (dintr-un vechi simbol
totemic ). O tire pstrat iu Anthologia Palatina VI, p. 332 ne
informeaz c un corn de bour, mbrcat n aur, luat din tezaurele dacice, a
fost nchinat de Traian lui Zeus Cassios de ling Antioeliia \
Cercetrile de arheologie i paleontologie zoomitologic pe teritoriul
Daciei preistorice ne confirm prezena unor Iwgate seturi de figurine i
amulete de bovidee, ale cror explicaii converg spre interpretarea lor ca
totemuri i folosirea lor in prerituri, de cult domestic, de cult funerar
91
sau de cult al naturii. Iar cercetrile comparativ-istorico de paleontologie ne
relev folosirea figurrilor de bovidee n efigii integrale sau pariale? in
mti-cost urne sau mascoide, in protoaue i anse cu motive de coarner Sn

scopuri evident magico-mitologicc, ale cror sensuri s-au pierdut. Unele

transfigurri tirzii au promovat transeimbolisri mitice ce au supravieuit in


relictc etnografice i reminiscene folclorice piu n pragul secolului nostru.
Consemnat i atestat ulterior este i totemul lupului. Interpretind
meniunile lui Strabon asupra numelui etnic l dacilor, Mircea Eliade susine
c acesta este numele unui trib trac din Carpafi, datorit credinei c
membrii lui se aseamn lupilor, pentru c acioneaz violent ca si o hait de
lupi i pentru c aveau i capacitatea miraculoas de a se transforma ritual
n lupi. Numele tribului a fost ntrit de constituirea lui intr-o confrerie
secret de lupttori (un fel de Mnnerbiiude), caro se comporta n lupt ca o
hoard de carnasieri, posedai de ceea ce s-a numit mai apoi furor heroicus.
Nenumrate triburi cu nume de lupi sint atestate i in regiuni mai
ndeprtate (de Dacia),-ca in Spania (Loukenlioi i Lucenses), in Galaecia
celfcibcric, in Irlanda i Anglia. De altfel acest fenomen nu este limitat
numai la indo-europeni *.
Insignele sau emblemele totemice ale acestei confrerii erau mciuca i
stindardul n form de balaur cu cap de lup. Se nelege c la daci lupul juca
un rol important in ritualurile sacerdotale, ca. i n cele rz- boinice. Premiiul
totemului de lup poate fi omologat cu mitul zeilor rzboiului la traci:
Kandon, Daunus etc., adic cu strmoii mitici devenii mai apoi zei de
factur hjkomorf.
Totemul ursului este i el consemnat i atestat ca atare pentru rolul lui
semnificativ in viaa unor triburi trace. Din relatrile tirzii ale lui Porphyrus
reiese c Zalmoxe se trgea dintr-un trib care folosea totemul ursului.
Porphyrus susine chiar c numele lui Zalmoxe vine de la cuvintul trac
Zalmos, care nseamn piele, remint de piele. nebrid in termeuii greceti,
cojoc in termenii actuali. Comentariile cele mai recente la aceste relatri
sint in msur s justifice premiiul totemic al ursului la daci. Aceast
denumire consemnat de Porphyrus se acord cu o anecdot,
92
dup care, la naterea lui, o piele de urs a fost zvirlit pe Zalmoxe. uni*
oameni de tiin (Khode, Deubner, Kazarow etc.) au dedus din aceast
etimologie c Zalmoxe era la origine un zeu-urs 10 (Brengott. vezi Clemen,
Zalmoxis). Ipoteza a fost. reluat de Kevs Carpenter, care aaz pe zeul get

printre ali *sleeping bears\ Pentru aceasta Reys Carpenter fundeaz cultul
mitologic al lui Zalmoxis pe cultul ursului totemic la geto-daci. Zalmo i
pentru Reys Carpenter nseamn piele, iar olxis nseamn urs11. n aceast
interpretare, zeul dac transsimboliza un vechi simbol totemic trac al ursului
carpatic.
Printre zoototemurilc locale trebuie menionat i arpele, in forma lui
natural sau in aceea fantastic de balaur. arpele iu form natural a fost
sesizat ca simbol tribal pe scuturi i vase. Iar arpele fantastic, ca imagine
exacerbat serpentimorf, a fost considerat de arheologi, nc din Hallstatt,
iui animal simbolic al localnicilor din Carpai.
Primul dintre arheologii care a luat in consideraie problema animalelor
totemice i a tabuurilor corespunztoare a fost Yasile Prvan. In Idei i forme
istorice12, Vasile Prvan prezint totemismul i tabuismul ca fenomene
complementare ale religiozitii primitive, iar in Getica ncearc s explice
stindardul cu chip de balaur dacic ca signum de ordin totemic, motenit de
daci de la antecesori13.
Totemul arpelui supravieuiete in faza etnogenezei dacilor, n dou
variante : una de arpe celest, aerian, ca metamorfoz a unei diviniti
meteorologice ce reprezint fulgerul, i alta de arpe terestru, mai precis
subpd mintea ti, ca figurare teriomorf a forei ch tonice. Aii se explic, cum
vom vedea in partea consacrat mitologiei dace, c stindardul dac
motenete unele trsturi imprimate de totemul arpelui celest in contiina
mitologic a btinailor. Iar figurarea iconografic a Cavalerului trac
motenete n reprezentarea arborelui sacru ncolcit de un arpe trsturile
imprimate de totemul arpelui terestru. i chiar demonul pontic serpentiform
ilustrat plastic la Tomis motenete aceleai trsturi totemice ale arpelui
fantastic predac.
n scria presupuselor zoototemuri slbatice trebuie s menionm i pc cel
al cerbului. S-au descoperit pe teritoriul Romniei figurine zoomorfe care
nchipuie imaginea cerbului. Dintre legendele consemnate de scriitori greci
antici, poeii Pisandru i Pindar, istoricul Pherechidis, toi se refer la o
cerboaic de aur care apra gurile Dunrii. Dup aceast legend, socotit
geto-seitic, nimfa Taigeta, iubita lui Zeus, nchinase zeiei Ortaisa (un fel de
Artemid), n oraul Istria de la gurile Dunrii, o cerboaic eu coarnele de aur
ca s apere Delta14. Cerboaica cu coarnele de aur avea caliti excepionale,
fapt care determin pe regele Teseu al Atenei s porneasc la vintoarc.
Cerboaica aceasta din descrierile initografilor antici era probabil
reprezentarea totemic a regelui Deltei strvechi.
Peste totemul cerbului carpatic s-a suprapus mai tirziu, in epoca dac,
totemul cerbului celtic, care a ntrit imagologia totemic a primului.
Totemul calului nu trebuie uitat. l ntlnim ca emblem a cpeteniei, a
efului de trib, in sceptrul de piatr cu efigie de cap de cal i, probabil, in
sacrificiile animale, aduse nceputurilor cultului solar1*.
5. Astrototemuri. Dintre astrototemurile indigene preistorice ipenionm cu rezerve pe cel al soarelui i lunci. Dac aceste astrototemuri au
fost incluse in mitologia totemic predae/atunci se explic transsiin-

93
bolzarea in mitologia dac a imaginii lor antropomorfice i a cultului lor in
Carpaii Daciei preistorice.
Nu toate atestrile emblemelor totemice asupra fito-, zoo- i astrototemurilor predace se refer la embleme totemice care ar putea s le
corespund. Aceasta pentru c sint totemuri fr embleme i embleme
comune mai multor totemuri diferite.
Dintre emblemele totemice considerate ca atare redm dou specii :
unele figurative, care reproduc la modul nair-realist imaginea plantei. ,
animalului sau astrului toteraizat, i altele simbolice, care reproduc la modul '
eidetic semnificaia plantei, animalului i astrului de baz. Emblemele
totemice simbolice sint in general geometrice, cele alegorice sint iconice.
Din categoria emblemelor totemice figurative, cele arboricole sint mai
rspindite. Acestora le urmeaz, in ordine descrescind, emblemele totemice
zoomorfe. Iar din categoria emblemelor totemice astrale, mai rspindite sint
cele geometrice.
i. Tatuajul totemic. Descoperirile arheologice de pe teritoriul Romniei,
pentru epocile neolitic, a bronzului i a fierului ne confirm existena unui
tatuaj complex, in care predomin emblemele totemice. Toate aceste soiuri
de tatuaj au fost interpretate de istorici, de geografi i literai ai Greciei
antice i scriitori latini, pentru populaiile predace sau migratoare din Dacia
preistoric.
Din analiza comparativ-istoric i structural-funcional a acestui tatuaj
comunitar gentilic sau tribal se desprind cteva forme incipiente ale unui
sistem dr totemuri de clan i trib, devenite mai apoi, pentru autohtoni, bunuri
pr ornitologice.
n studiul Mtile populare am schiat in linii mari caracterul totemic al
tatuajului folosit in travestirile prosopoforice, militare i civile. Omul primitiv
se tatua, integral sau parial, pentru ca s se deghizeze magic, ca s-i
nsemne corpul cu embleme gentilico-tribale i ca s se mpodobeasc din
orgoliu sexual. Deghizarea lui prin tatuare se fcea in special din perioada
iniierii pn la maturitate. Spre deosebire de brbai, carcii tatuau ntregul
corp, femeile ii tatuau numai prile ce le scoteau n eviden gracihtatea:
pieptul, sinii, pubisul, fesele, coapsele i pulpele. Brbaii i tatuau ntregul
corp, mai des faa. Tatuajul feminin era in esena lui de ordin sexual; in
substana lui interveneau i elemente de ordin artistic. Brbaii se tatuau mai
ales pentru practicarea magiei medicale i rzboinice. n aceste ultime
cazuri, tatuajul era att de ncrcat, net fcea s dispar sub arabescurile lui
trsturile fizionomice. Uneori tatuajul se realiza prin inciziuni adinei In pielea
feii i a corpului, incepind din copilrie i durind pin la maturitate. Aceast
repetare an de an a taturii se termina printr-un fel de sculptur n piele.
Fiecare nsemn tatuai purta un nume i ndeplinea in economia ornamental
a tatuajului un anume rol ideogramic. Cine cunotea semnificaia deosebit a
motivelor astfel tatuate putea citi titlurile gentilico-tribale ale posesorilor,
geneologia lor totemic i preferinele personale. Tatuajul ca procedeu de
deghizare integral a corpului sau numai facial a fost transmis mai apoi n

alctuirea mtilor-costume, a mtilor de cap i a mtilor de fa prin


decal- chierea striat urii, scarificrilor i inciziunilor pielii1. Din cultura dac
se pot urmri resturi de tatuaj facial gravate pe cncmidc de argint aurite,
descoperite la Hagighiol, Constana.
Deci, in perioada primitiv tatuajul a fost un semn distinctiv intre clanuri
i in cadrul triburilor, intre straturile sociale incipiente din stirpele
94
dc neam. Ca semn al stirpei de neam era efectuat in timpul ceremoniilor de
iniiere (sexualii, marital, rzboinic) pentru a indica protecia totemic.
Tatuajul reprezenta, in majoritatea cazurilor, semnul profan al totemului i
semnul totemului sacralizat. n aceste dou cazuri, simbolismul tatuajului
desemna un mod de integrare in .i de identificare ou unitatea social in care
se crease, printr-o scriere criptic sau o transcriere ideogramic. Era un
instrument de comunicare profan sau sacr, o invocaie apotropaic sau
tropcic. n toate aceste cazuri grafia tatuajului red, la modul plastic, un
coninut magico-mitologic de consacrare potenial a unui rang, a unei fore,
a unui privilegiu.
Sub raportul coninutului, tatuajul masculin era heraldic i hieratic, cel
feminin era sexual i artistic. i n privina tehnicii tatuarii erau deosebiri
ntre tatuajul brbailor i femeilor. Tatuajul in punctur i in bumburi era
preferat de femei, cel in custur, in curele i sculptat, de brbai. La brbai
tatuajul ncadra simbolul totemic, la femei mbrca unele pri ale corpului
caro erau tabu, care trebuiau oarecum ascunse vzului brbailor.
Sistemul motivelor geometrice in tatuaj permitea o figurare mai stilizat.
Pentru elucidarea unor aspecte ale tatuajului sacru de tip totemic in Dacia
preistoric, ne vom opri ndeosebi la formele documentate arheologic,
cutind s subliniem dementele lor eseniale, care degaj structuri
mitologice.
n esena lui acest tatuaj totemic predac a fost formal un tatuaj simplu,
pictat sau incizat, i complex, cu incizuni abundente i umplute cu culoare.
Inciziunile abundente aveau un caracter criptic, cifrau n de embleme
totemice. n acest sens ne referim la tatuajul realizat din motive geometrice
aezate simetric pe umeri (cercuri concentrice), pe corp (linii in zig-zag
neregulat), pe abdomen (spirale), pe coapse i pulpe (liniatur nchis in
triunghiuri isoscele pentru a imita silueta sau ramura de brad), folosit in
compoziia figurinelor antropomorfe de lut (bust brbtesc, statuet
feminin) ce in de cultura Vintfa, de cultura YinCa-Turda, de cultura
Cucuteni A, de cultura Gumelnia A etc.
Eugen Coma i Octavian Rut prezint citeva figurine aparinind culturii
Vinca descoperite la Zorlenu Mare (judeul Cara-Severin), pe frunile crora
se ntrevede un tatuaj geometric, liniar, care dup toate probabilitile (...)
oglindete obicdul oamenilor din perioada (neolitic) de a se tatua pe
frunte17.
Vladimir Dumitrescu socotete c ornamente incizatc pe statuetde culturii
Cucuteni (faza A B) pot fi considerate mai degrab reprezentarea
tatuajului deeit indicarea costumului i printre emblemele de tatuat

consider i pe cele lsate de pecetde de lut ars, numite pintadere 1*.


Un aspect al tatuajului totemic nesesizat de arheologi este sublinierea
gurii cu gurde in sculpturile miniaturale de tip Gumdnia.
Se pare ins c tatuajul a durat destul de mult pe teritoriul rii noastre,
deoarece Intr-un mormint tumular de la Hagighiol (Dobrogea), aparinind
unui principe trac Cotys, datat in secolul al IV-lea i.e.n., Ion Andriccscu a
gsit, printre alte podoabe, un coif i dou cuemide (jambiere metalice) de
argint (...). Una din cnemide figureaz, in partea d superioar ce acoper
genunchiul, chipul unui itndr lupttor tatuat. n esena lui, tatuajul geometric
realizat din dungi aurite sau date cu bronz, contrastnd eu tenta fiorului
oxidat n negru, este cel mai splendid document [arheologic] ce il posedm
in prezent. Figura tinrului lupttor
tatuat dispare sub liniatura regulat a nsemnelor rituale ale tribului local 1#.
n tatuajul facial descoperit pe statuetele de la Gumelnia i cel de pe
chipul inrului lupttor figurat pe cnemida de la Hagighiol exist similitudini
de structura i funciune. n ambele cazuri snt inciziuni orizontale ce pornesc
de pe nas pe obraji. Aceast tehnic a tatuajului denot o continuitate de
ordin ritual in evoluia unor triburi carpatice nrudite prin simbolismul lor
totemic.
7.Tatuajul heraldic. Aceast form de tatuaj este menionat pentru
aceleai epoci de opere literare i istorice greceti antice referitoare la
populaiile de pe teritoriul Daciei, care completeaz astfel imaginea celor
relatate de arheologi. Ne referim in primul rind la tatuajul agatr- ilor, geilor,
tracilor i locuitorilor Istriei i n al doilea rind la tatuajul ilxrilor.
pompeius Mela susine c agatirii i tatueaz faa i mdularele, mai
mult sau mai puin, dup consideraia de care se bucur fiecare de pe urma
strmoilor si; de altfel toi au aceleai semne i ele snt de aa natur ncit
nu pot fi terse prin splare *. Artemidor din Daldis precizeaz : la traci
sint tatuai copiii nobili, iar la gei sclavii 21. Herodot. consider tatuajul
semnul neamului ales, cel netatuat fiind ora de rind 22. Dup Cleareh din
Solnoi nevestele sciilor au tatuat [punitiv] femeile trace (...). Femeile trace
care fuseser [astfel] batjocorite au ters [urma] nenorocirii lor intr-un fel
special, gravind desene i pe restul pielii, pentru ca semnul insultei i ruinii
(...) s tearg ocara prin (...) podoab 23. Strabon relateaz c toate
neamurile se tatueaz 24; Dion Chrvsostomos scrie c n Tracia femeile libere
[sint] pline de semne fcute cu fierul rou i care cu cit au mai multe semne
i mai variate, cu atita se arat a fi mai nobile 25; Plutarch c tracii (...) pn
astzi i tatueaz femeile, ca s-l rzbune pe Orfeu M; Porphyrios folosete
o meniune a lui Dio- nysophanes, c Zalmoxis a czut in raiinile hoilor i a
fast tatuat, cnd s-a fcut rscoala mpotriva lui Pitagora, care a fugit, si i-a
legat faa din pricina tatuajului 27. S-ar putea ins ca Zalmoxis s fi suferit,
mai ales. un tatuaj sacerdotal in perioada iniierii sau consacrrii lui
pitagoreice n coala tcerii, tehnic ritual folosit in Egipt, India pentru
consacrarea in sacerdoiu. Aristofan, la rindul lui, relateaz c locuitorii de
lingi Istm [Dunre] se tatueaz i se mbrac in veminte colorate 28; i c
atunci cind cineva mai mare la istrieni este numit cel alb, aceasta i se

spune iu mod ironic, ca i cum ar avea fruntea curat i alb, ceea ce trebuie
dimpotriv s se neleag c este tatuat 29.
n privina tatuajului punitiv la iliri, el era similar celui folosit la traci; iar la
scii tatuajul era aplicat la sclavi i numai punitiv la oamenii liberi.
Din toate aceste indicaii antice reiese c tatuajul se aplica pe fa i corp,
ntii ca semn de neam (gint sau trib), apoi ca semn de ales (categorie
social, cpetenie ete.) i numai rar ca podoab. Trecerea de la tatuajul t
mblematic de tip totemic la tatuajul genealogic (de cast sau categorie
social) i de la acesta la tatuajul ornamental se face treptat.
n corelaie cu familia de totemuri se gsesc totemurile presupuse ca
atare, consemnate parial sau atestate direct sau indirect de materialele
documentaro de care dispunem pin in prezent! Se poate susine c
alctuiesc familii dc totemuri, unitare i nchegate pentru fiecare trib!
no
S* degaj din analiza unei familii de totemuri o concepie magioo-mitolocomuna, care le d substrat spiritual, unitate de viziune cultural, expresie
plastica i aciune coordonat ?
Totemurile inventariate de noi posed o infrastructura ecologic bine
determinat in timp si >paiu de condiiile pedoclimatice locale. KIe aparin,
prin coninutul lor ideativ, morfologia i simbolul lor ecologici culturale
carpatice. Bradul i stejarul, plopul .i salcia caracterizeaz fitogonia
teritoriului Pociri preistorice, precum bourul, zimbrul, lupul si ursul, cerbul si
calul, arpele i uliul caracterizeaz zoogonia aceluiai
teritoriu.
ntre fitostnictura, zoostructura i astrostructura teritoriului Daciei
primitive exist o coresponden biogenetic perfect. Speciile respective se
sprijin unele pe altele si se completeaz reciproc. De aceea totemurile lor
sint corespunztoare, nu se contrazic, nu se exclud i nici nu se anuleaz.
reciproc. Dimpotriv, se completeaz unele pe altele i alctuiesc o unitate
organic bine nchegat, pe care o numim familia totemurilor predace. Ins
aceast familie de totemuri nu a fost ncremenit in formele ci genuine, ci a
evoluat, s-a dezvoltat in timp dup legile evoluiei oricrei forme de cultur.
Dinamismul familiei dc totemuri ni se dezvluie astzi in analiza
paleontologic a etapelor si stadiilor ci de dezvoltare ca embleme si nsemne
heraldice de ordin sacerdotal, militar, etnic.
Modul cura indigenii au conceput i reprezentat plastic pretote- miirilesi
din acestea arhetot cinurile ne face s cugetm la concepia magicomitologic unitar care le-a promovat. Totemurile inventariate de noi converg
ideativ, pentru c in preistorie sint subsumate acelorai categorii dialectice
ale gindirii mitice, i ceea ce este mai semnificativ, pentru c sc menin, in
iuterd penden stringent, chiar i in formele lor heraldice sau in cele
ulterior sofisticate in contactul cu cultura unor popoare migratoare ce au
strbtut teritoriul Daciei preistorice. Totemurile bti nai kr nu eliminat sau
au polarizat iu jurul lor totemurile migratorilor, a cror imagine a devenit
astfel iompozit, dar schiat pe aceleai elemente de ordin magieo-etiologic
local. Simbolismul totemurilor indigene a evoluat in parte iu heraldic i in

parte iu transsiiubolisni mitic la protodaci i chiar la daci. Evoluia a suferit


perturbri i crize dc dezvoltare cc privesc mai puin coninutul lor spiritual si
mai mult reprezentarea lor formal. iiK in aceast evoluie au rmas
suficiente puncte de reper pentru trecerea do la forme incipiente la
arhetipurile de totemuri locale, care au intrat apoi in mitologia dac drept
personificri mitice.
Paralel cu toleraismul se dezvolt tot mai multe elemente de mitologie a
morii. Apar noi rituri si reprezentri despre moarte.
..Reprezentrile despre lume i via ale omului neolitic corespund si ele
nivelului de dezvoltare a forelor si relaiilor de producie. In legtur cu
cultivarea plantelor i creterea animalelor domestice, al cror rol in
asigurarea hranei i a rezervelor dc hran era esenial, se rspindesc
anumite practici legale de cultul fecunditii i fertilitii. Se cristalizeaz lin
cc in ce mai clar anumite reprezentri cu pririre la ria i moarte. nc din
perioadele anterioare se formase reprezentarea primitiv despre presupus;
existen dubl a fiinei umane: corp material .i umbr. A.a se explic
faptul c in epoca neolitic apar si pe teritoriul Romniei, alturi de aezrile
comunitilor omeneti, adevrate cimitire, lcae ale celor mori. Un
asemenea cimitir a fost descoperit in ultimii ani la Cernavod, unde au fost
spate aproximativ iOO morminte de inhumare
97
i un altul intr-un otro\ din lacul Bniau (Vrsti). Pe alocuri ins se maf
ntilne.se inc i morminte izolate, de obicei in pr<*ajma locuinelor, sau
chiar sub ele, in apropierea vetrelor sau sub podine. Cultul fecunditii sau al
femeii-mame i-a gsit expresia iu numeroasele figurine antropo- morfe
feminine descoperite in toate culturile neolitice, unele avind trs- turi
relative destui de pronunateM 30.
ii. Scrierea |>ictojrnfie do la Trtriii. Nu putem ncheia conspectul
mitologiei pred ace fr a meniona o descoperire excepional in acest
domeniu, care aparine arheologiei romne: scrierea pictografic.
In 1961 N. Vlassa a descoperit in spturile arheologice ntreprinse n
satul Trtria (judeul Alba) trei tblie tir lut ars (teracot) care dup dnsul
fac parte integrant din strvechea ..cultur Turda, care cii tot atit de
strvechea cultur Yin&i alctuiete un complex cultural neolitic propriu sudestului Europei3I. Printr-un consens arheologic unanim s-a ajuns la concluzia
c tbliele aparin mileniului VII VI i.e.n.
Au fost excavate intr-o groap cu cenu alturi de cteva statu ete-id oii
i oase de om matur, dezmembrate i calcinate. Dou tblie
sintrectangulare (din care una prevzut cu un orificiu median) i o tbli
circular (cu orificiu lateral). Sint din lut ars, de dimensiuni mici : plcua
circulat cu diametrul de 6,6 cm i cele rectangulare, cea mai mic ueperforat. de o.To x4,l> cm, iar cea mai mare perforat, de 6,8x3,7 cm.
Prezint o structur prot oii ferat, un nceput de scriere pictografic, anterioar sau cel mult paralel, nu identic cu structura protolitcrat a plcuelor sumerienc.
Rezultatele investigaiei lui X. Vlassa au fost comentate de oamenii dc

tiin strini, care au ajuns cam la aceleai concluzii. E vorba de ciiva


cercettori maghiari: Ianos Makkay,Evzcn Xustupnv, iugoslavi: .fovan
Todorovie. americani : 8. Hood, David Whipp, sovietici: T. S. Passek. V. Titov,
Boris Perlov etc.

Tablou comparativ <lc semne plclngra- lice : TArti'iria. Djcmdet-Nasra, Creta


dup Boris Perlov.

98
Toi comentatorii au acceptat concluzia c plcuele do la Trtaria fac
parte <1 intr-un complex cultural cc ine atit de cultura Vinta, cit i, mai ales,
de cultura Turda.
IA nceputul secolului al XX-lca au fost descoperite in judeul Hunedoara
citeva vase cu nsemne pictografice care seamn cu scrierea picto- grafie
iradiat de cultura babilonian i ealdeaua 3*.
Concluziile trase de X. Ylnssa in studiile lui de cronologie strat italic i de
analiz a tblielor de lut au fost comentate de sumerologul Y. Titov, care
constat similitudini de structur pictografic.
Pentru coninutul lor inedit redm constatrile lui Y. Titov, dup
consemnrile lui Boris Perlov : 1) Tbliele de la Trtaria sint un fragment
diutr-un sistem de scriere larg rspindit, de origine local : 2) textul unei
tblie cnumr sase totemuri antice, care coincid cu manuscrisul din oraul
sumerian Djomdet-Xasra si de asemenea cu imprimrile ce apariin culturii
Kere; ,') semnele de pe aceast tbli trebuie citite in cerc, in sensul
contrar micrii acelor de ceasornic; 4) coninutul inscripiei (dac e citit in
sumerian) este ntrit de descoperirea n aceeai Trtrie a unui schelet
dezmembrat al unui brbat, ceea ee implic existena, la anticii tartarieni, a
unui ritual antropofagie; 5) numele zeului local .Vijir este identic cu numele
zeului sumerian TJsntu. Aceast tbli a fost tradus astfel: n (cea de-a)
patrusprezecea domnie pentru buzele (gura) zeului Sane CQ\ mai virstnic
dup ritual (este sau a fost) ars. Aces- ta-i al zecile. Atunci ce tinuicsc
totui tbliele de la Trtria ? Un rspuns precis nu exist deocamdat. Dar
este limpede c numai studierea ntregului complex al monumentelor

culturale Turda-Yinca (de care e legat i Trtaria) poate s ne apropie de


dezlegarea tainei celor trei tblie do lut 33.
Din descifrarea textelor de pe tblie rezult urmtoarele:
- Pe prima tbli dreptunghiular c nsemnat intruchiparesi simbolic a
doi api, intre dnii e aezat un spic. Poate c ntruchiparea unor api i a
unui spic a reprezentat simbolul bunstrii obtii, la baza creia se afla
ocupaia lor cu agricultura i creterea animalelor. Dar s-ar putea s
reprezinte i o scen de vintoare. dup cum credo X. Ylassa. E interesant c
un subiect de acelai fel se intilnete i pe tbliele sumeriene.
A doua tbli o mprit prin linii orizontale i verticale in sectoare im
prea mari. n fie-are sector sint zgiriate diferite imagini simbolice. Acestea nu
sint totemuri *
Orcul totemurilor sumeriene e cunoscut. i dac se compar desenele de
pe tblia noastr eu imagine: de pe vasul ritual, gsit in spturile, de la
Djemdet-Xasra. vom remarca din nou o coinciden izbitoare. Primul semn de
pe tblia sumerian e un animal, mai mult ca sigur un ied, al doilea
reprezint un scorpion, al treilea, dup toate probabilitile, un cap de om
sau de zeu, al patrulea simbolizeaz un pete, al cincilea o construcie, al
aselea o pasre. Astfel se poate presupune e pe tbli sint nsemnate
totemurile: ied, scorpion, demon, pote, ..adinc-moarte, o pasre.
Pc a treia tbli rotund sint scrise urmtoarele: XI X. KA. SA, rOULA. PI.
IDI.r. RARA T. ..(De ctre cele) patru conductoare*,) pentru chipul zeului
ane (,) cel mai iu virat (conductorii l-patriarhul- sacerdotu l-preotul
suprem*,) in virtutea adine ei nelepciuni*,) a fost sirs(,) linul.
99
<\* neles punte avea aceast inscripie? S-o comparm eu docil* meniul
I)j*mdet-Nasra pomenit nainte. In acela se afla lista celor mai nsemnate,
surori-preoesc, care erau n fruntea a patm grupe tribale. Poate c tot astfel
de preotese-conduetoarc s-au aflat si la Trlria. Dar mai exist si o alt
coinciden. n inscripia de la Trtria este pomenit zeul ane; ba mai mult,
numele zeului e reprezentat ntocmai ca la sumerieni. Judecind dup toate
acestea, tblia trtrian conine informaii scurte asupra ritualului uciderii
si arderii unui sacerdot, caro i-a svirit slujba intr-un anumit termen al
conducerii sale.
Ne ntrebm atunci cine au fost locuitorii strvechi ai Tartrieij care scriau
in sumerian, in mileniul V i.c.n., tind despre Sumcrul insii.i nu se
pomenete nc ?
Se impune de la sine o concluzie: inventatorii scrierii sumeriene au fost,
oricit ar fi de paradoxal, nu sumerienii, <4 locuitorii Balcanilor. Intr-adevr,
cum poate fi explicat altfel faptul c cea mai veche scriere din Sumer. datat
din mileniul IV i.c.n., a aprut cu totul pe neateptate i intr-o form
dezvoltat? Sumerienii (ea i babilonienii) au fost doar elevi buni, preiuind
scrierea pictografie de la popoarele balcanice si apoi dezvoltind-o iu scriere
cuneiform * *.
Janos Har mat ta, reputat arheolog, a ncercat si el s descifreze textul
tblielor respective. Pe baz comparativ, fiind vorba de semne pieto-

grafice similare, el ajunge s descifreze textul de pe tblia rectangular,


care in traducere romneasc ar nsemna : A lat lin fgduin zeului *
vase cu unguent, 10 (msuri) <1* orz, 10 cai, oraul Unu, iar textul <!
pe ceti de-a doua plcu ar fi: Fin (0 4*10 (msuri) zeului Palii 20
(msuri) regelui pontif; griu 00 4-2 (msuri/zeului Usmu/zeului/ Samo8'\
Textele traduse dac vor fi confirmate cuprind date impresionante i
anume: un nume de aezare, nume de zei, existena unui pontif. Este de pus
un semn de ntrebare iu legtur cu primul t\t, deoarece n perioada dat
spturile arheologice de la noi au scos Ia iveal numeroase oase de
animale, din diverse staiuni, dar pe ansamblu oasele de cai sint extrem de
puine (nc nu se tie dac sint le la cai domestici sau dela cai slbatici) i
de aceea este greu de admis ca intr-un astfel de text dac este l>cal
s se vorbeasc despre o ofrand ic 10 cai
Pentru mitologia predac tbliele <1<* la Trtria relev trei aspect?
mitice: l) tbliele perforate pot fi amulete (instrumente magico-milicc de tip
apotropaic ee se purtau atirnate la git jjentru a apra de boli i pericole) sau
taii umane (instrumente inagieo-mitice tropie e ce reprezint veneraia
purttorilor i faciliteaz comunicarea cu forele supranaturale). iar tblia
neperforat o scen iconic; 2) locul in care au fost descoperite groapa cu
cenu, cu illii i oasele calcinate remarc legtura loF cu ritul funerar
local, ceea nseamn c au fost piese de inventar funerar; 3) scrierea
pictografie folosit pe ele prezint dou tehnici grafice diferite: pe tblia
rectangular perforat o grafie figurai r-iinagi.stic (idem pe tableta
rectangular neperforat) i pe tblia circular perforat o grafie lin iaralfabetic, ceea ce vrea s iusemne dou etape ale scrierii locale, care reia
loaz dou fapte de credin mitic deosebite cronologic i implicit i de
coninut: 4) ceea ce provoac unele nedumeriri iu privina structurii grafice
este lipsa in grafia figurativ-imagis- tie i in aceea liniar-alfabetic a
geoinetrismului menadrospiralic, pe fondul pe care sint proiectate aceste
seri*ri.
Xeolitizarea mitologici predate impune sinteza datelor extrase din analiza
culturilor proprii epocii referitoare la figurinele animaliere sau umane ca
amulete, talismane sau idoli care ncep s defineasc anumite stri de
credin mitic : in riturile magia/-mitologice legate de cultul
PROTOINDO-EUROPENII

Ceif.'tt rnjutii ( trmt.ii r la mantii A frKtodcr Germani drnari*-\ Mit Gr


Pftvfhtti
Spanioli Caftit ni ProvtnaaH Francai Italian *-j
1L*J**ZL J
IUL,C W
IRANIAN
jANATOLIANh HttitS
i
1
- - --^ARMENIANAI
HELLEN

j ILIR
]+Atpatt
| TRAC 1
Protoindo-curoprnii. dup M. Webster.
pmfntului-mum (sacrificiile aduse p&mintului : copii, brbai, capete de
cornute, ngropate fio in incinta unei locuine, a unei aezri sau in afara
aezrii de tipul unui sat); n cultul morii (prin inhumaie. in poziii diferite,
cu miinile nclinate diferit, in necropole organizate pe categorii de nhumai
sau de incinerai-inhuinai); sau in formele incipiente ale cultului solar
(orientarea mormintelor spre rsrit).
La sjiritul neoliticului, in perioada de tranziie spre epoca bronzului,
intervine ptrunderea indo-europenilor pc teritoriul Dacici preistorice, in dou
valuri, care sub raport mitologic aduc cu ele o zestre cultural ce va intra in
patrimoniul protodac i al etnogenezei dace.
101
MITOLOGIA PHOTODAC&
1. Mi(|raia iudo-eurnpcan i popoarele prodnee. Ce ne ndreptete
si nu trecem direct de la schia mitologiei predace la aceea a mitologiei dacei
Un amnunt esenial : apariia, dezvoltarea i influena migrai ei indo-

europene. Aceast migraie reprezint o turnant mitologic in viaa


popoarelor indigene in Dacia preistoric, intrate in impact cu triburile indoeuropene in migraie. n relaiile reciproce social-istorice, lingvistice i
mitologice intervine o sintez cultural original.
Care sint cuceririle in domeniul vieii materiale in epoca bronzului, ce
antreneaz, in parte, pe cele spirituale? Culturile tribale vechi s-au extins pe
teritorii ce corespund, in viziune istoric retrospectiv, provinciilor principale
ale Daciei, hotrnicind in ansamblul lor viitorul teritoriu al Daciei preistorice,
al tracilor nord-dunreni : daco-geto-carpii. Epoca bronzului a fost dominat
de metalurgia bronzului, de unde de altfel ii vine si numele. Minereul de
aram, ca i cel de aur se cxtrgeau din abunden in Carpai. Prelucrarea lor
se fcea in iniei ateliere stabile sau do meseriai ambulani. Prelucrarea
bronzului nu exclude prelucrrile anterioare ale pietrei, lutului i lemnului. n
epoca bronzului incepe a doua diviziune a muncii : intre meseriai i
populaia agro-pastoral *.
Economia epocii, in ansamblul ei, se bazeaz ins pe producia agropastoral. n agricultur ptrund unelte de bronz (seceri, topoare de lupt de
tip tracic), spade late (Epureni), sbii nguste (Mateeti, Cli- nesti), clopoei
(Cioclovina), aplici (Mica-B ilior), pandantive (Ulmi- Luteni) etc.
Dar epoca bronzului este totodat i epoca aurului : ndeosebi pumnale de
halebarde (Perani), brri i inele (Turnu Mgurele, Srata- Monteoru),
cercei i coliere (Curtea ele Arge, Srata-Montooru), fa Ioni cu spirale
efectuat prin ciocnire au repousse (Ostrovul Mare), vas do aur cu minere
desprinse, efectuat tot prin ciocnire au repouss (Baia), brri eu panda
tiv (Cornel), brri cu volute spiraliee (Sacosu Mare), diadem (Galcu),
pectoral (Balaciu). n creterea animalelor ptrund tehnici noi de valorificare
a produselor pastoralo. Circulaia bunurilor capt un aviut deosebit, datorit
domesticirii i folosirii calului i inventrii carului, saniei si plutei. De la
primele licriri ale epocii bronzului, societatea se organizeaz pe cteva
principii: clin uniform i egalitar, cum este in epoca neolitic, devine
stratificat i ierarhic. Cpeteniile militare i religioase ncep s dein
puterea in comun, ntr-o organizare prestatal. Se ridic tot mai des aezri
fortificate de valuri de pmint i palisade, un fel de cetfi primitive pentru
adpostirea cpeteniilor militare si religioase ale autohtonilor. Armele
curente sint acum de fier 1 securile plate i duble, sbiile de tip dac,
pumnale cotite, virfuri de sulie, scuturi armate cu fier, coifuri etc.
109
Ceramica din epoca fierului este uneori canelat, alteori imprimat, n
general mai puin realizat decit in epoca bronzului. Paralel se ntlnesc i
produse ceramice artistice in care domin inciziuni cu decor geometrie.
Plastica zoomorf de ast dat figureaz sub form de amulete sau talismane. purttoare de noroc. ntre temele zoomorfe predominante se recunosc
ursul, lupul, cerbul, calul, oaia i porcul (mistreul). n aceast plastic
zoomorf intervin i elemente alogene rezultate din migraia unor popoare
europene.
n epoca bronzului apar morminte tumulare cu inventar care denot

funciuni ierarhice superioare in comunitatea tribal. n inventarul mormintelor, pe ling piese de aram se gsesc i de aur : unele de uz magi- coraitologic, altele de parad i altele eminamente funerare.
Cultul soarelui se dezvolt pn la dominarea celorlalte forme de cult, a
clementelor naturii. Soarele este inti alegorizat, apoi eroizat. Se creeaz o
incipient literatur oral in jurul puterii divine a soarelui care, cum vom
vedea, se va amplifica in etapa de separare a dacilor, ca traci nord-dunreni,
de tracii sud-dunreni, cam in secolul VI .e.n.
Paralel mitului croitorii soarelui se formeaz mitul Jfarii Treceri, al
sacrificiului uman, mitul ospului nemuririi, care iu mitologia dac vor
deveni mituri eseniale ale condiiei umane n cosmos i ale destinului divin
al omului, prin zeii, profeii i reformatorii daci : prin Zalmoxis, Deceneu,
marii pontifi i regii asociai la domnie cu marii pontifi.
Migraia indo-european care a nceput in perioada de tranziie de la
epoca neolitic la aceea a bronzului ptrunde pe teritoriul Daciei preistorice
la sfiritul mileniului IV, si nceputul mileniului III i.e.n. pe teritoriul Europei in
citeva valuri pastorale succesive (valul luvit, valul dorian, tracic i cimeriun i
valul creatorilor de amfore sferice), majoritatea venind din Asia Mic prin
strimtoarca Marmora, prin nordul Mrii Negre i prin uord-vcstul teritoriului
Dacici carpatice. Amestecul demografic i cultural intre btinai si triburile
pastorale indo-europene a fost iniial inevitabil violent. A urinat apoi o etap
<le convieuire i acculturaie reciproc i alta de restructurare etnic lent
i ndelungat, care in epoca fierului s-a ncheiat, prin celi, cu einogeneza
dac, cu formarea culturii daco-geilor i, implicit, cu mitogeneza dac.
2. Animismul i pnlitcismul indo-europenilor. Indo-curopenii aduc cu ei
un fond comun magico-mitologic relativ unitar care, n parte, a fo^t asimilat
i in fondul mitologic autohton dacic a. Noi ncercm s explicm prin unele
aspecte ale mitologiei indo-europene, intrate in impact cu mitologiile
triburilor autohtone, citeva aspecte semantice, altfel inexplicabile, ale
mitologiei dace i prin acestea i ale mitologiei daco-romane si deci implicit
ale mitologici romne.
Mitologia triburilor indo-europene a pendulat intre un - animism psihologic
i unul mitologic. Ponderea ins a czut pe animismul mitologic, de care
ineau unele cristalizri politeiste.
Parafrazindu-1 pe David Hume, putem spune e p ol i tei sinii 1 a fost
prima tentativ mitopeic, iar idolatria, eu personajele ei mitice, prima form
de cult mitologic. n centrul acestei mitologii indo-europene se aflau citeva
personaje mitice : demonii i zeii. Atit demonii, cit i zeii se refereau la cele
dou categorii de fenomene care obsedau pe omul preistorie : cerul i
pmtntul. Zeul Cerului sau Cerul Tat figura cerul ncrcat eu toate atributele
lui; Zeia Pmntului sau Pmtntul Mum figura pmintul cu toate atributele
lui. Zeul Cerului ntruchipa principiul masculin si al p103
mint ului principiul feminin1. Acest cuplu domina ntregul panteon indoeuropean. Din mpreunarea* secreta a Gerului si Pmlntului, adic din hirrogamia lor (.cp& vuo<), conform mitului primar, s-au creat cele mai multe

diviniti i demoni. Gerul i Pmntul devin prinii zeilor i ai oamenilor.


Acestor dou diviniti primordiale i generative le urmeaz, in ordinea
importanei, alte diviniti : un Zeu al Soarelui, care uneori se confund cu
Zeul Cerului : o Zeia a Lunii, care uneori se confund cu Zeia Muma a
Pminlului; un Zeu al Tunetului; un Zeu ilhyphalic al fertilitii vegetale
animale; un Zeu al zooculturii, al turmelor, pstorilor i drumurilor; i o Zei
a Aurorei.
ntre mitologia predac i mitologia triburilor indo-curopene in migraiC
eurasia tic se realizeaz o sintez mitologic local, ale crei trsturi
particulare ncercm s le expunem in mod succint, numai ca surse
preistorice ale mitologiei romne.
:i. Cultul soarelui. Cultul htri ni lor nelepi, ((rrontofrntrocruia.
Marea Zei. Cultul morilor se mai menine ca in neolitic, ritul funerar ins
se schimb radical. n epoca bronzului morii nu se mai nhumeaz, ei se
incinereaz. Ritul incinerrii este adus de indo-curopcni i prezentat ca o
consecin direct a cultului soarelui. Prin incinerare, sufletul trebuia s se
curee de toate impuritile corpului adunate intr-o via. Ritul de incinerare
marca ritul Marii Treceri in Lumea cealalt prin purificarea cu focul sacru
asemeni focului solar. Cultul soarelui era deci dublat in epoca bronzului de
cultul forului. Plastic, cultul solar se exprima prin al*gorii i simboluri, cum
ar fi cele alo: rarului solar, roii solare, prin disc, cerc i spiral solar,
figurine de psri solare ctc. in epoca bronzului. structura miturilor naturiste
ncepe s fie nlocuit de a miturilor artistice. Pe primul plan trece mitul
iconografic al soarelui i al unor prefigurri de diviniti autohtone, revificate
i transsimbolizate de divinitile aduse i sugerate de valurile migraiei indocuropene.
n mitologia protodac. paralel cu cultul soarelui se dezvolt in direct
legtur cu acesta un cult patriarhal, al printelui unei familii mari sau al
htrinilor nelepi care prezideaz moral destinul comunitii tribale (un fel
de gcrontolatrie solarizat). Ceea ce nu nseamn c iconografia i cultul
femeii, prin Zeia Pmlntului, cu atributele fecunditii i fertilitii au
disprut aparent, llolul mitologic al femeii a fost numai estompat de cel al
brbatului. Acum mitul femeii se asociaz cu noi atribute. marcate de acelai
cult i iul o-european. Nuditatea steatopifjist si tatuat a statuetelor i
idolilor feminini este nloc uit prin figurarea corpului acoperit cu veminte
bogat ornamentate si podoabe auxiliare. Exemplu : figurinele feminine de la
Cirna i Ostrovul Mare cu rochii in form de clopot, cu detalii ornamentale si
nsemne simbolice de tipul sigmei, spiralei, cercurilor co7icentrice } rozetei
solare etc. Aceste figurine au fost interpretate de unii istorici ai artei arhaice
locale ca anticipind clementele costumului rnesc la romni prin
costumaie inedit si podoabe asemeni. Iconografia brbatului rmine
aceeai ca n epoca anterioar : impune o imagine genealogic palriliniar i
patrihtcal, care se va menine si in epoca fierului. Cpeteniile militare i
religioase sint fraterne, iar regimul lor este tipic gerontofratrocratic, recrutat
fiind lin sfatul de btrni nelepi ai tribului 3.
Mitologia protodac este susinut probabil i de o literatur oral de tip

epic, care consemneaz marile fapte le arme si de credin in cpe


104
teniile asociate la conducerea triburilor. Milogogii i fctorii de mituri dein
un rol din ce n ce mai important in comunitatea tribal. Ku sint privii ea
impostori, nici ca barzi, ci drept profei, taumaturgi i zei. Din ki se
recruteaz pontifii tribali, care devin mai apoi cpetenii mitologice in statul
dac.
Peste sinteza fondului mitologic autohton cu fondul mitologic indoeuropean se suprapun un le infuen-e scitice rezultate din contacte de
vecinti i im pac te de convieuiri. Influenele se remarc uneori in cultul
Soarelui (care dc altfel era comun tuturor popoarelor in preistorie), in cultul
Marii Zeie (grupul statuar de bronz de la Neni), in taurobolii (ce iradiau din
Tauri.la), in cultul celor doi acolii divini (care acompaniai pe Marca Zei), in
cultul Leului (simbol astral), al arpelui (spirala), in sacrficii de animale (mai
ales cai) i sacrificii umane (prizonierii de rzboi).
Cu toate aceste influene scitice asupra unor superstiii si credine in
mitologia protodac, in familia le z*i geto-daci nu a ptruns nici un zeu
scitic4.

Idoli-colonnc. (lucuteni, dup M- Pctrescu- Dlmbovia.


MITOLOGIA DACA
I. Mitolo(|i(* sau rclijjip? Opinii, ipoteze, teorii, nnusliloze probabile.
n lungul proces de elaborare a mitologiilor ancestrale, mitologia dac
reprezint stadiul final al evoluiei normale, nainte de restructurarea ei
totala intr-o sinteza mitologic daco-roman. In forma ei plenar, mitologia
dac se nfieaz ca o oper epic original, unitar i reprezentativ
pentru ntreg sud-estul trac al Europei. n epoca fierului.
n legtur cu mitologia dac s-au purtat din secolul al XlX-lea discuii
contradictorii i uneori polemici: dac c vorba de mitologie sau religie; dac e
politeist sau monoteist (pur sau de tip herateist) ; dac e naturist sau
supranaturist; dac e iconic sau antonic; dac e complet (pe toate
laturile ei) sau incomplet (rmas intr-o faz nrdesvirit); dac poate fi
reconstituit (cu succes) in ntregime sau numai in unele aspecte particulare
ale ei?
Scepticismul pe care l-au manifestat unii crturari romni, printre care cel
mai surprinztor este al lui Lucian Blaga, care in 1943 susinea c nu se pot

reconstitui ca atare religiozitatea i mitologia getic din lipsa de informaii ce


ne stau la dispoziie, nu mai constituie in prezent un argument peremptoriu.
De atunci au aprut atitea studii ample pin in 1984 despre religiozitatea
dac, incit nu mai lipsete declfc o sintez global a lor, pentru a ne da
seama ce a nsemnat- in antichitate reforma mitologic produs;! in contiina
grecilor antici de opera lui Zalmoxis, care mai tirziu va fi reeditat in alte
condiii i alte forme in nord-vestul Imperiului roman de reforma mitologic a
druizilor.
Discuiile purtate n legtur cu mitologia dar pot constitui obiectul unei
lucrri impresionant de voluminoase, fr a se putea spune c ar epuiza
tema astfel abordat. n cele ce urmeaz, noi nu urmrim s reeditm tot ce
au spus naintaii notri despre mitologia dac, in ansamblul ci. No glndiin la
Gr. G. Tocilescu care in Dacia nainte de romani a consacrat o bun parte din
lucrare mitologiei geto-dace i statului teocratic geto-dac, lucrare care in
unele aspecte ale ei merit s fie reconsiderat. De asemenea ne gindim la
At. M. Mirienescu care in Gultul pgtn i cretin, conceput n patru volume (I.
srbtorile i datinile romane vechi; n. srbtorile cretine vechi i de azi cu
cultul si datinile lor; in. srbtorile romne pginc de azi cn cultul i datinile
lor i IV. elemente de mitologic daco-roman), din care nu a publicat decit
primul volum, in caro a incius un adaos, Noiuni despre mitologia dacic i
roman veche in Dacia, pledind pentru un stat aristocratic sacerdotal i un
substrat mitologic celto-greco-latin, trece n revist tot ce s-a scris in acest
domeniu pin la data publicrii lucrrii. A. D. Xenopol in Istoria romnilor din
Dacia Traian a consacrat un capitol Religiei i moravurilor. Religia
lui Zalmoxis, cmisidcrind ntreaga via a gcto-dacilor dominat:! dc religie
deci dc regimul de .stat teocratic. Nicolae Densuianu in Dacia preistoric a
urmrit cu tenacitate studiul mitologici pelasge considerate a se fi cristalizat
n Carpai i de aici difuzat in vetrele de via spiritual! ale Europei, cu unele
incluziuni pin in Asia. Reconsiderind stalul pclasg ca un stat teocratic i
mitologia pelasg ca o mitologie uranian, a susinut c pelasgii au fost
continuai de traci i tracii mai ales de ramura lor geto-dneii. Astfel mitologia
preistoric pelasg pune bazele spirituale ale mitologiei dace. Criticat global
de Vasile Prvan, Dacia preistoric i-a regsit ecou la tracologi si ceea ce
este mai semnificativ si audien li istoricii de profesie, care sint le acord c
din cauza puintii izvoarelor istorice Ia acea dat [cind a fost redactat
lucrarea] nu lipsesc uneori elemente de fantezie". Vasile Prvan. in Getica, o
protoistorie a Dariei, consacr istoriei religioase a geto-dacilor un subcapitol,
in capitolul III. Pilitura getic. n concepia istoric a Iui Vasile Prvan,
religia dac ..nil ari nimic din nebunia dionysiac thraco-phrygic&'\ Zeul
suprem slluiete in cer. Puterile in statul geto-dac sint separate, oca
politico-mi- litar dceen religioas. Descrie panteonul dac, credina in
nemurirea sufletului. Idealizarea religiei goto-dacicc nu e forat, ci reiese ea
atare din ntregul lui sistem de gindire istoric. Alexandru Xour ntreprinde un
studiu amplu despre Cultul lui Zalmoxc, mcrgnd pe urmele lui Vasile Prvan,
la care adaug unele datini i credine atribuite geto-dacilor.
Xicolae lorga in ffistoire des Roumains el de la Romnit orientale

schieaz o sintez inedit a zeilor, profeilor, eroilor i spiritelor rel, ea i a


artei si mitologici geto-dacilor.
Pea mai ampli lucrare de tipul monografiei istorice consacrat Religiei
geto-dacilor o redacteaz Ion I. Russu, n care susine c geto-ilacii fac parte
din marea familie a popoarelor geto-ariene. ntreprinde o critic filologic a
textelor clasice despre religia geto-dacilor, ca i o critic a exagerrilor
idealizare ale Iui Vasile Prvan, care a uitat c geto-dacii ..erau un popor le
rani i pstori trind in form apropiat de natur, fr art religioas.
Mire ea Kliade a republicat studiile incluse mai nainte in Iiferite reviste
de istoria religiilor, in De Zalmoxis Genghis Khan, in care a fcut analiza
termenului dac ca entonim, apoi a numelui i cultului lui Zalmoxis din
perspectiva universal a religiozitii i istoriei religiilor. A revenit asupra
religiei lac.c in Istoria credinelor si ideilor religioase, pstrind proporiile in
expunerea cultului lui Zalmoxis in raport ou religiozitatea contemporan
epocii n context universal.
Ceilali autori romni care au abordat unele aspecte ale mitologiei dace ii
voin meniona cind vom considera c este cazul. n ansamblul i, <le La
Getica lui Vasile Prvan pin la Istoria Romniei (voi. I, din 1960) si de la 1.1.
Russu pin la Mircca Eliade, am urmrit pur i simplu numai s subliniem
ceea ce. se poate spune c este mitologia dac i ceea ce detaileaz
mitologia dac dc celelalte mitologii contemporane ei, sub raport indouropean, in sud-estul Europei, adic s subliniem temele principale i
secundare, caracterele eseniale, i accidentale, n linii mari panteonul mitologic, instituiile mitologice, miturile i riturile care o reflect ca atare.
Exegeii mitologici dace au recurs mereu la metoda paleontologiei
mitologice i la ipoteze de lucni conexe acestei metode pentru a face s
eniearg lin documentele arheologici, reduse uneori la clteva cioburi (dintruu ntreg distrus) sau la anastiloze probabile, ca i la alegorii i simboluri
107
ambigue sau obscure, unele idei spontane, altele preconcepute, In acord sau
dezacord cu concepia i viziunea mitologitilor avizai sau improvizai.
n toate aceste documente arheologice, literare antice, lingvistice i, mai
ales, etnologice, conservate sub forma de informaii preioase, noi
ne oprim numai asupra acelora care ne relev unele aspecte despre superstiii, credine, datini i tradiii, despre instituii mitice, permanene relative n
mituri i rituri, forme de cult, srbtori i manifestri Indice.
2. Dualism frntrocratic sau henoteism. Vnieonism. n stadiul actual al
cercetrilor de mitologie dac, sntern n posesia ctorva monografii
arheologice, istorice, lingvistice i etnologice care au abordat monodisciplinar sau inter disciplinar materialele descoperite pe teren, n muzee,
arhive i materiale comparativ-istorice despre mitologia popoarelor antice cu
care s-au aflat pe aceeai treapt social-politic.
n lumina acestor materiale, mitologia dac nu trebuie considerat drept o
religie. Faptul c mitologia este a doua treapt a religiozitii, dup magie, nu
nscamnc trebuie interpretat strict ca religie. C poate prefigura unele
intenii religioase (henotcismul), aceasta e altceva. Mitologia se afl la

jumtatea drumului ntre magie i religie. Mitologia per- formeaz religia,


pentru c religia este o potenare individual a mitologiei. Aa se face c
orice mitologie preistoric, inclusiv cea dac, e politeist. Se pune ntrebarea
: despre ce fel de politeism este vorbal De un politeism complex sau
complexatT Noi opinm pentru interpretarea politeismului dac ca fiind
complex. Prin reducere la absurd, acest politeism complex este dominat de
un dualism mitic sui generis. S-a discutat indirect despre dualismul dac. Ceva
mai mult, a fost combtut, uneori in necunotin de cauz, alteori din spirit
de contradicie sau contra-opiniune tiinific. Date fiind antecedentele
proto- i predace ale dualismului dac, aa cum am constatat, acesta este de
tip general uman. Acest dualism gen erai-uman n varianta dac prezint
cteva nsuiri ce nu pot fi estompate. Este n esena lui totodat gemelar,
frairocratic i cosmocratic. Trei atribute care i trag rdcinile din, sau i
proieoteaz ramurile In regimul fratrocraetioy geron-

nalaurul dac, dup V. PArvan.


Steag dc luptA dac incizal pc un vas dc lut.
108
tocratio i troc raie propriu societii .i statului dac, prin ceea ce a constituit
mai apoi istoricete asociaia la domnie intre marele preot i regele (lac.
Ponderea n acest dualism geraelar, fratrocratic i cosmocratie cdea cilul
pe una, eind pe cealalt dintre componente (ca i in dualismul socio- politic
dac). Explicit, ponderea cdea cind pe cultul lui Gebeleizis, eind pe cel al lui
Zalmoxis ; eind pe marele preot, cind pe rege. Intre cele dou componente
ponderea nu era automat, ci compensatoare, intr-un ritm dialectic in care
accentul se punea pe treburile vieii spirituale sau pe cel materiale, pe
supraumayi sau pe uman. pe sacral sau pe profan. Aceast pondere a fcut
intii pe Vasile Prvan s vorbeasc despre un henoteism idealist1 i apoi pe
exegeii lui Prvan despre un henoteism de tip monoteist. n fond, e vorba de
un henoteism mitologic autentic in acea vreme : t<u henoteism emanat din
dualism.
Ceea ce trebuie reinut e fapt ul c acest henoteism emanat din dualism
prezint trei aspect contradictorii intre ele, dar care pot concura, i anume
antropomorf ic. aniconic i tabuistic. Antropomorfismul divinitilor a fost
relativ conturat in faza primar a mitologiei dace. Pe msur ce mitologia
dac s-a nchegat ca atare, antropomorfismul a depit faza metaforic si
simbolic. Zeii principali au nceput s prezinte forme umane, care ns fiind

acuitate au rmas n fizionomia lor necunoscute. I)e hierofaniile zeilor se


bucurau numai maii preoi, care erau totodat profei i reformatori
(Deceneu, Cos in gas. Vczina, Duras ctc.)2.
n asemenea condiii se explic aniconismul mitologiei dace. in forma Ini
culminant. Iconografia imprecis a zeilor e invocat prin comparaie cu a
zeilor greci, a cror iconografie c precis, fr ea prin aceast comparaie s
se clarifice ceva in plus. Grecii spuneau c Gebeleizis e un fel de Zeus
Tonans, zeia vetrei i a focului un fel de Hestia, zeul rzboiului un fel de
Marte hiperborcan etc. Dacii nu comparau invers pe zeii eleni cu ai lor.
Dac vrem totui s vorbim de o iconografie mitologic in faza de
culminate a mitologiei dace, ne putem referi numai la iconografia semiotic
(de semne, nsemne i simboluri geometrice). Mai precis spus, ne putem
referi la geometrismul ritual caro a transsimbolizat astfel iconografia vag
antropomorf icul. Acest geometrism mitic a fost la ritului lui i el abstract,
criptic i magic.
Cele dou monumente triumfale referitoare la cucerirea Daciei de romani,
i anume Columna lui Traian 3 i Monumentul dc la Adam Klissi4 redau
figurate citeva diviniti, nsemne sacre, motive ornamentale ce in de
mitologia dac. Dar i in unele monede emise la Roma dup cucerirea Daciei
sau emise n Dacia s-a introdus iconografia roman in aniconismul dac,
lsind posteritii citeva imagini receptate dc romani prin mentalitatea lor
concret, pe care altfel n-am fi putut s ni le nchipuim in panteonul dac.
Pe Columna lui Traian sint nfiai, pc ling divinul Traian cu sacerdoii Ini
i stindardele sacre i probabil alte personaje ce in de sacerdoiul roman, i
diviniti dace : seul Danubius, cruia i se aduc jertfe pentru a proteja
trecerea peste apele lui a trupelor romane n Dacia5; stindardul sacru
balaurul dac cu cap de lup nfipt intr-o prjin i emblema mitic dac;
succedaneele coloanei cerului redate prin dou colonete, cil capiteluri simple
i efigii sculptate in cercuri, plasate in afara palisadei cetii, extra mur os, ca
nsemne protectoare dace 7. Iar in basoreliefurile
109
Tropmm ului de la A dam Klissi sint nfiate sub metdpo un briu le blocuri-frize, unice in arhitectura trof*elor romane, roprezctitind frunze ie
acant in spirali terminate cu capete dc lupi cu gurile deschise, nsemne

ll!nc ir frbi Ic lu rmnumcntul de Ii A''am KiUsi. cu rapete dc lup.

totemice dace*: pi obc.bil alte dou stindarde dace difereniate stilistic sau
parial distruse, induse in friza cu ai ine ; seuturi eu elt nu nte mitice de
ordin heraldic tribal (unele identice eu cele le pe Columna lui Traian)10; un
combatant antiroman, probabil un dsc, cu un coij cu coarne de bovideu 11;
dor birinei ajrontafi reprezentind cele douil fore antagonice ale luptei fraterne 12 ete.
Citeva monede romane figureaz pe zeul Danubius pe un dinar consular i
alte doua imagini mitice ale Daciei, una Dacia capta i alta Dtu'ia Felix ezind
(probabil) pe un tron in faa unei coloane sau a unui trofeu.
Dar in aceleai condiii se explic! i takuismul mitologiei dace prinr-o
tradiie spiritualii strveche : nfiarea si pronunarea numelui adevrat al
zeilor era interzis. nf iarea zeilor putea fi polimorf, deci nedefinita
Jizionomic. Numele zeilor nu putea fi pronunat ca atare pentru c atrgea
moartea descoperitorilor lor ntmpltori sau a cuteztorilor. Numele
Oebclcizis, ca si Zalmoxis slut probabil, conform unei logici mitice i unei
exegeze lingvistice relativ recente, apelative sau epikleis-un.
1. Onomastic divin. Mitonimc daco. Exegezele scot in eviden dou
aspecte ale onomttstieii divine la daci: pe dc-o parte, istoria lor militat
(aceea a marilor preoi, profei i regi devenii zei) i, pe de alta, mitologia
tor istoriat (a cuceririlor indiscutabile ale panteonului dac n opinia cultural
a greco-romanilor, cele mai elevate popoare ale antichitii europene).
Nu ne propunem s trecem in revist toate etimologiile mitonimelor
atribuite lui Zalmoxis i lui Gebeleizis, care in pluriscinantismul lor abia c
ncurc lucrurile. A se vedeea n aceast privin exegeza lui Mircea Eliade.
Noi ne oprim la ipoteza semantic a lui Revs Carpenter care ajunge
110
la alto concluzii dcoifc cele la care au ajuns antecesorii lui. Conorm analizei
semantice, conceptul Zalmoxis vine ele la Zalmo piele, in limba traci,
Olxis - urs (dup 1). Lagarde); iar conceptul (Qc)Belcteis cu varianta
Meleizis ~ ,muncitor de miere, deci tot urs l3.

Danubius (dinar roman). Dacia capta l Dacia Kclix.


Aceste doua nume converg in semantismul lor pentru a dezvlui un cult
ancestral al ursului totemic la daci, cu rituri internate ale morii, urmate de
rituri primarerale ale resureciei.
Cum vom constata in partea consacrata structurii integrative a mitologiei
romne, cultul ursului s-a bucurat i nc sc mai bucurii de o atenie
deosebiii in zonele peri- i intramontane ale Carpailor.
Deci Gebeleizis ar fi zeul mnctor dc miere, dup numele tabuistic al unei
divinitii in form de ui*s, i Zalmoxis zeul purttor de nebrid din pitic de
urs. Corect, dou diviniti gcmelare onomastice. Bineneles, aceste
etimologii sint departe de a fi singurele i de a fi unanim acceptate. Ele
sugereaz numai o omologie sau o analogie divin.
Teza onomastic este stnjenit de caracterul atribuit de majoritatea
exegeilor cbtonismului lui Zalmoxis care devine astfel zeu uranic i
uranismului lui Gebeleizis care se menine astfel pin la cucerirea Daciei <le
romani.
Astfel, dou diviniti, aparent antagonice, sint compensatorii prin
calitile lor intrinseci: Gebeleizis ca zeu al cerului, al soarelui si al intemperiilor i Zalmoxis ca zeu al pmintului, al morii i al nemuririi.
Nu tim nici pin in prezent dac aceste dou diviniti fratrocrate i
cosmocrato alctuiesc ipostazele uneia i aceleiai diviniti sau dac una c
divinitate i cealalt mare preot al celeilalte diviniti.
IU
tn noua perspectiv, panteonul dac se reduce deci la dou diviniti
dominante, de tip gemelar i fratrocratie, care ideativ, temperamental i
caracterologic sint difereniate, dar care, ostentativ, conlucreaz intre ele
(Zaimoxis pentru Gebeleizis i invers). Conlucrarea este organic si
inevitabil, pentru e ine de rostul mitic al activitii lor fraterne. Do aceea
dualismul mitologiei dace nu e, cum s-a spus, eminamente de tij>- iranoeuropean, sau, mai recent, scitic. Asemnrile in general vin din perspectiva
psiho-mitologic a oricrui dualism, mai precis, din perspectiva psihomitologic a dualismului mitologic general-uman, iar in special din
reverberaii culturale irano-europene, provenite din migraii preistorice sau
din migraii istorice, care nu au afectat fondul mitologic autohton ancestral.
Nu tim nc dac aceste dou diviniti gemelare sint personaje
preistorice reale, strSraoi-epetenii ai unor triburi divinizate post- mortem ;
dac sint f rine antropomorfizate ale unor totemuri de asemenea, divinizate.
Toate ipotezele sint acceptabile pin la proba contrarie.
In jurul acestor dou divinitii gemelare au gravitat treptat alte diviniti
preluate din arsenalul mitologiei protodace : un zeu al rzboiului, numit
convenional dc mitografii antici Marte, o zei a focului, numit tot
convenional Vesta, o zei a vintoarei. Dendis, i cteva spirite inferioare
meteorologice, terestre i sub terestre trii nume.
Celor dou divnit; i gemelare al** mitologiei daco li s-au consacrat forme
de cult speciale, din care ni s-au pstrat dcar cteva indicaii, suficiente
pentru a putea extrapola restul. Din cultul lui Gebeleizis, tragerea eu sgei

in nori, care dup C. Daieovieiu nu pare un act de mpotrivire contra zeului


uranic, ei de ntrajutorare, pentru mprtiat norii, genii dumnoase care
acopereau strlucirea soarelui. Era deci un act de cult uranic. Dup noi,
sgetarea norilor nu eia obinuit, permanent ori de citc ori se nnoura
coiul, ci o activitate ritual practicat rar, numai Ist nceputul i in timpul
eclipselor de soare, conform credinei c soarele este mincat de spiritele
rufctoare meteorologice. Desigur, o anticipaie mitic a credinei in
vircolaci care mninc soarele, cnd stenii trgeau clopotele ca s sperie i
s goneasc vircolacii. Sgetarea ritual in timpul eclipselor de soare c mai
plauzibil pentru noi dect sgetarea in timpul oricrei innourri, care de
altfel in zonele peri- i intracarpatice sint JKT- manente. Tot din cultul lui
Gebeleizis considerm c fceau parte si sacri- Jiciile umane, iniial pc ruguri,
aduse concomitent cu practica incinerrilor funerare, probabil dc aceeai
surs ancestral indo-european.
4. Sacrificii umane. Mesagerii cerului. Cu timpul, sacrificiile umane au
cptat un mesaj metafizic in legtur cu aa-zisa doctrin a nemuririi
sufletului. Sacrificiul nu a mai fost impus, ci voluntar, in regat, un tinr era
ales s Jir mesager al lui Zalnwris. zeu ncrcat dc asemenea, ca i
Gebeleizis, cu atribute uranice, pe ling cele cbtonice. Sacrificiul devine
periodic din 5 in 5 ani. So desfura n incinta sacr circular, din bicropola
dac Sarmisegetuza, in faa marelui pontif i rege cu suit alctuit din
prelai i militari venii din largul rii. Mesajul ctre Zal- moxe era transpus
de marele preot n tain. Zvirlirea in sulie se fcea de jos in sus, de la
pmint spre cer, prin aruncarea mesagerului astfel de ct re patru ostai
puternici, carc-1 prindeau de miini i picioare. Mesagerul trebuia s moar
prins in sulie, fr s ating pmintul. Dac ins cdea zdrobit de moarte pe
pmint, mesajul lui nu era considerat ndeplinit i se repeta cu un alt
mesager al cerului, pregtit anume s-i ia locul.
112
Se pure* ci* ritul acesta primitiv a dinuit pini aproape in timpul rzboaielor lui Dcccbai cu mpftratul Traian.
r. Marii pontifi. Preofii-militari. Marii pontifi asociai la domnie cu regii
daci nu para fi fost nite preoi simpli sau improvizai, ci uneori dimpotriv.
Astfel se menioneaz despre Zalmoxis c a fost reformator mitic, profet,
marc pontif, taumaturg, rege, daimon i zeu, < a frecventat marile centre
religioase ale lumii antice. Deci, c ar fi urcat ntreaga scar u consacrrii i
apoi a sacrali/.' rii. Se relateaz c ar fi nvat medicina psiho- empirica i a
propov duit nemurirea sufletului, starea de beatitudine dup moarte,
fericirea egalitar in impria cereasc. Pentru a iniia pe discipolii lui, s-ar fi
retras intr-o subteran din hieropola dac Sarmisegetuza si ar fi reaprut
dup 4 ani. De asemenea c ar fi iniiat, dup aceti patru ani. ciiva
disciploli prin aa-zisele ospee ale nemuririi, un fel de simpozioane iu scop
mitologic asemenea celor descrise mai tirziu de Pluton. Oca ce inseamn'* c
Zalnioxis ar fi precursor pe continentul european al instituiei simpatice chiar
nainte de Platou, care folosete simpozionul in scop filozofic.
Cu o precizare, c* la aceste ospee ini i atice alturi de Zalmoxis asistau

numai c peteniilc militare si sacerdoii principatelor confederate in regat.


Apoi s-ar fi retras Intr-o peter. unde ar fi nvat pe ucenicii lui.
Dintre ceilali mari pontifi, Devenea pare a fi fost alt crturar, de vreme ce
Iordanes ii atribuie calitii excepionale, punindu-lo ins pe scama
gotixmului i justificind astfel un trecut de civilizaie i cultur rivnit pentru
acea vreme de goi i multe alte popoare europene. Xu mai prejos sint marii
pontifi Cosingas i Yezina.
Printre instituiile mitologice despre care avem indicii sigure slut
congregaiile de preoi-militari, dintre care una este cea descris dc Mireea.
Kliadc. a Ivpttorilor-lupi, care acionau sub impulsul brutal al unei firi
carnasiere, ce poate fi numit i Jur or Igcantropicus. Alt congregaie militar pare a fi. dup noi, cea a lupttor ilar-uri - purttori de mti de tipul
tactei galea, masc mobil dc urs , care nsoea atacul cu mormituri
fioroase in amintirea ursului-totein divinizat.
Mai erau i ordinele eluejreti ale ctistilor, eapnobanilor ctc. care
(luceau o via de pustnici, in creierii munilor, de unde coborau, din cinci in
cind, pentru a propovdui in spiritul doctrinei lui Zalmoxis. O reminiscen a
ordinului ctitilor in mitologia romn snt, dup Traian Her- seni, solomonarii.
Marii pontifi i cpeteniile militare, in frunte cu regele, fceau anual,, la
solstiii si echinoxuri,procesiuni in mas pc culmile domoale ale munilor.
Krau ceea ce s-a numit mai apoi urcrile pe munte, care aveau loc ntre
rsritul i apusul soarelui. Reminiscenele acestor urcri pentru rugciunepe munte, cit mai aproape de cer, in linite i reculegere, au supravieuit la
romni pin n epoca modern, fiind preluate de cretinism inc diu perioada
migra iilor euroasiatice ale erei noastre i transsimbolizate- magico-religios.
<>. Muni sacri i poteii sacre. Vetre solare. Pc munii considerai sacri
la daci s-au construit hieropole. Probabil trei la numr: prima i cea mai
important, care s-a conservat destul dc bine, pentru a fi cercetat amnunit,
este cea de la Grditea Muncelului; a doua de pe Ceahlu, acolo unde s-a
zrit pin in vremea lui Dimitric Canteinir simulacrul de monument megalitic
al Dochiei cu oiele ei, i a treia in Munii Apuseni, n preajma Muntelui Gina.
A - C. *96
113
Am socotit acest numlr aproximativ de hicropolc deoarece am constatat c
i muntele sacru in care se alia petera lui Zalmoxis, Cogainon-ult a fost plasat
de cercettorii lui in aceste trei zone din Carpai. Cum petera lui Zalmoxis
trebuia s fi fost foarte aproape dc hieropola principal a regatului si dc
Sarmisegetuza Regia, la aceast concluzie ne-au dus inevitabil cercetatile de
toponimic istorica efectuate recent dc Mircea Uomorodcan 14, care analizeaz
toponimele majore i minore din zona Sarmisegetuza pentru a surprinde
originea i semnificaia lor istoric primordial. E vorba de un material bogat
de teren care demonstreaz o via social fr ntrerupere pe teritoriul
anticei Sarmisegetuza, capitala Daciei in timpul lui DecebaJ i, indirect,
excepionala importan a unor mito- nime, la care ne vom referi in parte i
in capitolul consacrat ,,toponimici mitice.
7. Sanctuare de tip temenos. peribol. nbaton. Aceste toponime ne atest

direct sau indirect c dacii i desfurau activitatea magico-mi- tic in


peteri, schituri construite in scorburi de copaci, incinte subterane i
sanctuare circulate, ndeosebi pe culmi. Dintre multele peteri presupuse a fi
fost folosite dc cpeteniile religioase, cea mai celebr a fost aceea de pe
Muntele Cogainon. Cei ce au ncercat s descopere peterile de cult dac au
fcut mai multe ipoteze de lucru dccit cercetri dc t eren. Pustnicii daci triau
in scorburile copacilor seculari, in strfunduri de codri sau in colibe
amenajate in pustiuri. Incintele subterane de tipul camerei ascunse in care sar fi retras patru ani Zalmoxis pentru meditaie religioas e posibil s mai fi
fost folosite i de marii pontifi ce i-au succedat dup reforma lui mitologica,
dei nu posedm informaii despre aceast succesiune, nici mcar pentru
camera ascuns n subsolul palatului regal dac. Cele mai multe descoperiri
arheologice i interpretri istorice se refer ns la incintele circulare de tipul
sanctuarelor. n ansamblul lor aceste incinte alctuiesc trei categorii do
construcii: simple, complexe i complexat
Dintre incintele simple menionm pe cea care reprezint numai
delimitarea ei ca atare, de la Grditea Muncelului, i dou cu vatr in mijloc,
una la Feele Albe in Munii Cibinului i alta la Pccica in judeul Arad. Dintre
incintele circulare complexe menionm dou construite pe dealuri, la
Pustiosu i Rudele, i una pc munte, la Mclcia, iar dintre incintele circulare
complexate, deocamdat numai una, aceea ce ine de hieropola de la
Grditea Muncelului, ling Sarmisegetuza Regia.
Incintele circulare simple au diametrul redus (intre 0 i 10 m), cea mai
mare este aceea de la Grditea Muncelului (cu circa 17 in diametrul). Au in
centru o absid in care se afl uneori o vatr, ceea ce ne determin s le
considerm un fel de sauctuare specializate in sacrificii animaliere si
vegetale ctre o divinitate celest, probabil solar. Incintele circulare
complicate au un diametru mai mare (de circa 15 in) i sint alctuite din
dou circumferine concentrice, in centru cu o absid de tipul cella (la greci
i la romani). Absida arc in mijlocul ci o vatr sau dou vetre, una in absid i
alta intre absid i circuinferiua median, sau numai una intre absid i
circumferina median.
Numai incinta circular dc tipul sanctuarului complexat, cum este aceea
de li Grditea Muncelului, are un diametru de circa 30 in i e3te cea inai
semnificativ pentru arhitectura raagico-mitic dac, atit prin structura, cit i
prin integrarea ntr-un ansamblu de alte incinte ale hieropolci .ce ine de
Sarmisegetuza Regia.
111
Ceea ce intereseaz in alctuirea tuturor acestor incinte circulam simple,
complexe i complexate Snt : orientarea lor n Spaiu i amenajarea lor
specialii pentru un cult in aer liber, ndeosebi *olar. Incintele circulam de tipul
sanctuarului sint orientate pe linia 3T, adic au deschiderea prin.

cipal a absidei spre SE, iar partea curb a absidei spre XV. Deschiderea xpre
SE servete la polarizarea fundului curb al absidei; tehnica construciei,
general pentru incintele in aer liber de tipul /mco$-ului sau semi- inchise
dc tipul peribol-ului sau aZwtow-ului. Amenajarea incintei circulare
complexate se deosebete de a celorlalte incinte simple construite in tehnica
temenos-ului i de incintele complexe construite in tehnica peribol-ului. n
incinta complexat snt folosite toate cele trei tehnici: in cercul exterior
tehnica temenos-ului, n cercul median - tehnica peribol-ului i in cercul
interior sau absid tehnica abaton-ului. n aceast tripl tehnic const
potijunejiunea marii incinte.
tiri literare bogate dar contradictorii, suinc Ligia Birzu, ne dau detalii
referitoare la natura credinclor(...) lcuitele uraniene (...) cu absena
imaginilor antropomorfe ale dicinitfitor supreme masculine i rolul decisiv
pe oare il are marele preot (...) Cultele uraniene se oficializeaz i devin
religie de stat (...) n Dacia 86 dezvolt paralel cu cultele uraniene i culte
chtoniene, cu diviniti feminine care treptat sint mpinse pe plan secundar i
prohibite cu tot ansamblul lor de practici mai mult sau mai puin orgiastice.
Aceast presupunere si-o ntemeiaz Ligia Birzu pe data la care pot fi
plasate cele mai vechi sanctuare circulare dacice care nu par s fie
anterioare secolului 7 i.e.n. Oricum, sanctuarul cu soarele de andezit (...)
215
dc la Grditea, vetrele solare de la Mihai Vod sau lleleia aparin unei faze
mai recente (poate chiar sec. I e.n.). Rmine de lmurit duci cele dou tipuri
de sanctuare dacice (patrulater cu aliniamente de coloane i circular) sint
asociate aceluiai cult, eventual la dou ipostaze ale aceleiai diviniti, fiind
destinate unor ceremonii deosebite sau reprezint locaurile unor diviniti
diferite. i conchide : este greu de stabilit ponderea cultelor chtoniene n
ansamblul credinelor religioase dacice, dup cum este dificil de
demonstrat, in ciuda unor informaii antice, sincretismul dintre cultele
uraniene i cele chtoniene. Pare mai verosimil ideea conservrii acestor

credine chtoniene sub forma unor culte populare. Aceasta ar fi i una din
explicaiile importanei de care se bucur cultul Dianei Regina n Dacia
roman. Dispariia structurii politice dacice a antrenat fn indoial i
dispariia ideologiei religioase care o susinea i a fcut posibil reactivarea
vechilor culte chtoniene ,5.
Din cele relatate reiese c n mitologia dac se poate vorbi de un iUudism
uraniano-ehtonian, in faza de independen a Daciei, cu accent henoteist pe
caracterul uranian al religiei de stat. iar in faza roman a Daciei de un
chtonism care se menine clandestin la dacii romanizai ca mito- logic
popular.
Reconstrucia propus de arhitectul Dinu Antonescu pentru incinta
complexat de la Grditea Muncelului nu satisface exigenele unei construcii magico-mitice de cult solar in aer liber ,0. Ultimul i cel mai radical
proiect propus de arhitect acoper integral incinta cu o construcie circular
cu acoperi conic, totul din lemn, in plan conservind trei ncperi, dou iu
culoare circulare i una in absid, inttrile fiind in cruce, axate pe linia intrrii
absidei.
O incint circular sacr consacrat cultului soarelui, ca i un templu solar
complexat de tipul celui de la Grditea Muncelului, nu poate fi acoperit. Cel
mai clasic exemplu de incint sacr e cea de la Stonehenge, in care slilpii de
piatr erau folosii pentru determinarea umbrei lor la solstiiuri i echinoxuri,
ca i pentru msurarea ceasurilor din zi. In cazul incintei circulare
complexate de la Grditea Muncelului se poate susine c numai deschis
putea ndeplini mai multe, funciuni: de sanctuar, observator astronomic, de
instalaie meteorologic, de eventual calendar i de ojran- dariu. Sanctuarul
fiind un concept care, cum vom constata, se refer la multe funciuni, vom
ncheia cu el consideraiile noastre. Ca observator astronomic, slilpii primei i
celei de-a doua circumferine determin dup umbrele lor solstiiile i
echinoxurile, iar cei de pe circumferina prim, prin umbrele lor. ceasurile din
zi. Calendarul, aa cuin s-a mai spus, este marcat prin stilpii exteriori i
interiori i intervalele dintre ci. Cu o singur meniune :: calendarul nu a fost
cercetat dup criterii magico-miticc antice, ci dup criterii contemporane de
calcul strict matematic, pentru patru anotimpuri simetrice. Ceea ce se uit in
legtur cu datele stabilite din calcule sofisticate este realitatea
meteorologic proprie podiului Transilvaniei i ntregului teritoriu al
Romniei, care nu se bucur dc patru anotimpuri simetrice, certe, bine
delimitate matematic, ci de trei anotimpuri : vara, toamna i iarna. Trecerea
de la iarn la var se face uneori in trei, patru zile. ntre anotimpuri exist un
echilibru instabil, toamna se prelungete n iarn i iarna are uneori
adevrate zile de var. Ceea ce nseamn c in esena lui calendarul dac a
rezultat din colaborarea a dou grupe de discipline magico-mitice
(astronomia i meteorologia) cu echivalentul lor empiric.
116
n ultima vreme studiile referitoare la incinta sacr au pus accentul mai
mult pe analiza comparai v-istoric a cercurilor ei concentrice. Un studiu a
urmrit s descopere un calendar solar nscris in ele i felul cum a fost

utilizat17, altul a urmrit s descopere efectele de umbre i lumini ale celor


dou cercuri concentrice, i anume cercul exterior (...) imaginea planetelor
Saturn, Jupiter, Marte, Venus i Mercur; cercul interior (...) imaginea poziiilor
Lunii, iar potcoava imaginea Soarelui lg. Ambele studii interpreteaz datele
astronomiei actuale prin prisma unei matematici sofisticate a elementelor
construciei bimilenare, neglijind caracterul magico-mitie de epoc al acestei
incinte sacre i al calendarului la care se refer. Ipotezele de lucru se sprijin
pe unele calcule matematice, ins se uit elementele spirituale care jucau un
rol precumpnitor in tiina unui stat teocratic cum era cel dac.
Pragul exterior al incintei circulare mari era cptuit n interior do stilpi pe
care atirnau, dup redactorii Istoriei Romniei: bucarne, jertfe vegetale,
ofrande votive, arme19; cercul de stilpi prevzui anume cu inele alctuia un
ofrandariu expus tuturor punctelor cardinale. Nu ar fi singurul caz in istoria
construciilor in aer liber.
Marea incint sacr complexat reprezenta proiecia la sol a soarelui
iranssimbolizat, cum era i normal intr-un templu solar in aer liber. n ineintatemplu iu aer liber se oficiau cele mai importante datini cultuale legate de
activitile statului centralizat dac : proclamarea solemn a sacrificrii n
lnci a mesagerului ceresc (care ar fi putut avea loc i alturi in incinta
circular fr absid i vatr, cu diametrul de 15 m); nscunarea marelui
pontif, a regelui i marilor taraboi; asocierea la domnie a regelui cu marele
preot; cstoria regelui i a taraboilor motenitori la tron; ridicrile in rang i
degradrile marilor dregtori ai statului; primirea ambasadelor strine;
proclamarea rzboiului sfint i a pcii; ncheierea alianelor, activitile
profetice i complicatele forme de mancie (ast ronomancia, nefelomancia,
chaomancia, omitomancia, piromancia, theomancia etc. *); calcularea
timpului in raport cu calendarul circular i cadranul solar i in raport cu
cunotinele magico-miticc i cele empirice, coroborate cu cunotinele
despre regimul climatic al Daciei.
Spturile care s-au ntreprins n incinta circular mare de la Grditea
Muncelului au descoperit o vatr de foc cu pmint calcinat, urme de piloni de
lemn dispui n potcoav (care ar marca absida sau cella)" i undeva, lateral,
urmele unei presupuse scri care ar duce undeva sub pmint. n ce msur
urmele acestea de scar subteran tiat in calcare sint reale, nc nu tim.
Dar dac ar duce cumva la o ncpere subteran, atunci s-ar ridica vlul de
peste legenda chiliei subterane de meditaie a lui Zalmoxis.
8. Hieropola statului teocratic. Coraplexarea incintei circulare
sacrosancte de la Grditea Muncelului nu ine deci numai de descoperirea
integral a incintei, ci i de ansamblul hieropolci, in care incinta mare
circular polarizeaz n jurul ci celelalte dou incinte circulare mai mici, uua
care nu este prevzut cu altar i alta considerat un cadran solar, care este
totui un altar, i alte patru incinte rectangulare, considerate aliniamente de
tamburi (dou mici i de cte 18 tambururi i dou mari, unul de 10 i altul de
52 de tambururi). Aa-zisele aliniamente sint in fond socluri de construcii
aferente marelui sanctuar, nu temple deschise, cum au fost considerate de
Dinu Antonescu, in genul celor greceti din cetile Pontului Euxin.

Eeconstituirea ca temple deschise, numai din colonete


117
fr absid i altar, acoperite complot, nu justifica rostul unor asemenea
arhitecturi la clima rece. de munte, nici incinta circular ea templu solar
acoperit integral i nici templele rectangulare alctuite numai din colonete
le lemn libere, acoperite. Trebuie avut in vedere aceeai unitate

Ceramic pictat dacic (Grditea Muncclului).


de principii i tehnici arhitectonice n materie de adaptare a acestora la
mediul montan cosmogeografic. Dup noi, schema incintelor rectangulare se
preteaz mai mult la nite construcii auxiliare ce in le ansamblul specific
al hipcrpolci: construciile rectangulare pot fi nchise, acoperite cu mai multe
incapcri i sli, cu cella si altar. Construcia mare ar fi putut fi un grup de
chilii pentru clerici, clugri, servani, oficiani, iar una din construciile mai
mici, locuina marelui pontif, cu o sal de consiliu, cu un atriu-capel ctc. Iar
dac am presupune c una din construciile mari ar fi fost templu, era deajuns pentru a ngloba intr-insul simbolurile ani- conice ale modestului
panteon henoteist dac.
Astfel nu putem concepe o hicropol care din cauza intemperiilor s fie
lipsit do personalul aferent i s nu funcioneze iarna, pentru un popor de
munte obinuit cu intemperiile i care era viguros i mai ales nu ii cltina
nimic in faa credinei lui fanatice. S-ar putea obiecta c personalul aferent,
clerici, oficiani i marele pontif puteau locui in colibe de birne, in aa-zisa
Cetate (pe terasele I V la vest, sau la est n ansamblul de construcii
nemarcate arheologic pc terasele XXII), ceea cc IUI O verosimil. In aceast
aa-zis cetate nu putea locui dcct o garnizoan de paz a hieropolci,
alctuit din etugri-militari, in mici construcii de lemn, plasate direct pe
solul de pietri i piatr i lipite le palisad.
Pstrind proporiile de timp i spaiu, putem susine c hieropola dac de
la Grditea Muncclului era o aezare religioas de lipul lamaseriri: o cetate
teocratic nconjurat de muri ridicai pe cote de nivel inaccesibile
escaladrii i, inc ceva, flancat de o centur de ceti pe munii lin jur,
care aprau totodat hieropola i cetatea de scaun regal din valea
Sarmisogetuza Regia.
Dar hieropola mai era i un loc de refugiu si reculegere pentru rege i
cpeteniile din cetile regatului, refugiu in caz de primejdii iminente:
reculegere in caz de oboseal fizic sau de autopeniten moral. Deoarece
marea hicropol era centrul vital al statului teocratic centralizat dac, aici
regele oficia sacerdoiul alturi de marele preot i clerul aferent.

Faptul acesta a fcut ca marea hieropola s capete iu ochii arheologilor si


ai istoricilor valoarea unui sanctuar regal i s-i atribuie i numele cetii din
vale, al armiscgetuzei Regia.
118
Marca hicropol al crei nume real nu-ltimsa afla aproape de cetile
capitale ale regatului dac. Urinele acestor celfi-conlraforiuri ale hiero- polei
sint aezrile fortificate in Munii Ci birui lui care nconjur strategic hieropola
de pe Muscel: Costeti, Blidaru, Piatra lioie, Feele Albe etc.
Dn epoja bronzului dateaz urinele unei incinte rectangulare, alo
W0aro-jui descoperit la S Ic ca (in judeul Bihor). Aceast incint sacr
rectangular include in ca un pronaos cu dou colonete ce flancheaz
intrarea i un naos cu dou vetre in interior opuse pereilor laterali, ns ceea
ce denot esena cultului practicat in megaron sint motivele decorative ce
mpodobesc pereii laterali in exterior (i probabil i In interior) ce in de
*pr/iJd, cu tripla semnificaie : cosmic, solar i terestr, dar i ferestrele
tiate iu triunghi, probabil tot cu aceeai ntreit semnificaie.
n privina miturilor i riturilor dace, situaia se prezint la fel de
complex. Cunoatem pin in prezent citcva mituri care au putut fi
reconstituite prin riturile corespunztoare: puin din mitul lui Gcbelcizis mitul
lui Zamoxis, dar au rmas n suspensie alte mituri nominale fur ritu+i, cum
ar fi mitul lui Mar te i al zeiei Bcndis sau resturi de rituri fr mituri, cum ar
fi riturile fo ului terestru i solar sau al mprtirii cu ap din Dunre inainte
de pornirea la lupt, ritul taturii punitive, al puterii ierarhice in comunitate.
In mitologia dac nu cunoatem aspecte sintetice do mituri i rituri
~nisiace dogit in Dacia Pontic, in contact cu cetile greceti, prin
mitologia mixhel cnic a hinterlandului acestor ceti. De asemenea nu
cunoatem aspecte sincretice in restul miturilor i riturilor dace deeit in
perioada de infiltrare a formelor do civilizaie i cultur roman inainte de
cucerirea Daciei i transformarea Daciei n provincie roman. Sincretismul
mitologic apare abia dup sinteza mitologiei dace cu cea roman ;i ^e
menine sub influcua cretinismului primitiv. n ult ima faz a mitologiei
daco-roraane se produce acest eveniment care d natere noii mitologii
daco-romane cretine, incepind s acioneze paralel cu mitologia dacoroman fcradiional.
Aceast situaie l-a fcut pe Vasilc Prvan s susin c dacii ca traci norddunreni se prezint mai unitari sub raportul concepiei mitologice fa de
lume i via, mai elevai decit congenericii lor, tracii sud- dunreni. Numai
aa se explic accentul pe care l-a pus Prvan pe spiritualitatea dac n
ntreaga lui oper tiinific. Interpretarea lui nu era calculat, oportunist, in
funcie de momentul istoric, cum se spune, ci din pur convingere tiinific.
La aceast constatare ne duce afirmaia pe care V. Prvan a fcut-o in
legtur cu opera lui capital Getica, c c posibil s o revad n ntregime tv
lumina viitoarelor cercetri. Prin aceast mrturisire, Vasilc Prvan a indicat
posteritii care trebuie s fie obiectivele oricrei cercetri serioase i
limitele oricrei perfectibiliti in creaii. tiinific **.
Unele cercetri arheologice din 1084 de la Buneti-Avcreti, pe Dealul

Bobului, au descoperit urmele unei ceti i ale unui tezaur dacic


impresionant de bogat, caro pe ling monede conine podoabe princiare (o
diadem) i obiecte do cult: statuete, colier cu mti antropomorfe (confecionate din past de sticl albastr i neagr), vase rituale etc. Dintre
toate picsolc, o importan magico-ritual o prezint mtile de sticl, prin
morfologia, stilul i cromatica lor, crora li se gsesc analogii in
119
undo descoperiri din Transilvania (Fintinelc, Brae?, Picol) in I)obro- gea (la
Mangalia)1 *3.
ndeosebi mtile antropomorfe le sticla coloraii laa deschis problema
rostului lor in contextul inventarului cultural descoperit : sini
musti de import sau locale, rituale sau ornamentale, ce reprezini! strmoi
sau oficiani, care rilspund unei necesitai reale sau nceputului unei influene
le cult ?
Ipoteza referitoare la caracterul ritual i ceremonial la Iaci pare a-i fi
gsit astfel un punct de sprijin documentat material in aceste mti atit
lecurioase.
Din analiza aspectelor materiale ale organizrii religiozitii dace am putut
sesiza unele trsturi mitologice, nu ins toate implicaiile spiritualitii ei.
Pentru a surprimle etosul mitologiei dace se mai impune s sesizm
principiile concepiei mitologice i perspectivele spirtuale ale adeziunii la
mitologia dac.
Crelinele, datinile si tradiiile mitologiei lace pot fi relu>e la ci te va
principii:
1. imortalitatra sufletului. Se pune ntrebarea le ce fel de suflet este
vorba : le suflet corporal sau spiritual. Noi susinem e era vorba le
sufletul spiritual, le vreme ce dacii dispreuiau corpul ca o nchisoare a
sufletului i considerau moartea cea mai convingtoare eliberare a sufletului
din aceast nchisoare. Probabil c pentru ei sufletul spiritual era o entitate
metafizic le tipul celei elaborate le metafizica greac antic ;
2. comuniunea intre zeul suprem i popor se realiza pe dou ci :
individual i public ; individual prin abstinen, rugciuni, dcscintecc;
public, prin rituri, ceremonii i praznice periodice, urcri pe munte in
incintele sacre circulare sau sub bolta inalt a pdurilor seculare, la izvoare
sacre;
3. sacrificiul uman care putea fi: a) in lupta cu inamicul rii, al regelui i
zeului Iui suprem; b) ca mesager le incrcdere al clerului dau ctre zeul
suprem din cer; c) prin sinucidere inagico-mitic lin proprie iniiativ, peutru
a salva situaia impambil;
4. numai cei care se sacrificau in lupt, pe cimpul de btaie mpotriva
dumanilor rii sau ca mesageri ai regatului in cer, nu cei care mureau iu
pat de boal sau pe picioare le neputinele btrineii, erau primii in
paradisul lui Zalrnoxis. Pe ultimii, zeul ii putea refuza fr drept de apel. Aa
c in ansamblu dacii ii cunoteau bine interesele. Paradisul dac era
pretutindeni i nicieri in cer, pentru c cerul era nemrginit. Analiza
componentelor mitogenezice i ale iconografiei paradisului dac nu]au dus

MUM'A IC sticli colur.il. Uu- lictl. juiirtul Ynftlul.


Violeta Vcturio Itararriuc.
120
Ui prea multe lmuriri i cugetri: nici nu este cazul s ne'referim la modalitile de a fi fericii sile celor ce intr in paradisul lui Zalntoxis, de vreme ce
fericirea din cer culchiaz maximum de fericire posibil pe pmint. Asta
pentru c zeii pi iul esc despre fericire pe nelesul oamenilor si pentru cil in
cele din urmii zeii nu pot exista fr oameni.
In spiritul acestor principii fundamentale ale mitologici dace putem
concepe in ce msur ritmul mit ol pic al ilarilor24 a putut prezenta perspective spirituale pentru ereditatea concepiei .i viziunii mitologice dace in
viitorul apropiat al provinciei romane Dacia si prin mitologia dacoromn
pentru poporul romn.
Mitologia dac. din dominant in statul dac a devenit clandestin i
neuitat in provincia roman Dacia; dintr-o mitologie politcist care profesa
dualismul uranochtonic, intr-o mitologie ambigu care tolera un politeism
desuet de ordin chtoniaii; dintr-o mitologie de cetate organizat ierarhic, intro mitologie steasc dispersat ; dintr-o mitologic a unor rzboinici
congenitali i coreligionari, intr-o mitologic a unor lupttori de profesie care
se plimbau cu legiunile dintr-o colonie sau provincie roman intr-alta.

Hhtaru cu capete de cil cu coarne". %cc. IV l.c.n.. dupi M. PelrwcuDmbovia.


MITOLOGIA DAGO-KOM WA
1. Do la convieuire la sinteza etnica. - n perspectiva istorici, mitologia
daco-roman prezint aspectele cele mai complexe i mai controversate ale
substratului mitologiei romne, totodat ins i cele mai bogate in sugestii
de viitor i prospeciuni pentru mitologia romn.

Cind ne referim la mitologia daco-romau trebuie s avem in vedereperioada colonizrii Daciei i transformrii ei in provincie roman (secolele II
III c. n., de convieuire i sintez etnic) i totodat perioada posterioar
(adic perioada secolelor 111 V c. n.), de supravieuire a populaiei dacoromane, in obtii familiale, concomitent in obtiile steti i mici formaii
poststatalc de factui autonom, care se nchegau i des- chegau in federaii
de obti i de miei fonnaii poststatalc.
n perioada daco-roman propriu-zis nu trebuie s uitm de nglobarea in
imperiu a provinciei Dacia i a teritoriului Daciei Pontice, cum nu trebuie s
uitm nici teritoriile din rsritul, nordul i apusul fostei provincii Dacia,
locuite dc dacii liberi, care legal sau ilegal menineau legturi cu dacii
romanizai. n aceast triseeular perioad dacii liberi au suferit indirect
influene romano prin fraii lor romanizai, ncadrai in Imperiul roman ; iar
dup prsirea armat i administrativ a Daciei romane au alctuit o mas
compact de daci romanizai i neromanizai revenind astfel la unitatea
comunitar-ctnic anterioar rzboaielor lui Decebal, unitate caro va da
examenul capital i va dura in faa migraiei lente si nvlirilor violente ale
populaiilor euro-asiaticc, dind natere mai apoi poporului romn.
n aceste condiii istorice mitologia daco-roman prezint aspecte i
elemente care abia n vremea noastr, prin efortul susinut al arlieolo- giilor,
istoricilor i etnologilor ncep s fie lmurite.
Despre religiozitatea i mitologia daco-roman posedm piu in prezent
eiteva studii dispersate i micro- sau maorosinteze tematice, dei mitologia
daco-roman prefigureaz in linii mari structura, direcia si sensul in caro se
va dezvolta mitologia romn. Unii istoriei ai tonici, mai timizi, ar putea
afirma c fiind o mitologic dc tranziie, do la aceea, daco-roman la romn,
prezint aspecte dificile do surprins in esena lor. Ali istoriei, mai ndrznei,
ar putea afirma c in prima ci faz este o mitologic romano-dac abscons.
njghebat numai in mediul rural, stesc, ostil sincronismului citadin al
mitologici compozite romane iar in faza a doua, dup unificarea dacilor
romanizai cu dacii liberi, devine o mitologie purgat de unele reziduuri
coloniale, rmnnd, in ansamblul ei, o adevrat nou mitologic dacoroman.
Habitatul roman in Dacia, s-a grefat pe drele dare, care erau centre
tribale ale ta miloilor sau principilor daci. ca i pe unele ctune dare, ins sa dezvoltat in noile aezri de tipul municipiului, coloniei i urbei, caro
122
satisfceau nevoile cpeteniilor militare, religioaso, administrative, meteugreti, comerciale, culturale si reprezentau noduri dc circulaie in nonhil
provinciei romane Dacia. Nicolae ISrangu descrie c procesul de urbanizare
se extinde rapid in ceti: in Ulpia Traian, care devine capitala provinciei
Dacia, in Napoca, Drobeta, Apuluin, Ioinula, Potaissa, Porolisstim. Tibiscuiu si
Ampelum1.
ntemeierea urbelor, ca i a cetilor (Ulpia Traian), se fcea prin- tr-iiii
act ritual, cu semnificaie cosmologic i acut funcie ideologic, n acest
context, cotul Hor colonia*, executorul voinei lui Mriti Ulpius Traianus in

Dacia, fundeaz capitala provinciei (si municipiile sau coloniile), consult iad
nainte de toate voina lui Jupiter in alegerea locului ctitoriei. Aciunea numit
inauguratio const in delimitarea unui spaiu rectangular sau circular fictiv
(Templum) necesar consultrii zeilor in general, a lui Jupiter in special (...) i
pentru a ru spic ii *. n aceste temple dc stat se oficia cultul marilor zeiti
latino i cultul mpratului roman. Toate celelalte culte strine, importate in
imperiu le cohortele de legionari, ii construiau incinte sacre sau temple
proprii in aezrile le tipul municipiilor i coloniilor, le cele mai multe ori
chiar i in cetile-castre.
2. Pluralism mitolo<|ic : monoteism le stat. piditeism liber. Cum vom
constata lin referinele unor istorici romni i strini, mitologia roman in
Dacia prezint dou aspecte: unul oficial si altul liber, pentru tt>i cetenii
devotai ai imperiului. Statul imperial roman proteja pluralismul mitologic,
care nu jena interesele culturale romane : cultul imperial al cezarilor i cultul
sacerdotal oficial. Prin aceast dubl atitudine, mitologia roman devenise in
primele secole ale erei noastre o mitologie uni cer sal, pentru ntregul
bazin mediteranean euro-afro-asiatic.
Aspecte ale pluralismului mitologie au fost interpretate cind ca un
xincrrtism mitologie european i extracuropean, cind ca o sintez original :i
mitologiilor, care participau la viaa spiritual a provinciilor romanizate ale
imperiului i. in fine, prin reducerea la o divinitate oficial le stat, iinperatorul. ca un monoteism le stat.
n condiiile infringerii poporului lac. mitologia Iac sufer in primul ritul
o arcuit oraie unilateral din partea mitologiei romane, paralel <u o
eclipsare a marilor instituii mitice, i diviniti lave i in al doilea ritul, prin
convieuire panic. Lri.secular, o aerul tura fie reciproc Iac i roman, in
urma creia se ajunge la o sintez mitologic global, pe are o numim iu
primai ci faz romano-dac i in a doua ei faz daco-roman, vrind prin
aceast denumire stadial-istorie s artm accentul caro se pune cind pe
aspectul roman al mitologici lacc, cind pe aspectul dac al mitol>gici
romanizate in provincie.
n cele ce urmeaz trecem in revist tentativele ele a scwte in eviden
aspectele eseniale alo mitologiei daco-romane, in concepia istoricilor
etnogenezei Dacoromanioi.
A.I). Xenopol se ocup ndeosebi le mitologia dac3, iar in ceea ce
privete mitologia daco-roman nu spune nimic despre elementtlc strine,
oloniti (elini, traco-iliri, sirieni i palmirieni), care, in calitate <lc militari,
negustori si meseriai, aduceau cu ei zeitile i cultul particular al acestor
zeiti. Despre toi aceti zei i cultul lor. care au lsat urme le temple,
iltare. inscripii, amulete cte., A. D. Xenopol nu cunoate inc situaia lor
mitologic iu raport cu mitologia roman. Descrie aspectele eseniale alo
cretinismului primitiv al daco-romanilor, fr a face referiri speciale la
mitologia daco-roman, caro lupta mpotriva noii credine 4. Documen
teaz cretinarea lent, misionar individual, dc la om la om i terminologia
latin a cretinismului primitiv la daoo-romani.
Nicolae Iorga, in vasta lui Istorie a romnilor*, aduce un plus de

cunoatere a mitologiei daeo-romane. Dup din sul, ,,pentru soldai, religia


suprem era aceea a drapelului i, natural, aceea a mpratului. n legtur
cu cultul mpratului adaug c exista un preot al cultului lui Traian:
saccrdoies designatul di vi Traiani"0. Printre divinitile noii mitologii din Dacia
roman este menionat un genius lori: Pomintul Dacia i un zeu al comerului
nenominalizat. Un alt genius loei este Tem- pus Ho num y asimilat cu geniul
riului Tyras, apoi un zeu al Dunrii, Danubian. Paralel cu aceste genii i zei
erau onorai i diiboni imperii. Unii dintre acetia, susine N. Iorga, puteau fi
asimilai amintirii eroul ui trac, care mai tirziu a fost asimilat sfinilor cretini.
Nu tie in ce msur se poate vorbi de geniul celor trei Dacii, ins amintete
dc zeii i zeiele Daciei i ale pmntului [Jac]7.
ntregul panteon roman ptrunde in Dacia roman. Uncie din divinitile
romane in secolele II i III c. n. au fost ncrcate de atribute mitice strine,
aduse de legionari, de negustori i ceteni romani de alt origine etinic din
imperiu. Aa se face c in mitologia daco-roman la nceput au avut pondere
divinitile romane propriu-zise, ca i divinitile romune corupte de dedicani
strini. Apoi au avut. pondere divinitile romane contaminate de cele strine
omologe (cazul lui Jupiter Animon, al lui Isis Myrionyma, al Soarelui invincibil,
Mithras, Jupiter Delichenus sau Dens Comuuvcetius etc.). Se introduce in
toate aceste interpretri forme difereniate de cult, rituri obscure, se
construiesc altare i temple, dup preferinele dedicauilor alogeni.
Cetile i oraele romane din Dacia consacr forme de cult difereniate
zeilor nemuritori, apoi .,zeilor mari i buni", zeilor taumaturgi, zeilor bilor,
apelor, pdurilor, nimfelor salvatoare, zeiei clree, unor zei extraeuropeni
(sirieni, palmiricni, microasintici).
Concluziile lui N. Iorga la capitolul consacrat zeilor menionai arunc o
lumin clar asupra situaiei mitologice in Dacia roman i a premiselor in
care se formeaz mitologia daco-roman.
Invaziunea zeilor din Orient i a cultelor alexandrine nainteaz in
aceast epoc piu iu Galia, aducind pe lsis la Marsilia, Nimes i Arlcs, ca i
cultul lui Serapis egipteanul, a lui Anubis, zeul-eiinc din aceeai ar, a lui
Mithras, in eimpiile Rinului, a Magnci Mater la Lvon i Nar- bonne, chiar pin
in ultimele coluri, aceea a lui Jupiter Sabaziux.al tracilor, a lui Jupiter
Dolichccanul, a lui Jupiter Olbius, din Olbis, a lui Jupiter din Heliopolis, a lui
Jupiter Ammou nsui. Nimic nu e de mirare pentru c se gsete la Lyon un
fidel al Iui Dionvsos purtind numele lui Agthvrsus. Trebuie observat c in
Galia de nord, numele vechilor zei (Herculc) se conserv intr-o regiune in
care trupele nu s-au amestecat cu populaia, ins departe de Rhin (...). Kxist
o religie cu mai muli zei locali [iu Galia i Britauia], atunci eind la daci se
trecea la un monoteism dc stat, cu un fel de preot - patriarh''. i N. Iorga
adaug : Am prezon- tat toate aceste exemple, atit de numeroase i variate,
pentru a face s nceteze opinia, atit de rspindit, c acest amestec, care
este inform numai in aparen, |>ontru c fiecare naiune vine cu seria oi dc
zei, s-nr gsi numai in aceast provincie diversificat care este Dacia.
Culturile IUI reprezint deci nici o inovaie religioas, niei o credin adus de
soldai, adesea complet romanizai, cci inscripiile (...) slut latine, i de

colon)
*u
(...) lin regiunile orientale, ci religii admise le imperiu, rspimlite peste
tot, i care la nceputul secolului al IH-lea dominau chiar o Rom atit- le
profund orientalizat. Unele din aceste [religii] i-au pierdut caracterul lor
originar (...) Trecute in folclor, aceste diviniti au dat mitologie populare a
romnilor pe sf intui Soare i pe sfinta Lun*.
X Sincretism. ..mixtum compositum mytltoloyieiim" sau sintez
mitologicii. Ni colac lorga combate sincretismul oriental nvingtor al
vechilor culte la Roma. argument ind c zeii locali au disprut sau s-au
ascuns suit alte nume"*.
Romanii au lsat ua deschis tuturor zeilor, le pretutindeni^ intr-o
lume in general roman, care este ca insi, pentru rest,o sintez atit de
complicat10. La aceast sintez in provinciile romane s-au adugatdemente mitologice ale fiecrei provincii.
Mitologia daco romn se prezint deci ca o sintez a mitologiei lucc cu
aceea roman, in care au intrat i elemente de mistic sacr i noul cult al
mprailor divinizai. Tendina spre un zeu unic salarizat (sub care se va
profila apoi Iisus) i o zei unic lunizat, Dea rex (mai apoi, in cretinism,
Fecioare Maria) se manifest tot mai mult, in dorina le purificare a cultelor
care nu aveau nici senintatea helcnie, nici logica roman*11.
n Istoria romnilor de Constantin C. Giurescu si Dinu C. Giuresctr sint
relevate alte aspecte ale vieii spirituale a huo-romanilor i implicit ale
mitologiei dacn-romane12. se descriu, printre cele trei categorii de colegii
(profesionale, etnice i religioase), grupul colegiilor arc cuprindeau pe
adoiatorii aceleiai diviniti: colegiul Isidci, al celor ce se nchinau zeiei
egiptene Isis, la Potaissa; colegiul lui Jupiter Cernenus (...) la Alburnus Maior;
colegiul Augustalilor (.. .) pentru cultul mpratului, de la Trocs- mis iu Dacia
Pontic13. Dar sint descrise i templele din Dacia roman. Pote tot iu ceti
si urbe erau dedicate temple oficiale : templul lui .Jupiter Optimus Maximus
i templul mpratului (care se referea la mpratul in exerciiul puterilor lui
imperiale la data fundrii sau consemnrilor in scripte). Alturi de acestea se
ridicau in unele localiti lin Dacia i temple neoficiale ale zeilor popoarelor
supuse de romani si adui de legionari : Horologiarum Ttmplum la Apulum,
dedicat in sntatea mpratului Antoninus Pius de un soldat roman; templul
zeiei Isis la Potaissar templul lui Jupiter Cernenus la Alburnus Maior ctc. Se
ridicau i altare si pietre votive t<\ Numele lui Zalmoxis, reprezentarea lui
simbolic sau vreo form de cult nu sint menionate iu mitologia
dacoromn. n schimb imaginea zeului cavaler abund in localitile lin
valea Dunrii le Jos.
Mitologiile afro-asiatice i cretinismul primitiv. La analiza religiozitii
in Dacia roman iu secolele II i III al e. n. au contribuit i O. FI oca14,
Constantin Daicoviciu15, M. Macrea1'*, Bmil Condurachi17,
D. M. Pippidi in citeva studii le istoria religiozitii antice, mai ales in Dacia
pontic1*. Recent, Silviu Sanie reia din noi perspective tema sincretismului
mitologic in lou lucrri: prima despre civilizaia roman pe teritoriul

Moldovei11 i a doua despre cultele orientale in Dacia roman.


n volumul Civilizaia roman la est de Carpafi . . . Silviu Sanie refer
despre elemente de via matematic i spiritual roman in estul
Carpailor. care se reflect in istriografia primelor trei secole (ale erei
noastre]21, indeosebi in Moldova le sud.
125
Viaa spirit uali e surprini clin plin in necropole, morminte ele inliu- naie
.i gropi de crcmaiune; prin inscripii onoraro, votive si funerare, pc stele i
vase de ceramic; inscripii de tip grnffiti i tiluli picii.

Sarcofagul cu 7<MII clre Inlrr simboluri Mlarr dc IJ


(ialai. dup Silviu Sonic.
Om cu mp dc uiar. Har* Im.si. dup Silviu Sanie.

Reconstituie caracterele eseniale ale mitologici daco-romanc din Moldova


de sud in baza reminiscenelor grafice, a figurinelor roprezentncl -/oii. medul
ioanelor eu zoi, simbolismului obiectelor do cult. Silit menionai : a) zei
romani .i grcci-heleriistici; b) zei aborigeni ale cror cult i plastic s-au
recristalizat in timpul prezenei romane pe teritoriul danubian (Clreul trac,
zeii Clreii danubieni; c) zei orientali (Mithra, Sol); d) modeste semne ale
prezenei primilor cretini25.
Monedele, ceramica i piesele de construcii ntrite descoperite in restul
Moldovei semnific schimburi culturale daeo-romane cu dacii liberi.

n a doua lucrare reia studiul cultelor orientale in Dacia roman de unde lau lsat naintaii. adic de la A. I). Xenopol, Vasile IMrvan, N. lorga.
Constantin Daieoviciu i alii, explorind noi materiale epigra- fiec i reliefuri
culturale, altare, statuete ctc.. descoperite intre timp. Silviu Sanie intreprinde
inventarierea inscripiilor latine eu coninut cultural oriental (siriene i
palnlirice) i trece ia explicarea lor personal prin sincretismul acestor
reprezentri mitice cu cele romanice. Stabilete originea a 18 diviniti
siriene i palmiricne atribuite unor dedicani militari si civili; 120 inscripii
sigure i probabile; cieva temple i reprezentri culturale siriene i
palmiricne, mai puine dccit. cele consacrate cultului mitlirian. Despre
divinitile siriene posed materiale i date referitoare la caracterul lor de dii
militares ai legiunilor din urbele garnizoane recrutate din Imperiul roman, cit
i la unele diviniti, eroi i abstraciuni divinizate sub genericul dii deaequc.

Din prima categorie fac parte undo diviniti orientale iu interpretat io


romana, ca i unele aa-sise dublete orientale ale zeilor romani in interpretat
io orientalii : Iuppiter Dolichenus, Iuppitcr HeliopoUtanus,

iglft inclzaiu cu cnp dc Zeul ,,So)* In cvadrlgA. Bnrboi. dupfi


(aur i *;iriK'. narixm.dupi
Silviu Sanie.
Silviu Sanie.
Iuppiter Tunnasogades, Iuppiter Balmarcodes, Iuppiter E\.superantissi- mus,
Dea Syria, Baltis, Azizos, Sol Invictus, Dcus Acternus, Tlieo Uvp- siotos,
Malachbelus, Jarliibolus, Bclhammon, Tenebal, Manavat etc.
Dar Silviu Sanie menioneaz i atracia exercitat asupra populaiei*

dacice de zeii nvingtorilor i a divinitilor celorlalte etnii extoloorbc


Itomano [care] nu este nc bine atestat epigra fie. Aderarea la noile culte
n-a contribuit implicit la abandonarea zeilor strmoeti. Evoluia n secolele
II III e. n. a zeilor autohtoni datorit sincretismului religios,, a rspindirii lor in
interprelatio romana, cunoate momente in care dcsco127
perirca divinitilor originare in piese opigrafico este foarte dificil. Vechile
diviniti i-au mbogit mult dogmele i transpunerile plastice. Astfel,
diviniti foarte probabil locale sau, in sens mai larg, din spaiul Iraco-dacic,
eutn silit Cavalerul trac sau Cavalerii danubieni, cunohC in secolele II i III
ale. n. o iconografie in care alturi de elementele locale pot fi semnalate i
influene ale cultelor orientale mirroasiatice, siriene si iraniene. Inscripiile
cultur.de si o treime din inscripiile provinieiei se refer 1 cult au fost
scrise iu proporii coviritoare in limba latin (95,fw %), liturghiile rostite in
aceeai limb comun tuturor etniilor care compuneau populaia Dacici
romane au contribuit la rsplndirea i adoptarea limbii latine la opera dc
romanizare*3.
Cea mai recent contribuie la interferenele mitologice in Dacia roman a
lui Mihai Brbulescu24 l.reee iu revist religia cotidian, in caic este vorba de
mai multe aspecte iile acestui soi de religie : 1) dc cultele si credinele iu
Dacia roman, cu inscripiile si reprezentrile plastice, unele oficiale, altele
subterane, imleosebi dc divinitile oiientale care atrgeau ptiu fastul
procesiunilor i eeicmoniile lor misieiioasc dc ini- ictr" ; 2) dc religia
individului, sulic de felul cum individul Ii forma int.impltor sau chibzuit
grupul su de diviniti, un adevrat panteon personal** al diMlicanilor, de
eirea zece diviniti, cu un altar comun sau cu altare separate, inti-uu fel de
sincretism amalgamat sau selecionat, leligia individual em in funcie de
originea etnic, ocupaiile, aspiraiile* dedicau!ului i de unele motivaii
adesea transparente la nalii demnitari civili, miiitaii si sucrdni; 3)
sentimentul religios in Imperiul roman tinde iu secolul al Il-lea al e.n. s
considere divinitile tradiio- nalc jxditeiste ca i|sistaze ale unui monoteism
sobru de stat. Ceea ce domina iu cultele romane era un contractualism
mitologic. ncheierea unei invoioli intre om si divinitate. i Mihai Brbulescu
precizeaz: prin stabilirea relaiilor de gentil do ut des, intre oin i divinitate,
pietatea oamenilor nu este gratuit, ci msurat, s-ar putea spune chiar
drmuit. Acest gen de tirg cu divinitatea se surprinde n epigrafele din
Dacia (...) Stereotipia inscripiilor votive (...) mereu aceeai ncheiere v(otum)
s(olvit) l(ibens) m(erito), adic promisiunea fcut (zeilor) a indcplinit-o
bucuros dup merit*'. i mai departe zeul e prima dint re pri cate
acioneaz la rugmintea credinciosului , iar acesta (cealalt parte) se achit
ulterior de promisiune 2*. Printre obiectivele cont raci ualismului mitologic,
Mihai Brbulescu menioneaz : vindecare de o boal, ajutorul divin in
mprejurri deosebite, obinerea unor onoruri, indicaiile divine, ocupaia
dedicam ului, raiuni politice, religia loialitii, antroponimia {numele
tcoforice si teonime), obligaii sacerdotale, srbtori religioase.
Hel'gia roman n Dacia**, cu cult ele ei universale, cultele populaiei

autohtone, cultele ia mod i cele ale loialismului politic fa de statul roman


i imprat sini rezumate intr-uu tabel le situaie pe care il repro- ducem
pentru claritatea i coneiziunca lui.
u religia provinciei Dacia** urmrete clasificarea divinitilor: li in
funcie de originea lor sau proveniena teritorial : in grcco-mmane, afroasiatice, eelto-gernianice, t raeo-ducice si 2) in funcie de gradul de
universalizare a credinelor lor. Conform clasificrii dup origine se impuu
na-zisi </it seleci; dintre acetia fac parte i citeva diviniti .fi genii dace :
Fortuna Daciarum, Dacia. Terra Daci ar, Cavalerul trac, (.'acalerii danu- bieii,
Di a na Mellijica (epitet intilnit numai in Dacia), Genius Coloniae
rx
Sarmisegetusae, Geniu# Daciarum, Genius (hei) etc. Unele din accsto
diviniti dacice sint numai o interprelatio romana proprie fazei mitologice
numite de noi romano-daee. n faza mitologica numit daco-roman asistm
la o interpretativ dacica in eare unele diviniti latine i-au
l!
07f:SM;N4 COMPOKCKT
NT
RC KUBO

Jp) Gnrpd
/itAtk'njtjr
prhtdpdl Jt
d.Tcmat'
talc
itjitu
|
bi',C\laivtoil
?t
b ii * b *I
o tr
-r.uuiliicttihli P crw^wi ....
ycnartJijn
nb*- ____j
j c) foi
Ic) Ctf/fe
retras
pdtkt
irperud
Situaia ..religiei cotidiene In provincia Dacia. lupa M. B&rbulescu.
suprapus atribuiile peste vechi diviniti locale*. Mihai Brbulescu presupune c divinitile romane Liber i Libera, Diana, Silva nu 8, Ilerctiles etc.
reprezentau i inloeuiau, pentru dacii din provincie intr-o inter- p re ta tio
dacica , divinitile lor strmoeti in general, neindividualizate*. Din
aceste diviniti supravieuiesc avatar iile lor romneti 1 in Terra Matcr
Pminlul Muma, din Senectuta Gaea baba Gaia, lin Diana apelativul zina,
din Sane ta Diana mitonimul romn Snziana, din Diana Mellifica
semidivinitatea Zina albinelor, din Silvanus semidivi- nitatea Paduroiul, lin
Nimfe geniile romneti Ielele etc.
Din cele expuse reiese c in prima ei form mitologia romano-dac se
prezint ea un mixlum compositum mi/thologicum.
n aceast situaie particular, cu toat larg toleran mitologic a
romanilor in alte colonii sau provincii extra italice, mitologia dac este

eliminat din cetile i aezrile mari ale dacilor, redus la clandestinitate in


satele i ctunele lin depresiunile intra- i cxtracarpatice. Marile diviniti
dace (Gebeleizis, Zalmoxis, Bendis etc.) sint abolite; ordinele religioase
(ctistii, capnobanii etc.) sint desfiinate; incintele sacre si locurile consacrate
sint pzite cu strnicie de legionari romani ca s nu redevin centre
religioase de revolt social-politic. Prudena roman a reclamat aceste
msuri drastice. Toate acestea pentru e mitologia dac i oficianii ci au fost
purttorii idealului de unitate statal a dacilor, lo lupt acerb mpotriva
oricrei dominaii strine pe teritoriul carpatic, pentru c asocierea marilor
pontifi la domnie cu regii daci era prima rspunztoare de tenacitatea n
lupt i rezistena armat a populaiei. n clandestinitate, clericii daci cereau
poporului dac s moar in continuare fericit pentru eliberarea Daciei, n
numele zeului suprem i al doctrinei nemuririi 'iilfetului, dccit s fie sclavi
poporului roman.
Aa se explic cum din mitologia dac s-au meninut in Dacia roman
acele aspecte comune si mitologici romane, care s-au sprijinit i completat
reciproc in religiozitatea celor dou popoare de stirpe indo-curopean. E
vorba de clemente dc mitologie, botanic (de cultul pdurilor sacre, de
mitologia bradului), de elemente de mitologie zoologic, de credine, datini i
tradiii hjkantropice, arkautropice, dc mitologia sorii, de mitologia morii, dc
mitologia strmoilor i morilor, de mitologia munilor, apelor, ostr oarelor
.i insulelor.
lOA
Prin transgresa ren mitologiei romano-dace in mitologia daco-ro- man s-a
continuat procesul de restructurare a personajelor mitice i a aciunilor
mitologice in spiritul unei sinteze globale i inedite.
Asupra mitologiei autohtone in provincia Dacia au acionat din plin
principiul i tehnica seculara a coca ce s-a numit inter pretat-o romana> care
a redus la unitatea ci de msur mi tic o-ideologic, imagologic, cultural i
valoric, o bun parte din mitologia daca.
n opera lui Strabon se relateaz despre un ,,Ato; AX/CQ? Pecaro U pieiau
romanii ca Dens Daciae, pentru a-1 include in mitologia neoficial a
provinciei2T. Legtura pe care Anton Dumitriu o face. mergind pe urmele lui
Nicolae Densuianu, intre Zeul Daciei si apelativul lui Oni, ca Fiu al Cerului**,
poate fi tot atit de bine atribuit i lui Zalmoxis, mai degrab dect lui Saturn,
dac ne gindhn c Zalmoxis a fost intii mare pontif, apoi Om divinizat i apoi
Om proiectat tu cer ca zeu al strmoilor. Zalmoxis este astfel identificat cu
un Om b t rin ce preced istoria omenirii. Provincia Dacia <ste divinizat i
personificat, un fel de Terra Mater, prin Dea Dacia. Imaginea mitic a Zeiei
Dacia osie transsimbolizat mai apoi in mitologia romn prin Dochia.
tu privina unor animale totemice ale dacilor (lupii, urii, cerbii, erpii),
romanii nu au avut rezerve, pentru c i ei profesau aceleai superstiii,
credine i tradiii mitice.
mprtirea dacilor din apa Dunrii nainte de a porni in lupt, a ajuns
piua in secolul al XX-lea un procedeu terapeutic de medicin magic in
anumite boli29.

Prin intermediul mitologiei romano-daoe s-a fixat in contiina succesorilor


reprezentarea cultural a divinului mprat Traian, intr-o mitologie personal,
care s-a transmis transfigurat prin palcofolcIonii daco-roman la romni.
n contextul noii mitologii romano-dace trebuie inclus i mitologia
mixhelenicu de pe teritoriul Daciei Pontice, a cetilor i eomptuarclor, in
care au convieuit geii cu clinii, inc de la crearea lor i a hinterlandului elen.
Aceast mitologie mixlieleiue avea izvoare omoloage cu mitologia dacoroman, un substrat comun dac si structura mitogenetic comun grecoroman. Cultul soarelui care domina la gei si procesul de solarizare a
divinitilor la gei ncep s ptrund in forme locale i in cetile pontice
Histria. Tomis, Callntis, Dionvsopolis. .Simbolurile cultului solar getic au
ptruns in simbolistica mitologic mixhelenic, in reprezentri antropomorfe,
in mrc i de olar i chiar pe monede de bronz. Bucur Mitrea so ocup de
simbolul solar pe monedele hixtrienc. Dup dinsul, acest monede cu roata
volant sint o mrturie a conlucrrii intre cele dou clemente, cel getic,
autohton, i cel grecesc, heterooton. Prin ilustrarea pe monede a acestui
simbol, grecii fac un prim pas de recunoatere i preuire a tradiiilor
populaiilor locale, in spe iraco-getice, eu care aveau tot interesul s
gseasc un limbaj comun i s ntrein puni de legtur, in convieuirea
comun pe acelai teritoriu. n timp (..), fenomenul poate fi aezat in prima
jumtate a secolului al V-loa i.e.n.30.
ntr-un studiu consacrat culturii getice n opera lui Ovidiu am analizat
unele fragmente de mitologie getic subliniate in elegiile din Tomis, care. se
refer atit la geii liberi din hinterlandul aparinind Tomisului, cit si la geii
citadini tomitani. Aceasta pentru faptul c in literatura lui de exil Ovidiu a
fost interesat de ambientul mitic al geilor, ceea ce rezult din notaiile lui
poetice, nu atit din tendina de mitizare, cit din

dorina de a descrie ara, poporul, civilizaia i cultura geilor rustici in


general i a geilor citadini iu particular. Totui nu neglijeaz ,, mi ti zarea
forelor naturii fizice : crivul Boreas. zeul Ponto*, altarele scunde, Istrul, ca
fluviu sacru, cele apte hierostome ale lui, personajele mitice mesageri ai
pcii : Eumpolo, Orfeu. Pan etc.M.
Zeia Fortuna >1 zeul Ponto*, Tomis. secolul II c.n.
n alt studiu referitor la Ecoxistemul citadin antic in Pontul Euxin Getic i
particularitile lui etnologice am trecut n revist pe ling divinitile
greceti din aceste ceti i divinitile tracice [getice] grecizatc i, ceea ce
este mai interesant, divinitile unei mitologii inventate n condiiile izolrii
etnice. Fiecare eetate-colonie i avea in cadrul panteonului general zeii
preferai, care erau de obicei recrutai din zeii tutelari : la Histria i Callatis,
Apollo i Artemis, pe care ii srbtoreau
la Thargelisa; la Tomis, PoseidoU care era srbtorit la Hernmnia i Dionysosla Dionvsiaee. De asemenea fiecare, cetate-colon ie cinstea pe eroulepo- nim ce a fondat-o : un navigator mirific, un negustor ndrzne, un rege
protector. Tradiiile mitice ale cetilor din Pont se refereau i la unele
diviniti trace grecizate: Glykon^.zeul-arpc fantastic cu plete, care avea
dou altare in secolul II -.n., unul la Tomis si altul la Apulum ; Pontos, zeul
Mrii Xcgrc, nsoit de T.vche (Fortuna), zeia norocului i belugului adus pe
mare. Ca i ceilali zei ai mrilor greceti, Pontos era imaginat clrind un
delfin sau un taur de mare, deasupra valurile nspumate. Mihai Eminescu in

Rugciunea unui dac i Memento mori prezint ttorn ah ia dintre zeii greci i
cei autohtoni in care intervin zeii mrii in chip de ntrupri tauromorfe. Iar Ion
Marin Sadoveanu. n romanul Taurul mrii, red citcva scene din cultul mrii,
al lui Poseidon la Histria, crui in prima zi i se sacrific un cal alb pe sol, iar
a doua zi tauri negri in mare.
Pentru divinitile trace grecizate (...) sint menionate: zeitfilc de la
Xamothracc, care anticipeaz i reduplic cultul Dioscurilor; Marele Zeu
identificat cu Perzelos, un fel dc Pluto trac: Cavalerul trac, zeul al rzboiului i
al morii. Ca zeu psiliopomp, Cavalerul trac sc ntilnete pe Mele funerare mai
tir zii in necropolele pontice i apoi in iconografia >f. Ghcorgbe 3*.
La aceste procese de complexare a mitologici daco-romanc au contribuit
ineil dou elemente: mitologiile afro-asiatico care au invadat Dacia roman,
despre care am relatat iu prima parte a acestui capitol, si rspind ir ca
printre nvini, prin propagand dc la om In om, a cretinismului primitiv.
Imediat dup prsirea Dacici de ctre administraia i legiunile* romane,
deci 1 sfirsitul .secolului al III-lea, mitologia romano-dac s-a rosti ins dc la
sine la coninutul ideativ-reprezentativ i axiologic al unei noi mitologii. Prin
aceast restrlngere sc prezint ca o sintez s-istemic reuit i fericit a
celei mai elevate mitologii tracice, aceea a dacilor, cu cea mai sofisticat
mitologie european, aceea a romanilor. Degajai de obligaiile mitologice
oficiale dc stat. daco-romanii revin treptat la fondul lor mitic ancestral, ins
n noi forme de exprimare ideativ si plastic, mai precis, in noua
transfigurare mitic, pentru c acum daco-romanii fac corp comun cu dacii
liberi mpotriva migraiilor tot mai apstoare.
Mitologia romano-dac a nbuit mitologia dac, cc* s-a refugiat in
depresiunile intrainontane i in muni, dup ce i-au fost distruse altarele,
mprtiai oficianii si substituit toat familia de zeiti locale. Situaia a
durat piu la retragerea administraiei i armat ei, care susineau cultul
oficial si cel liber al divinitilor imperiului. Atunci resturile mitologiei dace siau recptat libertatea de aciune, ins Intr-o form nou, in compoziia
creia s-au grefat i ndtinri mitologice romane, care au prins cheag in
viaa dacilor romanizai. Aceast r na tor o mitic nu este alta decit
mitologia daco-roman, in care dominanta de fond r dac i cea dc form <
roman. Mitologia daco-roman restituit in valorile ei eseniale nu mai este
intolerant cum ora aceea dac, ci a motenit tolerana de la latini; nu mai e
compozit, ci unitar. Tnitatea ei ii vine de la foudul mitic comun dacilor i
latinilor, care o indo-ouropoan. Dar unitatea ii mai vine i de la aprarea
restului din patrimoniul mitologie comun n faa barbari cu m-ului i a
expansiunii cretine, care combtea politeismul cu argumente peremptorii la
acea vreme i in acele condiii social-ist orice.
132

Zeul Ponton (detaliu), Ton*., secolul


II C.n.
Glykon. arpclc fantastic, ceaiul 11 111 e.i.
133
Schimbarea vectorial di* la mitologia romano-dac la mitologia dacoroman s-a realizat deci n perioada de vivificare a dacilor romanizai prin
aportul dacilor liberi i constituie numai o restitutio in partem & ceea ce a
fost mitologia dacii nainte de cucerirea romanii.
Mitologia daco-roman in faza ei avansata de elaborare a avut deci de
intiinpinat asalturile cretinismului primitiv, care venea cu o alt formul a
salvrii i cu alte resurse sociale ale propagandei, mai subtile i mai
adecvate timpului: d cezarului ce este al cezarului (...)", iubete pe
aproapele tu ca pe tine nsui* etc. Cretinismul primitiv s-a grefat peste

credine i tradiii mitice dace i daco-romane, care nu contraveneau in


esena i forma lor ritualii doctrinei cretine. Aa se face c in aceasta fazii a
mitologiei daco-romane putem vorbi de o interpreta tio christiana chiar a
unor aspecte i clemele ale vieii in Dacia romana.
Printre izvoarele narative referitoare la cretinismul primitiv menionm
opera istoric a lui Tertullian. Din aceasta reiese c in secolul al U-lea al e. n.,
in mai toate provinciile romane (dintre care unele inaccesibile pentru romani
ca Gallia, Britania) i cele ale sar mailor, dacilor, germanilor, sciilor,
stpinete numele lui Christos care a venit33. Origeue, in secolul al Tll-lca al
e. n., in Comentariile lui infirma relatarea lui Tertullian afirmind c barbarii
daci, sarmai i scii (...), cei mai muli nc n-au auzit cuvintul Evangheliei
(.. .)*,:4. n Istoria Romniei nceputurile cretinismului primitiv sint
consemnate in Dacia Pontic la nceputul secolului al IV-lca e. n. n urma
prigoanei cretine declanate de Diocloian, se remarc martiri cretini in
ase ceti, iar in Dacia montan si sub mont aiul s-au descoperit obiecte de
cult cretin (geme paleocretine la Porolissum, Potaissa-Turda; inscripia i
monograma cretin la Biertau; opaie la Apulum; monumente funerare la
Napoca, la Apulum etc.). Cretinismul introdus in secolul al IV-lca la daeo-romani (...) era de factur popular, propagat nu de misionari oficiali, ci (...) din
om in om, prin contact direct eu populaia cretin din imperiu (...). Xu avea
o organizare ecleziastic superioar (...), se reducea la nsuirea elementelor
de baz ale noii credine i la practica simpl a cultului, in mijlocul unor
comuniti mici, probabil fr legtur intre ele si nesupuse vreunei anumite
jurisdicii bisericeti. n Dacia, ca peste tot, cretinismul s-a altoit la dacoromani pe credine mai vechi, pstrate mai departe35.
n aceast situaie s-au meiiinut in Dacia, din recuzita vechii mitologii
montam a daeo-romanilor, credine, datini si tradiii filtrate prin concepia
mitologic a cretinismului primitiv. Bradul funerar, stilpii sacri (mai tirziu
troiele) au marcat altarele itinerante ale credincioilor pe drumurile lor de
bejenie, cum susinea Nicolae Iorga, in perioada mi- graiei popoarelor; cultul
arhaic al riturilor de i umonn n tare-incinerare; pomenile, doliul alb,
srbtorile romanizate: Rusaliile, Floraliile, Lupcr* cal iile etc. n muni,
incintele sacre dup modelul dac se transform acum in biserici alctuite din
arcuri de brazi; urcrile dacilor la munte la date fixe din an pentru rugciune
i prznuirea srbtorilor strvechi legate de cultul soarelui inereni nat
devin in cele din urm prilejuri de elevaie spiritual de tip religios. n
feudalismul timpuriu, peste aceast mitologie daco-roi na nu parial
cretinat pun pecetea hieratismul, transcendena i poezia etic a
cretinismului bizantin.
T. Influena Bizanului. Importana Bizanului pentru diferenierea
cretinismului rsritean de apusean, in ortodox i catolic, i perfec-

tarea spiritualitii medievale a poporului roman au scos-o iu evidenii toi


bizantinologii rumni de la Nicolae Iorga, > . Bncscu. li. Cimpina, I. Minca,
Eugen Stnescu, Valentin Al. (rorgcscu, <h. Cron, Virgil Cndea, Al. Duu,
Rzvan Theodorescu i alii, cu argumente tot mai elaborate sub raport
istoric-cultural.
Pectoral de aur paleocretin, secolul V, Soiuccnl - Cluj, dup I.. Hlr/u.
Pentru studiul mitologiei romne ca succesoarea mitologiei dacoromane , ne oprim mai alea la ultimele rezultate arheologice, epigrafiee i
do artil bizantina efectuate recent.

Pintra funerarii cu simboluri de tranziie.

Donrii! dc In
Dan Gli. Teodor trece in revist materialele arheologice care privesc istoria
relaiilor autohtonilor din nordul Dunrii de Jos cu Bizanul5*; influenele
civilizaiei bizantine in evoluia i coninutul celei carpato-du- nrene; rolul pe
caro Bizanul l-a avut in prefigurarea trsturilor care au caracterizat viaa

material i spiritual romneasc in evul mediu, definitivarea formrii limbii


romne i poporului romn in striusi direct legtur cu existena
Imperiului bizantin, a culturii i civilizaiei lui.
n aceast perioad, po teritoriul fostei Dacii romane s-a dus o dubl
propagand religioas: una cretin, ins nedefinit ca atare, .i alta cretin
de tip apusean. Dup separarea cretinismului in dou biserici (apusean i
rsritean), a luat avansul in propagarea i influena cretin biserica
rsritean.
Aa se face c relatrile lui Dan Gli. Teodor referitoare Ia rspindirca
cretinismului mai cu seam pentru secolele VXI e. n. marcheaz rspindirea timpurie i in mas a cretinismului bizantin, latin i ortodox 37.
n nordul Dunrii de Jos, Imperiul bizantin, care era tcovraUo, duce n
perioada dintre secolele V XI e.n. o susinut activitate in acest domeniu (...)
prin misionari transfugi sau prizonieri, a noii religii i apoi a eon toii larii t i n
forme bizantine3*, prin limb, literatur, arte, organizare social, juridic
(romano-bizantine in sec. V XI e. n. i grcco- bizuntinr din sec. XT XV-lea).
neepiud din secolul al VH-lea, sub influena culturii i civilizaiei bizantine,
exercitate constant, se cristalizeaz paralel cu structura religiei cretine i >
mitologicretin, care reduplic mitologia daco romn pe plan popular.
Paratrazind unele relatri ale studiului lui Dan Gh. Teodor, Roman 11 italia
carpalo-dunrcan i Itfcanul in veacurile 1 XI e.n., la caro neam referit,
putem susine c in structura ei complexa problem a trecerii de la mitologia
daco romn la mitologia romn, in cele dou variante ale ei, in rar ian ta
mitologic popular steasc i iu varianta mitologic cretin popular, nu
poate fi studiat i pe deplin neleas deeit in strins i direct legtur cu
existena Imperiului bizantin, a culturii i civilizaiei lui.
n baza acestor consideraii putem vorbi despre o mitologic cretin
romn. claborarat in dou forme, una care reflect cretinismul primitiv si
care continu in spiritualitatea romn pin iu perioada contemporan, i
una care reflect dogmatica cretin ortodoxa.
Noi ne vom preocupa in cele ce urmeaz numai do netele aspecte ale
paralelismului intre mitologia daco-roman in transfigurarea ci romneasc i
rdictele etnografice i reminiscenele folclorice si de art popular ale
mitologici cretine primitive. Nu vom neglija nici unele incursiuni in mitologia
cretin ortodox care a preluat din mitologia daco-roman i din aceea
cretin primitiv unele elemente mitice tnai vechi, pe caro le-a transfigurat
(cum ar fi cultul soarelui, cultul Torrei Matcr, cultul unor arbori sacri, a! unor
animale sacro etc.).
G. Aspecte wlineente : Tezaurul de la Pietroasa. Printre cultele strine
din Dacia roman trebuie s fie menionat i cel relevat in parte de Tezaurul
de la Pietroasa numit Cloca cu puii de aur, denumire semnificativ:
meninut de Ales. Odobescu, care amintete de legendele mitice ale
ClotcM eu puii de aur referitoare la citevalocuri consacrate din Romnia 39.
Tezaurul le Ut Pietroasa a fost descoperit n 1837 de doi steni i pin s
intre in posesia statului i s fie depozitat la Muzeul de la Sf. Sa va a tre ut
printr-o scrie de aventuri. Descoperirea lui a suscitat interesul deosebii al lui

Alexandru Odobescu, care a fcut cercetri la Pietroasa pentru a obine date


suplimentare asupra locului excavrii i a condiiilor i rostului lui cultural.
Cercetrile efectuate de Alex. Odobescu i consemnate de lucrarea Tezaurul
de la Pietroasa sint expuse In ediia a Il-a a lucrrii, publicat in 1070,
ngrijit, cu introducere, comentarii i
note de Mir cea Babei studii arheologice do Radu Horhoiu i Gli. Diaconii^
care readuc in actualitate monumentala monografie, subliniind contribuia
excepionala a lui Alex. Odobescu i descoperirile arheologice survenite- ntre
timp in lumina ultimilor cercetri.
nc de la comunicarea despre descoperire inuta! la Paris in 1SG5,. Alex.
Odobescu i-a propus trei obiective de investigare a tezaurului 1) sa
stabileasc poponil si personajul cruia i-a aparinut, Imul i epoca cnd a
fost folosit i mprejurrile in care a fost ngropat; 2) proveniena pieselor,
unde au fost fabricate i stilul lor : si 3) destinaia pieselor tezaurului.
Rspunsurile la aceste ntrebri se cunosc lin cele publicate de Alex.
Odobescu i din cercetrile ulterioare asupra acestuia. E un tezaur germanic,
i anume gotic, care a fost alctuit din 22 lo piese descoperite,, din care sau pierdut 10 piese, numai do aur, fabricate iu stiluri artistice diferite.
Apartenena lui atribuit goilor s-a lovelit mai tirziu a fi vizigot io.
Tezaurul aparinea unui prin, Atanaric, st pin peste Cauea- landft o
enclav vizigotic n Dacia roman, care acoperea o bun parte din actualul
jude Buzu. Rastul acestui tezaur princiar sau de templu, vizigot era dea fi
un instrument magico-miiologie de aprare, de consacrare si de respect
sacrosanct pentru cred inc iai. Era folosit de principe sau de marele
sacerdot la recepii sau in actele de cult oficiate in templul princiar. Tezaurul
reprezenta, probabil, o parte din panteonul vizigot in vigoare in secolul al IlIlea al c.n. Alexandru Odobescu descrie analitic cele 12 piese rmase din
tezaur, fcind mereu comparaii cu alte piese similare, confecionate in ..stil
barbar Departe de noi de a urmri fiecare pies in parte. Ne intereseaz
numai acele piese care tjprim un confinat clar magico-mitologic vizigotic in
l'uucalanda i care ar fi putut lsa urme sau influena pe autohtonii are au
convieuit cu vizigoii in propria lor ar si, poate, spunem poate, intlucna
asupra unor clemente lecuit mitic ale autohtonilor. Spunem aceasta pentru
c in Dacia, in teritoriul denumit Oauealanda. vizigoii uu s-au aezat intr-un
spaiu vid,
< i unde existau btinai pe care i siu aservit i, la nevoie, pe care i-au aliat
n lupta mpotriva hunilor care presau dinspre rsrit. n timpul luptei
vizigoilor mpotriva huniloi i retragerii lor forate, ei i-au ngropat in Dacia
mai multe tezaure, m zona perimontan a Buzului10.
Alex. Odobescu ntocmete pentru fiecare pies din tezaur o monografie
tematic aparte, care alctuiete o parte lin ntreaga monografic. Interesant
este capitolul consacrat colanului cu inscripiegutani hai log, care a fost
interpretat tind ca obiect sacru gotic, ciiui ca tribut consacrat goilor,
citul ca proprietatea lui Odin etc. Apoi interesante snt vasele le aur
pentru ap le but, care pe miner posed capete de psri cu cioc curbai,
probabil vulturi. Patera in relief clar constituie ins obiectul principal sub

raportul figuraiei sacre co o conine : o statuet feminin zrea Jordh (Cgbde,


Pmintul), mpodobit cu motivul viei de vie cu struguri, inind la piept, in
ambele miini, t> cup conic, un calathus. La picioarele statuetei, ntre
cercul central i scaun snt aezate o serie de figuri : un cioban culcat, la
picioare cu un ciinc, un mgar ghemuit, un leu in mers, doi mgari afrontai
i un leopard in mers. in cercul exterior, 1G personaje, tratate n stil grccoroman i anume: zeul Acgiv (Xcptun), un copil cu un co pc cap, zeul Fonic,
zeul Tyr (Marte), zeia Urda. prima nom gotic, zeia Verdandri, a doua
nom, zeia Aluldra. a treia nom, zeuI Xoelcr (Saturn), zeia Frcga (Venus),
zeul Odin (Mercur), zeul Thor (Vulcan), zeia Uela (zeia morii), zeul Aici,
primul dioscur (Castor),
137
zeul Alei, sil doilea dioscur (Polux), zeul Freyr (al Pcii i Abundenei), zeia O
star a (a primverii), zeul lialder (Apollo) i Corbul profetic i revelator care
nsoete trei diviniti din cele de pe patera : corbul atind pe umrul drept al
zeului Tyr, pe umrul drept al zeiei Verdandri i pe biciul din mina dreapta a
celui de-al doilea Aici (Polux)41.
n ce msur corbul sacru gotic se aseamn in funciunea lui magi- comitic cu corbul dacic trebuie apelat la fondul comun indo-curopeau al celor
dou popoare ce au convieuit, in condiiile menionate, in zona Buzu. Ceea
ce domin in suita acestor personaje sini frunzele de vifd de vie i strugurii
atrnai la nivelul umerilor : 5 frunze de vie, 5 struguri, 5 frunze nedefinite, o
plant incert cu 1 fructe. Divinitile figurate astfel alctuiau panteonul
gotic (Walhalla). n secolul al III-1 ea. Panteonul mitic gotic (de tip vizigot)
este redat dup gustul grec, nc destul de apreciat in epoc.
n ordinea importanei magico-mitologice trebuie s menionm marea
fibul bombat phalerae pectoral os, care reprezint un vultur regal cu
aripile lipite tic corp. Una din fibulelc mici c prevzut cu un cap de vultur
pleuv. Dou cantharos (cauri), unul octogonul i altul dodeca- gonal,
poseda minorele flancate de tigri sau pantere, simbolul forei virile.
Ceea ce subliniaz Alcx. Olobescu in lucrarea lui este faptul menionat de
altfel de Xenofon n Anabasis, c vasele somptuarc, rvtho- nurile i capele de
metal preios pe care le lucrau orfevrierii daci nu au fost cu mult mai prejos
de cele ale vizigoilor care apelau la orfevrierii strini. Aceast impresie
anticipat de Alex. Odobescu a dat arheologilor romni convingerea c multe
tezaure dace descoperite in Romnia alctuiesc replicile orfevriei magicomitologiee autohtone fa de acela de la Piet roasa. H mine totui deschis
problema influenelor magico-mitice reciproce, intre dacii lin depresiunea
subcarpatic a Buzului i vizigoii care s-au refugiat pe teritoriul dac circa
dou sute de ani, pentru a disprea apoi definitiv.

FnlcrA celtici de argint (Surcea), dupi M. Huitu fi O. Bandulu.


138
MIT O GENEZA IIOMANA
I. Influene i interferene. Ipoteze divergente >i convergente.
Etnogenezromna e un proces ndelung do formare a poporului romn; un
proces complex etnic, lingvistic, cultural i mitologic. n etnogenez toate
aspectele genezice menionate se ngemneaz i performeaz in ansamblul
lor,cu unele miei decalaje ce in de condiiile i cauzele intern* si externe ale
dezvoltrii lor. Etnogenez nu se poate considera relativ ncheiat o dat cu
sfiritul aparent al lingvogenezei, ctilturogenezei i mito- genezei 1. n
realitate, etnogenez este permanent, pentru c in ansamblul lui corpul
etnic i activitile lui sint in continu perfectare etnotonic, ca spi i limb,
cultur i mitologic.
Caracterul permanent al mitogenezei romne ne face s lsm deschise
toate porile evoluiei mitologice in timpul i spaiul romnesc, alo cror
direcii i sensuri nu le putem intui decit parial in stadiul actual de cercetare
istoric a mitologiei romne. Ceea ce numim in prezent stratul mitologiei
romne, eu trecerea timpului va cdea in viitor in adstratul mitologici
romne. Astfel stratul in plin desfurare se va prezenta iu viitor ca o
nebuloas care se deprteaz mai ncet sau mai rapid de prezentul continuu
al viitorului, pentru a-i lsa n urm drumul in adstrat.
n procesul mitogenezei romne se impun contribuiile unor componente
mitogenezicc ce in de substratul mitologiei romne, i ale unor clemente
mitice suprapuse ulterior, provenite din interferene i influene culturale,
mai mult sau mai puin precise si directe, care alctuiesc adstratul mitologiei
romne.
Componentele mitogenezicc fac parte integrant din mitologia romn.
Cu toate c ele intr organic in structura mitologiei romne, se mbin intre
ele n proporii de echilibru stabil. Fr echilibrul lor stabil nu se pot concepe
autohtonitatea, omogenitatea, unitatea, identitatea i particularitile
mitologici romne. Componentele mitogenezicc alctuiesc deci scheletul
ideativ-axiologic al oricrei etnomitologii.
Iar dementele mitice provenite din interferene i influene culturale

ulterioare, de obicei tardive, sint adaosuri care de cele mai multe ori subliniaz sau estompeaz trsturi i aspecte secundare ale fondului mitologic
romn. Ele nu elimin, ci reduplie, sint flortlegii i marginalii, care intervin n
fabulaia si mai ales in anecdotica mitic.
n aceast situaie aparte, elementele mitice provenite din interferene i
influene accidentale, impuse de cuceritor sau adoptate din interese de grup
sau categoric zonal, reduplie aspectele minore ale mitologiei; cele ce rin
de demonologie, de miturile eroi-comicc i, rar, tic unele semidi vin itf i i mp
reeise.
139
Mitologia roman se ntemeiaz pe doua componente mitogenczice :
componenta dac (sau traco-nord-duurean, numita adesea componenta
trac ) si romuonenta roman. Nu trebuie uitat c ambele componente
mitogcnozicc la rindul lor snt, fiecare in parte, sinteza mitogenrzic a altor
componente anterioare: era dac e sinteza unei componente pelas- giee (alic
a celor p minimi, a nativilor sau indigenilor primitivi) eu componenta
iado-cumpean (a valurilor de popula ii indo-europene), care au alctuit
mpreun cu autohtonii etnogrneza dac. Iar componenta roman e o sinteza
foarte complex! greco-latin cu a popotirelor diverse incluse in structura
Imperiului roman prin asimilare biologici!, culturalii si mitologic;! .
S-a discutat nrilt despre p oidcrra i prioritatea unei componente fa tic
cealalt. in istoria mitologici romne. Partizanii uncia din componente .traitii sau latinitii) s-au prijinit pe argumente lingvistice, etnologice, imago!
ogicO i de tematic! mitica in discuiile lor, invocnd de fiece dat prezena si
absena unor trsturi, numrul, valoarea i ponderea lor in stmetura
mitologici romne, capacitatea dc asimilare i circulaie a motivelor mitice pe
teritoriul Daciei, in baza argumentelor de teren, muzeu, arhiva i comparativistorioe. Partizanii fiecrei componente mitogcnezicc au enunat iutii teorii
antagoniste, ireatiste si ireconciliabil prin exclusivismul lor, pentru a ajunge
apoi la ipoteze convergente, realiste, i con?iliabile prin aportul lor reciproc.
Lsm la o parte teoriile antagoniste care iu stadiul actual al cercetrilor
de mitologie sint depite. Ne oprim i insistm asupra ipotezelor
convergente care rezolv obiectiv i corect tematica i problematica substratului mito genezei romne.
ntre acest? dou ipoteze (trac i latin) a existat un dialog do principii, o
disput Io metode de investigaie, demersuri i contra-opinii, care in
exagerrile lor nu au ncetat dccit parial in vremea noastr.
Pentru a putea sesiza temeiurile ambelor ipoteze asupra mitologiei
romne sinteni nevoii s schim, in linii mari, inti ipoteza latinii i apoi
ipoteza trac a mitologiei romne, deoarece in prima ei faz de enunare
ipoteza trac se prezint ea o reacie teoretic, metodologic i ilustra- tivdocumentar fa de partizanului si exagerrile ipotezei latine i numai in a
doua faz se nfieaz ca o explicaie sistematic, care se bazeaz pe
argumente peremptorii, ce urmresc adevrul tiin ific dintr-un unghi de
vedere propriu. S-ar putea spune c protagonitii ipotezei trace au nvat
cum s abordeze istorie problema dih experiena metodologic a ipotezei

latine si a protagonitilor acesteia.


2. Ipoteza latin. li oteza latin a mitologiei romnc este o consecin
"gic a concepiei latiniste a culturii romne. n unele din enunu- ril ei ;i
fost elaborat de Dimitrie Cantemir in secolul al XVIII-lea. Sub raportul
consecinelor ci, Dimitrie Cantemir nu a tras concluzii consecvent logice.
Chim vom constata in cele ce urineaz, mitologia romn, dup Dimitrie
Cantemir, dei era impregnat de diviniti greco-latine, era considerat
dacic in structura ei global. Inconsecvena teoretic a lui Dimitrie Cantemir
referitoare la geueza i coninutul mitologiei romne ne fa o s susinem c
ipoteza latin a mitologici romne a fost enunat. in toat plenitudinea ei,
abia mai tirziu, de crturarii transilvneni, n activitatea lor ideologic,
politic i cultural! de tip luminist, la sfir- ittil croiului al XVIII-lea i nceputul
secolului al XlX-lca, acetia u creat intii coala ardelean i apoi curentul
latinist, numite astfel dup
140
aractorul coninutului lor. n cadrul acestor activiti complexe au pus i
problema mitologici romne.
Atit reprezentanii colii ardelene, cit i cei ai curentului latinist au
urmrit, paralel cu problema limbii i istoriei poporului romn, i studiul
originii i structurii culturii, a unitii acestei culturi la toate ramurile
poporului romn, a continuitii ei istorice pe aceste meleaguri i a specificitii ei etnice i naionale. Cercetarea tematicii i problematicii culturii
romne a stat la baza demonstrrii latinitii romnilor, pus in slujba nobil
a revendicrii drepturilor sociale, politice i culturale ale romnilor de sub
regimuri strine i asupritoare.
u sprijinul Latinitii romnilor, atit crturarii transilvneni, cit i cei
moldoveni si munteni au invocat, pe ling argumente de ordin istoric,
filologic i etnografic, i argumente de ordin mitologic : sistemul de
superstiii i credine, familia de diviniti, formele de cult, sanctuarele
acestora, relictc etnografice i reminiscene folclorice care perpetueaz in
contiina poporului romn motenirea spiritual latin.
Corifeii Sa mu el Micu-Klein, Gheorghe incai, Petru Maior, Ion Budai-Doica
nu i alii au susinut, pe ling puritatea latin a etniei i a limbii romne, i
puritatea latina a mitologici romne, icoan fidel a superstiiilor, credinelor,
datinilor i tradiiilor latine. Dei majoritatea ideilor enunate referitor la
mitologia romn de corifeii colii ardelene au fost judicioase i fecunde,
uncie au fost exagerate i in consecin sterile.
Ideile colii ardelene privind mitologia romn au fost preluate, n secolul
al XlX-lea. de curentul latinist. n cadrul acestui curent de idei, preocuprile
de mitologie ii gsesc tot mai mult ecou. Se traduce mult mitologie grecolatin, se urmresc i se descoper paralelisme, similitudini, identiti tot mai
izbitoare. Purttorii de cuvint ai curentului latinist adopt fr rezerve
ipoteza latinist a mitologici romuc : Aron Pumnul (Ltplurariul romnesc, 6
voi., 1802), August Trcboniu Laurian i I. C. Massirn (Dicionarul limbii
romne, 1873), Atanasic M. Marienescu (Poe- sia poporal. Balade alese i
corese, 2 voi., 1859 i 1867; Poesia poporal. Colinde, 1859 ; Mari

descoperiri, 1872 ; Cultul pgin i cretin, 1884), Elena Niculi-Voronca


(Datinile i credinele poporului romn, adunate i aezate in ordine
mitologic, 3 voi., 1903 ; ti tu di i in folklor, 1908, 1912 1913) ctc. Atanasie
M. Marienescu crede c poezia popular i mai ales colindele romne conin
(...) suveniruri mree (...) din datincle strbunilor notri, nc din Italia i
c acestea sint certificate de naionalitate latin a poporului care lc-a creat.
La rindul ei. Elena Niculia-Vo- ronca menioneaz (n Precuvintaroa hi
Studii in folklor) c (...) materialul (mitologic) adunat (...) mi-a deschis un
emp larg pentru tragerea unor paralele intre credinele poporale la romni i
alte popoare ale cror mitologii le-am studiat. Aceste alte popoare sint cu
precdere : grecii i hitinii.
Mitologitii romni ncadrai in curentul latinist au ncercat s elimine din
contextul literaturii populare mitice i in spe din cel al mitologici populare
romneti coca ce nu era considerat latin si totodat s demonstreze c n
esena ei mitologia romn, golit de influene, contaminri i decalcuri
mitice nelatine, rmine lotui eminamennte latin in fondul ci mitopeic, in
semnificaiile ei simbolice i transsimbolicc i in contextul ci ilustrativdocumentar.
Ipoteza latin a folosit in enunurile ei mitologice dou categorii de
argumente: unele reale, obiective, concludente i care prin fora do141
inonstruici lor logice i funcionale descoperii fondul initopeic local de
origine latin, i altele ideale, subiective, neconcludcntc i de ncsus-iuut.
Iiisind la o parte argumentele subiective, ncplauxibile pe plan mitologic, se
poate conchide c ipoteza latin a mitologici romnea degajat, selectat i
valorificat din fondul initopeic romnesc. datele, clementele, aspectele i
complexele mitice de esen latin care alctuiesc o parte inalienabil a
patrimoniului mitologic al poporului romn. A. Armbrusto.r aduce unele
lmuriri in aceast privin (in Romanitatea romnilor, 1972).
2. Ipoteza traca. Ipoteza trac a fost enunat paralel cu ipoteza latin de
crturarii din cele trei ri romneti i apoi din Romnia, n sec olul al XlX-lea
i mai ales in secolul al XX-lca, Inimi atitudine fa de unele exagerri ale
colii ardelene si ale curentului latinist, justificate psihologic si politic in
perioada de afirmare a drepturilor la unitate, independen i suveranitate
naional ale poporului romn, rupt in trei pri; totodat a urmrit s
completeze lacunele devenite astfel inevitabile ale ipotezei latine. Nu a avut
la baza. ei o literatur de specialitate tracologic (cum are astzi), caro s fi
creat o scoal tractat, i nici o avalan de opinii tiinifice militante care s
fi generat un curent tracist in cultura roman. A emanat din ambiana unor
reviste i cercuri literare care urmreau numai la modul ideal extrapolarea i
valorificarea unui dacism mai mult romantic dccit tiinific, promovat de
cercetri psoudoetnografice, pscudofolcloricc i pseudoartisticc populare de
presupus sau incert, sorginte dac. Cele mai multe asemenea reviste i
cercuri literare gravitau in jurul unor personaliti literare marcante in aceea
vreme.
Dei Dimitrie Cantemir a fost un precursor al colii ardelene i prin

aceasta al curentului latinist, si a pledat pentru purismul limbii i originii


poporului romn, sub raportul mitologic se poate spune c a fost i un
precursor, sui generis, al ipotezei trace a mitologiei romne. El a susinut c
dei mitologia romn conine multe diviniti greco-la- tine e, in esena ei,
dacic i c dacismul ei este de origine scitic, sciii ucepind s fie
considerai de atunci precursorii, dac nu genitorii slavilor. Teza scittamului
mitologiei romne este o eroare tiinific. n enunarea ei Dimitrie Cantemir
nu folosete argumente scoase clin folclorul romn, ci numai argumente de
ordin politic, deoarece in acea vreme principele moldovean conta pe ajutorul
arului Petru cel Mare pentru lupta de eliberare a Moldovei de sub
suzeranitatea otoman. Afirmaiile lui eronate au fost infirmate do cercetrile
ulterioare de mitologie scitic, pe baza documentelor istorice, arheologice,
lingvistice i etnologice.
Fundamentarea tractat a mitologiei romne pe plan literar se dato- rete
lui Gh. Asachi, D. Bolintincanu, Mihai Eminescu i alii: pe plan paleontologic :
B. P. Hasdeu, Nieolae Dcnsuiann, Vasilc Pftrvan. Radu Vulpe, I. C. Drgan; pe
plan mitologic : Lucian Blaga, Mircea Eliade i alii.
n cele ce urmeaz ne propunem s marcm etapele principale de
dezvoltare tiinific i personalitile culturale care au mbriat i
promovat ipoteza trac a mitologiei romne, pentru a conchide asupra
contribuiei reale, obiective i concludente a acestei ipoteze la o cunoatere
mai deplin a mitologici romne.
Primul enun laborios al ipotezei trace a mitologici romne se datorete lui
B. P. Hasdeu. Acesta, n unele lucrri pstrate in manuscris (cum ar fi
Zalmoxe) i n alt'* lucrri do amnunt, cum
142
I
ar fi articolo do revist (Columna lui Traian) sau de dicionar (Ethymologieum Magnum Remaniat, 3 voi., 1880 1898), scoate n evidenii, cu
lux do argumente, uneori ou fantezie, i subliniaz cu promptitudine clemente si aspecte mitice autohtone traco-ilirice. n susinerea ipotezei trace a
mitologiei romne, B. P. Hasdeu folosete documente convergente
lingvistice, istorico i etnografice.
Al doilea investigator iu domeniul tracologici mitologice romne este
Nicolae Dcnsuianu. Acesta, iutr-o lucrare masiva (Dacia pre istoric, 1913),
at.it de discutata in literatura romna dc specialitate, se strduiete s
demonstreze ca mitologia pelasgu dc tip uranic, confirmata de literatura
antica grcco-romniu, este un produs carpatic. Dup d insul, mitologia
pelasg strbate prin mitologia trac nord-duurcaiiu pinii in mitologia
succesoare romna. Simulacrele i incintele sacro ale multor diviniti
uranice .se giscsc sub form de stinci antropomorfe i locuri dccult in Carpaii meridionali. Meritul lui Nicolae Densuianu const nu ntit in istoricitatea mitologici prlnxgr, pe care drept vorbind nimeni nu o cunoate precis,
cit in grandoarea concepiei acestei mitologii, pe care o consider
primogenic i generatoare de alte mitologii istorice, ce o succed in Europa,
cit i in corespondenele pe care i le gsete in folclorul mitic al popoarelor

succesoare pelasgilor i neamurilor trace i anume popoarelor neutrace y cu


referine speciale la poporul romn.
ns fondatorul tracologici romne. Va.sile Prvan, este totodat i
reformatorul ipotezei trace, devenito intre timp tracist. Preconiznn investigaii de tracologit arheologic i in mod inevitabil investigaii asupra civilizaiei i culturii trace propriu-zise, traco-getice, traco-sciticc, traco-greceti
i traco-romane, Vasile Prvan atinge prin fora lucrurilor i problema
cercetrilor sistematice, obiective i istoriste ale strvechii mitologii autohtone. n aceste condiii enun in termeni noi ipoteza trac a mitologiei
autohtone i prin aceasta a. mitologiei romne, pornind de la descoperiri
arheologice traco-getice, pe care le consemneaz iutii intr-o lucrare masiv,
in Getica, o protoistorie a Daciei (1926), si apoi in alte lucrri do sintez
(Dacia. Civilizaiile strvechi din regiunile carpalo-danubicne, 1937).
Civilizaia si cultura dac, Iei influenate dc coli i greci, i pstreaz
autenticitatea i sub dominaia roman. Dii indigetes, zeii autohtoni, au fost
adorai pe virfuri singuratice, numele lor au relevat atribute toponimice,
iar dedicaiile trace ctre zeii regionali au corespuns credinelor trace. O
dat cu aezarea romnismului in Dacia, caracterul trac se estompeaz in
creaiile mitice, fr ca totui s dispar, spune Vasilc Prvan. Iconografia
dac a mitologici autohtone face loc acum iconografiei daco-romano, mai
complicate i mai semnificative pe I>lan politic.
Cercetrile, de tracologie n Romnia, dup consideraiile luiltudu Vulpe,
consemnate ntr-un amplu studiu intitulat.: llistoirr des recherches
thraeologigucs en Roumanir, au rdcini profunde. Jdeea latinist nu a ters
amintirea istoric a tnico-earpato-danubienilor, dei sursele istorico in
secolele obscure ale feudalismului timpuriu au ignorat prezena i numele
romnilor (a protoromnilor i strromnilor), considcrndu-i valahi. Primele
preocupri referitoare la originea romnilor . e datorcsc umanitilor Halit ni.
n-A afirmarea elementului dac in contiina naional a romnilor s-a
cristalizat nccpind din secolele XIII XTV, o dat cu consolidarea statelor
romneti, Transilvania, Moldova i Muntenia, nceputul cercetrilor moderne
referitoare la daci i gei il marcheaz
143
in secolul al XlX-lca eiiva nvai europeni: B. G. Niebuhr, G. Mannort,
C. Miilenhoff, W. A. Maciejowski, A. I). Certkov, T. Brun, iar printre romni:
Nicolae Stoica din Haeg:, Timotei Cipariu, D. Bojinc, Mihail Koglnicoanu,
Cezar Boli iac, B. P. Hasdeu, Alex. Odobescu, Gr. Tocileseu. n secolul al XX-lca
Vasilc Pr van deschide un drum nou tracologiei tiinifice prin cercetrile lui
de teren, metoda riguroas de investigaie i rczul- , tutele consemnate in
vasta lui monografic arheologic Getica. Opera Iui Vasilc Pftrvan o continu o
serie de oameni de tiin, care au constituit o adevrat coal
arheologic : Radu Vulpe, Constantin Daicoviciu,
Emil Coudurachi, Dumitru Tudor, Dorin Popescu, Vladimir Du mi tr eseu,
Gabriehi Bordenache i alii. Prin toi aceti oameni de tiin tracologia
romn ia un avint deosebit, mai ales dup al doilea rzboi mondial, nccpind
cu regimul de democraie popular. La activitatea lor s-a adugat aceea a

arheologilor Ton Nestor. D. Berciu, Mircea Petrescu-Dimbovia,


C. Nicolescu-Plopor, Eugenia Zaharia, Maria i Eugen Coma, Alexandru
Vulpe, Batiu Florescu, X. Gostar, C. Preda, VI. Zirra. Gh. Bichir,
Gh. Diaconii, Petre Diaconii, Ton Horaiu Crian, M. Babe i alii. Noua coal
dc arheologic dezvolt o ntreag reea de ant iere arheologice, efectueaz
cercetri de teren pentru toate epocile istorice i public o colecie de
monografii. n ultima perioad de dezvoltarea tracologiei tiinifice oamenii
de tiin romni particip Ia cele dou congrese internaionale de tracologic (primul la Sofia in 1972 i al doilea la Bucureti n 1970).
Ca o consecin a dezvoltrii tot mai sistematice a tracologiei s-a nfiinat
un Institut naional romn de tracologic sub conducerea lui D. Berciu, care
desfoar o activitate dc ndrumare tiinific pe ar, ndeosebi in rindul
arheologilor ce lucreaz in muzee de arheologie i tra- cologilor de formaie
nou.
Obiectivele cercetrilor tracologicc romneti s-au focalizat asupra
deosebirilor i asemnrilor de cultur i civilizaie a tracilor nord- i suddunreni, a contactului cu lumea antic greco-roman, a ceea ce au luat i
au dat celor cu care au venit in contact, a caracterului lor indo-european, a
aportului lor la istoria popoarelor din sud-estul Europei i in alte spaii
europene, a succesiunii lor culturale la aceste popoare, in compoziia lor
etnogenczic sau etnocultural.
Ou prilejul celui de-al doilea congres internaional de tracologic de la
Bucureti s-au dezbtut multe teme de mitologie traco-dac, care au fost
incluse in actele congresului i unde in citeva lucrri aprute anume pentru
congres : I. I. Russu, Elemente traco-getice fn Imperiul roman fi in Bizantium
(Bucureti, 1976); C. Preda, Alex. Vulpe (editori), Thraco- Dacica, rccueil
d'tudes (Bucureti, 1976). Tot acum Radu Vulpe public Studia Thracologica
(Bucureti, 1976), in care se refer at-tt la tracii nord- dunreni, cit i ia cei
sud-dunreni, in baza rezultatelor cercetrilor asupra unor ceti, forme dc
civilizaie, diviniti i instituii trace.
n ultima vreme tracologia romn i-a extins cimpul cercetrilor la toate
domeniile de abordare tiinific, inclusiv cele dc filozofic a culturii, dc
sociologie a culturii, dc etnologie (etnografie, folclor i art popular), de
mitologie. n expunerea temelor i problemelor de mitologie romn nu
putem reuuna la folosirea rezultatelor txacoiogieci mitologice, cnd ne
referim la substratul i ereditatea mitologic.
Paralel cu activitatea tracologic menionat iu ar, a desfurat o
activitate tracologic n strintate Iosif Constantin Drgan. Iniiator,
organizator, editor i susintor al tracologilor, I. C. Drgan a publicat
144
cltcva lucruri in care se ocup i de mitologia trac : TIV the Thraciens and
our multimillenary Historg (voi. I, Milano. 1976, cap. Mitologie i istoric*),
apoi Idealuri ti destine. Eseu asupra evoluiei contiinei europene (Bucureti, 1977, cap. Confluene mitologice). In aceste lucrri continu, intr-o
form nou adaptat cerinelor vremii noastre i o interpretare personal,
opera lui N. Densuianu. Dup I. C. Dragau, mitologia trac este prima

istoric a Europei, pentru c exprim in esena ei o istorie pelasgic, istorica


oamenilor nscui din pmint in vremi imemorabile, o istorie rezultat din
incipicna pmiutului locuit de popoarele trace, care premerg n timp
celelalte popoare europene, nchegate ca atare mai tirziu. O istorie veridic,
dup I. C. Drgan, nu este numai o sintez abstract a unor documente dc
arhiv sau de muzeu, ci i o sintez concret a vieii dc toate zilele, a
suferinelor i bucuriilor, a doriuelor i visurilor, cu proprii termeni: intr-un
fel, istoria trebuie privit i prin prizma poetic [ la matuVre dAristotc], iar
destinul i evoluia unor popoare, vzute i in cuprinsul unor metafore [ la
maniere du mythc] (Idealuri i destine, 37).
I. C. Drgan public un buletin de tracologie i organizeaz din doi in doi
ani simpozioane internaionale dc tracologic pe contul su (primul simpozion
internaional a avut loc la Roma n 1978, al doilea tot la Roma in 1980, al
treilea la Palma de Mallorea, in Spania, 1982 i al patrulea la Boston, in
S.U.A., 1984).
li interesant poziia lui Lucian Blaga fa de ipoteza trac in raport cu
mitologia romn. Dei serie eu patos despre revolta fondului ancestral dac
n cultura romn, nu face o profesiune de credin tiinific din ipoteza
trac, in felul cum ntrezrete el mitologia romn. Lucian Blaga consider
mitologia implicat n opera lui dc filozofia culturii in funcie de determinarea
fenomenului cultural romnesc. n lucrarea Spaiul mioritic (1936), din vasta
Trilogie a culturii, Lucian Blaga intrepriude o aplicaie practic a teoriei
stilului ca orizont spaial i temporal al subcontientului colectiv la viaa
spiritual a poporului romn. Orizontul spaial i temporal al culturii romne,
i deci implicit i al mitologiei romne, este spaiul ondulat, care urc i
coboar plaiurile carpatice, denumit, n termeni autohtonizani, spaiul
mioritic, i este timpul ondulat, n valuri de retragere i intrare n istorie, de
stagnare i propulsie in viaa social- politic. n acest spaiu i timp mitic a
trit populaia prcroraneasc din Dacia i apoi aceea romneasc din rile
romne, populaie de origine dac i daco-roman. Trgind consecinele
acestei teze de filozofie a culturii pe plan mitologic, deducem logic c
mitologia autohton, dup Lucian Blaga, ar trebui s reflecte un proces
mitopeic continuu, adaptat la concepia despre via i lume a autohtonilor
dup coordonatele stilistice ale spaiului i timpului mioritic, determinate de
categoriile abisale ale psihologiei indigene, in conformitate cu destinul
creator pastoral-agricol al poporului romn.
Gheorghe Muu consacr ipotezei trace cercetri de lingvistic mitologic.
Tehnica le abordare a tematicii mitologiei romne pornete dc la analiza
semantic a numelor genuine ale divinitilor (demoni, semizei, zei i eroi) la
analiza riturilor corelate i de la acestea la miturile lor literatunzale. Aceste
trei trepte de argumentare lingvistic a ipotezei trace dezvluie o stratigrafie
mitic, care coboar din era noastr pin in comuna primitiv. n lucrrile lui
dc mitologie : Zei, croi, personaje (1971), Din istoria formelor de cultur
arhaic (1974), Din mitologia trac (1980) trece in revist caracterul
antagonic i bipolar al unor zei traci ca Diony145

808 ZbeUurdu8, Zalmoxis - Gobcleizis etc., socotite diviniti nucleare ale


mitologiei autohtone, ce au lsat supravieuiri i reminiscene mitice in
folclorul romnesc pinii in vremea noastr.
(el mai profund interpret al mitologiei romne din perspectiva istorici
culturii universale este Mircea Eliadc. Consecvent in cercetrile lui teoretice
i in cele aplicative la analiza fenomenului mitic ca un fenomen originar care
evolueaz n timp i spaiu piu La sacralizarea general a profanului,
investigheaz i folclorul mitic romnesc, cu reminiscenele i supravieuirile
lui, pentru a descoperi fragmentele unor mituri, resturile unor imagerii i
simbolist ici hcrmeneuticc autohtone dace. Descoper astfel scenariile mitice
eseniale, tehnicile rituale de sacralizare i cclo ceremoniale dc
dosacralizare, aspectele ideative ale creaiei initopeice autohtone, structura
sistemului mitic i funciunea lui istoric. Scrie studii comparativ-istorice
asupra paleofulciorului dac, dintre care ultimul De Zalmoxis Qengis Khan
(1970) concentreaz intr-insul esena concepiei lui asupra unor probleme
ale mitologiei preromnc i romne. Fr s afieze cu ostentaie ipoteza
trac a mitologiei romne, o susine in subsidiar cu argumente dc ordinul
istoriei religiei i a culturii. n fond, pornete de la tradiiile mitologice ale
poporului romn privit in perspectiva istoriei universale, pentru a ajunge la
esena acestei mitologii reverberate in contiina atitor creatori populari.
Sesizeaz cele trei nivele do concretizare mitic autohton, nivelul geto-dae,
cel daco-roinan i cel romnesc. n baza fragmentelor mitice traco norddunrene stabilete o parte din sistemul divinitilor daco-romane, ritualul
corespunztor, tradiiile mitologice populare autohtone. Reconstituie apoi
unele aspecte ale mitologiei romne referitoare la cosmogonie, teogonie,
antropogonie i etnogonic. Ultima fiind dc altfel i cea mai solicitat de
materialele dc teren. Dar e vorba i de structura par ial a mitologiei
romne i de instrumentam 1 ei sacru.
Studiile referitoare la etnologia dacilor, la cultul unor diviniti dace, al
unor eroi civilizatori sau legendari i la tinde produse literare care glorific
toate aceste motive aduc o contribuie substanial la cunoaterea structurii
i promovarea unor teme ale mitologiei romne, ca i consacrarea lor in
literatura de specialitate.
Dac ncercm acum o privire retrospectiv asupra rezultatelor de etap
datorate ipotezei trace a mitologiei romne, constatm unele paralelisme i
similitudini cu rezultatele de etap ale ipotezei latino.
Cu toat contribuia real, obiectiv i concludent, ipoteza trac a ajuns
prin unii lin protagonitii ei la exagerri traciste care au repetat, in alte
condi ii i din alte perspective, exagerrile latiniste ale ipotezei latine i prin
aceasta au ajuns la argumente ncconclulente i sterile.
Astfel, O. Buhociu 2 consider c mitologia romn se reduce la o creaie
eminamente pastoral i aceasta la o expresie exclusiv transhumant, care
continu i vehiculeaz miturile arhaice trace cu magia lor implicit. Iar
poetul Iou Gheorghe 3 analiznd arhetipurile unor pietre magice socotite
statuete i figurine, lup mctola lui Daniel Ruzo, lc consider magice,
generatoare 1c mituri autohtone de tip trac. Prin ele se explic mitogeneza

trac in perspectiva prezent : crearea oului cosmic, a lumii genuine, a lumii


lui Barb-Cot, a centaurilor traci, :> babelor i mumelor, oinclor, a pstorilor
miraculoi ete. Opera lui Ion Gheorghe, o mitologic autohton le tip trac,
reprezint o creaie mitopateii de ordin literar, care vine i completeaz pc
anumite laturi pe aceea a unor poei, dar rminc totui o creaie tracizant,
nu tractat.
146
In condiiile de exagerare a rolului ei, valoarea tiinific, a ipotezei tracea
mitologiei romane poate fi pus in discuie. Ca i in cazul ipotezei latine a
mitologiei romne, exagerrile trebuie combtu te i erorile amendate prin
control reciproc.
n concluzie, ipoteza trac a mitologiei romne nu poate anula contribuia
real, obiectiv i concludent a ipotezei latine, precum ipoteza latin nu a
putut mpiedica contribuia ipotezei trace, pentru c ambele ipoteze
reprezint o parte din explicaia ntregii mitologii romne. Aceste dou
ipoteze nu snt antagonice, ci complementare, se complinesc i completeaz
reciproc. Golurile uneia snt umplute dc rezultatele cercetrii celeilalte. l)c
aceea, socotim c numai o sintez integratoare a acestor dou ipoteze
tiinifice referitoare la geneza, compoziia, structura, viziunea i
specificitatea mitologiei romne, prin eliminarea exclusivismelor si
exagerrilor reciproce, poate duce la o explicaie nou i valid a mitologiei
romne, caro in escua ci este daco-latin.
Ipoteza daco-latin. Din expozeul nostru in legtur cu cele dou
ipoteze anterioare am Lsat s se neleag c noi opinm pentru ipoteza
daco-latin. n acest sens am publicat cu ani in urm un studiu referitor la
mitogeneza romn, in care am remarcat proporia aproximativ a celor
dou componente mitologice (dac i latin) n structura mitologici romne.
Am susinut atunci c mitogeneza este un aspect al culturogenezei romne i
culturogencza la rindul ei un aspect al etnogenezei romne. Mitogeneza a
fost i a rmas latura dinamic, nercus rcrum-ul cultural al etnogenezei'1.
Ca parte constitutiv i dinamic a etnogenezei, mitogeneza este un
proces cultural complex, nelimitat in timp, ins limitat in spaiu la poporul
generator, care relev relaii concrete intre istorie i spiritualitatea lui etnic.
Uneori analiza tiinific a mitogenezei pune accentul pe isto- ridtatea mitului
(ce nu trebuie confundat cu istorizarea mituim) i alte ori pe mitologitatea
istoriei (care nu trebuie confundat cu mitologi zarea sau chiar mitxjicarea
istoriei).
La cele spuse in acest studiu sintetic sintem nevoi i s adugm cteva
consideraii analitice:
1.
n substratul mitogenezei romne au intrat implicit i elemente
mitice preistorice paleoctone, pe lingi cele indo-europene, din care fac parte
integrant cele trace non-dunreue sau geto-daee i cele etnice romane sau
latinofone din Imperiul roman;
2.
n mitogeneza romn predomin ns elementele daco-latine care
au promovat mitologia daco-roman, fr de caro nu poate fi conceput i
nici documentat mitologia romn ;

3.
structura generativ a acestei mitologii daco-latine (i implicit a
celei romne) prezint ponderi diferite sub aportul fondului i formei, al
coninutului i expresiilor ei mentale mitice. Astfel, uneori coninutul poate fi
daco-gctic i expresia mental mitic latin, i alteori coninutul poate fi latin
i expresia mentali mitic daco-gctic. Se nelege c nu ne referim la
exagerrile colii tracologice i nici ale colii latiniste, ci numai la ceea cea
fost i a rmas nc viu, concret, din datinile i tradiiile daco- latine in
mitologia romn.
Pentru a sesiza complexitatea i complementaritatea acestei probleme,
vom cita cteva exemple concludente de coninuturi i expresii mentale ale
unor mituri dominante in mitologia romn.
147
Coninutul unor mituri daco-geticc resoranificate do expresia mentala
latinii : mitul arborelui cosmic ea arbore sacru, mitul strmoilor i moilor ca
lari i penai, mitul sortii, ca Fatum i Parce, mitul spiritelor rtcitoare ca
strigoi i fantome, mitul cerului total ca Uranus, al p&mln- tului mumii ca
Mater Terra sau Gaea ctc. Invers, coninutul unor mituri latine rescmnificatc
dup expresia mental daco-getie : mitul ciclopilor i al gigantom&hiei,
mitul lui Apollo i al Dianei, mitul izvoarelor sacre, unele mituri meteorologice
i calendaristice, citeva mituri animaliere i de bestiar, mitul lui Hercule,
istoria mitic a mpratului Traian (care nu trebuie confundat sub raport
tematic cu mitul istoriat al mpratului Traian i al principesei Dochia).
Aa cum am constatat in alt capitol al mitologici romne, ponderea
miturilor prin coninutul si expresia lor mental nu face s se ncline balana
de o parte sau alta a componenei mitogenezice, pentru c nu predominarea
conteaz, ci restructurarea generativ a acestor dou corar ponento intr-o a
treia, conform unei noi concepii de via i unei noi viziuni mitologice
degajate din aceast concep ie. La aceast restructurare componenial
daco latin sau latino-dac ceea ce ne intereseaz este matricea genetic,
care se arat a fi de tip i udo-european, in care matrice, cum vom constata,
intervin in evnl mediu elemente componeniale hetero- chtone, in fond ncoindo-curopene slave i germanice.
5. Interferene si influene mitice feudale. Studiul ipotezelor mitologiei
romne nu epuizeaz problema coninutului, structurii i valorii izvoarelor
mitologiei romne dee.it sub aspectul substratului. n ceea ce privete
adstratul mitologici romne, adic stratul mprumuturilor din epoca feudal
(timpurie i parial in dezvoltare), trebuie cu parcimonie s lum in
consideraie i mprumuturile survenite de la unele populaii migratoare
aezate temporar pe teritoriul Daciei postromane i care au convieuit cu
localnicii un timp limitat, fiind fio asimilate, fie migrind mai departe in vestul
sau sudul Daciei.
Numim surse secundare de mitologie romn toate acele clemente mitice
provenito din interferene i influene culturale exercitate de unele popoare
in migraic, cu care s-a convieuit i au fost asimilate, clemente care in
prezent pot fi depistate i analizate la justa lor valoare. Ne referim pentru
perioada dinaintea erei noastre la celi (a cror contribuie intr iutii in

adstratul mitologiei protodacei mai apoi, prin asimilare complet, in


raitogenoza dac) i pentru priraelo secole ale e.n. 1a elementele mitice
provenite de la p/puiuii germanice i stare (a cror contriouic intr in
idstratul mitologici romne).
n ordine istoric, C}}ii au lsat ci te va* vagi urme culturale in sub stratul mitologiei romne, dintre caro pe noi no intereseaz ndeosebi cele
mitico, care au ptruns in mitologia dac, apoi daco-roinan i, in cele din
urm, prin ereditate cultural, in mitologia romn.
Triburile celtice intr din vest i nord-vest pe teritoriu! Daciei preistorice in
soc olul III i.o.n. i convieuiesc cu protolaeii i dacii piu in secolul l e.n., cu
unele prelungiri pin la cucerirea Daciei de ctre romani, n perioada migrrii
colilor in Dacia au intrat citeva elemente de via material celtic in sfera
do interese a dacilor.
Dar i elemente de via spiritual celtic se includ i cultura i chiar
mitologia dac. Yasilo Prvan (Getica, o protoistorie a Dacici, d. a Il-a, de
Radu Florcseu, Bucureti, Editura Meridiane, 1982) prezint
118
pe celi ca locuitori ai Daciei, ca element cultural in Dacia, studiaz celtizarea Daciei i celtismul in arta dac. Mergind pe urinele Iui Vasile Prvan,
Al. Nour4 descrie totemismul cavalin celtic. Tribul celtic al plailor se
considera fiii unei iepe sacre. Mit care s-a transformat in basmul mitic al lui
Ion Creang, in ..Ft-Frumos fiul iepii. Celii posedau o bogat zoomilologie,
in care excelau : arpele, cocoul. vulturul etc. Celii figurau soarele prin
roat i cruce simpla sau gumat. Divinitile erau invizibile, anonime, fr
altare i temple. Tirizu, in faza dc marc consolidare social-politic in
occidentul Europei i.i perfecteaz o imagerie mitologic aparte.
n lucrrile de istorie a romnilor pentru epoca dac snt incluse viaa,
civilizaia i cultura colilor crc au intrat intii in impact i apoi n convieuire
cu dacii*. Invers, unele elemente de cultur dac care au intrat in
preocuprile celilor .
Elementele de via spiritual ale celilor din Dacia au fast prezen- * tate
indirect de studii generale de tipul monografiilor tematice. Mitologia celtic a
avut intii o demonologie si o croologie dezvoltat. Unele grupe etnice de celi
au fost confundate cu populaiile hiperborccnc, pentru c au lsat urme de
monumente megalitice si un simbolism complicat al nordului ntunecat, o
cast sacerdotal druizii , sanctuare de piatr, gropi rituale, ciiva arbori
sacri : stejarul (pe care cretea riscul simbolul vieii) i alunul. S-a
descoperit la ei cultul capelelor tiate prin vin- toarea de capete, ca i cultul
sacrificiilor umane7. Rcferindu-se la motenirea celtic in sud-estul Europei,
D. Berciu scrie : puterea boienilor (o populaie celtic din Dacia) a fost
desfiinat de regele Burebista, iar restul unor cete celtice de la periferia
Daciei au fost eliminate de cucerirea roman. n Dacia, celii contribuie la
finalizarea culturii Latdne. Las motenire stilul celtic in art, care s-a
meninut mult timp, la unele popoare europene, pin in plin ev mediu 8.
Unele elemente de cultur celtic s-au transmis n viaa spiritual a
dacilor i prin daco-romani la romni, chiar pin in epoca modern. Citeva

din aceste supravieuiri culturale i ndeosebi mitologice au fast surprinse i


expuse intr-o lucrare de sintez de Virginia Cartianu, referitoare la urme
celtice in cultura romneasc, in caro Li propune s contureze eeltismul
romnesc prin analiza concordanelor dintre mituri i legende din literatura
romn i sursele celtice9. Autoarea consider eeltismul o component n
spiritualitatea i cultura romneasc10.
Studiul Virginiei Cartianu abordeaz eeltismul de pe poziiile etnologiei
romne. Scoate in eviden, din aceast perspectiv, corespondenele
celtice in ornamentica romneasc : crucea nscris in cerc i spirala
nlnuit. Motivul ..roatoi solare cu patru spie, descoperit in arta
popoarelor succesoare colilor, in socolul al V-lca al e.n., cu inscripii n
alfabetul ogam, se intlnete, bineneles fr inscripii, in arta popular
romneasc, in crucile funerare din Maramure i din ara Haegului.
Cercetarea paralel de arheologie celtic i art popular romneasc e
revelatoare. Asimilrile de motive celtice n literatura popular romneasc
se refer la unele animale totemice devenite mai apoi embleme pentru
mitologia celtic : mistreul (uneori porcul) i corbul. Aceste animale apar
frecvent in basmele i superstiiile poporului romn i autoarea d suficiente
exemple concrete, similare celor din literaturile populare occidentale. n
privina atitudinii celtice in faa unor mistere cosmice ee refer la
sentimentul naturii in opera literar popular, dar i cult
149
(Mita ai Eminescu, Cnlistrat Hoga i Mihail Sadoveanu), ca si la concepia
morii in poezia populara romnii, fcind unele aluzii la Marea Trecere din
lumea celor vii in lumea umbrelor. (Mutarea idealului i nlturarea
obstacolelor prezint similitudini celtice la romni. I*unc accentul pe tema
sacrificiului uman. la celi, pentm realizarea unui scop nalt. Face apropieri
cu sacrificiul din legenda Meterul Manolc. Cu proprlilc-i cuvinte, prin aportul
celtic poporul romn ,.ii descoper una din dimensiunile lui istorico, in fond
indo-europene.
i noi, intr-o lucrare consacrat mtilor populare, ne-am preocupat de
unele reminiscene etnologice celtice in prosopoforia mitic la romni n.
Referitor la mtile de cerb, am prezentat ..dansul pantomimic al coarnelor
le cerb in Romnia tnen.ionnd c se aseamn in unele din elementele lui
coregrafice cu dansul coarnelor de cerb lin Anglia, in Abbats-Bromley,
listrictul Strutford-Shirc, amestecat cu elemente do momis. Masca de bour.
le taur sau bou amintete la daci pe le o parte le taurolatria i
tauromahiile lin Taurida i oraele Mcditeranci i, pe de alta, ie cultul
taurului la ccli, le mascoida de cier care substituie mascoida de mistre ce
se folosea in colinda lin Muntenia piu in plin secolul XX, iu noaptea de sf.
Vasiic, le unde ii vino Ic altfel si numele: colindul cu Siva12. n secolul al
XY-lea se colinda in Anglia, la banchetele inveniile, cu un cap de vier pus pe
o tipsie i mpodobit cu flori i panglici. Colindul care s-a pstrat in manuscris
in biblioteca Bodleinn din Oxfortl a fost copiat i publicat iu romn le Ni
olac Iorga13. Textul englez al colindului e asemntor cu textul romn.
Acest cap de mistre in min l aduc,/ cu panglici vesele i flori le cimp, pe

toi v rog cntai bucuros./ Cei ce sintei la inas,/ capul de mistre il aduc /
slav linei Domnului./ (...)/ Slvii-1 cu cintcc,, fii veseli, o domni, mai mult,
mai puin, aa poruncete al nostru stpin /ea veseli cu toi s fii le
Crciun M. In privina mtilor de cai (extrem Ic variate la romni, de la
bastoanele-cai la mas- coidc capete de cai, la mascuidr corpuri de cai, la caii
funerari i caii de sin Toader) para aminti le caii totemici sau le caii
fantastici imaginai de celi n Dacia.
n legtura cu populaiile germanice si slavo constatm de asemeni urme
culturale in adstratul mitologiei romne, adic in straiul de mprumuturi
pariale, de dublete terminologice, imago logice i rituale.
Goii (vizigoii i ostrogoii), apoi gepizii i alte populaii germanice au
migrat pe teritoriul Daeoromaniei in secolul al Il-lca al e.n. si au lsat in
urma lor cteva elemente spirituale, contingente preocuprilor noastre, care
au intrat iu mitologia romu. Primele relatri referitoare la goi (confundai
cu sciii) ne vin de la Doxip, care serie Sciticele, in c;ire povestete despre
invazia gotic in Dacia in anul 248 e.n.16. Celelalte relatri vin do la Iordanes,
un Istoric got romanizai, care scrie o Getic16 in secolul al Vl-lca al e.n.,
afirmind c geii silit goi i prezint uncie diviniti getice drept gotice.
Zalmoxo este un nvat care devine rege i apoi zeu. El urmeaz lup
Zenta i Deceneu. Tot Iordanes susine c la gei s-a nscut J/ar/e, pe care
nelciunea poeilor l-au fcut zeu [...] Pe acest Marte, goii totdeauna l-au
nduplecat prin r-un cult slbatic (victimele lui fiind prizonierii ucii). Despre
preoii goilor adaug: cei care se numesc cei cucernici, lesehiziud in grab
poiile [cetii], mbrcai in haine albe au ieit nainte [lui Filip al
Maccioniei] cu ghitare i au invocat prin cintcco i prin lugciuni pe zeii lor
strmoeti s le fie avorab iii i s alunge pe macedoneni17. Descrie pe
Buiebista i Deceneu,
150
lupa sfatul cruia goii au nceput s pust iasc pnunturile germanilor, pe
care acum le stpinesc francii1. Dezvluie nalta coal de jilozojie gotic,
trirea goilor lup legile naturii, pstrate sub numele de belagines.
Studiaz zodiacul, mersul planetelor, stelele .i influena lor1". Amintete de
vizigoi, ostrogoi i gepizi ca neamuri gotice care au ridicat altare i s-au
nchinat la idoli.
Bogdan Petriccicu ITasdeu a fost preocupat de mitul vechi germanic al
zeiei Filma din Dacia**, in care a urmrit eventualele reminiscene
paleofolclorico in mitologia romn. Constantin Diculescu50 este preocupat
de influenele gotice in cultura pretoromanilor. Un amplu volum referitor la
relaiile dintre populaia autohton i populaiile migratoare pe teritoriul
Romniei*1 consacru dou studii goilor in Dacia (paralel de Gh. Diaconu si
de Ion Ioni) .i unul gepizilor (de Kurth Ho- rendt) referitoare la ultimele
cercetri arheologice i de economie istoric ale suprastructurii spirituale a
migratorilor. Recent, Virgiliu tefncscu- Drgnesti a publicat despre Jiiblia
lui Uljilas, care in traducerea lui gotic de factur ariano-cretin, efectuat
probabil pe teritoriul Daciei, a folosit i termeni populari daco-romani *2.
Migraia slavilor ncepe in secolul ul Yl-lea e.n. i se ncheie apro- ximativ

in secolul al VlII-lea. n procesul convieuirii ntre protoromni i slavi, ultimii


sint asimilai. Prin asimilare au ptruns in cultura romn ndeosebi elemente
de via material i spiritual (lexicale si mitice). Cum slavii in migrnie
aveau o limb i o cultur arhaic, spiritualitatea lor era axat pe o
cunoatere mitic i pe comportament magico-mito- logic. Aa se face c
influenele lor asupra populaiilor autohtone in sud- estul Europei s-au
exercitat mai ales in domeniul mitologiei demonologice, care este extrem de
bogat iu perioada migraici, prin terminologia i imagologia milieu a unor
spirite minore. De fapt , in perioada migraici slave despre o mitologie slav
in sensul corect al termenului nu se poate vorbi direct. Abia dup terminarea
migra iei lor i alctuirea statelor slave incep redactrile unor cronici slave
interne (ucrainean, jxdoncz. rus, ceh etc.) si folosirea documentelor
externe din care reiese lupta slavilor incretinai mpotriva idolatriei vechi23.
n slavistica romneasc s-au impus citeva contribuii : ale lui I. Bogdan, P.
P. Panaitescu. Gheorghe Mihil, P. Oltcanu pentru domeniul mitologici
romne. Ioan Bogdan a studiat literatura medieval romneasc n limba
slavon i instituiile medievale romneti (ndeosebi cnezatele i
voievodatele). Pentru contribuiile Iui referitoare la studiul slavilor a fost
considerat ntemeietorul slavisticii romneti. A publicat, izvoare narative i
documentare, mediobulgare i bizanino-slave, literatur slavo-romn in
secolele XV i XVI. A surprins multe :uspecte de via spiritual autohton
menionate in cronici sub termeni slavi.
La rindul lui, P. P. Panaitescu a devenit al doilea mare slavist romn. A
publicat ediii de izvoare, studii asupra cronicilor romne, monografii
referitoare la unele personaliti cultural-istoricc ale poporului romn.
Lucrrile lui speciale de cultura veche romn i Istoriografia romn n
limb slavon au scos iu eviden multe aspecte ale spiritualitii rommli
vechi, cu referine l implicaii mitologice la credinele si datinile poporului
romn.
n Introducere la istoria culturii romneti21 se refer La originile
slavonismului cultural la romni, subliniind aspectul lui extern i intern.
Limba slavon, susine P. P. Panaitescu, a fost o limb de cultur nu o
151
limba matern-, iar ,,problema slavonixinului are un caracter cultural i in
acelai timp unul social, dar nu un caracter etnic i nu se poate vorbi de un
bilingvism; vechea slav bisericeasc se menine graie unei tradiii culturale
pstrate de clasa stpinitoaie feudal romneasc*1. Iar in volumul
Contribuii la istoria culturii romneti analizeaz literatura slavo-romn i
caracterele ei specifice, ca i legturile culturale ale romnilor cu rile slave
M
.
In ultima vreme, Gheotghe Mihil, profesor de lingvistic i istoriografie
slav-romn, a publicat mai multe lucrri de specialitate, dintre care dou
de lingvistic Istoric i una de lexicologie romneasc veche *7. n aceste
trei lucrri se refer la unele aspecte i elemente de via spiritual a
romnilor, In care sint implicate si referine generale sau speciale de ordin
mitologic.

n prima lucrare consacrat contribuiilor la istoria culturii si literaturii


romne vechi scoate in eviden nsemntatea manuscriselor vechi, care in
anumite imprejururi culturale, politice i religioase au fcut ea aceast
cultur [veche romneascJ s se exprime, la nceput, cu precdere in
slavon, [pentru c] ndeplinea in sritul Europei, alturi de greaca
bizantin, acelai rol pe care-1 avea latina in apusul i centrul continentului2*. n perspectiva abordat se ocup de scrierea slav, inscripiile
slave vechi, istoriografia bizanino-slav i textele bilingve slavo- romne. Iar
in a doua lucrare consacrat Culturii i literaturii romne vechi in context
european ntreprinde investigaii inedite asupra izvoarelor medievale, in
limbile latin, greac i slavon, pentru cunoaterea limbii romne, ca
entitate de sine stttoare i, prin limb, cunoaterea literaturii i culturii
vechi romne.
Cercetri de slavistic mitologic la romni au fost abordate in ultima
vreme in i din perspectiva etnologiei si a lingvisticii mitice.
Sub raport etnologic, intr-un studiu mai vechi, ne-am ocupat de citeva
elemente slave in mitologia romn29, care au fcut parte din adstratul de
mprumuturi ale mitologiei romne. n secolul al Yl-lea, cultura romn era
deja format i implicit mitologia romn. Aceste elemente mitice slave s-au
remarcat in onomastica i imagologia demonologic. Ne-am referit atunci la
numele i reprezentarea unor fpturi mitice, la unele contaminri de
superstiii, credine i rituri slave cu cele romne, ea i la unele
corespondene tirzii medievale intre eposul popular slav i cel romn, in
lupta pentru libertatea social.
Contribuii inedite la literatura popular medieval din perspectiva unei
mitologii de adstrat a adus, pe ling N. Cartojan, i Dan Simoncscu in studiile
: Sibilele fn literatur (191S), Literatura romneasc de ceremonial (1939),
Oraiile domneti in srbtori i la nuni (1941), Contribuii (1984). De
asemeni Pndele Olteanu despre viaa legendar a lui Vlad epe.
O contribuie deosebit n domeniul litigvisticii mitologice de factur slav
la romni o aduce Anca lrina loncscu 30. Aceste contribuii la studierea
terminologiei credinelor populare ale slavilor se ocup direct de mitogeneza
slav i, indirect, de o parte a onomasticii i imagologiei mitice slave intrate
n mitologia romn i, invers, de mprumuturile lexicale mitice din limba
romn n limbile stare.
Din terminologia credinelor populare ale slavilor care ptrund n lexicul
mitologic romn menionm, dup Anca lrina Ionescu, termenii de: duh ru,
satana, sainodiva, moroi, cobe, moco, samca, hala, vampir, vircolac, vila,
baba iaga etc. Interesante pentru studiul mitologiei romne
152
aint ins .i cele specificate in subcapitolul mprumuturile clin limba
romn in mitologia slav. Anca lrina loncscu se refer la termenii: strig,
strigoi, drac, balaur, cluari, vtaf, brezaie.
In partea a treia a lucrrii noastre, in care este vorba de stratul mitologiei
romne, vom folosi, in msura necesitilor stringente reclamate de
economia intern a expunerii, unele referine i date enunate n acest

capitol.
(. (irnetero esen|iulc* Orice mitologic etnic poart amprenta
mitogenezei ei, care reprezint un lung proces de restructurare mitic a
componentelor ci elnogenczice. Din acest punct de vedere orice etno*
genez poate fi studiat i prin intermediul mitologiei ei etnice 3I. Mitogeneza ne dezvluie numrul componentelor etuogenezice, ponderea i
funciunea lor mitic iu structura culturii populare, ca i polivalena dominantelor mitice.
In cele ce urmeaz ne propunem s subliniem caracterele eseniale ale
mitogenezei romne. Printre aceste caractere menionm ndeosebi:
gradul de complexitate tematic i problematic ;
structura catigoriilor, Juncfiunilor i reprezentrilor divine care alctuiesc
panteonul mitologic;
semnificaia soci a l-econ om i c i rtico-estcticd a viziunii mitice;
ecoul mitogenezei romne in istoria culturii romne.
1. n ansamblul ei, milogeneza romn este complet pentru c acoper
toate sectoarele gindirii mitice autohtone, in evoluia ei istoric, i rspunde
la toate problemele ridicate de spiritualitatea romn. Ea cuprinde toate
sectoarele de creaie mitic : demonologia, semidcologia, deologia i
croologia. ntre aceste sectoare nu exist o proporie aritmetic, un echilibru
prestabilit, pentru c utit gi miiren mitic, cit i transpoziiile ei (n mituri,
rituri i ceremonii, in reprezentri alegorice, metaforice, i simbolice, de ordin
etic i artistic) evolueaz permanent. Sectoarele menionate sint labile,
dinamice, in plin progres de autoreglare reciproc, dup cum au evoluat iu
contiina mitic, stimulate de condiiile social- istorice i dup cum au
reflectat aceast evoluie profund. Intre aceste sectoare intervine un
echilibru dinamic promovat de evoluia dialectic a gindirii mitice : se
stabilete o pondere cind a unui sector, cnd a altuia, in procesul de evoluie,
divcrsificind astfel structura de ansamblu in istoria mitologiei romne. Spre
exemplu, sectorul demonologie a cptat o pondere apreciabil in perioada
comunei primitive i apoi in a migraiei popoarelor curoasiatice, datorit
impactului cu mitologiile lor demono- logice. Sectorul eroologie a cptat la
rindul lui o pondere apreciabil, in perioada feudal, de lupt eroic
mpotriva opresiunii i exploatrii interne i externe a popoarelor in sud-estul
Europei.
n morfologia ci. mitologia romn este plural. Prin pluralism mitologic nu
vrem s nelegem o divergen si o lips de consisten a gindirii mitice
autohtone, ci dimpotriv, o trstur de caracter care exprim coexistena
mai multor sisteme de mituri, in raport relativ de cosub- stanialitate, de
interdependen sau de sintez ideativ. Pluralismul mitologic se refer la
sincronia stratificrilor mitice in aceeai comunitate etnic, popor sau
naiune, caro relev mitificarea pe pturi i straturi sociale, coexistente i
interdependente, in sistemul social-unitar din care fac parte integrant.
Prin pluralismul mitologic nelegem trei nivele de activitate mitologic,
care fac corp comun in cultura romn : 1) mitologia steasc;
153

2) mitologia confesiunii cretine i 3) mitologia reconstituit ca atare ilr oamenii de tiin sau literai i artiti caro au preluat i adaptat, transliterafc i
transsimlxdizat materiale din celelalte dou mitologii pndele.
.Mitologia steasc c sursa primar de alimentare a mitologiei romne, iar
mitologia confesiunii cretine sursa secundar. Elementele care cmcrg r din
aceste surse sint uneori contradictorii, contrare .sau opuse intre ele, ns
reconsiderate dialectic stau la baza mitologiei reconstituite do oa- menii de
tiin. n cazul poporului romn, primele dou sisteme de mituri: sistemul
stesc (dac, daco-roman i romn) i sistemul confesional cretin (daeoroman cretin, strromn i romn cretin), s-au dezvoltat intr-o permanent
interaciune de forme, de credin si io organizare cultural, n mitologia
steasc se reflect. pe de-o parte, adstratul mitic provenit din convieuirea
parial a autohtonilor cu migratorii pe teritoriul rilor romne i. pe de alt
parte, supraslratul mitic tolerat sau ncorporat in cretinismul le tip ortodox.
Suprastratul mitic cretin a nlocuit treptat mitologia folcloric, arhaic,
printr-o para mitologic folcloric cretin sau prin ecoul folcloric al unei
mitologii cretine ortodoxe. Ceea co a fcut ca pluralismul miUdogic s nu fie
anihilat, ci super solicitat pentru omul de tiin. De aceea studiul
pluralismului mitologic ne relev crizele de cretere ale mitologiei romne i
gradul le complexitate crcsoind ce reflect vitalitatea ci tematic i
problematic.
2. n structura ci, mitologia romn include ntregul panteon mitologic
elaborat de gndirea mitic autohton. E un sistem lc mituri, rituri i
ceremonii carofetl funciunile i reprezentrile divine la toate nivelele de
creaie mitologic (demonologie, scmideologie, deologic si oroologie). ntre
toate aceste nivele <! creaie mitic exist o legtur organic
indestructibil. Putem recunoate ponderea organic in funciunile i
reprezentrile divine lup importana social-istoric acordat i dup
reflectarea cultural in viaa comunitii etnice. Demonologia persist in
toate etapele si formele evolutive ale comunitii romne, ca stratul cel mai
arhaic (dac nu primitiv), semideologia i dcologia in etapele si formele de
stabilizare ale comunitii romne, iar ercologia n etapele i formele de
instabilitate social-istoric. le trecere de la un mod de via la altul.
3. Semnificaia social-istoric a coninutului mitologici romne este
scoas in eviden de raportul dintre reflectarea ecologiei culturale i a mitologici autohtone. Romnii sint un popor de munte. Ei triesc intr-un ecosistem montan i au un etuotonus vital Ie profund ist orie ita te, care a>
fcut pc exegei s-i atribuie caliti perene. l)c aceea in mitologia romn
domin concepia despre via si lume a celui deprins cu nziunea cos- motic
a muntelui, in care muntele apare ca ax a lumii. Parafraznd o locuiune
antic referit oare la Xil, se poate afirma c mitologia romn a fost un dar al
Carpafilor, iar II o mo carpathicus un exponent al ecologiei culturale
carpatice.
Ca o creaie a oamenilor de munte, mitologia romn este, iu esena ei,
silco-montan i totodat p as toni l - agricol sau agr o-pastoral.
Faptul c muntele ou pdurea lui i celelalte aspecte i elemente

orograficc prclomin in mitologia romn nu nseamn c lipsesc alte


reflexe ale ecologiei carpatice, in consecin ale ecologiei culturale corespunzi! toarc. Mitologia romn este totodat i o mitologie a hinterlandului
Curpailor, a dealurilor si citnpiilur, a acelor radiate curo taie mun ii sau
circulare care hotrnicesc spaiul estramontan. n <*a se reflect, pe ling.
divinitile de munte, i cele de deal, de ape i pduri; coca ce nseamn c
154
in msurii egal dealurile, ci mp iile .i apele au jucat un rol concret in viaa
spiritual a poporului romn.
4. Prin reprezentrile i personajele ei de baz. mitologia romn scoaterin eviden caracterele elice i estetice ale creaiei mitice autohtone.
Mitologia romn nu promoveaz o viziune indiferent lin punct de vedere
etic i estetic. Majoritatea personajelor ei sint decente, nsufleite le ideou
de bine, dreptate, Iar i le ileea le gingie, frumusee i sublimitate. Kle
cluze , apra i imprim mentalitii autohtone i reprezentrii lumii o
stare de echilibru nwral, le ataraxic spiritual, de integrare in natur, le
expresie a unui culocagaton romnesc. Ceea ce, trebuie s recunoatem,
reprezint un caracter umanist al acestei mitologii.
Deci, mitologia romn promoveaz o viziune despre via ilutnc care
nsumeaz citeva trsturi leosebite : cosmismul, solarismul i citalismul.
Despre fiecare lin aceste trsturi discutm in capitolele care le reclam cu
prioritate.
5. Mitologia romn a avut i are un ecou deosebit in istoria culturii
romne. De la primele ei reconstituiri si pin in vremea noastr, a fascinat pe
toi crturarii le vaz ai poporului romn : oameni le tiin, poei,
dramaturgi, romancieri, muzicieni, coregrafi, artiti plastici (sculptori si
pictori), graficieni i decoratori. Aceast fascinaie sc datorete mai multor
factori: a) contactului nemijlocit cu substana mitic autohton, cu
arhetipurile si tematica gindirii mitice, cu izvoarele de exaltare epic, de
inspiraie i creaie gencral-cu 11ural : b) legturii organice cu trecutul
ndeprtat, care relev originea spiritualitii autohtone iu ceea ce are ea mai
autentic ; i c) dorinei le a valorifica rdictcle etnografice i reminiscenele
folclorice ale miturilor i sistemului de mituri care atest continuitatea
milenar a spiritualitii autohtone in trsturile ei eseniale.
n aceast oper de valorificare, unii oameni de cultur improvizai in
mitologisti nu s-au oprit la reconstituirea mitologici romne din materialele
documentare ce au supravieuit pin la noi, ci au trecut mai departe, la
recrearea unei mitologii romne, pe msura capacitii lor dc nelegere a
coca cc ar putea s fie reprezentativ pentru gimlirca mitic autohton.
Acetia, pe de-o parte, IM mitologisat literatura in sensul promovrii miturilor in literatur, si pe de alt parte au literaturizat mitologia iu sensul
valorificrii fabulaiei i anecdoticii mitice, dc cele mai multe ori inventate
lin exces Ic fantezie creatoare.
fcl i acesta un document istoric de alt natur rare ar putea rea testa
dictonul ,,romnul s-a nscut poet**, dar nu poet liric, ci mai ales poet mitic,
creator de mituri poetice.

Mitologia romn reconstituit tiinific prezint in ansamblul ei valoarea


unui document etnoistoric, le proporii naionale i do implicaii
internaionale care atest capacitatea dc creaie mitic a poporului romn,
originalitatea lui in acest domeniu, ecoul -reaiei lui n viaa cultural a
omenirii .i prin toate acestea continuitatea creatorului ei colectiv, poporul
romn, pe teritoriul lui carpatic, o oecumena mitologic a lumii.
Ouic dc lut dacA. cu motivul crenguei dc brad. dup I). V. Itoscttl.

155
PARTEA A III-A

STRUCTURA MITOLOGIEI ROMNE


Prin structura mitologiei romne nelegem calitatea intrinseca de fond i
forma care exprim viabilitatea i continuitate; acestei mitologii in contextul
culturii romne. Ceea ce caracterizeaz structura general a mitologiei
romne ca atare sint ci te va note specifice deosebite gradual dc ale altor
mitologii naionale: organicitatea global, interdependena prtilor,
finalitatea interna, dinamismul cultural, adic tot ceea ce d unitate,
autenticitate, originalitate i valoare specific elnocullural unei mitologii.
n aceast interpretare teoretic nelegem s prezentm structura
mitologiei romne dintr-o dubl perspectiv creatoare : una generativ si alta
integrali v.

n partea i-onsacrat structurii generative ne propunem s nfiam


procesul iniial le germinare a ideilor fundamentale, a temelor i motivelor
eseniale in mitologia romn i prin acesta nceputul filiaiunii naturale a
ideilor mitice fundamentale. Structura generativ reflect primul stadiu
istoric, substratul ideaiei mitopeice autohtone a oricrei cugetri mitice.
n ali termeni, structura generativ a mitologici romne pune premisele
tematicii i motivisticii mitice, care va fi preluat i dezvoltat integral dc
structura integrai v.
Iar in partea consacrat structurii inUgrative nelegem s nfim in
continuare, procesul nentrerupt de cretere, altoire i nflorire a idea* iei
mitopeice, a tematicii stadial-istoric o, mai precis, a coninutului 1 formei
adstratului i stratului mitologiei romne.
n perioada antic, medieval i modern, datorit ndeosebi condiiilor si
dinamicii interne dc dezvoltare, cit i unor influene, contaminri i calcuri
reciproce intre cultura autohton romneasc in plin formare si cultura
popoarelor in migraie, convieuire i vecintate se produce nn proces de
integrare evolutiv i rsintegrare evolutiv a temelor generative in fiCaiunca lor natural i a adaosurilor survenite ntre timp.
n perioada contemporan stratificarea mitic relev integralitatea
mitologiei romne in alctuirea, contenena i strlucirea ei particular.
Nu exist discontinuitate istoric i nici discrepane tematice, i chiar
fabulatorii, intre structura generativ i structura integratoare, pentru c
ambele exprim dou stadii istorice ale aceluiai fenomen spiritual. Structura
mitologiei romne, oricit de complicat ar prea, este una i aceeai,
identic cu ca nsi iu evoluia ei, constant i unitar in varietatea ci
aparent. Noi am fracionat-o in dou segmente, pentru a-i putea expune
teoretic i analiza metodic complexitatea crescnd i a o face mai accesibil
in toate articulaiile ei genealogice.
159
A. STIW.'CTTRA GEXEHATIV.\
Procc.sul apari iei .si formrii arin tipurilor mitice din care goncreazil sau
deriva genealogie eu necesitato toate celelalte forme dc mituri istorice
(mituri tipice, cu variantele i chiar invariantele lor) constituie pentru orice
cercetare de acest gen inceputul inc puurilor oricrei mitologii autohtone.
n aceast uvertura tematic a mitologiei romne vom investiga primele
forme de gtndire miticii arhaic la antecesori i apoi la poporul romn. n
trecerea dc la arhetipuri la tipurile mitice, de la ginii ir ea in mituri i
vorbirea in poezie1', cum spune M. Emincseu, vom ntrevedea laitmotivele
mitologiei romne, mitogeneza generala i mitogoniilc pariale, mitopcismul
viu si rrmitificarea continu.
Mitologia romn, in prefigurrile ei dace, daco-romane i, bineneles.
romne, reflect ecosistemul cultural carpatic, in toat amploarea lui
sistCinic si in toat dialectica lui istoric. Mitogonerntorii, ndeosebi din
zonele de munte, alctuiesc nucleul vital al ecosistemului cultural carpatic.
La nceputul comunei primitive s-au format anumite arhetipuri i arhe- rituri
care au format substratul aluviunilor mitopeice indigene i dc migra- ie indo-

europene. Ilomo carpathicus, conceput ca factor dc cultur i civilizaie, este


creator de mitologic autohton, difereniat dea popoarelor vecine din
hinterlandul Carpailor. Acest tip dc om n fost i nc este un erou polivalent
care i-a pus pecetea pe mediul lui ambiant i noosfera local.
Cosmo-geografie, Ilomo carpathicus gindete in acest s paf iu istoric
concret, de micare intern a pstorit lui romnesc, pe care Lucian Bl aga la numit simbolic spaiul mioritic. Dar triete i intr-un timp istoric, concret,
pe care noi l-am numit cndva, tot simbolic, timpul horal, vrind s nelegem
prin aceast coordonat noologic istoria mitic de la substrat Ia adstrat i la
strat, in care se desfoar credinele, datinile i tradiiile autohtone ale
romnilor cu palingenezia ritmurilor lor et noistorice, prin revenirile lor
solstiiale i cchinoxiale de la un anotimp la altul in funcie dc micarea anual
aparent a soarelui pe cer i de rolul acestuia in viaa mitic a plantelor,
animalelor i omului.
Structura generativ, prin coninutul i stilul ei particular, exprim rolul
Carpailor, ca spaiu montan concret dispus in amfiteatru enorm, cu sceneria
lor intern i extern, cu clima, vegetaia i animalele, cu timpul horal, eu
palingeneziei ritmurilor etnoistoricc, ipostazele ideale ale incitrii imaginaiei
creatoare ale unor mitogonii lente, ale unui initopeism ponderat i ale unei
mitificri permanente, cind desacralizate, eind rc- sacralizate.
Omul din Carpai a elaborat de milenii un cult al destinului ireconciliabil cu
etnotonusul lui vital, un cult al morHor cosubstania 1 unui cult al
strmoilor i moilor, unei gerontomitologii, i un sistem de mito160
<7<>MM ('ATHKI au pu inc anteee lente in cinoiuitologiilc popoarelor
europene contemporane. lxeepic fac popoarele europene antice : grecii si
romanii.
fti aceste condiii, structura germinativii a sistemului le arhcmilur
proprii romnilor propulscnz prin coninutul ci cteva mitologii arhaice
emergente (mitologia morii, gerontornitologia, mitologia destinului i
sistemul mitogoniilor) care constituie infrastructura mitologiei generate
romne.
In studiul analitic al contextului acestei emergene a mitologiei arhaice
urmrim :
1) s surprindem, definim i sistematizam, pocit posibil, etapele <le
formare a structurii generative a cugetrii mitice autohtone;
2) s reconstituim coninutul temeinic al emergenei mitice mai ales prin
metoda paleontologici mitice, din resturi le mituri, legende mitice, tratliii
mitice, ca i lin expresiile acestora : alegorii, metafore si simboluri mitice;
.1) s descoperim in aceste pri emergente, aparent lisjuncte, elementele dinamice ale structurii integrative ale mitologiei romne unitare si
veridic-istorice.
Studiul structurii generative dezvluie problemele permanente majore ale
mitologici romne ca pri integrante ale spiritualitii romne i prin ele
miracolul mitologia romne.

A : \plice, tezaur (Irulova. lup Kalu FlorcScu.

I): Motivul tetrai|uetum iu broderii bucovineni*.


161
MITOLOGIA SOHfl
1. Preexisten. existena i pistexislen; predeterminam, deter- niiuisni
si postdeterminism. Soarta face parte integrantii din credinele pred eterni i
nite indo-europene si reflecii nitul corespunztor acestor credine. Evoluia
cultului ctno-mitologic al sorii ne relev viziunea particular a credinelor
predeterministc ale concepiei despre via la fiecare popor luat in parte. n
ce const coninutul cultural al ideii le soart i Cum este nfiat mitic?
<c valoare prezint pentru cunoaterea unei spiritualiti etnice bine
definite in timp i spaiu ?
n interpretarea strveche romneasc. Soarta mai este denumit Menire.
Xoroc, Scris, Dat, termeni care exprim un atler-ego in do-european al
destinului, interpretat ca J//yira la grecii antici si Fatum la latini.
Reglementarea continu i amnunit a rosturilor lumii a fost prestabilit
iniial de jfflrtai i decantat apoi in opera lor cosmic. Rinduiala cosmosului,

ca proces dinamic continuu, e ncredinat unei diviniti primogenice,


Soarta,si respectat de aceasta fr compromisuri, fr ci de ntoarcere,
uneori chiar mpotriva demiurgilor gcmelari ce au predeterminat-o.
Soarta i exercit puterea asupra preexistentei, existentei (fiinrii)
implicit umane (a comunitilor etnice sau familiale i a individului luat n
parte) i postexistenfei cosmice (ceruri, pmint i subpmint) cu o rigurozitate constant i implacabil. Conform unor credine mitologice la
romni, ordinea cosmic i uman este supravegheat de Soart. Ea are
puteri descreitoare pentru meninerea echilibrului prestabilit in cosmos,
capacitatea le a interveni direct in rosturile acestui echilibru sau indirect,
prin interpreii i acoliii ci. Ea ine cumpna dreptei rin- luieli a celor divine,
ceea ce nseamn c prezideaz, alturi le demiurgi, la ntreaga via
material a cosmosului si la ntreaga via spiritual a omului. Datorit
acestei activiti polivalente, mitologia romn multiplic la rindul ei
reprezentrile mitice ale Sorii iu cteva pseudoditinitfi similare, ins
subordonate ei, care acioneaz numai in spiritul unor atribute divine ale ei
sau care acioneaz pe cont propriu, in limitele acestor atribute.
Pseudodivinitile similare i subordonate la rindul lor transfigureaz eiteva
atribute rezultate din contaminri, influene si calcuri culturale reciproce cu
popoarele din sud-estul Europei. Dintre aceste pseudo- diviniti ne referim la
*ele care prefigureaz lircct sau indirect evenimentele principale i
desfurarea lor in viaa omului (natere, nunt, moarte), ca fptur cosmic
i fptur etnoistoric.
Soarta ins rmi ne principial i dinamic una i aceeai, totdeauna
identic cu ca nsi sub raport mitic, pentru c guverneaz predestinarea
rnduielilor cosmice i umane.
162
Daca. predestinarea ne (te cunoscut:! direct din opera demiurgilor i
destinarea din opera semidivinitilor ce in ntii de Soart si apoi de
divinitile ce fac parte din panteonul mitologiei romne, postdestinarea
plutete in vaguitatca misterului implacabil nemrturisit al destinului global
al cosmosului i implicit al umanitii. n aceast privin Soarta urmrete
cu perseveren drumul integrrii omului pe pmnt si al rein- inteyrrii lui n
cosmos, pe ci previzibile n imprevizibiliuitc.
Um*ori soarta este confundat cu fatalitatea. Nu trebuie uitat c aciunea
denumit fatalitate introduce o not negativ in aprecierea vieii, o
abandonare fr reacii in faa greutilor i neprcviziunilor vieii, neansa
provocat de intimplri socotite defavorabile omului. Fatalitatea neag
rosturile vieii si ale oricrui efort spiritual. Soarta afirm ros- turile
antropacosmice ale spiritualitii, in care amnuntele nu demobilizeaz pe
om. citul acesta isi cunoate linia vieii.
2. Dualismul tcucosmrc i Soarta. Vrsilori i ursitoare : eioliani i
eiobuie. Soarta iicioncaz in numele demiurgilor gv inelari, al dualismului
tcocosmic i al deplinei liberti dc aciune in cadrul si limitele bunei
incadrri cosmice i untmpocosmice. Autoritatea ei e plenar, decizia ei, dei
fr apel sau fr recurs, romnii o accept uneori cu resemnare. alte>ri cu

eroism moral. Romnul obuinuiete s spun: uaa i-a fost scris, cum c
omul i soarta lui. ..dac ai noroc poi s fii azvr- lit in foc, ..sorii il place
omul curajos etc. Bineneles. Xefrtatul uneltete mereu i inc crc s
saboteze hotrrile nestrmutate ale acestei diviniti, numai cu anse
reduse dc icanarc, do deviere de moment, eu iiitirzicri aproximative i fr
rost. n aceast privin cei care urmresc s preintiihpinc ursita nefericit
pentru descendenii lor apeleaz la serviciile magici negre, la cele ale magici
albe i chiar la serviciile religiei.
iu perioada de culminate a agro-pstoritului i apoi de separare a
agriculturii de pstorit, a nceput s creasc rolul femeii in gospodrie i,
paralel, iu activitatea magieo-mitic a comunitii ctno-culturale. n iceast
perioad se impune la tracii nord-dunftreni i sud-duureni zeia Bcndis, care
corespunde zeiei Artemis la greci i Hecate la romani. Printre alte atribute,
zeia Bcndis deine i pe cele ale destinului etnic al dacilor. Aa se face c
ursele ca acolii ai zeiei Bendis sufer in Dacia roman influena mitic a
Parcelor latine; de asemenea c acoliii zeiei Bendis capt atribute tot mai
precise >ub raportul rolului lor in determinarea ursitei. Acum ursele nu mai
apar ca ipostaze ale Sorii, ci drept zinc difereniate de Soart.
n ansamblul ei. Soarta acioneaz i prin dou categorii do fpturi mitice:
mputerniciii si acoliii ei divini.
Din prima categoric de fpturi mitice cu caracter dc ipostaze divine fac
parte ursitorii sau ursitoarele1. Termenul ursitoare vine dc la a ursit caro are o
origine latin dc la ordioriinseamn a predetermina, a urzi2. Se imilnetc in
neogreac - orizo, in bulgar urisram. Mitologia romn in prefigurrile ei
germinative se nfieaz ca o mitologie pastoral (pas- tornl-agricol sau
agro-pastoral), care menioneaz ca ipostaze divine; trei ursitori ciobani sau
trei ursitoare ciobnii. Nu tim inc in ce mprejurri istorice ipostazele
pastorale ale Sorii, ciobanii-ursitori i ciob- nielc-ursitoarcau cedat locul
unor fpturi semidivine specializate in ursire. Ursele traseaz, in linii mari,
momentele biografice ale vieii noilor nscui,
163
fabulaia destinului lor individual. Ele nu se amesteca in anecdotica vieii
celui ursit. Determinrile urselor nu pot fi cumva abil tu te sau anulat o,
pentru cil acioneaz in numele Sorii. mpotriva lor se jurate interveni,
numai parial, j>e ci ocolite si atunci cu anse reduse de izhind oportnn,
prin : vrji, descintece, rugciuni, contracte cu diavolul, spitidui ctc.
1. Iimifjincn trinitar a Surjii. Mitul urselor. Ursele trei l:t numr fpturi
feminine sint in f i sat o uneori ca tinere, frumoase ca nite zine, le unde
numele lor de Fete sau Fecioare.(Fetele care ursesc): alteori ca HlrtneFecioare, urile ca nite vrjitoare, de unde numele do Babe (Babele care
ursesc)*. Fecioria zinelor tinere sau btrine nseamn. starea de puritate
fizic si spiritual strict necesar ritului ursirii si imparialiti in ursire. Intre
cele trei urse figurate j>rin trei Fete-Fecioare, sau trei Btrine-Fecioare, care
reprezeutau, de fapt, cele trei ipostaze ale Sorii, exist un paralelism
funcional perfect, numai procedeele sint relativ diferite. Triada de FcteFecioare sau le Babe-Fecioare corespunde ntreit ei ipostaze feminine a

zeiei Urcate (identificat uneori cu Artemis )r conceput ca zei a tuturor


fpturilor jtmintului i subjrmintului, cind bun, cnd rea, cind binevoitoare,
cind ruvoitoare, cind protectoare, cind pedepsitoare. Imaginea trinitar a
Sorii in mitologia romn, ca si imagine-a probabil trinitar a zeiei Bcndis la
traci, i sigur trinitar a zeiei Heete la romani i Artemis la greci,
simbolizeaz acelai substrat mitic indo-european al rscrucii destinului
uman. de cumpn si alegere.
Mitul urselor prezint dou variante rituale ale ursirii: 1) una n care
activitatea lor se desfoar succesiv in primele trei noji i de la natere, n
prima noapte lucreaz torctoarea asistat de celelalte dou. Torcind firul
vieii noului nscut, in noaptea a doua depntoarea deapn firul tors pe
ghemul vieii si in noaptea a treia cunntoarra taie cu o secer firul vieii. Din
cauza secerii, a treia ursitoare o confundat adeseori cu Ziua Morii. I
rsitoarca a treia numai fixeaz in timp limita vieii; moartea ca acolit apare la
momentul oportun i curm jjropriu-zis viaa; 2) si alta in care toate cele trei
urse ndeplinesc ntreaga lor activitate numai in noaptea a treia de la
natere. De fapt, ursirea e o prospeefie sintetica a ntregii viei a copilului
abia iul scut, care se jjetrece in citeva secunde din noapte-a a treia de la
naterea lui; oprospeCie sintetic in economia de ansamblu a vieii umane
ncadrate in cosmos. Torctoarea toarce, depn toarea deapn, si in cele
din urm intervine curmtoarea, care taie firul vieii la momentul predestinat
lo Soart. Ghemul firului vieii o luat de a treia urs, curm toarea, care il
ascunde intr-o j) est er in muni, la care are acces mimai Soarta.
Din aceste dou variante rituale ale mitului ursirii, nclinm pentru ultima,
deoarece este cea mai apropiat de memoria cultural a eompo- nentclor
etnogenezice alo jmporului romn.
Cele trei mputernicite divine ale Suartei ursele a|>ar in a treia
noapte de la natere, in camera copilului, pentru a-i fixa soarta. Cu aceast
ocazie se punea in camera in care se afla copilul o mas cu mincruri alese i
butur pentru primirea urselor, spre a se ospta pe ndelete, a fi mbunate
i a fi mai induratoare astfel cu soarta noului nscut. Tot in aceast camer
se punea un taler cu obiecte alese, fiecare avind o semnificaie anume (un
fluier, un spic de gnu, un ban, o ceac cu vin ctc.), pentru constatarea unor
aspecte ale ursirii. n dimineaa care succed ursirii, prinii copilului sau
moaa ntindeau talerul cu obice- tclc semnificative, urmrind ce obiect
atingea iutii copilnl eu mi nu el
164
Iui. Obiectul acela prevestea viitoarea stare sociala, civila sau profesionalii a
copilului (fluierul ciobnia; spicul de griu plugritul; banul bogia;
ceaca cu vin beia ctc.).
Ursele la romni nu aveau nume individuale precise ca la greci maurele
(Olotho, Lachcsis i Atropos) sau la romani (Nona, Decuma i Mor ta), ci
nume tdbuistice, deoarece nu trebuia sa fie numite pe numele lor sfinr.
Romnii le numeau eufemistic : torctoarea (pe aceea care toarce finii vieii),
depntoarea (care depna finii pe ghemul vieii) i curm- toarea (pe aceea
care secer firul vieii). Din trecutul ndeprtat s-a pstrat n memoria

cultural a strmoilor i moilor imaginea aproximativ a urselor ca btrtne


fecioare avind priviri ntunecate, fiind tcute i nendurtoare.
n perioada formrii credinei despre Soart i urse, prinii copilului nounscut credeau c puteau s vad cum vin acestea noaptea i c puteau
auzi cum menesc fiinarea ftului lor. Nu trebuiau s fac nici o micare sau
s scape un accent de mirare pentru a nu tulbura ursita i nici apoi s
divulge altora ce au vzut i auzit. Trebuiau numai s se roage in tain, toat
noaptea, cit stteau ursele in camera copilului, ca vizita lor s fie cu noroc.
Datorit ins indiscreiilor comise dc prini, ursitoarele s-au fcut invizibile.
Rolul prinilor l-au luat moaele; se credea c acestea, fiind mai prudente,
puteau s vad i s aud ursita celor ce i-au moit. Cind moaele vedeau c
intr tiptil ursele, spuneau in gind o rugciune: ,,Urselor, , zinelor,
frumoaselor, / fecioarelor, / cu binevenii, bine ne gsii, rum v primim / cu
pus mas,/ bucate direse, vinauri alese, aa v osptai / pin v dumirii /
noroc sm enii / ftului nost (...)*..
n mitul autohton al urselor au intervenit uneori influene strine, alteori
livreti, referitoare la citeva aspecte efemere si clemente secundare in
structura ursirii si anume la : numrul lor impar (7 sau 0 urse) ; tehnica ursirii
in etape: citirea ursitei dintr-o Carh a riefii i a morii sau citirea in oapt a
icrhci* dintr-o Cartea unitelor. Tar referitor la conservarea documentului
ursitei: ascunderea ghemului cu firul vieii sau a crilor de ursit in anumite
locuri ferite dc profanare : o peter, un turn invizibil, in ..cmrile
cosmosului ctc.
n legtui cu hotiiiih* uisiloaielor exist dou tcoiii care sint opuse: 1)
impotiiva acestor l.oliiii nu se poate face nimic pentni a le abate cursul
geneial (fabulaia) i rar cel parial (anecdotica): i 2) mpotriva acestor
hotriri se poate face ceva, i uneori mai mult chiar dect s-ar crede. Prima
teorie pledeaz pentru implacabilitatea, a doua pentru relativitate-a deciziei
urselor. ntrucit prima teorie nu ridic probleme de ordin aplicativ in legtur
cu credinele i datinile referitoare la soart, ne vom opri la a doua teorie i
aplicaiile ei rituale sub raport mitologic.
Descntece dc* facere, desfacere i imhlnzire. Folclorul medical ne relev
unele practici i descintece contra urselor*. n fond, acestea sint descintece
de boal. Clasificnd bolile in cinci categorii (boalr de la Dumnezeu, dc la
sinta Marin, de la Sintele zile grele, de la Ale sfinte i de la oameni care-i sint
dumani) o descnttoare btrin susine c numai bolile provenite dc
ultimele patru categorii de fpturi mitice (in care intr i oamenii predestinai
a face ru) pot fi combtute prin descintece. De fapt, aceste descintece aazise de ursit sint referitoare numai la anumite aspecte ale ursirii, nu pentru
ntreaga ursit. Ci anume, numai pentru anecdotica ursirii.
165
Dintre descntecele caro urmresc desfacerea ursitei numai in caz de
boala grei, redm coninutul unuia : Ha ! Ursiii roas poroas, / albastr
proalbastr, / galben progalben, / cu chicioarcle nu frmintai, / trupu mi-i
mincai, / n grea boal nu-1 bga i, / de l-o pocit o Fat, crap-i iele,/ de-o
pocit-o codru, cad-i frunza (..)\ Invocaia se referea la cele trei urse

(poroas, proalbastr, progalben), ca sa nu-i frminte trupul cu grea boal,


provocat de-o Fat (probabil numele eufemistic al uncia din Znele care
provoac bolile atit de numeroase la romni).
Descintecul de ursit e deci mai mult dc imblinzire, de ameliorare a
efectelor bolii, a unei nenorociri, care intr in repertoriul fixat pentru cel in
cauz numai ca o component a Sorii. n categoria acestor descntece de
ursit menionm : descintecele de ceas ru, de deochi, de ba b neagr, Ie
apucat, de sgetturi. de potc. Toate aceste descntece antreneaz
nenumrate rituri de aprare, rituri de vindecare, rituri de lupt mpotriva
Nenorocului si provocare a Norocului.
Ovidiu Papadima acord un rol deosebit ursitoarelor in structura
concepiei .i viziunii romneti a lumii. Hotrrile ursitoarelor nu pot fi
clintite (...) dar pot fi inruriie nainte de a se da; nu pot fi abtute ( ...) prin
nelciune chiar dup ce s-au dat''*.
mbunarea ncearc a fi obinut prin ospul ursitoarelor caro trebuie
s fie meninut abundent trei zile dup natere, s cuprind din belug piine,
sare, miere, ap, vin, copturi, plcinte, fructe, toate mprosptate n fiecare zi
i nsoite de rugmintea ca ursele s fie atit de bune cu destinul copilului pe
cit de bune sint alimentele: Ursa s fio bun ca o lipie, plcut ca sarea, /
dulce ca mierea, / curat ca apa, vesel ca vinul...**9.
Ursele vin la capul noului nscut, se aaz n cerc in jurul lui. Prezena lor
e remarcat ca o adiere dc zefir in camer, prin dispariia sau mpuinarea
unor bucate i buturi, ea i pr intr-un freamt le oapte. Dup osptare
ncep ncet s meneasc. Limba lor abia poate fi perceput le iniiai.
.Moaele indiscrete trebuie s uchid in ele secretul ursirii, altfel, lup
prima destinuire, mor.
Ursita poate fi abtut printr-o nelciune naiv, efectuat numai le
moaele caro au auzit ursita i nu au spus-o nimnui, nici celui pe care astfel
urmresc s-l apere de locul i momentul fatal cc-1 ateapt. Se piatc abate
formal soarta prin munc i buntate, cinste i omenie, adic printr-o
captatio benevolcntiae i neutralizare inteligent a Nenorocului. Dar
Nenorocul poate fi abtut formal i parial si prin activitatea demonic a unor
spiridui, care acioneaz in numele Ncfrtatului prin magia neagr pentru
a apra pc posesorii lor : oamenii.
5. Acoliii divini. Iar a doua categorie de fpturi mitice sint aeolifii divini
ai Sorii, in sarcina crora cade anecdotica vieii individuale, Printre aceti
acolii divini, denumii uneori i micile zi ne, menionm : Znele bune i
Zinele rele, Calea bun i Calea rea, Piaza bun i Piaza rea, Ceasul bun i
Ceasul ru ctc.10.
Oelinclcdcspreanccdoticadestinului prezint uncaractcr antagonic i
contradictoriu. Ele reflect structura imprevizibil a amnuntelor vieii
umane in raport cu viaa cosmic, dialectica destin cosmicdestin uman.
Acoliii divini ai Sorii se contracareaz reciproc in orice moment, astfel
nct anecdotica destinului se nfieaz formal ca o lupt permanent intre
acoliii pozitivi i cei negativi, intre Noroc i Nenoroc, intre Ziuelc vieii i ale
morii.

166
Do fapt, n concepia mitologica a poporului romn toate fpturile mitice
inferioare din ultimele dou categorii menionate (de tipul urselor ca
intermediari divini sau de tipul acoliilor divini) sint subordonate Sorii.
Fpturile mitico inferioare amelioreaz sau agraveaz rigorile Sorii, chiar
atunci cnd sint contracara te parial dc fore magice manevrate de om.
Credinele in intermediarii i acoliii Sorii sufer de-a lungul istoriei lor
culturale influene, contaminri i calchieri, care au fast uneori analoga te
sau asimilate cu cele de provenien indo-european, alteori identificate sau
neindentificatc cu diferite semidiviniti de provenien european {sine care
particip activ sau pasiv, care patroneaz sau combat moartea la popoarele
din Europa de mijloc, est i sud-est).
Fapt cert este ins c n forma lui arhaic mitul urselor transgreseaz in
basmele dc factur miticn. Ursele men in in basme aceeai structur
tematic, joac acelai rol, hotririle lor sint de asemenea irevocabile. Chiar
eind pe fji lturalnice eroul de basm sau prinii lui afl c i s-a > ursit
Nenorocul, nu pot interveni cu nimic, pentru Q in ziua i la ora hotrit cel
ce va trebui s moar va muri (un exemplu : eroul dc basm care c menit s
moar necat n Dunre, dac evit Dunrea, moare tot de nec, ns Intr-un
fel miraculos, cu capul intr-un riu care se vars n Dunre, dintr-un gitdc vin
sorbit dintr-o bu teic, respirind un strop de ploaie ctc.).
Ursele concepute ca torctoare se ntilnesc la popoarele indo-euro- pene,
in structura lor mitic formal difereniate. Intervenia lor stabilete pe planul
uman fiinarea sau coordonatele vie ii personale a noului nscut dup
predestinrile Sorii, adaptindu-lc, dc la un caz la altul, i rapor- tndu-lc in
timp la zodii i in spaiu la axele locale ale lumii. Numai aa prevestirile pot
schia caliti i enuna vocaii, pot anticipa rostuirea unor ocupaii, starea
civil i social, ca i finalitatea acceptabil a vieii.
I. Soarta individual i ii comunitii etnice. Conceptul dc Soart
trebuie extins de la indivizi i la comuniti sociale de tip etnic. Ideea nu ne
aparine, ci este enunat dc istorici si filozofi ai culturii. n acest caz, ideea
dc Soart capt alte valene. Nu se mai poate vorbi de interpreii i acoliii
Sorii. Soarta popoarelor nu reprezint statistic,pentru mitologie, suma Sor ii
indivizilor care compun popoarele. Dar Soarta popoarelor nu se confund nici
cu aceea a conductorilor lor istorici. Exist .ceva inai presus dc Soarta
individual, Soarta colectiv, dinamica dinuirii cu tensiunea afirmrii ca
neam, misionarismul colectiv pe care popoarele i-l fixeaz in memoria lor
cultural i il transmit din generaie in generaie prin tradiie. literar, art,
filozofic i tiin12.
Soarta colectiv a unei comuniti etnice se ntrevede astfel n etnotonusul vital cultural, in fluxul i refluxul creaiei mitice i rolul etic pc care
mitologia il joac in via i cultur. Dar se ntrevede i n modul cum in
mitologia popular se stratific stadiile de dezvoltare istoric ale
spiritualitii unui popor, suflul patetic, trama evenimentelor majore, pecetea
unei etnobiografii care devine excepional.
n afar de ritul primirii .i cinstirii urselor in cele trei zile do la naterea

ftului, romnii mai ndeplineau i ritul srbtoririi urselor si acoliilor lor n


ajunul Anului Xov, care era un fel dc ludi faialcs. Cu aceast ocazie sc puneau
mncruri alese i vinauri intr-o camer retras i in alta tineretul ncerca
prin anume ceremonii s descifreze ceva din fabulaia sau anecdotica
destinului lor (jocuri de ursit).
167
MITOLOGIA MORII
I. Ritul dc Im*oro din cosmos po pfiiiint i invers. Mitologia morii este iu
fond cea mai arhaic form de mitologie posibil si primul capitol, copleit de
semnificaii profund umane, al oricrei mitologii generative autohtone.
Dacii naterea omului constituie nceputul unui nou sistem de viaii
cosmicii in i post azil teretrii, nunta constituie integrarea acestui sistem in
ritmul alert al vieii pmintesti, iar moartea revenirea peregrinului terestru in
cosmos. Primele douil evenimente principale ale ciclului ipostazei terestre
(naterea i nunta) marcheazii tulburri iu biotonusul vital al corpului uman.
al mediului uman (comunitate sociala, rude. prieteni, cunoscui). Ultimul
eveniment, moartea, marcheazii ruperea brutal a corpului uman de mediul
lui i cutupultarea spiritului iu cosmos. Prin cruzimea ei aparent, moartea
frustreaz uneori ncrederea omului in destinul lui.
n ali termeni, viaa terestr este considerat n fi un rit de trecere din
cosmos pe pmnt i de pe pmint in cosmos; un rit de trecere care respect
cele trei trepte ale trecerii, conform teoriei lui Van Geunep1. Ins fiecare
trecere nu e un simplu rit de trecere, ci un complex de rituri de trecere, in
care trecerea se exprimi prin rituri de integrare in comunitatea riilor, rituri de
desprire de familie i comunitatea riilor i rituri de integrare n comunitatea
morilor, egal cu reintegrarea n cosmos. Poate cel mai complicat si mai
dificil rit de trecere din cele pe care le-a intuit omul in ntreaga lui existen
material i spiritual este cel al morii.
n legtur cu moartea, oamenii, din timpii cei mai ndeprtai, i-au pus
necontenit nenumrate ntrebri; unele rmase fr rspunsuri,' altele eu
rspunsuri ocazionale, ins fr nelesuri, i altele cu rspunsuri de
consolare. Aceasta pentru c moartea rmtnc singurul eveniment spiritual
fr replic ontologic, indiferent de stadiul de dezvoltare istoric a
contiinei, de cultur, virst i sex. Cum spune Mircea Kliadc, ..moartea e
primul mister care tulbur adine contiina uman2.
Trei reprezentri ale spiritului uman. ntrebrile care solicit chiar
rspunsuri ocazionale sau de consolare se refer in esena lor la : 1)
reprezentarea fantastic a morii i a spiritelor morilor privite ea ipostaze ale
unei lumi a spiritelor, lume dc factur daimonic, detaat de aceea terestr
a oamenilor; 2) reprezentarea mirific a spiritelor diferitelor tipuri de
strmoi i moi (de strbuni mitici, de eroi civilizatori sau semizei i zei),
meninind cu ei o legtur indisolubil eu lumea terestr prin- tr-o
genealogie magico-mitie ; li) reprezentarea realist-fantastic a spiritelor
tuturor celor ce au fost vii, definii ca indivizi si care fac parte integrant din
comunitatea gentilic, elinic sau tribal.
168

Aceste trei feluri de rcprrzentri ale spiritului uman vzut post* mortain
(1. detaat de lumea terestr ; 2. n legtur magico-mitic cu lumea
terestr si 3. integrat n lumea cosmic, trind totui o viaii concreii realist fantasticii) ne preocup, in primul ritul, ca probleme de mitologie a morii si
in al doilea rind ca probleme ale cultului morilor, instituiilor funerare i
categoriilor de fpturi mitice care particip la moarte i la postexistena celor
decedai (daimoni, semizei, zei si eroi funetari).
(onstrinsi de zgircettia referinelor unei cronologii relative, pe epoci,
perioade i secole, vom utiliza, acolo unde bineneles exist, atestri interne
si externe, confirmate de materiale paralele sau comparat iv-is lorice (indeosebi sud-estul Europei), iar acolo unde nu exist atestri i paralele, vom
recurge inevitabil la ipoteze de lucru si interpolri de cronologic logic.
Din expunerea de ansamblu a mitologiei morii la romani se vor desprinde. in linii mari, concepia i viziunea mitologic despre moarte a
poporului romn. Prin aceast expunere vom ant icipa unele din problemele
generale ale mitologiei romne, ft de care nu pot fi nelese problemele
particulare ale acestei mitologii in semnificaia lor istoric.
nelegem s desprindem concepia i viziunea poporului romn despre
mitologia morii din materialele arheologice descoperite pe teritoriul
Komniei, din riturile i ceremoniile funerare stabilite in baza acestor
materiale de inventar funerar si multe alte obligaii fa de moarte si mori.
I)e asemeni nelegem s desprindem din rezultatele istoricilor mitologiilor,
dup aceleai criterii selective, date i elemente, s folosim rezultatele
cercetrilor palcoetnologicc i etnologice cu ajutorul tiinelor etnologice
corespunztoare (palcoetnografia i etnografii, palcofolclorul i folclorul,
piueoarta i arta somptuarii).
Numai aa putem ntreprinde eu folos o lectur mitologic inlerdisciplinar a materialelor arheologice, de istorie a mitologiei i a tiinelor etnologice.
3. Arheologia funerar. Arheologii si paleoet milogii antebelici nu s-au
preocupat de mitologia emergent a riturilor de incinerare, n mor mintare
i duble (de incinerare cu inmormintnre), iar dac s-au ocupat, au prezentat
o viziune fragmentar i, in fond, mutilat a realitii thanatologice, din
cauza opacitii documentare, cum ar spune Alircea El iade.
n fond, arheologia funerar romn s-a axat numai pe riturile funerare
(inmormintare. incinerare, sau rit dublu) si inventarul fiecrui tip de rit
funerar. In baza acestor materiale, arheologii au cutat s stabileasc
structura (alogen sau heterogen) a comunitilor etnice care au creat sau
practicat anumite rituri funerare, pentru a constata ptrunderile unor
populaii migratoare, convieuirea lor ncordat sau panic, asimilarea
acestei populaii de ctre autohtoni.
Cu totul alta este situaia arheologiei funerare in a doua jumtate a
secolului a XX-lea. S-au fcut in acest lstimp descoperiri de materiale
funerare pentru toate perioadele i epocile istorice. S-a lrgit orizontul
cercetrii, s-au adincit sursele de informaie si s-au stabilit conexiuni tematice care nainte vreme nu erau posibile pentru lmurirea aproximativ-

veridic a teniei moarte postexisU n. Acum s-au descoperit pe teritoriul


Komniei mari depozite de oase i cranii de uri de peterii (Petera
muierilor, Bile Herculane) de tip totemic, asupra crora nu s-au fcut
speculaii referitoare la o intenionalitate mitologic a unui cult magico- mitic
al ursului, elaborat cumva do vintorii paleolitici din regiunea car16$
patic. In palcomitologia incipienta daca. se pace cil ursul a fost, sdturi <le
lup, un animal sacru de tip totemic3, deoarece intr-unui din textele
mitografilor elini referitoare la Zalmoxis s-a susin u t c zeu l trac nord-dunrean purta pe umeri o nebrid alctuit din piele de urs. Porphyros din Tir iu
Viaa lui Pitagora susine c lui Zalmoxis la natere i s-a aruncat deasupra o
piele de urs. Tracii numesc aceast pielezalmos*. i astfel mitul lui Zalmoxis
a fost explicat semantic ca fiind al unui purttor de piele de urs. De altfel,
sacralitatea ursului la romni c atestata la autohtoni dinaintea erei noastre
pin in era noastr de citeva superstiii, cutume .i datini consemnate in
calendarul srbtorilor tradiionale ale poporului romn5 *.
. Sacrificiul ritual al ursului. Acest sacrificiu pare a fi constituit pe teritoriul
Dacici preistorice un eveniment ncrcat de protorituri i protoceremonii
inagico-mitologice leg-a te de moarte, al crui scenariu il ntrevedem
deocamdat n relicte etnografice i reminiscene folclorice in srbtorile de
iarn. Unele descoperiri arheologice consemneaz pentru perioada
paleolitic prezena oaselor de urs gravate cu nsemne geometrice (la Porile
de Fier), i pentru neolitic figurine n lut re prezent ml uri (idoli sau
talismane), ca i pentru perioada fierului siluete do uri gravate pe obiecte
dace. Noi am analizat intr-o lucrare consacrat mtilor mitice citeva mticostume de urs, dintre care unele avind capul asemntor mtilor romane
numite tecta galea care se purtau de pont ifi sau rzboinici pe easta capului
nainte de joc sau lupt i sc lsau pe fa in timpul jocului sau luptei. Mtile
de urs de tipul mtilor-costume integrale se foloseau de romni n solstiiul
de iarn, n ceremoniile augurale de Anul Nou7 *.
n aceste jocuri dc bun augur, ursul murea i apoi nvia, simboliznd
moartea i nvierea, interpretat i ca moartea naturii i nvierea naturii.
Acelai ritual al morii i nvierii avea loc i in alte ocazii cu animale considerate sacre : capra, turca i brezaia de asemeni in solstiiul de iarn la
antecesorii romanilor i la romni.
De la transsimbolizarea morii rituale a ursului in jocurile augurale de Anul
Nou, s-a trecut la lapidarea a doua zi a celui travestit in ursajied, pentru c
cel travestit i-a permis, n afara datinii, deci in viaa profan, s fac aluzii
sau s repete unele obsceniti din joc.
5. Decapitarea ritualii i transsimbolizarea antropofagiei rituale.
Tot din perioadele paleolitic i dc trecere La neolitic s-au descoperit po
teritoriul Bomniei actuale cranii umane detaate de schelet, nhumate
izoLat, al cror rost magico-mitologic nu a fost inc determinat cu precizie.
Cum craniul a fost considerat sediul forei fizice i spirituale creatoare dc
via pe pmlnt, s-a conservat o dat cu el i credina in imaginea cranian a
pmntului i a cosmosului. n memoria cultural din sud-estul Europei, mitul

capului decapitat al lui Orfeu cintnd pe o ap mirific a Traciei il ntilnira


sugerat i ntr-o balad romn in legtui cu apele Dunrii9. Dar s-a
conservat concomitent cu mitul lui Orfeu i imaginea capului decapitat al
unuia dintre zeii Cabiri, reprezentat intr-o tbli do lut, redat in procesiunea
funerar spre muntele mitic in care capul trebuia nhumat. Din acelai
context mitic s-ar putea s fac parte i craniile descoperite perforate sau
trepanatc, pentru a li sc scoate creierul destinat s fie consumat pentru
nsuirea forei generatoare a eroului ucis
in lupt. Unele cranii de acest fel au putut proveni din ceea ce s-a numit
170
vintoaren d* capete a conductorilor dumani, prini cu laul in lupt i
decapitai din fug, pentru aceeai nsuire a virtuilor intrinseci ale creierului
lor.
Ovidiu, in Tristele, descrie n versuri cum fceau sciii vntoare de capete
in jurul Tonusului : ntocmai cum lupul hrpre ia i tirte/ peste
semnturi i prin pduri o oaie neadpostit n arc, / aa face barbarul
duman, dac prinde pe cineva pe cimp, / care nu s-a refugiat nc in dosul
porilor; aceluia i se arunc, laul de git i c dus rob, / sau piere le sulia
nveninat10. Strbun, la ritului lui, relateaz despre ,,cmc7- nira seijilor fa
de strini, pe rarei jertfeau i-i mincau, iar estele lor le foloseau la but1*.
Merodot menioneaz obiceiul sciilor le a decapita capetele celor mai
nverunai dumani, din care fceau pocale (...) nvelite le sraci eu piei
n*argsite le bou (...) iar bogaii le poleiau eu aur pe dinuntru, ca s b*a
din ele1*. Dar ar mai fi putut proveni si lin ritul decapitrii propriilor
cpetenii gentilicc ajunse la btrinee, pentru a li se cNproptH! nelepciunea
si experiena vieii prin aceleai procedee. Toate aceste forme 1*
decapitare urmate d* trepanaie i scoaterea ritual a creierului ea sediu al
sufletului atest o form le antropofagie selectiva, magico-mitie, care se
leosebete le antropofagia ritual a ht rin Hor, descris de James Fr.izer in
ltamura de auria.
Trepattaia ciunian s-a *xtins din sfera magico-ritual a vintoarei le
capete la aceea magico-mcdioal in terapeutica uman i in cea veterinar,
ndeosebi la cresctorii le animale cornute; practic medical care a durat
pin in vremea noastr in toi Carpaii Romniei.
Unele relicte transsimbolice ale antropofagiei rituale s-au pstrat la sate,
pin in perioada modern, legat* de destrigoire. Cei considerai lup
moarte cmtarrc rit*, care provocau teroare, daune, boli si chiar moarte in
familie, un timp fix dup nhumare, erau exhumai ritual noaptea le membrii
familiei. Erau apoi lecapitai sau li se scotea inima din piept pentru a fi
strpuns cu un fier rou sau pentiu a fi fiart i consumat le membrii
familiei, in credina c astfel scap definitiv de puterea nefast a strigoiului.
n Vraneea s-a conservat o foi m transfigurat de antiopofagie ritual. E
vorba de prima poman a mortului servit membrilor familiei in cosciug. Era
r el ic tul ritual al ospului funerar nainte de a se pune mortul in cosciug si
duce la gropa. Ospul luat din cosciug transsimboli- zeac un speot al
ritului antiopofagiei primitive in familie a cadavrului (Vraneea).

Tot un relict antropofagie este si mucarea de ctre membrii familiei a


colurilor cosciugului, cind era scos din cas pe umeri de nule i oprit, pe
prag pentru iudeplinirea ritului de trecere linuntru in afara casei. Cei ce
purtau cosciugul pe umeri smulgeau cu dinii citeva achii din colurile
cosciugului de brad pentru a J* scuipa apoi in cosciug. Mucarea din cosciug
cu mortul nuntru transsimboliza de asemeni un aspect ritual al
antropofagiei primitive in familie. Edictul ritual funerar al crui neles
profund a fost uitat este un fapt incontestabil legat de trecutul ndeprtat al
mitologiei morii.
De la antropofagia ritual s-a trecut cu timpul la uciderea prin lapidare a
btrinilor conform unei datini eomunitar-economiee similare celei descrise de
James Fraier. E cazul lapotului (din lat. lapido), al uciderii rituale dektipul
lapidrii, svirit in adunrile satelor prin cetele de btrtni,
171
pentru exterminarea btrnilor neputincioi n numele* familiei -iau al salului
de clr btrnii zdraveni sau de ntreaga obte a satului14.
Ii. Gravura i piei ura rupestr. Arheologia funerar a investigat pentru
paleolitic i neolitic citcva grote cu urme de desene, gravur sau pictur
parietal in care se remarc intenii de cult magico-mi tic local la antecesorii
romnilor.
Primele descoperiri, mult discutate la vremea lor, aparin lui C.
Nicoluescu-Plopor14, din care extragem : n 1924, ani descoperit cteva
desene parietale n unele grote din judeul Gorj. Din cinci desene descoperite, am publicat numai trei (.. ,)10.
Toate aceste desene au fost supuse omologrii in copii exact e abatelui
Breuil, care nu a ezitat s le confirme autenticitatea preistoric, scriin- du-mi
referitor la subiectul lor c ele in foarte bine de stilul general al artei
schematice neolitico-encolitice. .Vsemnarea lor cu picturile a it spaniole, cit
i scandinave referitoare la aceste epoci este foarte mare*1. Urmind
cercetrile in aceast direcie, am gsit un bogat material, pe care l-am fcut
cunoscut prin scurte articole. Primele desene le-am descoperit. la intrarea
grotelor de la Baia de Fier, grotele Muierilor si a Pir- elabului, situate
toate pe malul drept al piriului Galbenul, la nord dc ora. A doua zon a
descoperirilor scoase la lumin este Vaidei, in micile grote dc pe malul sting
al Susiei. A treia zon este Runcu, la nord de sat, pe malul sting al
Sohodolului, uude pe un perete al unei roci de mari dimensiuni am
descoperit pe ling desene i primele gravuri rupestre. A patra [zon] este
Polovraci in defileul Cite cu pereii stin- coi formai pe malul sting al
piriului. [Pentru determinarea] materiei colorante cu care aceste desene au
fost executate, am cerut s se fac analiza micro-chimic. Dr. Al. Sorapol a
constatai csnt executate cu crbune, a crui origine nu se cunoate. S-au
emis diferite opiniuni asupra rolului desenelor in grotele [cercetate].
Independent de opiniile emise, am pus in legtur direct unele reprezentri
a figurilor cu cultul soarelui. Dou figuri umane (vezi pag. 181, fig. 1,2,3) sint
in poziie do adorare, in picioare, naintea soarelui, i figura 2 nu las nici o
ndoial c nu este [vorba de] soarele umanizat. Toate aceste desene aparin

grotei Pirclabu. [Ceea ce m face s cred c] in aceste reprezentri [o


vorba de] un cult al soarelui practicat n aceast grot este nsi grota (...)
improprie pentru locuit, cu deschiderea larg, puin adinc (...) puin
accesibila, fiind situat deasupra unei prpstii (...) Avind o dubl intrare deo frumusee grandioas, grota Pirclabu este un loc [parc anume] ales
pentru cultul soarelui practicat de strmoii ndeprtai. Mrimea desenelor
(...) [corespundea gustului i nevoilor] oamenilor preistorici obinuii cu idoli
mici de pmint i os. De altfel [i] pereii ondulai prezint suprafee prea
mici pentru a permite reprezentri plastice inai mari (...) Se intilnesc figuri de
animale, ca : cvatrupede de la (...) Vaidei i calul cu huri de la Runcu.
Aceste desene nu sint (...) paleolitice (...) [ci in de] Mousterian (...) Au
supravieuit pn (...) in zilele noastre. .Majoritatea reprezentrilor umane i
zoomorfe puteau s fio situate dup stilul lor in [epoca] neo-eneolitic (...)
Gravurile de la Runcu au fost executate cu ace metalice. [n alctuirea lor]
reprezint fr echivoc un personaj central de mari proporii, iu jurul cruia,
i protejat do el, se mic citcva personaje insignifiante i [alturi] probabil
eiteva colibe17.
Gravura din petera do la Runcu, atribuit virstei dc fier, red o scen a crei
semnificaie nu a fost descifrat pin in prezent, din cauza
172

schematismului ei criptic, ambiguu. Noi propunem o descifrare care ar putea


s fio verosimila : in partea do sus a gravurii parc ar fi doi stilpi cilindrici
asemntori, iar in partea dreapt doi stilpi rectangulari diferii, cel mic cu o
rozet in virf, i cel nuire cu efigia unui cal pe faa discului. In faa stil pilor
rectangulari, o siluet uman schiat liniar, ridic braele in semn de
adorare. Ceea ce nou ne par stilpi cilindrici ar putea fi stilpi funerari ce
marcheaz in spaiul e&tra-muros locuri de nhumare, iar ceea ce ne pir
ceilali doi stilpi rectangulari cu rozet si disc cu efigia calului ce marcheaz
un spaiu intra-mu ros ar putea fi o incinta sacra a unui eventual cult solar.
Stilpii funerari si cei care marcheaz jx* drum popasurile la izvoare sau la
rscruci, la romni corespund piu la nceputul secolului al XX-lea stilului
propriu*zis funerar al simulacrelor stili- tnorfe ale coloanei cerului 18.
Arheologul Vasile Horoncan, la ritului lui, a descoperit o grot pictat cu
ocru rou, n Defileul Dunrii18. E vorba de peterca (iaura Chindiei, nu mi
i Gaura Mic, situat in raza comunei Pescari Alibeg, din judeul Ga ras-

Severi n. Grota din defileul Porilor de Fier de la locul .Strimt ura e ridicat
la circa 80 m deasupra apelor Dunrii, intr-un povirnis abrupt le calcar
jurasic i cretacic. Petera conine o galerie de circa 60 metri ptrai i citeva
cotloane laterale. Lumina ptrunde normal in peter abia la chindii, de unde
de altfel ii vine si numele. lat chindii lumina cade direct pe peretele dinspre
nord-est, pe care se gsesc de altfel cele mai multa* picturi rupestre,
portrete cu ocru rou'*. Vasile Horo nea n a identificat printre motivele
pictate : siluete umane i de p ri, brazi, soarele, amprente palmare i
digitale.
n relatrile i articolele publicate despre grot, Vasile Horonean susine
c dup stilul picturii aceasta aparine epocii mezolitice. Iar dup
Uradu! d soarele pictat In pctcrn Gaura Chindiei, dupA Vasile Boroncnn.
relatrile unor localnici btrini, c grota a servit pstorilor mult vreme ca
adpost vremelnic pentru oameni i animale. Arheologul presupune c in
feudalismul timpuriu au fost adaose sau suprapuse unele semne ce aduc a
rune, caro stilistic par a se apropia de vechiul alfabet slavon. Datorit
ocrului rou cu care sint pictate desenele materialului pro173
vonit dintr u rocii aproape de aezarea Alibeg l la 150 in de Gaura Chin- diei,
Y;isile Boronean emite ipoteza pietiirii peterii Gura Chindiei in mileniul VI i.
e. n. ntr una din etapele de rspindiro a culturii Schela Cla- dovei. Dar
constaii si unele asemnri tehnice cu picturile realizate In aceeai vreme iu
peterile franco-cant a brice, din paleoliticul superior i mai tirziu, cu cele din
epoca met idelor din Bulgaria, de la petera Mgur.
Deocamdat aceste descoperiri arheologice ne procur pentru paleolitic,
neolitic, epoca bronzului si a fierului un surplus de informaii mitologice in
legturii cu cultul morilor pentru etapa de trecere de la civilizaia vinii!orilor
i pstorilor la aceea a metalelor. Credinele si ideile magico- mitologice care
le-au colportat nu ne-au parvenit ca fosile spirituale, iar funciunea grotelor
ornamentate de eventuale sanctuare mai mult criptice al unor miei
comuniti gentili ce nu o cunoatem deplin. !>< aceea sintem nevoii s le
descifrm, fragmentar i relativ, eu ajutorul ipotezelor de lucru si al
interpolrilor ntemeiate pe calculul probabilitilor si al paralelismelor
sugerate de etnologia funerar.
7. Fondul preistorie i istorii. Iiisrri&uii inuo-cuni|iene. intr-o
retrospecie sintetic, cultul morilor la daci prezint dou aspecte eseniale :
unul care ine de fondul preistoric ut mitologici ducilor, de epoca paleolitie,
i altul de Jondul istoric al mitologiei ducilor, epocile neolit ic, a bronzului i
a fierului. n ali termeni, un aspect care relev substratul preindo-european
propiiu populaiilor din regiunea (arpailor i altul care relev stratul migraii
i iudo-europene a tracior nord-dunreni cu riturile i ceremoniile aduse de ei.
Din substiatul preindo-european, deci al populaiilor indigene primitive,
reinem in legtur cu cultul morilor citeva fapte, aspecte si date n care
intr o dat cu fot marea ideii despre moarte si ideca separrii vieii de
moarte, cu consecinele lor etice. Imediat dup moarte, btinaii, de team,
prseau cadavrul (dup ce s-au fcut eforturi de a-1 readuce la via), dar

prseau i locul in care a sucombat un membru al familiei sau in care a fost


gsit cadavrul unui membru al comunitii geni li cc. Intr-o etap mai
evoluat, ascundeau cadavrul in afara aezrii gentilicc, in locuri ferite de
animale i cile do circulaie, din teama de umbra sau fantoma decedatului.
Si, in faza cea mai evoluat, nhumau cadavrul cu un rit nu prea complicat,
propriu vintorilor i pstorilor itinerani.
Abia dup migraia indo-europcan in Europa de sud-est, in procesul
etnogenezei dacilor o dat cu sedentarizarea si dezvoltarea agriculturii
uoilor comuniti etnice, se formeaz o nou concepie despre moarte pi
poslexislen si un nou cult al morilor. Prrdacii abia dac ingropau morii la
sfiritul paleoliticului. Iar dacii (rezultai din etnogeneza btinailor cu indoeuropenii) ajung dup multe elaborri la un cult. al morilor mai rafinat, in
care remarcm o sintez organic intre motenirea autohton si aportul indoeuropean. De data aceasta sinteza are in vedere starea si funciunea social,
srcia i bogia, credina sau necredina in moarte, ncepe nhumarea
propriu-zis la daci. Se menine ca atare o vreme. Apoi trece prin citcva faze
care nu totdeauna sint succesive. Bitul nhumrii se fixeaz dup zona de
aezare, gradul de impact sau influene ale credinelor, locul nhumrii: in
caverne (peteri), sub dolmene, in ciste de piatr, iu tumuli etc. Toate aceste
tipuri de nhumare prezint o gam ampl de variante tipice, atribuite de
arheologi uneori i popoarelor care
174
au migrat printre daci, care s-au aezat in Dada i au fost asimilate, lsind
ujrme ritujile si ceremoniale funerare in cultul morilor la (Iaci. Ne gindim Li
eimerieni, scii, celi etc.
O daii cu introducerea la daci a credinei in nemurirea sufletului de tip
indo-europeani reglementarea unui cult corespunztor al morilor,
incinerarea ia locul nhumrii. Cenua rezultat din incinerare se pstreaz in
vase de lut, iar acestea se nhumeaz la ritului lor in cimitire de urne. Ceea
ce nseamn c dacii nu au renunat la nhumare, ci o practicau sub alt
form, ca nhumare a urnelor cu resturile incinerate.
tt. Mono- si hiritualismul funerar. Monoritualismul este nlocuit in aceast
faz de tranziie cu hiritualismul. E vorba de dou tipuri de biritualism : 1) de
concomitena celor dou rituri funerare chiar in aceeai comunitate etnic;
2) de dou variante ale mbinrii celor dou rituri funerare: a) incinerarea pe
rug cu nhumarea resturilor i b) incinerarea chiar in groapa de nhumat. Cum
constatm, in al doilea biritualism accentul cade tot pe nhumare.
Argumentul incinerrii const, dup unii istorici ai temei, in credina intr-o
via viitoare, descrnat de materie, in care trupul se nfia ea o
nctuare a spiritului (...). Arderea trupului apare ca o total eliberare a
spiritului i ca o perpetuare a lui prin pstrarea cenuii trupului. Ideea e
justificat de faptul c btinaii Dacici n-au avut un cult al trupului mort
(...); ei n-au adorat trupul, nu s-au temut de el i nu i-au dat osteneala s-l
pstreze pentru o viitoare rentoarcere a ulletului pn trup] (...). Au socotit
trupul [o nchisoare] i au dorit o cit mai grabnic sfrimare a [lui] (...).
.Moartea fiind o suprem eliberare a sufletului spre a se nla la Zeul luminii

i al Jocului era dorit i cutat (...). Trupul era considerat un lucru inutil,
chiar dispreuit, fiind ncrcat de pcate, si de aceea se ncredina focului
spre piuifiearc. Deci dacii credeau c dincolo de moarte incepc viaa
venic. Moartea nu era altceva pentru ei deeit o levitaie a sujletului n cer,
o mergere la zeul lor Zalmoxis-0, dar locul unde se afla Zalmoxis era acela
unde vor [trebui s] triasc venic, aviud toate buntile3. Sufletele celor
mori ridicindu-se la Zalmoxis deveneau prin nsi aceast ridicare id nticc
zeului i triau in cospiritualitate divin eu el.
Dup incinerare, cenua pus intr-o urn era nsoit de o ceac (ceaca
dacj i de o strachin (strachina dac j pentru a fi nhumate iin- preun iiurun monnint individual sau intr-o necropol de urne. Ceaca i strachina
simbolizau in ritul nhumrii obiectele sacre cu care decedatul trebuia s
pjirticipe in cer la ospul nemuririi.
0. Moartea voluntar. Paralel cu moartea prin incinerare exista i o
moarte prin sacrificare a unui mesager al zeului. CVI ce trebuia sacrificat ]
>entru a fi investit cu titlul de mesager divin era tras la sori dintr-un grup de
candidai la nemurire, apoi iniiat in riturile sacrificiului i in cele din urm
zvirlit n sulie spre cer in faa ntregului cin de preoi, suitei regale, a
reprezentanilor armatei i a publicului din hieropol. Zvirlirea in sulii spre
cer avea loc din 4 in 4 ani pe muntele sacru unde ora hieropol dac, cu un
ceremonial deosebit. Trimisului i se ncredina in secret un-mesaj pontifical
ctre zeu, rostit cifrat de marele preot. Cel zvirlit spre cer trebuie s moar
prins in sulie fr a atinge pmintul: fapt care nsemna e zeul ceresc i-a
primit mesajul. Dac trimisul cdea din sulie pe pmint, unde rminea
schilod sau murea, nsemna c nu a fost vrednic de misiunea lui i era
blestemat de cinul preoilor i dispre175
uii do semenii lai. Recompensarea celui trimis in cer ea mesager ctre zeul
*uprcin prin sacrificiu era cinstei de a dobiiuli nemurirea, egalitatea cu zeul,
in poienile insolite ale c-1 ului, i de a ti poinent din |miru in patru ani la
ceremoniile mesagerilor citului, in lista temizeilur itaci.
n basmele mitic* moartea voluntara cipfit carneelul de sacrificiu
personal (declanai dc legtura de singe, nf divinu e, giatitudineetc.), in
care printele se sacrific pentru cop'lul lui i inv rs, partenciii dc viaii unul
pentru cellalt, aproajale peniiu seimni.1 lui.
10. Kroi/.aroc mortul i. lluuehrtul funerar. Clreul funerar. Tot din
mitologia morilor Ut daci fs.ee pai te i ecou ec s-a numit in preajma erei
noastre (secolele IV i. c. n. pin in secolul IV e. n.) eroi za rea mortului. Din
materialele arheologice referitoare la eroizarea mortului in Daria reiese c un
rol deosebit il dein si cele referitoare la Cminul trac. De fapt, ambele tipuri
de reprezentri mitice funerare: eroi za rea mortului i Cavalerul trac se
leag intre ele prin atribute i funciuni mitologice comune. Dac croizarea
mortului prezint ndeosebi un caracter domestic, local rest rina, Cavalerul
trac prezint un caracter general comuni ta r-etnic de divinitate
katachtonic, de stpin al morilor unei anumite etnii. n reprezentarea lui,
dup noi, capt o ntreit ilustrare iconic : de 1) mort eroizat de

comunitatea gentilic; 2) dc stpn al morilor, adic de serni- divinitatc


funerar, i 3) de divinitatechtonic, cu unele implicite sau explicite atribute
auxiliare solare. Iconografia fiecrei reprezentri mitice din aceste trei
ipostaze divine scoate in eviden prin clementele lor intrinseci (alegorii,
metafore, simboluri) funciunea care st la baza reprezentrii. Cavalerul t rac
simplu, vzut fr logomitii. reprezint mortul eroizat de comunitatea
gentilic ; iconografic,aezat in faa unui arbore (cosmic sau al vieii i morii)
ncolcit de un arpe. Dar reprezint i divinitatea katachtonic. cind
iconografic este reprezentat in faa unui altar aezat ling arbore si cind e
nconjurat de acolii i animale chtoniee
Coniibuii de amnunt la studiul Cavalerului tiae au adus C. Kaza- row22,
E. Will23, rmase valabile si pentiu descoperirile din Pontul mixhclenic si
Dacia roman, cu retuurile i adaosurile descoperirilor i interpretrilor
arheologice intervenite in a doua jumtate a secolului al XX-lea. La acestea
trebuie adugate i consideraiile despre Cavalerul trac ale lui Vasilc
Prvan*4. Apoi ale lui Dumitru Tudoi*\ a lui Hampar- unian Xubar76, ale lui
Radu Vulpe27 si recent ale Mriei Alexandrescu- Vianu2* etc. i pentru a
preciza unele aspecte mitologice contingente Cavalerului tiac nc oprim la cea
mai recent lucrare, aceea a Mriei Alex andrescu-V ianu.
n aceast lucrare autoarea distinge dou tipuri de eroizare a defunctului :
unul n reprezentrile Ixinchetului funerar i altul in reprezentrile clreului
funerar. n ambele t ipuri de reprezentare e vorba de o eroizare mitic a unui
strmo comunitar deoarece atit scena banchetului cit si aceea a cavalerului
funerar sint atestate de inscripii de origine greceasc miero-asiatic.
nelesurile schemelor iconografice se ntilnesc in cele dou fegtuni vecine,
Tracia si Grecia. Eroi zarea defunctului iese ins mai bine in eviden iu
textul stelelor*' care reprezint imaginea clreului funerar. Dup Maria
Alexamlrescu-Vianu, noiunea de htros pe mormintele funciare nu apare
ntotdeauna asociat cu imaginea clreului, ei uneori nsoete scena
banchetului funciar. [Se afl deci] in cele dou scene a banchetului i a
clreului fuuerar cele dou ilustrri ale
176
ideii eroizrii crini decedat. Asocierea dintre iconografia clreului (...> i
idecH eroizrii exprimate prin noiune de heros apare iu lumea greacil
Asiei M ei. [Pentru c] exist. o unitate conceptualii exprimata prin termen si
iconografic de ctre grecii lin Egeca si cei din Ponto1**. Marin
Alexindivseu-N'ianu consider c Erncst Will a ncercat demonstreze
transmitere:! acestei reprezentri iconografice (pontice] n regiunile trace iu
epoca elenistic timpurie inc din secolul al IlI-lca i. e. n. Dovezile pt caiv le
ailuee | Erncst Will| nu atest o atare vechime50. Prezena schemei
Cavalerului trac iu teritoriul trac, dup Maria Alexandreseti-Vianu. parca fi
anterioar, iar ispindirea acesteia in teritoriul traC nord-dunrcati trece
<1* sf ia de iradiere a cetilor pontice, Reprezentarea iconografic a
Cavalerului tiae prezint intr-o analiz atent ut Urme (elemente de stil>
uneoii iiebnuit de sugestive pentru cronologia folosit de arheologii funerari.
Cam voiu constata in partea a doua a mitologiei morii, mai muli istorici

al folclorului mitic au stabilit o filiaiune intre Cavalerul truc e:t divinitate


funerar si sfintul (heorghe la romni, ea divinitate eretinizat a morii, c*a
si la celelalte popoare din sud-cstul Europei, datorit in parte iconografiei
similare si cutumelor, datinilor i tradiiilor comune. Filia- iunea Cavalerului
trac mai apare transfigurat i in teatrul funerar, in cate se schieaz
croizareu mortului la romni31.
Contribuia istoriei mitologiilor i religiilor la mitologia morii, aa. uni
reiese din o|H*ra lui Mireea Kliadc35, referitoare la perioada preistoric, este
redus lin cauza opacitii documentelor arheologice care ..prezint o
viziune fragmentar si in fotul mutilat a vieii i a gimlirii religioase33.
Intenionalitatea religioas a vintorilor paleantropi nu poate fi 1 escifrat
lin vagile resturi le oseminte sau le unelte : arme. n schimb,
religiozitatea vintorului paleolitic ncepe s-i schieze inteniile religioase
dup tipurile le morminte, unelte i arme care au suscitat mitologii i
afabulafii para-mitologice i (...) intemeiat comportamente rituale***4.
Dimensiunile mitologice ale omului cresc in civilizaiile agri- oolc [-are au ]
elaborat (...) o religie cosmic (...) in termeni mprumutai din viaa
vegetal*35. Cultul fertilitii Zeiei Mame devine solidar acum eu cultul
morii3*. Ciclul mitologic cia-moarteposiexisten se impune tot mai mult
in structura i viziunea mitologic a popoarelor ajunse pe aceast treapt
istoric a dezvoltrii lor social-economice. Contextul religios al ocupaiilor,
iutii anexe i apoi autonome, ale agriculturii, metalurgiei epocii, i>rt>nzului
i a fierului, relev alturi le sacralitatea celest (...) i prezena Moralitii
telurice, la care particip minele .i mineralele (...) demonii, semidivinitile
si divinitile lui homo faber37.
Pentru perioada istoric, Mireea Eliade las s se inelcag c acest
capitol nou al oricrei istorii a mitologiei romne face parte integrant lintto interpretare mai cuprinztoare a aa-zisei religii populare (folk-re- ligion)
comunitar-etniee.
11. Moartea i jertfa uman, animal, vegetal. n problema concepiei
asupra morii, iogografii i mitogmfii antici se refem imleosebi la traci in
general. Se fac adesea confuzii tracii nord-dunreni i tracii sud-dun- reni.
Confuziile sporesc ins din cauza migraiei pe teritoriul Daciei antice a unor
pojKiare care au convieuit .i au fost asimilate le traci. Apollo lin Rhodos
specific pe .,sciii amestecai cu tracii'M. n Istoria Momii n iei se specific,
pe ling daco-scii i geto-mixhelen ici, geto-basturaii, daco-surmaii, care au
convieuit iu Dacia pin ce dacii
:a c. 5<
177
i-au alungat sau asimilat. Dup relatrile lui Herodot, o parte din teritoriul
estic al Dacici a fost stpinit dc cimerieni, apoi tot (lupa. Hcrodot .i Strbun,
celfii au ptruns in Dacia in secolul III i. e. n., de unde nu fost izgoni(i de
Brirebista in secolul I i. e. n. i in era noastr, Iordanes adaug Ui lista
confuziilor una in plus, intre gei .i goi, iar unii cercettori ai evului mediu
ceea ce este romnesc ca fiind de influena sau mprumut slav suddunrcun.

Ne putem nchipui, in acest amestec de relatri, ce dificil este s decelm


ceea cc rute dacic de nedacic in mitologia morii.
n legtur cu naterea si moartea, Herodot menioneaz : La trausi
gsim aceleai datini ca si la restul tracilor, in afara celor legate de natere si
moarte. Rudele stau in jurul noului-nscut i pling nenorocirile pe care va
trebui s le ndure noul-nscut, o dat ce a venit pe lume. Sin pomenite
atunci toate suferinele omeneti. Cind moare cineva, trausii il ngroap
glumind i bucurindu-se. Cu acest prilej ei amintesc nenorocirile de care
scap omul i arat cit este de fericit n toate privinele. Para doxograful
lui Jlolulr relateaz acelai obicei pentru crabi zi, un trib tracic care era
poligam din inuturile muntoase, dintre riurile Axios si Strymon : cind unul
din [membrii tribului] murea, se isc intre femeile jmortului] mari
nenelegeri, iar prietenii i dau toat osteneala i artau o nespus rivn ca
s afle pe care dintre neveste a iubit-o mai mult acel decedat. Femeia
socotit vrednic s primeasc cinstirea era ludat de brbai i de femei:
apoi era njunghiat de ruda ei oca mai apropiat. i dup aceea trupul ei era
tnmormtntat mpreun cu cel al brbatului ei. Celelalte femei [ale
decedatului] socoteau o mare nenorocire aceasta, cci li se aducea astfel o
foarte marc ocar40.
O informaie similar este redat de Pomponius Meii : femeile (...) doresc
din cale afar s fie omorite deasupra cadavrelor brbailor mori i s fie
ngropate mpreun. Deoarece un brbat avea mai multe soii, pentru a
dobindi aceast cinste ele ddeau o mare lupt in faa celor care trebuiau s
hotrasc aceasta. Se acorda aceleia care avea moravurile i conduita cea
mai bun, iar cea care nvingea in aceast ntrecere era n culmea bucuriei.
Celelalte jeleau cu glas tare i i.i artau dezndejdea (.. . )41. n acest
obicei de provenien ind-european ntrezrim un aspect din cultul satiilor
la indieni. Tot Herodot relateaz despre nmormntrile tracilor bogai. Bxpun
timp de trei zile cadavrul; apoi jertfesc tot felul dc animale, i dup un mare
osp, nainte de care il jelesc [pe mort], l nmormnteazd (...) fie arzndu l,
fie ngropndu-l. Ridic apoi o movil si statornicesc felurite ntreceri, li care
rsplile cele mai nsemnate se dui luptelor in doi cum este i firesc
lucru4*. Aceeai informaie o furnizeaz Pomponius Mela i despre
dcplingerca naterilor (...) [i] dimpotriv prilej de srbtoare i cinste ca do
lucruri sfinte, prin cint si joc, Ia inmonnintri. Ovidiu in Scrisori din Pont scrie
c geii pletoi si cruzi din Pont socotesc viaa un fel dc moarte43.
Tot Herodot menioneaz paiete de griu ca ofrande aduse zeiei Bendis,
caro printre alte atribute avea i unele funerare. Probabil Herodot s-a referit
la spicele de griu i cele dc mei, deoarece griul i meiul constituiau bogia
cerealier in Tracii nord-dunrean (Dacii) si n Pont44. Morilor li se aduceau
ofrande animale vii : oi, capre, viei, date pe mor- mint sau animale
sacrificate.
Cultul morilor li romani, in perioada in care Dacii a fost cucerit .i
transformat in provincie roman, era compus dintr-un substrat relativ
178
omogen in do-european i un adstrat alogen alctuit din unele incluziuni i

calchieri provenite din influene mitologice diverse aduse de corpurile


legionare romane stabilite si unii din membrii lor integrai ca veterani in
Dacia. IV noi nu ne intereseaz, fenomenul general de suprastructurii a
cultului morilor in ntregul Imperiu roman, ci numai situaia care s-a. creat
acestui fenomen iu specii 1 in provincia romanii Dacia noulni popor dacoioman.
Au ptruns in Dacia o dat cu administraia i legiunile romane diferite
credine i rituri legate de moarte si postexi sten ii provenite din occideutul
european, din sudul mediteranean, din orientul asiatic, din nordul Africii,
pentru care moartea era. citul o binefacere, cind o pedeaps* citul o
metamorfoz, citul o metempsihoz. Pentru romani moartea a fost
consideraii numai o trecere dintr-o form de via intr-alta, din viaa
pmintcaii in aceea subjinintoan. Viaa pmntean era carnal, aceea
subpmintenn a umbrelor, a sufletelor de mori. Aa se explic do cerui ian
ii iutii ii Bigiopau morii in interiorul casei, apoi foloseiiu altarul pe care
ardea focul sacru iii cminului pentru urnele cenuii morilor. Conform
etedinei romanilor, dup moarte sufletele celor decedai erau socotite
divine, iar mormintele lor nite temple familiale. Cind ne vom referi la
mitologia strmoilor .i moilor vom reveni asupra rolului larilor, manilor i
penailor in trecerea de la cultul domestic la cel comunitar al romanilor, n
aceast faz Istoric, ritualul si ceremonialul morilor ea diviniti comunitare
steti i de spie de neam ncep s fie reglementate de suit.
12. Viubrele rtcitoare. Srbtori funerare. Reglementarea adniinistrativ-juridic la romani avei iu vedere ngrijirea mormintelor, a
ofrandelor si sacrificiilor ce trebuiau aduse periodic morilor, pentru ca
.sufletele lor s nu devin umbre rtcitoare. n credina romanilor, ca i a.
grecilor, ambrele rtcitoare proveneau din dou cauze in legtur cu
decesul : 1) o via ntrerupt iuainte de a se fi terminat iu condiii normalipresupune a fi fost stabilit de Parce (ursitoare) la natere; i 2) cinstirea
post sepiile ral a mortului ntrerupt de urmai, din neglijen, noi m plini
rea ofrandelor i sacrificiilor funerare la timp. n aceste dou cazuri umbrele
rtcitoare deveneau genii rufctoare, care n-aveau alt scop decit s se
rzbune pe membrii societii din care genealogic au fcut parte. Datorit
molimelor, s-a interzis la sate ca morii s se mai ngroape n case i in curi,
iar la ceti s-a botrit s se ngroape extra-muros. Deci in ambele cazuri in
zone relativ igienice pentru comunitatea familial i a cel aii. Spiritele
morilor trebuiau ins s participe mai departe la aprarea mitic a
patrimoniului public i a puterii romane. Reglementarea dintre morii si vii a
ajuns treptat la fixarea ciclului de srbtori consacrate morilor, a obligaiilor
i constringerilor riturilor i ceremoniilor acestor srbtori. Conform acestor
reglementri administrativo-juridice, srbtorile Junerare cele mai
importante iu statul roman, Teralia si Parentalia, au cptat o dat comun
(1325 februarie), semnificaii rituale si ceremoniale analoagc : ofrande i
sacrificii pentru zeii publici ai cetii, ea i ofrande i sacrificii pentru zeii
familiali, conform datinilor strvechi si prescripiilor etico-juridice de gint.
Jiosalia. numit astfel pentru c se aduceau roze la mormintele familiale .i

se fceau ospee pentru mori, ca srbtoare estival prezint unele aspecte


ceremoniale inedite fa de Teralia. .i Parentalia.
O dat cu instituirea administraiei i jurisdiciei romane n Dacia, s-au
introdus i aceste trei srbtori romane ale cultului morilor. Dintre
179
-aceste forme de* cult al morilor, Hosnlia s-a impus inai mult atit in mediul
sat osc, oit si in col citadin, fiind mai comprehensibil pentru dacii devenii
ceteni ai Imperiului roman. Aa o face c Rosalia (la daco-romani
Rusaliile), cu ntreaga lor tren de obiceiuri i tradiii mitice dacoromne, a
reuit s supravieuiasc in forme populare si dup rspimlirea i
oficializarea cretinismului ca religie de stat, piu in vremea noastr.
Toi istoricii culturii latine din provincia roman Dacia recunosc
suprapunerea cultului morii nvingtorilor peste cel al nvinilor. ngemnarea recuzitei funerare, a riturilor i ceremoniilor, a valenelor mitice i a
semnificaiilor se resimte abia mai tirziu peste tot in Dacoronuitiia. K vorba
de Parce (urse), semnele de moarte, moartea constatat ea atare, toaleta
mortului, cintecele de priveghi, de inmorminlare, tic nsemnele monnintului,
stilp-stcl, brad funerar, de pomeni periodice, de ospul Ju net ar, de
comindare, de danii ctc.
La fondul daco-roman al cultului morilor din perioada transformrii Daciei
in provincie roman se adaug elemente i forme noi de eult al morilor
aduse iu Dacia de cohortele de legionari recrutate din cele pat ru puncte
cardinale ale imperiului. La aportul cultului funerar adus le legionarii romani
trebuie adugat liberalizarea riturilor i ceremoniilor funerare in faza de
destrmare a Imperiului roman, cu repercusiuni evidente si in provincia
Dacia, in procesul creia intr i apariia ari in imn ului primitiv. I). M.
Pippidi, in mai multe lucrri4', este preocupat le istoria coloniilor greceti de
pe litoralul dobrogean al Mrii Negre. Intr-unu lin aceste lucrri se refer
indirect la aspecte ale cultului morilor, iu legtur cu ofensiva cultelor
personale ale mprailor romani Oaesar, Augustus, ea si a cultelor orientale:
egiptean, sirian, anntolian i iranian. Se refer direct la cultul morilor in
studiile despre mormintul eu papirus, simbolul palmelor inlate, cretinismul
primitiv.
LI. Mina simbol funerar. ntr-un studiu consacrat figurrii motivului miinii44,
in partea privind arheologia funerar din Dacia preroman si din Dacia
roman, am trecut in revist tot ceea ce piu in 1904 se cunotea in
literatura romn in acest domeniu : mina figurat in gravurile parietale (C.
Plopor, la care adugm materialele descoperite le Vasjle Boronean),
scheletul eu miinile ridicate in mormintele eu ocru (VI. Zirra), statuetele fr
mi ini din perioada bronzului, vase cu nuini ornamentale incizate peni ni
perioada bronzului, tampilele de olari cu miinile ridicate in sus (D. V. Kosctti
i V. Zirra), mina votiv a lui Saba^ zios (M. Macre-a), sigiliile de amfore (G.
Cantacuziuo), stelele elenistice (Gr. Toeilescu, T. Sauciuc-Sveanu), mina
dreapt cu dou degete ridicate in sus (Cavalerul trac, dup Fr. Benoit),
acroterele cu miini ale unui sarcofag din Apuluin ete., ca simboluri funerare
mixte: solare, medicale, rzboinice, care circulau ca atare in cultura predac,

dac, dac-mixt- belenic in Pont i dueo-roman in general.


Din structura mitologiei morii la romani (anticipat si, implicit, la grecii
antici) uncie elemente i aspecte se transmit la daeo-romani. De liberalitilo
mitologice i religioase ale romanilor beneficiaz i daco-ro- raanii devenii
ceteni ai imperiului. Cultul morilor, reglementat riguros dc romani, atit
cutumiar cit i statal, cedeaz treptat adrainistrativo-juri- dic, ins nu
integral, cultului morilor populaiei dace romanizate. Aa se explic sinteza
(nu sincretismul) la care ajuuge mitologia morilor la daco-romani, in care
domin concepia veche indo-european asupra
180
morii i postcxistcnei, exprimat in datini consemnate de datina pmntului
dac, sau de legea rii daco-romane, dup chipul legii romane.

Fragment dc vas ritual, dup Ylad Zirra.


tampile dc olar cu motivul inchin&rii la soarr, dup D. V. Kosctti.

M. Macrca.
\\. Ktii(thaiiHtlo(|ia populara. Ija contribuia arheologiei funerare i a
istoriei mitologiilor nelegem s adugm i contribuia etnologiei funerare
(aa cum aceasta este relevat de etnografia funerar, folclorul funerar si
arta somptuar) la studiul mitologiei morii. Etnologia funerar cerceteaz
intii relictele etnografice i de art popular i concomitent reminiscenele
folclorice, ca documente etnoistoricc pre- t proto-ronine, paralel cu
documentele etnografice, folclorice i de art popular vii care, in ansamblul
lor, exprim concepia i viziunea particular romneasc nc in vigoare
despre moarte i postexisten. Deci, etnologia funerar reconsider
cercetrile mai vechi in comparaie cu cele mai noi, unele chiar recente, de
thanatologie, intr-o sintez global i unitar care este mitologia morii.
n expunerea mitologiei morii, conceput i elaborat ca substratul
ideatic al oricrei mitogeneze i prin aceasta a oricrei mitologii etnice,

nelegem s recurgem, pe cit posibil, la schema tematic a categoriilor


181
mitice, a ierarhiei divinitilor morii (daimoni. semidiviniti, diviniti i eroi)
si a riturilor si ceremoniilor corespunztoare, enunate ca atare in capitohd
introductiv al mitologiei romne. Se nelege c in expunere nu ne
intereseaz aplicarea mecanic a unei scheme derivate lin schema
mitologiei generale, ci numai a unei scheme orientative i selective a
materialului le care dispunem in staditd actual al investigaiei tiinifice.
De aceea, mitologia mrfii Sa ricin ne romaneasc stemai mult decit o
sintez etnot banat ilogic a etnografiei funciare, folclorului funerar .i iutei
somptuare. S-ar putea spune c in structura *i este si exprim un strvechi
inventar funerar. I)e aceea nu putem pune semn le *galitate intre
mitologia morii si cele trei discipline etnologice care studiaz moartea
(etnografia funerar, foldoiul funerar si ai ta somptuar). Mitologia morii
folosete selectiv materialele furnizate de ac\ste trei tiine etnologice,
pentru a descifra din coninutul lor elementele din care s reias concepia i
viziunea despre moarte in spiritualitatea romn, pentru a surprinde esena
i semnificaiile istorice ale acestei concepii i viziuni n autenticitatea si in
continuitatea <*i.
Despre unele aspecte etnothanatologice romne s-au ocupat Dimitrit*
Cantcmir47, B. 1*. Hasdcu48. Simeon FI. MarianJP, Th. Butada 0 i muli alii. Toi
au abordat in studiile lor metoda descriptiv a obiceiurilor si miturilor
funerare, trccind in revist: semnele le moarte, cauzele morii, momentul
morii, toaleta morilor, pregtirea sicriului, a nsemnelor fune- rare. a
pomenilor, doliul, riturile le nhumare, cortegiul funerar, nhumarea,
succesiunea. Dar etiiot ha antologia nu se reduce numai la descrierea,
sistematic a morii; ea prestiptuie si o interpretare escatologic a funeraliilor. Numai c mitologia morii de abia de aici ncolo ncepe.
Nici unul din specialitii menionai nu i-a propus s depeasc propria
disciplin pentru a desprinde temele i problemele mitologici morii la
romni. Dup propriile-i mrturisiri, Mircea Eliale61 afirm c a. inui cteva
cursuri i seminarii recente la Universitatea lin Chicago despre mitologia
morii i riturite funerare .i [in volumul al doilea al aceleiai opere] se
va ocupa i despre colinde, cluari i alte teme de mitologie a morii. Cum
nu cunoatem toate aceste, materiale, nu ne permitem s anticipm in ce
const aceast tem enunat d' marele nostru com- patriot.
n interpretarea noastr a mitologiei morii ne propunem s sesizm cele
patru trepte de consacrare sau le sacralizare a morilor, reprezentind, in
fond, cele patru transformri stadiale ale divinizrii. Divinitile pro- priu-zise
pot tre e prin toate stadiih* sacralizrii, pot involua (in sctuiclivi- niti,
g*nii i eroi) si revolua do Ia acestea spre forma lor dominant; eroii pot
involua spre daimoni i revolua spre semidiviniti si diviniti. Teoria lui J.
Campbell, dup care eroii pot avca 1001 le fee divine, nu explic natura
transformrilor stadiale, adic a ipostazierilor divine la care ne referim, ei
numai a metamorfozrilor divinitilor in funcie le unele prex*upri ale
lor..Asupra acestor aspecte teoretice ale traiisf^mrilor divine am insistat in

Introducere in partea intitulat ipostaze .i metamorfoze divine*, in care am


prc*cizat in cc const natura ipostazelor ca ncrctur gradual-divin i
natura metamorfozelor ca schimbri formnl-sacrale do via ocazional
profan.
n elaborarea ei, teoria lui Campbell o numai un asp<x*t al ipostazelor i
metamorfozelor divine care se aplic nu nuinaila eroi, cipcintreaga scar a
divinitilor, iu daiinonoiogie, scmhleologic i dcologie. Campbi'Jl
182
interpreteaz cvhemerist eroologia, renunind cu totul la substratul biopsibic al fanteziei creatoare de mituri referitoare la demoni i zei, fr a jsnii
de la realitate, dar care anticipeaz unele forme ale realitii posibile (ex.
mitul lui Jcar, lui Prometeu ctc.).
ntrucit unele aspecte ale thanatologiei romne au fost prezentate analitic
de menionaii specialiti romni, nu nelegem s revenim asupra lor, decit
acolo unde cercetrile noastre aduc date i interpretri noi, ca i asupra
acelor aspecte care au fost piu acum studiate in prip, sau crora noi le
acordm o valoare inedit de resturi mitice. Ins cum aceste aspecte ale
mitologici morii pot alctui teme generative de sine stttoare in mitologia
romn (exemplu ursele, strmoii i moii), ne-am hotrit s le prezentm
separat in capitole anume. Prezentarea noastr urmrete numai adine ir ea
problematic a temei abordate, pentru o cuprindere mai ampl a laturilor
mitologici romne.
Acolo unde va fi cazul, ne propunem s urmrim i transfigurrile de
factur cretiii primitiv ale unor aspecte ale mitologici morii, pentru a
putea astfel intui mai departe capacitatea poporului romn dc a mitiza .i in
domeniul confesiunii lui oficiale, in spiritul strvechii lui concepii mitologice.
Cu toat unitatea dc ideatic i imagologie mitic, in sistemul de credine,
datini i tradiii mitice funerare se intilnesc uneori elemente si aspecte
thanatologiee care contrariaz bunul sim, frustreaz imaginaia cea mai
bizar, las perplex orice capacitate dc recepie a omului de tiin.
Noi nu ne propunem s trecem in revist toate contrarietile, aberaiile i
absurditile pe care le include orice cercetare analitic a mitologiei mor ii,
ci numai s redm caracterele ei esen iale, temele i problemele speciale
ale domeniului ei i ponderea pe care acest capitol o deine in realitate in
mitologia romn.
15. Dnimnnizarca i desdaimoniznrea. Romnii considerau pin in plin
ev mediu pe unii mori ca daimoni (ca genii), protectori sau distrugtori ai
familiei, spiei de neam, obtii steti, ai comunitii de gint, ai cetii i
chiar ai tirgului i oraului Daimonologia morii, ca parte a mitologiei morii, e
cea mai complex in istoria mitologiei romneti. Explicaia se datorete mai
ales impactului poporului romn cu popoarele migratoare, a cror mitologie
general se afla ndeosebi pe treapta demo- nologiei. Popoarele migratoare
reduceau relaiile lor social-economice cu romnii la protecia divin a
daimonologici lor funerare, in primul rind, care indirect a contaminat i
influenat datele generale ale daimonologiei autohtone.
Orice daimonologie funerar este de fapt sau poate fi prima treapt de

elaborare a unei mitologii a morii i prin aceasta a unei mitologii etnice. Fr


daimonologie funerar nu poate fi conceput nici o mitologica morii. Studiul
daimonilor buni sau ri, celeti sau teriomorfi, aerieni sau subterani, al
daimonilor care impun omului un echilibru spiritual sau care ii dezechilibreaz spiritul pentru a-1 subjuga i l subjug pentru a-1 pierde, alctuiete
un capitol ce ine de viaa domestic, steasc, citadin, de condiia uman
i destinul uman.
Daimonologia morii la romni relev primele reacii ale omului in legtur
cu misterul morii.
ntocmai ca i mitologia antic greco-roman, care menioneaz dou
categorii do daimoni (sau genii) : superiori (celeti) sau inferiori
183 '
(infernali), in mitologia romn aceste dou categorii (le fpturi daimtmictr
prezint o ipostaz uman i una transuman (de spirite). Fpturile daimonicc provin din mori, care ca oameni s-au nscut insemnai si au dus o via
predestinata, bun sau rea. n timpul vieii si dup moarte spiritul lor a
acionat conform caracterului lor daimonic genuin.
Daimonii benefici si cei malefici ii contracareaz reciproc activitat ea, n
ipostaza lor uman daimonii benefici au nfiare plcut, sini fir tandre, au
privire senin, se comport blind si fac acte de binefacere, sprijin pe
srmani, alin suferinele bolnavilor .i handicapailor, fapt pentru care dup
moarte sint considerai genii faste, protectoare ale gintoi. Daimonii malefici
in ipostaza lor uman se nasc cu ci pe cap, au prul rocat i ira spinrii
prelungit cu o codi, uneori picioarele sint cu copite, n ipostaza lor uman,
daimonii malefici se comport ca oameni sadici,, rufctori, hoi, criminali
(cu prinii i rudele, cu vecinii si prietenii lor), iar prin moarte daimonismul
lor malefic crete in grad si putere.
Geniilor bune li se consacr un cult periodic de abordare in comunitile
gcntllice, tribalo sau etnice. De la adorarea spiritelor bune se trece la eroi za
rea lor prin rituri de sacralizare sau consacrare. Spiritele bune, in noua lor
calitate, devin eroi protectori sau eroi salvatori.
Oamenii ri, din care provin daimonii ri, puteau fi mpiedicai s. fac ru
prin rituri de fmblinzire sau chiar de desdaimonizare parial : iar dup
moarte, prin rituri ante-sepulcrale (cind erau considerai, din via. strigoi,
moroi, pricolici i tricolici sau inutile in cazul lapidarii) ; sepulcrale (iu timpul
nhumrii, normale sau anormale in cazul cluarilor ucii in joc do adversarii
lor. ali cluari) sau post-sepulcrale (la 3 sau 7 zile, la trei sau apte ani),
prin rituri de desdaimonizare radical**.
n cazul unui demonism acut cu efecte imprevizibile, intervin de- cele mai
multe ori in via rituri de mutilare i dup moarte rituri de extirpare i
incinerare (a inimii), i uneori rituri de decapitare post-sepulcral. la un
numr fatidic (3 sau 7) de zile sau ani.
Prin mistere teurgicc ncercau grecii si romanii s purifice sufletul
spiritual (Trvtv.uaTiy.^ (J/O/Y)), cu riscul dea distruge fizic pc cei posedai dc
daimoni ri pentru realizarea ntoarcerii sufletului la zeu (E. R- Dodds.
Dialectica spiritului, p. 321 322).

n concepia popular a romnilor, daimonii ri nu puteau fi conjurai s se


mbuneze numai prin cuvinte, corpurile lor nu puteau fi purificate i nici
pedepsii s renune la activitatea lor, ci distrui pe calea, magiei distructive,
prin rituri violente de desdaimonizare.
Pentru romni, mitologia morii se refer la tematica morii i joslexistenfei. la ntruchiprile mitice care intervin n procesul morii sau postexistenei i la ritologia funerar.
Moartea si post existena au fost considerate, in istoria credinelor i
ideilor mitologice ale poporului romn, cind rezultatul verdictului inexorabil al
uncia dintre urse, cind drept efectul luptei dintre zeii potrivnici Frtatul si
Xefrtatul, care ii disput mereu rostul creaiunilor lor : omul, animalul,
planta. n aceast disput, accentul cade pc om, fptura cea mai apropiat
de divinitate. Cum vom constata in capitolul consacrat antropogoniei
picirca sau moartea ciclurilor dc oameni este justificat mitic diferit.
Prin moarte, dup mitologie, sufletul omului se rentoarce in lumea
spiritelor sau cealalt lume, unde duce o post-existen conform vieii
184
lui; pentru ea ntoarcerea s fie o integrare cu comunitatea morilor, trebuie
sil fie respectate toate riturile funerare.
Moartea este, conform concepiei thanatologice romneti, inerenii
oricrei fiine p mint eti. pentru cil orice fiina incepe s peasc pe
drumul morii chiar dc la natere. Semnele morii accidentale sint diferite de
cele ale morii naturale. Moartea accidentala! este anunata! de vise zise
profetice, strile dc nelinite, graba de a incheia anumite socoteli din viaa!
cu rudele, prietenii, vecinii.
Dup decesul succesiv al citorva copii din aceeai familie (intre 3 >i 7). se
rccurjjeji la rituri speciale de mpiedicare ai acestui soi de moarte : -o
ntrea ultimul copil pe pragul casei, luindu-se cumpna lui cu un bolovan,
care era apoi ngropat ca un mort in curtea gospodriei; sau se vindea
ultimul copil pe fereastr sau prin gard primului trector in zori de zi dup
natere i i se schimba numele predestinat cu altul dat de trector, dup
care se rscumpra copilul; sau moaa sftuia pe femeie > nasc }>>
pntfnt, pe paie n cimp sau pe ratra casei pentru ca pinin- lul-mum, paiele
sau focul casei s apere progenitura 'mpotriva duhurilor necurate care
provoac moartea timpurie. De pe pmint ftul era ridicat in MIS la grind,
inchinat la soare i apoi scldat ritual (prima scald).
lu moartea natural, dc boal sau de btrinee, erau alte semne psih nsomatice personale i semne provenite de la animalele domestice de urte
sau de la psrile nocturne care vcdesc astfel dispariia. Nu este razul s le
iniriu pe toate acestea in sinteza noastr integratoare. Odat moartea
declanat, rudele, vecinii sau prietenii procedau la toaleta mortului, aa
cum e descris analitic dc Siuieon PI. Marian53.
Pentru a nelege iu ce const concepia si viziunea morii la romni, 'C
impune in prealabil o precizare. ntre om i plant romnul a conceput o
cosubstantialitate mitic prezen in toate etapele ciclului vieii lui. de la
natere piu la nunt, la moarte i dup moarteM.

M. Moartea pe pmint sau pe paie. Dup o datin strveche, cind ineva


trgea s moar, era pus pe pmint. pe paie, numai iu cma, fr pern, in
crelina c altfel suporta mai uor moartea. Mitul morii pe pmfnt sau pe
paie era ndeplinit cu precdere de agricultori i pstori III zonele de finca.
a depresiunilor intra- si cxtracarpatice. Copilul era ritual nchinat de mic la
brad. Cretea avind grij de dublul lui, bradul. Destinul lor se mpletea in tot
timpul vieii. Cind tinrul se mbolnvea, prinii mergeau la brad s-i cear
ajutor. Cind se nsura, mergea la brad s-l anune ritual de uunt!, bradul
participa Ia nunt alturi de miri, era purtat iu hora nunii de brdar. Dup
nunt, bradul era suit pe cas pentru protecia vetrei mirilor. La moarte se
folosea bradul funerar.
17. Bradul iu milolo(|ia morii. Aa se face c bradul deinea un rol
important in mitologia vieii i continu si in cea a morii.
n Bucovina, piu la nceputul secolului al XX-lea. pentru moartea
survenit iu axa-zise locuri neumblate, cind dup ndelungi cutri
rmlicle celui considerat mort nu au putut fi gsite si recuperate, i se fcea
un cenotaf, in care se ngropa, dup toate regulile, un trunchi de brad. n
acest caz bradul trebuie s aib statura aproximativ i flo- senia cuvenit!
celui considerat mort.
n virful bradului care substituia mortul se punea o cciul alb <simbol al
puritii) cu prim negru (maneta dc blan, simbol al doliului). Pe dou
ramuri opuse ale bradului se introduceau minecile unei cmi
185
cusute cu flori si apoi ale unei bundic. Trunchiul bradului era petrecut pe
cracul unui iar alb. Trupul improvizat clin brad era incins cu un bru rou.
Bradul astfel invemintat era aezat in sicriu i pe presupusul piept al
mortului se punea o icoan M.
Un tnr n el urnit (care nu a fost nsurat) presupus a fi mort era nlocuit
cu un trunchi de brad ti nil r in cosciug. Bitul i.i avea explicaia lui
th&natologie. ntre omul din Carpai i bradul carpatin eosubstan- ialitatea
magico-mitic, i o comunitate de destin se manifestau in toate mprejurrile
vieii i ale morii, in baza credinei generalizate c fiecror om i are un
dublu vegetal in via.
n vrjul bradului c scris soarta copilului. Copilul cretea o dat. cu bradul.
Iar destinul lor se ngemna in tot timpul vieii lor. Cinci ti nrui voia s se
logodeasc, lua drept martor al inteniilor lui fa de fat un brad. O form de
pr enun fceau tinerii pstori din Poiana Sibiului in pdure, naintea unui
brad, unde tnra pereche i jura reciproc credin i cstorie. Pentru
nunt, flcii din ceata tinrului alegeau un brad din pdure, ii cereau iertare
c il taie, dar fac aceasta s in loc de mire/ [piu la nuntire]/c este de
virsta/ mpratului nost'. Kra mpodobit cu panglici, bet cal i flori de
cumnatele de brad i cumnaii de brad i purtat de brdaTy un fel de stentor
n colocrie la casa miresii, unde juca bora bradului spunind bradule,
brduule,/ te jucm drguule / la casa miresii/ i-a imprtesii / ca s ii tu
parte / mirelui de departe (..
La moarte se tia un brad din munte. Flcii din ceat se rugau de

asemeni s-i ierte c-1 taie, dar a murit fratele lui i trebuie s-l duc la
inmormintarc. i in procesiune funerar era purtat in alai la casa celui
decedat, de unde apoi era inclus in convoiul funerar la cimitir i implantat pe
mormint.
Celui nelumit mort in strintate i se ridica un cenotaf in cimitir i in sat,
in faa gardului o troi si i se dedica un brad spre pomenire.
111.
Mtile funerare. n legtur cu toaleta morilor se impune s
menionm unele aspecte care au fost neglijate, dei prezint o importan
deosebit pentru mitologia morii. Xe referim la mtile funerare i la
multiplele lor semnificaii magico-mitice ce le colporta prin alegorii, metafore
i simboluri. Uncie prezerv imaginea mortului mpotriva unor demoni
malefici, altele o substituie cu una mitic a strmoilor ancestrali, i altele
nsoesc funeraliile cu valenele lor mitice de imagini ale unor fpturi divine.
Din categoria mtilor care prezerv imaginea mortului, ne referim la
masca-cma de inmormintarc (din judeul Gorj) si la pnza de fa f (din
acelai jude)57.
Prin masca-cma de inmormintarc trebuie s se neleag o mascintegral sau o masc-costum realizat dintr-o cma lung, esut din
cincp sau in netopit, astfel incit s nu aib nici un orificiu pentru cap i
mineci; s fie deschis numai la poale pentru a putea fi infundat cu un nur
petrecut in tivul poalelor ca s le string i s le lege ca o gur de sac.
Aceast cma complet nfundat era confecionat in cas chiar de ctre
femeia pentru care era destinat, sau pentru printele sau soul ei. Kra uor
ornamentat in dreptul capului cu patru gurele brodate in rou, dispuse
simetrie fa de o a cine ca din mijlocul lor. Se ncheiau tbliile de pinz cii
cheic i rar cu ciucuri roii, ca i mineeilc i poalele.
186
(I
n aceast masc-cina era introdu cadavrul nud .i apoi aezat n
sicriu pentru Inmormintarc.
n mtile-cmi de nmormintare erau mbrcai numai cei ce consimeau pocind erau nc in via s si le confecioneze. Ritualul confcc-

Masca*rfttnnfA do Inmonnlntarc. Judelui Gorj.


ionrii a disprut o dat cu credina in utilizarea lor. Kra un dublu instrument de prezervare magico-mitic : pe de o parte a cadavrului mpotriva
daimonologici nefaste a mormintului, pe de alt partea membrilor familiei
mpotriva unei eventuale strigoizri dup moarte a purttorului ei.
Un substitut al mstii-cmsi de inmormintarc este pinza de fa, un fel
de masc rcductiv do tipul obrzarului, utilizat in toat perioada feudal la
inmonnntrilc celor care aveau de ascuns un rictus de boal, o mutilare
accidental a feii sau care au lsat cu limbii do moarte s li se acopere
astfel faa. Pinza de fa putea fi un tergar ngust, care se pune orizontal pc
fa.
Din toaleta mortului (frate, logodnic, so, printe, bunic) fcea parte in
trecut i ritul tierii podoabelor capilare, cosiele, uncia dintre femeile din
familie (fetei, surorii, nevestei, mamei) inaintea mortului si depunerii lor ca
ofrande in sicriu si pe mormint. Tierea cosielor era cel mai pios gest pe
care il acorda mai ales nevasta mortului. In lips, fata mortului,
187
sora sau mama lui. n comunitatea steasc mutilarea capilar in getnn do
ofranda funerara era privit cu marc cinste.
Se cu nteau doua variante ale acestui rit funerar : una conform Creia
cosiele tiate se aezau n sicriu ling cap si pe umeri, la dreapta si sting
mortului; i alta conform creia femeia earo-i tia prul puneai o cosi in
sting mortului in sicriu i alta o atirna la stlpul funerar care se nfigea dup
inmormintarc la capul mormintului. n unele pri ale Moldovei a supravieuit
piu in preajma vremii noastre, din varianta a doua a ritului funerar, numai
punerea cosiei intr-un b pe moi mint.
Informaiile referitoare la ritul ofrandei funerare a cosielor nevestei

mortului au fost prezentate de T. Pamfileca o simpl curiozitate thanatnlogic, fr s se comenteze formele, rostul i simbolismul lui iu comunitatea
steasc feudal.
Pentru a sesiza importana acestui rit funerar i semnificaia lui
mitologic, sinteni nevoii s aruncm o privire retrospec tiv asupra altui rit
strvechi similar, referitor la sacrificiul funerar la traci. No gindim la Hcrodot,
despre a crui referin ani mai menionat in acest capitol. Este vorba de
sacrificiul uncia din soii sau concubine naintea inmormin- trii i dup aceea
a ngroprii ei alturi de brbatul mort.
ntre acest rit strvechi de sacrificare a unei femei iubite in numele tuturor
celorlalte femei din familie i ritul sacrificrii cosielor unei femei iubite din
familie (fiic, sor, soie sau mam), exist o legtur ancestral magicomitic. Fondul ritului este sacrificiul uman (iutii integral i apoi parial
disimulat), care era fcut n ambele cazuri nainte de actul inmor- mintrii: in
primul caz prin njunghiere deci un fel dc tiere; iu al doilea caz prin
tierea propriu-zis a podoabei feminine deci mutilarea prin tiere.
Ipoteza noastr, care are .ansa dc a fi veridic, explic tierea i
aezarea cosielor in sicriu ca reeditarea in alte condiii otnomitologicc a.
sacrificiului funerar global la traci printr-un sacrificiu funerar parial disimulat
la romni, un simbol al rentregirii androginisinului spiritual printr-un
transsirnbol al aceluiai androginism. Tierea si aezarea ritual a cosielor
(fetei, surorii, mamei sau nevestei) in cosciugul brbatului mort din familie
(frate, tat, so) sau a unui brbat intrat in familie (ca logodnic sau so) este
un relief funerar dublat de o reminiscen mitica :i ceea ce s-a transgresat dc
Iu strvechii indieni prin indo-europetii. E vorba de cultul naiilor iu forma
integral, motenit dc traci ca popor itido-european i transmis in forme
transvalnalc la romni, in compoziia etnic a crora# intr o doz do singe
trac, asimilat le singclc latin (deasemenea indo- european). Drept vorbind,
cultul sat iilor a supravieuit la indieni pin n pliu ev mediu asiati*.
De acest rit funerar transsimbolizat al sacrificrii cosielor soiei in sicriul
sau pe mormititul soului decedat sititem nevoii s legm i alt rit funerar,
menionat de Kimcon FI. Marian. n Fanat fin l,i2], cum se ajunge cu
mortul in intirim. o femeie lin neamurile acestuia, mum. soie, sor sau o
alt nemotenie, alerga naintea procesiunii, se arunca n groap i cu o
maram in mina dreapt atingea pereii gropii de trei ori lup uluit, ca i
cum ar voi s-i mture, i ap>i iase afar. Atit. despre acest aparent ciudat
obicei funerar. n realitate o tot un relict de rit funerar cure vine s confirme
strvechiul simbol al cultului satiilor printr-un transsirnbol funerar feudal.
188
10. Fereastra sufletului. Dc recuzita toaletei mortului mai inei tierea
unor orificii, cu anumite rosturi rituale, in latin sicriului. Simeon FI. Marian
menioneaz pentru Transilvania i Bucovina datiim le-a se nfunda sicriul
ou totul la picioare, cu ceea ce bocetul spune cil ,, trebuie- lsate in (lsua
de brad (...) ui la picioare. i numai in Bucovina cil se face de-o parte i de
alta in dreptul capului mortului citeo ferestruic, pentru ca sil se rsufle, sil
vad gloata ce s-a adunat ca s-l pet reac i s-i ia ziua bun de la ea,

sau in Muntenia o mic feriistruie in dreptul capului, ca s aib a* unde


vedea si auzi sfaturile ce i se dau (...) i intra broasca s ciupeasc dc nasul
mortului ca (...) s nceap a putrezi -S8.
Ca element de continuitate in mitologia morii, prin ritul ferestrei sufletului
nelegem, nc lin neolitic, o sprtur in pintecul rasului funerar n care se
punea cenua cu oasele calcinate dup incinerarea mortului Din neolitic s-au
transmis piu in evul mediu credina si obiceiul perforrii unui orificiu in cutia
cu oseminte (cosciugul), pentru ea acesta s poat comunica in timpul
consacrat bo/irii i dup aceea cu comunitatea lui familial sau steasc. Aa
- lin evul mediu i piu in prezent s-a (-intitulat perforarea unui orificiu in
sicriu pentru a ndeplini aceeai funciune* ritual nchipuit lin neolitic. Sub
influena cretinismului s-a susinut c orificiul este o fereastr care servete
sufletului mortului in Mare-a Trecere pe Lumei cealalt, s mai aud i s
revad prin Vmile vzduhului (influena medieval) pceoidragilucrnd i
vorbind in jurul casei in gospo- lriii lui de pe pmint.
Ritul ..ferestrei sufletului M s-a meninut de-a lungul versantului exterior
al (arpailor Rsriteni i Meridionali piu in secolul al XX-lea. La fereastra
sufletului, in timpul priveghiului nocturn pilpiia o luminare si se bocea.
Bocetul Ia fereastr (se nelege la fereastra suflet ului, nu zorile care se
boceau la fereastr), in versuri, era leo sensibilitate poetic in egalat in
alte produse ale genului funerar. Bocetul la fereastra sufli tutui semnifica
totodat i o transsimlmlizarc poetic a slrit/rii la urechea mortului. pe
nume, in oapt, de trei ori, le trei ori normal i le trei ori violent, pentru a1 readuce la via lin eventuala letargie in care ar fi fost prbuit le
dnimonii malefici ai morii. n acest caz fereastra sufletului
reprezint mai departe transfigurarea plastic, in corpul sicriului, totoilat a
urechii i a ochiului mortului.
Pentru mitologia nunii fereastra sufletului prezint <i importan
deosebit : prin formele pe care le ia, prin numrul lor, prin funciunea lor si
prin geneza i semnificai ia strveche pe care o promoveaz, i n sicriu

Korjstr vjf|?iulut. M.-hcdini. Bobia-Stvrrin.


189
se tiau dou ferestre ale sufletului pe eare stenii le denumeau, ea si cum
ar fi fost un singur orificiu, fereastra sufletului*. Ferestrele sufletului erau de
fapt,doua orificii laterale, in Iada sicriului, fcute in dreptul capului, iu foruri
de triunghi (pentru brbat A; pentru femei v). in anumite zone iu form de
cerc O sau de ptrat , uneori paralele si in form de cruce. Orificiile acestea
rmineau deschise lot timpul priveghiului i inclusiv Ia ngropare, ci ud se
acoperea sicriul cu p&inint. fitul se aeza mortul iu sicriu la ferestrele
sufletului se aprindeau luminri in sfenice, care trebuiau s ard continuu

piu la ieirea mortului din cas. Tot la ferestrele suflet ului se bocea iu
versuri sau liber, in nopile de priveghi. n versuri boceau btrinele satului:
boceau hi versuri bocitoarele profesioniste; boceau liber rudele apropiate.
Tin la nceputul secolului al XX-lea inmormintarea in sicriu cu ferestre ale
sufletului a fost rspiudit in ntreaga depresiune intra- si e.vtracarpatic din
nordul rii piu la sud-vest la Dunre, la Drobeta Turnu Severin.
Confecionare-a ferestrei sufletului coboar in tini]) de la sicrie la rasele
funerare de pe teritoriul Daciei antcronrane, care aveau pe partea superioar
a pin tec clui o ciobit ur pentru a se alctui un orificiu prin care sufletul
rmielor celui din vasul funerar s poat intra si iei dup voie dup i uliu
marc. Deci fereastra sufletului e o practic i un rit preistoric, la populaia
autohton din Dacia preroman. care a fost transmis printr-o continu
tradiie ritual si ceremonial funerar, lata un ciut funerar cu accente de
bocet cules de noi din nordul Mehedinilor : Cat (...) Cat. cat ce-am
fcut, lad cum ai vrut: ce i-am rinduit. meteri am tocmit, noua meteri
suri, cu nou securi, lad ca s-i fac. cu nou fetetii. s-au zi "i zreti, ce
se-ntimpl-n sat,/de citul ai plecat,, ce se-ntimpl acas, ce avem pe mas i
ce ne lipsete si nu prisosete. Pe-o fereastr vezi. s vezi s nu crezi; pe alta
s-uuzi,' s-au zi s n-au zi: pe alta s-i vie miros de tmiic: pc alta in soare
beliet de mioare, pe alta iu lun ce-abia ne imbun cum dc-ntita sil ne zbatem de mil. cum unii ne fur / i alii ne-njur ( ...).
20. Vivificarea mortului n spectacolul funerar. (o|iti 1 si l ncliiaii.
n primele dou nopi le priveghi, in camera funerar sau intr-o camer
alturat se petrec dou categorii le jocuri : unele le presupus ririficare a
mortului, complexe,de caracter erotic sialtcle. simplcxe.de ceremonial funerar. Primele urmresc paralizare:! influenei nefaste a morii .i demonilor
morii. In literatura etnografic ucrainean vivificarea mortului prin jocuri ce
au un caracter erotic este descris cu lux le amnunte*1.
Printre jocurile de ceremonial funerar, unul studiat in semnificaia lui
mitica este Calul, .locul ceremonial al *01111111 funerar a cptat, in
ultima vreme, caracterul unui jx- le societate.
Intr-un studiu consacrat unui Spectacol funerar, am ntreprins o
sistematizare tematic a jocurilor le priveghi lup criteriile reflectrii
coninutului lor tnagico-mitic in art. fu aceast ocazie am amintit citeva
spectacole funerare pe tema calului, pentru a ne ipri Ut cel mai reprezentativ spectacol funerar (iogiul in care supravieuiesc superstiii i
credine strvechi al rot coninut s-a alterat. Iar care printr-o analiz
comprutiv-istoric a putut fi re*onstituit in semnificaia lui arhaic.
Spectacolul funerar al Gogiului lin sudul .Moldovei, zona Aljud, comuna le
leal G ieftina. consta lin trei ]>ri. ce se jucau in intervalul aceleiai nopi
le priveghi la casa ndoliat, chiar in camera mortuara. Un strjer anuna
jocul, gazda primea jocul, strjerul chema Gogiul. Doi tineri,
190
de cele mai multe ori mascai, intrau tri pe un scaun lunguie ele lemn,
numit cal. Cel clin fa era Vornicul, cel clin spatele Vornicului. Gogiul, aezat
in poziie normala. Vornicul cldea bun seara color ce privegheai mortul, i

anuna nsurtoarea Gagiului. Gogiul mut. zimbea trist tuturor. Dup ce


Vornicul cu Gogiul pe cal ddea ocol mortului (aezat n mijlocul camerei),
ieea. In ocolul dat mortului. Vornicul spunea s-i fie de bine, Gogiu le. fu
ocolirea camerei, care era totodat si ocolul mortului, Vornicul fcea glume si
ironii decente la adresa nsurtorii mortului alias Gogiul. Dup o pauz, cit
era necesar s se trag pegit dou igri, str- jerul anuna clin nou intrarea
Gogiului. De ast dat Vornicul sttea normal pe cal, iar Gogiul mut de-andralelea, adic cu spatele la Vornic, n mersul tirit al scaunului-cal.
Vornicul bocea pe Gogiu, mprind pietri- cele (nchipuind pomana) i
bei.oare (nchipuind luminrile). Vornicul se jelea in faa fiecrei fetuei re
veghea mortul, in forme corespunztoare virstei. gradului de rudenie si
simpatiei ce i-o nutrea. nconjurind camera funerar i clee.i i pe mort, ieea
Ursind sca unu l-cal cu Gogiul mut n spate. Dup o alt pauz, intr Vornicul
cu Gogiul clare in poziie normal pe scaunul-cal. Vornicul cldea binci,
spunind fiecreia in parte c a nviat Gogiul, totodat cerind s i se restituie
colcica (pietricica) si luminrica (beiorul) primite. Cine nu le putea
restitui era lovit cu mica (o biciuc), ironizat i chiar satirizat aspru. Apoi
Vornicul cu Gogiul clare pe scaunul-cal ieeau in hrmlaia general a celor
de la priveghi.
Analiza lexical a numelui ele Gogiu tie-a dus la constatarea c deriva din
gog sau goge, care iniial avea mai multe nelesuri corelate, din care ne
intereseaz cel care exprim : o fiin fantastic, artare, fantom,
sperietoare. De unde si nelesul lui a gogi ( - a fi trist). Analiza folcloric a
lsat s se neleag c Gogiu ea fiin fantastic este o alegorie funerar a
mortului. Di ntrebarea anchetei de teren : cine este Gogiu 1 s-a rspuns :
Gogiu ar fi cam mor tu; mortu care s-a-nsurat: mnrtu care a murit; mortu
care a-nviat". n ali termeni, nu este vorba de moartea conceput ca o
nunt, ca in Mioria, ci de nunta mortului, ca in datina cunoscut cu acelai
nume. Dar ne-a dus i la constatarea c scaunul-cal nu ine de recuzita
spectacolului, ci de mitologia morii; calul a fost considerat din vremi
strvechi un animal psihopomp, care purta i proteja pc mort si post-mortcm. Fcrnard Benoit, intr-o lucrare consacrat eroizrii ecvestre*2, descrie
..valoarea psihopomp a calului la traci, scii ctc., precum i rolul lui dublu
de animal solar, intr-un cult uranian, i dc animal funerar, intr-un cult
chtonian.
n reprezentrile dace, calul este redat pe monumente funerare de epoc,
uneori singur3, alteori clrit de sufletul mortului sau de un zeu funerar.
Acesta este cazul Cavalerului trac i al Cavalerilor dan ubicui nfiai mai
ales pe stelele funerare din regiunea carpato-balcanic 4. De aceast
reprezentare plastic a calului psihopomp, figurat aproximativ n secolele II
si III al e.n., legm imaginea folcloric a calului lin spectacolele funerare Ia
romni i ndeosebi spectacolul Gogiu.
Calul psihopomp se menine la romni i in bocete. Intr-un bocet din
Cireii, judeul Mehedini, se spune: Scoal,' Ioane, scoal,/vezi cine-a venit
iu bttura ta. A tbrit /un cal mohorit. negru i urit,/ cu coama cnit, eu
cinga cernit. S iei sama bine. iebinca sub a,/ pinzioara ta ; s iei sama

bine. ol cino pleca pe cine-o lua. Pc tini te


191
ia / fi te va mai duce la cimpu cu joc, / c-aeolo mai slnt / locuri artos*re,/
fior sam&nat oare./floare de busuioc ou dor si cu foc* 5.
Analiza teatrala a acestui spectacol transpune ritul funerar al calului
jnihopomp adaptat la cerinele unui anumit public cei ce privegheaii
mortul. Drama rituala o actualizaii de la un mort la altul.

Horitoanr Ic Mi Im \ iilcAucscit.
n nopile de priveghi, unele frmi boceau muscate, pentru a se apra de
demonii malefici ai morii, care ddeau noaptea tircoale cadavrului expus la
el acas in camera funerar. Acestea erau mascate iu mumuife (mame b t
rine) pe valea (iurghiului. Bocetul mu mu ielor amintete cinte- cul bradului
adus din munte pentru a indeplini un rol complex : de sub- stituent al
mortului i de arbore sau stilp pnhopomp pinft la cimitir si pftihofor iu cimitir.
Tot la priveghiul lin ultima noapte, pe valea (Iurghiului, feciorii satului
intmmie.se o masca alegorica a morii, care figureaz imagine-a scheletului
morii cu o secere in min : iar dup un dans macabru in jurul cadavrului se
oprete si simuleaz deasupra mortului seccrarea vieii.
n ultima noapte le priveghi, inainte le inmormintare, ceat impar
ie flci deghizai n unchi a fi, alctuit in afara satului, intr-o pdure de
leal, porneau spre sat in convoi hieratic, intrau in sat pe ulia principal i se
ndreptau spre casa iu care se a fia mortul. Mersul lor tcut, iu pas de toiag
era nsoit de sunete cadenate de flaute.i buciume. Intrau ncet in ..curtea
le priveghi, in mijlocul creia se afla un rug aprins, iu jurul cruia se aezau
roat, itiindu-sc le min ca intr-o hor mpietrit. La un semn al vtafului
cetei, unchiasii ncepeau s se mite incet, monoton, le la sting spre
dreapta, citul cu pai apsai, citul aerieni, mormitul ceva nfundat sau
strigind violent un fel <!' incautaic-bocct : ...Omitle-pomule, nu te inilui. nu
te jelui, bucur-te bucur c rdcina ia / murind inpmint ( a prins Snccr i
lutul tu s-a incurat leunde-a
3

192
venit / in vis linitit. / Bucurai-vil buc urai / i voi ceilali/ .*',7
\ !^
milor,/Temei i brbai,/ bei i mincai,/ cintai i jucai / ^ niu-h-? rpus,/ c
numai dus,/ e numai intors / in lumea ce-o Tos ( ) V
bteau apoi cu toiegole in poart, in ua casei, in mesele cu 1)11 * ain

Pom <le pom.uui. coiiiuiu Hamut. Valea Bistriei Moldoveneti.


curte, in sicriul cu pomana mortului in el, aezat pc prispa, mormind sau
zbieri ml cuvinte nenelese.
n scenariul funerar al horei unchi ailor in jurul rugului >e remarc dou
secvene semnificative: una solemnii i gravii caro corespunde i
simbolizeaz coborrea unchiailor din muni, din lumea cealalt, din lumea
moilor i strmoilor obtii steti, i o secven veselii i bizar care
corespunde si simbolizeaz primirea sufletului mortului ntre umbrele moilor
i strmoilor gentilici ai satului. n secvena a doua intervine o alt ceat dc
flci deghizai in babe, care sc amestec cu unchiaii i joac un numr
impar de jocuri funerare, bocind in stilul gcfrismelor rituale.
Iora jucat de unchiai in jurul rugului reprezint un rit dc tranziie. de la
incinerarea mortului la inhumirea lui. Ipoteza aceasta am susinut-o intr-un
studiu87 in care demonstrez c hora unchi ailor in jurul rugului aprins era
relictul unui rit de pregtire al incinerrii concrete, i pentru motivul cil dup
ac st rit ivminiscenial urma a doua zi dimineaa inhumirea. n ajun, la
priveghi, in hora unchiailor se pregtea spiritual in jurul rugului drama
psihopomp care avea s se consume a doua zi la inmormiutaiv. O reflectare
a ritului dc incinerare in balada Marcu Viteazul06 se refer la c reminiscen
epic concludent comentat din perspectiva folclorului funerar de Paul
Tutungiu.
21. Elemente arhaice ale dramei funerare. Trena, rugul i hora funebr.
n curtea de priveghi* se desfoar festinul funerar" ndoi timpi sacri,
primul nocturn, in ultima noapte de priveghi, la care luau p<trte numai ce5
mascai in unchiai aezai la o mas lunguia, unde so
193
ospateaza inir*o linite solemn; i al doilea diurn, a doua zi diminea.
nainte de inmormintare, la care luau parte numai rudele apropiate ae

mortului, aezate pe prisp In jurul sicriului, in care se afla mincarca mortului. Din pomana pus in sicriu se osptau numai rudele apropiate ale
mortului. Ospul funerar nocturn semnifica masa luat de mort cu strmoii
i moii lui divinizai, iar ospul diurn p* prisp, cu pomana i sicriu, era un
reliet care transsimbolizu antropofagia ritual printr-un simulacru de praznic
ritual nainte de inmormintare. Resturile acestui al doilea osp funerar erau
lsate in sicriu i mortul aezat peste ele pentru a fi inmorniintat astfel.
Tot o transimbolizare funerar a antropofagiei rituale se intiluea pin nu
de mult in Gorj, la scoaterea mortului in sicriu din cas. Cind sicriul ajungea
deasupra pragului, cei ce-1 purtau pe brae il trgeau nuntru in cas, cei
de pe prisp il trgeau in afar.
tn acest rit funerar de trecere peste pragul casei, care desparte cele dou
lumi, cea familial de cea comunitar, intilnim un alt aspect sofisticat al
transsimbolizrii antropofagiei rituale. n ritul desprinderii de familie,
reprezentat prin cei din cas, purttorii sicriului dinuntru) pragului mucau
uor din colurile sdndurflor de brad alo sicriului, smul- gnd ci leva achii pe
care dup trecerea pragului le scuipau n sicriu. Smulgerea cu dinii a
achiilor din sicriu si scuiparca lor apoi in sicriu erau o alt form disimulat a
primitivei antropofagii rituale, care in exemplul anterior marca mincatul
pomenii din sicriu numai de ctre rude. Se mai ddea de poman un pom
ntreg fie cu obiecte, fie pentru uzufruct.
Cortegiul funerar se nchega n curtea casei celui decedat.
Ceata unchiailor constituii in tren funerar nsoea pe mort pin la
desprinderea lui total de familie, la inmormintare, in sunete de flaute i
buciume, unde tropoteau pe loc o hor sttut, in bocetele familiei.
22. nsemne funerare :
Nunta mortului. Pasrea sufletului. Pe
mormint se implanteaz treptat ase nsemne funerare, care ndeplinesc in
economia ritual ase funciuni distincte: ruul (care marcheaz prezena
lui apotropaic), sulia sau sgeata bradului, bradul (care marcheaz
cosubstanialitatea brad-om i comunitatea de destin, uneori i arborele
psihopomp), stttpul (simplu neornat, brbtesc sau femeiesc, ori mpodobit
cu pasrea sufletului), crucea (nsemn solar al mortului) i troia (nsemn
mitologic al credinei mortului)69.
Ce semnificaie magico-mitic prezint fiecare nsemn funerar, luat in
parte, i toate in ansamblu, cind se iraplint pe acelai mormintf
Toate nsemnele stilimorfe funerare snt succedanee i simulacre ale
coloanei cerului, care la rindul ei este un substitut al arborelui cosmic (care
este totodat si arbore ceresc). Coninutul mitologic al acestor monumente
stilimorfe de tipul succedaneelor i simulacrelor l-am relevat intr-un studiu de
mitologie botanic.
Dintre aceste ase nsemne ale mormntului, ne vom ocupa ndeosebi de
brad (sulia bradului sau sgeata bradului), de stflp : simplu sau cu pasrea
sufletului, de stilpul cerului sau coloana cerului i de troi.
Bradul simplu, sulia bradului, sgeata bradului sint trei variante ale
bradului funerar. n aceste trei forme bradul simplu se punea la capul
mormntului la toi tiuerii, indiferent dac erau sau nu lumii (adic nsurai).

n aceast faz a cultului funerar al bradului conta numai druirea sau


nfrirea de la natere a tnrului sau tinerei cu bradul, in baza concepiei
cosubstanialitii arbore-om, alias brad-om. ntr-o mitologie a
194

bradului, prinii noului-nscut, pentru a preveni un destin presupus


nenorocii, dnruiau sau tnjrftan copilul cu un brad. Din acea clip soarta
copilului T.I scris in virful bradului. Prinii ingenuncheau naintea
Stllp luncmr transformat miruri in tilp cruciform cu motivul arpelui. In
Oltenia.
Stllp funerari. Sebe. dup Tonca Loman.
bradului si rosteau : ..Prade mrii! Brad, / nu te. rania, / nu te infoia, / rogum brad i*- > 1 primeti pe (...)/ ft-iubit / rupt din tine / i cit trieti/ s-l
ocroteti pe( .. tn cazul nfririi, prinii rosteau : Brade,
1QS
mrite bnule, / i-am adus un frate, frate bun, nscut, / frate necrescut, /
frate bun, iubit ,/frate de-ocrotit (...) Ideea cosubstanialitii Intre arbore i
brad, exprimat prin relaia pom-om, se ntrevede in cintecul Vnchia- ftilor la

priveghi in Vrancca : Omule-piniulc,/nu te milui,/ nu te jelui;/ bucur-te


bucur/ c rdcina ta/ murind in pfimint/ a prins iu cer/ i lutul tu/ s-a
incurat/ do undo-a venit/ in vig linitit71.
Intr-o faz ulterioar, bradul simboliza pentru tinrul sau tinra nelumit
mireasa (bradul nevast) sau mirele (bradul so). Numai astfel, prin nuntirea
mortului, acesta putea s reintre in ordinea fireasc a rinduie- lii cosmice.
Obinerea bradului din pdure recurgea in ambele cazuri la bnvlul- Jrate al
omului, sau bradul-so (-ie) al mort ului (-ei), dup acelai ritual. Ceata de
feciori mbrcai de srbtoare, cu topoare pe umr, urcau iit pdure, unde
alegeau un brad tinr, nalt, nvoit, care s corespund mortului. i cereau
iertare c-1 taie i c orice lovit ui de topor o ca i cum ar izbi iu carnea lor.
l ridicau pe umeri i il duceau ca pe un mort in sat. Pe drum, ceata de feciori,
nsoit de prietenii mortului sau de prietenii moartei, bocea pe-un ton calm
i grav cintecul bradului, cintcc pentru- tinr, cules din Haeg: Bradule,
brduule,/ cinT i-a poruncit / de ai cobo- rit,/din brdet de muni,/ de muni
nali, cruni?/ - Cine-a poruncit/ d** rn-au cobort/dln brclet afar/nnde-i
apa-amarf/ Cine m-a minit/ de m-a coborit/ ca s m tot ducu/ la cap de
voinicii,! vinturi s m bat,/ soare s m ard?/ Bradule, frtat,/ ru te-au
ncercat/ cind mi te-au tiat cu vorbe frumoase/ i securi tioase. Gh. Vrabie
prezint cintecul bradului intr-o versiune culeas de dinsul: Voinice, voinice,
nu-mi place, nu-mi place/ ce nevast ai,j nalt i subire/ crescut-n pdure,/
tiat-n semne./ Cu ce-i mbrcat?/ Cu coaje uscat./ Cu ce-i nvelit? Cu frunz-ncreit.72.
ns cintecul bradului pentru o tinr recurge la aceleai argumente :
Bradule, bradule,/ ce boare a btut,/ de te-ai scoborit,/ de la loc pietros/ ia
loc revnos?/ Eu n-a fi venit,/ n-a fi cobort/ dac m lsau/ i nu m
mineau/ pin m-or tiat/ i m-au tot plimbat/ ca s m mbun/ zicind c m
pun/ la un cap de fat/ so pe lumea-alalt (...). Ajuns la casa mortului,
bradul era scrijelat, mpodobit cu panglici, cu flori albe de mire sau mireas
i sprijinit de cas. Apoi purtat in alai naintea mortului pin la groap, unde
se iniplinta la capul mormintului ling fnif i stilp, ca nsemn funerar
psihojor.
Interpretarea morii ca nunt73 este un aspect iuedit al ceremonialului de
inmormintare la romni. Cum vom constata ndat, ceremonialul are legturi
cu Mioria.
Sulia fi sgeata de brail se deosebesc mai mult prin nume i form declt
prin coninut thanatologic <h* bradul simplu ca arbore funerar. n pdure,
unde era tiat cu acelai ritual ca i bradul simplu, era curat de ramuri i
cetin, lsnd numai trei rinduri de ramuri incetinatc invirf, ca virful unei
sulie sau al unei sgei. Curo este semnificaia suliei sau sgeii de brad ?
Speculaiile mitologice : c ar fi sulia sau sgeata cu caro dacii trgeau in
nori, in zeul intemperiilor, care era i al morii: c ar fi nsemnul rzboinic al
dacilor, nu satisfac cerinele unei ipoteze plauzibile. Noi am considerat c
sulia i sgeata bradului sint simulacre iconografice ale coloanei cerului 74.
ntre cele 12 categorii de stilpi care alctuiesc succedaneele si simulacrele
coloanei cerului sttlpii june rari constituie categoria cea mai

196

rfispindjt:l de monumente mitice folosite do poporul romn. Ri fac parte


integranti din piesele rituale ale imnormintrii, care se anzn pe cnormint.
Dup tipul lor slilimorj se poate stabili starea civil a mortului : sex, virst,
situaie familial, profesionali i social, ci i gradul de afeciune cu care au
edificat stilpul.
La riiidul lor, stilpii June rari pot f! : timpii, nominal brbteti sau
Jcmeieii, pentru practici de magie sexual, i ornamentai cu pasrea
sujletului in virj, pentru ceremonia imnormintrii. Stilpul simplu se pune
imediat dup ru i marcheaz locul imnormintrii. O categorie de stilpi
simpli sint cei sculptai cu motivul arpelui ncolcit pe ci sau urcind sinuos

spre virf i nghiind soarele75. Stilpii brbteti i stilpii Jemeiesti au nfiri


diferite i rosturi diferite. Stilpii brbteti seamn cu stlpti simpli
(falomorii), cei femeieti au partea superioar disimulat-crucial. Sint ins
unii stilpi brbteti (prevzui cu un cep do nod in lemn) .i femeieti
(prevzui cu un orificiu de nod, firi cep) care serveau in practicarea magiei
sexalogice, pentru transmiterea celor vii a puterii demonice sexuale a celor
mori. i, in fine, stilpi ornamentai cu psri ale sufletului aezate pe
capitelurile lor. Importani pentru mitologia morii sint. aceti stilpi cu psri
ale sufletului. utr-un studiu asupra psrii sufletului i o completare la
acest studiu fcut in urina sugestiilor i informaiilor suplimentare primite
din partea cititorilor (AAF), Oh. Pavelescu su>ine ci stilpul apr
monnintuT, iar pasrea sufletului reprezint imaginea mortului.
La roinui, pasrea sujletului a fost sesizat de Sitneou FI. Marian7, apoi
de Tache Papahagi77, descris de Gh. Pavelescu78 i de noi. Preocupai de
acest motiv al mitologiei morii, ara scris un studiu comparativ- Istoric
L'oiscau-me dans la rSffion Ponto-Balliquc"9. Dup ce am constatat prezenii
psrii mitice la toate nivelele mitologiei (daimonologic, semideo- logic,
dcologic i eroologic) i in toate sectoarele tematice privind credinele,
obiceiurile i tradiiile tlianatologice (cosmogonice, teogonice, antropogonce i etuogonice), atu trecut la studiul fondului palcothunatologic indot
uropeati al popoarelor din regiuuea ponto-baltic, care folosesc pasre:.
MJActului ca nsemn funerar, pentru a desprinde rostul ideativ primar i cel
evoluat al psrii sufletului.
Cu aceast ocazie am distins dou forme complementare de reprezentri
ideoplastice ale sufletului mortului : pasrea sufletului si sufletul- pasre i
relaia lor dialectic in mitologia morii. Pasrea sufletului nu este o imagine
plastic a mortului, ci dubletul material al sufletului mortului pe lumea
aceasta, iar sufletul-pasre este imaginea ornitomorfic a sufletului care
rtcete tot in Lumea aceasta, in moartea aparent sa u dup moartea
real pin la trecerea in Lumea cealalt.
n thanatologia romn reprezentarea ideoplastie a morii este diferit
de aceea a sufletului mortului, dei de cele mai multe ori aceste dou
aspecte se confund uor. Aceeai situaie in ceea ce privete pasrea suflet
i sufletul-pasre. Aceste dou categorii de confuzii in de remodelar ea
vechilor tradiii mitologice iudocuropene iu funcie de noile tradiii religioase
medievale, cretine.
Psrile mitice se grupeaz in dou categorii : unele mesagere care
anun moartea i care prin mesajul lor simbolizeaz uneori chiar moartea i
altele care reprezint diverse aspecte ale sufletului mortului. Din prima
categorie fac parte corbul, cucul i bufnia, din a doua fac parte psrile
198
r**ale (columbeii, porumbeii) sau psrile fantastice (Pasrea miastr.
Pajura). Din categoria a doua reprezentrile arhaice erau de psri fantastice
(psri simbolice), iar tradiionale, de psri reale (psri alegorice).
Psrile-suflet exprim figurarea simbolic a sufletului mortului imediat
dup moarte, iar sufletul-pasrc figurarea formal alegoric a sufletului

mortului in pragul transmigraiei.


Psrile funerare n general dein trei funciuni magico-mistice in raport
cu simbolul arborelui mitic n mitologia romn: una cosmic (promovat de
arborele cosmic), una celest (promovat de arborele ceresc) i una ontic
(promovat de arborele vieii i al morii). n special, pasrea sufletului
amintete de arborele cosmic, ceresc, al vieii si al morii.
Ne-a preocupat ideea psrii-suflet ca ..imagine a vehiculului care
transmigreaz sufletul *. n ali termeni, pasrea sufletului *ste o pasre
psihopomp. nelegem printr-o pasre jrsihopomp imaginea unei psri
considerate sacre (iniial Pasrea miastr, prin cretinism Porumbelul), care
avea misiunea de-a purta sufletul (celui decedat) spre o Alt Lume (in
varianta cretin spre Pai sau Iad). Sub acest raport, pas rea-suflet este
similar aiului psihopomp din eintecclc funerare la romni. Pasrea
sufletului in forma ei arhaic, care era asociat cu arborele funerar (substituit
al arborelui cosmic), considerat un monument dendromorf, migreaz h* pe
arbore pe stilpul funerar, uu monument stilimorf (suecedftncu al coloanei
cereti). Din suport mitic, arborele cosmic rmine un nsemn funerar izolat,
care se adaug mormintelor numai in anumite zone arhaice ale rii.
Pasrea funerar apare in dou ipostaze morfologu e : una cu aripile
strnse in poziia linitit, de receptacul psihologic al dubletului sufletului sub
form de pasre a sufletului, i alta eu aripile deschise, gata s zboare sau
simulind zborul ca imagine celest a sufletului pasre.
Pa srea suflet deine o funciune polivalent in mitologia morii de : 1)
dublet al sufletului; 2) apotropeu al mormintului; 3) trofeu asupra morii; 4)
strveche emblem funerar; 5) ornament somptuar; 6) prjit m suflet (ee
se d de poman in pomul mortului) i 7) pretext de cintec funerar. Tente
aceste funciuni mitice arhaice ale psrii sufletului au fost tui nsfjguintc in
evul mediu de influena noiunii suftelului-pasre, care a devenit astfel un
mobil de interpretativ religiosa i prin aceasta de confuzie intre cele dou
concepte mitologice.
Aa se face pasrea sufletului, care figura solitar pe stilpul funciar in
Transilvania, in Oltenia (judeul Mehedini), figureaz in trei exemplare pe
luaele eiucii de moimint ea simbol apotropaiY al trinitii cretine. nu al
sufletului moitului. Pasrea sufletului a fost deci trnnssimboli- zat de
cretinism.
Din trofeu mitic asupra morii, al eiibcirii spiritului prin moarte de ca
ptivitatra corpului, devine un trofeu cretin al victoriei sufletului in- cre tinat
asupia demonilor infernali ai morii i mormintului. Un fragment de bcct
reiat raz motivul punerii porumbelului pe stil]: i-ani pus po rumbei pe
stilp, / nu se fae (...) hilp,/ mise fac mort strigoi/ s ne eh inuie pe noi(...)n.
23.
Ornamente rituale. Pasrea sufletului se punea p* stilpii ce
marcau tmoiafurile sau mormintele goale. Ceremonialul parafunerar al
punerii lipului eu poiumbel pe cenotnf ui mrea prin magie simpatetic a
ornamentului semptuar s atrag sufletul pribeag al celui mort pe alte
meleaguri, in locul predestinat de rude a fi fost inmormintat, n partea
199

<1<* cimitir a spiei de neam. n aceast accepiune pas rea-suflet apare i


ca motiv de lamentaie, laturi de feresistra sufletului : Cat (...), cat,/
C&t ce-am fcut,' lad eu ferestre/ sil vezi zorite.' eind treci vmile;/ sil vezi
cum tnjesc.' cum m chinuiesc./ Cat (...). cut,/ cat la moruiint,/

Pasfirca sufletului in ascensiunea ci <lc pc corpul mortului pc moriniul. pc


stilp i In arborele funerar (reconstituire).

\V ^2
c cu legniiut ui i-ain pus ctinel stilp cu porumbel, drag de sufleel (...)/ c
triesc in sil,/ c-uti ft i-o copil () a*.
Ca prjitur suflet in chip de jxirumbel. pasrea sufletului se folosea
atrnat in pomul mortului ca poman pe o rmuric de brad, sau intr-un
pom viu dat ntreg de poman pentru roade, sau se fcea la nunta mortului
i se mprea la ospul ce urma dup inmormintare, chiar de mirele
simbolic al mortului (tnr sau tinr).
200
n evoluia ei rituala, pasrea-suflet prezint dou direcii de dezvoltare
mitic, una ascendent si alta descendent. Direcia ascendent semnific
urcarea ci ritual din universul chtonic al morii pc arborele mirific al

cosmosului * urcarea se face in trepte, pasrea sufletului astfel

Pasarea sufletului de coc in pomul mortului'*. Valea Bistriei Moldoveneti.


nchipuit este iniial pus pe pieptul mortului i nmormintat cu el,, este
apoi ridicat pe creasta mormintului, de pc morrnint pe stilp, de pe stiip pe
arborele vieii i al morii i in cele lin urm pe arborele cosmic. Prin urmare,
pasrea sufletului capt tot mai mult aspectul psrii cu aripile deschise.
Direcia descendent din cosmosul cretin semnific cobo- rirca din coroana
arborelui cosmic pe coloana cerului, apoi pe crucea de mormnt. Cu fiece
treapt a coboririi, pasrea sufletului capt aspectul de pasre cu aripile
incluse, in triplu exemplar apostat pe cruce.
n secolul al XX-lea, Constant in Brncui sculpteaz diferite motive ale
psrii mitice la romni, referitoare la pasrea sufletului, pasrea fr somn
i pasrea de aur. Paralel cu acestea sculpteaz Cocoul solar, Pasrea
miastr i Pajura. n procesul proiectrii mai multor variante ale Coloanei
nesfrite a conceput o variant eu o pasre imens cu aripile deschise,,
care trebuia aezat n virful coloanei pentru a simboliza pasrea sufletului
luiudu-i zborul in infinit. ns a renunat la idee rminind la varianta pe
care a construit-o la Tirgu Jiu. Dintre exegeii operei iui C. Brncui, Athena T.
Spear 8a trece n revist 2.S de interpretri ale motivului psrii, paralel cu
nregistrrile pe aceeai tem in studii mai reduse semnate de Petru
Comarnescu, Petru Pandrea, V. (. Palcolog i alii.
2<. Coarne de consacrare, llise i roat solar. n fine, ultima categorie
de monumente funerare de factur mitic stit troiele, cu variantele
ooi
lor rugile i lemnele. Iniial troiele au fost trei coloane ale cerului ingemnate intr-un monument stilimorf, care desprit un triplei confinium montan
intre trei ri romneti care se inrudeau prin populaia i sistemul lor de
credine, datini i tradiii mitice; sau stlpi triviumiali care se puneau in locul
unde se ntlneau trei drumuri reale sau trei drumuri fantastice i care la
nceputul evului mediu au incercat s prefigureze trinitatea cretin. De la

importana lor mitogeodezic (caro s-a transmis in evul mediu i in


hotrniciile domneti, boiereti i mnstireti) s-a trecut la importana lor
mitologic (de insemne apotropaice ale rscrucilor) i apoi la importana lor
religioas, de insemne care marcheaz prezena i protecia religiei cretine
asupra demonologici pgine. n aceast perioad troia se confund cu
crucea, pentru c numele slav de ntreit cruce nu semnifica pentru cretini
decit semnul a trei cruci impletite intr-una. Termenul de troi se extinde in
perioada influenei slave prin biserica cretin sud-dunrean i la crucea
simpl, dar i la crucea n grtar. rezultat din mpletitura a circa 40 ile cruci
simetrice sau asimetrice #1. Formele cele mai im pre- sionante de troie de tip
cretin siut cele realizate in inari pauouri iconografice in plein air sau in
edicule M. n Oltenia troiele de mormintsnt pictate in mijloc cu sfintul
Gheorghe clare ucigind balaurul. S-ar putea ca aceast reprezentare mitic
s fi intrat in iconografia ortodox prin iconografia Clreului trac atit de
frecvent in valea Dunrii, in perimetrul creia s-au gsit multe asemenea
mici basoreliefuri sculptate in marmur.
ns cele III semnificative monumente funerare de tip stilimorf, numite
impropriu ..troie, erau sub form simpl de coloana cerului, de coloana
fasonat tip irminsul, de coloan n Y cu coarne de consacrare, cil disc solar,
cu roat solar 8*.
F'oca re din aceste tipuri de monumente funerare stilimorfe refl ecta un
aspect funcional in mitologia morii legat cnd de cultul cerului i al stilpilor
cereti, cind de cultul soarelui i razelor lui. Toate aceste elemente ale
cosmosului au legturi indisolubile cu concepia cosmist a vieii i morii, cu
viziunea terestr a acestui cosmisra. Elementele firii particip activ la drama
evoluiei cosmosului, din care fac parte integrant naterea, viaa i moartea
omului, pentru c existena spiritual a omului este in permanent
interdependen cu existena material a cosmosului.
Spre deosebire de troie i rugi sint crucite rneti de lemn (de undo i
numele lor de lemne sau stlpi) i de piatr. Crucile de lernu cele mai vechi
sint aa-zisele cruci brbteti sau stlpi brbteti. 1)3 fapt, acestea sint
vechile insemne stilimorfe de inormint daco-romvue, zgiriate discre t la cap
cu o cruce. Dup crucile brbteti vin in importan crucile femei eti, care
sint i ele stlpi d * in irmint cu brae scurte laterale. Crucile brbteti se
puneau numii la capul morilor, i cele fe.uneti numai la capul moartelor,
indiferent de virat. Pe ling rolul de semne funerare i do insemne
apotropaice. crucile brbteti mai ndeplineau uneori pj plan magico-mitic i
rolul de instrumente erotice. Erau prevzute la mijlocul lor cu un orificiu iu
care se afla un cep. Babele satului furau cepul stil- pului si fceau vrji de
dragoste cu el.
Tot atit de interesante sub raport morfologic, ornamental i simbolic sint
crucile de piatr. Nu ne referim Ia marile cruci de piatr boiereti i
voievodale care strjuian incintele unor foste drumuri de diligen alo rii, ci
la crucile modeste de. ar. Adesea pentru un mormint dublu erau cruci de
piatr ngemnate. Dar i pentru un rnormint de prini i copii erau
ngemnate cruci mari cu cruci mici. Unele cruci de piatr erau pro-

202
te j a te de nu baldachin de piatr. Majoritatea aveau gravate pe brae
soarele i luna.
I
K omanul folosete patru feluri de morminte : mormintul gol sau cenotaiul,
pentru cei ce au murit printre strini i li s-au pierdut urmele

SlclA funerar cu Aflam i Mva, dup Gh. AIdea.

C.rucc dublii (Jc pl.itni. /ona Buzu* dup Gh. Atdea.


morii. Moimintele goale se cunoteau dup stil]>ul de la cap cart uneori
purta o pasie a sufletului; mormintul iu simulacru de mort coninea un )i ad
fasonat in chip de om, mbrcat, aezat in sicriu i ngropat dup regul.
nsemnat cu un stilp special; morminlul propriu-zis. ca rezultat al nhvmtii in
pn.int (care este de dou feluri, eun vom constata ndat), si cripta, moi
mint ul zidit ca o ncpere in care se. punea sicriul.
Moimintul propriu-zis prezint dou variante funcionale: un mormtnt
cutat (de ei ou eponim, de om bun i bfitrin, de strmo sau mo, considerat
mormtnt sjinl. i un mormint de om de omenie in sat) i opuse acestora.

morminte spurcate (de om demonic, de vrjitor etc.). Pentru strmoul i


moul divinizat, moimintul aezat in anume parte de moie era nsemnat
printr-iw pom fructifer (in zona dealurilor) .i un brad (la munte), nconjurat
eu un prag de piatr, in cerc, eeea ee simboliza un fel de heroon arhaic.
Acest tip de mormint sacrosanct mai era imaginat i ca un temenos local.
Pentru oamenii de omenie mormintul nu avea nimic neobinuit, era puin
ridicat de la pmint, nconjurat cu un cerc de pietre sau eu o cunun din
cetin de brad (anual mprosptat); cercul i cununa semnificau protecia
ritual mpotriva eventualilor profanatori.
Mormintul spurcat al omului demonic nu se deosebea morfologic de
cel obinuit, numai c se cunotea dup borta din dreptul capului, numit i
rsufltoarea strigoiului, i dup numrul mare de obiecte
203
tioase, cuite, seceri, cotoare i vrfuri de topoare nfipte n mormnt de
rudele sau prietenii celui mort, care erau chinuii mereu in somn. astfel Incit
dup numrul acestor obiecte ascuite se putea socoti cam cite persoane
erau obsedate de demonismul mortului. Fiecare obiect ascuit se

Cruce In teu cu baldachin dc piatr (1840) dup (iii. Aldca.


credea c mpiedica ieirea in lume noaptea a strigoiului sau moroiului ca s
fac ru semenilor i rudelor lui. Tot om demoniac era considerat in trecut i
cel ce i-a luat viaa. Monnintul acestuia nu se fcea in sat, in jurul bisericii
sau in cimitir, ci in afara satului, la hotare. intr-un loc pustiu, pentru a nu
atrage dup sine, prin autosugestie imitativ, i altor consteni, aceeai
nelegiuire.
Simeon FI. Marian descrie eu lux de amnunte acest soi de mormnt
demoniac, numit sniamen. Trectorii pe ling un sniatnen erau datori s
zvirle peste inormint lemne, vreascuri, pietre, ea s mpiedice ieirea din
mormnt a omului demoniac, spre a nu face ru noaptea semenilor lui. Cind
mormanul de vreascuri lua proporiile unei movile, i se ddea foc pentru a
purifica mormintul i a face loc altor lemne i vreascuri zvirlite de trectori.

n fine, nainte de a ncheia partea referitoare la concepia despre moarte,


despre mori i ritualul funerar, se impune s ne oprim puin asupra modului
cum aceste aspecte se reflect in unele din cele mai reprezentativa* produse
epice ale literaturii populare romneti. Trebuie ins s precizm din capul
locului c nu vom ntreprinde o analiz exhaustiv a produselor epice la care
iu* referim, ci numai vom extrage i sublinia aspectele thanatologicc care
justific o concepie mitologic a morii, ca parte integrant a concepiei
despre via i lume la poporul romn. Restul aspectelor produselor epice pot
fi urmrite in lucrrile monografice consa204
erate lor, care in prezent snt destule, pentru a satisface toate cerinele unei
cunoateri complexe.
25. Baladele morii. n legturii cu mitologia morii trebuie sil
amintim ndeosebi dou balade : Mioria i Meterul Manole, care au ca
motiv dramatic o moarte violent, cu profunde repercusiuni spirituale 91 ,
Ins pentru cauze diferite i rituri diferite. Mioria ins prezint, sub raportul
mitologiei morii, mai multe perspective de investigaie, deoarece motivul
morii arc reverberaii in patru genuri literare : balad, colind, bocet i
cntec liric. Acceptarea morii violente apare clarii in cele patru episoade ale
baladei : dialogul ciobanului cu mioara, testamentul ciobanului, micua
btrin i inmormlntarea ca nuut, este transfigurat n colind, accentuat
iu bocet i transsiinbolizat in cntccul liric.
Meterul Manole, sub raportul mitologiei morii, prezint o singurii
perspectiv de investigaie, deoarece balada nu are reverberaii epice in alte
genuri literare. Acceptarea morii violente prezint o dubl dram uman din
cauza participrii active a dou persoane la moarte (soul si soia
nsrcinat).
Din expunerea motivului morii in aceste dou balade nu reiese complet
concepia despre moarte a eroilor i prin aceasta concepia despre moarte a
romnului. Aa se face c s-au ncercat nenumrate speculaii filozofice,
psihologice, sociologie, etnologie i mitologice despre concepia despre
moarte a romnului care se reflect in aceste dou balade. O succint
trecere in revist a ipotezelor i teoriilor referitoare la concepia romnului
asupra morii, aa cum se reflect in aceste dou balade, ne va clarifica
tema discuiei.
Concepia despre moarte face parte integrant! din concepia despre
via i lume a unei comuniti etnice. Pentru a putea sesiza in ce const
-concepia despre moarte posedm dou ci : 1) s analizm toate
obiceiurile rinduite cu ocazia morii i s le raportm apoi la concepia despre
via si lume, sau 2) s desprindem din concepia despre via i lume ideile
i sentimentele care reflect moartea sau care se refer la moarte.
Preopinenii concepiei despre moarte la romni au pornit- de cele mai
multe ori de la ipoteze de lucru, dac nu chiar de la teorii fr suport cultural
comunilar-etnic : cutumele, datinile i tradiiile legate de moarte.
n partea introductiv la antologia de texte ale temei Mioria in literatura
romn, Adrian Fochi a prezentat tipologia, circulaia si geneza baladei g*.

Pentru mitologia morii, de un interes deosebit este capitolul stadiul actual


al problemei, din care se detaeaz interpretarea autorului deoarece trece
in revist ipotezele i teoriile despre geneza i funciunea baladei, in care
semnificative snt : concepia despre moarte a ciobanului din balad, care se
identific sau nu cu concepia poporului romn despre moarte; atitudinea
ciobanului in faa morii (fatalist, pesimist, optimist, mistic etc.);
atitudinea oiei nzdrvane in faa morii stp- nului ei; atitudinea ciobanilor
care ii condamn la moarte pe cel gsit vinovat pentru o vin real sau
fictiv; participarea naturii la moartea ciobanului.
A. Fochi combate interpretarea ritualist i mitologic, interpretarea
istoric, interpretarea estetizant, interpretarea pseudofilozofie, mai puin
interpretarea etnografic, subliniaz importana interpretrii marxiste,
consideriml c tot ce s-a fcut piu la data publicrii studiului su .(in 1961)
reprezint numai o etap do lucru referitoare la Mioria i pre209
epuizeaz, teoretic i metodologic, drept el suprem pentru prezent, studiul
tipologie, statistic, etnologic si al oralitii variantelor Mioriei.
Ceea ce ins trebuie luat in consideraie la Mioria este faptul e baladaeolind face parte integrant din mitologia morii i c aceast realitate
spiritual a morii nu poate fi desconsiderat. Coninutul baladei Mioriacolind ea tem mitologic a morii este problema numrul unu a analizei care
rinne permanent deschis cercetrii; modul cum este poe- matizat acest
coninut in cultura romn este alt aspect al cercetrii, problema numrul
doi. O cercetare integral nu trebuie s pedaleze numai pe un aspect in
dauna celuilalt. n msura in care exegeza tipologic, statistic, lingvistic
etc. aduce lmuriii asupra coninutului bala- dei-colind. se poate vorbi de un
progres formal, nu de fond, in cercetarea problemei Mioria
Iar in ceea ce privete interpretarea mitologic a Mioriei, considerm c
problema nu poate fi abandonat, ci reconsiderat in perspectiva mitologiei
morii, ca problem esenial a mitologiei romne.
Octavian Buhociu remarc* n aceast privin cinci direcii principale
de interpretare a coninutului baladei Mioria i, im plicit, a concepiei
despre moarte a ciobanului : I. direcia pstoreasc. Ovid Densusianu i D.
Caracostea refuz, dup dinsul, resemnarea i fatalitatea eroului principal,
ca nefireasc vieii pstoreti. Gh. Vrabie, L. Busu i chiar Octavian Buhociu
consider Mioria ca fiind bazat pe un substrat legendar pastoral; II. direcia
comparatist, tracic i geto-dacie. Al. Odobescu deriv Mioria din entecul
lui Linos din mitologia greac. George Cobuc consider Mioria a fi fost un
bocet de origine indo-european care s-a transformat mai apoi in cintec
solar: Th. Sperania leag Mioria de cultul Cabirilor; H. Sa ni ele viei
asimileaz pc eroul-cioban cu Zalmoxis; Dan Botta susine c fatalismul
ciobanului erou exprim sentimentul solidaritii universale, cosmice, a unei
strvechi credine tracice despre moartea nupial: III. direcia ritualistic,
care pune accentul pe ritul ide nmormntare, iniiat de Ion Mulea,
continuat de Constantin Briloiu i alii. Aceast direcie prezint sec riturile
de inmormintare. ins nu ajunge la desprinderea concepiei despre moarte,

dei ar fi fost cea mai indicat ca pornind de la materiale sociologice s


ajung la o concluzie filozofic, dac nu mitologic : IV. direcia filosoficestetic, reprezentat de Duiliu Zamfirescu, Lucian Blaga, George Clinescu,
I.co Epitzer, Lorenzo Benzi, Eugen Lovinescu, Constantin Noica, Liviu Busu; V.
direcia istorico religioas a lui Miroea Eliade, in caro se precizeaz c
uciderea violent (...) este un act sacru, (...) in care victima ndeplinete un
rol de demiurg, la crearea (...) a ceva. Mircea Eliade susine c eroul Mioriei
reuete mutaia unui eveniment nefericit intr-unui sacru (...) prin care
(..triumf de propria-i soart. O. Buhociu susine c, dup M. Eliade, ..eroul
mioritic a reuit s dea un sens nefericirii sale, nu ca eveniment personal,
istoric, ci sacru, impunind un sens absurdului, rspunzind priiitr-o feerie
nupial nenorocirii i morii w.
Octavian Buhociu, n concluziile la studiul su despre poezia pastoral,
las s sc neleag c Mioria vine in legtur cu fapte de via n acelai
timp sociale i religioase, cu credine inagico-mitologiee, dintre care
[amintete] mituri animaliere, rituri de calendar, de iniiere, do nunt, de
moarte, elemente de ordinul parentrii, caro in ansamblul lor nu se explic
dccit prin predecesorii daco-gei i prin continua vieuire, (...)
206
lupta permanent, po acelai teritoriu din preistorie piu in zilele noastre .
Pentru noi, ciobanul charismatic din balada Mioria reprezint, in planul
mitologiei morii, transsiinbolizarea epic a eroisrii mortului, care a dat un
sens etic apropiatei lui mori, n urma unei judeci pastorale intre frai,
pentru un eveniment aparent anodin. Tot pe plan mitologic trebuie privit i
oaia nzdrvan, care este eroul secundar al baladei, prin rolul ei protector i
divinatoriu asupra destinului eroului principal.
A doua balad reprezentativ pentru tema morii violene este Meterul
Manole. K vorba de construcia Mnstirii Arge, ale crei ziduri se prbueau
noapte de noapte. Pentru ca zidurile s nu se mai prbueasc, zidarii recurg
la o superstiie strveche : sacrificarea soiei unuia dintre ei, care va veni
prima cu bucate a doua zi dis-de-diminea. Sacrificiul la care se refer
zidarii, in cap cu meterul lor Manole, face parte dintr-un rit de consolidare a
construciilor, care se desfura in trecut in dou forme rituale : 1)
sacrificarea (unui copil sau om matur) prin ngroparea lui de viu in
construcie sau sacrificarea prin substituire (a unui animal domestic) i 2)
msurarea intr-ascuns a umbrei unui om i ngroparea ci iu zidurile ce
trebuiau consolidate. n cele dou variante ale primului caz, moartea era
violent, in al doilea unic caz, moartea era lent. Ambele feluri de moarte
aveau ins, sub raport magic, aceeai semnificaie mitic. Zidarii se leag s
nu spun nimic soiilor lor despre hotr- rea pe care au luat-o. Singur
Meterul Manole e corect; ceilali zidari i previn soiile, care ntrzie
dimineaa s vin cu merindele. Singur soia lui Manole, dup ce d sin
copilului, pornete repede cu merindele spre mnstire. Manole o vede de pe
schel, roag zinele bune s-l ajute s pun piedici nenumrate in calea
soiei lui : furtuna, fiare slbatice, scorpia etc. Totul e zadarnic, soia lui
Manole infringe toate greutile i ajunge la timp cu merindele la construcie.

Se urc pe schel. Manole, distrus de propria lui soart crud, pune soia in
dreptul zidului si-ncepe a o zidi. Ea, creziud intii c c o glum, rdc ; apoi se
roag s nu mai glumeasc pentru c : zidul ru o stringe,/ iioaraofringe,/ copilau-i plingc(...). Manole, inindu-i legmintul, sfirete prin a
o ngropa in zid i, minune, zidurile nu s-au mai prbuit in noaptea in care a
vegheat ling zidul din care parc auzea mereu glasul stins al soiei :
Manole, Manole (...). Opera lui a fost consolidat prin sacrificiul lui suprem :
femeia iubit, soie i mam. ntrebat de principele Negru Vod dac e in
stare s fac alt mnxStire tot atit de frumoas, Manole rspunde c e in
stare s fac una i mai frumoas. Atunci Negru Vod d ordin s se coboare
scrile pentru ca zidarii s moar pe acoperi, s nu mai poat crea alt
oper de art in- tr-alt parte. Zidarii i fac aripi de indril, care se fring in
zbor i cad mori la prnlnt. n locul unde a czut Meterul Manole a nit un
izvor cu apa limpede ca lacrima*.
In balad intervine de dou ori miraculosul: intii cirul soia este
mpiedicat s ajung la soul ei de stihiile lumii dezlnuite de inele bune i
a doua oar cirul inele bune au grij de soarta copilului femeii sacrificate.
Balada Meterul Manole simbolizeaz drama creatorului de art oare-i
sacrific nsei soia, copilul i propria-i via pentru ca opera lui s se
desvircasc.
n legtur cu balada Meterul Manole, care rivalizeaz in valoare cu
balada Mioria, ne vom opri la citeva comentarii mai recente. n comentariul
lui, Mircea Eliade subliniaz arhaismul temei sacrificiului, prin
207
configuraia prcindo-european, paleoindo-european i trac. Imolarea unei
femei pentru consolidarea unei construcii .acre, devenit o capodoper,
este considerat motivul dramatic al unei mori violente, cu senintate
acceptat w.
Intr-un eseu consacrat relaiei dintre moarte i iubire in cultura
romaneasc, Alex. Tnasc susine c mitul si viziunea morii dein o pondere
cultural apreciabil i c ponderea cea mai mare nu o au att creaiile din
care se degaj un sens pesimist, fatalist, depresiv, sfiictor, tragic, care
devitalizonz, cit mai ales cele cu un sens eroic, tonifiant, spiritualizat, plenar
etico-estet ic, care plaseaz pe romn la un nivel superior de viaa cultural,
dominat de dorul nemuririi spirituale. Trona morii eroice este secundat de
aplicaia ci la mitul i viziunea morii in baladele Mioria i Meterul
Manole*.
28. Marea Trecere. Un aspect important al mitologiei morii la romni se
refer la ceea ce a numit Marea Trecere, dar nu precumpnitor la procesul
mitic iu sine al Marii Treceri, cit la condiiile, scenria si fpturile care
particip la acest unic eveniment, care nu e reversibil. Dou catrene diutr-un
bocet definesc lapidar Marea Trecere : Te-ai dus, omule, dus. pe un drum
nesupus,/ un drum fr suflare/ ce-utoarceri n-a re./ Te-ai dus, omule, dus,,
cu capul spre apus,/ pe-un drum blestemat,/ in pustiu fr hat ( ...).
La Marea Trecere particip una din fpturile psihopompe : pasrea
sufletului, calul, bradul etc. Am urmrit cum pasrea sufletului in ipostaza de

fptur mirific poart sufletul celui decedat pe drumul fr ntoarcere


predestinat de urse. De asemenea rolul calului psihopomp : calul alb sau
solar care urc sufletul spre rai; calul negru, infernal il coboar spre iad ;
ajutai de vinturi prielnice sau neprielnice, de cintcce serafice sau de urlete i
jale.
Dar si bradul psihopomp joac un rol In Marea Trecere a sufletului mortului
lin Lumea aceasta n Lumea cealalt. E rolul de altfel relevat in ntreaga
coexisten biocosmic si comuniune spiritual a bradului cu omul. Iat ce
scrie in aceast privin Simeon Florca Marian : un bocet din Banat susine
c sufletul celui rposat, in cltoria lui din Lumea aceasta in cealalt,
trebuie s treac peste o mare foarte adine, care iu- conjoar pmintul i
care se numete (...) Sorbul pmintului. n ripa acestei mri se afl un brad
colosal, numit bradul inelor. Ajungind sufletul la acest brad, il roag s-i
ntind vrfurilc ca s poat trece pe ele de cealalt parte de mare. Bradul ii
rspunde int iia oar c s-a ncuibat intr-insul un oimule, a doua oar (...) o
vidr i a treia oar (...) o fetpoan, i c prin urmare nu poate s-i ntind
virfurile, cci cum i le-ar ntinde ar simi puii acestora trei vieti, ar prinde a
uiera i a ltra, i el speriin- du-se ar cdea in mare. n urm ins totui
bradul se gindea / i trupi- nele-ntindea./ Iar mortul finii trecea,/ unde dorul
il ducea,/ Marca fr nume, L-aielalt lume * w.
Activitile mitice i fpturile mitologice care au intervenit piu acum in
procesul morii, normale sau accidentale, spre amblinzi sau imu- ti
decesul, silit diferite dup caracterul lor. Unele au un caracter maieutie (ajut
sau provoac expierea), altele un caracter apotropaic (apr cadavrul n
timpul privegherii de rude), altele un caracter psihopomp (cluzesc spiritul
mortului in Marca Trecere, de pe Lumea asta pe Lumea cealalt, pe Calea
fr ntoarcere, po Apa Smbetei sau prin Vmile vzduhului);
208
altoie un caracter tropie (de depire a morii, de triumf al vieii a*pra
morii).
Daimopologia morii la romni relev primele reacii ale omului in legtur
cu misterul morii i ncercrile de a-1 descifra w.
27. Demonii arhetipali ai morii. Conform concepiei mitologice a
poporului romn, demonii arhetipali ai morii au fost : strigoii, moroii,
pricolicii, tricolicii si spiriduii. Aceste cinei soiuri de demoni ai morii adesea
confundai structural i funcional de folcloriti, ins permanent difereniai
de steni, reprezentau in fond cinci stadii de evoluie a dai- moni sin ului
mitic funciar. Cum vom constata, n cele ce urmeaz, strigoii reprezint
stadiul primar, genuin, primitiv, cu rezonane magico-mitice profunde in
mentalitatea comunitar piu in pragul secolului al XX-lca. Moroii, pricolicii,
tricolicii si spiriduii reprezint stadii ulterioare, din c in ce mai complexate,
ins, paradoxal, mai involuate sub raportul relevrii gradului lor de
demonism funerar. Procesului lor de involuie demonologie (de la strigoi la
moroi, .i de la acetia la pricolici i tricolici) ii corespunde un proces artificial
de desdemonisare violent, pin la anularea total a funciunii lor funerare
(desstrigoire, desmoroire, despricolire, des- tricolire).

n ntruchiparea lor fantastic, strigoii i moroii sint sexuai. Cel puin aa


ii intilnim in superstiii, credine, descintece si basme mitice. Pricolicii i
tricolicii sint asexuai, ceea ce ar putea s nsemne, sub raport mitologic, c
demonismul lor poate fi de concepie mitic mai veche. S-ar putea s fie
rodul unui demonism strvechi, iar demonismul strigoilor, moroilor,
pricolicilor i trieolicilor al unui demonisn mai nou, provenit din pierderea
andioginismului lor prin sexuare.

MITOLOGIA STRMOILOR l MOILOR


1. Eroizarea, (jenificareu i divinizarea morilor. Tot atit de importante
sub raportul structurii generative a mitologiei romne sint, in ansamblul lor,
i credinele, datinile, tradiiile referitoare la cultul strmoilor i moilor.
La drept vorbind, mitologia strmoilor i moilor este o transfigurare i
hiperbolizare a unor aspecte ale mitologiei morii. Un istoric al folclorului
juridic, Emil Jobbe-Duval, mergind pe urmele Fastelor lui Ovidiu, scrie despre
relaia dintre cultul morilor i cultul strmoilor: La romani, in particular,
cultul strmoilor se sprijinea nainte de toate pe teama de mori, i, numai
cu titlu subsidiar, pe dorina de a concilia bunvoina lor i de a le evita
dincolo de mormint o via umil i dureroas l.
De altfel, prin strmoi l moi nelegem trei soiuri de fpturi mitice, intre
care exist o deosebire gradual-progresiv de consacrare :
eroizarea morilor la autohtoni, incepind din perioada primitiv
epoca bronzului i a fierului. Ca prim treapt de consacrare, eroizarea
mortului trece prin dou faze istorico i anume prin : 1) eroizarea terestr, in
iconografia creia imaginea simbolic a mortului este ilustrat de un
cavaler simbolul mortului purtat de un cal psihopomp in lumea
umbrelor; i 2) eroizarea iconic a mortului ca strmo fi mo gentilicotribal. Acest al doilea fel de eroizare este redat de trei categorii de eroi mitici,
i anume de eroi eponimi, eroi culturali civilizatori i eroi salva- lori. Dar
despre aceste trei categorii de eroi mitici ne vo n ocupa cu precdere in
capitolul consacrat eroologici;
genificarea strmoilor .i moilor ca fpturi mitice protectoare; ca
genii apotropaice ale vetrei, casei i gospodriei unei familii, ca i a spiei de
neam i a moiei unui neam. n acest stadiu strmoii i moii dein un rol

important in viaa spiritual a comunitii lor de familie i de neam. Sint


invocai ori do cite ori f t nilia sau neamul e in primejdie acut i tot de atitoa
ori cind familia sau neamul se clete de fericire i bucurie;
divinizarea strmoilor i moilor este ultima treapt de consacrare la
care aceste fpturi mitice ajung a. n acest stadiu final al mitologiei strmoilor i moilor se alctuiete primul nucleu sistemic de personaje divine,
care anticipeaz mitologia dac nchegat in secolele VI I i.e.n. i in secolele I i II al c.n. i continu prin mitologia daco roman intr-o form nou in
mitologia romn. Deci cam dc la iuceputul mileniului 1 i.e.n. se poate vorbi
de o mitologie a strmoilor .i moilor ca diviniti tutelare de ordin
gentilico-tribal, din care va germina mai apoi treptat ntregul panteon
mitologic dac si mal apoi daco romn, ca substrat al mitologiei poporului
romn, aa cura il cunoatem pin i i rizent.
9in
2. Fratrumiia mitic. Strmoii i moii la daci continua, pe planul
mitologiei romne, fratrocraia ger on tolatric a oamenilor btrini i buni ai
comunitilor pre- i protoromneti (sau strromncti). Jacques Num a
Lambert s consider c exist vestigii ale unei primitive comuniti
fratriarhale la unele populaii arhaice cxtracuropene i in Europa la celii din
Irlanda medieval. Extinzind cercetrile lui Jacques N. Lambert, noi am ajuns
la constatarea c, in varianta romneasc, comunitatea fratriarhal la
predecesorii poporului romn era supus unei conduceri colective intii de tip
gentilic i apoi de tip gerontic sau seniorial. Toate cpeteniile spielor dc
neam, care erau oameni btrini i buni, alctuiau un fel dc organism
gerontocratic. Puterea normativ, judectoreasc, administrativ i
mitologic era comunitar fratriarhal. Nu cunoatem deocamdat alte
aspecte ale fratrocraiei gentilico la pre- i protoromni, dar presupunem c
membrii ntregii comuniti gentilice-tribale (indiferent de sex, virst i rang)
sau ai comunitii de neam extins se considerau frai intre ci. Presupunerea
noastr se ntemeiaz pe emergena acestor instituii fratriarhale din
mentalitatea primar care domina comunitatea primitiv, apoi arhaic a
daco-romanilor i, in fine, a protoromni lor.
Mitifiearea gradat i progresiv a strmoilor i moilor autohtoni nu este
un proces ynitopeic excepional, ci unul obinuit la aproape toate popoarele
lumii. Este suficient un exemplu de surs indo-european, deci apropiat
nou, spre a ne edifica suficient asupra acestui proces istoric : mitologia
manilor, larilor i penailor la romani.
Prin strmoi i moi nelegem i noi romnii cam ceea ce nelegeau
romanii in mod general prin mani i mai apoi prin lari i penai. Din relatrile
istoricilor culturii antice romane reiese c manii au fost considerai umbrele
morilor, mai precis, strvechi spirite ale morilor i c erau venerai
printr-un autentic cult al morilor. Unele umbre ale morilor erau
consacrate ca genii binefctoare, numite lares. iar altele ca genii
rufctoare, numite larvac. Dei aveau caractere dc genii, manii au fost
asimilai ca zei domestici (pe stelele funerare, romanii ii menionau in
inscripii: Dii manes) i totodat ca zei aisubpmfntului, ai imperiului

morilor. Dup datina roman, manii reveneau de trei ori pe pmint, la


srbtori funerare, ca s-i revad in tain rudele. Deundei locuiunea :
veneau din lumea manilor, adic din imperiul subteran al umbrelor.
In istoria mitologiei universale, cultul manilor in general a fost explicat
prin teoria aa-zis manist. La originea mitificrii i cultului dup teoria
manist se aflau zeificrile strmoilor i moilor etnici. Ideea in germene a
fost enunat de Evhemer din Messina, dup care manii ar ti mori divinizai.
Divinizarea morilor la romani a fost reluat din perspectiva pozitivismului
modern de Fustei deCoulanges4, de E. B. Taylor6, dcHerbcrt Spcneor .
Jllanismul iu concepia filozofilor culturii i a istoricilor religiei actuale este o
explicaie parial care nu ine socoteal dc toate componentele care au
contribuit la ideea unor fpturi ce transcend lumea.
n accepia noastr manii reediteaz, la nivel etnic, din puterea cosmocrailor acele trsturi de caracter care fac din ei fpturi mitice etnocraiicc. Cu fiece generaie adaos, manii rennoiesc i perfecteaz modul de
via al comunitii din care provin. n ali termeni, manii reduplic pe plan
comunitar pc ling hierofania cosmoorailor i noraofania lor.
Cultul pe care comunitile etnice il atribuie manilor nu este lipsit deci de
semnificaie mitic. Descifrarea acestei semnificaii depinde de gradul lor de
venerare i condiiile in care se desfoar aceast veno*
211
rare. Ei simbolizeaz sacralizarea imanentului care anticipeaz transcendentul divinizat.
n accepia lui M. Eliadc, moartea transcende condiia uman. Aceast
tranacendere nu se refer numai la mori i numai la lumea de dincolo (indiferent unde se afl aceasta), ci i la sacralitatea imanent a morii n general
i a strmoilor i moilor n special, reconfirmat i potenat prin cultul de
rang divin al ultimilor. Din strmoi i moi consacrai de comunitate se
recruteaz mai apoi o bun parte, dac nu chiar ntregul panteon mitic al
popoarelor.
Larii au fost considerai iniial genii tutelare ale cminului, recrutate din
acele suflete ale morilor care au animat oamenii buni i care au exercitat in
noua lor ipostaz o influen protectoare asupra cminului, conceput ca
ratr pe care arde focul sacru (focos). De la cmin i vatr cu focul sacru,
cultul lor a inceput s fie ntreinut pe un altar special, in atrium. Peste focul
sacru le pe altar, fiecare membru al familiei punea miresme, solicitind prin
fumigaii protecia larilor. Uneori influena lor protectoare se extinde i
asupra spiei de neam din care fceau parte, ca i asupra prilor de moie
cu toate acareturile i instalaiile ce aparineau familiei sau spiei de neam.
n aceast ultim situaie lares familiares i lrgeau atribuiile de spirite
protectoare ca: lares compitales, vi ales, rurales (protecia referitoare la
cimpii, rscruci, drumuri i sate). Iniial, larii au fast nfiai ca btrni. Apoi
reprezentai n arta funerar ca tineri, spre a desemna nemurirea lor.
Indiferent de nfiarea lor, ei figurau pe stele bnd licori divine dintr-un corn
de bovideu (cornua; rython).
Pe ling lari, ca genii protectoare ale cminului, existau la romani i

larvae, ca genii destructoare ale cminului, l^arvae-lc se recrutau dintre


sufletele fotilor oameni ri, hoi i criminali.
Ca genii rufctoare, larvao-lc erau sortite s rtceasc mereu pe
pmint i s-i exercite puterea nefast numai asupra celor de-o teap cu
ele, asupra rilor, hoilor i criminalilor.
La rindul lor. penaii au fost i ci considerai de romani ca zei ai casei.
Legendele mitice iclatau c penaii au croat casele cu toate bunurile mobile
i imobile.
Conform teoriei lui Kvhemcr clin Messina s-ar putea susine c penaii au
stat la originea unor diviniti perechi din panteonul mitologiei romne.
Ca zei ai casei penaii erau toi strmoii (deci zei foarte btrni) care
participaser la ntrirea i extinderea casei i moiei familiare. Din acest
punct de vedere se poate vorbi de o rudenie divin intre penaii aceleiai
comuniti etnice care are la baz o rudenie uman continuat astfel i postmortem. Penaii in ansamblul lor erau figurai prin btrni cu capetele
acoperite cu un ri, ceea ce denota sacralitatea lor. Cubul lor, similar celui al
larilor, a supravieuit in Oltenia la bocitorii acoperii cu nframe pe cap.
Dup aceast precizare a procesului mitopeic al divinizrii strmoilor i
moilor la autohtoni prin comparaie cu divinizarea manilor, larilor i
penailor la romani, deci intre dou popoare cu substrat indo-euro- pean, se
impune s ne oprim asupra documentelor otnoistorice care justific
aseriunea noastr c strmoii i moii la romni sini inlii diviniti
domestice i apoi comunitar-etnice de ordin pre* i protoromnesc.
Studiile de iconografie arheologic ntreprinse comparativ-istoric cu cele
sistematice de ctuologie mitologic i de istoric a mitologiei pe terito212
riul Daciei (naintea erei noastre i in era noastr) ne duc inevitabil la
eonsUitarea existenei cultural-istorice a unei instituii gerontooratice i
totodat gerontolntrice.
Strmoii si moii au fcut parte in preistorie i istoric din ceata oamenilor
btrni i huni (denumii de latini homines veteres et bont), care au condus
intii comunitile gentilico-tribalc i apoi cele etnice de tipul obtilor steti i
au creat credine, datini i tradiii de conduit etico-ju- ridic i magicomitologioc. Dup expresia plastic a lui Mihail Emincscu, ceata btrinilor era
dtUKire de legi i datini in comunitile etnice romneti.
n timpul vie ii lor, strmoii i moii care erau cpetenii ale spielor de
neam au exercitat o adevrat yrontocraie gentilico-tribdt de tip fratriarhal, pentru c in ultim instan oi erau rude apropiate printr-o
genealogie strveche. Aceast goroiitocraic nu a fost, in stnictura ei,
capricioas, rigid, dictatorial, opresiv, ci blajin, de omenie, dreapt, in
termeni moderni, un fel de pro-demooraie genuin-comunitar.
Noi nu exagerm i nici nu fetiizm gerontocrafia autohton, ci numai ii
subliniem importana mitologic in condiiile social-istoricc in care a aprut i
s-a dezvoltat in viaa poporului dac, daco-roman i la protoromni.
Gerontocraia gentilico-tribal nu s-a substituit autoritii dc stat in Dacia, ci
autoritatea de stat a receptat unele sarcini i atribuii ale gerontocraiei, care

i-au convenit, ca atare, i pe altele care nu o stinghereau le-a lsat s


dinuiasc in spiritul jurisdiciei naturale a aa-ziselor bclagines dace\
De la gerontocraia gentilico-tribal s-a trecut inevitabil, in condiiile
social-istorice corespunztoare, la geroniodevoiune in via, iar dup moartea oamenilor btrini i buni la gerontolatrie postum i apoi la gerontomitvlogie propriu-zis. Aa se face c gcroutomitologia s-a reflectat in
mitologia oficial dc stat in Dacia, in religia statului daco-roman i in cele din
urm in cretinismul primitiv al formaiunilor statale romneti ntre
receptarea fondului gerontomitologioi de ctre formaiunile statale romneti
si reflectarea coninutului gerontomitologic ancestral de ctre cretinismul
primitiv constatm modificri i transsimbolizri forma>.
Ce a rmas din aceast gerontomitologic dac i daco-roman ii romni 1
Conceptele de mo i strmo i echivalentele lor feminine. Intii o
terminologie poliscmie-mitic a cuvlntului mo. Cuvintul mo face parte din
termenii care marcheaz rudenia dc singe in linie dreapt \ In esena lui,
cuvintul mo este polisemie i de circulaie general n limba romn i in
dialectele romnosti sud-dunrene, cu sens primitiv i, de baz, de om
btrin, de moneag i unchie 9. Denumete (la plural) seria ascendenilor
mai ndeprtai, generaiilo vechi, btrinii, strmoii, acoperind aproape in
ntregime seusurile latine: avus, proavus, abacus, atavus. tritavusDin avus
deriv in rom. i arom. au, iar din proavus : strmo, naintaul din cele mai
ndeprtate timpuri al unei familii, al unui neam, strbunic, strbun; arhaic
str()u. Din moi strmoi din timpurile cele mai vechi, deriv
strmotean, strmoie. strmo iiLseamn tatl bunicului sau al bunicii,
rstrmo i rs-rsstrmo.
ntre termenul mo i moa exist, conform unor lingviti, o dubl
derivare din termenul masculin mo a termenilor feminini : moa i moa,
sau invers, de la termenul feminin moaa la cel masculin mo, do so al
moaei.
213
vasile Suc iu constata c, n esena lui, cuvintul mo face parte din fondul
principal lexical al limbii romane, in limba albanezii fiind motsh f mosh) mot
= timp, an (...), virat. La macedoromni, cuvintul mo deriv din moae,
iar la dacoromni i meglenoromni s-a refcut un nou masculin mo, cci in
aceste dialecte dispruser, ni/s i papn. Formarea mase. mo s-ar fi
iotimplat dup desprirea dialectului aromn, de celelalte dialecte ,0.
Din perspectiva lingvistic mitologic romn nclinm spre derivarea
termenilor moa, moaa din mo. Dou argumente justific preferina
noastr : 1) argumentul lui Va sile Sucin, c din limba romn termenul
[mo*] a ptruns i in limba unor popoare vecine sau naionaliti conlocuitoare* sub forma moul i moto in bulgar ; n Iugoslavia (in Crama i
Timoc) moiay n Bosnia moiuli, in ucrainean moSul. cu sensul dc bunic, in
maghiar mosaj, Ui sai Mosch, moneag, bunic; 2) argumentul implicaiilor etimonului de mo in terminologia etno-familial i social-istoric a
comunitii steti care desemneaz in regiunea carpatic o puternic via
agricol sau agropastoral (in Muntenia marcat in evul mediu prin monenie,

in Moldova prin rzeie i in Transilvania prin nemei a valah = forme de


proprietate agricol liber). Ion Donat; a ntocmit n 1956 o hart a rsptndirii
monenilor i implicit a instituiei moneneti, din care se poate constata
importana acestei instituii pentru istoria social-cultu- ral a poporului
romn; 3) i argumentul etnologie, conform cruia instituia strmoilor i
moilor se menine in istoria romnilor pin la treapta conducerii spirituale a
comunitilor steti (forme medievale dc tipul obtilor steti dace ) ca
dttoare ndeobte de legi i datini, considerate in ansamblul lor sfinte
pentru c emanau dc la ceata de oameni htrini i buni (sanctificai de
comunitatea genfcilic).
Rmie culturalo (relicte instituionale si reminiscene etico-juridice) de
ordin mitic ale geron toc raiei, uneori dublate si de aspecte de gerontolatrie,
au supravieuit, pin la sfiritul secolului al XlX-lea in viaa poporului romn.
Gerontocrajia. Lejea p&miutului. Lejea rii. Judecata b&trlnilor.
Dintre reliclelc instituionale i reminiscenele etico-juridice ale gerontocraiei autohtone trebuie s menionm organizarea social-istoric a satului
feudal i liber romnesc, cu mici variante regionale. Satul romnesc liber era
organizat in piramid social, in straturi suprapuse, in ordine ierarhic, de la
mulime la cote de virat, sex, interese profesionale i reprezentan
comunitar. La baza piramidei sociale se afla stratul opiniei steti, alctuit
din mulime, din natul satului, urma apoi stratul cetei de feciori (i
fecioare), stratul cetei de oameni vrednici (mprit in subcete profesionale)
i culmina cu stratul cetei dc btrni, din care erau alei cpeteniile satului.
Fiecare strat comunitar-stesc indeplinea o funciune social- istoric bine
precizat in ierarhia dc drepturi i datorii steti. S interpretm invers
funciunile social-istorice ale ierarhiei in sat. Ceata de b- trini, prin
cpeteniile ei, exercita gerontofratrocrafia, ddea .i ndrepta legea, care era
legea pmntului (numit restrictiv i obiceiul pmin- tului); stabilea
aplicaiile practice ale legii, reglementrile, comportamentele etico-juridice
saujurisprudena steasc, cate au cptat numele popular de datini.
Declarau starea de alarm, de rzboi i de pace in jurisdicia lor teritorial.
Profesau, in anumite ocazii, un fel de sacerofiu mitic: binccuvintind
cstoria, oficiind la moarte, stabilind penitene pentru
214
nclcrile credinei strmoeti. Mai mult, alctuiau instrumente de judecat, fr apel (in perioada de descompunere feudal, cu apel la domnie),
care mergea pin Li excomunicarea din sat i la pedeapsa capital, prin
lapidare, decapitare, spin/urare sau tragerea in eap.
Cosita oamenilor vrednici executa dispoziiile social-cconomice si etico-j
11 ridice ale cetei de btrini. Ceata feciorilor ndeplinea mii multe funciuni :
paramilitar, de straj in sat; de executare a ditinilor ciclului familial i ale
srbtorilor calendaristice; de mes igeri ai cetei de btrini i de judectoristentori ai opiniei steti.
Ceata de oameni btrini i buni ai satului cugeta si aciona pe linia eticojuridic i magico-mitologic a strmoilor i moilor satului. Ei nu sabotau i
nu distrugeau tradiia mitic, ci o interpretau i o mbogeau mereu;

exagerrile le atenuau. Nu luau hotriri pripite i nici nu tergiversau lucrurile.


ntr-o lucrare a noastr dc etnologie juridic 11 am descris caracterul sacral
al tehnicii mitice i al coninutului judecii cetelor de btrini. Sub raport
tehnic cunoatem pin in prezent urmtoarele forme de judecat
gerontocraticd : judecata la hotarele moiei, judecata n scaunul de judecat
<in pridvorul bisericii sau in bttura satului, sub coloana cerului) i judecata
n lumini de pdure de brad (ndeosebi a ciobanilor).
Judecata trebuia s se desfoare intr-un spaiu consacrat in care se
ntretaie domeniul sacrului cu al profanului, in care se petrec rituri de trecere
dintr-o stare de fiinare iutr-alta. i trebuia s aib un caracter inagivo-mitic,
adic s fie pregtit prin adunarea cetei de btrini-judectori, pentru a
oficia in starea de puritate spiritual a tradiiei juridice. A doua zi dimineaa
completul dc judecat trebuia s se constituie la locul consacrat nainte de
rsritul soarelui, s nceap activitatea chiar Iii rsritul soareiui printr-o
rugciune ctre soare i s se ncheie activitatea la asfinitul soarelui, cu
pronunarea sentinei i a rugciunii de mulumire ctre soare, cum c s-a
fcut totul ca s nu sc judece cu prtinire, ci s se dea dreptate dup datina
strbun 12.
5. Gerontolatria. Zeii-moi. Srbtorile Moilor. Alte relicte i
reminiscene culturale ale gerontocraiei transsimbolizate mitic in gerontolatrie alctuiesc motenirea cultului strmoilor i moilor in mitologia
romn.
ntr-un stu.liu inii wdi cotmcrat cobor dou tpuri de mitologie romn13: o
mitologie popular de tip cretin i una de tip antecrctin, am nclinat spre
cel de al doilea tip, cutind s-i determinm caracterul agropastor.il .i
pastoral-agricol, precum i cel gerontolatric, ca o mitologie a strmoilor i
moilor ridicai priu cultul morilor la rangul de semidivi- niti i diviniti. Iar
intr-un compendiu al mitologiei romne destinat pentru Enciclopedia
Romniei (1936) am trecut in revist structura geron- tolatric a mitologiei
romno, a fpturilor mitice i a cultului lor. Am remarcat atunci prezena
zeilor-moi (a Prtailor concepui ca strmoi divini ai umanitii) i a
semizeilor-moi: a Mo Ajunului, a Mo Crciunului, a Moului Pdurii, a
Moilor meteorologici populare i a Tailor, pentru a sublinia caracterul patern
al strmoilor i moilor mitici (Cerul Tat, Tatl soarelui, Tatl vintului. Greul
pmintului etc.), i comparativ a Babelor, prin sublinierea caracterului
meteorologic al strmoaelor i moaelor mitice (Baba Dochia .i celelalte
Babe), precum i a altor babe (ca Baba Gaia, Baba Iaga), numite i Mume,
prin sublinierea caracterului matern al strmoaelor i moaelor mitice
(Praintul Mum, Muma Pdurii, Muma
91 fi
sgripuroilor, Muma ploii. Muma vintului, Muma florilor, Muma zmeilor ctc.).
Am prezentat pe zeii-moi, aa cum vom constata n capitolul consacrat
teogonici romne, ca doi zei gemelari, btrni uitai de vreme, carc- isi
continua demi urgia. in spiritul unei gerontofrfii tos m aerai ce.
Zeii-moi, numii si Marii zei sau Moii. i aveau in evul mediu
bivalentul cretin in zeii Dumnezei. Primul zeu mo i cel mai marc,.

Frtatul, apare in iconografia populata romn ca un zeu cioban care cu


troieni in ceruri mbrcat in cojoc, cu cciul i opinci ciobneti, cu fluier la
briu si bit in min. Cellalt zeu-mo, Nefi talul, al doilea in rang: divin,
apare in iconografia popular ca un zeu vrjitor care cutreieri! p- inintul i
subpmintul, in straie de cresctor al fiarelor slbatice i cluz a duhurilor
rele.
Zeul-mo la origine un btrin cioban mirific isi avea reedina la ( stin
cocoat pe crestele nnegurate ale Carpailor cereti (citul in Ceahlu, cirul
pe Caraituan, citul pe laring, cind iu Apuseni). Dac activitatea lui pastoral
iu ceruri stagna de oboseal sau somn, ntreaga fire dormea, cci viaa
ntregului cosmos era o consecin inexorabil i totodat simfonic a strii
lui divine. nsemnele puterii i domniei lui pastorale iu Carpafii cereti sint
lumina, soarele si luna, astrele. n descinderile lui metamorfozate in
teofaniile lui terestre apare ncrcat de atribute votare. Fiind conductorul
suprem al conclavului i cortegiului de Moi divini (sau de sfini populari'*),
el deine toate elementele i puterile conducerii universale.
n perioada de trecere de la cultul strmoilor i moilor mitici ai cminului
i gospodriei la patronul cretin primitiv al casei sau incintei sacre a
comunitii steti, cultul zeului-mo trece de pe planul general Siicr.il pe
planul consacrrii particulare a Moul ui-zeu, ea divinitate secundar sau
chiar semidivinitate. Adic revine h caracterul iniial, de la care s-a urcat
treptat in ierarhia divin.
Cultul Zeului-mos (Partalul) s-a redus in perioada feudal hi cultuf moi
lor-zei, care in vremea noastr au involuat pe. plan mitic ca semidivi- niti
:ile timpului sacru, ale meteorologiei populare i ale cultului morilor.
n capitolul consacrat meteorologiei mitice in partea a treia a. mitologici
romne vom prezenta Moii si Babele ca semidiviniti meteorologice. Le
menionm deocamdat numai ca fpturi mitice care prefigureaz timpul
sacru in calendarul popular romnesc: timpul srbtoresc* in care se
desfoar anumite rituri si ceremonii comunitare. E vorba de aa-zisele
srbtori pgine, dintre care unele se numesc chiar Moi, cnd se ineau
irguri anuale (caro s-au transformat uneori in blcitiri,. iarmaroace si nedei).
La acest soi de Moi se ntindeau tarabe, se ridicau leagne, dulapuri si
lanuri, ursarii isi jucau urii, tinerii sltau hora,, ppuarii purtau teatrul de
ppui, iar saltimbancii fceau mscri.
De Anul Nou timpul sacru al solstiiului de iarn era consacratcolindatul cu cete de mascai, printre care si mti de moi, uneori nsoite
de mti de babe. Mtile de moi se ineau numai le glume decente pe
teme superstiioase. Mtile de moi erau antrenate in joe i de mtile de
babe. Ambele mti se ineau de otii indecente, care vizau sau schiau
posesie sexual. Un fel de reviviscen a cultului fecunditii agrar*
tmnssimboli- zat de-o afeciune, senil.
n celelalte srbtori populare de peste an excelau jocurile legate de*
ocupaiile de baz, agricultura si agro-pstoritul sau pstorind agricol..
216
Un :isMiu*nea joc mitic consacr.it timpului sacru al Rusaliilor era cluarii.

La Rusalii cluarii jucau trei zile. Ins pe cluari ii von prezenta in


capitolul consiicrat cultului soarelui. La jurul cluurilor participa i un mo
denumit mulul. Jocul mutului era pantomimic. Mutul oficia cultul fecunditii
agrare prin dansul lui cu un fulus de lemn cu care simula c ani o brazd
circular in curtea gazdelor c.ire-i primeau s danseze. n jocul caprei
moldoveneti sau al turci transilvnene era inclus de asemeni un mo
glume, care se inea numai de ghiduii, numit in Transilvanul bloj.
I. Gerontomorfisimi). Printre scriiidivinitile gerontomorfice ale
meteorologici menionm deocamdat Crivul. In vestita balad Marco#
paa i Crivul11, in care un pas btrin cu o armat turc cit frunz, cit
iarb, ca s-i arate vitejia provoac la lupt pc mo Crivul, pe care in
plin var il gsete in puul lui cu picioarele in ap/ pe un scunel do
ghia,/ musti si sprincone de brum, i cu barba tot de chifl (...) Crivul
sfidat dealt btrin roag pe Domnul s se ndure deel s-i dea trei zile din
Undrea. trei zile din Clindor, i cu trei din Furar/ e-astea-i poart vremuri
tari (...). n trei zile a dat ploaie cald, in alte trei zile ger uscat si in alte trei
o furtun care a mturat focurile de pe pmint, le-a ridicat in slav i le-a
zvirlit in mare. Restul otenilor ngheai mpreun cu Marc-os pasa se duc la
Criv, cad in genunchi i-i cer iertare. Crivul. cu buntatea lui, d un soare
cald i-i dezghea.
n acest conflict intre o semidivinitate gerontocratic i un btrin
comandant de oaste care in orgoliul lui sfideaz totul, nu vedem o lupt de
hachie intre doi btrini. ci ntrevedem transsimbolul revoltei umane
mptrir forelor divine, care-i stau in cale inaintea dorinei do-a cuceri
lumea i de-a o subordona intereselor proprii. Un exemplu cu morala
cuvenit : omul nu poate infringe legile naturii decit supunindu-li-se.
Cea mai activ atribuie a moilor ca semidi vini tai a fost i aceea legata
de eidlul morilor. Simeon Florea Marian amintete, pe ling aa- ziv*le
simbetoale morilor dinan, i dc multe alte zile consacrate pentru
pomenire i jertf ce se aduc sufletelor morilor, care se numesc in toate
rile locuite dc romni Moi" *\ Trece in revist patru categorii de moi
grupate pe anotimpuri in l) zile, numite moi (si anume dc: Crciun, iarn,
presimi, Florii, Joi-Mari, Pati, sin (eorge, Ispas, Rusalii, Rtisitori, Sinzienc,
sin Petru, Sintilic, Schimbarea la fa, sin ta Maria, Ziua crucii, sin Mediu, de
Mrior, do corastr)1. Numrul lor impresionant i desfurarea lor uneori
extrem de complicat dovedesc piu in secolul al XlX-lca rolul pe care l-au
jucat in economia mitologiei strmoilor i moilor. n aceast ipostaz moii
reprezint reliete i reminiscene de mitologie daco-roinan conservate intr-o
hagiografie popular cu incluziuni cretine.
7. To|)iiuiuiia miticii a Moilor i Haltelor. n cele din urm, la consideraia
sacralitii strmoilor i moilor, care se ntrevede in credinele, datinile i
tradiiile populare ale duco-romnilor i parial la celelalte ramuri ale
pojstrului romn : macedoromnii, meglenoromnii si istroromnii, adugm
citeva consideraii de ordinul onomasticii mitice i toponimiei mitice.
X. A. Constant inescu iu dicionarul su onomastic nu discut despre
onomastica mitic decit indirect, cind menioneaz numele

217
hagiografice (...) aa c um se gsesc in vechile ceasloave sau in sinaxarel
mineelor ce au servit ca izvor direct, in deseursul secolelor, la alegerea unui
nume de botez (prenume) Noi ne gfndim la nume mitograficeT aa cum
acestea se intilnesc in povestirile fantastice de tipul miturilor, legendelor
mitice i basmelor mitice, care au servit in alegerea numelor de familie sau
prenumelor. Numim mitonime acele nume steti oare ndeosebi se gsesc
incluse la ..nume laice, ex. : Baba Novac, Baba bochia, Jiaranga (lup btrin,
cap de hait), Balaur, Basaraha, Brad, Cium, Itrac (Dracul. Draeulea,
Drculesti ete.), Moroi, Pcal, Thial, Pricolici ctc. Printre acestea termenul
de mo deine un loc reprezentativ i> onomastic de: Moeti. Moii.
Moule, Moa, Moe, Moseni, Moanu, Maoi, Mo oaia, Moea, Mocior,
Moescu etc.
n privina toponomasticei mitice, I.-Aurel Candrea a trecut in revist
numele orografice referitoare la mo i bab, att pe teritoriul Romniei, cit i
n sudul Dunrii, la popoarele vecine1*. n capitolul Toponimie mitic
expunem sintetic toate aspectele eseniale ale topono- masticii consacrate
moilor i babelor.

218
A X T i: ii O X I A
HAOSUL
1. Haos. iu*aut. nimicul ubsolut. l'remateria. Stihiile. Stare imaginat
precednd oricare creaie (de la ant*y nainte i gonos, origine, nceput) i

explicaiile acestei stri prin naraiuni mitice .i poetice. n termeni populari,


antegonia este Haosul {hul).
Haosul nu posed nici o explicaie mitologica. Totui mitologia considera
Haosul un cadru mitologic natural, in care apare i diu care se dezvolt
Cosmosul, in care se petrec toate naterile posibile ale oricrei activiti
cosmice.
n esena lui, Haosul nu trebuie confundat eu neantul. Ultimul este o
categorie mitologic care denot lipsa oricrei relaii concrete, a oricrei
substane palpabile, a oricrei stri bipostazinte. n latin, neant semnific,
ceea ce nu exist (nc(e) eus), ceea ce nu are via, ceea ce nu poate fi
conceput ca atare. Iar clac totui ncercm s-i atribuim un coninut logic,
atunci acesta poate fi definit metafizic nimicul absolut.
n calitate de cadru mitologic natural, Haosul corespunde unei realiti
tiinifice de ordin cosmologic. n accepia lui mitologic, Haosul se refer la
massa confusa, la amestecul dezordonat i etern al elementelor universale
din care se ob ine materia prima de construit Cosmosul.
Ca etap premergtoare cosmogonici. Haosul a fost. caracterizat de
majoritatea otnomitologiilor drept o ipostaz bizur-atipic a Apelor
primordiale.
Motivul Apelor primordiale caro configureaz Haosul i rtcesc fr
noim in Haos ine de strvechi tradiii culturale la mai toate popoarele
europene i extraouropene. R menionat in secolul al X-lea i.e.n. in imnurile
vedice indiene din Rig Veda; n crile morilor la egipteni (Haosul e numit
Nun i econceput ca apa originar din care se nasc toate clementele i
fpturile). n mitologia chinez ntreaga via cosmic ncepe din Apele
primordiale. Iar in tradiia iudeo-cretin Dumnezeu plutete In Haas peste
apele nnegurate, cutind un loc unde s creeze lumea, i o creeaz gindindo i pronunindu-i numele.
Deci moticul Apelor primordiale sau haotice c general-uman.
Apele primordiale, in starea lor de disoluic nedifereniat sau de emulsie
haotic, conin in ele toate elementele i forele ordonrii lor exemplare sub
impulsul unor demiurgi care au aprut deasupra lor i au creat apoi
Cosmosul.
n aceast accepiune general-ctnomitologic Apele primordiale preced
crearea Cosmosului, care la rindul lui preced orice form material
21
i spiritual de via. Sint, in ultim analiz, condiia preformativ i
presubstanial a Cosmosului, simbolul germen al cosmogenezei din ele.
Haosul conine deci premateria din care genereaz protomateria cosmic.
Prin creaia Cosmosului o parte din pre- sau protomateria Haosului s-a
transformat n materie propriu-zis sau, in termeni populari, in stihiile hernii.
Aceast pre- sau protomaterie denumit stihiile lumii exist n sine, fr
ca s fie nsufleit, fr via i moarte, fr nceput i sfirit. De aceea
Haosul nu poate fi definit i identificat ca atare prin spaialitate,
temporalitate. cauzalitate i finalitate. Toate aceste atribute aparin materiei
propriu-zise, care a fost preforinat, transfigurat si incorporat prin creaie

in Cosmos. De aceea nainte de creaia Cosmosului, in Haos totul a fost infinit


de indefinit, n forme informe, nestihiat in stihii, neschematizat n arhetipuri
i tipuri.
2. Trei aspecte eseniale ale Haosului. Folclorul mitic romnesc, atiteit
a putut fi conservat pin n pragul secolului al XX-lea, in semnificaiile lui
mito-istoriee, consemneaz laconic trei aspecte eseniale ale Haosului:
1. haosul ca matrice pr (cosmogonic. in care Apele primordiale plutesc
nnegurate asemeni unor nori si penumbre;
2. preexistena seminelor tuturor performerilor ontologice din aceste
Ape primordiale;
3. coexistena eu Haosul i Apele primordiale a unor fpturi
supranaturale, care alctuiesc fora demiurgic a tuturor zidirilor posibile,,
cum le vor releva mitogoniile.
('cea ce nseamn c, i Intr-un caz si in cellalt. Haosul preced material
Cosmosul i, ceea ce este mai important, c magma primogenic a. Haosului
intr in compoziia esenial a ('osmoului.
Primul aspect al Haosului menionat n folclorul mitic, romnesc sun
astfel.) dintru nceput nu era pmint. soare, lun i stele, nici lumin ca
acum, ci ncotro te-ai fi ntors si te-ai fi uitat era numai o- ap tulbure, care
plutea ca un nor. ncolo i ncoace l. Metafora apei pluti- t oare cao
innegurare o gsim !a Sim. FI. Marian 2. De asemeni revine la Elena XiculiVoronca 3 i la Gh. C iau sa nu 4. Ultimul susine: (...) intii i-ntii, cind nu ora
pmintul fcut, ora numai stei de ap i tiu se vedea pmint nicieri, doar
numai ap i ap i ncolo nimic.
Din aceste consemnri folclorice reiese c Apele primordiale erau asociate
cu negurile menionate numai ca ntuneric nemsurat: Dintru-n- tii si ntii
era numai ap i ntuneric.
Alte consemnri de folclor mitic adaog c in Haos existau, pe ling Apele
primordiale i ntunericul nemsurat, i seminele pmfntului (uneori ascunse
in ape, alteori plutind in spuma apelor).
Apele primordiale, pmintul i 'ntunericul acoper o parte incert a
Haosului. Miturile astfel concepute ar putea exprima, in limbajul alegoric,
metaforic i simbolic al logicii mitului, nori do galaxii descoperii in prezent
de astronomia tiinific.
3. Cosmosul, n inclii/.iuii iu Haos. O dat cu creaia Cosmosului (la
caro ne vom referi indat) Haosul nu dispare. Cosmosul sau Lumea zidit se
meninea o incluziune sau cnclavaiune permanent in Haos.
Folclorul romnesc consemneaz tot la modul alegoric, metaforic .i
simbolic aceast idee mitologic. Pmintul a fast in rmas dc la nceputul
oon
lumii nconjurat de Apele primordiale ale Haosului, el se afla deci la ncsfr- it
n suspensie n aceste ape : Pmintul e nonjurat de ap, .i deasupra
noastr fi sub noit e tot apiV\
Apele primordiale, pmintul i tenebrele sint deci primele elemente antei cxtracosmice care intr in compoziia cosmosului i se menin ca atare, in
toate etapele istorice ale cosmogonici.

Mitul Haosului, o propoziie npofnulic. Mitul Haosului, al tenebrelor, al


pmintului i Apelor primordiale ca prematerioi apoi proto- materie cu care
se va cldi Cosmosul este formulat de logica mitului ea o propoziie
apofantic.
Din analiza compoziiei elementelor ideoplasticc ale mitului reiese c
apele nnegurate, pmintul i ntunericul consemneaz stri atipice ale
materiei cxtracosmice, care vor intra mai apoi n compoziia arlictipic a
Cosmosului.
5. Fpturile ce tninseed Haosul. Cu Haosul coexist in accep iunea
antegonic dou fpturi extracosmice. Dotate cu puteri creatoare, aceste
fpturi transced Hncxul prin natura lor deosebit, cum vor transcede i
propria lor creaie. Cosmosul. Ele introduc prima ordine in Haas, care se
reflect in etnomiturilc tuturor popoarelor lumii.

In Haos, nceputul Cosmosului.


MIHX.OMILI;
ntre milogonii (sau genezele mitice) si genezei: tiinifice exista o dublu
deosebire : una de natur i esen ontologic si alta de grad i valoare
gnoseologic. Mitogoniile ea povestiri subiective ale imaginaiei creatoare in
permanentul prooes de intuiie si explicaie realista fantasticii a lumii i vieii
se deosebesc de genezele ea explicaii tiinifice ale unui iudelung proces
decunoaterc obiectivii a nniversului real, aa cura acesta se dezvluie
treptat cercetrilor realist-tiinifice ale oamenilor de tiin.
n esena lor mitogoniile se iuficaz ca sinteze axiologice ale unei
gnoseologii pariale, posibile, neretusabile, de ordin stadial-ctnocultural, de
sinteze ideatice i viziuni fantastice alo cunoaterii arhaice; iar genezele
tiinifice privitoare la unele aspecte alo naturii se nfieaz ea sinteze
gnoseologice parial-obicetive, ele ordin stadial-tiinific, care exprim o
cunoatere progresiv, retuabil i integrabil in contextul sistemului de
cunotine contemporane.
Fiecare mitogonie a anticipat i explicat, la vremea ei, conform unei
necesiti subiective (proprii concepiei i viziunii etnomitologice), o genez
prr- sau supranatural (a cosmosului, a omului, a comunitii etnice etc.), n
evoluia ei fireasc i integrat in mitologia gcneral-uman. ntregu 1 sislem
de milogonii elaborate de mitologiile el w>-ist orice uneori anticipeaz,
alteori rcduplic sistemul de geneze naturale (care satisfac cerinele celei
mai riguroase investigaii tiinifice moderne). Aceasta pentru c mitogoniile

au reprezentat nc din preistorie o parte din surnmtunul cunotinelor i


explicaiilor plauzibile incepuurilor cunoaterii umane i pentru c din
sistematizrile si clasificrile lor realist-fantastice s-au desprins treptat
formele unei logicili mitice, care a marcat primele licriri de logici late
formal.
Aa se explic cura genezele mitice corespund pe planul axiologiei
gnoseologice ntrebrilor incitaii-metafizice care au ingindurat viaa i
exaltat psihismul arheilor : ce este lumea i care sint stihiile ei? (cosmogonia)
; cine sint ziditorii lumii? (teogonia); cura a aprut omul? (autro- pogonia);
cind i de ce s-au difereniat popoarele lumii? (etnogonia); care este rostul
sexualitii? (erotogonia); n ce relaii se afl ordinea i legitate fireasc a
naturii fa dc ordinea i legitatea spiritului uman? (tiomogonia) etc.
Goniile mitice integrate intr-o mitologie etnic au alctuit primele
rspunsuri s iste mice care s-au dat stadiului iniial de cunoatere istoric a
vieii pe pmint; in fapt, prunele cunotine, ins nu ultimele, pentru e seria
rspunsurilor continu s se dea in istoria filozofiei i a culturilor. Mitologii i
istoricii mitologiilor cunsider mitogoniile drept primele trepte ah oricrei
filozofii etnice, al cror coninut se mbogete mereu prin
creaia permanent a miturilor i autoreglarea sistemie a mitologiilor.
Rspunsurile miturilor la ntrebrile puse de via nu au fost seci, abstracte,
lipsite do aderen afectiv, ei plastice, concrete, simpatetice, ncadrate ntro sintez etiologic global, ntr-o oper sincretic (totodat oral, muzical,
pantomimic, coregrafic i gestic), care red coninutul de date i
elemente privitoare Ia viaa material i spiritual a omului.
Explicaia mitogoniilor este eminamente realist-fantastic, deoarece pe
de-o parte i intenteaz obiectul (realitatea subiectiv-fantastic) i, pc de
alt parte, o interpreteaz la modul obieciir. Prin interpretarea obiectiv a
unei surse subiective, mitologia i creeaz astfel obiectul propriei ei
cunoateri. Realitatea subiectiv dependent de imaginaie devine forma cea
mai accesibil a cunoaterii imediate. De aceea realitatea mitic a fost
considerat cnd ,,produs, nu reprodus, cind cert veridic, nu prezumtiv
fals ; dependent de actualitatea cunoaterii subiective, nu independent
de aceasta; instrumentat de imaginaie, nu de tehnici metodologice; dessau re-stabilind mecanismele i legile relative ale funcionrii ei imediate.
mprim mitogoniile n principale i secundare. Considerm principale
sau arhemitogonii pe acelea care fundamenteaz miturile arhetipale, pentru
a explica la modul sistematic complexele de activiti mitice legate de
temele eseniale alo ctnomitologiilor. Astfel concepute, mitogoniile principale
alctuiesc substana oricrei mitologii, scheletul primogcnic al gindirii mitice,
structura germinativ a oricrei logici a mitului. n constelaia mitogoniilor
principale intr teogonia, cosmogonia, aniropogonia, erotogonia, etnogonia i
nomogonia. Considerm mitogouii secundare pe cele derivate sau
implicaiile gnoseologice ale primelor in procesul complex ale explicrii lumii
i vieii. n constelaia mitogoniilor secundare includem filogonia i zoogonia
(derivate sau implicate ale cosmogonici), teknogonia sau creaia
instrumentelor, obiectelor i articolelor (ca derivat i implicat a teogoniei i

cosmogonici) etc.
n expunerea noastr vom insista cu precdere asupra mitogoniilor
principale, lsind pe planul al doilea mitogoniile secundare, care de altfel se
deduc din primele. Expunerea in capitole separate, a fiecrei mitogouii nu
nseamn c le rupem ideativ din contextul lor general etnomitologic, numai
c le prezentm analitic, n ordinea derivrii lor comprehensiv-onto- logice i
a explicrii lor discursiv-gnoseologice.
Precizm c unele mitogouii secundare detaliaz aspecte de adstrat i
strat etnomitologic, ceea c.e poate nsemna i faptul c mitogoniile secundare se suprapun i uneori ngroa corpul mitologiilor principale cind cu
mituri parazitare, cnd cu mituri irelevante. Aa sc face c in unele cazuri ele
mai mult ncurc dccit explicit ea z aspectele la care se refer. Pentru istoria
mitologiei romne ele totui relev laturi puin cunoscute ale influenelor,
contaminrilor i calchierilor mitice.
I. TKOGOMA
I. AutojjenoraroH precosmic. Frutrocruia. Tcolonia marcheaz
iuceputul $i culminaia oricrei mitologii. Divinitile gemelare irump din
Haos naintea crea iei Cosmosului. Divinitile gemelare care tuteleaz
teogonia se autogenercaz deasupra Apelor primordiale. Autogcnerarea lor
corespunde la ceea ce in tiina modern se numete au togo ni e. Prin
autogonie se inelego crearea fpturilor vii din materia non-vie sau generaia
spontanee din substane anorganice, ca i din substane semiorganieo
(plasmogonia).
Odat antogencrate. divinitile gemelare genereaz hi ritmul lor din
Apele primordiale stihiile ntregului Cosmos, dup capacitatea lor de
inveniune creatoare.
Asa cum am constatat in capitolul despre antegonie cind ne-am referit la
Haos, drept cadru natural mitic in care se creeaz Cosmosul, folclorul mitic
romnesc consemneaz prezena activ a dou fpturi ante- i non-cosmice,
cu puteri demiurgice, care ii caut loc* pentru creaie peste apele
nnegurate. Aceste dou fpturi coexistente Haosului i Apelor primordiale
sint totodat transcendente acestora. Calificate simplu de creatorul popular
de mituri, cu dou nume aparte : Frtatul si Xefrtatul, generosul i
invidiosul, luminatul i ntunecatul, curatul i necuratul, vor s nsemne
primul stadiu al unei fratrocrafii divine, caro se va transforma cu timpul intr-o
fratrocraie antagonic, a Fratelui i Nefratetui. Prin Frtatul sau Fratele
trebuie s se neleag caracterul celui care ii iubete semenul: prin
Nefrtat sau Nefrate, caracterul pizma si opozant al celui pecaregindurilei
faptele il fac opus semenului lui.
n transpoziia medieval a folclorului mitic cretin, aceste dou fpturi
divine gemelare devin Dumnezeu si Antidumnezeu. Denumirea de Satana,
care s-a dat lui Antidumnezeu, nu corespunde substratului arhaic al
mitologici romne pentru c Satana este numele unei fpturi divine inegale
i subordonate lui Dumnezeu.
Denominatorilor pereche, Frtatul i XefrtntuJ, lipsii de iconografie
mitic, li s-au atribuit origini si semnificaii cc au putut stirni controverse

mitologice. n abordarea semantic a termenilor, B. P. Hasdou menioneaz


c firtat i surat nu sint arhaisme romane la romni pentru c atit. lexical
cit i semantic au fost calchiate de romni de la slavii din sud, recte de hi
bulgari i sirbi . Teza lui B. P. Hasdeu a fost preluat parial dcSextil Pucariu
i prezentat sintetic 2, susinind c exist dou semnificaii pentru
dcnominatonil Frtat: l i frate de cruce i 2) prieten. sof, tovar, aliat, ortac.
Scxtil Pucariu adaug c termenul de Frtat se datorete comunitii
romno-slave i c sub raport semantic desemneaz obiceiul nfririi cc
pare a fi luat de la slavii de sud. La aceste concluzii
221
l duc formaia cuvntuliii, care o un derivat din frate, cu sufixul at do origine
slava3.
Petru Caraman, revziiul integral teza lui B. P. Hasdeu reluaii lexicografic
de Scxtil Pucariu, susiuoc (...) contrairemcut la tliese de Hasdeu (...) Ies
termen foikloriqucs roumains du tvpe archaquc de la fraternisation rituelle,
frtat et surat qui ont donneau roumain une riche familie d^rivds ,
sont des formations purement roma nes, appar- tenant au latin populaire,
noimmhncnt au latin dialectal de Dacie et Stant des crtfations dans le plus
authcntiquc asprit de la langue latine 4. Iu ceea ce privete fraternizarea
ritual, tot Petru Caraman completeaz ideea c terminologia este pur latin,
si denumete un obicei autohton ce trebuie cutat in substratul iliro-trac. i
precizeaz c pas un seul terme slave ou dunoautrc langue nest impliqud
dans la terminologie folklorique roumine de la fraternisation (p. 221).
Terminologia Latin exprim deci caracterul autohton daco-roman al
coninutului lexic de frtat5.
i ceea ce este mai important, Petru Caraman constat aceeai situaie
lexicografic i semantic i la celelalte dou ramuri ale poporului romn : la
macedoromni i la meglenoromni. La aromni cuvintul frtat prezint
apte variante, dup Taclic Papahagi, iar la meglenoromni de asemeni
apte variante, dup Th. Capidan 7 i P. Papahagi8. n aceste condiii sc poate
presupune c i la ce-a mai redus ramur a poporului romn, la istroromni,
piu n secolul al VlII-lca e posibil s se fi meninut termenul Frtat in forme
hipocoristice, structuri sintagmatice care s fi disprut aproape o dat cu
dialectul.
Ceea cc nseamn c n toate dialectele poporului romn termenul Frtat
se intilneste in form latin, aplicat la obiceiul fraternizrii rituale autohtone.
Din aceste constatri sc impune o prim concluzie : termenul Frtat cu
semnificaia lui de fraternitate ine de substratul dac i c o traducero in latina
provincial din Dacia a termenului autohton care semnific frate. Nu
cunoatem pin in prezent care este echivalentul dac al termeuului frate, dar
s-ar putea, dup ipoteza cuvintelor pr el aii ne in limba romn, enunat de
T. I. Russu, ca termenul frtat s fie un cuvint prelatin * i de tip indoeuropcan, probabil, brather, dup Gh. Ivnescu.
A doua concluzie care se impune cu necesitato este aceea c fraternizarea ritual n ipostaz dac prezint unele aspecte distincte fa de
fraternizarea ritual cretin, care deriv diu prima i care este adesea

interpretat ca o anticipaie precretin a daci.


Dubletul onomastic divin fr reprezentri iconografice Frtat- Nefrtat ne
amintete pe plan mitologic autohton grupul sacru de tipul fralilor gemelari
caro in sud-estul Europei, nainte de i la nceputul erei noastre sc bucurau
de un cult general in Dacia.
Denominntorii pereche. Ipoteze etnomitolojice. iu contextul culturilor
mileniului intii i.e.n. convieuiesc in sud-estul Europei popoare cu mitologii
similare, care uneori acioneaz independent, alteori interdependent.
Prezena acestui cult general alctuiete o dominant a istoriei mitice i
rituale a sud-estului continentului nostru. Dintre aceste mitologii similare ne
referim La cele care au promovat in contextul lor ca denomina- tori o pereche
sacr de tipul frailor gemelari, cu un rol mai mult sau mai pu in important in
cultul Cabirilor, al IJioscurilor i Cavalerilor danubieni.
3. Tipul frafilnr flemelari: Clrii, Piosiurii, Cavalerii danubieni.
Cc setie despre divinitile gemelare numite Cabiri? Despre Cabiri s-au
225
Scut referiri in discuiile despre sincretismul cultelor antice din sud-68tul
Europei. Teohari A aton eseu a redactat un studiu arheologic si mitologic'
despre Cub ir i10.
Pornind de la analiza a 23 piese arheologice (sigilc, geme, iconie,
statuete de calcar obinuit, mar numi, bronz, plninb) gsite ndeosebi in
Dacia anteroman i conservate in muzee (din Romnia, Bulgaria, Iugoslavia
cte.), constat c in aceste monumente mitoplastioe do arheologie
figureaz trei riirinitfi. din care dou ucid pe a treia. Cabirii, cci despre ei
este vorba, au tin cult criptic i reprezentrile lor au fost create, amplificate
si difuzate in imperiu de ctre legiunile romane din Dacia. Dup Teohari
Antonescu, Cabirii aparin poporului daeo-roman, Iei att o origino frigotraeicil. n ceea ce privete pe frigieni, crede c provin din Tracia, in care au
transplantat unele rituri orgiastice locale. Din xud-estul Europei, cultul
Cabirilor s-a rspindit pc diferite ci in Grecia, Italia, Germania, Irlanda.
n sprijinul autohtonitii sud-est europene a cultului Cabirilor in Dacia,
Teohari Antonescu a invocat patru categorii de argumente: 1) analogia
Cabirilar cu coribanii, curaii dactylii i telchinii; 2) au la baza lor mrturia
cultural a monumentelor rmase de la traci; 3) asemnrile (...) cu cultul
divinitilor traco; si 4) referinele unor scriitori antici.
Zeii Cabiri, in apogeul lor cultural, semnificau, dup Teohari Anto- nescu,
trei categorii de focuri sacre: focul ceresc sau cosmic, focul

Anloncscu.
chtonic sau teluric i focul marin sau acratic. adorate separat sau in triad
dup localitile unde a ptruns si s-a dezvoltat cultul ea birje.
Iniial, ei au simbolizat, ca .i zeii gcmelari vechi indieni Asririi din Vedele,
manifestrile cereti. Apoi au cvolnnt i s-au transformat mai
226
tirziu n livinitAi telurice legate de Zeia-mum i in cele din urina au ajuns
la apoteoza simbolismului lor ca diviniti ale misterelor din insula Samot
hrace.
Sub dominaie roman, iniierile in cultul Cabirilor au devenit secrete,
ezoterice. Misterele Cabirilor au cptat tot. mai mult caracterul do dram
ritual-sacr, de spectacol thanotologic in care se insecunu moartea i
nvierea zeului ucis. Misterele cabirice alturi de alte mistere antice si au
partea lor de contribu ie in elaborarea misterelor cretine. n aceast
perioad cultul Cabirilor s-a simretizat, prin contaminri i incluziuni do
practici si rituri analoagc sau similare, devenind tot mai complexate i
plurifuneionalo.
Mitul cabiric dei se refer in cele din urm la existena a trei frai divini,
dintre care cel mai tinftr este totdeauna ucis de ceilali doi, relev un dualism
gcmclar al frailor ucigai. Corpul neiasufleit renvie in anumite condiii
rituale. n coninutul lui mitul transpare din figurile i simbolurile folosite in
plastica iconografic descoperit ndeosebi pe teritoriul Daciei anteromane.
Teohari Antonescu subliniaz mereu caracterul uranian al Cabirilor din
sudul Istrului, in paralel cu caracterul chtonian din nordul Istrului. Dogma
cabirismului invoc obinerea nemuririi sufletului i preinnoirea ntregii naturi
prin sacrificiu. Plastica descoperit referitoare la Cabiri scoate in eviden
pe de-o parte modul mitoplaslic i pe de alt parte modul ideogramatie al
acestui sacrificiu. In coninutul ei, salvarea prin sacrificiu, afirm Teohari
Antonescu, semnifica : numii cine ajunge la jertfirea de sine se mintuiete.
Aceast interpretare soteriologic a cabirismului reprezint numai unul
din aspectele mitogonici sud-est-europene. ns pentru romni reprezentrile
ideoplastiee ale Cabirilor (alegorii, metafore, simboluri) mai exprim i alte

aspecte teogonice, care po msura creterii sincretismului cultului trec pe


planul al doilea al cosmogoniei i antropogoniei. Din iconografia scenelor
sacre ale zeilor Cabiri constatm c ci joac paralel si un rol cosmogonic. Duc
o lupt fratern pentru a apra fratrocraia lor di cin mpotriva unei fpturi
care ar putea simboliza si un gigant care lc-a uzurpat privilegiile. Fratrocraia
zeilor gomelori lupt cu giganii (gigantomahia). Zeii gem clari sint protejai
de soare i lun, de luceferii de diminea i sear, de oamenii i fpturile
pmintului, adic de ntregul Coxmos. n acest caz, figurarea Cabirilor in
registrul central (din cele trei registre obinuite ale monumentelor
menionate), in jurul crora graviteaz bolta cereasc, a-strelc principale i
toate fpturile terestre, reprezint o transfigurare sincretic a modelului
iconic care a nlocuit anieo- nismul strvechi al Purtatului i Nefrtatului ca
zei gemelori, creatori ai Cosmosului i apoi protagonitii tcocraiei primare.
n clementele ei mitologice, tema sacrificiului Cabirilor ar putea s
precead sau s inspire tema saorificului ciobanului din Mioria, in care, din
trei frai, doi il condamn la moarte pe al treilea pentru un motiv aproximativ
similar.
Mai apropiat de era noastr, ins neidentificat precis, a fost sub raport
mitologic cultul Dioscurilor sau al Tindarizilor. Diviniti gemclare dc
strveche provenien indo-european in sud-estul Europei, preluate
deromani, Dioscurii (Castor iPollux) s-au bucurat dcuncult greco-roman i iu
cetile Pontului Euxin. Frai uterini nscui de Leda, soia lui Tyndarcus (care
s-a mpreunat in aceeai noapte cu Zeus i cu soul ei), posedau caliti fizico
motenite dc la cei doi tai: Pollux, calitatea nemu227
ririi de la Zeus, iar Castor pc aceea de muritor de la Tyndareus. Mitul lor i
nfieaz participind la lupte i expediii miraculoase, ns Intmplarea face
ca s moar Castor in lupt, iar Pollux s cad numai rnit. Fiind
1

Chulcedan
3

Le nis La tuli

Cultul Cnbirilnr In Dacia, dup Tcoharl Antoncscu.


ins de origine divin, este rpit de Zeus, metamorfozat intr-o volbur i
urcat in cer. I.a rugminile lui Pollux, devenit nemuritor, Zeus ngduie ca i
Castor s mpart in cer nemurirea lui Pollux. n cele din urm
228
Zeus transformi! pe cei doi fra i gemolari in atri, care alctuiesc constela ia
numit Gemenii.
Dioscurii sint nfiai iconografic ca doi tineri voinici, in poziii afrontate,
purtind pe umeri nebride.
n Romnia arheologii au descoperit citeva reliete iconografice despre
Dioscuri: o stel la Callatis (conservat in Muzeul de Istorie din Bucureti), un
grup statuar la Tomis (Muzeul de Arheologie din Constana)11 etc. Radu
Florescu susine c exist o relaie sincrctistic ntre Dioscuri i Cavalerii
dauubienila.
n ceea ce privete aspectul autohton al grupului divin de tipul frailor
gcmclari, o atenie deosebit trebuie acordat i Cavalerilor danu- bieni, din

perspectiva substratului mitologiei romne.


Ce reprezint Cavalerii dauubieni sau mai core<t spus Clreii
danubieni pentru substratul mitologiei dace i, in consecin, pentru divinitile gemelare participante la tcogonia autohton ?
I)up D. Tudor si ali arheologi, Clreii dauubieni au fast semidtvini- tfi
gemelare de ordin funerar, ceau ndeplinit in mitologia dac i apoi dacoromn un rol apotropaic. Radu Florescu, acordind o atenie deosebit
iconografiei plastice a Clreilor danubieni, adaugc, in ansamblul lor,
Clreii danubieni gcmclari de obicei sint reprezentai in cadrul unor
compoziii mult mai complexe decit Clreii danubieni singulari; [compoziii]
organizate pe mai multe registre, pline de clemente de iconografie i
simbolistic cu caracter evident sincretic. Formele dezvoltate ale acestor
compoziii comport cel puin trei registre. n cel superior, intre efigiile
.Soarelui i Lunii, nsoite de dou stele, este reprezentat carul solar in care
apare Helios, ncununat cu nimb de raze. n registrul median, mai important,
cei doi clrei afrontai, uneori imberbi, alteori brboi, sau unul cu barb i
altul fr. cu mantaua in vint, calc in picioarele calului un duman doborit,
gol 13. n alte variante cei doi clrei se deosebesc intre ei prin faptul c, in
timp Ce unul zdrobete dumanul, altul calc in picioarele calului un arpe
sau este nsoit de acesta. ntre cei doi clrei, o divinitate feminin, care
uneori ine caii dc friu sau le ofer de mincaro <1 in poala vemSntului ci
ca Epona , are dc obicei in fa o trapez pe care este etalat cina mistic
u
.
n sfirit, in registrul inferior apar aceleai clemente ca i in cazul
reprezentrilor clreului itingular. n ansamblu, iconografia aceasta relativ
complex i bogat se dovedete dificil dc interpretat datorit faptului c
monumentele, totdeauna anepigrafe, dau prea puine indicaii, iar mitologia
clreului este practic necunoscut. Este chiar posibil ca intre Clreul trac
i Cavalerii danubieni s existe legturi certe, iar varianta clreului singular
s*ar putea s fie numai o ipostaz a Clreului trac w.
. Conlucrarea si cnnlntcurarra zoilor jeraelari. Din cele relatate reiese
c eii gcmelari la care ne referim dein o ndelungat tradiie cultural in
Dacia anteroman. n structura lor genuin ei reflect o strveche i dubl
ipostaz divin : 1) una in care ambele diviniti conlucreaz in deplin acord
fratern, ca doi frai buni, i 2) alta n earesimulind conlucrarea se
contracareaz reciproc, ca doi frai ri, datorit temperamentelor lor opuse i
incapacitii lor dc a se nelege reciproc pentru a crea ceva durabil din
iniiativ comun i in chip fratern. n prima ipostaz se remarc un dualism
mitologic de tip demiurgic i o unitate indisolubil i armonic, aviiul drept
rezultat perfeciunea complementar in creaia lor; trsturi temperamentale
i de caracter care scot in eviden o teo229
gonit'fr teomahi. Ovidiu Papadima relev In transpoziia miticii cretini a
NefArtatului in Diavol rolul de fiecaro clipii acordat Diavolului, in creaie, ca
si in rinduirea de azi a firii" ,a. n a doua ipostaz se remarc un dualism
antagonic ntre fraii demuirgi, o discordie si ostentaie care se manifest

constant in imperfeciunea creaiei lor; trsturi temperamentale i de


caracter care scot in eviden o teogonie axat pe teomahie fratricida,
numit uneori eronat i gigantomahic, situaie mitic care depete
tcogonia.
n folclorul mitic romnesc au strbtut sub forma de imagini subiacente
pin in zilele noastre cei doi demiurgi cxtracosmici, Frtatul i Nefrtatul,
nfiai ca doi zei gemelari ce se gsesc in relaii teogonicc, conlucrind de
voie de nevoie in procesul creaiei. Aceasta este ipostaza restructurat de
cretinismul primitiv a dualismului antagonic dintre Frtat i dublul sau f/rre^o-ul su, Nefrtatul.
Se pare ins c n ipostaza dac aceste dou diviniti gemelare, Frtaii,
au conlucrat armonic i au atins perfeciunea in creaia lor. Oe no
ndreptete s emitem aceast ipotez? n primul riiul cltova paralelisme
mitologice in sud-estul Europei, care scot in eviden prezena mai multor
diviniti gemelare de tiptil Frtailor, ce au conlucrat armonic ntre ele
(Cabirii, Dioscurii, Clreii danubieni). n al doilea rind, transpoziia din
planul mitologiei preistorice dace in planul mitologiei istorice daco-romane i
apoi al mitologiei romne si transsimbolizarca fraternitii divine in
fratrocraie instituionalizat intre cpeteniile religioase i cele civile ale
statului dac: regalitatea asociat la domnie intre frai de stnge i marii
sacerdoi. Fraternitatea divin a transmis fralrocra- fiei instituionale dace
principiile i structura teocrafiei mitice autohtone.
Zeii frtai ca zei gemelari au fost asimilai dc reforma mitologiei dace
incepind cu regii anteriori lui Burebista, i continuind cu ceilali regi daci,
dup Burebista, pn inclusiv la Decebal. n aceast perspectiv se parc c la
baza acestei reforme a dominat dualismul mitic : Gebeleizis Zalmoxis,
transpus pe plan instituional de stat in dualismul regalitii i al
sacerdoiului, al regelui taraboilor i marelui preot.
Dup cucerirea statului dac al lui Decebal de mpratul Traian i
transformarea Daciei in provincie roman, majoritatea zeilor instituionalizai ai Daciei au fost asimilai tacit de mitologia compozit roman din
Dacia, iar zeii gemelari care dinuiau inc in popor au fost asimilai de
cretinismul primar din Dacoromania n spiritul dualismului antagonic iudeocretin dintre Dumnezeu i Satana (Diavolul). Aa sc face c in folclorul mitic
romn, cu substrat arhaic sc spune c Dumnezeu i cu Diicolul, adic Frtatul
i Nefrtatul, sc plimbau peste apele nnegurate i apoi c ci au creat
lumea.
n aceste condiii mitologia dualist a zeilor frtai care conlucrau armonic
iutre ei a fast substituit cu o mitologic dualist antagonic a zeilor gemelari
adveri care se duinueau intre ei din cauza incapacitii lor complementare
in procesul creaiei Cosmosului. Cind Dumnezeu avea iniiativa, Diavolul o
realiza imperfect. Cind Diavolul avea iniiativa, Dumnezeu o perfecta. Dup
fiecare creiic, Dumnezeu vedea c ceea ce a creat el cu ajutorul Diavolului e
m ii bine realizat.
5. Cretinismul primitiv i dualismul nni jouie. Zeii frtai de origine
dac. cei e uv cjnlucrui ar n mic intre ei, snt scindai, sub influena cretin,

in zei nofrtai : Frtatul i Nefrtatul. ntre zeii nofrtai in cretinism se


desfoar o lupt teocratic pentru prioritate, intre prin
230
cipiul binelui i al rului, al opoziiei dintre ent itile ontologice de facturi
uranici i ehtonic, dintre instaurarea, ordinii complete inerente togor
nfcrii i ordinii pariale aparente a demonolqgisrii. O lupt dialectic de
tipul unei teoimhii surde, indefinite i nelimitate v timp i spaiu cu opinteli,
greeli, ncercri nereuite, corectri reciproce intre parteneri. A se consulta
variantele legendelor mitice sau ale miturilor despre colaborri la zidirea
lumii, dintre Frtat i Kefrtat, in interpretare cretin, dintre Dumnezeu i
Diavol, precum i ajutoarele acordate Frtatului de unii acolii divini ai
acestuia. Din aceste materiale mitologice reiese incapacitatea creatoare atit
a Frtatului. cit i a Ncfrtatului. Entitilo teogouice sufer astfel o s.-in dare,
iu favorabile i defavorabile divinitilor gemelare i implicit creaiei.
Frtatul se relev in folclorul mitic romanesc trnnssimbolizat do cretinism
ca un demiurg al sacrului, iar Nefrtatul ea un demiurg al profanului. Ce
sacralizeaz unul din Frtai profanizeaz cellalt, i invers. Katofilia
Frtatului este secundat in materialul mitic romnesc de <tski- inofolna
Ncfrtatului.
n aceste condiii teogonia Frtatului i Ncfrtatului antreneaz inevitabil
prezena altor diviniti i seraidiviniti auxiliare,croi i eroiarzi mitici cu rol
de acolii divini.
6. Do la dualismul arhaic Iacei complementar i dialectic. Dualismul
arhaic este o concepie bazat pe doz principii, dou idei dominante care
alctuiesc o opoziie originar i ireductibil in psihologia popular, in
moral, in metafizic, in mitologie si n religie. Termenul ncrcat do sens de
Thomas Hvde, un istorieian al religiei17, a fost folosit pentru enunarea
eoeternitfii principiilor care exprim esena zoroastrismului: binele si rul,
ceea ce nseamn c dualismul introduce o deosebire tranant intre
clementele ce alctuiesc ansamblul ireductibil prin substana i legile lui.
n psihologia primitiv i mai apoi popular, ea i in religiozitatea
corespunztoare, in spe in mitologie i religie, dualismul a constituit
bipolaritatea oricrei cugetri mitice referitoare la via-moartc, lumin-ntuneric, bun-ru, plcut-neplcut, sntate-boal, adevr-ininciun, spiritmaterie.
utr-un articol consacrat dualismului, J. Goctz 18 precizeaz: dualismul
pune la obria lumii lupta nempcat dintre un principiu al binelui i un
principiu al rului, care exist prin clc insele. Ca urmare, ntreaga existen
se scindeaz i se subordoneaz unuia .sau celuilalt dintre cele dou
principii. Aceasta pentru c, in germene sau in substana lui, dualismul este
o ideaic, o optic, o unitate dc msur mitologic a concepiei despre via
i lume.
n dou lucrri, C.I. Gulian 10 ridic problema dualismului n cultura
primitiv. Distinge dou tipuri dc dualism : un dualism complementar, caro
leag opoziiile (...) i un dualism dialectic. care sesizeaz structura
contradictorie a fenomenelor. n gindirea primitiv se ntilnesc ambele tipuri.

Dualismul dialectic sc manifest cu precdere in viziunea lucid despre


relaiile umane, despre condiia uman, despre via in general, n gindirea
primitiv se constat rudimentele unei viziuni axiologice dialectice in care
valoarea se ntreptrunde cu non-valoarea" 20.
.Se pune ntrebarea dac dualismul de tip antitetic, nu complementar
este un simptom al unei anumite trepte evolutive sau este o trstur
231
doiniaantu a spiritul ai uman ? Logicienii consideri dicotomia o inc- todii
perfect logici c*re divide conceptele prin reducerea la absurd la doui
situaii contrastante, capabile s-i anuleze semnificaiile rec iproce iu
procesai gindirii normale.
Raportul dintre termenii (IHolismului corespund dialectic intre ci, pentru
c fiecare este reversul celuilalt. Forma cea mai redus do dualism este cel
psihologic, iar cea mai evoluat este cel logic. Dup Andr6 Goblot2I, e vorba
de o opoziie radical care se remarc in toate compartimentele gindirii
logice : dualismul ptiho-logic exprim raiunea i experiena, idealul i
ravlul, posibilul i fiinarea, dreptul i fapta, spiritul i materia 22 si dualismul
logic, opoziia radical iu clasificarea tiinelor (tiinele de observaie i
tiinele de raionament). ntllnim dualismul, dup I. P. Culianu, in
raionalismul lui Dcscartes, la Darwin, in existenialism, biologie i chiar n
genetic.
Antidialectic este numai monismul, care reduce concepia dualist a
elementelor, substanelor i legilor lumii la unul din termenii duali, fie : la
materie (monism materialist), fie la spirit (monism spiritualist). Conform
monismului, multiplicitatea fenomenelor i lumii este aparent i superficial
sensibil i reflect discontinuitatea i imprevizibilitatea. Monismul
spiritualist st la baza religiilor monoteiste, iar monismul materialist, la baza
religiei pozitiviste, in genul acelei enunate de Auguste Oomte. Dar aspectul
acesta al discuiei depete obiectivul investigaiei noastre mitologice.
Din aceast succint punere in tem reiese intii c dualismul teo- goniei
romne i are rdcinile adine nfipte intr-o concepie strveche generaluman, caro s-a impus ca atare i pe meleagurile Dacici preistorice i nu a
trebuit s fie importat de la alte popoare vecine sau adus de pe alte
continente.
Curentele de cultur i civilizaie se influeneaz reciproc prin difuziune,
contaminri fi calchieri, care ntresc sau slbesc unele aspecte ale dualismului indigen la popoarele intrate in impact istoric cu alte popoare cu
concepii similare sau opuse.
7. Parsism. maniheism pmlici misin. I><>;ji>milism. Istoricii, roferindu-sc la dualismul religios, au ilustrat forma lui ideal prin : 1) parsism sau
mizdtism, religia lui Ahura Mizda (Orrauz sau Domnul Alb), creat de
Zarathustra. Mazdeismnl a preconizat teomahia ntre cele dou principii
antagonice sau dou puteri divine : Ormuz ca putere bun, luminoas i
adevrat i Ahriraan ei patere rea, ntunecoas i mincinoas; 2) prin m
niheism, religie creat iu ambiana cretinismului de reformatorul religios
Mani, care i-a propus s realizeze o sintez ntre tnazdeism, cretinism i

budism. La rindul lui maniheismul preconizeaz de asemenea teomahia intre


Domnul luminii i Domnul ntunericului, care i-a invadat reedina pentru a-i
fura elementele si nsemnele puterii; 3) prin paulicia- nism, o sect cretin
care apare in Armenia i Siria n secolul IX i care capt numele de la Sfintul
Paul i 1) prin bogomilism, un ecou intr- ziai al maniheismului i
paulicianismului, care apare n Bulgaria ca o erezie cretin in secolul al Xllca, datorit clugrului Ercmia Bogomil. Acesta se extinde intii in sud-estul
Europei. Bogorailismul, dup datele nfiate n Predica presviterului Coama
21
, a fost o sect dualist care a combtut organizare i material a bisericii
cretine i a contestat importana clerului, a liturghiei, semnului crucii,
proorocirea, divinitatea lui Isus, a Fecioarei Maria i a sfinilor. n aceast
sect cu ample i profunde implicaii dog939
mutice pentru cretinism in general tmine central ideea dualismului
cretin: fraternitatea dintre Dumnezeu i Diavol.
Bogomilismul se. rspn dete din Bulgaria peste rile romne in estul i
vestul Europei, fal * exercite o influen global fi profund, aa cum i-au
acordat-o unii exegei.
Problema inrfuririi bogomilionului in lumea romneasc este important.
[I. D. tefnescu susine c] este necesar s cunoatem datele ei eseniale,
pentru a fi ferii de interpretri greite i mai ales dc atribuii de acelai gen.
La obirie aflm cugetarea, scrierile i activitatea lui Mani, in Asia. Acesta a
luat din mazdeism ideea antagonismului dintre bine i ru i aceea a
coexistenei mpriei luminii si ntunericului. Sever din Antiohia ne spune
e Mani asemuia binele i rul cu doi copaci, arborele vieii i arborele morii.
Lumea, dup socoteala lui, se sprijinea in spaiu pe umerii a dou genii,
Splendms, care inea cerurile dc lumin, i Owo- pborul, care susinea
pmntul. Din teologia clialdeean i dc la gnosticii cretini Mani a luat ideea
triadei, a crainicului ceresc i teoria, mult apropiat dc cea budist, a
renunrii i a nimicirii dotului de via.
n Orient s-a plmdit erezia pauliciau i catharismul. Acesta din urm
socotea pe Cristos, asemenea gnosticilor din Alexandria, drept un eon ,
spirit pur care nu s-a ntrupat niciodat. Catharii negau biserica i aveau alte
taine in locul celor cretine. Aceti ncomanicheeni au ptruns piu departe
n apusul Europei i s-au ntrit in sudul Franei. Purtau numele de albigenzi.
n secolul al Xll-lea au inut la Saint-Felix- de-Caraman primul lor sinod.
Leagnul bogomililor pare. a fi fost Tracia, populat in marc parte de
paulicieni adui din Armenia i din ara Clia- bvlilor, dup spusele Anei
Comnena, de ctre impratul bizantin Ioan Tzimiskes. in secolul al Xll-lea,
bogomilii se concentreaz in Macedonia bulgreasc i in Bosnia. La 1220 au
aci un pap al lor, Belimansa, care se socotea urmaul Sfintului Petru. Sfintul
Sava, cel dinii arhiepiscop al bisericii sirbe autonome, a pornit lupta contra
lor. Aceasta a culminat n sinodul dc la Zic, care s-a inut n 1221.
Bogomilii din Bosnia s-au desprit dc biserica cretin. i-au ales drept
sfint patron pe Sfintul Grigore fctorul de minuni, episcop al Neo- cezareei,
mort in anul 270. i-au construit, pe ncetul, o biseric, o cosmogonie i rituri

liturgice care constau in citirea unor cri anume i in iniieri gradate.


Credeau in metempsihoz, iar botezul (spiritual) le conferea slluirca
permanent a duhului sfnt. Patarecnii canonizau pc aleii lor i adoraia pc
care o aveau pentru acetia sc rsfrngea asupra suveranului (...).
n principiu, bogomilii nu admiteau icoanele i nici semnul crucii, dei
considerau crucea drept personificarea nsi a lui Cristcs. n Bosnia i
Ueregovina aflm aproape 60 000 dc sarcofage i lespezi funerare, cele mai
multe neimpodobite. Bogomilii Fccotcau c numai cei desvirii, cei alei
de grad suprem, aveau dreptul la monumente funciare mpodobite. Acestea
din urm se intilnesc in Bosnia, Ueregovina, Muntencgnr, Dalmaia, Serbia
apusean i Slovenia. Snt de marmur i poart numele generic de stecak.
Le aflm, pe unele din cele mai frumoase, prin mprejurimile localitii
Duvno, din Bosnia, la Ladjeviea, Donja Stup, pc malurile lacului Bljdinj. n
evul mediu purtau diferite nume: Kami, bilig, znamanie, lieto (kuca). Stccakuriie s-au dezvoltai in secolele XIII, XIV i XV. Mai vechi nu sc cunosc. Au fost,
probabil, de lemn i au disprut i*<.
233
Intre aspectele infiltraiei bogomibsmului in Romnia i n Iugoslavia
exista o deosebire evident. Din toat vinturarea bogomilisinului pe
meleagurile romneti s-a altoit, ]>e ideea fraternitii divine a Frta- tuluiNefrtatului, dualismul medieval al mitologiei poporane cretine, producind
confuzii in legtur cu strvechiul dualism protodae, dac i chiar dacoroman. n Iugoslavia, ndeosebi in Bosnia, au ptruns adine in arhitectura
funerar, in structura si motivele ornamentale ale sarcofagelor i pietrelor de
mormint, superstiiile, credinele si tradiiile funerare bosniace. Marian
Wenzel, o etnolog englez a publicat o monografie ampl despre .v/<?ccurile in care se rsfringe ntreaga mitologie poporan cretin bosniac axat
pe tema morii, a comunitii etno-culturale, a rangului defunctului i a
respectului fa de mormint. n aceste motive ornamentale predomin
aspectul de cosmogonie, fitogonie, zoogonic, antro- pogonie, sacrificii
umane, scene de lupt, de petrecere etc. 84 Wenzel subliniaz contribuia
valahilor din Bosnia i Herzegovina la decorarea pietrelor de mormint: ,,It is
not implied thafc the Valachs exclusively decorated stdoci, but that in their
haiuls the ornamentation \v;is consi- derably enriched
Ideea dualist a fraternitii di vino, Frtat-Nofrtat, a gsit deci un teren
fertil la acea dat in mitologia poporan cretin romn, in forma arhaic a
fraternitii gemelare dintre cosraocrai.
Infiltraiile bogomilice, in cazul mitologiei romne nu au adus modificri
de coninut in idcca arhaic a dualismului fratrocrat Frtat- Nefrtat. Probabil
bogomililor li se datorete reseranificarca numelor cuplului fratern, in
Dumnezeu i Diavol.
0. Dualismul folcloric i Purtaii. Dualismul folcloric poate fi definit
drept un fenomen specific .sau o interpretare particular a lumii n termenii
antagonismului ntre dou principii coeterne sau in termenii devo- luici
lanului fiinelor. Se poate vorbi de existena a dou forme de dualism : o
form intelectual i o forma etnologic. Supravieuirile dualiste in folclor

sint in genere etichetate cind folk-dualism, cind dualism popular. Limitele


intre dualismul etnologic i dualismul popular sint arbitrare, n schimb folkdualismul cuprinde totodat dualismul etnologic i dualismul popular.
Singurul criteriu de clasificare a miturilor dualiste, dup I. P. Culianu, se
bizuie pe caracterul cu care acioneaz contra sau alturi de Suprema Fiin.
Situaiile dualiste sint in mod obinuit reprezentate de dou feluri de
caractere : 1) dc mitul iretului, arlatanului, neltorului (al Trickstcr-ului) i
2) de mitul caracterului femeiesc. Tricksterul sub nfiare uman sau
animal ia parte activ la creaia lumii i instituiile umane (...). El nu
poate fi definit ca uu antagonist (...) ci, poate, unul mai informat sau mai
nelept, dect Creatorul (...). Este posesorul unei impulsive i nceontrolate
ruti, care se ntoarce de cele mai multe ori chiar mpotriva propriilor lui
interese i prin aceasta mpotriva intereselor omenirii (...). n Folk-dualism,
Trickster joac un rol important (...) in plonjonul cosmogonic (...) a
descoperirii pinintului (...).
n ali termeni, Trickster-ul e, sub un anumit raport, o fptur mitic
analoag Nefrtatului. Spuneam sub un anumit, raport analoag, pentru c
Nefrtatul n forma lui iniial era un egal al Frtatului, cu care colabora.
Iniial ol nu dorea s-l nele pe Frtat, ci s*i fie egal. Era la fel de iscusit i
capabil ca i Frtatul. Cind unul greea, cellalt ndrepta. Oind unul avea
iniiativa, cellalt crea. Aproape toate creaiile fiecruia dintre ci an fost
imperfecte. Le-a corectat cellalt. Iar dac este s judecm
234
drept, mitul Frtatului scoate n evideni aceeai iretenie ca i aceea
atribuita Nefrtatului.
In ceea ce privete mitul dualistic, se refer la caracterul femeiesc ori al
entitii personale.
Din punct de vedere psihologic, moral i metafizic, dualismul reduce
pluralismul (politeisinul) tuturor mitologiilor i religiilor la bipolaritatea,
antagonismul i complementaritatea unora dintre divinitile care sint
componente i dominante in spiritualitatea general-uman. Indiferent de
latitudine i longitudine, omul cuget i simte natura i viaa prin bipolaritatea elementelor i aspectelor ei antagonice, contrare sau contradictorii,
prin contradiciile reale ale constituenilor sau lucrurilor, prin descoperirea
opoziiilor reciproce i divergente i in cele din urm prin complementaritatea lor. n termeni actuali, dualismul exprim un aspect al dialecticii dintre
natura natura ne i spiritul uman. I)e aceea dualismul nu se nva, ci se
triete, pentru c este in firea proprie de a cugeta astfel. El nu este o
formul metafizic (rare se import i export oricum i oricind, pentru c l
ntilnim pretutindeni n cugetarea incipient sau dezvoltat a speciei umane.
Keferitor la dualismul in legendele cosmogonice romneti*7, C. I. (iulian
stabilete schema mitic biblic a colaborrii lui Dumnezeu cu Diavolul la
crearea pmntului i constat c n ansamblul ei coexistena acestor dou
diviniti este mai complicat sub aspectul ei dualist, dccit e aceea atribuit
de bogomilism. Dumnezeu i Dracul nu s-au ntovrit de voie sau
intimpltor. Ambii erau frai egali i puternici, Smina gilecvei a ncolit

intre dinii numai (...) pentru stpinirea pmntului.


Noi raportm ndeosebi teogonia la o concepie dualist despre via i
lume a divinitilor tutelare, ale crei izvoare sint gcneral-umane, i
considerm influena bogomilisinului minor, deoarece vine tirziu, peste un
fond dualist arhaic, care i-a decantat elementele eseniale in mitologia
autohton cu mult naintea ereziei lui Bogomil.
Din cele relatate reiese c dualismul mitologic autohton e anterior
dualismului bogomilicy pe care il subliniaz unii folcloriti romni. n
substana lui dualismul arhaic autohton s-a dovedit a fi conservator, iar in
folclorul mitic romnesc, se reflect ca un sistem strvechi de cugetare
mitic. El relev, cum am spus, dou fpturi supranaturale interdependente
care acioneaz n virtutea a dou principii mitice concordante sau antagonice, oricum complementare. Acest tip de dualism arhaic rmiuc arhetipic pentru ntreaga gndire mitic romneasc. Uneori pare c Frtatul
impune Ncfrtatului principiile lui demiurgice i regimul lui cosmocratic i
atunci totul se rezolv in lumina aparent a unui monism mitologic 8. Ovidiu
Papadima remarc just : rul este vzut de romni ca un dar necesar al
existenei ** si c intre ru ti bine exist un echilibru prestabilit 30. Ceea
ce nseamn c in realitate conlucrarea celor doi cosmoerai se reflect n
limitele dualismului primar. Antagonismul dintre demiurgi i cosmoerai este
in firea creaiei. Dualismul arhaic penduleaz intre dou soluii, teza i
antiteza, din care Frtaii aleg pe cea mai bun pentru a realiza opera lor sau
aleg din fiecare soluie luat n parte ideea cea mai convenabil i o redau
intr-o sintez global hierocosmic. ns antagonismul dintre cele dou
fpturi supranaturale rmine constant pe planul cosmocraiei, n procesul
dominaiei asupra operei create mpreun, iutii Cosmosul i apoi fpturile
supranaturale congenerice, care domnesc separat in Cosmos, apoi dominaia
asupra oamenilor, animalelor i plantelor. Aa se face c pe planul
cosmocraiei apare teomahia. ns nu e vorba de o teo235
maliie violent., catastrofic, caro duce la nimicirea inevitabil a unuia din
Frtai, ci o teomahie lent, de lung durat, cu reineri i compromisuri, cu
echilibrri i rezultate ontogonico reciproce, care urmrete subordonarea
unuia dintre cosraocrai de cellalt.
0. Trei etape succesive ale toojoniei. n mitologia romn tco- gonia se
realizeaz in trei etape succesive :
etapa primar a autoteogoniei in Haos a celor dou diviniti tutelare,
totodat gemelare, cosmocratice, asexuate i btrlne: Frtatul i Nefrtatul;
etapa secundar a teogoniei genealogice a divinitilor principale
provenite din cele tutelare i nrudite intre ele, care sint coustit uite intr-o
familie divin, alctuit din fpturi androgine In plin maturitate, dar care pot
lua uneori for/no sexuatc ;
etapa teriar a teogoniei divergente a divinitilor minore, tinere,
semiputernice i sexuatc, care provin din mpreunarea diviuitilor secundare
cu celelalte creaturi cosmico: oameni (de diferite grade antropologice :
cpcuni, uriai etc.), animale i chiar plante.

n exerciiul activitii lor divinitile tutelare ale Cosmosului i creeaz


ajutoare divine, aa-zisclc diviniti principale (ale astrelor i fenomenelor
cosmice i terestre); divinitile principale, la riadul lor, creeaz eroi (priu
ncruciarea sexuat cu oamenii). Iczmclc i demonii sau duhurile sint creaii
singulare alo Nefrtatului.
Cum constatm, tcogonia nu se ncheie la nceputul cosmogonici, ci
continu paralel cu perfectarea procesului cosmogonici. Ceva mai mult,
continu i sub alte forme i in alte condiii mitico s genereze cosmogonia.
O ultim precizare. ntre teogonie si antropogonio exist concordan i
interdependen deplin, ca de altfel in toate sectoarele etnomito* logiilor
istorice. Aceasta pentru c tcogonia fr antropogonio nu posed o
infrastructura ontomitic. iar antropogonia fr teogonie nu posed o
suprastructur gnoseomitic.
Dar intre teogonie i antropogonio exist i relaii de interreflectare.
Tcogonia so reflect in antropogonio ca intr-o oglind i invers, in aa fel
incit, cunoscnd bine structura intim a uneia putem deduce lesne pe a
celeilalte. Iar cnd exist contradicii, mai mult sau mai puin evidente,
acestea nu sint inerente de ontogenie, ci numai aparente do filogenio.
n contextul mitologiei romno teogonii ocup locul dominant. Demonii,
semidivinitilo, divinitile i eroii mitici alctuiesc un panteon autohton bine
nchegat i totodat sistemic. n evoluia ei, de la o faz istoric la alta, de la
faza daco-roman la acea romn, toogonia i-a re- modelat aspectele
filogonetice social-culturale, ale profilului ei mitic. Aa se faco c dintre
elementele do amnunt ale miturilor toogonice au fost refor.mulato uncie
nume divine, restructurate unele rituri fr ca prin acestea s-i piard
semantismul i simbolismul, unitatea de ansamblu, originalitatea concepiei,
viziunea specific i implicit identitatea do fond cu clo insele.
10. Tcwjonia repetat. Din perspectiva teogoniei, mitologia strromn
i protoromln so deosebete esenialinente de celelalte teogonii
etnomitologice din Europa. Dac ntreprindem o comparaie cu cea mai
original otnomitologie european, ou mitologia germau, constatm
deosebiri i asemnri indo-europene care nu trebuio ins absolutizate, n
mitologia german tcogonia este ropotabil la infinit, pontrn c mitolo236
gitii germani susin c tcogonia este ciclic. Nu reiese din analizele ntreprinse pin in prezent cite cicluri mitice stau la baza teogoniei germane. Ou
toate impreciziunile, mitologitii germani descriu cu precdere tcogonia
actual, al crei ciclu o in plin desfurare. In aceste condiii extralemporale, fiecare teogonie german, la rindul ei, creeaz o familie de demoni,
semidiviniti, diviniti i eroi, care dup ce ii ndeplinesc misiunea lor
transistoric sau raitoistoric trec printr-o perioad de declin sau amurg al
zeilor. Declinul este echivalent cu sfiritul unui ciclu teogonie i implicit al
unei familii divine, cu o generaie sau cel mult dou de diviniti, semidiviniti i de eroi mitici.
Din interpretarea folclorului mitic romn se pare c se poate emite ipoteza
unei tcogonii repetate la antecesorii romnilor i la romni. Prin teogonie

repetat nelegem regenerarea frailor cosmocrai in fiecare er mitologic


care promoveaz o via experimental nou in ordinea creaiei mitice.
Trecerea de la o er teogonic la alta, paralel cu era antropogonic
promovat de aceeai concepie (vezi Antropogonio), reamintete de timpul
necesar unui ciclu teogonie din mitologia arhaic indo-european. Dup un
calcul mitic, dac o clip din viaa unui zeu este egal cu tocirea mun - telui
Himalaia pin la nivelul solului de ctre un vl subire susinut de o ceat do
ngeri, care cu el ar atinge uor muntele in fiece zi o dat, ar fi trebuit s se
repete operaia aceasta de milioane de ori pentru a se consuma viaa unui
zeu.

A : Zeia Bendls cu ramuri tic brad B: Zeia Bendls (Mcndls). dupi


In mini (plcui). lupi D V. Koscttl. Teohnrl Antoncscu.
237
II. COSMOGONIA
I. Astronomia popular. Etapele cosmogonice. Cu cosmogonia ncep
intuiiile intelectuale i ideoplastice ale oricrei cugetri mitice, acordurile
grave ale simfoniei etnomitologice, elaborarea concepiei despre via i
lume.
n acest neles complex cosmogonia anticipeaz cosmologia i face parte
integrant din ceea ce s-a numit mai apoi astronomie popular.
Abordeaz la figurat investigarea unei realiti globale, din care Pmintul
face parte integrant. Pornete de la teroarea naturii i explicaiile
supranaturale ale originii i structurii vieii n general.
Cosmogonia, in nelesul ei originar, st la baza tuturor celorlalte forme de
mitogonii, adic la baza descifrrii rostului omului in cosmos si a destinului
lui terestru i extraterestru *.
Din acest punct de vedere se poate susine, in deplin cunotin de
cauz, c acest complicat capitol este de fapt cel mai dinamic, mai dramatic
i mai spectaculos din istoria oricrei etnomitologii.
n ansamblul ei, cosmogonia presupune trei etape de desfurare istoria
(A :
etapa precosmogonic sau Haosul, in care se afl iu stare inert,
amalgamat i iude terminat toate elementele din care va fi zidit
Cosmosul si programele divine ale acestei zidiri;

etapa cosmogonic propriu-zis, in care se creeaz o bre organizat


in Haos, ce devine nucleul viu i activ al Cosmosului; bre i nucleu care,
prin extindere, tind s cuprind ntregul Haos;
etapa postcosmogonic, uneori cntropic, care in unele etnomito- logii
se refer la re-structurarea lent sau catastrofic a Cosmosului: la recosmkarca Cosmosului, intre timp extins i imbtrinit sau in descompunere
n uncie etnomitologii cosmogonia este nfiat avind un scop Primordial
i esenial ; transformarea unei pri din Haos tn Cosmos. n acest caz
cosmogonia se identific cu geogonia (adic, crearea pmintului, care
devine, implicit, centrul Cosmosului). Cosmogonia se reduce alteori la o
geografie mirific a pmintului i la tot ceea ce nconjoar i ine direct de
lumea pmintului. Acest tip de cosmogonie geocentric relev pentru
preistorie incapacitatea omului primitiv de a depi cercul ngust al
cunotinelor Iui empirice, cu produsele imaginaiei difluente.
n alte situaii, cosmogonia se refer la crearea treptat a ntregului
Cosmos si la tot ceea ce ine de ubicuitatea unor fpturi suprnnaturale
devenite intii demiurgi i apoi cosmocrafi. Acesta este Cosmosul cu nivele
ontice diferite, cu lumi paralele, cu mpliniri i destine abia intuite intelectual.
O putem numi cosmogonie centrifug^de-j-drccc relev tendina de
238
expansiune a Cosmosului pe msura capacitii creatoare a demiurgilor
devenii cosmocrafi.
Cosmogonia romn pentru a fi neleas trebuie urmrit din perspectiva
celor patru ramuri ale poporului romn (a dacoromnilor, macedoromnilor,
meglenoromnilor i istroromnilor). Ceea ce, trebuie s recunoatem, e
destul de dificil, pentru c nu posedm nc suficiente materiale de teren
culese si sistematizate, ci numai fragmente neinterpretate i nclegatc intre
ele. M refer ndeosebi la meglenoromni i la istroromni.
Ceea ce nseamn c vom pune accentul in prezentarea cosmogonie i
romne pe materiale dacoromne i macedoromne, completind unde avem
paralele i cu materiale ce iu de celelatc ramuri ale poporului romn. Dac
ne referim la cosmogonia dacoromn constatm c aceasta vehiculeaz trei
mituri cosmogonice relativ corespunztoare celor trei provincii istorice :
Muntenia (cu Oltenia), Transilvania (cu ara Maramureului, ara Moilor,
ara Oltului etc.) i Moldova (cu Bucovina).
Documentele palcofolclorice i folclorice ale cosinogouiei romne prezint
de cele mai multe ori un caracter integral i rar fragmentar; pentru aceasta
se impune o cercetare a lor compara tiv-istoric cu documentele
cosmogonice similare din sud-estul Europei. Cercetarea lor comparativistoric intern i extern ne va duce inevitabil la stabilirea textelor
primare i la cronologia relativ a verdicitii lor mitice.
n referinele noastre am avut in vedere : integralitatea sau fragmentaritatea mitului; fuziunea sau colaionarea unor pri; extensiunea
textelor, periodizarea aproximativ; tema principal creaia (monist sau
dualist); scufundarea in Apele primordiale; elementele Cosmosului (in
ordinea descris : pmint, cer, atri, om ctc.).

Paleofolclorul cosmogonic dacoromn este cel mai reprezentativ pentru


ramurile poporului romn, deoarece este cel mai bogat-, mai vechi i mai
semnificativ.
Dintre cele trei mituri cosmogonice dacoromne: moldovean, transilvnean i muntean, cele mai semnificative sint miturile : moldovean (cu
varianta bucovinean) i mitul transilvnean (cu variantele din ara
Maramureului i din ara Oltului).
Aspectele pariale ale cosmogonici romno au fost prezente antologic sau
interpretativ de Tudor Pamfile, Elena Niculi-Voronca, Ovidiu Papadima, Aurel
Cosma, Mircea Eliade, Alex. Dima, Gh. Vlduescu i alii. ntrucit schema
nceputului cosmogonici romne elaborat de Mircea Eliade este cea mai
sistematic i convenabil lucrrii noastre, nelegem s o folosim, cu
meniunea c in ea am introdus i elemente schemat ice noi, cu fabulaia i
anecdotica corespunztoare, i anume : creaia bradului ca arbore cosmic
naintea pmintului, arpele cosmic, cosmogonia fratrocra- tic, rdcinile
arhaice ale dualismului general uman iu transfigurare au- tohoton.
n structurarea aspectelor eseniale ale cosmogonici romne avem in
vedere citeva puncte de reper: scenariul cosmogonic, personajele care particip la creaie, episoadele creaiei, reprezentrile intelectuale sau ideoplastice ale creaiei, aria de rspindire,valoarea etnoistoric pentru cultura
ronidn.
2. Scenariul cosmogonic. nainte de a se fi creat Cosmosul a fost un hu
pustiu i ntunecat, In care plutea un orcan de ape nnegurate, numite n
majoritatea miturilor: Apele primordiale. Hul acesta pustiu
alctuia Haosul, El nu avea nici un capt, nu era nici nalt, nici afund, nu se
sprijinea pe nimic i nici nu sprijinea ceva, pentru c nu era nici spaiu, nici
ncspaiu, nici timp, nici netimp, nici micare nici nemicare.
n vgunile Haosului rtceau nori neluminai. n Orcanul dc ape se aflau
topite toate stihiile lumii, caro nu se distingeau una de alta i nu se opuneau
una alteia. Focul, aerul i lumina slluiau laolalt iu ape. Stihiile lumii
lincezeau in magma fr via i fr moarte; fr trecut i fr viitor; intr-o
stare ce nu avea nimic real i nimic ireal in ea.
X Personajele mitice. Deasupra Orcanului de ape cosmogonice nemiut
uite se plimbau, fr s-i gseasc locul, dou fpturi supranaturale
gemelore: Frtalul i ye frtatul, sau dou ipostaze spirituale ale uneia i
aceleiai personaliti divine, sau dubla personal itate a aceleiai diviniti
primare. Frtatul si Nefrtatul erau de fapt expresii ale tendinelor contradictorii proprii Haosului.
Plictisii i nervoi de atita rtcire peste ape, cei doi Frtai s-au hotrit
s fac ceva. Ce anume, nici ei nu tiau. Nu tiau cu ce i dc unde s
nceap. Din Haos nu puteau folosi negurile lui imense, iar Orcanul de ape
prea c nu conine nimic. i cum se chinuiau ei, ntmplarea ii face s
descopere secretele Haosului.
. Episoadele mitului cosmogonie. Secretele Haosului s-au lsat
descoperite treptat, iutii accidental, prin evenimente provocate de prezena
fpturilor divine gemelareiapoi prin voina i experimentarea creatoare a

celor dou fpturi divine, care colaborau tacit, chiar eind se contracarau
reciproc.
Fpturile divine geinolarc au nvat s creeze Cosmosul, ca orice fptur
uman care vrea s creeze ceva prin cugetare, tatonri, experimente
repetate care duc uneori la perfectarea, alteori la abandonarea creaiei, la
mprirea domeniilor de creat i la renunarea mpririi.
5. Rtcirea deasupra Orcanului do ape. Peisajul Haosului nainte de
creaia Cosmosului prezint aspecte triste, de teroare a singurtii, do lips
dc interes vital. Starea primar era o stare magmatic, in care toate stihiile
Haosului se gseau amalgamate, intr-o dezordine total, fr via, nchis in
orizonturi ntunecate, n care se ntrezreau uneori vagi sclipiri nnegurate
ale Orcanului de ape.
Dacoromnii posed dou mituri ale genezei Cosmosului: unul n care
creator este numai o divinitate i altul in care snt dou diviniti.
Ce relateaz primul mit cosmogonic ?
Pe deasupra Apelor primordiale, fr nceput i fr sfirit, fr laturi i
afunduri, rtcea o fptur supranatural Frtatul frmintindu-so ce i
cum s fac, si pentru ce s fac ceva. Mitul susine e Frtatul se plictisea
in rtcirile lui nsingurate pe deasupra Orcanului de ape. Voia cu orice chip
s scoat Haosul din impasul imobilitii, s-i ncerce puterile s devin
demiurg i cosmocrat. Dar cum anume de unul singur nu o va putea duce la
capt? i tot- chinuit de ntrebri i tot schimbindu-i locul in Haos, il
cuprinse recolta divin i din revolta lui iei Cosmosul. 6
6.
Emersiunea arborelui feosmie din Apele primordiale. Cea mai
veche meniune piu in prezent a emersiunii arborelui cosmic din Apele primordiale este publicat in 1889-, cu trei ani nainte de versiunea H. V.
Wlislocki, publicat n 18923 i apoi reprodus de Oskar Dhnhardt tale quale
in 1907^ i din nou reprodus in 1935 i 1961 de Mircea Eliade5.
240
n meniunea publicata n 1889 ele Tribuna din Sibiu crearea
Cosmosului, dup ciobanii sibieni care tria<u intr-un fel do comunitate postgentilic. ncepe astfel: Piu nu a fost lume i era numai ap. mare s-a
gindit. Dumnezeu s fac. lumea cit mai degrab. Dar nu tia ce fel dc
lume .i cum s o fac. i se mai supra Dumnezeu c, nu avea nici frai, nici
prieteni. Dc mintoi-a aruncat baltagul in apa cea mare. i ce s, vezi, din
baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore edea Dracul. Bun ziua,
frate drag. Tu frai n-ai, tu prieteni n-ai; dar cu vreau s m fac frate cu tine
si prieten cu tine*. Dumnezeu s-a bucurat i a zis Nu-mi fi frate, ci-mi fi
numai prieten ; c nimeni nu-mi poate fi frate*. Nou zile nu s-au desprit
unul de altul i au tot umblat prin apa cea mare, i Dumnezeu a bgat dc
seam c Dracul nu-l iubete. Odat zise Diavolul:
Frate drag, noi nu vom tri bine, de nu ne vom nmuli: a dori s mai
plsmuicsc pe cineva*. Dumnezeu zise: - Plsmuiete tu*. i rspunse
Diavolul :Ei, da eu nu m pricep; c a face eu o lume mare, mare, de as
ti, frate drag *. Bine-i gri Dumnezeu , lume voi face; bag-te in
ap si adu-mi nsip s fac pmintul. Dracul ii zise:

Da cum vrei s faci pmint din nsip? Nu neleg. i i-a rspuns


Dumnezeu : Voi rosti numele meu si pmintul va fi gata. Du-to i adu-mi
nsip. Diavolul s-a cufundat in ap i gindea s-i fac o lume i dac a
gsit nsip, i-a rostit numele. Dar pmintul l-a ars si el l-a aruncat din mini.
Iar dac s-a ntors la Dumnezeu, i-a spus c nu gsete nisip. Dumnezeu zise
: Du-te numai i adu nsip. Diavolul a cutat nou zile nsip i
totdeauna i spunea numele; dar nsipul il a idea i el il arunca. Nsipul aa
se aprindea, de lot il ardea pe Diavol i in a noua zi el se nnegrise. Venind ii
zise Dumnezeu : Te-ni nnegrit : tu eti prieten ru. Du-te i ad nsip;
dar nu-i spune numele tu, c altfel o s te faci scrum. Dracul sc duse iar
si aduse nsip. Dumnezeu fcu lumea si Dracul se bucur tare de ea i
zicea : Iei sub pom voi edea eu, i tu, frate drag, caut-i alt lca.
Dumnezeu s-a suprat pentru aceasta i a zis : Tu eti prieten ru ... Nu-mi
mai trebuieti, du-te de aici *. Atunci v.eni un taur mare si lu pe Dracul. Jar
de pe pomul cel mare a czut carne pe pmint i din frunzele arborelui s-au
fcut oamenii. Asa a fcut Dumnezeu Lumea i oamenii.
Cu trei ani mai tirziu, in 1892, aceeai legend mitic, cu unele modificri
nensemnate, o public H. V. Wlislocki *, atribuind-o iganilor din Transilvania.
Legenda mitic a fost culeas tot de la romni, dintr-un mediu aservit pe o
moie feudal maghiar, in care se aflau si igani aservii, i in aceast
condiie, cu bun tiin sau netiin, presupusul culegtor a asimilat pe
romni cu iganii. Reproducem textul din opera lui M. Eliadc :
La nceput nu existau deeit apele. Dumnezeu se gindea s fac Lumea,
dar nu tia cum s-o fac, nici pentru ce. Era iritat c nu avea nici frate, nici
prieten. Furios ii arunc bastonul [mai corect: Toiagul) pe /n] ape. El se
transform intr-un copac marc i sub copac Dumnezeu il zri pe Diavol, care-i
zise rizind : Bun ziua, frate ! Tu n-ai nici frate, nici prieten, eu ii voi fi
frate i prieten ! * Dumnezeu s-a bucurat i zise : Nu-ini vei fi frate, ci
prieten. Eu nu trebuie s am frate*. Cltorir nou sile pe ape, i Dumnezeu
nelese c Diavolul nu-l iubea. Diavolul ii zise : Bunul meu frate, aa
singuri o ducem destul de greu, trebuie s mai facem i alte fpturi! F
dar *, replic Dumnezeu. Dar nu tiu cum *, fcu Diavolul. A vrea s
fac o lume mare, dar nu tiu cum,
241
scumpe frate !* - i Bine , rspunse Dumnezeu, am sil fac Lumea. Scufund-te in marile Ape si adu-mi de acolo nisip ; cu acest nisip voi face
lumea. Uimit, Diavolul intre b: Vrei s. faci Lumea din nisip? Nu neleg !
Dumnezeu ii explic : Voi pronuna numele meu deasupra acestui nisip
i se va nate Pmintul. Du-te i ad-mi nisip ! Diavolul se scufunda. (Iar
.v el voia s fac o lume, i pentru oft acum avea nisip, el pronun propriul
lui nume. dar nisipul il fripse i el trebui s-l arunce: i a zis lui Dumnezeu c
n-a gsit nimic, Dumnezeu il trimise din nou. Nou zile pstr Diavolul
nisipul, pronunind numele lui, i nisipul il ardea din ce in ce mai mult, piu
eiud el se innegri de tot, i in cele din urm fu obligat s-l arunce. Cind il
vzu, Dumnezeu strig : Te-ai nnegrit, ru prieten eti; du-te i adu-mi
nisip, dar nu mai pronuna numele tu, cci altfel o s arzi de tot *. Diavolul

se scufund din nou i de data asta aduse nisip. Dumnezeu fcu Lumea, i
Diavolul se bucur mult. Eu vreau s locuiesc aici sub copacul acesta mare
, zise el. Iar tu, scumpe frate, caut-i alt loc . Dumnezeu se supr, t
Eti un prieten foarte ru! Nu mai vreau s am de-a face cu tine. Pleac! i
atunci apru un taur uriai care-1 lu pe Diavol. Din copacul cel mare, carne
czu pe pmint i din frunzele copacului se ivir oamenii 7.
Cu episodul emersiunii arborelui cosmic i a Nefrtatului din Orcanele de
Ape primordiale incepe de fapt cosmogonia romn. Dei creaia arborelui
cosmic i a Nefrtatului au fost neintenionate i concomitente, Frtatul a
svirsit-o in necunotin de cauz. Abia dup creaia arborelui cosmic i a
Nefrtatului a nceput s-i dea seama de fora lui demiurg.
Mitul crerii arborelui cosmic din Apele primordiale este mai important
pentru poporul romn decit mitul crerii Nefrtatului de ctre Frtat. Mitul
arborelui cosmic este un document extrem de valoros in paleofole- lorul
cosmogonic romn.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul c mitul arborelui cosmic emergent
din Apele primordiale publicat in ,,Tribuna din Sibiu in 1889 nu face nici o
referin la colportarea lui de ctre igani, de care pomeuete trei ani mai
tirziu li. V. Wlislocki.
Dac studiem comparativ-istoric mitul arborelui cosmic, in legtur cu
cosmogonia, constatm existena lui i in sud-estul Europei la turci, oare nu
au contingene etnogenotice cu iganii.
n mitologia turc *, in prima legend referitoare la creaia lumii se
susine c la inceput exista numai Kara Han. n faa lui nu se afla nimic
altceva decit ap. Kara Han a creat primul om, dar acesta era viclean i
trdtor. A inceput sft zboare peste ape. Apoi Kara Han, pentru ca el (omul)
s triasc, a scos din strfundul apelor o stea, i a pus-o peste ap. Omul a
luat tui pumn de pmint din stea i l-a pus de-o parte, intr-ascuns, pentru
siue, i un alt pumn de pmint l-a ascuns iu gur. La porunca lui Kara Han,
Omul (Kii) a rspindit peste ape pmintul. Acest, pmint cresciiul, a devenit
insul. Pe de alt parte i pmintul din gura omului a inceput s creasc, si
s nu mai iucapft in gur. Era s i se rup gura. Kara Han a observat i i-a
spus : Scuip. i el a scuipat, i din scuipat au aprut munii.
Kara Han a sdit pe insula aceea un brad. Bradul acesta avea nou
ramuri. Apoi Kara Han le-a lsat pe acestea in voia lor (insula i bradul). El a
creat in sus cerul cu 17 caturi. n al 17-lea cat s-a aezat el nsui, in cel de-al
16-lea fiul su Ulgen. Tar in lumea pe care a creat-o ol sub pmint l-a aezat
pe cellalt, fiu al su, Erlik.
24*
n aceast legenda turceasc constatam c primul arbore cosmic creat de
divinitatea deiniurgic i cosmocratoare este bratlul.
Probabil ea. mitul arborelui cosmic al bradului la antecesorii romnilor i
Ui romni, care este indo-europcan, i mitul arborelui cosmic al bradului la
turci s aib o origine comun, un substrat mai vechi decit cel indo-europcan
i turanic, comun popoarelor strvechi din Kurasia.
Arborele cosmic este deci prima creaie major din procesul cosmogonici

romne. ns in mitul emergenei arborelui cosmic lin Apele primordiale nu


se amintete despre ce fel de arbore este vorba. Noi inclinm s considerm
c acest arbore nu poate fi decit bradul. Fiind vorba de mitul arborelui cosmic
propriu poporului carpatic (iutii dac, apoi dacoromn i romn), popor do
munteni, este de presupus ca acest arbore mare s fie un conifer, intlucit
coniferele domin ecosistemul arhoricol din Oarpai. i ceva mai mult,
dintre toate speciile de conifere (cu numele generic de brazi) cel mai mare i
mai falnic este molidul. n contiina folcloric i in ritologia mitic a
poporului romn, specia molid i specia brad sint omologate i considerate
sfinte.
Un set de concluzii se impune. n primul rind, c arborele de munte,
molidul iu general si bradul propriu-zis in special nu pot constitui un model si
un simbol mitic pentru cosmogonia unui popor migrator, cum au fost iganii.
Dei iganii sint de origine indian, in tnigraia lor repetat i iu fixrile lor
geografici* temporare, sau mai ndelungi, au asimilat obiceiurile popoarelor
cu care au intrat in contact. Fiind in Transilvania dominat de regimul feudal
austro-ungar, trebuiau s-i asimileze datini i tradiii de la austro ungari.
Ceea ce nu este ins cazul, ci de la poporul majoritar, dc la romni.

Apoi popoarele migratoare i furesc cu precdere .modele si simbo


luri cosmogonice alctuite din elemente dinamice, nu statici*, animale
acvatice, terestre sau cereti. Numai popoarele sedentare i.i furesc cu
precdere modele i simboluri vegetale legate de peisajul geografic stabil.
Asa se explic marea rarietatc Jitomorf a arborelui cosmic, dup comuniti
etnice sedentare. Fiecare comunitate etnic exemplific prin excelen in
cosmogonia ei calitile generice ale arborelui ce prevcleaz in ecosistemul
vegetal local : la celi i germani stejarul, la indieni Ildi-Paya, la nord- a frica
ni bananierul, la romni bratlul (ca nume generic pentru molid) etc. Cum
vom constata, in partea consacrat asttciafiei intre arbori i divini- tfi,
bradul prezint o frecven impresionant la romni fa de ceilali arbori din
setul de arbori proprii teritoriului romnesc.
n al doilea rind, este important pentru c arborele cosmic a devenit ara
cosmic in jurul creia s-a construit mai apoi Cosmosul ntreg. i ]Kntru c
bradul ca arbore cosmic a devenit astfel axa cosmogonici in concepia i
viziunea mitologic romneasc. Din aceste atribute emergo polivalena
funciunilor i atributelor mitice ale bradului, a derivatelor, substitutelor si
simulacrelor lui arborieole sau arborigenc in magia i mitologia romn.
n al treilea rind, pentru c Frtatul ea divinitate primordial i-a dat
seama de minunea pe care a realizat-o in Haos, scoind fr voie arborele
cosmic diu Apele primordiale, si prin aceast minune, pentru c a descoperit
c in Apele primordiale exist stihiile lumii, pe care le va putea astfel folosi in
construcia Cosmosului, inc nedefinit ca atare iu imaginaia lui divin.
243
7.
l'urtnii si Imersiunea iu Orcanul de ape. Frtatul 8-a folosit ca
ajutor n creaia Cosmosului do Nefrtat, trimiindu-1 in fundul Orcanului de
ape s scoat diu stihiile Haosului sra in a Pmintului. Ce bine ar fi dac
am avea pmint sub picioare, zise Nefrtatul. Vom avea zise Frtatul ,

ins pentru a obine pmint trebuie s cobori in fundul apelor. De acolo s


alegi puin inii i s-l aduci in palm pentru a face din el pmint, s stm
amindoi pe el. i ii explic cum s ia mii, cum s-l in in palm, i cu el cum
s se ridice la suprafaa apei, in numele lui divin, al Frtatului.
Cu plonjonul iu Apele cosmice incepc seria necazurilor cosmogonice,
care, cum vom vedea,se in lan. Aproape fiecare creaie arc necazurile oi
proprii.
Nefrtatul s-a scufundat iu ape, a gsit la fund puin mii, l-a strins in
palm i s-a urcat la suprafa, spuuind c l-a luat in numele lui de Nefrtat.
Pin la suprafaa apei milul ns s-a risipit printre degete. Ajuns sus, s-a plins
Frtatului ce a pit. Atunci Frtatul l-a mustrat c nu a fcut ce trebuia. i
Nefrtatul s-a scufundat a doua oar, ridicindtt-se cu mii iu palm, tot in
numele lui, considerat divin do Nefrtat, i iar milul s-a risipit printre degete
in ap. i iar s-a plins Frtatului ce-a pit. Atunci Frtatul a oftat: Nu ai
fcut cum i-am spus. Ai luat mii n numele tu de Nefrtat. Nu ai neles c
trebuie s-l iei in numele meu. Du-te a treia oar i nu mai grei. S-a
scufundat Nefrtatul a treia oar, a luat ce mii a mai rmas pe fundul apelor
i s-a urcat cu el la suprafa, u numele Frtatului. i aa a ajuns cu bine.
i ndat Frtatul a nceput s alctuiasc din mii oturti. i Nefrtatul
privea i nu nelegea ce face. Apoi a aezat turtia sub brad i Frtatul a
menit-o s creasc in aa fel incit s cuprind jur-imprejur trunchiul bradului
ca s aib amindoi loc destul, s se odihneasc. i-aa s-a fcut pmntul do
se minuna mereu n sine Nefrtatul. Atunci ncepu s zvicneasc n Nefrtat
invidia freasc.
8.
Experimentele cosmogonice. De la crearea pmintului ncep
necazurile cosmogonice, care se datoresc in mare parte nepriceperii
demiurgilor de a face ceva perfect, experimentrilor lor mereu repetate,
colaborrii lor antagonice.
Dup crearea pmintului sau geogonic ncepe seria necazurilor i
experimentelor cosmogonice.
Frtatul i Nefrtatul pentru c emu obosii i lumina inc nu fusese
creat, iar ntunericul ii ndemna ia somn, s-au culcat de-o parte i de alta a
bradului cosmic. i cum a adormit Frtatul, s-a sculat Nefrtatul i l-a tras
uor po Frtat spre marginea pmintului ca s-l prvleasc in Apele turburi.
i pmintul cretea peste ape pe partea pe caro era tras Frtatul. D-a mai
tras o dat n alt parte i a crescut pmintul peste ape i n partea aceea. i
tot aa l-a tras pe Frtat de mai multe ori, doar l-o prvli in apai s-o neca
in somn. ns pmintul cretea mereu pe msur ce Nefrtatul schimba
direcia, pin a devenit atit do mare incit a acoperit tot Orcanul de ap. i
cnd s-a trezit Frtatul s-a fcut a minunare de Isprava Nefrtatului. Numai c
atunoi nu mai rmsese ap in jurul pmintului i s-a sftuit cu Nefrtatul
cum s scape do acest necaz i s reduc pmintul ca s poat fi locuit i de
folos.
i Nefrtatul, dup c s-a rzgindit, a spus uurat: S-l ncreim i s
facem muni i dealuri, cimpii i pustieti, lacuri i mlatini. Ai dreptate,
zise Frtatul i scuip pmintul i pmintul se ncrei ntocmai

244
cum spusese Nefrtatul. i Nefrtatul, care se dduse cu prerea i nu tia
cum s fac increirea, o minun de puterea divin a Frtatului. (Unele
variante alo mitului cosmogonic susin c Frtatul i Nefrtatul au apelat la
inteligena unor animale mirifice ariciul, albina etc. , care nu au fost
fcute de ci, ci au aprut o dat cu pmintul. Sfatul l-a dat ariciul: s se
umble pe sub pmint i astfel s se ridice scoara in sus).
n cele din urm Frtaii s-au glndit s acopere pmintul cu cer i in cer s
slftlui&sc lumin. i s-au chinuit i an cldit cerul i au fcut atrii: soarele
i luna i stelele toate din flori de foc. l au proptit cerul cu toate ale lui pe
arborele cosmic i pe rairginile pmintului. Dar pmintul nu mai plutea In
voie pe Orcanul de ape. Cerul era prea greu i a nceput s clatine i s
scufunde pmintul in ape. i Nefrtatul a inchipuit atunci un pete uria care
s sprijine pmintul de sub ape. i petele sprijin pmintul de atunci
ncoace. Au fost create apoi treptat i cu rc- turi necontenite plantele
(fitogonia) i animalele (zoogonia), culminind cu specia uman
(antropogonia). Cele mai multe experimente le-au fcut cu oamenii, care au
fost rc-creai de mai multe ori.
Pentru a ntregi studiul cosraogoniei romne, pe ling cercetarea
materialelor paleofolclorice i folclorice romneti, se impune s ntreprindem i cercetri comparativ-istorice despre cosraogoniile similare din
sud-estul i estul Europei. Numai cunoscind contextul cosmogoniilor similare
din aceeai zon istoricocultural vom putea nelege in ce constau esena i
valoarea concepiei i viziunii cosmogonice romneti.
Mitul cosmogonic romnesc ne relev forma cosmosului: lenticular sau
ovoidal. Forma lenticular este aceea alctuit ca turti de Frtat, iar forma
ovoidal este perfectarea in timp i spaiu a formei lenticulare. De altfel
ambele forme, cu predominarea celei ovoidale, sint moteniri mitologice
strvechi la majoritatea popoarelor in al cror substrat intr elemente indoeuropene.
Aa se explic intuia plastic a oului cosmic n opera lui C. Brncui. Oul
esenializeaz in sculptura lui O. Brncui forma primar a cosmosului, care
la rindul ci reflect structura genuin a oricrei creaii. tefan GeorgescuGorjan susine: numele dat de Brncui ovoidului perject, nceputul lumii, nu
las nici o ndoial (...) c Brncui a cunoscutmitu- rile cosmogonice sau de
nceput, n caro apare oul 9.
9.
arpele preeosinic, cosmic i spirala. nc dou legende abia
descoperite despre nceputurile creaiei complic problema cosmogoniei. Din
prima reiese c arpele a preexistat cosmosului i a emers o dat cu arborele
cosmic i din a doua c a fost creat chiar la zidirea cosmosului de Nefrtat.
S le trecem n revist :
1.
La nceputul nceputului, din hu la do ape, arpele a ieit o dat
cu copaciu la mare din ape, ncletat in rdcinile lui. ntrebat de Frtat cine
este, a cscat gura m\re i a lpilat pe Nefrtat, caro a rspuns in locul
arpelui: Oino s fie, ia Frtalu tu! Iar Frtatu i-a zis : Tu eti
Nefrtatu ! 10.

2.
Dup ce Nefrtatu a scos pmint din fundu apei i Frtatu a fcut
turtia de pmint pa caro s-au odihnit, Nefrtatu s-a jucat noaptea cu pmint
i a fcut pe arpe, care l-a sftuit pe Nefrtat s-l nece n somn pe Frtat.
Da nu a putut, c Frtatu tia glndu arpelui. Cum arpele iscodea i urzea
mereu impotrva Frtatului, atunci Frtatu l-a prins
245
do condu, l-a invirfit de dou trei ori cura inviri un bici i l-a zvirlit in hu. i
a zis : S te ncolceti in joru praintului de nou ori si s-I a]H*ri !*
prpdul apelor u.
Prima legend ntrete idcea mitic a arborelui cosmic aprut din apele
cosmico, i a arpelui cosmic care a preexistat alturi de arborele cosmic n
aceste ape primordiale. A doua legend, ideea c arpele este o creaie
malefic a Nefrtatului. Din a doua legend mai reiese c arpele zvirlit nu sa 'ncolcit in cerc ca un oroboros, ci in spiral de nou ori; oro- boros
nseamn ncremenire, spirala, devenire permanent. De atunci corpul
arpelui s-a meninut pe cer ca o nebuloas in spiral, cu nou volute, in
centrul creia se afl nucleul vital al cosmosului, pmintui. l)c la nceputurile
lumii arpele se vede pe cer ncolcind ca un briu alb, in care strlucesc
noaptea solzii lui do argint. Aceasta este o alt explicaie a Cii lactee.
Preeminena mitic a ideii de spiral figurat prin arpele cosmic se
menine in cont iina cultural a autohtonilor ca un lait-motiv din preistorie
pinft in era noastr, iar in mitologia romn ca o dominant dinamic prin
polisemantismul ei simbolic.
Conceput ca o imagine schematic a cosmosului, caro se ntinde iu
spaiu i crete pe msur ce se desface, pierzindu-i un capt n haos,
spirala a generat si la romni semnificaii pe cit de complexe tot pe att de
sofisticate. Nu exist compartiment al structurii integrative a mitologiei
romne iu caro s nu intilnim spirala ca o tehnic magico-mitic de
exprimare a unei aciuni. Centrul spiralei a devenit centrul potenial al
cosmosului, al delimitrii dezordinii do ordine, al micrii progresive a lumii
spre periferia haosului, caro simbolizeaz mitic puterea creatoare a
cosmocratului principal, Pruitul, si a extinderii treptate a puterii lui in haos.
Asa se face o spirala st l ins n jurul cent rului oi a dat mai apoi natere
ideii de labirint, schemei labirint ului ca diagram a cerului i ast relor.
Gelos ])< rostul pozitiv JR* care Frtatul l-a dat arpelui in cosmos,
desfurat in spiral, Nefrtalul a adoptat i el spirala, ins in sens distructiv
i pe pinint. A creat vrtejul sau uraganul ca s distrug in vzduh sau |H*
panii ut forele potrivnice lui, a creat bulboana sau sorbul apelor pentru
aceleai motive, i a creat cochilia melcului ca s se ascund in ea dup
moartea melcului. Arhedemonii i spiritele rele horesc n spirale ieind din
iad, in jurul pmntului i in vzduh.
Simbolismul mitic al arpelui cosmic legat de Apele primordiale revine i
in mitologia mixhelonic lin Pontul Enxin getic. n cetatea maritima Tomis a
fost descoperit statueta unui arpe fantastic cu plete, ncolcit in spiral,
numit do tomitani Glykun. Conceput in apele Mrii Negre ca un geniu
protector al corbierilor i pescarilor, Glvkon reediteaz un mit get ie mai

vechi, mitul arpelui A elor nrimordvde^ care a fost preluat din paleofoldorul
local pontic si adaptat nevoilor spirituale ale locuitorilor, a* jumtate gei, ai
cetilor maritime greceti.
Preeminena ideii de spirala alturi de aceea a cercului in mitologia
romn se ntrevede i in mitul Apei Simbctei un fel de Styx care
nconjoar pinintul de nou ori, sopariiidu-1 util de ostroavele ntunecate ale
apelor cosmice, in negurile crora filfiie umbrele rtcitoare ale morilor ce
nu si gsesc linitea, cit i in ostroavele luminoase sau albe in grdinile
crora fpturi pioase triesc n posturi si rugciuni pentru viitorul omenirii, cit
i in mitul Apei Duminicii.
246
n mitologia cretini medievali spirala posed un nu mir de apte volute.
Aa se face ci in simbolismul spiralei la romni intilniin dou faze de
elaborare : o fazi arhaici traci, cu nou volute, i o fazi medievali timpurie
cretini, cu apte volute, conform concepiilor mitice ce au stat la baza
acestor interpretri.
10.
Cosmismul. Viziunea arhaici despre cosmos a lsat urme sensibile in spiritualitatea romneasc atit prin implicaiile ei mitologice, cit i
prin reverberaiile sentimentului apartenenei materiale i spirituale la
cosmos, prin contiina ci romnul este o fpturi cosmici, ce mplinete un
destin terestru in economia ntregii lumi i viei universale.
Sentimentul apartenenei materiale i spirituale la cosmos s-a cristalizat
cu timpul intr-o concepie draga poporului romn, dublata de o eticii i un
modus oivendi numite uneori cosmism, alteori cosmicism, ale circi rdcini
adinei coboar sub era noastr i care a supravieuit in feudalismul timpuriu
printr-o mutaie religioas numit mai apoi ,,cretinism cosmic.
Viziunea cosmist a lumii s-a elaborat treptat in filozofia i mitologia
autohton nc dinaintea erei noastre. Unii crturari romni din secolele al
XlX-lea i al XX-lea i-au nsuit elementele eseniale ale viziunii cosmiste
autohtone i au interpretat-o fiecare pe cont propriu. Merit s fie schiat
efortul de interpretare a cosmismului tradiional stesc prin prisma
cosmismului mitologic transsimbolizat de filozofia culturii, istoria culturii i
etnologiei in contemporaneitate. Vasile Pr van, in unele din lucrrile lui 12,
lanseaz tema concepiei dace despre integrarea omului in cosmos i
rezonanele cosmosului in viaa dacului. Bl afirm ci devenirea istoric nu c
pariali, ci total, nu e fantezist, ici realist. i ceva mai mult, c toate
categoriile fanteziei creatoare : supraaccidentalul, supratem- poralul,
supraspaialul, supraumanul sint modalitile de existen cosmic. Gindirea
omeneasc se identific, dup dinsul, cu viaa cosmosului. Fenomenul
istoric este sinonim cu cosmicul din om. Aceast poziie teoretic face ca, in
ansamblul ei, cugetarea lui Vasile Prvan s fie in consonan Jcu viziunea
romneasc a cosmismului tradiional, in care omul triete sentimentul
destinului lui cosmic. Istoricul, etnologul i mitologul nu se afl in faa unor
fapte terestre detaate, singulare i autonome ale spiritului uman, ci in faa
unor fapte cosmice. ntr-un studiu in manuscris al lui Radu Paul13 so remarc
printre trsturile filozofiei lui V. Prvan integrarea armonic a omului in

cosmos. Ou propriile cuvinte ale comentatorului : ntimplaroa, soarba,


intervenia divin sint expresii ale unui antropomorfism care nu ino seama
c istoria face parte din ritmica lumilor i c pretutindeni domnete o
perfect obiectivitate cosmic. Ideile noastre se integreaz in cosmos ca
energii cosmice. Spiritul este o modalitate de manifestare a acestei energii
cosmice. n ali termen i, o nou modalitate de exprimare a personalismului
energetic enunat n aceeai vreme de C. R Wulescu-Mobru.
n concepia lui Vasile Prvan cosmismul romnului exprimi armonia
dintre om si cosmos, pentru c viaa uman este o not deosebit n
simfonia sferelor, in infinitatea variaiilor de ritm cosmic u. Oa o dominant a
cosmismului la Prvan este nu scderea tensiunii intelectuale a contiinei,
nu indolena, ci dimpotriv, trirea fiecrei clipe in frumuseea i eternitatea
oi cosmic. Oum constatm, sentimentul tragio al vieii i al nestatorniciei
tuturor lucrurilor se spulber in faa seutimentului care ntruchipeaz i
ntregoto prin om imaginea matern a tot ceea ce este
24T
omenesc. Iirsueitan a cosmosului din om prin creaie spiritual tii la baza.
viziunii si concepiei lui Yasile PArvan despre cosmismui autohton, potenat in
universalitate.
Lucian Plaga acorda cosmismului un ol tot atit de pregnant in viaa
poporului romn. Ideea cosmismului romnesc este avansaii de Lucian Plaga
in mai multe luciri. Ins aceea care pune accentul pe tem, din perspectiva
specificitii etnoculturale, este Spaiul mioritic1'*. n acest poem filozofic
despic valenele spiritualitii lomne, Lucian Plaga discut indirect despre
cosmismul romnesc. Pornete de la elementele lui conceptuale:
transcendentul care coboar, prin care cerul coboar cu toate farmecele lui
pe pmint. de la perspectiva sofianic pentru a ajunge la cosmogonia biblic
si la sfetnicii cosmogonici n mitologia popular romn. i>c referii apoi la
concepia pitorescului ca revelaie : Divinitatea nici nu se poate manifesta
altfel decit plin lucruri, prin forme, prin detalii concrete, prin pitoresc ,c. Cultul
pitorescului este un aspect concret al integrrii cosmismului n viaa uman.
Pe ling preferinele enumerate de Lucian Plaga in Spaiul mioritic i
anume : fa de categoriile organicului ale lumii i do transformare
sofianic a realitii, el manifest, in surdin, preferina pentru cosmismul
cretin.
Sub pretextul analizei operei lui Lucian Plaga cu ajutorul metodei
autognosicc (a cercetrii unui autor prin propriile lui idei), Yasilc Bn- cil
isi expune de fapt propria lui concepie despre cosmismul romnesc, cu
referine speciale la ranul romn. n expunerea lui se refei la trei aspecte
eseniale ale acestui cosnrism considerat general firii romnetii i strvechi.
nelege prin eosmism trei aspecte fundamentale ale spiritului romnesc :
nevoia de spaiu liber, intuiia armoniei cosmice i sentimentul participrii la
cosmos. Romnul nu se izoleaz de cosmos, ei se consider cetean al
cosmosului. Tivnete la un spaiu liber dar nu haotic, nu dezorganizat i
prbuit intr-un infinit a formal. Ceva mai mult, piu si infinitul i are forma
lui finit.

Intuiia armoniei cosmice d romnului ncredere in ordinea naturii (...), il


face (...) s sc lase frecvent iu seama naturii (...), s se mite odat cu natura
pe linii stiuctural cosmice.
Iar sentimentul participrii la cosmcs este componenta cea mai expresiv
a cosmismtdui romnesc. n esena lui acest sentiment prezint dou
subaspectc : 1) participarea romnului la cosmos, i 2) participarea
cosmosului la viaa romnului. Dup Yasile Bneii, romnul are ideea
nemuririi impersonale care e mai piotund decit nemurirea personal. Fapt
care il face s nu fie dominat de sentimentul tragic al morii i nici de
sentimentul tragic al singurtii. Lentul el moartea e o mireas cosmic, iar
(...) singurtatea (...) tni dor'\ Feir.d aplicaii la spiritualitatea traco-geilor si
vecinilor lor sciii adaug : mureau uor, ori si din cauza aceasta. Romnii,
din cauza participrii cosmice, au i trirea unei nemuriri n sine,
impersonale, adinei (...). De la nivelul cosmic romnul face impresia c
domin istoria.
Reversul primului subaspect participaiea cosmosului la viaa romnului
const dintr-o in anim are, care nu e totuna cu ceea ce se nelege prin
animism (...). Omul pn la un anumit punct st sub jurisdicia cosmosului
(...); iar omenescul nu e ceva exclusiv uman. El circul oarecum i in
Cosmos. Referindu-se la capacitatea de creaie mitic a romnului, Yasile
Bncil remarc totui c nu are idei teologice 17.
248
Pledoaria pentru cosmismul romnului expus astfel creeaz un cadru
teoretic pentru cosmismul cretin al lui Lucian Bl aga, explic, trsturile
psihice anticipate pe care le-ar fi avut dacii i daco-romauii. Subliniem
aceast idee pentru c nici dacii i nici daco-romanii nu au avut sentimentul
tragic al morii i nici sentimentul tragicul singurtii in lume; ei erau
nfrii cu pmintul i cerul patriei lor i considerau moartea o reintegrare in
cosmos, iar singurtatea un fel de dezintegrare a cosmosului din ei.
Viziunea cosmosului, dup Ovidiu Papadima, reflect o alt latur
simpatetic a tririi cosmice a romnului, pe care orice mitolog trebuie s o
aib iu vedere cind caut s surprind structura mitopeismului cosmogonic i
a reflexelor lui in contextul unei mitologii romne.
Viziunea particular a cosmosului il face pe romn s susin c realitatea
este in acord armonios cu sufletul lui. Cosmosul folcloric nu e o certitudine
geografic, ci una metafizic (...) pentru c il preocup pe om, adincul i
naltul, viziunea mai mult a cerului l a subpmintului, decit a terrei18; adic
in msur egal nlimile corului [cu] lumea sfinilor i adincul
subpmintului, [cu] lumea morilor ,9. Ceea ce este ns specific in aceast
viziune cosmic e faptul c omul are contiina mpovrtoare a
singularitii lui cosmice, de aceea el caut sprijin pe Terra, dar gsete
sprijin in cosmos. Ceva mai mult, constant, ranul [romn] consider
cosmosul ntreg ca prta nu numai la viata lui sociala, ci i la viaa lui
interioar 20, la ceeace-iofer comnniatatea etnic i viaa uman, nu e un
ecou al vieii umane. n cele mai grele mprejurri din viaa lui, romnul
recurge la sprijinul necontenit al cosmosului, contemplind cerul cu astrelc,

pmintul cu vegetaia i apele linitite sau nvalnice, gsind echilibrul


acestora in propriul lui echilibru i invers.
i mai departe: [n cosmos] omul se rccunoate pe sine i e sigur c la
rindul lui cosmosul, cu toate minunile sale grandioase, se recunoate in
fptura omeneasc 21. Aceasta pentru c singur omul a animat ntreg
cosmosul intr-un graudios i sever spectacol care este o imens dram (...)
cind cu maestoase tonaliti liturgice, cind cu arhaice inflexiuni
cercmouioa.se de via, cind in culorile fantastice ale povestei, cind in cele
sumbre ale dcscntccului, nflorit intr-un suris de snoav, gravat iu linii
adinei i simple de credin22.
Ceea ce nseamn c in fapt viziunea cosmic a lumii este generatoare a
cosmismului romnesc i, invers, cosmismul romnesc regenereaz mereu
viziunea cosmic a lumii.
De aceea se poate conchide c, in esena lui, cosmismul primar al
mitologiei dace, daco-romane i romne reprezint istoricete o concepie
filozofic, o atitudine etic i un mod comportamental etnoeultural fa de
tradiia istoric motenite de romni i pstrate cu sfinenie pe calo oral.
Romnul, ca i daco-romanul i dacul, are sentimentul intim c este un fiu al
naturii, c viaa lui e cosubstanialn cu aceea a firii, c triete in acord intim
cu natura (s nu o murdreasc, s nu o insulte, s nu o mutileze, s nu o
distrug), iar prin moarte c se ntoarce napoi in sinul naturii (adic in viaa
cosmic). Trecerea, pentru dac, din lumea aceasta n lumea cealalt era
simpl 23, natural i bucuroas, nu o Mare Trecere, trist, ncrcat de
regretele vieii, cum o consider unii folcloriti care au rstlmcit sensul
tradiional al cosmismului mitologic prin transpoziie cretin.
249
Constantin Noiea consider c in perspectiva filozofiei culte romneti un
loc aparte il deinecosmismulu. Cu propriile-i cuvinte : termenul [coftmi#m]
e al lui Vasile Bftncil (...)s i ne place s-l regsim. Bneil il descrie ca o
intuiie a armoniei cosmice i un sentimental participrii la cosmos .Aa
l-am regsit in filosofia noastr cult. Armonie i participare este in filosofia
lui Conta, ca in orice materialism, dar izbitor e faptul c tot armonic i
participare se intilnetoi in filosofiilc originale, ueinfluen* ate,
neimprumutatc, ale lui Prvan i C.Bdulescu-Motru. Iar dac Blaga ncape si
nu incapc in aceast interpretare (dei cosmologismul pare a juca i la el un
mare rol) e numai pentru c iuterviue iu giudirea lui un factor inedit a
crui nsemntate o vom sublinia ndat.
Costnism ni acesta duce la un anumit determinism, nc nedeterminat
complet. La Conta era un determinism (* fatalism *) materialist; la Prvan e
un determinism de energie i ritm; la Motru totul Bfireto, mrturisit, ntr-un
determinism psihologic. Ce se intimpl la Blaga Matca stilistic d i ea un
anumit determinism (de stil), pecetluind toate creaiile unui grup cultural
omenesc, piu si creaia tiinific.
Trsturile acestea fac ca viziunea filosofic a ginditorilor romni s fie, ea
i cea a culturii noastre populare, mai degrab a lumii dectt a spiritului. Nu
se poate vorbi in cultura romneasc de o problematic a spiritului ca atare,

a spiritului ca expresie autonom. Etica (...) lipsete din perspectiv filosofic


romneasc, popular sau cult .(...). Etieismul Apusului nu c pe msura
noastr. Acel mult ludat se cade nu se cade * al romnului nu ine in
nici un caz dc o concepie etic (...). Cind Soluia e dc armonic, nu poate
exista etic, adic o stare de ruptur, de mpotrivire, imperativ i refuz.
Dar duhul acesta de lumesc i nsetat de armonie nu poate s nu aduc
un suflu de pgtnism in atmosfera romneasc. Trebuie s o spunem deschis: exist O dimensiune pgn in sufletul romnesc. Cind subliniem cu
atita apsare c romnii au fost. intr-un fel, totdeauna cretini, cretinismul
venind peste ei ca o intimplare i nu ca purttorul de mesaj al unei crize de
tip nou, recunoatem fr s vrem c. dup ce ne am cretinat, am pstrai
moduri ale lumii pagi ne. 0 redau bit > in mitologia noastr popular, iar
credinele noastre sint pline de crestui, care ne incint pe plan do cultur i
care, in definitiv, nu ne supr nici in perspectiva bisericii, dimensiunea
noastr pagin a fost tolerat de biseric i chiar asimilat intr-un sens.
Cretinismul nostru a arul prin aceasta un coninui mai nu, o istorici- tale mai
adevrat. Dar acum cind ies la lumin lucrurile in filosofia cult, ele capt
accente de mpotrivire care pot ngrijora uneori.
Blaga nu e iuti iul ginditor romn indiferent fa de ortodoxie ca izvor de
inspiraie. Un suflu de pginism, firete in stilul secolului al XlX-lea,
strbate, dup cum e limpede, opera lui Conta. Iar dac Motru rmine strin
de ortodoxie, fr s fac din * pginitatea lui un act de afirmaie, acest
splendid tip de pgin care este Prvan st ca o eviden mpotriva oricrui ar
voi s fac lin fiina spiritual a neamului nostru o fiin exclusiv cretin.
Nu, toi acetia n-au filosoful pe dimensiuni cretine. Dar sint romni: sint
profund si hotritor romni.
Ceea cc trebuie luat in consideraie este deci opoziia, provizorie, i
poat* impropriu calificat, dintre pginitatc si cretintate.
La ritului luiMircea Kliadc care opune religiei cosmice religia istoric
nu neglijeaz idtca cosmismului. Cum vom constata, asociaz eos- inismul cu
istoricitatca religiei, discutind in cazul romnilor despre cretinismul cosmic.
250
Confruntarea intre religia cosmicii (a marilor tradiii orientale,
pginismul i primitivismul) i religia istoric (a tradiiilor cbraico- cretine,
islamice ete.) este problema major a culturii, dup Mircca El iade.
Gire sint categoriile in Ixiza crora se opereaz aceast confruntare T
limbajul codificat i orizontul categorial (evoluionisin si tiina in genere).
Dup aceste preliminarii, Mircea Kliade trece la analiza cretinismului
cosmic. Dup dinsul, in folclorul religios romnesc cretinismul nu este cel
al bisericii. Una din caracteristicile cretinismului rnesc al romnilor i al
Europei orientale este prezena a numeroase elemente religioase, pagi ne,
arhaice, citeodat abea creti nizatc. Este vorba de o nou creaie religioas,
proprie sud-estului european, pe care noi am numit-o cretinism cosmic,
pentru c, pe de o parte, ca proiecteaz misterul cristo- logic asupra naturii
ntregi, iar pe de alt parte, neglijeaz elemente istorice ale cretinismului,
insistind, dimpotriv, asupra dimensiunii liturgice a existenei omului in lume.

Acest cretinism cosmic nu este atit de evident n Mioria, cit in alte piese ale
folclorului religios romnesc. Dar aici, ca i iu alt parte, este vorba de un
cosmos transfigurat. Moartea nu este considerata o simpl nunt, ci o nunt
de proporii i de structur cosmic. Balada releveaz o solidaritate mistic
intre om si natur, care nu mai este accesibil contiinei moderne. Nu este
vorba de un panteism, pentru c -.ircest cosmos nu este sacru prin el
nsui, prin propriul lui mod de a fi, ci este sanctificat prin participarea hi
misterul nunii. i tot ca o nunt au fost interpretate de mistici i teologii
cretini agonia i moartea lui Hristos. Este suficient s amintim un text de
sfintul Augustin in care Hristos < ca un nou mire (...) vine in patul nupial al
crucii, i urcind in el, svir- ete nunta **.
Aceast atitudine spiritual fa dc cosmos a cptat in ochii dacului
valoarea unei concepii mitologice precise, care sc poate numi cosmism
arhaic.
Ce reprezint in esona lui cosmismul in mitologia romn ? O concepie
filozofic despre raportul dintre cosmos i om; o atitudine etic provocat de
aceast concepie? Un comportament etnocultual?
Dup noi, cosmismul in mitologia romn este totodat : o concepie
filozofic, o atitudine etic i un comportament ctnocultural.
Romnul consider cosmosul ca o realitate sacr (Cerul sfint, sfintul
Soare, sfinta Lun. Pmintul Mum ctc.). Cosmosul in prile lui componente
e reprezentat ideoplastic prin alegorii, metafore i simboluri sacra - lizantc.
Sacralitatea cosmosului i a elementelor lui este i expresia cunoaterii
mitice arhetipale a creaiei concomitente cosmosom, i a cosubstanialitii tririi cosmico (a creatorilor i a creaturilor).
Aceast form de cosmism relev din plin sentimentul destinului uman ca
un destin cosmic.
Conform costnismului mitologic, omul este o fptur superioar printre
celelalte creaturi, dar o fptur care n ordine ontologic arc drepturi i
datorii cosmice egale cu celelalte fpturi. Romnul se consider frate cu
codrul, cu apele, cu animalele domestice, chiar dac e mai inteligent i mai
Indeminatic decit ele, chiar dac se socotete uns de divinitate ca rege al
naturii.
11.
Aeosmi.Hinul. Opus costnismului in viziunea i concepia mitologic i filozofic a poporului romn i a crturarilor romni poate fi
251
luat In consideraie i reversul lui, acosmismul. Spunem ar putea fi, ntru* cit
pinfi in prezent nu dispunem dccit de o sesizare a temei. I. P. Culianu se
referii la un acosmism filozofic de naturii romantic in poemele Mure- a nu i
Sarmis de Mihai Emineseu.
Tema presupune trecerea in revist a rdcinilor dualismului gnostic i
trsturilor principale ale acosmistnului filozofic, pentru a se putea analiza
cele dou poeme ale lui Mihai Emineseu din perspectiva acosmis- mului
romantic
Rdcinile dualismului gnostic se afl in gnosticismul siro-egiptean, in
demiurgismul veterotextamentar, iu demontarea i infernuarea cosmosului.

Iar caracterul i esena acosmistnului filozofic iu urmtoarele trsturi


generale : 1) acosmismul antrojiulogic care reprezint un sine qua non al
oricrui sistem gnostic. Omul a vzut deja c se situeaz iu afara lumii in
care el a fost creat; 2) demiurgul ru al acestei lumi. Acesta crede a fi unicul
i atotputernicul, ins demonstraiile lui de for nu sint dect derizorii. n
fond, el este un descendent neputincios al ..adevratei lumi divine, dc care
este complet separat. Adevrul divinitii se menine, in raport cu lumea,
intr-o inaccesibil transcenden; 3) omul, coxubstanial cu divinitatea
transcendent, este prin aceasta chiar superior demiurgului i poate s se
libereze, prin gnoz, de influena sa; 4) in gnoza antic sau in sectele
dualiste medievale, exist tendina a se erija in divinitate transcendent sau
reprezentind din acestea toate personajele pe care Vechiul Testament le
prezint in posturi negative, ca arpele paradisului terestru. Cain sau Lucitor.
Procesul gindirii caro ajunge la aceast rsturnare de valori este, de altfel,
destul de simplu : pentm c demiurgul ru a fost identificat cu Dumnezeul
Vechiului Testament, toi opozani si trebuie in mod necesar s aparin
lumii adevratei diviniti. Biblia apare ca o apologie a demiurgului
ignorant i orgolios, al crei destin este s falsifice realitatea cu orice pre; 5)
sistemele gnostice sint eii- tare, deoarece ele nu asigur salvarea dccit. in
cadrul foarte strimt al fiecrei secte; 6) gnosticismul admite, de altfel, in
unele cazuri, ca platoni- cismul, reincarnarea sufletului in noile corpuri
(metenosomatoza).
n poemul Andrei Mureanu de Mihai Emineseu, conchide exegetul,
rul i ursi apar ca dou entiti creatoare. Produsul lor este istoria
universal (.-.) Tintre ele se afl] o legtur existenial, nu cauzal. Istoria
uman este istoria unei rase blestemate, a crei evoluie se dato- rete
rutii ci insi. Secretul biologic al naterii omului este : a ucide pentru a
tri, ceea ce echivaleaz ipostazei generice numite rutate *.
Iat deci secretul in sufletul acestei creaturi.
Eroul poemului, Andrei Mureanu, enun o filozofic a istoriei bazat pe
rutate i agresivitate. E vorba, dup Emineseu, dc o agresivitate
intraspecific i dc o rutate dobindit datorit, spuneam noi, Nefr- tatului.
Demontarea sau infernizarea cosmosului reprezint extensiunea
categoriei infern in tot cosmosul vizibil (pfimintul i sferele planetare). Aa se
face c acosmismul lui Mureanu ajunge la ultimele consecine al
dualismului gnostic **, In entropia cosmosului.
n concluzie, studiul legendelor cosmogonice romneti deschid o vast
perspectiv investigaiilor de filozofica culturii poporului romn. Asupra
acestei perspective s-a aplecat Al. Dima 29 i in ultima vrem Ghcorghc
Vlduescu 30, ultimul sondind dincolo de izvoarele cugetrii cosmogonice
romneti prin izvoarele cosmogonici greco-romane.
252

Nu putem ncheia consideraiile despre cosmogonia romn fr a nu


reaminti despre modelele cosmologice performate in opera poetic a lui
Mihai Emineseu. Ioana Em. Petrescu serie un opus de filozofie a culturii.
Distinge in fond dou tipuri dc modele cosmologice n opera lui M.
Emineseu : 1) modelele cosmologice adoptive (dup Pitagora, Platou Ivant
Laplace), carcsc mbin sau uneori numai sint succedatei 2) modele
cosmologice inventive sau/i compensatorii. Modelele adoptive sint axate pe
cosmologii istorice sau istoriate, cele inventive sau/i compensatorii sint
numai cosmogonice.
Abordind structura concepiei plurale a cosmosului la Mihai Emineseu
autoarea ncearc s traduc prin viziunea cosmologic mitic (...) nelinitea existenial (...), sentimentul dezrdcinrii absolute, care ii cultiv
nostalgia unei pairii cosmice sau aspiraia ctre o patrie cosmic ce i-a fost
sau ii va fi cuvenit M.
Emcrslunca arbori'ul cosmic bradul din Apele primordiale.
253
III. ANTROMGOMA
1. Cicluri aiilropojjonico. Antropojonie divinii. Autropogoniu explic
emoia omului ca fptur cosmic pe pmint n funcie de sistemele de
mituri si credine ale fiecrui popor l.
Dup paleofolclorul mitic general uman i particular uman, antro- pogonia
prezint dou ipostaze : una divin i una extradivin, fiecare rea- lizindu-so
in cicluri anlropogonice care urmresc perfectarea unor spie umane.
Antropogonia di rin este ipostaza cea mai speculat de fantezia
initopeic a popoarelor. Dup datele folclorului mitic, aceasta s-a desfurat.
in trei cicluri antropogonicc. Al patrulea este in curs de desfurare.
Primele fpturi de tip uman apar din exerciiul ludic al celor dou fpturi
supranaturale, zeii gcmclari sau eii frlui. Frtaii, plictisindu-se dup
crearea stihiilor cosmosului i netiind ce s mai fac, au nceput fiecare s
modeleze in lut o fptur asemntoare dup chipul celuilalt. Au creat astfel
dou mmlclc umane pe aceeai tem : modelul Xcfrtatului creat de Frtat,
in toat urenia lui spiritual, i modelul Purtatului, vzut de Xefrtat, ins

neneles in toat splendoarea lui spiritual. Xefr- tatul nu a avut


capacitatea de a intui perfeciunea i frumuseea divin a Frtat ului, el a
ncercat s imite bine imaginea partenerului lui, in caro vedea chiar imaginea
lui. Aa se face c din exerciiul ludic al celor doi frta i demiurgi au ieit
dou fpturi umane: una inform, urit, imperfect, slbatic, care seamn
cu Xefrtat ul, pe care Frtatul a nsufleit-o i i-a dat drumul pe pmint . i
alta invizibil, pe care Xefrtatul a creat-o i el, o caricatur a figurii
Frtatului, atit cit l-a tiat capul. Din fpturile create de Frtat i corupte de
Xcfrtat a ieit spia cpcunilor. Cu ei s-a mplinit primul ciclu antropogonic.
2. Cpcunii. Primele fpturi mitice menionate de mitologia romn
la nceputul erei anlropogonice au fost cpcunii, care reprezint prima
ncercare a divinitilor gemelare de a crea o spi asemntoare lor.
ncercare nereuit, cpcunii aveau o nfiare monstruoas o caricatur
a trsturilor fizice i morale ale divinitilor gemelare , erau antropofagi.
Spectacolul lor umilea orgoliul Frtatului. De voie, de nevoie cpcunii au
populat o parte din pmint nainte de apariia uriailor. Xu cunoatem pin in
prezent elemente de toponimie mitic referitoare la cpcuni.
Unele urme de antropofagie ti.vnssimbolizate s-au meninut in riturile
funerare, la iumormintarea intre rudele apropiate mortului pin in secolul al
XX-lca (in nordul Olteuiei in jud. Gorj i in sudul Moldovei in Vrancea), care
par ins a aparine mai degrab unor tare antropofage ale
254
spiei umane. Sau, oine tie, au aprut la acetia <lin necesiti atavice
motenite indirect in procesul creaiei cpcunilor.
Spia cpcunilor a fost. distrus de uriai. Exemplare rzlee au
supravieuit pin in era omului datorit unor conjuncturi care au scpat
palcofulciorului mitic autohton. Acestea sintMuma Pdurii. Fetele pdurii,
Pduroiul. Tatl Pdurii i zmeii. Toponimice mitice : Pdu roiul din Deal sau
din Vale, Dealul Pduroiulul, zona Vedea. Toate aceste fpturi mitice similare
omului ins monstruoase au cptat aceast nfiare* iu imaginaia
creatorului do mituri din era noastr. Resturile de cpcuni au fost mult
antropomorfizai in imaginaia poporului, dar au rmas cu nravurile lor
antropofagiee, care, prin legende i desclntecc mpotriva lor, au fost
transmise oamenilor.
Motivul mitului arhetipal al cpcunilor a preocupat pe Lazr ineanu de
dou ori. Iutii intr-o micromonografie 8 si in al doilea rind intr-o
macromonografie 3, in care a descris pe cpcuni ca fiine mitice ce
supravieuiesc iu povetile populare cu substrat mitic.
Ca fiine mitice, cpcunii sau catcunii [sini] montri antropofagi cu cap
de eiino, care se ntilnesc deopotriv n povetile rutenilor (peti - goloci),
bulgariloiYp^eflffnrci^ i grecilor moderni (Ey.uXox&pocXoi)4. Cpcunii sint
chinocefali, latr in loc s vorbeasc, vd cit zece oameni numai eu un singur
ochi, se mninc intre ei (iar cei puini care au supravieuit pin in era
uman, conform relatrilor basmelor mitice, au mineat i oameni). Cpcunii
au locuit in peteri, in vguni, in pduri oarbe. Se ocupau cu culesul
roadelor slbatice ale pmintului i cu vntoarea prin hituiala

slbticiunilor. Ei au fost stirpii prinr-un potop.


Dup distrugerea cpcunilor, Frtaii au convenit, de voie, de nevoie, s
creeze in comun, experimentnd creaia pin la obinerea unei noi spie
umane, mai perfecte.
3.
Uriaii. Aceste fpturi mitice au aparinut celei de-a doua ere
antropogonicc. Ei au populat pmintui nainte de crearea oamenilor pro- priuzii. Toponimia mitic romneasc atest prezena lor in citcva zone arhaice
ale rii, unde s-au gsit oaste de oameni mari considerate de uriai. S-au
ntreprins cercetri arheologice, etnologice, sociologice : in peteri: Petera
Uriaului, Pivnia Uriailor; in denivelri de teren ; Movila Uriaului, Movila
Uriaei, Mormntnl Uriaului. Mormintul Uriaei; in nume de presupuse ceti
ciclopeice: Cetatea Uriailor etc.5.
Uriaii ctrau fpturi de propor ii colosale : capul cit o but ie mare, prul
inclcit i lung, ochii insingerai. trupul planturos, miinilc i picioarele lungi,
mersul leampt. Se certau intre ei, se uneau in grupuri si se bteau pin la
lichidare reciproc. n toate mitologiile, luptele intre uriai exprimau
caracterul lor gigantomahic, care cu timpul s-a transformat in
giugantoteomahie, adic lupta mpotriva divinitilor supreme.
Cind mergeau, clcau ele pe un deal pe altul, prvleau n urm copacii,
iu mers fceau pirtii largi in pdure, secau piraiele i riurile cind le era sete,
revrsau lacurile cind se scldau, cu o lovitur de ciocan prvleau stincile,
cu paloul retezau crestele munilor. n legendele mitice despre uriai se
povestesc multe intimplri ciudate cu ci.
Femeile i fetele uriailor erau voinice, muncitoare, guralive si mult mai
blinde decit uriaii.
De felul lor erau panici, ins foarte periculoi cind se infuriau. Aveau o
minte nestatornic ca i firea lor.
255
I)ci unele poveti cu substrat mitic menioneaz uriai antropofagi, ei nu
mincau carne de om. E posibil ca aceti uriai antropofagi s fie, dup
legende, resturile unor cpcuni ncruciai cu uriai, care au motenit
obiceiurile cpcunilor.
Cind se certau intre ei, se prindeau cu inimile de torilc cerului, scu- turind
bolta, provocnd ploi i inundaii. Tradiia legendar descrie c, rzvrtinduse odat, au prins toate torilc cerului, scuturindu-le doar-doar o cdea pe
pmint cerul cu divinitile cereti, pentru a le zdrobi in lupt corp la corp. Au
dezlnuit atunci potopul, care i-a necat pe cei mai muli. Iar cei care au
scpat in peteri nalte, fulgerele i trsnetele s-au prvlit atunci peste
intrri, cetluindu-i acolo pe veci. Aa s-a stirpit spia uriailor din propria lor
prostie. Pe ling relicte etnografice despre uriai s-au pstrat i remiuisoene
folclorice. ndeosebi basmele romnilor amintesc apariia oamenilor nainte
de dispariia uriailor i de comportamentul nestatornic, cind bllnd, cind
rutcios al uriailor fa de primii oameui.
Oamenii propriu-zii. Cea de a treia experien antropologic a
Frtailor a fost fcut cu oamenii propriu-zii. Aceast experien e aceea pe
care o cunoatem inai bine i pe care am relatat-o in diferite chipuri in

materialele mitologice prezentate pin la acest capitol. Paleofolc- lorul


referitor la antropogonia spiei umane propriu-zisc a fost in parte contaminat
de legendele biblice, transfigurate de imaginaia creatoare a poporului
romn.
Procesul antropogoniei divine culmineaz in faza a treia cu ncununarea
spiei umane i a activitii ei tot mai inteligente i elaborate. Spre deosebire
de celelalte dou spie umane, oamenii propriu-zii au ajuns s concureze
divinitatea Frtailor, realiziud cind opere ingenioase asemeni Frtatului, cind
opere infernale asemeni Nefrtatului. n lupta geniului bun cu geniul ru din
om, a predominat de cele mai multe ori geniul ru. Influena geniului ru a
bucurat la nceput pe Nefrtat. Cu timpul ns acesta i-a dat seama de
ingeniozitatea uman in ru, care o ntrece pe a lui ca Nefrtat, i atunci l-a
cuprins teama eliminrii lui de ctre om din activitatea divin in cosmos. i ia hotrlt pierzania omului, peste capul Frtatului, cruia ii plac ndrzneala,
avintul i capacitatea creatoare a omului, motenitor al unora dintre calitile
lui divine.
n legt ur cu originea oamenilor din regiunea carpatic s-au emis mai
multe ipoteze mitice, dintre care mai semnificative pentru coninutul lor sint
trei :
ipoteza Homo artifex,
ipoteza Homo pelasgensin,
ipoteza Homo nigroidensis.
Omul creator de art de la Cucuteni, Ydastra, Hamangia etc. a marcat
prima mare revoluie cultural in viaa autohtonilor, fiind primul creator de
cultur i civilizaie a lemnului i lutului, primul organizator social, economic,
militar i de sistem de credine relativ unitare. Arheologii i istoricii
paleoculturii consider omul acestei perioade ca o fptur cu orizont larg, cu
un sim artistic deosebit, sub raportul originalitii un unicat pe glob8. n
aceast privin consideraiile mitologice despredinsul inc nu sint destul de
lmurite. Homo artifex pune ins bazele unei mitologii predaee, care intr in
compoziia mitologici protodace i dace. Numai fcind cale ntoars spre
izvoare, privind diacronic unele teme i aspecte proprii motenirii dace in
mitologia romn putem ntrezri prefigurrile mitice iscodite de el.
256
Ipoteza om ului pelattg sau a uriaului emisii de Nicolae DenBUianu
preconizeaz c leagnul civilizaiei i culturii omenirii se datorete
pelasgilor, un popor numeros, viguros i genial, caro a nfiinat primul maro
stat mondial. Susine c pelasgii ,,au fost cei dinii care au adunat in societate familiile i triburile rspindite prin caverne, prin muni i pduri, au
ntemeiat sate i orae, au format cele dinii state, au dat supuilor lor legi i
au introdus modul lor de via mai blind 7.
Poporul pelasg a lsat, urine pc cele trei continente ale lumii vechi: Asia,
Africa si Europa. Istoria lui coboar in negurile nceputurilor vieii. Date
asupra lui au rmas din ultima perioad a istoriei .sale. Grecii acordau
pelasgilor atributul de divini (Sloi), adic oameni asemeni zoilor. Credeau c
locuiesc in prile Greciei nainte de cele dou diluvii legendarei...) din

timpul regelui Ogyges i altul din timpul lui Dcucalion, care domniser (...)
nainte de timpurile lui Noc *.
Primul dintre oameni s-ar fi numit Polasg, nscut din Pmintui cel negru,
pe culmile cele mai nalte ale munilor atunci existeni. El a ntemeiat
neamul palcclonilor. Prometeu ar fi fost un alt pelasg, care a nvat pc
oameni construcia caselor, facerea focului, uneltele i armele. Dactylii i
coribanii i-au nvat creterea animalelor, lupta cu lancea i traiul
comunitar. Primul cult al zeilor il introduc pelasgii. Numele de Pelaxgia a fost
dat Thesaliei, Peloponezului. Arcadiei i altor provincii din Peninsula
Balcanic, ins ei au fost rspindii i in insulele Mrii Egee i Asia Mic, Siria,
Mesopotamia i Arabia, Egipt i Libia, Italia, Galia de sud i Spania. Pelasgii
din nordul Dunrii i al Mrii Negre se numeau hiper- boreeni.
Cel dinii rege al pelasgilor de ling Muntele Atlas s-a numit Uran (=
Munteanul) dara fost numit i Pelasgos. ara cea neagr (Tav* jjiXa'.va) a
nscut pe Pelasg, cel asemenea zeilor, pe munii cei cu culmile nalte, ca s
fie nceptorul genului omenesc l0. Uran a domnit peste regiunile din rsrit
i nord ale Europei, dar a domnit i peste Egipt. Uran a fost detronat de fiul
su cel mai mic, Sat unt; iar Saturn a fost detronat, la rindul lui, de primul lui
fiu Typhon, care a mprit imperiul pelasg in trei pri, cu ceilali doi frai ai
lui: Osiris i Joe. Partea nordic a revenit lui Typlion, cu reedina in masivul
Carpai, partea sudic a revenit lui Osiris, cu reedina in Egipt i partea
vestic lui Joe, cu reedina in Peninsula Italic. Rivalitatea dintre frai a dus
la un rzboi fratricid universal, la o antropomahie. Osiris nvinge pc Tvphon i
instaureaz in regiunea carpatic ordinea lui mitico-religioas, care va fi mai
apoi transmis tracilor, succesorii direci ai pelasgilor. La rindul lui, Osiris
este infrint in rile lui de la Dunrea de Jos, murind tiat iu buci. n
cintccele tradiionale ale urmailor pelasgilor Osiris este nfiat ca un
negru african, fanatic i ambiios u.
Interesul pentru cultura pelasg a crescut cind s-a constatat c N.
Dcnsuianu a considerat civilizaia i cultura pelasg drept substratul culturii
trace, care continu opera unui mare popor. n istoria lui mitic, care ca orice
istorie mitic vehiculeaz fabulozitatea, N. Densuianu descrie marile
monumente preistorice ale mitologici pelasge: tumulii eroilor, mormintul lui
Achile din Insula Alb (Lcuce), templul hiperboreilor din Insula Alb (i tradiia
romn despre templu), movilele comemorative ale lui Osiris. brazda cea
uria de plug a lui Osiris (sub numele lui Novac), simulacrele megalitice ale
divinitilor primitive pelasge, altarele ciclopice de pe Muntele Caraiman,
columna cerului din Carpai, columna boreal ling Istrul de Jos, columnele
lui Ilercule, obeliscul de la Polovraci,
257
na de aur, un pandemoniu al triburilor pelasge pastorale i agricole, Porile de Fier etc.
Toi cei care au combtut, opera lui 2s. Densuiauu din perspectiva istoriei
propriu-zise i a arheologiei moderne uit trei trsturi eseniale ale operei
lui: 1) c s-a sprijinit ndeosebi pe istoriografia mitic, pe mito- grafii i
logografii, de provenien greac i latin ; istorie destul de controversat in

elementele constitutive, chiar in datele eseniale, In terminologia i


onomastica ei greac i latin; 2) c decodificiud termenii simbolici a cutat
legturi subterane care au nelesurile lor, de multe ori rs- cripticizate; i 3)
a alctuit o mitologie paleochtou a Dacici preistorice, oper fr
antecedente literare, reconstituit din fragmente disparate preluate din atiia
scriitori antici, crora le-a dat un sens eoherent i o destinaie precis pentru
cultura roinu. Orice reconstituire este o oper de recreare din persx)ectiva
reconstituitorului. Orice reconstituire este o oper de revalorificare a
materialului reconstituit, de eliminri i adaosuri, de interpolri i
potenializri.
Apelul lui la datelo arheologice a fost redus la puinele descoperiri ce le
avea la dispoziie n 1910 pentru a puncta unele idei i a anula pe altele. n
ceea ce privete datele istoriei eline i latine care fabulau asupra fabulaiei
(ca de altfel orice mitologie care reconsider un trecut ndeprtat) nu i-au
ngrdit, imaginaia mitopeic. i, s fim sinceri, in studiile contemporane, cu
toat tehnica modern de investigaie, aplecat asupra mitologici
preistorice, cite exagerri, aberaii, sofisticri i presupuneri nu se fac in
prezent sub egida unei obiectiviti tiinifice depline. i ceea. ce este mai
important, ostentaia criticilor a trecut cu mult uurin peste cutumele,
datinile i tradiiile mitologice ale poporului romn, pe care le-a dezgropat i
folosit ea material de comparaie, interpolare i demonstrare a unei
continuiti preistorice.
n fond, o mitologie oricit dc obiectiv tratat rminc totui un document al
imaginaiei creatoare a unui popor in domeniul saeralitii i religiozitii,
conform concepiei enunate, supus permanent remodelrii i rsmodelrii,
deci apt permanent interpretrilor stadial-istoriec ale unei critici in plin
evolu ie. Exegeza mitologic a lui N. Densuiauu relev uumai unul din
aspectele posibile sau probabile de valoare universal ale mitologiei
paleochtonc pre- i protodacc. Att i nimic mai mult. Opera lui poate fi
contestat de istoricii care pun la baza cercetrilor lor factologia, evenimentele posibile deduse do logica discursiv, dar nu poate fi neglijabil de
dialectica mitologiei istoriate i prin aceasta dc istoria mitologiei romne.
Tradus i publicat intr-o limb de factur universal, altul ar fi fost ecoul lui in
posteritate. Revine posteritii datoria de a revizui i aduce la zi, n msura
necesitilor i posibilitilor, prile perene ale ipotezei pelasge a lui JSt.
Densuianu.
Ipoteza omrnui negroid de tip etiopian a fost susinut de G. M. Ioncscu,
care dup ce a afirmat cu temeritate c B. F. Hasdeu i N. Densuianu nu au
tiut nimic despre etiopienii din Dacia preistoric i prezint si dezvolt
argumentele antropologice, arheologice i lingvistice l. El susine, in 1925, c
toate statuetele steatopigiste descoperite pin la data publicrii lucrrii lui
relev o structur antropologic negroid a scheletelor i morfologiei
corporale tipic etiopiau, idee ce a fost exprimat in occidentul Europei tot
pe baza aualizei statuetelor steatopigiste. Iar din punct dc vedere istoric ii
nsuete ipotezele atunci la mod ale savanilor occidentali, care
colportau teza aezrii etiopienilor n Europa, pe

258
caro o coroboreaz cu mrturisirile clasicilor greci (Hosiod, Homer etc.)
despre aceeai migrare i aezare a etiopienilor in Europa meridional, inclusiv in inut urile carpatice. Totodat emite ideea suprapunerii pelasgilor
peste substratul etiopian, naintea venirii arienilor, ceea ce vrea s spun c,
peste rasa neagr se aaz rasa alba. i incheie constatrile lui, din punct

Sterau atribuita Valahlci dc I.cvinus Hulslus.ln 1596, i stema atribuit


Moldovei dc L'lhrich v. nichenthnl. tn 1483, dup Dan Ccmovodcanu.

Monede transilvnene cu capul dc nc^ru considerat valah, dup B. P. Ilnsdcu.


de vedere lingvistic : Dacia preistoric a fost numit de strini: Arabia,
Tartari*, ara Neagr, VlahiaNeagr, Cununiia Neagr etc.. n sprijinul
acestei wgriludini onomastice si etnonimice susine c termenul arab deriv
din Sarab (numele unei caste nobilitare la daci) i c negrea atribuit de
strini romnilor este atestat dc cele trei capete negre din stema Basarabilor (care nume la rindul lui e uu nume compus: bas -f* arabi, cind ar
trebui, dup teoria lui, s fie compus din bas -+ Sarabi) etc. G. M. Ionescu
descrie Dacia Pontic drept Arabia Pontic de la Istrul de Jos (Dunrea
259
de Jos)13. n evul mediu, in poemul Nibelungii, romnii sint menionai ea
arabi, pentru c germanii uumesc pe romni in generai vlahi i vlahi negri. i
slavii numesc Valahia Kara Vlanca, iar turcii Kara Iflac i Moldova Kara
Bogdan ia ; grecii, Mavre Vlah ia. i, iu fine, cea mai bizar etimologic, aceea
dup care numele Marea Neagr vine de la poporul rmnrean, care trebuia
s fie negru.
Din cele trei ipoteze antropologice asupra lumii vechi in general i implicit

a autohtonilor din Dacia preistoric, am insistat ndeosebi asupra ultimelor


dou ipoteze (cea pelasg i cea ctiopian) pentru c acestea au dat in
secolul nostru prilejul multor exagerri, diletantiee i eronate, cu
repercusiuni in structura generativ i, implicit, integrativ a mitologiei
romne.
5. Uncii. Ultima specie uman conform antropogoniei romne Snt uricii
(numii uneori rohmani i blajiniopui ca dimensiune i ca fire uriailor: mici
cit o chioap,buni. cinstii i drepi, ducind o via de privaiuni, de pustnici
i sfini. Dei iu parte coexist cu oamenii, ei sint. menii s inlocuiasc pc
pmint spia actual a oamenilor.
n folclorul mitic romnesc uricii sint nfiai uneori cu primii oameni
creai de Frtai, dar lsai in tain undeva ca rezerv a creaiei. Idee
pnmogcnilfii anlropogonice a uricilor contrazice ins ntreaga structur
germinativ a antropogoniei romne. Cum am constatat, pin in prezent,
creaia mitic a oamenilor a fost experimentat in patru timpi mitici, prin
patru spie umane : cpcunii, uriaii, oamenii propriu-zii i uricii. Prima
spe antropologic a cpcunilor a fost distrus prinr-o antro- poniahie
intre cpcuni i uriai: ultimii au fost creai anume pentru a-i distruge pe
primii. Aa se explic cum cpcunii, fpturi aproape antropomorfe,
monstruoase, bestiale, antropofage i iml>ecile, au fost distrui- de Frtai cu
ajutorul noilor fpturi create de ei: uriaii. Dup ce audis. trus pe cpcuni,
uriaii, care erau mai blinzi, au t rit linitii pe pmint, Spea lor nu era prea
numeroas, din cauza spaiului redus po care triau i din care i puteau
procura hrana. Ei au umplut lumea i au nceput s-i construiasc ceti de
pmint. Devenind contieni de puterea lor, s-au nrit treptat i in cele din
urm s-au rzvrtit mpotriva Frtailor. creatiorii lor, socotind c astfel vor
putea deveni la rndul lor eosmocrai
Frtaii au dus de data aceasta o lupt grea cu uriaii; lupt care ar fi
putut s fie fatal dac nu s-ar fi unit intre ei; nu ar fi creat pc oa- vu nii
propriu-zii i pc vriei, ca s-i ajute.
Uriaii au prins cerul dc torilc Iui i l-au cltinat amarnic ca s-l rstoarne
cu astrele i locuina Frtatului pe pmint. Cerul a fost numai zgiliit, pentru
c se sprijinea in centrul lui pe arborele cosmic, in coroana cruia ii avea
slaul Frtatul i in rdcinile cruia sllui Nefr- tatul. Dc zgiliit, numai
laturile cerului au fost zgiliitc din toate ncheieturile.
n gigantomahir, adic lupta Frtailor cu uriaii, oamenii i uricii au srit
in ajutorul Frtailor. Oamenii luptnd efectiv cu uriaii, i uricii reparind
stricciunile fcute de uriai in cer i po pmint. n timp ce uriaii ncepuser
s drime cerul, liricii reconst ituiau in grab stlpii cerului, proptind cerul dc
jur-imprejurul pmintului. Atunci uriaii au prins s zgiliie stilpii cerului, doar
i-or rupe i face s cad marginile cerului pe pmint. Frtatul a dezlnuit
fulgere i trsnete i un potop care a necat aproape pe toi uriaii. Uriaii
care au scpat de potop s-au zbtut de
260
moarte producind cutremure groaznice, incit pmintul s-a cliinat po apele
cosmice, gata s se scufunde. Din nou uricii, acum ajutai de Nof&r- tat, au

nceput sa construiasc repede ali stil pi pentru sprijinirea jimintu- lui, pe


care i-au fixat pespinrileapatru peti uriai. Aa se face c uriaii au pierit in
aceast lupt provocat de ei. Dintre uriai nu rmas ins de s- inin ici i
colo pe pmint ci te va exemplare, cale au disprut i ele cu timpul in lupta
cu oamenii.
Aa se face c oamenii au pus stpinire pe pmint, iar uricii s-au retras la
marginea pmintului, dup st ilpii cerului, in ostroavele Apei Simbetei. Aici
folclorul mitic le menioneaz nc prezena in ateptarea sorocului lor, cind
dup dispariia spiei oamenilor propriu-zii vor putea lua ei iu stpinire
ntregul pmint.
Ins cum i a treia spi uman, propriu-zis. a czut treptat sub puterea
Ncfrtatului, va fi nlocuit, dup indicaiile folclorului mitic, cu uricii, pe care
Frtatul ii ine in rezerv ca fpturi blajine, drepte i cinstite, cu care va
putea ncheia seria experienelor antropogonice.
Toate aceste evenimente mitice in succesiunea lor istoriat i in
metalogic lor intrinsec atest c uricii dei creai o dat cu uriaii, in
ordinea intrrii lor in scena vieii pe pmint, vor fi ultimele fpturi terestre.
In aceste condiii se lmurete i de ce mitonimelor rolnnani i blajini am
preferat pe cel de t/rtc, dei dup rspindirea lui folcloristic termenul de
rohrnan e primul i cel de blajin secundul. S ne justificm preferina : prin
rdcin ur- si prin sufix -ic, mitoniinul ur-ic se opune celui de ur-ia i, in
consecin, subliniaz contrastul dintre cele dou mrimi astfel exprimate.
Aceasta pentru c uriaii intr prin gigantismul lor in peisajul nc
neumanizat al macrocosmosului i invers, uricii prin micimea lor (echivalent
Jtcit-lor) intr in peisajul umanizat al cosmosului redus la Terra.
De altfel paralelismele folclorului mitic din sud-estui Europei ne relev
astfel un aspect inedit al relaiei uric uria. n folclorul bulgresc se afirm
c uricii succed uriailor, dei au fost creai naintea oamenilor. Fapt mitic
care datorit tot folclorului bulgar face s fie tratai uricii ca si cum ar fi
succesorii oamenilor. Iar in folclorul mitic din estul Europei, la ruteni, uricii
succed oamenilor.
Dac nregistrm toate variantele onomastice ale m icilor prin rohinani i
blajini i le cartograficul, ne dm seama de rspindirea mitonimului pe
teritoriul i in afara teritoriului Romniei.
Mi ton imul blajin nu arc nici o variant onomastic. n schimb meto- nimul
uric arc o singur variant, uricel (menionat in basmele munteneti,
termen care in accepiunea lui onomastic nseamn un erou de basm de
dou ori mic, deci o fptur foarte mic). La rindul Iui meto- nimul rohman
prezint in schimb o gam divers de variante i anume: rocmani sau
rogmani in Bucovina i Moldova, ragmani in Maramure, rug mani n Bistri aXsud i rahmani in Bucovina, la huuli.
Ce nseamn la origine fiecare metonim : uric, rohman si blajini Ipotezele
etimologice stabilite piu in prezent nu lmuresc toate aspectele mitice ale
termenelor.
Etimologia mitonimului uric pare a fi mai puin controversat.
Mitoniinul blajin prezint numai dou ipoteze: una slav i alta trac.

Ipoteza slav se refer la termenul blajin care nseamn evlavios. Lazr


ineanu susine c este un epitet care are un caracter eu totul
261
general, ceea ce exclude orice aluziune mitic**M. Termenul do blajin dei
slav este adoptat numai de romni in Moldova, slavii il folosesc pe cel de
robman. Ipoteza trac a lui Constantin Daniel15 prezint pe blajini ca pe nite
ho mi nes religioi sau abioi, cum ii descrie Hotner n Iliada. Aceti abioi tiu
sint* scii, cum afirm Stmbon, deoarece Homer nu pomenete in nici un fel
de scii in Iliada. Abioii sint de origine traco getic. Numele lor lat de greci, a
bioi, nseamn cei ce duo via panic, civilizat* (a 4- bioi = fr for,
fr violen), deci oameni blajini. Istoricii greci considerau pe abioi drept
hipcrboreeui, dar Homer n Iliada iu-i pomenete ca hipcrboreeui. In aceste
condi ii, susine C. Daniel, abioii sint traco-gei. adic nord-dunreni,
carpatici. Cum agatirii au fost considerai de antici ho mi ne* religioi, C.
Daniel asimileaz ie agatiri cu abioii. Ceea ce nseamn c numele de blajin
e un termen slav acordat unui mit traeo-get despre o sect religioas lin
Carpai. Ipoteza fondului latin al termenului blajin, a lui Adrian ufcea1*,
susine c blajinii se mai numesc si albi, metafor care exprim naltul lor
gral le puritate i spiritualitate. n sprijinul tezei aduce drept argument
Rspunsurile la Chestionarul lui X. Densuianu, Iliada lui Homer, Geografia lui
Strabon i coincidena obiceiului mtvlul, care se ine luni dup Pati, sub
numele de Potele mic.
n schimb, mitonimul rohman c confruntat le mai multe ipoteze, pe care
le prezentm in succesiunea lor logic, nu cronologic: ipoteza latin,
enunat de Elena Xieuli-Voronea17, dup care numele rohman e o form
alterat din apelativul roman. Ipoteza a fost preluat de Th. Spera n ialt, care
il deriv din apelativul romn; ipoteza indian emis de I. I. Hanus. dup care
termenul rohman c un fel de metatez a termenului brahman, adic om
sfint. Xieolae Cartojan * consider de asemenea termenul rohman o form
corupt a prototipului brahman. La fel Vasile Bogrea cind e vorba le o
anumit categorie le brahmani. Tot aa Andrei Oiteanu **. care ii consideri
un neam le n&gomudrcs, echivaleni gvmnosophistai-lor: ipoteza arab a lui
H. Fr. Kaindl , conform creia cu viatul rohman nseamn blajin, blnd.
Cea mai veridic, mai sugestiv i mai inedit ipotez este ins a lui
Gabriel $ trompei r\ care poate fi numit ipoteza literar apocrif rus.
n baza unei legende romneti care circula iu Maramure, BistriaXsud i Bucovina, ce i s-a prut curioas prin coninutul ei, dei avea
contingene cu legenda din Romanul lui Alexandru Macedon, Gabriel
trernpel ii propune s stabileasc originea acestei legende i cine ar fi fost
blajinii? Dup un excurs teoretic in care trece in revist cinci legende cu
variantele lor care circulau iu Romnia si cu interpretrile crturarilor romni,
reiese din aceste legende c rohman ii erau un popor migrator nedeterininat
etnic: romni care au fugit do popoarele migratoare; romni colonizai peste
mare nainte de a fi cretini; fpturi cc iu le cultul morilor: fpturi mirifice
create le huuli i. in fine. urmaii lui Sith care triesc in preajma raiului
pmintesc. Xemuluinit de toate aceste interpretri. Gabriel S* trompei

descoper un text necunoscut specialitilor in literatura apocrif, nici de B. P.


Hasdeu. X. Dragau, Moses Gastcr, X. Cartojan i nici chiar de Simcon PI.
Marian, din colecia cruia manuscrisul a fost achiziionat de Academia
Romn. E vorba Ie Cetania lui sreti Zosima, tradus lin limba rus, iu
secolul a! XIH-lca, de un tlmaci necunoscut, text a crui circulaie a fost
redus i probabil >prit lin con siOfiO
derente de inoportunitate pentru biserica oficialii. Redm acest text n
rezumatul alctuit de Gabriel trempcl :
Cn oarecare clugr Zosima s-ar fi retras in pustie, dornic s tie cura
triesc rohmanii. Dorina i-a fost ndeplinit .i, intr-o bun zi. ieind din
peter, a plecat la drum, fr s tie ncotro se indreapt . Dup multe zile
istovitoare, cltorind fie pe spatele unei fiare, fie pe aripile ciutului, ar fi
ajuns la marginea Ermilisului. pe caro l-n trecut cu ajutorul unor arbori, ce sau plecat in faa lui ca nite puni nrzi. Pe malul cellalt a vzut un om gol i
apoi alii, nencreztori in noul venit. Zosima. tiind c Ermilisul nu putea fi
trecut de nimeni, i-a dat seama c are in faa sa rohmanii. De altfel acetia,
linitii de un ingtr, l-au luat in grija lor i l-au hrnit cu sucul dulce al
rdcinilor arborilor, eo curgea ca o ap. La rugciunea lui Zosima, unul
dintre rohmani i-a dezvluit originea i felul lor de via: se trag din cetatea
Ierusalimului, t ind prorooul Icre- mia a poiuneit risipa cetii, cerind tuturor
s se pociase, printele lor, care era rege in Ierusalim i se numea
Bohman, fiul lui Asaf, l-a ascultat pe proroc i a poruncit casei sale s se
abat de la faptele rele. Dup moartea lui Bohman s-a ridicat ins un alt
mprat in Ierusalim, din alt neam, ai crui oameni nu respectau poruncile lui
Ieremia. i pentru c urmaii lui Bohman nu voiau s sc amestece cu ci, noul
mprat i-a chemat la sine si le-a poruncit s bea si s mnince cu noii
stpini. Credincioi dovezilor de pocin ale lui Bohman i refuzind invitaia
noului mprat, acesta i-a aruncat in nchisoare. ns in chiar aceeai noapte,
se spune in text, s-a ivit o lumin puternic in temni si un nger i-a luat ie
pr, i-a scos afar si. aezindu-i pe un nor. i-a dus in ara unde se gsesc.
Textul explic mai departe cum triesc, cum se hrnesc, cum locuiesc cu
femeile lor, cum in cele din urm mor i cum acelai nger l-a dus din nou pe
Zosima in petera lui. I-a aezat pe mas o carte cu viaa blajinilor si mncare
adus de pe trimul lor, apoi a disprut. n locul ngerului s-a ivit diavolul, cu
ameninri teribile la adresa lui Zosima, pentru c a umblat la rohmani, i la
adresa tuturor acelora care ar citi cartea adus de acolo. Zosima ar fi trit
inc 38 de ani i a trimis in lume aceast povestire H.
Textul romnesc al Cetaniri lui secii Zosima, dup Gabriel trempel, ste
traducere cu puine modificri a legendei rohmanilor, njghebat dup un
text mai vechi, din secolul XIV, sau mai nou, din secolul XVIII.
Scmantismele onomastice ale termenilor: urie, blajin, rohman, nu relev
totdeauna aspectele particulare i funciunile eseniale ale personajelor
mirifice din folclorul mitic romnesc. Numai dac considerm aceste,
personaje rare depun o activitate mitic drept ,,sfinte . in neles popular,
desprindem rostul lor intim in economia mitologiciTOinanc.

fricii triesc in afara perimetrului terestru locui: de oameni, la nia rginile


pmnt ului, in Ostroavele albe ale -Apei Slmbctci, pe un Alt lrim, la care se
poate trece cu ajutorul unui arbore mirific (bradul tfyni Ut romni). Oriunde
ar tri. inutul lor este extralumcsc. o insul ideal, un trlm utopic, in caro
duc o via permanent fericit, deoarece nu au nevoie de nimic omenesc,
nici haine, nici cas, nici distracii. Singura lor preocupare este s in posturi
i s LC roage. li. in ali termeni, im model utopic dc via, al unei lumi fr
contradicii, fascinant i totui senin, care parc transpune iu plan popular
ceva din utopiile antice despre o insul izolat de lume, eu o via
patriarhal, gcrontoci atic, dominat de o mitologie apocrif.
2fi3
I
Oa personaje mirifice, liricii ndeplinesc trei funciuni mitice aproape
unanim acceptate de cercettori:
de participani indireci la cosmogonie, i anume la int&rirca cerului cu
stilpi de piatr scump furnizai de ei i cu stilpi tot din piatr scump pentru
susinerea pamintului pe apele cosmice. Stlpii cereti i-au aezat Ia
marginea cerului, unde Apa Simbetei nconjoar pmintui de trei ori ca un
arpe ncolcit, iar stilpii pa mint ului i-au fixat pe patru peti mari care
noat lin n apele cosmice. Uricii au grij i de ntreinerea acestor dou
perechi de stilpi piu la coada veacului i sint socotii participani continui
la soteriologia mitic, la salrarea speciei umane, prin posturi i rugciuni. De
aceea snt uneori considerai semidivinitfi, alteori horaines religioi. Ajut
sufletele morilor iu Marea Trecere de pe Lumea aceasta pe Lumea cealalt,
zdrnicind toate piedicile pe care le ridic in calea lor Vii mile vzduhului i
Apa Simbetei (care se mai numete i A pa mriilor).
Pentru aceste servicii aduse sufletelor morilor, romnii le-au consacrat un
cult discret intr-o Srbtoare modest : Pastele blajinilor sau Pastele
rohmanilor, srbtoare care alctuia n trecut un complex de rituri i practici
din care s-au pstrat numai relicte etnografice i reminiscene folclorice si
anume : prima luni dup Duminica Tomei, care era, de fapt, Lunea morilor,
consacrat pomenilor pascale (la romni numai simbctelc erau nchinate
pomenilor morilor) a cptat cu timpul numele de Potele morilor. La acest
pscudo-Pate femeile se duceau la cimitir, lniceau la morminte, impreau
pomeni peste morminte, ou roii i colcei. Nu impreau vin, ins ddeau
drumul pe ape curgtoare la coji de ou roii i frfmituri de colcei, ca s se
poat nfrupta cit de puin i blajinii n lumea lor de Pastele lor. Blajinii ajut
constant pe oameni s fie buni i drepi, combaind escatnlogia lumii sau
dispariia lumii provocat de rutatea devenit intre timp tot mai activ a
Nefrtatului pe pmint. Lupt mpotriva marilor distrugeri, a cataclismelor
universale, cutremure, diluvii, scufundarea pmint ului in apele cosmice,
cderea cerului i a nstrelor pc pmint. ntunecarea soarelui i a lunii,
incendiu cosmic sau nghearea lumii. In mrinimia i graia lor spiritual ii
ofer ajutorul pentru a preiutimpina dispariia universal a omenirii prin
rugciuni i posturi ndelungi in genunchi. Nu vor s ncheie antropogonia cu
ei, chiar dac dup ei ar veni o nou primvar cosmic.

<. Antroponimia pseudndivinu. Aceast antropogonie, considerat de


gradul doi, este o altfel de explicaie mitic a apariiei omului pe pmint. Iu
procesul cugetrii asupra destinului speei umane au aprut unele idei mitice
i credine care au cptat o fundamentare ideologic in totomisrn. In esena
lui totemismul susine c omul descinde din plante i animale, c intre toate
aceste fpturi exist o eosubstanialitate stihial care le d unitate i via in
lume. Totemismul e dublat de tabuism, care fundamenteaz pre-ritunlul
fiecrui pre-mit totemic.
Folclorul mitic al tuturor popoarelor se face ecoul i al acestei concepii
pre-mitologicc despre originea vegetal, animal, obiectual a oamenilor.
7. Calendarul heliotermie procesional. ntre antropogonia mitic i
antropogeneza tiinifica exist leg.'turi gnoseologice i epistemologice
trare relev pe ling continuitatea de gindire mitic in diferite stadii culturale
si unitatea dialectic a soluiilor contradictorii n mitologie.
O (SA
Aa cum se degaj din acont capitol, teoria noastr a anlropogoniei
repetate in cicluri de perfectare succesiv a cel puin patru spie umane
anticipeaz pe plan mitic teoria anhopogenezei multiple fi a ciclizrii civilizaiilor, care se sprijin pe date astronomice, climatlogice i antropologice.
n ce const antropogeneza multipl i ciclizarea civilizaiilor! I. C. Drgan
considei antropogeneza multipl i ciclizarea civilizaiilor drept efectul
micrii precesivnii axei pmint ului care determin un calendar heliotermic
precesioned. Cu pr< priile-i cuvinte: le troisidme mouvement, moins connu
ou completement iguore, b mouvement de prtfcession, effec- tu par laxc
de la Tc rre, ncline de 23 degrds et quelqucs minutes; ce mouvement
ressemble celui de l*axe de la toupie, quand elle a perdu de sa vitesse
iniiale qui la tient la verticale. La Toi re effcctuo ce inou- vement en 26 000
ans environ, une vitesse d'avancement duu dogr chnque 72 ans. La s
consdquences qui derivent do la position de la Terro et de ses surfaces
exposdes au Solei 1 sont bien evidentes dans Ies cliange- ments du climat et
dans lalternance des condiiona favorables et ddfa- vorables la vie. A la
suite de cette indinaison progressive de Taxe de la Terre, Ies bandes
annulaires ou se produisent Ies conditions favorables la vie humaine se
ddplacent elles aussi; ce sont. des bandes qui entourent le Globe, mais ne
sont pas paialleles lEquateur.
Sur une telle bande cest--dire en plusieurs points de la Terro si mult
augment est n<* lhomme : voil rhypotMsc de l anthropogene.se
multiple ou de la polygenese humaine. Le devcloppcmcnt des cidture*s et
des civilisations a licu dans des periodes de 13 000 ans, suivics par d?au- tres
periedes de 13 000 ans, moins favorables, et on obtieDt alnsi des cycles de
26 000 ans chacun. Jc supposc doue que Phistoir de rhumanitd pouirait
etre mieux expliqu^e si l*on lecuit compte de ce processu* de cyelisatiou
des civilisations, superpuse* s Tune Tautre et formant des eouclics que la
scieuce saura dccumenter un jour.
En partant de ces donnlos qui rclient Ies temps bistoriques lastronomie et la geologic, je crois que 1idee de la polygenese humaine se

trouve renfoietfc et quil uest pas trop risquc* de .soutenir qu'en Europe
aussi, un ccrtain moment, il se preduisit une anthropogen&c en plusieurs
points simultanimeni n.
Pentru a completa teoria antic pogon zei multiple i a cielizrii
civilizaiilor, trebuie ti menionm r, fiind voi ba de un numr indefinit de
cicluri hcliotomice in istoria planetei Pmintui, antropogeneza devine
ineiitalril indejinit tepetabilv, de la o etap heliotetmic la alta. Dar deine
perjutibilu i, in cr.diul repetabilitii ci, multipl intr-un ciclu helioteimic. n
acest caz ciclizona citiliiafiti este o repetare a civilizaiei in r.oi condiii
hcliotomice ce* tiansfrimare. Deci ] < iese e in cadrul fiecrui ciclu
calendaristic helioteimic anticpegenoa >e deplaseaz in timp astronemic in
apicxin.at.v 26 tOO ani i in .spaiu terestru dintr-o emisfer in alta.
n concluzie, intuiia mitice a anlropogoniei repetate, dup poporul icmn,
relev indiict oiizontul lui larg de cugetau prctiinific.
I
265
IV. KTXOtiOMA
I. Milofienezfi i ctn(|oiic/.. Etiioioimsul mitic. Etnogonia poate i
considerat, un aspect particular al antropogoniei. Itostul ci este s prezinte
si s descrie mitologia subiacenta evenimentelor care relateaz despre
naterea unei comuniti etnice sau despre istoria prilor constitutive ale
unor comuniti etnice1. Iu ali termeni, etnogoniei nu-i incumb s degajo
realitile istorice camuflate sau transfigurate in mituri, legende mitice i
tradiii mitice despre etnogeuez. Ceva mai mult, nici aspectele care leag
spiritual etnicul de chtonic, de pmntul natal, autohtonia spiritual de
chtonia etnic, aboriginitatea, indigenatul, nativul sau btinaul de
mitogenez. n aceste condiii mitogeneza este un aspect particular al
culturo genezei, caro la rindul ei este sufletul etnogenezei.
Unele explicaii etnogonice se confund cu sau repet in esena lor pe
cele antropogonice. Explicaiile acestea snt proprii marilor popoare
creatoare de cultur i civilizaii. Ele confund originile speciei umane cu
originile apariiei marilor lor etnii. n ceea ce privete popoarele mijlocii i
mici se ivesc diversiti de explicaii etnogonice in ansamblul lor contradictorii i discutabile.
n ambele cazuri ins etnogonia ncepe ndeosebi cu istoria strmoilor
eroizai sau divinizai, care au organizat i propulsat viaa mitic a popoarelor
lor.
ntre procesul etnogenezei istorice reale, consemnate de istoriografia
oficial de stat, intern i extern i ntre etnogeneza mitic nu exist o
evoluie paralel i explicit. Totul se reduce, in cele din urm, la convergena lecturii intcrdisciplinare a documentelor istorice concomitent cu cele
mitologice. Altfel nu se poate lmuri structura mitologiei subiacente, a
miturilor, legendelor i tradiiilor la c irc ne referim. Etnogeneza urmrete
factorii nat urnii ai et no tonusului vital, componentele etnogenezice de ordin
biologic (comunitile etnice care se intramesteo forinind o supracoinunitate etnic) i cele de ordin cultural (limba, credinele, datinile i

tradiiile;, precum i: locul geografic, timpul istoric, cauzele i formele reale


al*- ctuogenezei i, in fine, modul cum so reflect istoriografie in contiina
romanitii etnice motivaia etnogenezei. Adjudecarea unei etno- geneze in
istorie nu st a ti t in divergena surselor, a documentelor istorice, cit mi ales
in interpretarea lor general-obiectiv.
i ceea ce priveti- etnogonia, deci apariia i dezvoltarea unui subsistem
de mituri, legende sau tradiii istorice ale unui popor recunoscut mai apoi, c:i
atare, nu ine de factorii naturali descrii, ci de factori supranaturali. le
elnotonusul mitic al popoarelor intrate in etnogenez, de credinele, datinile
si tradiiile substratului lor mitic, resemnijicate i consem- nuo mii apoi in aht
rtul i stratul mitic.
266
n fond etnogeneza este un proces relativ indefinit (caroare un nceput, o
culminaie i un slfrit, echivalent cu n:oui tea etnicii) i, Implicit, culturo*
geneza i mitogeneza, ca pri constitutive ale etnogenezei, sint tot indefinite. Pentiu ca etnogonia icduj.lic etnogeneza, putem spune c i etnogonia
t permanent in contiina popoarelor. Un popor se nate, renate i rt-renaste etc. Etnogonia se mbogete numi cu mituri noi, caro se adaug la
cele vechi, mrind astfel palmaresul mitologic al poporului receptacul.
In cclc ce urineaz ne referim la aboidarcn unei etnogonii iiini- )ice'\ a
unei interpretri complexe, confmm unei lecturi intcrdisciplinare a
materialelor de teren in comparaie cu etnogonia literar corespunztoare,
creat de crturarii popoarelor in prccoul renaterii lor culturale sau al
revalorificrii constante a patrimoniului lor cultural.
Pentru a ajunge la inUrpretarea tiinfijic a ctnogonici populare, in cazul
romnilor trebuie ? parcurgem ntregul proces istoric de restructurare a
istorici nescrise, a etnoistoriei, a reirognczelor istorice, a ucronici. Herodot nu
descrie etnogonia dacilor. Abia Mii cea Eliade se ocup de ea i de unele
aspecte ale etatagoniei unor ri romneti, in spe a Moldovei, dup
izvoarele mitograficc antice i medievale. E important pentru noi etnogonia
poporului romn in ansamblul lui i a unor ri romneti luate n parte :
Ardealul, Moldova i Muntenia. i, ca o implicaie de istoriografie mitic, i
etnogonia unor ceti, orae sau sate, ca i a ctitoriilor de aezminte
spirituale.
2. Etnogonia dacilor. Etnogonia dacilor poate fi receptat din epoca
bronzului i mai ales a fierului, dat fiind c in acest interval de timp se face
trecerea de la protudaci la daci, iar in ceea ce ne privete pe noi, trecerea de
la prut ornitologia dac la mitologia dac.
Mircea Eliade abordeaz etnogonia dacilor din perspectiva unui
semantism mitologic *. ntr-un studiu consacrat semnificaiei religioase a
numelor etnice, Mircea Eliade discut semnificaia etnogonied a numelui
dac (in cap. Dacii i lupii, din De la Zalmoxis la Genghis Han). Dup ce
trece in revist ipotezele emise in legtur cu numele dacilor (asemnarea
cu lupii, numele unui grup dejugitiri care se comport ca lupii, capacitatea de
a se comporta ca lupiiJ, presupune c numele se datoreto unui zeu sau
strmo mitic lykomorj sau uuei ccnfmii dclupttori, cu epitet ritual dc lupi,

pentiu c purtau blni de lupi i mti de lupi i erau posedai in lupt do


Juror lykanthropus, asimilat psihobiologic cu Juror heroicus. Aa se explic
transformarea unui epitet inifiatic de lupttor in eponim cinic 3. Miicca
Eliade constat c in Europa lupul a jucat un rol important ca eponim etnic la
tomani, la daci i la g< imani, precum i c deosebirile intre semnificaiile
mitologice ale eponimului la cele trei popoare in de modelele mitice
elaborate in parte de fiecare dintre ele.
3. Mitul etncigonie al lupului. Eponimul etnic relev pentru daci mitul
ctnogonic dac. Lupul apare figurat in stindardul dac ca emblem a
strmoului lykantrop ai conjreriei rzboinici daci. n liturilc i ceremoniile
rzboinice sezoni ic dacii i puneau mti dc lupi, care lc .-tii ncau instincte
de carnasieri; de asemenea in dansurile <: < cutate nainte eh plecarea la
tzl oi. n aceste datini, e lesne s iregei:i de ce stimosul mitic
lyhactrop ( .. .)a fundamentat misterul iniierii t ..aciune cea devenit mai
lirziu un model paradigmatic de* imitat4. i subliniaz iei ea : este
semnificativ c ringului popor care a reuit ft-i nving dcfii i:f\* pe daci, care
1 a ocupat i colonizat aia i le-a Imput limba a fot popoiul roman : un
popor al cini mit genealogic*-a constituit in juiullui Domnim .i i. mus,
copiii zeului lup Morte, alptai i crescui de.* lupoaica de pe UapiloUu.
267
Rezultatul acestei cuceriri i acestei asimilri a fost naterea poporului rom
An. n perspectiva mitologicii a istoriei, s-ar putea spune c acest popor s-a
nscut sub semnul Lupului, aplic predestinat rzboaielor, invaziilor si
migrrilor. Lupul a aprut pentru a treia oar in orizontul mitic al istoriei
daeo-romanilor i al descendenilor lor. ntr-adevr, principatele romne au
fost interne uite in urina marilor invazii ale lui Genghi* Han i a succesorilor
si. Or, mitul genealogic al gengliishanizilor proclam c strmoul lor era un
lup cenuiu care a cobnril din Cer i s-a unit cu o cprioar (...)4.
La cele spuse de Mircea Eliade se cuvine s adugm ci in topo noma
stica i onomastica romn termenul de lup se gsete bine reprezentat, atit.
in forma lui latin, cit i div vile. Este de ajuns s pircurgem un dicionar
toponoma^tic i altul onomastic pentru ca s ne convingem dc frecvena lui
real. Dar lupul persist i n alte forme ale culturii populare : in medicina
popular, in meteorologia popular, in folclorul juridic, in folclorul coregrafic,
iu folclorul ludic i in calendarul superstiiilor populare. Aceast masiv
prezen in superstiii, credine, datini i tradiii pledeaz pentru ereditatea
temei lykantropice in mitologia romn, se nelege intr-o torm involuat
fa de modelul mitologic dac.
Etnogonia daco-romanu. Etapa a doua a etnogoniei autohtone se
fundamenteaz pe simbioza poporului dac cu populaia roman, legionari i
veterani, oameni din administraia provinciei Dacia. Mitul simbiozei intre daci
i romani se sprijin pe alte dou mituri statale romane: pe initu conciliat io
romanorum i pe mitul Daciei Felix. Ne-au rmas despre mitul Daciei Felix
citcva metafore i o efigie jubiliar de epoc.
Etnogonia daco roman constituie nceputul unui proces etnogonic nuli
complicat, cel al elnogoniei romne.

Ti. Etungonia romn. Dup George Olinescu, etnogonia poporului romn


se reduce pi* plan legendar mitic i cult literar la mitul lui Traian i al D ochi
ci \ care reflect i simbolizeaz constituirea nsi a poporului romn. n
literatura romn acest mit etnogonic. literaturizat a fcut carier strlucit
m ii ales in secolul al XXX-lea. Dar s urmrim teza lui George Clinescu :
mitul lui Traian i al Dochiei a incintat pe romanticii notri in frunte cu Gh.
Asachi, care o primul getizant. Propriu-zis circul iu colinde num l- d * Traian,
de Dochia, de D ochi a. Gh. Asachi a rspindit povestea Dochiei, fata lui
Decebal, urmrit de Traian i prefcut de Zalraoxe la rugciunea *i in
stinc spre a scpi de urmritor. Mitul pare apocrif, dar >< pre in 1 a c iu
1877 1878 in [jud.J Neam cutare ltrin tia d Docluia lui Dochel, fugit
de Ceahlu ca pstori i prefcut u o 1* ei in iiiie'i d* ctre Maica
Precista. Pe inlimea Ceahlului apro ip d- virf afl i a : zi o stinc
ieit in mijlocul unei mici pajiti i avind m jurul ei ci va bulbucturi
pietroase, pe acea stinc o nchipui-s- tradiia pe D ochii ir prin bulbucturi
inohipuiete oiele. De n-ar ii nc.M-u i rin.i a basmului d.*cit un rsunet al
legendei lui Asachi i totu. nitul .. luat consisten i stpinete contiinele
*.
Legende etnogoniee despre : Doehia. Tniiisilvania (Ardeal), Mol- dova.
jara Romneasc. In Descrierea Moldovei, Di mi trie Cantemir prezint
dou informaii care infirm aparena apocrif a mitului lui Traian
i al Dochiei.
n aceast lucrare Dimitrie Oantcinir se refera intii la o construcie
megalitic de ordin strategic a mpratului Traian in Dacia. E brazda care-i
268
poart numele: Brazda lui Traian, sauValul lui Traian (Fossa Traiani
Imperatoris) sau Troianul. n legtur cu Valul lui Traian s-au emis
urmtoarele ipoteze : prima mitografic (a iui D. Ganfcemir), a doua istoric
(a istoricilor actuali) i ultima, sociologica (a lui Ion Donat) *.
Legenda Baboi Dochia prezint dou secvene epice care s-au pstrat
separate, ilar care se completeaz reciproc, i caro abia rentregite i relev
caracterul lor etnogonic.
Prinui legend susine c Dochia, fiica regelui Decobal, a naintat in
fruntea unei otiri, spre Sarmiscgetuza, in ajutorul tatlui ei asediat in cetate.
A ajuns prea tirziu, ca s despresoare cetatea, a fost i ea infrint dc armata
lui Traian i a fugit eu resturile oastei in muni, spre rsrit. mpratul Traian,
care a vzut-o luptnd i i-a plcut curajul i frumuseea ei, a unnrit-o cu o
parte din oaste i cind a fost aproape s o prind, oastea dac s-a rupt in
dou, o parte a inut piept i alta s-a retras in muni cu prinesa Dochia.
nfringind pe ostaii principesei, mpratul a naintat in muni in cutarea
Dochiei, care, vzindu-se ca i prins, ordon ostailor ce o nsoeau s o
lase singur s urce culmile, derutind pe urmritori. Dochia rmas singur
s-a ascuns dup o stinc, a czut dezndjduit in genunchi i a rugat pe
Zalmoxc, zeul zeilor, s o apere, s nu o lase s fie pingrit de imprat. i
atunci Dochia a fost prefcut intr-o btrin ciobnif, cu citeva oi ling ea.
Oastea roman cu mpratul in frunte s-au oprit in faa Dochiei transformate
0

iu btrin i Traian a intrebat-o dac a vzut ncotro a fugit prinesa dac.


Baba Dochia i-a artat cu loiagul spre miazzi. i mpratul Traian a purces
intr-acolo. i a rmas Baba Dochia st Din pe inutul acela, i de-atuuci
poate mai triete inc in muni,0.
A doua legend este aceea relatat de Diniitrie Cantemir.
Dar Dimitrie Cantemir se mai refer i la legenda mitic a Ceahlului.
Dup dinsul, numele de Ceahlu vine de la termenul elin TWOV caro nseamn
stilp, coloan acerului sau axis ttiundi. Ceahlul, cel mai nalt munte al
Moldovei, are un virf n form de turn nalt. (...) n virful acestui turn se vede
o statuie Joarte veche, nalt de cinci stnjeni, reprezentnd ojemcie bulrn,
nconjurat, dac nu m nel, de 20 de oi, iar in partea natural a acestei
figuri femeieti curge un izvor nesecat dc ap. ntr-adevr, este gicu de a
decide dac in acest monument, i-a artat cumva natura jocurile sale sau
dac estcjormat asfjel de mina cea abil a vreunui maestru. Statuia aceasta
nu este nfipt in nici o baz, ci formeaz una i aceeai mas compact cu
restul stincii, ins de la pintecc in sus este liber. Probabil c aceast statuie
a servit odat de idol pentru cultul pgincsc 11.
Statuia nconjurat de pietrele care semnific oile ei este, dup legenda
indic imidovoan, nchipuirea Babei Dochia, mpietrit cu cele 20 tle oie ale
s ile, pentru c a sfidat puterea intemperiilor declanate de seul mdeoro'ojiei
populare. L*gendi e nsoit de tradiia strveche a srbtoririi primverii
prin aa-zisele zile ale babelor. n superstiio- loji ui popula- fiecare din cMo
7 zile ale babelor este prevestitoare de vreme bun i noroc pjntru csi ce si
le-au ales ca soroc cu o sptmin nainte.
In ce const substratul mitic al acestor dou legendet Numai in personajul
de legend Dochia Sau i in alte clemente; comune ale celor dou legend *?
n aceste dou legende cu principesa Dochia se intimpl dou metamorjoze : primi, provocat de rugmintea ci ctre Zalinoxc de ase transforma intr-o btrin pstori pentru a scpa de mpratul Traian, i a doua,
transformarea Dochiei intr-un stei de piatr i a oielor ei in
269
attncif n urma sfidrii zeului Gebeleizis, stupiu ul intemperiilor la daci. Iar ca
o consecin, a primei metamorfoze, prin fesa Dochia a oprii in Careii
Orientali naintarea oastei imperiale, solvind resturile armatei ei dace
rvite de rzboi i ca o consecin a celei de a doua metamorfoze Baba
Dochia, conform datinii strbune, a fost zeificata de urmai i i s-a adus, cum
spune Gmtemir, un cult p&ginesc.
Etnogonia romnilor devine astfel o replic mitic a etnogenezei romnilor. Etnogeneza romnilor, ca proces complex i ndelung, sc desfoar in
prima ei faz in reea reticular de micro- i macrouniti romneti.
Prin ara romneasc nelegem trei forme relativ difereniate sub
raporta] structurii lor statale romneti, al part icularitilor economicogeografice i al integrrii lor intr-o unitate istoric atotcuprinztoare a
poporului romn:
1) prima form e a unitilor mici de via etnoisto ic local, numite pur
i simplu ri, formate imediat dup retragerea administraiei i armatei

romane, in depresiunile intra- i extracarpatice. Printre unitile Socialpoliticc semine tale cu regim autonom13t, deci liber, aceste ri* sint mai
ntii de tipul judiciilor, mai apoi cnezatelor, voievodatelor i republicilor, de
care mai tirziu pomenete Dimitrie Cantemir.
Numele acestor uniti semistatalc romneti ce cptuesc Car pii pe
dinuntru i pe din afar, in depresiuui intra- i extracarpatice, reflect de
cele mai multe ori numele individuale sau colective ale celor care le-au
ntemeiat, civilizat sau salvat de la inari primejdii.
Fiecare asemenea microunitate scmistatal a fost opera unui erou eponim
sau socionim, care pe plan mitologic a cptat caractere carisma- tice. Nu
cunoatem pin in prezent dect citeva legende mitice i tradiii istorice
referitoare la ntemeietorii acestor sttulee autonome. Puinele mitonime
pstrate despre ele, conservate de tradiii romne, le vom relata cu titlul de
referine pariale, pentru c nelegem s subliniem importana istoriat sau
istoric a eroilor eponimi sau socionimi, civilizatori sau salvatori ai
microcomunitilor etnice romneti. Citeva exemple : numele ara Birsei
vine de la numele Brsan al unui cioban ntemeietor al primei aezri
pastorale; ara Vraucei vine de la nomele de familie al Vrincioaiei (o btrin
cu apte feciori care au ajutat in lupt pe tefan cel Marc); ara Pdurenilor
vine de la numele profesiunii celor care lucrau la pdure in muni; ara
Lotrului, de la o comunitate de lotri din Cheile Oltului etc. Eroismul eponim
sau socionim poate fi demonstrat nu numai legendar, aa cum a fost
conservat in memoria steasc a btrinilor buni i nelepi (care au ajuns
pin aproape de vremea noastr), dar i in scriptele de cancelarie
domneasc, boiereasc i mnstireasc, i in informaiile de teren ide
cercettorilor culturii populare romne.
n fond, microunitile semistatalc social-politice nu erau rezultatul unei
descompuneri etnice, ci al unei recompuneri din fragmentele teritoriale
lsate d* prsirea administrativ i militar a Daciei de Aurelian; al unei
restructurri etnice prin ceea ce avea mai statornic, mai reprezentativ
poporul daco-roman in procesul lui de romanizare. Microunitile semi- s ta
talc romneti nu erau eminamente ntralo, ci in majoritatea lor urba- norurale (ara- Birsei axat ]* Braov, ara Fgraului pe Fgra, ara
Haegului pe Haeg, ara Domelor pe Vatra Dona i etc.) i in minoritatea lor
ruralo-urbanc, axate pc sate ce tindeau s devin urbe. (Prin urban t rebuie
s nelegem pentru perioada respectiv citadin. \ Ele reprezint in prima lor
faz uniuni de obti steti i, imediat in faza a doua, Jonnaiuni semistatalc,
cu statut autonom, cu straturi sociale, instituii
270
nocial-culturale, cu organizare paramilitar dacii nu chiar militar, cu un cult
al eroismului conductorilor militari si justiiari grefat, pe gerontola- trto
ndtinat chiar din perioada romati prin veterani rmai la glie;
2) a doua form e a rilor romneti, uniti mari de via ctno- istoric,
echivalente a ceea ce mai apoi 8-au numit provinciile istorice: .Muntenia,
Transilvania, Moldova;
3) i a treia form este ara Romneasc, in accepia ei global de ar

mare, atotcuprinztoare a provinciilor istorice romneti; ins cel mai


interesant i semnificativ aspect etnonimio in literatura romn il constituie
miturile rilor romne : al Transilvaniei sau Ardealului, al Moldovei i al
Valahiei.
Mitonimul Ardeal este explicat prin dou categorii de ipoteze etimologice :
unele savante i altele populare. Ne referim la aceste ipoteze timologice
pentru a desprinde din confruntarea lor explicaia unei istorii cnitizate sau a
unui mit istoriat al prii centrale a Terrei Valachornm.
B. P. Hasdeu ntreprinde o analiz etimologic a etnonimului Transilvania
in legtur cu etuouimul Ardeal. Dup ce descrie ce este Ardealuj din ce pri
este compus (nuntru : din ara Birsei, ara Oltului, ar^ Haegului etc.) i
cu ce se mrginete : pre la marginile Ardealului alte ri mai mici, carele
toate se in dc dinsa i sub ascultare a ei snt; critic.^ unele etimologii
latine i celte ale cuvintului Ardeal susinind propria lu- etimologie. Iat
cum : lsind la o parte derivaiunile cele latine i celtice1 ale cuvintului
[Ardeal] (Lexicum Hudanum, Mockesch, Dr. Marienescu, Yaillant etc.). Ele snt
serioase. Ardeal este din punct de vedere etimologic maghiarul Erdtly, care
vine la rindul su din erdo silva. Dup cum a noastr ar Munteneasc
sau Muntenia, Alpina, se zice iu actele latine ungureti din veacul de mijloc
Trans-Alpin, tot aa in loc de Silva- nia s-a zis atunci Trans-Silvania.
Numele curat romnesc, inainte de primirea termenului maghiar, cat s fi
fost Codrul, pe care ungurii, aezindu-se in Pannonia, il tlmcir prin
Erd^ly, iar romnii apoi, uitind originalul lor propriu, numele cel de batin,
s-au mulmit a mprumuta traducerea. O parte din Transilvania se va fi
numit Codrul: Moldova avusese i ea un inut Codrul, in ara Romneasc
Codru este judeul Teleorman; Codrul este o parte din Banat, ai crui locuitori
se zic c o d re n i etc. *13. Toponimul codru devine astfel un etnonim romnesc, care de altfel corespunde extremei impduriri a rilor romne i
implicit reflectrii lui intr-o mitologie botanic atit de complex cum este
aceea romneasc.
Nicolae Deusuianu susine c Ardealul are o origine mai veche declt cele
stabilite pin la el i anume o origine pclasg, care a supravieuit pin tirziu
in limba greac i latin. Cu propriile-i cuvinte : Un fiu al lui Vulcan
(Hephaistos in greac) era cunoscut in vechile tradiii greceti sub numele do
Ardalos (Ardlus). Este aici o numire etnic, ce, dup cum vom vedei (...),
corespunde la eponimul de ardelean sau din Ardeal. Termenul Ardalus l-a
folosit X. Do usuia nu in accepia latin a lui Pansa ni as (care a scris o
Descriere a Greciei in zece Cri, in care Cartea 11.31.3. amintete do
termenul Ardalos)14.
n ultima vreme s-au formulai noi ipoteze despre etimologia termenului
Ardeal, utielo care combat explicaii anterioare, altele care reiau explioaia
de unde au lsat-o celtitii romni i, in fine, altele care pornesc- de la
explicaii de ordin comparatist-european. Astfel V. tefnescu-Dr- .gneti
atribuie termenului Ardeal valoarea unui toponim dac care deriv
271
din daco celticul Ardal. ce nseamn munte mpdurit eu brazi. Dup

ipoteza lui, toponimul i gsete echivalentele in toponimia irlandeza,


gaelic i velfi (din ara Galilor)14. Adrian JRiza emite o ipoteza similarii,
Iezind numele Ardeal de v&chi nume indo-europe ne: baltice, lituaniene i
slave, folosind in aceast privin i explicaiile unui filolog rus, V. N. Toporov,
care susine c toponimul Ardeal e vechi tracic. A. Biza referi ndu-se la
termenul Erdely il consider o traducere maghiar a toponimului romn Ardal
sau Ardei. Ipoteza astfel formulat se sprijin pe argumentul c rdcina
termenului Erdely, adic erdo nu este consemnat in dicionarele etimologice
maghiare i deci este o calchiere a toponimului romnesc Ardeal 1C.
n realitate noi nu cunoatem cum numeau dacii podiul Transilvaniei i,
ceva mai mult, nici cum numeau romanii acelai inut n provincia Dacia.
Din aceste citeva ipoteze axate per etimologii diferite constatm o
convergen de coninut tematic in toate etimologiile, i anume Ardeal
semnific teren nalt mpdurit sau podi acoperit cu un codru imens, coninut certificat de toate ipotezele, inclusiv cea maghiar, ins mai reiese i un
amnunt al acestui coninut: mpdurirea cu brad sau un codm de brad.
Care este contribuia direct sau indirect a arheologiei in sprijinul unora
din aceste etimologii? Bspunsul este dat de cercetrile Eugeniei Zaliaria
referitoare ia Populaia romneasc n Transilvania in secolele VII VIII17, in
care prin studiul riturilor funerare revelate de unele cimitire protoromneti
i romneti constat c procesul de romanizare a continuat in evul mediu in
comunitile teritoriale, analoage comunei rurale a Imperiului roman.
Sub raport etimologic coninutul acesta cu detaliul lui este suficient
pentru a mitica istoria sau a istorica mitul Armiului.
Mitul legendar al Ardealului n structura lui epic prezint o viziune inedit
a topomiturilor celor trei ri romne.
Era pe vremuri, de mult de tot, un mprat btrin, pe carc-1 chema Alb
mprat, mpovrat de ani, rmas vduv cu trei copii: un biat i dou fete.
Alb mprat a fost viteaz i puternic incit mpraii din junii lui nu au ndrznit
s-i cotropeasc ara niciodat. Vz.ind c ii scad puterile, a adunat in jurul
lui copiii care crescuser mari i le-a spus : Copiii mei, eu nu voi mai tri
mult. lat, v las motenire mpria mea : ie, fiul meu Ardeal, ii las
mumele cu brazii, ie, fiica mea Moldova, i las dealurile cu vii i fructe, iar
ie, Muntenia, ii las cimpiile cuinei i griu. S stpinii fiecare partea voastr,
dar s domnii perind in mpria ntreag. Nu v dezbinai, nu rivuii unii s
luai de Li alii. lu.su- rai-v i inei rinduiala bun a mpriei. i mpratul
a murit mpcat cu gindul c a rinduit treburile. mpriei. Un timp, toate au
mers aa cum a prevzut mpratul, dar cind Bou mprat cerut mina
Moldovei i Verde mprat mina Munteniei i fetele aii respins pe pretendeni
i cind tinrul Ardeal a cerut mina fiicei lui Negru mprat i i-n fost respins,
atunci cei trei mprai au pornit cu oaste, ncolind mpria lui Alb mprat
de trei pri, copiii lui Alb imp&rat :;u fot infrini unul dup altul, dei au
luptat fiecare n parte la hotare cu dumanii lor. Toi trei au fo.st. luai
ostateci. Fetele s au cstorit : Moldova cu fiul lui Bou mprat de la rsrit,
Muntenia cu fiul lui Verde imp&rrt. de la miaz-zi i Ardeal a rmas holtei i
sclav. Moldova i Muntenia, devenite impr-

272
f ese, s-au unit i au pornit cu soii lor rzboi mpotriva lui Negru mprat.; au
eliberat din sclavie pe fratele lor Ardeal, refeind mpria lui Alb mprat,
pe care au lsat-o in primirea lui Ardeal ,8.
Mitul istoriat al Ardealului este relevat i de legenda mitic a dinastiei
Corvinilor, care, vom constata, concord cu legenda mitic a dinastiei lui
Negru Vod, fondatorul statului muntean. Corelaia acestor dou legende
mitice relev legturi intime i istoria te intre cele dou dinastii domnitoare
de origine romn, ntre dou ri romaneti.
Legenda, ardelean a fondrii dinastiei domnitoare a Corvinilor a fost
redat de Victor Lazr dup surse poporane:
in jumtatea a doua a secolului al XlV-lea triau in judeul Hunedoara trei
frai: Radu, Mogo i Voicu, care erau cneji romni. Dintre acetia, Voicu a
plecat la curtea regelui unguresc din Buda, unde a intrat in garda regeasc.
La plecare lsase pe soia sa cu un copil mic in fae i ii dete un inel, care sl arate cind va veni cu Ioan, cci aa il chema, la Buda.
Dup ce se fcuse biatul mai mare, plecar la Buda, ca s-l caute pe
Voicu. Cu mama i cu Ioan, era i fratele ei. Mergind pe drum i fiind cald,
hotrir s se odihneasc sub umbra unui copac. -Mama i unchiul adormir,
iar biatul rmase jucndu-se cu inelul. Un corb care era pe copac se repezi la
Ioan i-i smulse inelul sclipicios din min. Biatul ncepu s ipe, unchiul su
se detept, lu iute arcul i o sgeat i trase in corb. Corbul czu strpuns
la prnint, cu el impreun i inelul.
Cltorii isi continurii drumul i ajunser la Buda, unde aflar pe tatl lor.
Regelui ii plcu de Ioan i-l dete la coal, ca s nvee carte. Cind a fost mai
mare, se fcu i el soldat i ajunse i general.
n rzboaiele cu turcii, Ioan s-a artat foarte viteaz, aa c regele i-a dat ,
drept rsplat, mai multe moii i castelul Hunedoara.
La nceput ii ziceau i lui, ca i tatlui su, Ioan Romnul] dup castelul
Hunedoara ii ziceau Ioan llunedorcanu (ungurete Huniadi); fiindc btuse
intr-un ritul pe turci ling Sibiu, ii mai ziceau i lancn Sibiancu.
Regele i-a mai dat i dreptul ca stema sau semnul Jamiliei lui s Ji un corb
cu an inel n cioc, de aceea ii mai ziceau i Ioan Cor rinul, adic Corbeantil.
Mormimul lui IoanCorvinul o in Alba-Iulia19. Alte legende istorice, una despre
ntemeierea statului Moldovei i alta a statului Munteniei, care converg in
explicarea mitului etnogbnic al scindrii vremelnice a poporului romn, snt
descrise in polon do Miron Costin in cronica moldoveneasc i
munteneasc.
Legenda istoric a ntemeierii statului moldovenesc sun astfel: n ara
Maramureului se afla un sat numit Cuha. Acolo locuia Drago, fiul lui
Bogdau, impreun cu ai lui. Bogdan se mindrea c sc trage din domnii cei
vechi, iar fiul su ardea de dorina s arate ce poate. Mult vreme mama lui
l-a mpiedicat s plece, ca s nu-1 piard in acele? locuri aa de
primejdioase. Pin ce un zimbru se art ling sat; tineretul se repede p<*
urmele? lui. Drago? il socoate ca un semn prcicstitor de bine i-i alege trei
sute ele tineri narmai, obinuii s sufere cu brbie orice trud. Pornesc

pe urne le zimbrului in adincimile munilor i urmele lui ii eluo la un piriti


necunoscut pin atunci. Sporind s gseasc un scinn, ei merg de-a lungul
riului, oriunde-i duce albia lui. Iar ceaua Molela ii ajut cu mirosul ei, cci,
oriunde -ar ascunde zimbrul, fie in locuri strimte? intre stnci, ca s scape,
lsnd pe gonai s treac nainte, ca, gidilat in nri
15 - c.
273
do mirosul animalului, latr, aduniud cu laul oi, ca la un clopot, po soldaii
risipii, pini ce i trimbin ddea de tire despre animalul ascuns, ndat
tinerii se reped intr-acolo, dar zimbrul, vzindu-se descoperit de neobosiii lui
urmritori, ii face loc cu putere printre gonaci i ei ncep iari goana dup
dinsul. Do abia au trecut Munii Carpai, i de pe coama munilor nali
privesc spre pmintul Moldovei viitoare (...) Privesc locurile i apoi pornesc
mai departe de-a lungul riului i acum, ieind din ceaa munilor, dau de
cimpiile curate. Aici, deodat, ceaua latr cu glasul ei obinuit i toi
impreun se reped la sunetul cunoscut . Pe sting riului se afl o pdurice
foarte deas, incunjurat de jur mprejur de anuri, acolo zimbrul obosit i
fr puteri dup atitea trude se odihnea linitit, dar nrile celei agere nu-1
pierdur nici aici. Acolo tinerimea dornic de prad il nconjur, ca i cum t
unurile dese ar fi fost ndreptate asupra lui. Animalul simte din instinct c i-a
venit ultima clip a vieii i nu iese din desi in ctmp. Atunci tineretul
nvlete asupra lui cu unelte (le fier, unii cu topoare ungureti, alii cu lncii
(...) i acolo ucid zimbrul. O ! tineri strig Dragos - , aici e patria
noastr, nu mai e nevoie s ne sftuim, eu nu m mai ntorc napoi de aici.
Voi restabili locuinele strmoilor notri. Chiar acum jur c o voi face i trimit
de veste acas. Iar care dintre voi gindote altfel il trimit ndat napoi. Toi
strigar : i jurm c i noi vom locui aci cu tine pe veci! Capul zimbrului il
aezar pe un stilp ca un semn aductor de bine i Boureni a fost ntUul sat
dup aceast isprav, cci zimbrul se numete pe moldovenete bour. Da
aici i ara are drept pecetie un cap de zimbru (...). Ceaua, obosit sau
rnit in desi de ctre fiara slbit de puteri, dup atita munc alearg
nclzit la ap, dar, dup ce bu, crp acolo istovit. Dindu-se acestui riu
pe vecie numele dc Moldova, de la Molda (...) *\
Dintre miturile clnogonice pariale ale poporului romn, cel inai couservat
i mai discutat in elementele lui este cel al Moldovei.
Romulus Vuia consider ca intre tradiiile istorice [ale romnilor] cea mai
important este aceea a desclecatului lui Drago Vod (...) in legtur cu
ntemeierea principatului moldovenesc i originea capului de bour din stema
acestei ri.
Dei face distincia intre aa-zis a colonizare a Moldovei de coloniti
romni venii din Maramure, care [dup dinsul] este un fapt istoric i
legenda desclecatului lui Drago Vod" a, nu caut corespondene intre
adevrul istoric i legend. Discut variantele cunoscute ale legendei.
Consider c nu este vorba numai de o legend heraldic, ci de un arbore
de legende ale crui rdcini ne duc departe in pmintul diferitelor popoare
europene .i orientale. Ideea fundamental a tuturor acestor legende este c

eroul urmrind un animal misterios (de obicei cerb) este condus pe locuri
necunoscute" 2. Enumera cteva legende cu cerbul la indieni, germani,
tirolezi, japonezi cte. Sub figura cerbului se ascunde, dup dinsul, un demon.
n difuziunea legendei intervine un fenomen de sincretism.
n concluzie, afirm c leagnul legendei lui Drago Vod" pare a fi fost
in India, i i se pare firesc ca legenda romneasc a ntemeierii Moldovei s
fie de provenien indo-european. ns caracterul naional ai legendei
romneti este relevat de viuatul de bouri" 2i.
Legendei mitice a ntemeierii principatului Moldovei i se d o alt
interpretare de ctre. Mircea Eliade 2l. Principatul Moldovei este legat, n
contiina istoriografic a cronicarilor si a cititorilor lor, de un eveniment
legendar: vntoarea zimbrului (bourului) dc ctre un romn din
274
Maramure. Drago, devenit apoi primul vocvod al Moldovei*. Mircea Kliude
susine e nu-i ..incumb sarcina s degaje realitile istorice camuflate sau
transfigurate in act*as legend. Originile i nceputurile stat ului Moldovei
constituie o problem de istorie medieval a romnilor i nu am nici
competena, nici intenia s-o abordez. Cercetarea (...) [lui] se situeaz pe un
plan cu totul diferit: nu eventuala istoricitale a unei vintori de zimbri
intereseaz, ei exact contrariul: mitulcgia subiacenta in legctnla elaborata in
jurul unui asemenea eveniment w. n ali termeni, e vorba le un mit
etnogonic referitor la principatul romnesc al Moldovei.
Legenda lui Drago i a vintorii de boi slbatici face parte dintr-un
univers de structur simbolic, pe care ii propune s-l exploreze i s-i
descifreze semnificaiile (...), sesizind sistemul de valori spirituale sau de
mituri si legende asemntoare 2<.
Dup prezentarea a ase surse etnografice ale legendei lui Drago, M.
Elinde constat un proces. contient sau incontient, de de-mitizarc a
legendei la cronicarul Grigore Ureche, plinir-un efort dc a raionaliza o tradiie
legendar i de-a o face totodat mai istoric i mai natural* *7, urinat
mai apoi dcacela al lui R. Vuia. Ytntoarea ritual in urmrirea unui bour a
dus la fundamentarea statului moldovenesc.
n vintoarea ritual intereseaz funciunea de cluz asumat de un
animal. Sntilnit la vintoare sau -are-i face apariia in alte circumstane* M :
o cprioar, un urs, un lup etc.
Trece in revist miturile le origine ale poporului italic constituit n trei
grupe etnice independente, urmind [fiecare] un animal care le-a servit dc
ghid (...), un animal consacrat unui zeu sau] (...) reprezentantul su, sau
epifania sa. In dou cazuri poporul oare s-a constituit, in urma unei
asemenea migmiuni a luat numele animalului ghid ( ...) Picrntinii (de la
pasrea picus), Uirpinii (de la Lip), Halii (de la Vitalia, derivat lin viel) etc.
Dar i uciderea unui animal slbatic sau lomestic poate fi pus in raport cu
naterea unui popor" nceputul unei noi realiti istorice : cetate, naiune,
stat. imperiu 2o.
Combate explicaia lui R-. Vuia, dup care legenda romn este o variant
a unei teme internaionale de origine indian ajuns prin influena maghiar,

susinind c mitul fundrii Moldovei i deci al originii romneti a


moldovenilor se apropie mai mult. le miturile italice i alo lumii hele- nistice
3J
.
Tema vintorii rituale a boului slbatic est cu siguran autohton. La
daci acest animal se bucura d prestigiu religios. Figura pe un scut gsit la
Piatra Roie i o inscripie conservat in Antologia Palatina, rela- tind c
Traian a consacrat zeului Casio*, aproape dc Antiohia, un corn dc bour
mbrcat in aur, luat din tezaurele dace ele.
Discut cele dou tradiii culturale europene : tradiia celtic a cerbului de
origine nord-eu roiatic i tradiia mediteranean a taurului. Aceste dou
tradiii culturale se influeneaz reciproc n Europa. n Irlanda i Liguria zeul
este reprezentat intre un cerb si un laur (...). n Irlanda , (...) cerbul este
numit bou slbatic i cprioara iac slbatic ( ) 3aMtile de cervidec si taurine sini atestat iu Europa, sn-inc Mircea
Eliade, dup Lcopold Schinidt, din cea mai nalt antichitate i piu in
vremurile moderne. Mtile do c-1 video au un caracter funerar solar, de
ghid la europeni. Tradiia lor este indo-european.
275
Pentru Mircea Eliade imaginai folclorici a divinitii Pmint ului
Incarneaz autohtonin. Legenda iui Dragos a fost creat in ,,Romnia
oriental i in paralelele ei italice, celtice, mediteraneene i orientale se
relev arhaismul ei 33.
Acest mii etnogonic al unui animal-ghid (nu al unei veritabile vin- tori) in
formarea unui popor scoate in eviden substratul traco-cime- rian al
faciesului cultural specific al tmcilor nord-dunreni fa de tracii suddunreni.
\M miturile etnogonice consemnate de folclorul romn li se adaug,
ndeosebi in secolul al XlX-lea, citeva mituri etnogonice literaturizate, iu fond
ecourile unei literaturi de ev mediu ntrziat. Acestea au urmrit s
polarizeze energiile creatoare ale poporului romn pentru a sprijini literatura
modern pe folclor, in lipsa unei lungi tradiii culte. S-au constituit astfel
citeva noi mituri care au ntrit tradiia autohton a etno- gonici romne.
Printre acestea snt i miturile celor trei mari provincii istorice Transilvania,
Muntenia i Moldova, tustrele surori. Miturile inuturilor istorice se sprijin pe
substratul folcloric de superstiii i datini etno- istoricc; au fost literaturizate
i transpuse grafic i plastic n secolele al XTX-lca i al XX-lea.
Referitor la Muntenia, Miron Cos ti n relateaz dou legende, una mitic
istorial, i alta istoric mitisat.
Dup prima legend, partea (le sud a Dacoromaniei dup prsirea ei de
ctre administraia si armat roman a cptat treptat numele de Vatahia.
Legenda mitic comentat de cronicarul Miron Costin atribuia rii
Romneti iutii numele Flahia (ulterior }'lahia)t dup numele comandantului
roman Flaccus : sint unii care trag acest nume vlah dc la hatmanul roman
Flaccus (...), din aceste versuri ale lui Ovidius ctre unul dintre prietenii si,
anume Graecinus, scrise de la Cetatea Alb la Roma : * Prefuit bis, Graecine,
locis modo Flaccus; et illo Ripa ferox Istri sub duce tuta fuit (...). Dar acestea

sint poveti, cci Flaccus acela a aprat numai provincia roman Mysia i
malurile Dunrii de ttari, ins nu a ntemeiat nici o colonie, cum a fcut
mpratul Triau **.
A doua legend, referitoare la ntemeierea statului muntenesc, uu este
att de complicat in semnificaii i nici atit de discutat cu aceea a
Moldovei.S-i urmrim depnarea povestirii ei tot dup Miron Costin, in care
tema principal este explicaia prezenei corbului pe pecetea munteneasc
Un principe al Transilvaniei (...) trecind odat prin pminturile principatului
su iu ara Oltului, acolo unde bieii romani se retrseser in faa ttarilor, a
vzut o femeie frumoas i a luat-o la dinsul. Iar cind femeia i-a spus c este
ngreunat de dinsul, i-a dat inelul lui, spunindu-i: dac se va nate un biat,
s vie cu copilul la dinsul i s aduc inelul in seinnde credin. Nscind deci
femeia un biat, a povestit lucrul fratelui ei; luiud deci fratele pe sora lui i
pe copil, au pornit ctre principe dup fgduial i odihnindu-se de oboseala
drumului inir-o dumbrav, mama a dat inelul copilului care plingea, ca s-l
astmpere plinsul. .Tuciadu-se copilul cu inelul, un corb flmind, prindu-i c
ceea ca strlucete in mina copilului este de mincare, a zburat i smulgindu-i
inelul l-a nghiit. i deoarece inelul marc i se oprise in git, s te tea pe copie
cu burta umflat. Vziml fratele acelei femei ci pierduse semnul de credin
al surorii sale, se strecur cu Sndeminarc sub corb i-l lovi cu o sgeat. A
czut corbul rnit, iar el pipind simi inelul in gitul lui. A dus i corbul cu inel
i pe copil cu sora lui la principe. Mult s-a mirat principale i spinteelnd
corbul a recunoscut propriul su inel i ndat a dat privilegiu acelui biat s
fio vaida, adic
276
voivod peste acel inut, i cind s-a fcut mare, el cei dinii a ieit cu acel
popor din muni la domnie (...). i ca stem ndat a nceput, s foloseasc
corbul, i l-au urmat i ceilali domni ai lor pin astzi. Lucru de mirare c
acel popor, dei ne trage din aceeai vi ca moldovenii, este ins un popor
negru. De aceea i turcii vznd aceasta ii numesc caravlalii, adic vlahi
negri, cci i acel domn dinii (...) [care] a pornit din principatul Transilvaniei
se numea Negrul Vod (cci pe limba noastr se zice negru, iar pe latinete,
nu/rum J. Ar fi ins o concluzie greit dac am spune c acel domn dinii ai
lor l-au numit negru din aceast pricin, dei poate i el la fire a fost negru,
dar ce legtur este cu faptul c tot poporul su ar fi negru. i continu c
sint negricioi pentru c prul lor este foarte negru. Miron Costin socoate
c pricina este aceasta, c toat ara, de la un capt la altul, toat este
aezat spre miazzi, intre muni si Dunre (...) munii i insui p ni in tul
rii privesc spre miazzi i oriunde se ndreapt omul, l lovete soarele iu
fa i cldura este cu mult mai mare decit aici in ara noastr.
n privina acestui mit istoriat Miron Costin adopt, la vremea lui, o
explicaie antropologic referitoare la denumirea lui Negru Vod i a vlahilor
negri, prul negru (cum zice poezia popular, mustcioara lui, / pana
corbului, / ochiorii lui, / mura cmpului, / feioara lui, / spuma laptelui),
ochii negri, nu carnaia neagr.
n capitolul Antropogonia am urmrit, printre alte ipoteze antropo- gonioc

referitoare la poporul romn, i pe aceea a mitului omului negru i al aazisei negritudini a lui, care este aparent i interpretat hiperbolic.
La aceste mituri otnogonice consemnate de legendele istorice ncep s se
adauge n secolul al XlX-lca citeva mituri etnogonice literaturizate, n fond,
ecourile unei literaturi de ev mediu revificat de scriitori romni.
Picurri doinind, dc Pleu Pitru. dup;l Oct a viai O. Cilii fon.

277
V. XOMOttONIA
1. Legitatea milieu. Prin nomogonic nelegem un proces complcn de
generare a legitii mitice. Iar prin legitate* mitica justificarea unei ordini
universale, eare se reflect in orice creaie cosmic, in orice activitate
supranatural a unor fpturi divine, in orice explicaie mitologic1.
n noniogonic voina divin primar i secundar este aceea care
statueaz orice legitate mitica, indiferent de obiectul, natura i justificarea ei.
La baza nomogoniei se afl principiile nomotetice divine incluse in substana
mitului i in modelele practicii rittdui. Mitul stabilete norme de comportare
mitic, iar ritul stabilete cadrele si tehnica aplicabilitii acestor norme atit
pentru actul ritual, cit i pentru actani; exemplu contractul lui Adam.
Revenind asupra nomogoniei, putem susine c ea reglementeaz viaa
cosmic i viaa uman. Aceast reglementare poate fi divin i uman.
Reglementarea divin eman din insu.i actul creaiei, iar aceea uman din
exerciiul descoperirii cosmosului si a rinduielilor lui de ctre om.

Contractul Iul Adnm. lupi Val. Al. Gcorfiescu.


n concepia poporului romn despre natur, lume, co.wios intilnim
permanent i ideea de lege suprafireasc, adic lege divin, i abia n al

doilea rnd ideea de lege <i Jitii, firea conceput ca lege a pmtntului, dar i
ca lege a vieii umane. n lucrarea noastr do Etnologie juridic *, tratnd
278
<lespre legile comunitii etnice am afirmat cil viaa se sprijin pe legea
sngelui, a credinei strbune si a muncii eclectice, cure alctuiau, u
limbajul colorat al oamenilor de la ar, pravilele strmoeti in satele agropastorale.

Iordane* ne relateaz despre Deceneu, mare pontif al dacilor sub


Burebista, c propovduia legea rii poporului dac, trind conform legilor
naturiiIar legile naturii, in vremea lui, se gseau incluse n codul numit
belagiues, coti rmas necunoscut, piu in vremea noastr.
2. Generatorii (le mituri si rituri. Gcrontonomoteii. Legea suprafireasc
este voina zeilor concretizat in mituri i rituri. Zeii sint deci generatorii do
mituri i rituri. Reprezentanii lor pe pmint sint btrtnii nelepi i buni, care
sint dttori de legi i datini. ntr-o etimologie dacoromn ne verificat,
termenul do mo vine de la cel de mos (mos/moris), caro vrea s nsemne
lege i legiuitor din popor. ntre legea divin i legea strmoilor i moilor ca
reprezentani pe pmint ai divinitii nu exist discrepan sau antagonisme,
ci consonane i convergene. Btrinii nelepi i buni, care au alctuit n
trecut prima nomoteie a lumii, ca geron- tonomotei exprimau legitatea
mitic de ordine divin printr-o legitate mitic de ordine uman. Ei rinduiau
lumea dup rnduiala dinii a cosmosului.
Rinduiala mitic a lumii a fost surprins in unele din trsturile ei de
Ovidiu Papadimu 3. Noi ne referim numai la acele trsturi care in enunurile
lor anticipeaz viziunea arhaic a acestei rinduieli.
Pentru Ovidiu Papadima .,rinduiala nu e o ordine aezat i pzit de
oameni. Ea este o lege a firii, o ordine a ci, nesilit. Rinduiala are < ...) un
neles cosmic. Omul ( .. . > nici n-o creeaz, nici n-o pzete, ci i se
integreaz Jiresc. El se simte do la sine in aceast ordine universal, fiindc
simte c in parte in fiecare clip la viaa ntregii firi (...) prin ascultarea
acelorai legi (...)4. u ideea de rinduiala sint cuprinse: ierarhia, munca i
echilibrul. Ierarhia e ntemeiat pe ncredinare (...). Toate soiurile de fpturi
ale lumii sint date in veghea cite unui sfint s: petii, reptilele, psrile, vitele,
plantele etc. Fiecare soi i are drept cluz, exemplu do munc i ca
judector imanent cite un sfint, care n basmele mitico oste numit mprat:
mpratul petilor, mpratul erpilor, mpratul psrilor etc. Toate fpturile

lumii muncesc pentru ele insele,


97Q
numai omul pentru ntreaga fin*, ceea co nseamn c toate fpturile
folosesc de pe urma [oniu]lui! l:u* echilibrul nseamn a ine seama de
rosturile firii, a le cerc voie s le infptuieti eiud ele i se mpotrivesc. Prin
aceasta noi nelegem integrarea omenii ii in structura cosmosului, paralel cu
integrarea cosmi; mului in structura omului.
iu aceste stadii de enunare a problemei am ajuns la izvoarele umane ale
nomogoniei mitice, la ceea cc am numit ceva mai nainte legitatea mitic a
ordinii umane.
Din interpretarea rinduielii firii universale sau a cosmosului putem deci
lmuri conceptul de justiie imanent de ordin cosmic la romni i implicaiile
ei mitologii mance. nelegerea rosturilor nomogonice se schimb o dat cu
interpretarea feei omeneti a firii. Ovidiu Papadiina se refer la
familiaritatea plin de dragoste a ranului (romn) fa de vilele sale 7,
faade plante, de stihii (vintul, apa i focul), de pmUit, de aslre (ndeosebi
soarele i luna), dar i dojenirea, ndemnarea i rugminile fa de
elementele naturii.
n mitologie omul ins poate constringe unele activiti cosmice i prin
magie, fie printr-o magie simpatetic, fie printr-una apoi r o paie sau fie
prinr-una etico-jiuidic. Constrngerea lui etico-juridic implic ntreaga lume
intr-un scenariu magico-juridic, iar drama conslringcrii coboar ideea dc
drept si dreptate din cosmos jx* pini nt, in viaa de toate zilele a familiei si
comunitii etnice.
Dac aceasta este situaie general pe plan antropologic, pe plan
etnologic nomogonia capt alte valene ideatic-mitice.
3. Lrcjea rii si ..ins valaehieuin. n cazul romnilor, legea Jirii. mai
precis legea pmintului sau legea rii devine suportul mitologic al relaiilor
dintre membrii aceleiai comuniti etnice, promovate de sistemul de
cutume, datini .fi tradiii juridice, cu riturile juridice corespunztoare, stabilite
de btrinii satelor, numit in ar i obiceiul pmintului. n enclavele
romneti din statele vecine sau apropiate legea valah8 a fost, cu unele
excepii, luat in consideraie ca o lege sjint a romnilor nstrinai in grupe
etnice. Aceeai situaie etico-juridic o constatam i la celelalte ramuri ale
poporului romn, ndeosebi la macedoromni.
Istoricul vechiului drept- romnesc, Valentin Al. Gcorgescu in citeva din
lucrrile lui abordeaz tema jurisdiciei medievale a poporului romn, dintre
care menionm trei3. n aceste trei lucrri este preocupat de cutumele
preexistente formrii statului feudal, aa cum reies acestea din practica
popular a comunitilor agrare .i pastorale. Ce condiii economice
reflectau ele 1 Si dac reflectau stratificri sociale? Cum s-a fcut trecerea
de la cutumele gentilice la cutumele teritorialei Studiind sistemul dc drept
romn prestatul (ius valachioum) constat c acest sistem prezint un
caracter general pentru ntreaga comunitate romn i un caracter restrinx
pentru comunitatea romn din Transilvania i extrateritoriile in care se
gsesc enclava te grupe etnice romne.

Statul feudal recepteaz cutuma pentru a o adapta intereselor lui.


Dar .'.teiul feudal creeaz dup modelul arhaic preexistent alte cutume, cu
raiuni evident de ordin cultural i ic teologic. Dup acest model arhaic,
cutuma este dreptul pe care societatea l secret in mod normal, dreptul
principal, avind prin el nsui i originar mente fora obligatorie. i aceasta in
virtutea unei mistici a ceia cc iste vechi {ti t utili odat actual, u tradiiei i a
legturii cu cultul morilor, al strmoilor. Un drept opus noutii, caic
rmine, in general, suspect i chiar sacrilegiu10.
280
TroCorea de la cutuma arhaic la cutuma subordonat dreptului de stat
se face prin substituire, confiscare si control selectiv cu ajutorul cenzurii* 11.
Voievodul-domn substituie (...) cutuma dreptului lui princiar autocrat- i
dreptului divin. Bolciii cu ajutorul domnului confisc in favoarea lor
funciunea do juriilor, conjuitor si hota rolo13. Iar controlul cutumei
(arhaice) se fcea prin cenzur in conformitate cu redaJides (enunat de
Tertullian si reda roii o (do Constantin) (...) punind sub tutel cutuma
originar si independent dc legea scris''. Dar si biserica, la ritului ei
confisca n avantajul ei dreptul de cenzurii al comunitii tn virtutea
propriilor ei cutume. Imnturitaea dreptului scris i avantajele unei cutume
ru cenzurate i aprobate de stat. r a recurgi* la Oulumia- rclc sigure i
obligatorii, au dus la o lung perioad dc mistic a cutumei vechi" 13. Ceva
mai mult, Cuiumiarele transformau peste tot cutuma supl si mobil in text
legislativ, aprofundind astfel lichidarea cutumeiN. Aa se explic cum pravila
romano-bizantin codific cutuma intr-un spirit de sintez a sistemelor de
pluralism juridic in vigoare in perioada feudal.
Pentru noi sistemul de cutume juridice arhaice alctuiete ceea ce a-a
numit nc de la nceputul erei noastre legea rii i mai tirziu obiceiul pm
ritului.
Pe bun dreptate istoricii vechiului drept romnesc susin c termenul
lege e mai vechi decit cel de obicei, c el atest originea latin a limbii
romne i confirm continuitatea dreptului autohtonilor in perioada
migraiei popoarelor. Legea flii anticipeaz ca formul juridic de drept
stesc obiceiul pmintului, si ceva mai mult, c mai plin de .semnificaie
juridic chiar in concepia steasc.
Legea rii este un sistem juridic comunitar stesc care include rnduielile
juridice ale tuturor activitilor principale legate dc proprietatea funciar, de
munc, de ideea de drept i dreptate social. n ea sint incluse legea
pmintului (ogoarelor, plaiurilor, punilor, drumurilor de acces, a satului, a
prilor de moie liber [monencasc, rzeeasc i uemccaso de
sorginte romn]*; legea muncii (agrare, pastorale, la pdure, pe ape);
muncii libere i aservite (rar a robilor), legea ierarhiei prin munc; legea
familiei, legea ospitalitii; legea drepturilor si a ndatoririlor fiecrui membru
al comunitii steti (libere sau aservite); legea omeniei etc.
Legea rii pentru grupele etnice romneti enclavate iu comuniti etilice
strine se transform in legea romnilor, denumii in perioada feudal valahi.
E dc menionat c numai pe teritoriul principatelor romne libere, Valahia i

Moldova, legea rii este rcduplicut nominal ca obiceiul pmintului, o


expresie hibrida lingvistic ins intrat prin cancelariile (domneti, boiereti si
mnstireti) in limbajul curent. Nicieri, in statele vecine slave, eu mici
enclave romne, nu se spune obiceiul pmintului pentru sistemul de obiceiuri
juridice, ci numai ins ralachicum, conceput ca un drept al celor tolerai intr-o
comunitate etnic strin.
Faptul acesta ne faci* s considerm legea f irii ca un sistem de drept
teritorializal, anterior cuceririi Daciei i transformrii ei in provincie roman,
sistem de drept stesc cat dinuia paralel cu sistemul de drept roman. Iar,
dup prsirea militat i a organelor administrative romane din Dacia,
supravieuiete iu perioada migraiei popoarelor, constituind baza juridic in
procesul de formare a statelor romne, Transilvania, Valahia i Moldova,
depitul in perioada influenei dreptului bizantin
9RI
chiar receptarea parialii a lui n pravile, codice i ndreptri ale legilor. f?i
ceea cc este mai semnificativ, se menine n contiina steasc a romnilor
i n perioada modern, iar unele rinduieli ale legii rii s au respectat pin in
pragul secolului al XX*len.
n aceast perspectiv istorist, Irgrarii la romnia emanat din
atmosfera mitic degajat de act iritate a protoju ridic a strmo ilar i viailor spielor de neam ai primelor comuniti etnice. n fond, legea rii e.sto
legea strmoilor i moilor sanctificai de comunitate. n mentalitatea,
tradiia i opinia protoistoric a autohtonilor, strmoii i moii erau dttori
de legi i datini. Miliai Eminescu a intuit substana nom agoniei mitice in
ntreaga ei semnificaie, citul a exprimat plastic aceast idee. Aceast idee
for domin in prezent cercetrile de istorie a dreptului, de etnoistorie i
etnologie juridic.
\. .Justiiahililatea totemica i talmistie. n ansamblul cipuleoctnografia juridic scoate n eviden activitile etico-juridice de ordin mitic i
ritual proprii comunitilor sociale do grup resfcrins, care ncep s se
profileze etnic, iar etnografia juridic marcheaz activitile juridice statuate
n comunitile etnice constituite ea atare. n primul caz este vorba de
justifiabilitalea Iote mic i labuistic a gintei, clanului i tribului, iar iu al
doilea caz de jnstiiabilitatca reglementat obiriuiclnic de comunitatea
etnic liber. n aceste reglementri intr amenajrile locurilor pentru
desfurarea judecii de ctre grupe sociale nedefinite etnic; desjurarca
judecilor comunitar-stcti : in vatra satului, pragul incintei sacre (al
arborelui sacru, stil pul ui cerului, templului daco-roman si in cele din urm al
bazilicii) sau la hotarele teritoriului comunitar, la moia satului. J)e
asemenea, intr formele judecii comunitare de tip etnic (pe cete de obte,
de virst, sex i vrednicie): ceata de b&trini, ceata de oameni maturi, ceata
de feciori: tehnica juridic : judecata ca rit de trecere, ca rit apotropaic, ca rit
expiatori>t.
Toate aceste forme de judecat trebuiau s se desfoare intr-un timp
consacrat, indiferent de numrul prilor implicate in proces, ncepind la
rsritul soarelui :i t ermit tind la apusul soarelui. Ritualul judecii reclama

starea de puritate corporal (sexual) i spiritual (prin ujunare).


Paleoetnografia i etnografia juridic se refer si la instrumentarul
judecii rituale: rbojuri, semne de judecat (tamgaua pe cel judecat, pe
locuina lui), ca si metodele i practicile de pedeaps gradai COniU- nitaretniee, dup virst, sex, funciune i circumstane agravante sau atenuante:
musirare. expunere la silpnl infamiei au stiljml justiiar, perindclele, btaia,
lapidarea >i ordalia. Majoritatea le-am d-scris in lucrarea noastr de
etnologie juridic.
5. Ordalia. Aa cum am menionat mai -us, ordalia om considerat o j ud
trat divin. Exist dou feluri de judecat divin, una executat direci de
divinitate si alta indirect, prin intermediul oamenilor, ritima* este ordalia
propriu -zis. Cel condamnat la ordalie, dac era nevinovat scpa primr-o
minune*1, fiind supus unei singure probe: proba focului, a apei, a fiarelor
slbatice, pminmlui ete.
romni ordalia nu a fost un produs de import medieval, ci o creaie
juridic steasc autohton, cu rdcini ii dreptul roman i implicit cel indoeuropean.
Periudclcle sini UTI fel de nise exterioare in sting altarului, la bisericile
vechi in lemn. din zona t riurilor, in care cei gsii vinovai erau
282
pui in butuci i expui oprobriului public. Ordalia ani descris-o in studiul
consacrat coloanei cerului, la ordalia pastoral sau pedeapsa pdurii cel
vinovat era legat de un copac in inima pdurii .i lsat acolo 24 sau 48 de
ore, in care timp dac nu era vtmat de intemperii sau vreo fiar slbatic
era considerat nevinovat. Recent Petru ('annnan susine c purtatul brazdei
in cap pentru determinarea hotrniciilor de moii steti sau de proprieti
steti iniial nu ora nsoit de jurmint, deci era o ordalie. Cei ce purtau
brazda iu cap se temeau de pedeapsa Pmintului Mum ,0.
n feudalism rolul nomogonic in cultura romn il preia confesiunea
oficial de stat. Ea instituie scaune de judecat itinerant in unele zone ale
rii si cruci de jurmint public ale cpeteniilor cetii.
n ara Romneasc, pe ling unele ape de munte erau stine stttoare
i stine schimbtoare, i sate ce se ascundeau in vile pzite ce nu se
vedeau (...) care aveau o bisericu de lemn (...) i un scaun de judecat (...).
Pedeapsa hoului tia s o dea pgubaul; pedeapsa ucigaului o svireau
rudele mortului11 17.
0 cruce de jurmint public a fost ridicata in centrul oraului Cimpu- lungMuseel in anul 1790 (datina juridic era ins mai veche), pe care erau scrise
drepturile orenilor. Judeul nou ales al oraului repeta n public, n faa
orenilor, jurmintul depus in biseric. Dup el jurau i cei 12 pir- gari,
reprezentanii alei ai categoriilor de oreni, c le vor apra interesele1*.
Nomogonia este relevat i do palcofolclorul i folclorul juridic care
studiaz sistemul de cutume, datini, uzane i tradiii juridice ce alctuiesc
substana dreptului stesc. Aceste forme de folclor juridic sint partea
nescris, oral a dreptului fr doctrin i a jurispntdenfei fr legislaie, care
st- refer la inovaiile, inveniile si sttu rile principiilor de cugetare,

juriaic i a regulilor de ritualisart a judecaii.


Iconogra fia juridic este un concept creat de Anthonv Melnikas1*, prin
care nelege studiul dreptului civil medieval aa cum acesta se reflect in
iconografia canonic a corpusurilor de miniaturi in manuscrisele
italiene,dintre care unele ilustreaz compilrile dreptului civil al lui Jus- tinian.
Pentru noi, conceptul i iconografia juridic pot fi extinse i in domeniul
nomografiei artistice, iu sensul ilustrrii plastice sau literare a mito gene zei
juridice la popoarele cu o bogat experien juridic. n cazul nostru, in
sensul ilustrrii plastice sau literare a mitogenezei clica-juridice <i cetelor de
strmoi i moi dttori de legi i datini, reprezint o ncercare de semiotic
mitic.
In aceast parte a nomogoriiei intr variatele interpretri iconografice ale
relaiilor juridice intre cosmos si om, intre creaie i creaturi, sub forma
datinilor i tradiiilor juridice care se gsesc incluse in mituri, legende mitice,
basme si paremiologie juridic, precum i variatele interpretri noraografiee
ale acestor relaii reprezentate artistic in plastica popular si literatura
popular.
De altfel, mitogenezn etico-juridic s-a reflectat piu in ovul mediu
timpuriu in gerontocraia i gerontol&tria comunitilor etnice steti.
Aceasta pentru c starea juridic a gcrontocraici s-a desfurat, o vreme
ndelungat, in respectul fa de nelepciunea birnilor (cine nu are btrini
s i-i cumpere, spune un proverb) si fa de sanctitatea prezumtiv a
btrnilor (strmoii i moii sint sfinii spielor de neam ale satelor). Ambele
stri mitice genereaz gerontonomia, al doilea aspect primar i faet a
nomogoniei.
n concepia mitologicii a romnilor, ceea ce numim lege natural este
rezultatul creaiei cosmosului, iar ceea ce numim legea rii este rezultatul
gerontonomiei. Legea natural e sacr prin rinduiala ei conform ntregului
cosmos, iar legea rii osie sacr prin rinduiala ntregii viei etnice po pmint.
Oamenii nu se nasc sfini, ci devin sfini printr-o via creatoare i bun
(oameni btrini si buni). Trind in acord cu legile naturii, ei introduc in
aceste legi ale naturii nsei legile pinintului locuit de ei, create pentru
spia uman de-a lungul nenumratelor generaii de oameni.
Conform gerontonomiei, exist dou stri de sanctitate : una in via,
inerent btrineii i alta. dup moarte, aferent memoriei strmoilor i
moilor demni ai spiei de neam.
In via, ceata oamenilor btrini i buni (homines veteres et boni) este
dttoare de norme i moravuri. n ali termeni, oamenii btrini, cpetenii ale
comunitii sint nomoteji mitici.
Pentru a executa dreptul lor de a da legi i datini, ceata oamenilor btrini
i buni se aduna iutii in centrul salului, sub coroana unui brad considerat
arbore cosmic sau in junii coloanei cerului (un substitut al arborelui cosmic).
Se aezau fn hor (in cerc), sub trunchiul bradului sau al coroanei lui, intre
rsritul i apusul soarelui, ndreptau datina sau dictate legea, in genul
strvechilor nomotei indo-europeni, elaborind astfel noi forme de

comportament solicitate de situaiile juridice neprevzute sau de judecarea

ZA JUMCATAUHOrAR SCAUW &C JUOCCAT


O2CKC0C STRKiAAE PESTE SAT
CartognuuA. Tipurile de JudcculA vAtcascA.
abaterilor de la datini i legi, creind ceea ce am putea numi o jurisprudcnf
cutumiar de tip mitic.
Dup moarto, oamenii btrini si buni, dttori de legi i datini, intrau
automat iu ritului sfinilor spirituali ai neamului cruia ii aparioa.i
nean si erau cinstii cam in spiritul larilor *i penailor la majoritatea popoarelor neolatine.
Printre instituiile juridice de ordin magico-mitologic trebuie s menionm
in prima lor faz de rinduial: cetele de virst, sex i afiniti de munc
(cetele de btrini, cetele de oameni maturi, cetele de feciori i cetele de copii
fiecare din aceste cete fiind dublate i de cetele corespunztoare
feminine).
Fiecare ceat aciona in comunitatea etnic conform statutului juridic
atribuit prin delegaie de btrinii nelepi ai satului liber. Organizarea
comunitii steti era in piramid : jos opinia steasc, apoi ceata feciorilor
si a fecioarelor, ceata oamenilor in virst .i a femeilor in virst i, in virful
piramidei, ceata btrinilor si btrinelor, avind drept cpetenii ciiva btrini
nelepi care conduceau dup principiul fratrocraiei gnron- tiefl. Hotririle,
normele, legile i datinile le stabileau in comun i cel mai in virst le
proclama ca atare 20.
Activitatea btrinilor satului sub raportul legislaiei i al jurisprudenei a
fost receptat in evul mediu in rile romne n pravile, codice i ndreptri
ale legilor, iar in strintate pentru grupele etnice de romni (numii adesea
valahi), in decrete, rescripte, edicte, ordonane si canoane. Aa se face c
piu in plin epoc modern activitatea nomotcilor btrini ai satelor
romneti a fost respectat (de principi, boieri i cler), ca una care nu
stinjenea puterea lor domenial, fie ca material sau spiritual. Cteva
aspecte ale sacralitii legilor btrineti au supravieuit carelicte etnografice

i reminiscene folclorice de ordin juridic piu n pragul secolului al XX-lea.

Pcrlndclelc de Judecata in corpul bazilicii (zona Criurilor).


285
VI. EROTOGOMA
1. Mitul crciijici n cer otice. Creai cosmosului s-a realizat fr o
licrire de erotism. Frtaii au plmdit no n-erotic cosmosul clin plictis, din
joaca sau din dorina expres de-a face ceva. Erotismul apare mai ales in
antropogonic, ca o activitate deiniurgic suplimentar a cosmogonici ; deci
drept o creaie experimental, deoarece primele creaturi care erau
androgine nu tiau ce este sexualitatea i bineneles erotismul.
Separarea androginilor a fost ideea Nefrtalului, care urmrea pe aceast
cale s eorup pe sexuai, imleosebi fpturile feminine, de altfel cele mai
slabe de fire. Frtatul nu i-a dat seama dect tirziu de iretenia Nefr- tatului,
dup ce a acceptat sex u a rea androginilor si, ceva mai mult, intr-un act de
bravur sau de generozitate divin, a extins-o la toate fpturile create mai
nainte, la speciile de animale i chiar la plante.
Erotismul ea activitate complementar a sexualitii nu a aprut imediat
dup separarea sexelor. Iniierea erotic aparine tot Nefrtatnlui, care si-a
perfectat astfel opera corupiei. Numai el a ncrcat sexualitatea de plceri
urinate de neplceri, copulaia, urinat de fccundaic si natere. Iar Frtatul a
ponderat sexualitatea i implicit erotismul cu chinurile naterii, cu
maternitatea si desprinderea copilului de grija mamei. n timpul sarcinii
femeii, Xcfrtatul a fcut pe brbat s caute plcerile sexuale n alt parte.
Aa au aprut corupia, perversiunea, sadismul.
Pentru a l feri complet pe om de returiie necontenite ale Frta- tului. n
lupta surd mpotriva acestuia Nefrtatul a creat de unul singur fpturi
demonice care s ntrein vie sexualitatea, mai ales uman. Printre demonii
erotici creai de Ne frtatul nu putem desconsidera pe incubi si succubi.
Primii, incubii, sini demonii masculini al cror rost a fost s eorup pe fete,
neveste si vduve i s le lase nsrcinate, pentru a crea montri
antropodemonici. Secunzii, suceubii, sint demoni feminini care urmreau s
eorup pe brbaii tineri i nsurai pentru a procrea cu dinii alt serie de
montri antropodemonici. n demonologia romn spin'diiii sint acoliii
demonici ai incubilor si succubilor, caro pregtesc cile ntortocheate ale

corupiei. Aceste dou categorii dc fpturi antropo- deinonicc se recruteaz


adesea dintre vrjitori si vrjitoare. Ei foloseau magia neagr i activau
noaptea intre prima i ultima chitare a cocoilor (la etnttori). ntilnind pe
drum de noapte victimele, le atrgeau in tufiuri, sub poduri sau in
pustieti, unde i mplineau poftele. Intrau in casele persoanelor vizate,
tiptil, pe ua sau fereastra deschis sau pe horn, se strecurau in patul lor. le
chinuiau psihoerotic i apoi se retrgeau la ultimele cintri alo cocoului. A
doua zi cei chinuii de incubi i succubi se cunoteau dup cearcne,
oboseal i laugurozitatc. mpotriva incubilor si succubilor prinii, soii si
rudele victimelor recurgeau la desclntcce sau slujbe de tUv.legarc sau de
desdemonire.
286
Vzind succesele coruperii in rndurilo oamenilor, Nefrtutul a ncercat s
extind erotismul i in rindul divinitilor i eroilor. A nceput cu incestul.
Lazr incanu se ocup de ciclul incestului In miturile antice i n basmele
mitice ale unor popoare succesoare *. Aa se explic mitul incestului Soarelui
fa de Lun, sora lui, la care ne vom referi mai pe larg iu alt parte a
mitologiei. De asemeni aa se explic mitul incestului lui Iorgovan cu sora
lui : Fata slbatic in balada cu acelai nuine. Dup ce descoper pe Fata
slbatic in sus pe Cerna, fata i strig: Iane Iorgovane, / frate frioare, /
faci un pcat marc, / c eii au nu eii/ c-mi eti mie frate / i cu i-s sor?
2
.
Extinderea treptat a erotismului de la majoritatea creaiilor la diviniti sa transformat intr-un proces citai complex, care a antrenat forele latente ale
creaiei cosmice. Apariia erotismului i dezvoltarea lui pe scara creaiei
cosmice au constituit o nou mitogonie: erotogoma. Astfel, erotogonia
devine o re-creare a lumii ntregi pe baza dualismului antagonic sexual, a
luptei contrariilor psiho-fizice dintre sexe.
Mitul creaiei neerotice a fost dublat in mitologia popular de tip cretin
de mitul biblic al creaiei sexuate. Aa se face c, sub influena cretinismului
primitiv i mai ales evoluat, mitul biblic al creaiei a eliminat treptat mitul
creaiei neerotice.
2. Mitul sexo(|miic i erotic. Sex narea androginilor a dus deci nu
numai la crearea plcerilor trupeti, ei i la aceea a plcerilor spirituale ale
sexualitii, adic a senzualismului. Erotogonia prezint deci dou faete
mitice: mitul sexogonic i mitul erotogonic. Conform mitului sexo- gonic,
androginii au fost separai de Nefrtat. cu acceptarea tacit a F rtatului.
Separarea a urmrit dominarea prilor separate, a unuia prin cellalt , si a
ambelor prin interveniile meteugite, poveele i intrigile Nefrtatului, sau
ale fptuiilor lui antropodemonice. Tirziu in noaptea timpului Frtatul i-a dat
seama de uneltirile Nefrtatului. Conform mitului erotogonic, Frtatul a
ponderat, pe cit a fost posibil, plcerile trupeti tot mai exagerate ale
creaturilor dominate de Nefrtat, introducind intre parteneri simpatia i
afeciunea reciproc, devotamentul i abnegaia. Pentru a-.i ntri opera,
Frtatul a dat drumul n lume Dragostelor, fpturi mitice feminine mai ales
create anume in acest scop.

Dragostele ponderau dorinele trupeti prin cele spirituale, pentru a lega


pe oameni prin lirism i contiina respectului sexual reciproc.
3. Dragostele. Conform liricii populare, Dragostele ies in calea
mindruilor cu mindrucle. drgostiilor ai drgostielo. si-i fac s se plac,
din priviri caline, din vorbe dulci, din gusturi potrivite. Dragostele fac pe
parteneri s se cumpneasc dup nfiare, dup calitile lor presupuse
sau reale; dar ii fac s se i ntrebe mereu : dragostea de undc-ncepe ? dc la
ochi, de la sprintene, de la buze subirele, (...) sau dragostea de un' se
nate i de la gitul cu mrgele, de la sini cu drgnelc (...) sau de la ochii
dou muri, de la boi .i de la nuri (...); de la mersul legnat, dc la oapt i
oftat ; de la du-te-n colo, vino-n- coace, las-m i nu-mi da pace (...).
Ca zfne delicate sau ca semizinc blajine. Dragostele nfrumuseeaz pe
cei ce se iubesc si ntunec si uriesc pe cei ce se ursc. Ele introduc in
starea spiritual a celor ndrgostii respectul, buncuviina .i omenia.
Dintre Dragostele create de Frtat i acceptate vrind-nevrind de Nefrtat,
unele au fost mai importante pentru c i-au meninut carac9ft7
torul hun piu in vremea noastr.: Drgaicele. Ele au un singur echivalent
masculin : DragoMel*. La aceste fpturi mitice adugm o alta i mai
semnificativ, croat do Ncfrtat, caro a promovat demonismul sexual:
Zburtorul.
Poezia popularii do drnyosle. Poeziile erotice do vin un loc important in
clasificarea poeziilor populare romne ale lui G. Dom. Teo- dorescii. n
lapidaritatea lor surprind toate etapele i formele erotismului popular, de la
nceputul piu la sfiritul dragostei: dragostea adolescentin, a tinereii, a
maturitii i a btri neii. n expresia ei adopt o gam larg de tonuri:
grave, solemne, calme, sat irice, ironice, galnice, de la dulcegrii i
rsfuri la ahturi i ur; de la vrji i farmece la blesteme si urgii. Citova
exemple: Dac-i ti, dac-i pricepe / dragostea de undc-n- cepe I)e la ochi,
de la sprinccne, de la buze subirele, / mucar-ar neic din ele ' ca dintr-uu
fagur dc miere I / Dac-ai ti, dae-ai cunoate / dragostea de tind se nate I /
l)e la gitul cu mrgele. / de la sin cu drgnele,/ juca-s-ar neic cu ele ca cu
dou floricele. i pe acelai ton : de n-ar fi ochi i sprinccne, / n-ar mai fi
pcate grele, nici dragoste tinerele. Tinrul se lamenteaz in sine : de
dragostea feraeiasc / ra-ain uscat, m-ain fcut iasc sau m-a fcut din om
neom / i ra-am uscat ca un pom. Frminlat de patim, tinrul nu mai are
linite, nici in somn : asear pe la o vreme visai nite visuri grele. Pe
deasupra casei inele / trecea stol de rinduuele : nu ora de rinduncle, / ci erau
ahturile mele. Amgit ui in dragoste ii blestem partenerul: lelea cu
coadele lungi / i cu strungrcaa-n dini te face pe drum de plingi,/de nu tii
pe unde-ajungi. Hate-o, Doamne, i-o mai bate. c m-a bgat in pcate; /
bate-o. Doamne, n-o rbda. / c mi-a secat inima ; bate-o, Doamne, arde-o-n
foc (...). t el fermecat cere s fie dezlegat de farmece : desf, puic, ce-ai
fcut / i-mi d dnunul s m duc / c-am ajuns ca un nuc: / sez pe loc i arz
in foc, 11-am nici minte, nici noroc (...). Disperarea fetei reiese si ca din
tuguial: cu nimica nu m-uipac, / cine-mi place, eu nu-i plac (...) c nimic

nu m mingiie, / cui plac eu. nu-mi place mie. Dei sini femeie frag i la
toat lumea drag, numai el nu m-ndr- geste, nunta fete-n pirg iubete.
Cita lacrimi am vrsat fceam o fintin-n sat : fin tin cu cinci izvoare, dou
dulci i trei amare,, s bea dumanii s moar; / s bea i dumanca mea, s
plesneasc fierea-n ea. Rugciunea dublat de blestem sun greu : darc-ar
Domnul s dea, / Necuratu-asemeuea, s m fac in zburtor, s aprind in
fete dor, / dac nu in pricolici, s le-adun pe toate-aici, i de nu chiar in
strigoi, / s le prefac toate-n sloi.
.*. R clic te dc cult erotic. - n cultura romn au ptruns prin cetile
maritime greceti din Pont i prin colonii romani i uncie obiceiuri erotice
care au dinuit la orae i sate, in unele zone ale rii.
Un obicei urban, din Dacia roman, consemnat arheologic la Apulum,
introduce pentru puin vreme in crotogonia autohton o practic strin de
mentalitatea purist a dacului. n puine cuvinte, iat despre ce este vorba ;
Pe Dealul Viilor din preajma Albei Iulia a fost descoperit de un localnic o
plachet rotund de teracot (diametrul dc 81 mm i grosimea de 8 19
mm) eare dup stingcia execuiei pare de fabricaie provincial (posibil
daco-roman) si prezint pe avers dou basoreliefuri, unul in jumtatea de
sus i altul iu jumtatea de jos, infisind dou scene erotice.
288
,.Sub acestea se mai afla inc figurate o scrie de obiecte privind acelai
subiect, un flagel, vas turifer i vase purttoare de afrodisinee. Al. Borza,
consultat asupra provenienei plachetei, susine eu asemenea plachete
au circulat ca amulete sau mici decoruri de camer in lumea interlop de la
periferiile oraului [Apulumj sau a bonvivanilor romani
i ceva mai mult, c asemenea obiecte se puneau in sicriul femeilor
profesioniste ale dragostei comercializate. Prezena plachetei la Alba Iulia
intre secolele III ale e.n. se datorete rafinatei civilizaii romane, care a
implantat si in Dacia pe adepii cultului erotic al lui Bacchus 3.
In secolul alXIX-lca, dup unele informaii de teren, in Bucovina (de nord)
femeilor de moravuri uoare li se punea in sicriu o iconi a Mriei Magdalcna
spre absolvirea de pcate.
De o reminiscen ce inea de procesiunile phalopliorice antice, transplantate in parte in coloniile greceti i in centrele urbane amintete i Artur
Gorovci intr-un studiu din 19*17. Iat cum prezint o persisteni pagin in
datincle noastre :
O reminiscen vag despre existena cultului phallic in datinile poporului
romnesc o avem in comuna Bogdneti, pe apa Moldovei, in judeul Baia,
fost judeul Suceava din Moldova.
La srbtorile Crciunului sc umbl prin satul acesta, ca si pretutindeni,
cu irozii.
Intre personajele care compun convoiul irozilor este si un flcu <*c
poart in brae un phallus enorm compus din cirpe nvluite in jurul unui
b.
Cu acest phallus in brae colind irozii tot satul, intr in casele tuturor
cretinilor, in vzul femeilor, al fetelor, al copiilor, fr ca nimeni s fie

scandalizat, fr a se manifesta nici un fel de ostilitate contra acestei exilaii


iu care codul penal ar gsi elementele delictului de atentat la bunele
moravuri, ceea ce constituie o dovad c datina aceasta este veche, i
nicidecum farsa vreunui glume *.
Tot in Moldova de Anul Nou, in jocul Moului i al Babei inter- vencau
scene ludicc de simulare a posesiei ratate cu glume grele referitoare la
erotismul senectuii*.
In sudul Munteniei, piu la nceputul secolului al XX-lea, mutul din jocul
Cluarilor purta ascuns sub un or un falus de lemn, cu care numai in
timpul jocului i numai in curile gospodriilor mai ngduitoare simula aratul
ritual cu falusul, zgiriind pmintul in cerc. Dei gospodarii nu mai credeau in
acest ritual, gospodinele aruncau semine de griu in zgirieiur, menind noroc
la gri tic .
Aceste datini arhaice nu par a fi inut de ceea ce in Balcani, in antichitatea
greac mai ales, se petrecea la srbtorile dionisiace, cu proso- poforii
phalogogiee, ci mai degrab de cultul fecunditii i fertilitii pmin- ulni, la
care se refer mereu arheologii in cercetrile lor de teren.
In datinile i tradiiile romneti erotogonia se reflect mai ales discret i
etic. Un exemplu concludent era dreptul fetei apte de a sc mrita Ic a
refuza pretendentul preferat de prinii ei, supunindu-1 la o prob de
voinicit*. Aceasta consta in urcarea pe un asa-zis stilp dc nunt (un brad
nalt dc circa 10 metri, curat de coaj si deseepuit, uns eu gr
ia r IM
289
fii mc), in virful cruia erau atirnate nsemnele mirelui: im smoc de busuioc,
(nsemnul dragostei fidele), nframa de dar i plosca cu rin. Ginerele trebuia
s dea examenul de voinieie in curtea casei miresei. n faa celor dou clanuri familiale, al fetei i ol lui. Dac ginerele nu putea s se caere pe
stSlpul de nunt i s ia nsemnele, fata avea dreptul s-l refuze, cu toate
preparativele de nunt. Iar dac ginerele neputincios solicita ajutorul unui
flcu prieten cu el, s-i aduc nsemnele, bineneles cu aprobarea fetei,
atunci flcul avea dreptul s joace mireasa in locul mirelui in timpul nunii.
n acest caz mireasa putea s accepte mina substituentului, dac il acceptau
i prinii ei7.
ntr-o monografie dezvoltat de ctnocoregrafie silit descrise de Maurice
Magre i Henry Lyonnct srbtorile erotice i cele mitologice la greci i la
romani, cu influenele lor asupra popoarelor europene, cu unele implicaii
nord-dunrene (in horele rituale de nunt, in cele magico- orotice etc.) *.

Colier magic de aur (tip balcrul strigoiului) din Transilvania.


290
B. STitrcrniA IYTKKHATIVA
Procesul de dezvoltare fireasc a sistemului de mituri i de nchegare a
mitologiei romne il desvrete din pliu structura integrativ.
Din evul mediu timpuriu i pin n evul modern, de la formarea poporului
romn i piu la renaterea lui cultural, mitologia romn ajunge la
nflorirea maxim a dezvoltrii ci, la complexitatea tuturor sectoarelor ei de
croaie spiritual, astfel incit putem susine c ntregul fond mitologic
anterior se revifie, isi precizeaz direcia i sensul imprimat de structura
generativ, la care ne-am referit in partea a treia a lucrrii noastre. n
asemenea condiii cuitural- is torice se poate susine fr reticene c intre
structura generativ i structura integrativ a mitologiei romne exist o
strins interdependen i continuitate, interdependen intre prile
constitutive i continuitatea de concepie i viziune tematic i problematic.
Dar continuitatea privit istoric nu nseamn in col tar numai tradiie prin
conservare a credinelor, eresurilor, datinilor i ideilor mitice, ei totodat i
inovaia creatoare in spiritul tradiiei i al mitogenezei permanente. O
mitologie mpietrit in formele i secvenele ei mitogoniee este o oper
cultural lichidat, moart. Caracterul peren al oricrei mitologii, i. in spe,
al mitologiei romne, relev permanenta ei adaptare la condiiile socialistorice de via dinamic ale comunitii etnice care a generat-o. n acest
proces de adaptare si readaptare, de modelare i remodelare a coninutului
si formei, st viabilitatea unei mitologii populare. ns modelarea i
rcmodelarea nu sint lipsite de contradicii inerente i conflicte aparente.

Dificultatea oricrei adaptri i readaptri, a oricrei modelri i remodelri


ine de dialect iea logicii mitologice i a evoluiei mitologiei n condiii socialeeonomice tot mai diferite.
Pentru noi. structura integrativ a mitologiei romne este partea cea mai
elaborat, mai erpresir, mai concret i mai valoroas. Ea transfigureaz
tensiunea dramatic a structurii generative intr-o oper epic de vaste
implica ii umane, dei sc pot rece pe o scen redus la scar naional.
n ansamblul ei, structura integrativ reflect reverberaiile mitice ale
adstratului medieval ai mitologiei strvechi autohtone pentru a marca, in
cele din urm, sinteza global a tuturor aspectelor eseniale ale stratului
actual al mitologiei romne. Ne referim la cele mai controversate probleme
ale adstratului, provenite din impacturile culturale violente sau lente intre
popoarele din sud-estul Europei, cum ar fi iminenele, contaminrile i
calchierile mitice, provocate de migraii, convieuiri i interese de vecinti
seculare.
Aspectele culturale ale stratului modern al mitologiei romne ne
nfieaz, in esena lor, uHima sec cea stadial sistematic propriu-zis,
OQ1
in sensul introducerii unei ordini interne in tematica i problematica mito*
logicii, si sistemic, in sensul fundamentrii acestei ordini pe funciunea
intrinsec, rostuit, n elementelor constitutive ale mitologiei. In ali termeni,
prin sistemic mai nelegem si capacitatea de autoreglate funcional a
sistemului de mituri n condiiile soeial-eulturale prospere sau vitregi ale
vieii poporului romn in istorie.
Aa se face c in aceast parte consacrat structurii integrative urmrim,
pe olt posibil, s redm, intr-o sintez unitar fr antecedente tiinifice si
literaturizate, rezultatele investigaiilor stadial-istorice ntreprinse de
naintaii notri i de noi nine, atit pentru poporul romn cit si pentru
ramurile lui, n msura in care materialele (de teren, arhiv, muzeu i
monografice) rspund suficient solicitrilor cercetrii noastre.
n aceast parte final a lucrrii subliniem ceea ce caracterizeaz o
etnomitologie : sincronia, sinergia si sinestezia fenomenelor, faptelor i
elementelor mitice, rolul i valoarea personajelor caracteristice i aciunilor
mitice corespunztoare, precum i polivalena mesajelor succesive ale
mitologiei poporului romn in istoria universal a mitologiilor.
( ele patru mari ncrengturi ale unei mitologii etnice ieite din orice
mitogenez, in fond cele patru faete ale aceleiai abordri mitice (daimonologin, semideologia, deologia i eroologia), reflect, iu convergena lor
tematic si problematic, fabulaia i anecdotica mitopeismului autohton.
Aplicind investigaiei noastre metodologia in terdisc i plin a r a tiinelor
social-istorice, din sistemul creia face parte i mitologia, vrem s credem e
am desprins din credinele, eresurile, datinile i tradiiile mitice ale poporului
romn filonul de aur al cugetrii lui mitice, coordonatele si permanenele
mitologiei lui, tot ceea ce ii d dreptul la un plus de consideraie cultural din
perspectiva spiritualitii lui istorice.
Clapele de erpi adosatc (lingura, detaliu). Muzeul dc art populara HA-

dflul.

I
PANTEONUL HOMN
In panteonul romn includem cele patru categorii (le activiti mitice
care emerg clin sistemul (le mituri genuine ale poporuui romn :
daimonologia. semideologia, deologia i eroologia.
n realitate, aceste activiti mitice nu se deosebesc radical unele de
altele, cum s-ar putea nelege greit din partea consacrat structurii iutegrative. Unele activiti sint provocate de fpturi mitice care au atribuii
contradictorii: daimoni cu atribuii i de semizei; semizei cu atribuii i de zei;
zeii au atribuii i de eroi, i invers. Sub un anumit aspect s-ar prea c teoria
lui Josef Campbell referitor la universalitatea eroului cu o mie de fee este
veridic. Am spus s-ar prea deoarece aplicind teoria aceasta la una din
categoriile de activiti mitice enunate de noi ajungem la acelai rezultat. S
lum un exemplu contrar. Unii semizei i zei au atribuii i do daimoni, aceste
dou categorii alctuiesc cam ceea ce erau theoaimonii la greci: dar i unii
eroi au atribuii de daimoni, aceast categorie alctuind cam ceea ce erau
heroMmonii i anlhropodai manii la greci.
Cu cit o mitologie coboar mai adine iu Istorie, cu atit fpturile mitice care
constituie panteonul ei sint mai ncrcate de atribuii. Numai mitologiile inai
evoluate i, in consecin, mai rafinate au ajuns la o nuper- di viziune a
acticitailor divine pe categorii i subcategorii de fpturi i personificri.
Schema propus de noi convine oricrei mitologii etnice ajunse iu faza de
evoluie plenar. Din acest punct de vedere ncercm s satisfacem
exigenele unei mitologii romne cit mai clare i complete. Nu putem uita. c
in plin evoluie iu mitologia romn au intervenit discontinuiti i reculuri
sub presiunea laicizrii statului, paralel cu procesul de asimilare ortodox a
unor rituri i ceremonii de cult arhaic local, de srbtori pgine si de
personaje mitice reprezentative.
n expunerea analitic a materialelor mitice ce intr in schema noastr
dorim s demonstrm pin la ce nivel al evoluiei cunoscute piu in prezent
s-a dezvoltat mitologia romn pe drumul ei firesc i ce abateri din altoiri iau mbogit sau srcit coninutul.

In panteonul mitologiei romne intr deci toate fpturile mitice cu rang de


daimoni, semidiviniti, diviniti i eroi, care reflect concepia populari
despre via i lume, ca i viziunea realist-fantastic a mitologiei romne
ajunse la maturitatea de creaie cultural.
Aa se face c panteonul dac atit de sintetic i unitar in structura lui
mitic a fost nsuit in bun parte de cretinismul primitiv local, incit mai
mult ontologic decit logic sesizm valoarea supravieuirilor lui in unelo
aspecte eseniale ale culturii populare.
293
D AIMOX OLOGI A
1. Istoria <latniiiiolo(|ici mitice. Daimonologia pentru noi este partea
mitologiei caro studiaz prefigurrile unor forje supranaturale ale naturii i
reprezentrile lor mitice ca dumani i prieteni ai omului, proto- miturile i
miturile lor aproximative, structura lor ideoplastic, caracterele lor
funcionale i semnificaiile lor axiologice.
Pentru lmurirea tuturor acestor aspecte ale daimonologiei ne propunem
s trecem sintetic in revist : istoricul temei la romnif primele nsilri
teoretice, daitnonii reprezentaiei pentru mitologia romn, extensiunea i
reslringcrea daimonologiei mitice sub raport teoretic i valoarea ei cui turalistoric.
n aceast interpretare general-mitologic daimouologiu reprezint, in
ordine fireasc, prima treapt in arhitectura global a unei mitologii etnice,
temelia ei preistoric, peste care se edific celelalte trepte istorice:
semhleologia, dcologia i eroologia.
Astfel conceput, daimonologia mitic coboar iu retrospectiva istoriei
pn in paleolitic, pin la superstiiile i credinele difuze stirnite de teroarea
forelor calme sau dezlnuite ale naturii fizice, minerale, vegetale i
animale. n imaginaia crud, ins infierbintat a omului preistoric viaa
capt proporiile luptei lui ncletate cu forele necunoscute, uriae i
nefaste, considerate permanent potrivnice.
Istoria daimonologiei mitice la romni are o tradiie scris care coboar
pin la Dimitrie Cantemir. Acesta trece iu revist printre nume necunoscute
ce amintesc de cultul strvechi al Daciei unele fpturi daimonice: Stahia,
Dracul din vale. Frumoasele, Joi mr ia, Zburtorul, Striga, Tricoliciul. Iar n
notele referitoare la fiecare nume necunoscut precizeaz uneori caracterul
lor de daimoni, nluci, nimfe, fpturi ce pedepsesc oamenii, puteri drceti
etc.
Dup Dimitrie Cantemir s-au fcut consemnri disparate despre fpturi
daimonice iu manuscrise laice i ecleziastice rmase in biblioteci, iar in
secolul al XIX-lea publicate in pres, in almanahuri si lucrri de cultur
general.
Integrarea problemelor de daimonologie in unele monografii tematice de
etnografic, folclor sau etnologie ncepe cil Simeon Florea Marian l. care
consacr citeva pagini daimonologiei funerare (strigoilor, pricolicilor,
duioaselor, ielelor i ierarhiilor diavoleti).
Tudor Pamfile redacteaz primii 1 studiu pe care il putem califica un

nceput de daimonologie mitic 2. Aceast lucrare, dup mrturisirile din


prefa, este o parte din mitologia romneasc. Dumanii i prietenii
omului sunt zmislii in lupta dintre om i fire 3 si alctuiesc tagma
fiinelor suprafireti. i precizeaz c, dintre prietenii omului, lipsete [in
lucrrile lui, un studiu despre] Dumnezeu, zugrvirii cruia, dup
2.04
credinele romnilor, n-a putut s-i fac loc laolalt cu atitea spirite, parte
cretine, iar cele mai multe pgineti, pentru o pricin lesne de neles. Do
asemenea lipsete i icoana diavolului, care, prin mrimea ei, ar fi fost o
piedic pentru sintetizarea lesnicioas a celor mai multe din capitolele
acestei cercetri. Fr diavol, dumanii omului vor rsri mai distinci, ceva
mai luminai, lucru care nu s-ar fi ntraplat dac-i punea alturi de nna- uX
lor 4. Fr s precizeze caracterul daimonilor mitici, prezint o sistematizare
i fiinelor suprafireti, din care reiese urmtoarea situaie statistic : 4 slnt
net binefctoare; 4 sint cind binefctoare, cind rufctoare; 34 sint net
rufctoare i 4 neutre. Din totalul de 46 de tipuri de fiine supranaturale,
34 sint rufctoare, plus 4 uneori rufctoare, ceea ce nseamn un
procent de 84% pentru fiine rufctoare, 8% pentru fiine binefctoare i
8% pentru fiine suprafireti neutre.
Al doilea studiu al lui Tudor Pamfile 5 de demotiologie literar este axat pe
opera de zavistie general a omului de ctre diavol ajutat de babe, care sint
chiar mai dibace. Zavistia care duce pin la crim e urmrit n familie, intre
so i soie, ntre prini i copii, ntre frai, intre prieteni.
O contribuie inedit in domeniul demonologiei o aduce Artur Goro- vei 0
din perspectiva descntecelor. n introducerea consacrat unui vast studiu
comparativ istoric despre credina n existena diavolului, Artur Gorovei trece
in revist lupta dintre politeism i monoteism, transformarea politeismului in
material de studiu demonologie pentru cretinism i asimilarea de ctre
cretinism a credinei in existena i puterea daimonilor ri: numele i
rosturile vechilor zei sint nlocuite prin nume de sfini i martiri, profei i
ngeri.
n aceast vast introducere la demonologia mitic popular cretin
relevat de descinteco inedite, Artur Gorovei nu consacr un capitol special
prezentrii genealogice, structurale si funcionale a fpturilor demonice care
sint invocate, solicitate, conjurate, blestemate sau ameninate cu distrugerea
in desciitece pentru rutile, necazurile, bolile i chiar moartea ce le
provoac omenirii. Din analiza special a descntecelor am desprins 22 de
fpturi demonice sau duhuri necurate, dup nume, trsturi fiziono- inice i
activiti nocive: Avestia, Dinscle, Ielele, solomonari, Joimria, moroi,
moroaice. Muma Pdurii, Nluca, Potca, Pusaliilc. Samca, sfinte, sfini,.strigoi,
strigoaice,oimanele, Ursita,zine,Zburtorul,zmeu izmeoalc. La acest
numr ticbuie s adugm i pe cel al bolilor care alctuiesc prefigurri
mitice de tip demonic, destul de numeroase de altfel. Cifra lor impresionant
i funciunea lor nociv marcheaz importana pe care a acordat-o- poporul
daimonologiei in varianta demonologic popular ortodox.
O alt lucrare care are contingene eu daimonologia mitic este cea a lui

C. Eretescu consacrat unor fiine supranaturale 7. Pentru depistarea


acestora propune o metod unitar de cercetare a legendelor populare
romneti eu coninut mitologic1. Autorul se refer la urmtoarele probleme
metodologice: 1) identificarea unor universalii sau trsturi distinctive
ah? fiinelor supranaturale din legende (anume apte trsturi: benefic,
antropomorf, gigantic, suprauman. individual, invariabil, ierarhizat: prezena
trsturilor o nseamn cu -f, absena cu ); 2) i stabilirea unor ,.modele
logice in care s se ncadreze fiinele supranaturale considerate actani.
Stabilind raportul dintre numrul fiinelor supranaturale benefice i
malefice [constat c raportul] este n mod hotrit in favoarea fiinelor
supranaturale malefice : 21 reprezentri mitologice malefice fa de 10
{
onn
DAIMONOLOGIA
1. Istoria daimonoloyici mitice. Daimonologia pentru noi este partea
mitologiei care studiaz prefigurrile unor fore supranaturale ale naturii i
reprezentrile lor mitice ca dumani i prieteni ai omului, pruto- miturile i
miturile lor aproximative, structura lor ideoplastic, caracterele lor
funcionale i semnificaiile lor axiologice.
Pentru lmurirea tuturor acestor aspecte ale daimonologiei ne propunem
s trecem sintetic in revist : iitoricul temei la romni, primele nsilri
teoretice, daimonii reprezentaiei pentru mitologia romn, extensiunea si
restringerea daimonologiei mitice sub raport teoretic i valoarea ci cui* iuralistoric.
n aceast interpretare general-mitologic daimonologia reprezint, in
ordine fireasc, prima treapt in arhitectura global a unei mitologii etnice,
temelia ei preistoric, peste care se edific celelalte trepte istorice : seni
ideologia, deologia i eroologia.
Astfel conceput, daimonologia mitic coboar in retrospectiva istoriei
pin in paleolitic, pin la superstiiile si credinele difuze st iniile de teroarea
forelor calme sau dezlnuite ale naturii fizice, minerale, vegetale i
animale. n imaginaia crud, ins infierbintat a omului preistoric viaa
capt proporiile luptei lui ncletate cu forele necunoscute, uriae i
nefaste, considerate permanent potrivnice.
Istoria daimonologiei mitice la romni are o tradiie scris care coboar
pin la Dimitrie Cantemir. Acesta trece in revist printre ..nume necunoscute
ce amintesc de cultul strvechi al Daciei unele fpturi daimonice: Stahia,
Dracul din vale. Frumoasele, Joimria, Zburtorul, Striga, Tricoliciul. Iar in
notele referitoare la fiecare nume necunoscut precizeaz uneori caracterul
lor de daimoni, nluci, nimfe, fpturi ce pedepsesc oamenii, puteri drceti
etc.
Dup Diraitrie Cantemir s-au fcut consemnri disparate despre fpturi
daimonice in manuscrise laice i ecleziastice rmase in biblioteci, iar iu
secolul al XTX-lea publicate in pres, in almanahuri i lucrri de cultur
general.
Integrarea problemelor de daiinonologie in unele monografii tematice de

etnografie, folclor sau etnologie ncepe cu Simeon Florea Marianl, care


consacr citeva pagini daimonologiei funerare (strigoilor. pricolicilor,
vintoaselur, ielelor i ierarhiilor diavoleti).
Tudor Pamfile redacteaz primul studiu pe care il putem califica un
nceput de (Uimonologie mitic 2. Aceast lucrare, dup mrturisirile din
prefa, este o parte din mitologia romneasc. Dumanii i prietenii
omului sunt. zmislii in lupta dintre om i fire 3 i alctuiesc tagma
fiinelor suprafireti. i precizeaz c, dintre prietenii omului, lipsete [iu
lucrrile lui, un studiu despre] Dumnezeu, zugrvirii cruia, dup
294
credinele romnilor, n-a putut s-i fac loc laolalt cu aii tea spirite, parte
cretine, iar cele mai multe pgineti, pentru o pricin lesne de neles. De
asemenea lipsete i icoana diavolului, care, prin mrimea ei, ar fi fost o
piedic pentru sintetizarea lesnicioas a celor mai multe din capitolele
acestei cercetri. Fr diavol, dumanii omului vor rsri mai distinci, ceva
mai luminai, lucru care nu s-ar fi ntimplat dac-i punea alturi de nna- ui
lor 4. Fr s precizeze caracterul datmonilor miticiT prezint o sistematizare
a fiinelor suprafireti, din care reiese urmtoarea situaie statistic : 4 silit
net binefctoare; 4 sint cnd binefctoare, clnd rufctoare; 34 sint net
rufctoare i 4 neutre. Din totalul de 46 de tipuri de fiine supranaturale,
34 sint rufctoare, plus 4 uneori rufctoare, ceea ce nseamn un
procent de 84% pentru fiine rufctoare, 8% pentru fiine binefctoare i
8% pentru fiine suprafireti neutre.
Al doilea studiu al lui Tudor Pamfle5 de demonologie literar este axat pe
opera de zavistie general a omului de ctre diavol ajutat de babe, care sint
chiar mai dibace. Zavistia care duce pin la crim e urmrit in familie, intre
so i soie, intre prini i copii, intre frai, intre prieteni.
O contribuie inedit in domeniul demonologiei o aduce Artur Goro- vei 0
din perspectiva descntecelor. n introducerea consacrat unui vast studiu
comparativ istoric despre credina in existena diavolului, Artur Gorovei trece
in revist lupta dintre politeism i monoteism, transformarea politeismului in
material de studiu demonologie pentru cretinism i asimilarea de ctre
cretinism a credinei in existena i puterea daimonilor ri: numele i
rosturile vechilor zei sint nlocuite prin nume de sfini i- martiri, profei i
ingeri.
n aceast vast introducere la demonologie mitic popular cretin
relevat de dexcintece inedite, Artur Gorovei nu consacr un capitol special
prezentrii genealogice, structurale i funcionale a fpturilor demonice care
sint invocate, solicitate, conjurate, blestemate sau ameninate cu distrugerea
in deseinteoe pentru rutile, necazurile, bolile i chiar moartea ce le
provoac omenirii. Din analiza special a descintecclor am desprins 22 de
fpturi demonice sau duhuri necurate, dup nume, trsturi fiziono- iniee i
activiti nocive : A vest ia, Dinsele. Ielele, solomonari, Joimria, moroi,
moroaicc, Muma Pdurii, Nluca. Potca, Rusaliile, Samca, sfinte, sfini, st
rigoi, st rigoaicc, oim anele, Ursita-, zinc, Zburtorul, zmeu sizmeoafc. La
acest numr trebuie s adugm i pe cel al bolilor care alctuiesc prefi-

gurri mitice de tip dcnumic, destul de numeroase de altfel. Cifra lor impresionant i funciunea lor nociv marcheaz importana pe care a acordat-opoporul daimonologiei in varianta dcmonologic popular ortodox.
O alt lucrare care are contingene eu daimonologia mitic este cea a lui
C. Erctescu consacrat unor fiine supranaturale7. Pentru depistarea acestora
propune o metod unitar de cercetare a legendelor populare romneti cu
coninut mitologic. Autorul se refer la urmtoarele probleme metodologice:
1) identificarea unor universalii sau ,,trsturi distinctive ale fiinelor
supranaturale din legende (anume apte trsturi: benefic. antropomorf,
gigantic, suprauman, individual, invariabil. ierarhizat: prezena trsturilor o
nseamn cu -{-, absena cu ); 2) i stabilirea unor ,.modele logice in care
s se ncadreze fiinele supranaturale considerate actanfi.
Stabilind raportul dintre numrul fiinelor supranaturale benefice i
malefice [constat c raportul] este In mod hotrt in favoarea fiinelor
supranaturale malefice: 21 reprezentri mitologice malefice fa de 10
295
re prezent l ri mitologice benefice (...), la care se adaug 8 reprezentri
mitologice deopotriv benefice i malefice si 5 justiiare. Ceea ce nseamn
c numrul fiinelor supranaturale malefice se ridic astfel de la 21 la 29, din
totalul de 44 fiine supranaturale studiate. De unde se poate susine ci in
studiul fiinelor suprafireti predomin cele care au caractere demonologiee.
Tentativa de clasificare a fiinelor supranaturale, dup C. Eretescu,
reduce mitologia romn numai la o daimonologie pariala, extras din
legende. n aceast < lai monologic parial introduce fiine supranaturale
de ordin local, nu general romnesc (Istolina Bucovina; Jumtate om
Moldova ; Netoii in Muscel: Maizare Transilvania; dana Transilvania ;
Clugrul muntelui Transilvania; Inloarea Ignatul Moldova), fapt care
denot o restri agere a daimonologiei mitice la unele fiine supranaturale
nereprezentative i nesemnificative. Toate aceste fiine supranaturale nu sint
reprezentative i semnificative pentru daimo- nologia mitic romneasc
deoarece uneori sint numai dublete nominal- 1 ocale ale altor fpturi
daimonice, mai generale, alteori sint omonimii sau sinonimii nominalaimonice rezultate din asimilarea unor superstiii i credine strine
cnclavate in corpul folclorului mitic romnesc, in perioada feudal. n esena
lor, daimonii menionai nu au nimic de a face cu concepia i viziunea
(laimonic a lumii la romni.
n aceste condiii dc interpretare a daimonilor Ia romni i a daimonologiei mitice romneti se pune ntrcl>arca: dc cc noi vorbim dc diimoni i
nu dc demoni, dc dai monologic mitic i nu dc (^monologic mitic? Ce
sensuri acordm termenilor pe carc-i folosim i dc cc aceast distincie?
2. (mecptelc de dnimon i demon. Primul deriv din cel (io daimon,
care in greaca antic nsemna geniu sau spirit (vizibil sau invizibil, protector
sau distructiv). Termenul daimon in sine este imprecis; polivalena lui il face
fluent, ambiguu i disimulunt. Aa se explic de ce iu mitologia greac antic
daimonii constituiau o categorie cuprinztoare de fpturi impersonale,
asexuate, neutre, care, in anumite condiii, din bune puteau deveni activ

bune sau rele. Daimonii ca. fore supranaturale anticipeaz zeitile i se


menin in continuare ca atare, apoi acioneaz ca intermediari intre zei i
oameni. Cel posedat de un daimon (geniu sau spirit) era considerat protejat
de zei, pentru e avea ingeniu. Iar ingeniul era echivalent cu inspiraia
divin. Ingeuiul era totodat un bun tekne. un artist, care aciona ca un
interpus dc zei.
Cu timpul, in mitologia greac termenul de daimon ii precizeaz
valenele magico-mitice pe categorii de fpturi. Daimonii ncep s se diferenieze intre ei dup clase de fpturi mitice. Aa se face c se stabilete
intre ei o ierarhi*? pe gratie de reprezentare daiinonic. Uangul lor superior
era cel al theodaimoni-\ov OeoSaiaove. Imediat sub theodaimoni se pot
nscrie daimonii de rang uman sau anthropodaimonii i, dup acetia, daimonii dc rang animal sau zoodaimonii. Theodaimonii erau considerai un fe!
de spirite proprii divinitilor, care nu trebuiau confundai cu acoliii divini sau
mesagerii lor divini; anthropodaimonii, un fel de dul/lu sufletesc al oamenilor,
i zoodaimonii *, un alt fel de dublu sufletesc al animalelor. Unele mitologii,
printre care i cea romn, consemneaz existena i a unor daimoni ai
plantelor sau phito<laimoni. Dar aceste concepte mai semnific si
capacitatea zeilor de a sc transforma in anthropodaiinoni, zoodnimoni i
phitodaimoni. Daimonii-oarneni pot lua, la rindul lor, nfiarea de daimonianimale i invers. ns niciodat daimonii de oameni, animale sau plante nu
sc pot nfia ca theodaimoni.
nf%f>
Cel patru concepte fundamentale ale doimonologiei antice greceti le
regsim, in esena lor, disimulate sau transfigurate drept concepte de baza
in toate mitologiile etnice sud-est euiopene i implicit i iu concepia i viziunea romneasc referitoare la ,,spiritele ancestrale. Faptul nu t tehui s
ne surprind i pentru c atit grecii antici, cit i daco-romanii, in daimonologia lor erau purttorii aceleiai moteniri culturale iudo-europene.
n mitologia romn spiritele Ie ti] daimonic au o dubl genez :
1) unele sint create, de Sefrtat yi acceptate de Frtat pentru a ntrevedea astfel unele erori ale creaiei. ntre demiurgii fraterni, dei antagonici,
exist totui colaborare in privina perfectrii creaiilor reciproce. Spiritele
ancestrale devin astfel instrumente divine cu care se poate msura
experimentarea etapelor creaiei (cosmogonic, antropogonic, etnogonie,
erotogonic) i a unor obiective ale creaiei (antropomorf, sociomorf,
etnotnorf, materiale sau spirituale);
*2) altele sint rezultatul unei creaii incontiente sau contiente, nevoite
sau intenionate, ale fiicelor oamenilor cu Ncfitatul sau cu acoliii Neffu
talului.
Theodaimoni: acioneaz in virtutea unei preconcepii divine a Fr- tailor,
anthropodaimonii, in virtutea unei nclinaii rele insuflate numai dc Nefrtat
prin genitorii lui. Dc aceea theodaimonii au un rost general prestabilit, iar
anthropodaimonii un rost particular instabil. Zoodaimonii si phitodaiinouii
intr-un fel calchiaz anthropodaimonismvl.
Phttodaimonologia este ins un caz aparte ai daimonologiei. Ne referim

ndeosebi la fpturile mitice menionate in balade i basme mitice si mai ales


in descintecc. 15 vorba de Muma Pdurii, Fetele pdurii, Pdutoiul ele.
Din nnthropodaimoni fac parte aa-zisele fpturi necurate, strigoii, moroii
si s pi rid uii, iar din daimonii zooant ropo tnorf i sau antropomorfi, pricolicii
i tricolicii.
Daimonologia mitic include studiul a trei categorii de fpturi daimonice :
daimonii creai de Nefrtat i tolerai de Frtat. Acetia alctuiesc
pletora dc fpturi maligne care populeaz cosmosul, ale cror ruti pot fi
prevenite, combtute sau anulate;
daimonii care se ntrupeaz ca oamenii la natere sau in timpul vieii i
care acioneaz si post rnortem ea atare i
daimonii rezultai din mpreunarea unor fpturi daimonice (incu- bii i
suecubii) eu fpturi umane (femei sau brbai).
La aceste trei categorii de daimoni, n perioada de cretinare a poporului
romn s-au adugat daimonii biblici, preluai de cretini, care reprezint
ngerii rzvrtii, czui din ceruri pe pmint si sub pmint. Daimoni biblici au
fost asimilai dc cretinismul primitiv dacoromn cu demonii croai anticipat
dc Nefrtat n procesul teogenezei.
Reedina celor trei categorii de daimoni, dup concepia arhaic a
romnilor, era intregul cosmos. n viziunea mitologici crctinizatc, ngerii care
s-au rzvrtit au rmas suspendai la nivelul dintre cer i pmint, in vzduh,
pe pmint i sub pmint, la care au ajuns in momentul cind s-a oprit cderea
lor.
Dac ne ntoarcem la cel trei categorii genetice de daimoni, constatm
o mare varietate a lor. Din puzderia de daimoni arhaici, ne propunem s
nfim numai pe cei care prezint nume proprii, fizionomie precis,
structur tipic i funciune mitic gcncral-romneasc. Pentru a putea da o
imagine global n lor, nc referim la daimonii corespunztori aspectelor
clementelor vieii cosmice si social-uiuane.
297
tn istoria mitologica a autohtonilor, prin contact direct i uneori prin
convieuire cu unele popoare migratoare pe teritoriul Daciei preistorice i al
Daciei istorice, precum .i prin vecinti ndelungi cu altele, dacoromnii au
inclus, de voie de nevoie, in daimonologia autohtonii unii dai- moni care
exprimau sarcini i valene mitice strine. Aa se face c treptat in substratul
daimonologiei mitice la structura omogen a daco-romanilor s-au adugat
clemente si aspecte daimonologice alogene sau eterogene. Aceste adaosuri
treptate au ncrcat, au reduplicat i triplat cu nume, reprezentri, structuri,
funciuni si valene noi daimonii locali, in groi nd astfel fondul daimonologiei
autohtone. n situaia dat, in loc ca substratul daimonologics rmin relativ
constant sau s dispar nbuit de aluviuni strine, a crescut peste msur,
ajungind la o form exorbitant in era noastr, cirul se poate vorbi, in deplin
cunotin, de un enorm adstrat daimonologic-medieval. Creterea in faza de
maxim incorporare i asimilare a sufocat daimonologia local, antren in d
totodat i creterea numrului de eroi salvatori si prin ei stratul eroologic al
mitologiei romne.

Aportul elementelor daimonologiei mitice eterogene a avut i un alt efect,


a coborit n parte nivelul mitologiei romne la demonologie, form depit
istoricete de mult de mitologia autohton, imediat dup perioada
etnogenezei daco-romane, i mai ales dup etnogetieza romn, iu secolele
1\
V1..
Ceea cc nseamn c migraia popoarelor curoasiatice in Dacoroma- nia,
peste poporul romn deja format, a restrins procesul de organizare
materiala, de via social-statal i prin aceasta implicit procesul spiritual do
via cultural. Mitologia daco-roman s-a transformat in aceast perioad iu
mitologic romn. Mitologia daco-roman restructurat a dus pe de-o parte o
lupt paralel pentru vieuire i supravieuire cu mitologia daimo- nologic
euroasiatic si pc de alta cu angdologia i hagiologia cretin, in plin
ascensiune social-istoric.
Dar i cretinismul arhaic in Dacoromania s-a luj)tat cu mitologia
daiinonologic euroasiatic a popoarelor migratoare. Sub raport daimonologic, cretinismul a suferit deci i el influene puternice de structur i
funciune popular. Superstiiile steti (pginc) le tolereaz parial, apoi le
combate violent i cu perseveren, iar in cele din urm le asimileaz cu totul
ca atare, in perioada dc maxim expansiune, secolele VVIII, ajunge la
alctuirea unei mitologii cretine nedefinite ritual, ins paralel cu mitologia
romn, in care un rol important il deine daimonologia mitica.
Pentru a surprinde in esena ei daimonologia autohton trebuie s luam in
consideraie riturile dc apropriaiune sau apotropaice prin care de-a lungul
timpului romnul a crezut necesar s stimuleze activitatea fast sau s
mpiedice pe aceea nefast a daimonilor strini psuii de mitologia
autohton.
ntrucit un daimon poate s devin ru iu anumite mprejurri i in alte
mprejurri bun, chiar excesiv de bun, nu vom face o distincie arbitrar intre
daimonii ri i buni. i vom nfia in ipostazele care le caracterizeaz
activitatea, nu care sint accidentale. i intrucit daimonologia constituie un
capitol extrem de bogat, nu vom cuteza s infim cu toptanul puzderia de
daimoni, cu uume, fizionomii multiple, structuri i funciuni extrem de
variate. ncrctura nu ne-ar convinge mai mult de impor- taua lor mitic, ci
ar ngreuna lucrarea noastr cu un balast inutil.
298
ncercm deci s clasificm daimonii dup domeniul de activitate i rolul
binefctor sau rufctor ce-1 exercit in cosmos, pe Terra i in viaa
oamenilor.
n expunerea noastr considerm c daimonii mitici trebuie abordai:
semantic, prin structura lor (idealiv-constitutiv sau morfologic), funcional,
prin mitologia lor (magico-religioas i mitico-etie), axiologic (prin
reverberaii artistice). Conform acestor criterii, daimonologia mitic romn
nu poate fi studiat numai in baza unui gen folcloric, cu coninut mitologic, ci
din perspectiva celor opt genuri folclorice contingente mitului si anume : 1) a
superstiiilor; 2) a credinelor; 3) a riturilor; 4) a colindelor; ) a legendelor; 6)
a baladelor; 7) a povestirilor i 8) a paremiilor. Informaiile obinute din

aceste, opt surse de folclor mitic trebuie confruntate, omologate i


coroborate in tabele sintetice paralele.
i, in cele din urin, nu trebuie s desconsiderm faptul c posedm o
dubl daimonologic mitic, una arhaic i una popular cretin. A doua form
dc daimonologie preia din prima cu nume, structuri si funciuni culturale
reprezentri mitice, pe care le valorific in sensul concepiei religioase proprii
despre via i lume, la nivelul culturii populare. Ceea ce reprezint desigur
un impediment in plus pentru schiarea unei daimouo- logii mitice de tip
arhaic i apoi tradiional la romni. Acest raport al daimonologiei mitice
cretine il vom numi convenional demonologie, pentru a marca astfel
diferenele paralele dc concepie la care ne referim. Prin daimonologic
nelegem deci tratarea daimonilor din perspectiva mitologiei arhaice sau
tradiionale, iar prin demonologie tratarea numai a demonilor lin
perspectiva religiei cretine predominante de rit ortodox. n partea final a
daimonologiei mitice voin insera i unele referine i consideraii despre
demonologia mitic cretin, care totui face parte integrant din cultura
romn ca mitologic paralel celei populare.
3. Obiectivele daimonologiei. Daimonologia se refer la dou nivele
ontologice : 1) al omului de rind i al magicianului care le concepe i crede in
ele i 2) al omului de tiin care le consider teme de cercetare, de analiz,
clasificare i interpretare tiinific.
Oamenii de rind i magicienii din paleoliticul superior au atribuit
fenomenelor naturii i faptelor fito- .i zoosociale caracterul unor fore
supranaturale, impersonale, imprevizibile i invizibile, care prin teroarea lor
au dominat viaa piu la nceputul erei noastre. Aceste fenomene i fapte
mitice nu pot fi nelese, interpretate, dominate sau anulate decit de cei
iniiai sau supradotai, care la rindul lor sint considerai supranaturali.
Cercetrile de paleontologie mitic general au dus la constatnd c o
asemenea foi supranatural universal valabil este mana.
Ca entitate mitic, primar, mana a fost considerat prezent, dup
mitologitii paleontologi, n toate elementele naturii cosmogeogiafice .i in
toate regnurile naturii, raleomitologii au calificat-o drept entitate mitic. un
fel de nsufleire impersonal a clementelor afum fizice, biofizice i sociale
i au integrat-o teoretic ntr-o explicaie numit mai apoi anima- tism. Prim
reprezentare animat ist, mana anticipeaz personificarea an tropomorf a
elementelor naturii si calificarea lor drept fiine spirituale, cu o via proprie
i un destin istoric diferit de al oamenilor, ins legat indisolubil de destinul
uman. Pcntiu animism, sufletul era un dublu al corpului, care avea un
caracter antropomorf (fantoma, stafia, nluca), dar i un caracter zoomorf,
uneori de tip metensomatozic (pasrea sufletului).
299
n privina manei, considerat, iniial un panaceu magic animatist, an fost
ntreprinse, incidental sau programat, studii de paleoctnologie, de oameni de
.tiin strini, care au considerat-o prima intuiie mitic a sacrului.
Unele credine despre man in paleofolclorul romnesc au fost cercetate
i teoretizate de Gh. Pavelescu10.

Gh. Pavelescu consider mana o idee obscur i vag, abstract i general, care la romni desemneaz o for ce intervine in viaa pastoral i
agricol. Este [idecaj cea mai general era extensiune geografic [la
romni] i in acelai timp mai caracteristic pentru gindirea magic [a
romnilor]11. In ali termeni, este entitatea mitic cea inai veche i totodat
cea mai elaborata in ritologia mitic primar la romni.
Definiia manei inccpe cu descrierea valenelor ci : o valen negativ
(distructiv) i alta pozitiv (constructiv, adic fertilizatoare i
conservatoare). Exemplific aceast dubl valen prin citcva soiuri do man
: a griului, a holdei, a bucatelor (clmpului), a laptelui, a albinelor. Importante
snt riturile dc obinere i conservare ale manei pozitive, n care intr
credinele i practicile ocazionale contra vrjitoarelor, precum i srbtorile
consacrate manei faste sau nefaste. O asemenea srbtoare este Singeorzul.
Analizeaz practicile referitoare la prezena sacrului in man. Semnificative
ii par practicile magice pentru imbelugarea manei {furtul i transferul de
man).
Din cele relatate reies citeva constatri despre man care ne fac s o
considerm un prtconcept daimonologic de tip animatist. Dup aceste constatri, ne referim la caracterele manei, din expunerea lui Gh. Pavelescu : 1)
mana ca agent spiritual (folosit sau combtut atit de profani, cit i de iniiai
prin neprihnire i sacralitate) poate fi furat sau distrus de vrjitori.
Cunoaterea calitilor ei i a riturilor de conservare implic ins descifrarea
legilor ei de producere (legea contingenei, a analogiei, a contrastului) ; 2)
mana ca substan activ nfrit cu orice form de micare in natur i 3)
mana ca personificare mitic a unei fore considerate suprauman. Dup Gh.
Pavelescu, mana posed adesea i nsuiri omeneti; se rtcete in
pdure, adoarme in cimp de flori, se sperie do ameninrile magicianului.
Referitor la acest caracter, Gh. Pavelescu i nsuete expresia Iu* D.
Essertier12, dup care mana este o mati&re dme caro capt un corp, un
subiect, un suport13.
Prin ultimele dou caractere ale ei, cel dc substan activ i de personificare mitic, mana capt valene animiste predaiinonicc, anticipiud astfel
reprezentrile personale in daimonologia mitic a romnilor.
n ipostaza antropomorf, mana depete ideea de entitate spiritual,
devenind o anima corporal a unui fenomen sau fapt natural. n animism,
sufletul ca substan primordial i esenial a vieii capt independen
dc aciune in tot ceea ce il leag de corp.
Animismul antropomorfizeaz fenomenele i faptele naturale, atribuindu-lc micare, simire i, ceea ce c mai important, chiar gindirc. De aici
pin la spiritele morilor (umbre, fantome, stafii, strigoi i moroi), ca i pin la
incubi i succubi (daimoni propriu-zii) nu mai c decit un pas.
Prin raportare la spirite ancestrale i reprezentrile lor antropomorfe
intrm in domeniul fpturilor mitice de ordin daimonic.
Mana i dairaonolo|in. Trecerea de la forele supranaturale de tipul
manei la forele supranaturale de tipul daimonului propriu-zis marcheaz
trecerea do la animatism la animism, ceea co semnific o evoluie

300
n concepia l viziunea daimonologic a poporului romn. Aceast trecere
treptat sire loc, cum am constatat in capitolul consacrat mitologici morii,
prin reprezentarea daimonic a unor mori, care au fost in via sau foarte
buni sau foarte ri, ale cror suflete post-mortem au cptat un caracter
sacral puternic pentru c au protejat familia, neamul, comunitatea steasc,
ca uniti etnosociale, sau pentru c au persecutat i inspimintat aceleai
uniti etnosociale.
Dintre (iaimonii antropomorfi ne propunem s schim atita cit este
necesar sul raport mitologic : strigoii, moroii i spiriduii.
n romn termenul strigoi provine din latin, de la striga, caro inseaiun
bufni, fermectoare, duh necurat. Striga ii striga noaptea numele sau
chema pe nume pe cei ce vroia s-i piard. Dup Dimitrio l'antemir 14, striga
provine de la euvintul grecesc <rrptyXr, care nseamn azi [1714 f] in
Moldova acelai lucru ca i la romni striga, adic o vrji- inare htrin care
prin puterea ei drceasc omoar, nu sc tie cum, pe copiii uou-nscui.
Superstiia este foarte rspindit mai ales la transil- vneni, cci ei zic c,
utit cit umbl striga, copiii, fr a suferi de vreo lnial mai nainte, slnt gsii
iu leagn fi suflare*15. Mitonimul striga este probabil indo-europoau.
Dup consemnarea lui Dimitrio Cantemir, intilnim iu secolul al XlX-lea iu
presa zilnic si revistele general-culturale din Transilvania, Moldova i
Muntenia, nenumrate relatri despre strigoi i strigoism, metode magice de
prezervare mpotriva lor si chiar metode administrative de aprare a
persoanelor ce credeau c sint urmrite de strigoi1*.
Referine tiinifice despre strigoi la romni intilnim si in opera lui Theodor
Burada17.
Dup dinsul, termenul dc strigoi c general la ramura dacoromn i la
macedoromni, iar cel de vampir la meglenoromni.
Strigoii sint fpturi mitice sexuate dc ordin inferior, care joac un rol
important in daimonologia romn. Cutumiarul romanesc menioneaz
dou soiuri dc strigoi: aa-zisul strigoi viu i strigoi mort, mai precis,
om-strigoi i mort-strigoi. Deosebirea intre aceste dou soiuri de strigoi ine
de proveniena lor, de structura malign i capacitatea de a face ru omului.
Omul provine strigoi din natere sau diutr-o via convertit la daimonism. Din natere poate fi progenitura unui strigoi sau strigoaice. Anusuri te indicaii i semne corporale i fiziopsihice marcheaz ftul-strigoi :
.dac la natere e al aptelea prunc dc acelai sex, dac se nate cu ci pe
cap pe care ftul o mninc iudat, dac un picior e cu copit, dac prul e
rocovan i ira spinrii e terminat prinr-o coad cu pr pe ca. In timpul
vieii copilul sc dezvolt repede, e puternic, ru, chinuie i omoar animalele,
simte plcere s fie maliios, minte, inal, fur. jur strimb. Matur, strigoiul
se cunoate dup aspectul general de spin, dup coad, dup den- tiic
(dinii canini sint proemineni), dup ochii iusingerai i dup rutile pe
care le face. Strigoaieelc se nasc la fel ca strigoii, se cunosc dup aceleai
semne, ins sint mult mai rele. Unele strigoaice se transform iu vrjitoare.
Strigoii mai provin in via i din fraii lunatici crora le-a murit perechea,

dac la moartea acestora nu au fost desfrii de mori i nfrii cu ali


lunatici n via.
Sc credea c oamenii-strigoi in via duceau o existen nocturn. La
miezul nopii, dup primul cintec al cocoilor in ceruri", iu timpul somnului,
le ieea sufletul pe gur. si sub nfiarea unei umbre umane cutreierau
301
pustietile satului sau gospodriile rudelor, vecinilor i constenilor i
fceau cito rele le treceau prin minte : uscau pomenirile, luau mana grinelor
si a laptelui, spurcau fntinile, stricau pe nume. speriau i poceau trectorii
pe drum, rsturnau lucrurile in curile si casele iu oare intrau. La a treia
eintare a cocoilor in ceruri (la cintlorf) sufletul oamcnilor-strigoi 8c
ntorcea in trupul care dormea butean. In timpul zilei omul-strigoi nu-i
aducea aminte de coca ce a fcut in timpul nopii, docit dac oamenii mai
ndrznei ii ainuser calea si ii nsemnaser chipul prin vreun semn anume.
Cind oamenii-strigoi ieeau la miezul nopii, in dosul casei lor sau Ia
rspiutii, se ddeau de trei ori peste cap si se transformau in oameni-fiarr :
oameni-cai, oameni-lupi, oameni-mistrei. Astfel ntruchipai ddeau tircoalc
satului, drumurilor dintre sate. mgurilor si prundiului apelor, lizierelor do
pdure, i se ineau de rele. Uneori incleeau pe toiege vrjite, JH- mturi sau
chiar psri miestre, pentru a cutreiera in lung i-n lat lumea, i pentru a
poci pe dumanii lor sau pe cti bnuii a-i dumni.
Anual oamenii-strigoi se ntruneau trei nopi intr-un fel de fante
valpurgico: in noaptea de sin Toadtr, de sin George, i de sluta mir ci. De sin
Toadcr oamenii-strigoi se transformau iu caii dc sin Toadcr (un fel de
centauri), care cutreierau eztorile pentru a pedepsi pe fetele si femeile
care nu le respectau srbtoarea. Atunci femeile ascundeau furcile, fusele,
furculiele rzboiului de esut, greblele i grapele ca s nu le strpung cu
ele caii Sintoadcrului. De sin George oamenii-strigoi ncingeau hore arrime in
jurul turlelor drimate de biserici i sarabande in cimitire j&rsite sau la
rspintiile pustii. I)c sin George pe Muntele Jtclezat strigoii i moroii care
veneau de la mari deprtri, clri pe limbi de melie si cosi de muluri, alctuiau conclavuri. mpotriva sarabandelor trectorii zgiriau pe pmint cercuri
magice, in care intrau ca s se apere de puterea lor malefic. Iar de
Sintandrei oamenii-strigoi cutreierau dup capriciu casele oamenilor spre a-i
pedepsi. Cei care erau inspimintai se aprau ungind toate intrrile (usi,
ferestre, hemuri) cu usturoi si ntorcnd toate vasele cu gura in jos. spre a nu
sri in ajutor strigoilor ca s intre in case i s-i poceasc1*.
Pentru daimonologia morii cea mai semnificativ categorie de strigoi
erau morii-strigoi. Erau nchipuii ca demoni malefici, indiferent de
proveniena lor, din oameni demonici nscui strigoi sau din oameni nedemonici devenii strigoi prin moarte.
De obicei, un omstrigoi din natere, dup moarte se transform, automat
intr-un viori-strigoi sau intr-un cadarru viu, afar de cazul c la moarte nu era
desstrigoizal. n concepia mitic mort 11 l-strigoi deine o putere demonic
mai mare decit a avut-o in via ca om-strigoi.
Morii-strigoi isi conservau fizionomia uman nedescompus in mor- mint.

Ieeau la miezul nopii prin guri sepulcrale fcute de ei si se transformau in


animale domestice sau slbatice, vag-abondau noaptea pn Ia cinttori. Ca
i oamenii-strigoi, morii-strigoi emu exlrom de ri. Ahteau molime peste
sate: nnebuneau oamenii de spaim; poceau, schilodeau i chiar omorau.
Rveau gospodriile rudelor, prietenilor i vecinilor, i chiar ale unor
persoane necunoscute.
Mormintele de strigoi se cunoteau dup gurile pe care le aveau la capul
lor Ung stlp. n aceste guri se nfigeau stilpi ea sa mpiedice ieirea
strigoiului din pinnt.
Strigoii i strigonicele umbl cu precdere in anumite zile din an : de Anul
Xou (in noaptea sf. Vasile), de sf. Gheorghe i dc sf. Andrei. n toate aceste
nopi se stringeau in locuri pustii, la biserici ruinate, n himi302
ninri de ndure, .i fceau hore aeriene sau sarabande terestre. n aceste
nopi i desfurau ntreaga lor miestrie daimonic. ndeosebi in noaptea sf.
Andrei oamenii luau msuri preveni ive de aprare mpotriva strigoilor.
Povestirile despre aceast noapte au constituit o tem folcloric de
predilecie a literaturii populare, ea i a literaturii culte.
n timpul anului strigoii i strigoaicele, dup ce cutreierau satele i
stringeau unelte de meliat, dc spat si grpat. mturi i furci, se alctuiau in
grupe rivale care mergeau in crucile drumurilor sau la hotarele satelor, undd
se bteau intre ele sau cu alte fpturi daimonice caro bintuiau aceste locuri
consacrate.
ntre strigoi i alte fpturi daimonice (pricolici, tricolici i vircolaci) s-au
fcut i se fac confuzii de structur si fuiwfiune mitic. Asupra acestor
confuzii vom reveni la locul cuvenit.
Tot un fel de strigoi erau considerai si moroii, termen indo-curopean
(comun la albanezi mora ..vis oribil; slavi mora tot vis oribil ; rui
kikiviora; francezi cauchemar; in vechea englez marnt: in germana medieval'. mahr: la germani mara, mahr; in lituanian mar as; in ceh marama: in
latin mon: in rus mora). Ca demon, moroiul se ncadreaz in familia acelor
spirite care iu Grecia amic se numeau Ephialtcs i Sat eres. Ia celfci Dussi.
In daimonologia morii la romni, moroii slut fpturi infernale ce provin din
pruncii care, dup credina strveche, tiu murit iu condiii anormale
(naterea dc-a-ndaratdea, minenrea ciei, nbuirea in scutece, necarea n
copaie la scldat etc.) sau, dup credina ortodox, pruncii cure nu au fost
botezai. Moroii sint un fel de stiigoi do gradul doi, care i chinuiesc prinii
iu timpul somnului, ndeosebi mamele, cu comaruri.
De aceea lac parte din categoria demonilor numii dc latini incubi. Ca
incubi se abat noaptea la casele in care. s-au nscut i chinuic in somn,
ndeosebi, pe fostele lor mame. Se aez pe pieptul lor, le nbu rsti- tirea i le iac s aib comar , in care subiectul principal sint chiar ei, nainte
do a muri ca prunci.
5. Daimonii antropozoomori si zooantropoiunrfi. Din aceast categorie
fac parte pricolicii (sau pricolicii). Pricoliciul, dup Dimitrie Cantemir, are
acelai neles ca la francezi loup-garon: ei cred c oamenii se pot schimba in

lupi i in alte fiare de prad i c i nsuesc intr-atit firea acestora, incit se


reped i sfiie atit oamenii, cit i dobi tone ele.
Dup D. Cantemir, s-au scris despre pricolici citeva studii de tip
micromonografie, care din punct de vedere mitologic aduc noi aspecte in
cunoaterea lor.
Tudor Pamfile consider pricolicii ,.o alt nfiare a strigoilor, sau drept
strigoii ntrupai in animale, adic strigoi zoomorfi, nite fantome dc
animale. I)e obicei pricolicii sint nfiri de oameni-lupi. Pricoliciul este
deci confundat cinci cu strigoiul, end cu moroiul, dnd cu tricoliciul, cind cu
alte animale divine, ins malefice.
O dubl definiie a pricoliciului o d Arlur Gorovci, care consider
pricoliciul iutii un mort care iese adesea din mormlnt, iu chip de animal
malefic (lup. ciine slbatic, hien), pent ru a face ru oamenilor. n acest caz
nu trebuie confundat cu un roztor de mrimea oarecelui, care muinc
alune in pduri, numit chiar priculici (Myoxus avellanarius), alunar sau
pis. Dar il considera i pe al noulea frate dintr-un grup de nou frai
lunatici; In acest caz pricoliciul nu trebuie confundat cu circolacul .{la bulgari
vurkolaku), care este o fptur daimonic jumtate om juin303
tate lup. Dup consideraia strveche, viroolacul se urc in cer, pentru
muca din lun sau din soare, provoctnd astfel eclipse. Pricoliciul nu trebuie
confundat nici cu tricoliciul, care, cum vom constata indat, este uneori
omologat, nu identificat, cu o alt fptur daimonic din aceeai familie.
nfiarea pricoliciului, ca i temperamentul si caracterul lui sint
zooantropomorfe. Uneori poart cap de om pe trup de lup. alteori cap de lup
pe trup de om. n prima ipostaz reprezint figurarea monstruoas a unei
pseudometanioifoze, in a doua ipostaz figureaz camasirnil in starea lui
demonic. E un daimon care acioneaz numai noaptea, in pustieti, pduri
neumblate i rscruci de drumuri intre sate. Din cauza firii lui murdare i a
hrniii lui cu animale bolnave sau cadavre este considerat purttor dc boli.
bolenie si epidemii. Viaa lui este limitat ; triete in medie puin, cit un
lup. Dac pricoliciul este desdnimonizat, atunci poate tri normal o via de
om. Se credea c impotriva puterii daimonice a pricoliciului se putea folosi o
iarb rozacee care crete in pduri iu locurile unde i/w om malefic sau un lup,
dindu-se noaptea de trei ori peste cap. se transform in pricolici. Numele
acestei ierbi este coada pricoliciului (Aruncus silvestris).
Tot din categoria daimonilor antropozoomorfi sau zooantropomorfi mparte
si tricolieii (sau tiiculicii). al cror nume e de origine greac (Opl-, Tpiy.o;
=pr i Xux.oc lup), care nseamn om cu pr de lup pe ti i provine dintr-un
lunatic. In credina popular tricolieii erau progeniturile unor lupi fantastici
sau lupi infernali care se ncruciaser cu femei ce aveau comare senzuale,
in pduri, sau lupoaice fantastice sau infern ac care se ncruciaser cu
brbai in aceleai condiii nocturne i silvestre. Tricolieii umblau nuci in
nopile cu lun plin, carnasieri posedai de ucmouisiuui distrugerii a tot
ceea ce este viu. S hrneau index bi ou minjii din hergheliile ci re tu tceau
pe dealuri cu finee, ins cind mineau minji se transfer mau in minji-lvpi,

pentru a devora hergheliile din care proveneau.


Din cauza triplei lor naturi carnasiere (uman-carnasiere, canin-car- nasiere
i cabnlin-camasicie) Uicolicii au fost considerai instrumeute daimonice ale
unei diviniti chtonice de tip lykantropic, a crei txanssiin- bolizarc aparine
lomnilor.
Tudor Painfile compara nsuirile" tricoliciului cu nsuirile Joim- rifei,
fcim confuzii intre categoriile lormitice.
ITintre fpturile daimonologice de tip antropomorf si uneori zoomorf face
parte spiriduul. El este un daimon domestic, in general benefic, caro n
anumite mprejurri poate fi malefic. Echivalent la jiolonezi eu spirg- tuSrlc
sau skrzat, la slovaci cu skriatoky la cehi cu sicrie tek. Anca Irina Ionescu1*
consider c termenii slavi ai spiriduului sint de influen german, venind
de la teutonul vechi Serat (in germana modern Schral, Scit rate )y care
nseamn duh al vilor i pdurilor i se obine la fel ca i spiriduul la
rom ni. Spiriduul se numete kisrtcl la maghiari, orotxcto la grecii
moderni.
Spiriduul omologat cu un daimon mic, un drcuor, este un fel de
homunculus20. ntre daimonologia mitic romn si alchimia medievala, in
privina spiriduului, nu exist decit vagi analogii. Homunculus-v.\ este un
,,omule artificial, pe eind spiriduul este un omule miniatural. El are o
via limitat. Omolopirea cu un drcuor se face pentru puterea daiinunic. Spiriduul convertete rul in bine i invers. n superstiiologiul populai*
spiriduul putea fi obinut printr-un procedeu magic, de vrjitorii.
304
profesioniti, dar si de oamenii de nud, care credeau in rostul si puterea lui.
Vrjitorii i oamenii de rinei >1 obineau prin acelai procedeu, dar il foloseau pentru scopuri diferite. Luau un ou prsit de la o puic neagr care a
ouat nainte de Paste cu 9 zile i il cloceau la subioar. In noaptea Pa- telui,
eind se cinta nvierea, cel ce il clocea trebuia s spun : .,f>i al meu a
nviat ! Spiridvul lua atunci forma unui omule de-o chioapa, sau a unui
arpe mic, sau a unei gini mici, dar i o form nevzut, in care caz prezena i se simea prin atingerea acestuia de obiecte, prin risul lui chicit si
dese oapte in ui echea stpinului lui. Numai la solicitarea stpinului se fcea
vzut. Atita t!mp cit era hrnit bine cu miere, miez de nuc i alte fructe
alese, culcat intr-un vas de lut curat i lsat uneori s zburde prin cas,
stpinul lui ii putea cere s-i ndeplineasc orice dorin. Vrjitorii le cercau
s le ndeplineasc aciuni pe care ei nu le puteau ndeplini, iar oamenii de
tind s le procure bani, bijuterii, animale, proprieti i alte satisfacii.
Darurile spiiidusului eraufoiiticento : odat folosite, consumate, nstrinate,
se ntorceaiu napoi, ca prin minune, la cel care le-a solicitat. Viaa i puterea
spiridusului nu erau nelimitate a. Se curmau cinci stpinul abuza de puterea
lor sau eind nu-i mai ngrijea cum trebuie. Atunci din daimon benefic
spiriduul devenea malefic; putea atrage asupra stpinului i a casei lui
toate* nenorocirile posibile. In acest caz stpinul lui (vrjitorul sau omul de
rinei) recul gen la un rit apotropaic combinat cu lin rit de distrugere. |1 lega
intr-o basma, il ucidea i il vindea astfel pe dou parale, sau il ngropa intr-un

loc spurcat. Altfel sufletul stpinului lui dup moarte intra in posesia
spiiidusului, care il chinuia ndoit ele cil a fost ol chinuit in via.
Aceste dou tipuri de elaimoni antropomorfi si daiinoni antropo- zoomorfi
(sau zcoantropomorfi) puteau fi desdaimonizate prin rituri speciale.
Pcsdaimonizaiea strigoilor se numete desul rigoirr, a moroilor desmoroirc, a
pricolicilor despticolire i a trieolicilor destricolire.
Distrugerea daimon ternului malefic a urmrit s prentmpine i pre- zei
ve in via sau dup moarte chinurile* si dramele pe care aceti elaimoni le
provocau in familiile lor sau in comunitatea ler steasc.
Desstrigoirea prezint doua faze: una preventiv si una curativ. In le-gt
ui cu d< 88trigoirea preventiv, vrjitoarele satelor aplicau femeilor sterpe.
pentru a lc reda fecunditatea, sau celor care erau nsrcinate, pentru a le
salva copiii la natere, talia mane-coliere numite popular si briie ale strigoilor.
(1. Talismane untidemouice. 0. Nieolacseu-Plopor a elescoperit patru
asemenea baiere ale strigoiului2*. Alctuirea unui asemenea baicr i ritul
folosirii mpotriva strigoiului este o operaie magico-mitic : Femeile care
doieau f aibe copii se sftuiau cu vrjitoarea [satului] (...) Femeia interesat
trebuia s aduc nou obiecte diferite de fier, complot uzate, ins obligat s
le gseasc la intimplaie: fier de plug, lan, cheie etc.
Aceste obiecte erau ncredinate unui meter fierar in virst, care lua din
fiecare o bucat, din care furea brelocuri ce imitau obiectele gsite
(lopeic, secer, urubelni, secure, cheie, rztoare etc.). Confecionarea
trebuia s se fac noaptea, pe tcute, i nici s tie pentru <*e lucreaz.
Uneori fierarul trebuia s lc confecioneze [brelocurile] dezbrcat, gol. In loc
de plat primea un pui negru, care era numit, cap negru. Amuleta [astfel
confecionat] era vrjit. Vrjitoarea introducea amuleta intr-un vas nou de
lut, cu un fluture de noapte numit striga. Vrjitoarea rostea incantaia :
Fiare, de eind v-am alctuit / nu ai fcut nici o munc ; / acum v dau o
munc anume, / de-a merge s cutai / de a spa tot pmnfcul/
305
ca sil aducei pentru (...) [numele femeii] / copilul dorit, / cu pene lungi, / cu
purii plina de miere . Femeia purta briul amulet in jurul taliei piu la
primele simptome de nsrcinare i (uneori) chiar pn la naterea copilului (..
.) Atunci fcea s sune brelocurile pentru a ndeprta spiritele rele*s.
C. Xicolaescu-Plopor susine c ntre colierul descoperit la imlul
Silraniei'xn 1787 in Transilvania si studiat de Artur Haberlandt24 si baierele
strigoiului descoperite de dinsul in trei localiti (din Oltenia i Muntenia)
exist o tripl legtur : tipologic, de origine magU'o-ritutil i de arie de
difuziune geografic.
Colierul de la imlul Silvaniei descoperit in 1787, ca i cele descoperite in
1939. provenind ins din 1910, au antecedente care istoricete coboar pn
in epoca La Tene. Ceea ce nseamn o continuitate remarcabil. Dei
baierele-amulete descoperite aparin la trei epoci istorice diferite, ele pot
constitui verigile aceluiai lan de credine, datini i tradiii cultural- istorice.
Diferena de materiale i de tehnic a figurrii intre colierul de la imlul

Silvaniei si colierele olteneti se datoresc : 1) clasei sociale creia aparin


amuletele i 2) figurinelor antropomorfe ale viitorilor copii, cu cap fr pr,
fr indicaia sexului si fr alte detalii morfologice ceea ce nseamn c
posesoarea fcea apel la venirea pe lume a copilului fr a preciza sexul.
Credina strveche c briul strigoiului prezerva pe mam de a nate un
copil-strigoi ine deci de ritul preventiv al desstrigoirii. Simeon Florea
Marian se referea la un rit criptic similar, ins curativ, practicat in cerc
restrins de iniiai, prin desstrigoirea unui cadavru: dezgropare, decapitare i
punerea capului in sicriu [cu faa n jos], pentru a nu se mai scula din mori si
face ru celor vii2. Charles Lnugier descrie un alt rit criptic curativ, ins al
deemoroirii unor animale domestice moarte, considerate moroi. Desmoroirea
animalelor moarte se fcea tot prin decapitare, incinerarea capetelor i
ngroparea oaselor calcinate i a cenuoi in locuri ascunse
7. Decapitarea postsepulcral. Contrariu, dairaonii buni erau invocai
prin rituri de solicitare sau de mulumire. Cu toate c daimonii buni au fost
considerai genii protectoare ale spiei de neam i ale comunitii steti,

Baierele strigoiului, ciupi C. N. Plopor.


306

Decapitarea post-sepulcralu (faze).


87
V.
vtIconnslns cu candclabru, special pentru cap.
li se aplica i lor uneori ritul decapitrii post-scpulcrale, ins cu alt rost
magico-mit ic. n acest caz decapitarea avea loc la apte ani, prin exhumri
rituale mai ales toamna (intre postul sintei Mrii i lsatul de sec de Crciun)
i numai sirnbta, dup prinz, nainte de apusul soarelui. Exhumarea era
public, la ea participau rudele mortului i preoii satului i rar curioii
satului. Exhumarea putea fi incomplet, cind se exliuma separat numai
craniul, sau complet, cind se exliuma scheletul ntreg. Dac craniul nu era
dezarticulat de schelet (prin procesul normal de descompunere cadaveric a

articulaiilor), atunci se smulgea sau se tiau cartilagiile cu o secure. Craniul


desprins de schelet sau cu scheletul ntreg se cura de pmint i se spla cu
vin rou, simbolul vieii eterne, analog pudrrii cu ocru rou la scheletele
descrnate din preistoric pentru a fi apoi nhumate. Se nvelea intr-un tergar
de podoab i se aeza in biseric sub icoana Maicii Domnului sau sub un
lumlnrar in form de coroan. Aici, in noaptea de simbt spre duminic
dimineaa era privegheat i bocit de rude. Dup liturghia tic duminic se
fcea slujba celei de-a doua nmormntri dup acelai ritual ca al primei
inmormintri. Dac craniul era al unui om considerat. a fi fost ru in via, se
ngropa cu faa in jos, dac era al unui om considerat a fi fost bun in via, se
ngropa cu faa in sus. n cazul al doilea se fceau pomenile cuvenite peste
mormint: un coco viu, un miel viu ete. i pe mormint un blid cu fructe, un
pom de poman cu psri ale sufletului (un fel de prjituri atrnate n
ramuri), un colac, fructe i vin.
Aceast a doua inmormintare a unui om care a fost bun avea loc la 7 ani
i reprezenta un rit de consacrare a spiritului decedatului ca geniu protector
al gintei, al spiei de neam sau al comunitii steti. Sub raport mitologic,
ritul celei de-a doua inmormintri la romni era formal asemntor cu ritul
protoslav descris de Evel Gasparini2fl, ins cu un rost mitic deosebit, de
consacrare a celui decedat ca geniu protector.
Decapitarea post-sepulcral, urmat de a doua inmormintare a resturilor
corpului celor considerai demoni ri sau demoni buni, ine de habitatul trac
nord-dunrean i coboar probabil piu in neolitic. n aceste condiii se poate
afirma c decapitarea post-sepulcral este un substitut daimonologic al
cultului craynului decapitat, care, la rindul iui, face parte din cultul general al
craniului. n iconografia referitoare la cultul Cabiri- lor 27 se menioneaz grija
deosebit a celor doi frai Cabiri pentru capul decapitat al celui de-al treilea
frate. Capul celui de-al treilea frate, nfurat intr-un tergar, era transportat
la poalele Muntelui Sacru .i acolo nhumat in secret, cu un ceremonial
funerar atribuit semizeilor sau eroilor mitic.
8. Numele popular al demonului. Cind discutm despre daimoni ne
gindim la acele fpturi mitice inferioare care se intlnesc in mai toate
domeniile de activitate ale cosmosului, ale Terrei i ale vieii umane. Activitatea dual a daimonilor, benefic sau malefic, e prezent in ceea ee
numim realitatea mitic. Dac ar fi s prezentm in acest capitol toate
fpturile daimonicc cunoscute, ar nsemna s reducem mitologia la prima
parte din tematica ei esenial. Se poate pune ntrebarea de ce nu operm
aceast reducere. Din motive de ontologie mitic. Existena daimonilor este
legat inevitabil de opera divin a Frtailor, a divinitilor in subordinea
acestora, a eroilor i a oamenilor. Nu ne permitem s rsturnm ordinea
mitologic a justificrii existenei i aciunii daimonilor fcindu-i factori
principali i rspunztori de tot ce se petrece in cosmos, de care depinde
activitatea semidivinitilor, divinitilor i eroilor mitici. Dairaonii sint
semidiviniti mitice ce depind de destinul cosmosului i, ceea ce este mai
308
important, de destinul omului. Aa se face c prezena lor in mai toate

sectoarele de activitate uman, chiar cind acetia urmresc s. mpiedice


sau s degradeze pe om, il remodcleaz ontologic i-l face s-i domine
slbici unile.
In capitolele consacrate fiecrui compartiment de activitate divin sau
uman vom intilni puzderii de daimoni, unii mai sofisticai decit alii, care
ins repet la puterea n rostul daimonismului in mitocniile menionate de
noi. Aa se face c descoperim prezena lor activ in toate coclaurile
cosmosului i vgunile pmintului, i chiar subpmintului. Dar daimonii se
intilnesc i in activitile omului: agricultur, pstorit, pescuit, apicultura,
vintoarc, minerit, gospodrie, cas, biseric, cimitir, mormint, rscruci ctc.
Integrat in marile religii universaliste, ndeosebi fw cretinism, dai- monul
a cptat un sens peiorativ de demon, fptur mitic inferioar, iar
daivwnismul de demonism, o concepie magico-religioas referitoare la
spiritele-instrumente ale corupiei, perdiici, huzurului, promiscuitii, in lupta
mpotriva religiei i riturile acesteia.
Dup noi, deosebirea intre daimoni i demoni const in primul rind in
structura i caracterul acestor fpturi mitice: daimonii slut fpturi bivalente,
care exprim un dualism convertibil intre cei doi poli ai lui, o dedublare
ontologic, specific fratrocraiei demiurgice a Frtatului i Nefr- tatului.
Caracterul daimonului reflect antinomiile prin polisemii i totodat
conciliaii. De aceea ci pot fi cind buni cind ri, fr ca prin aceasta s ajung
la un monism irezolut. n ambele cazuri, buntatea sau rutatea lor c
cluzit de principii morale opuse, nu exclusive. De aceea ci rnai mult
inspir, protejeaz i diuamizeaz viaa omului, rar provoac indiferen,
dezechilibru. In schimb, demonii sint fpturi raonovalentc care exprim o
singur structur ontologic, specific naturii lor maligne, ce promoveaz
rul : infirmitatea, boala, suferina i chiar moartea. Demonul nu are scrupule
in aciunea lui. Singura divinitate n care crede e Ncfrtatul; combate
monoteismul religios cretin. n alt sens, monoteismului Ncfrta- tului se
opune dualismul Frtatului. Din unele activiti ale lui poate rezulta binele nu
ns contient, ci din incapacitatea de a sesiza rostul adine al vieii in
cosmos. Criteriile lui sint antimorale: cultiv viciile mpotriva virtuilor.
Dar deosebirea esenial const mai ales n libertatea de aciune :
daimonii acioneaz in cadrul unei liberti concepute in spiritul ordinii i
creaiei demiurgilor cosmici, pe cind demonii in spiritul anarhiei, dezordinii,
distrugerii a tot ceea ce a fost creat de Frtat.
Demonologia i-a extins sfera de la studiul daimonilor conciliani Ia
demonii antitetici, indiferent de confesiunea cretin, mahomedan etc. n
contextul demonologici au fost inclui deci, pe ling vechii daimoni mitici,
crora U s-au atribuit alte caliti i metamorfoze mitice, i demonii creai de
confesiunea religioas dominant in stat. Demonii devin fpturi suprafireti,
exclusiviste, naturi eminamente negative, distructive, impudice, maligne.
Demonologia mitic intr astfel in competiie cu mitologia arhaic
.autohton i cu angelologia i hagiografia religiei cretine ortodoxe.
n demonologia mitic ortodox, Nefrtatul este preluat, transfigurat i
adaptat tcoinahiei cretine, devenind astfel reprezentantul unicei puteri a

rului iu lume, mpotriva cruia cretinismul duce o lupt de exterminare.


Ceea ce nseamn c monoteismul cretin i impune principiile cu
argumen
309
tele dualismului gcneral-uman. Aa se face cil Neiertatul este proclamat i
implicat de mitologia cretinii in conformitate cu religia de stat drept
cpetenia demonismului in lume. Omologat cu JBeizdnd, cpetenia diavolilor
din Noul Testament, cu Lucifer, cpetenia ngerilor czui in pcat, si cu
Satana (acuzatorul) din Vechiul Testament, Nefrtatul devine zeul
ntunericului, Diavolul (prin excelen diabolos, adic calomniatorul). Noi
vom folosi in prezentarea demonologiei mitice ortodoxe pentru Nefrtatul
remodeliit mitic numele de Satana.
Nefrtatul in metamorfoza Satanei este imaterial, invizibil, omniprezent.
n antropomorfozelc lui rare se nfieaz ca un brbat in toat, firea, iualt,
voinic, cu privire scintcietoare, cu )>rul rocovan, cu lobii frontali nmugurii
dc cornie, cu aripi care filfio ntuneric in jurul lor. n mitologia cretin
reprezint ipostaza Xefrtatului fimintat dc nostalgia paradisului pierdut. de
orcanele cerului i nurorile cosmice, frem&tfnd de trdarea lui fratern, de
negurile spirituale i zavistia ce o troneaz intr-o via bl