You are on page 1of 63

Obiectivele instructorului

La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul că Biblia
conţine voinţa descoperită a lui Dumnezeu şi că este inspirată de
Duhul Sfânt. Ea este mijlocul de apărare a credinţei lor şi standardul
după care trebuie verificate toate învăţăturile şi toate experienţele.
La nivelul sentimentelor: Să experimenteze o atitudine de supunere
totală faţă de călăuzirea Duhului Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu
şi nu una de distanţare şi de superioritate.
La nivel practic: Să ia decizia de a-l permite Duhului Sfânt să le mo­
deleze gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin îndemnurile şi
puterea Sa, alegând totodată să renunţe la atitudinile şi acţiunile
care nu sunt în armonie cu Cuvântul inspirat.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Rolul Duhului Sfânt în revelaţie şi inspiraţie
A. Ce deosebire există între revelaţie şi inspiraţie?
B. Dacă Biblia a fost adusă la existenţă prin intermediul oamenilor,
cum putem şti sigur că cele scrise de ei sunt adevăruri demne de
încredere, de la Dumnezeu?
C. Cum influenţează inspiraţia revelaţia prin Scriptură?
II. Sentimente: Atitudinea de umilinţă faţă de Biblie
A. Ce influenţă are atitudinea cu care abordăm Biblia asupra dispoziţiei
noastre de a ne lăsa transformaţi de Duhul Sfânt prin intermediul
Scripturii?
B. De ce ne este mai la îndemână să credem părerile oamenilor despre
Biblie decât afirmaţiile ei efective?
III. Practic: Puterea Cuvântului
A. De ce este important să Î i permitem Duhului Sfânt să ne formeze o
concepţie corectă despre Cuvântul lui Dumnezeu?
B. Ce paşi te îndeamnă Dumnezeu să faci în viaţa ta spirituală pentru
a preţui Biblia mai mult şi pentru a avea parte din plin de puterea ei
transformatoare?

Rezumat: Când ne hotărâm să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt şi să
prim im cu um ilinţă învăţătu ra divină din Biblie, viaţa noastră se schim bă
prin harul lui D um nezeu şi suntem apăraţi de am ăgirile D iavolului.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: 2 Timotei 3:16,17.
Ideea de bază: Biblia nu este doar o colecţie de scrieri inspirate. Ea
este Cuvântul lui Dumnezeu plin de autoritate şi capabil să ne transforme.
Noi devenim alţi oameni atunci când o citim cu rugăciune, cu o atitudine
smerită şi dornici de a învăţa, sub influenţa Duhului Sfânt.
Acesta este un studiu introductiv pe tema lucrării Duhului Sfânt, de
care ne vom ocupa trimestrul acesta. Duhul Sfânt a vorbit prin intermediul
Bibliei. Dumnezeu S-a făcut cunoscut prin Scriptură. Adevărurile din ea ne
arată cine este Dumnezeu şi cum intervine El în viaţa oamenilor. Dacă n-ar
exista lucrarea Duhului Sfânt prin intermediul Cuvântului, nu am rămâne
decât cu perspectiva noastră omenească şi imperfectă asupra adevărului.
Subliniaţi în grupă ideea că, în absenţa îndrumării Duhului Sfânt, nu am
putea decât să facem speculaţii cu privire la ce doreşte Dumnezeu de la
noi şi cu privire la ce este adevărul şi că am fi debusolaţi şi nesiguri. Cuvân­
tul lui Dumnezeu ne dă certitudine şi claritate în ce priveşte cunoaşterea
şi înţelegerea voinţei Sale.
Discuţie introductivă. Să presupunem că sora X participă pentru prima
dată la grupa voastră. Pe la jumătatea dezbaterii, ea ridică mâna şi spune:
- Duhul Sfânt mi-a arătat că trăim în timpul sfârşitului.
Tu îi spui:
- Sigur, soră, şi noi credem că trăim în timpul sfârşitului!
Ea continuă:
- Nu, vreau să spun că sfârşitul este foarte aproape. Mi-a fost desco­
perit faptul că urmează o criză economică de amploare, că poporul lui
Dumnezeu n-ar trebui să facă nicio datorie şi că ar trebui să ne mutăm toţi
de îndată la ţară şi să trăim din cultivarea pământului. Sfârşitul va veni în

cel mult doi-trei ani. Nu vreau să stabilesc o zi pentru revenirea lui Isus,
fiindcă Scriptura spune că „despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu
ştie nimeni", dar vă spun un lucru: mi-a fost descoperit că sfârşitul va
veni mai repede decât ne aşteptăm noi!
De discutat
1. Î n lumina studiului de astăzi, ce răspuns i-ai da acestei surori? Are
dreptate sau greşeşte?
2. Ce idei din studiul din această săptămână te pot ajuta să formu­
lezi un răspuns? Cum să înţelegem deosebirile dintre interpretarea
personală şi o descoperire directă de la Dumnezeu?
3. Prin ce se dovedeşte Cuvântul lui Dumnezeu a fi un ghid care ne
protejează de speculaţii?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Există o diferenţă între revelaţie şi inspiraţie. Revelaţia se referă la
descoperirea sau revelarea adevărului lui Dumnezeu, care nu depin­
de în niciun fel de gândirea sau de activitatea umană. Adevărul este
adevăr, indiferent dacă oamenii îl acceptă sau nu, indiferent dacă ei îl
cred sau nu. Adevărul lui Dumnezeu este etern şi universal. Este etern
în sensul că este valabil pentru orice generaţie, din orice timp. Este
universal în sensul că se aplică tuturor oamenilor din toate culturile.
Adevărul lui Dumnezeu, la fel ca legea gravitaţiei, este valabil în orice
timp şi în orice loc. Cultura nu afectează şi nici nu schimbă adevărul.
Adevărul afectează şi schimbă cultura.
Inspiraţia este acţiunea lui Dumnezeu prin care i-a făcut în stare pe
trimişii Săi să comunice adevărul care le-a fost descoperit. Dumnezeu
a revelat, a descoperit adevărul şi i-a inspirat pe scriitorii Bibliei în timp
ce o scriau. El nu le-a dictat-o cuvânt cu cuvânt, ci le-a călăuzit gându­
rile şi i-a inspirat. Sub influenţa Duhului Sfânt, ei au transmis Cuvântul
lui Dumnezeu în termenii vocabularului propriu, ai experienţei lor şi ai
culturii în care trăiau.

Comentariu biblic
I. Duhul Sfânt, Cel care ne călăuzeşte în tot adevărul
(Revedeţi împreună în grupă loan 16:13.)
Unul dintre rolurile Duhului Sfânt este acela de a ne călăuzi în tot ade­
vărul. Observă că El nu ne forţează să urmăm adevărul. Nu ne obligă să-l
acceptăm. Nu ne constrânge să-l ascultăm. El ne călăuzeşte în tot adevă­
rul. El ne ghidează cu blândeţe ca să înţelegem că cea mai bună cale este
calea lui Dumnezeu descoperită în Cuvântul Său. Iar când ne lăsăm ghidaţi
de El, descoperim că afirmaţia lui Isus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi
s-o aibă din belşug" (loan 10:10), devine o realitate în viaţa noastră.
Acest adevăr în care ne călăuzeşte Duhul Sfânt este adevărul despre
Dumnezeu. Fiecare doctrină biblică ne dezvăluie câte ceva despre Acela
care ne iubeşte şi care vrea să fim mântuiţi în Î mpărăţia Sa. Din perspec­
tiva marii lupte dintre bine şi rău, ţelul Cuvântului inspirat este să desco­
pere adevărul despre caracterul lui Dumnezeu plin de iubire şi altruism, în
contrast cu caracterul lui Satana plin de aroganţă şi de egoism.
Există cel puţin două aspecte ale lucrării Duhului Sfânt de „călăuzire în
tot adevărul". Î n primul rând, El ne ajută să înţelegem adevărurile Bibliei
ca să fim protejaţi de amăgirile prin care cel rău caută să denatureze ca­
racterul lui Dumnezeu. Isus declară: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvân­
tul Tău este adevărul" şi „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slo­
bozi" (loan 17:17; 8:32). Adevărul ne face liberi de erorile teologice care
ţin captivă lumea religioasă. În al doilea rând, Duhul Sfânt ne călăuzeşte în
adevărul despre noi înşine. Când venim la Isus, vinovăţia dispare (loan 1:9;
Romani 8:1). Devenim fii şi fiice ale lui Dumnezeu, membri ai familiei Sale
(loan 1:12; Efeseni 2:19). Î n ciuda simţămintelor noastre de nevrednicie,
vină sau ruşine, Duhul Sfânt ne conduce la adevărul din Cuvânt. Noi sun­
tem creaţi de Dumnezeu, răscumpăraţi de Hristos şi transformaţi de Duhul
Sfânt. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul şi, conform acestui Cuvânt,
noi suntem copiii Săi, beneficiarii dragostei şi ai harului Său.
De discutat
1.
Unul dintre rolurile Duhului Sfânt este să ne călăuzească în adevăr şi
nu să ne constrângă să-l acceptăm. Definiţi termenii „a călăuzi" şi „a con­
strânge". Care este diferenţa? Cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt?

2. Î n ce adevăr ne călăuzeşte Duhul Sfânt?
3. Din ce anume ne eliberează adevărul? Cum ne eliberează?
3. APLICAŢIA
Lumea religioasă este plină de „creştini" cu o experienţă spirituală
superficială. Discutaţi în grupă despre cum puteţi evita această capcană.
Identificaţi cauzele pentru care atât de mulţi creştini îşi iau atât de puţin
timp pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
Î ntrebări
1. Ce îi împiedică pe unii oameni să înţeleagă Cuvântul lui Dumnezeu?
2. De ce se întâmplă ca unii creştini adventişti să nu cunoască bucuria
de a fi copil al lui Dumnezeu?
3. Cum putem înţelege Cuvântul mai bine şi cum putem primi toată
binecuvântarea pe care vrea Dumnezeu să ne-o dea?
4. Ce lucruri ne împiedică să avem o experienţă profundă şi durabilă cu
Hristos prin Cuvântul inspirat de Duhul Său?
4. ACTIVITATE
Apostolul Petru sintetizează foarte bine ideile principale ale acestui
studiu: „... fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă care poate
putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu,
care este viu şi care rămâne în veac" (1 Petru 1:23). Studiul din această
săptămână are două teme. Î n primul rând, Cuvântul lui Dumnezeu deţine
autoritate şi descoperă adevărul. Î n al doilea rând, Cuvântul lui Dumnezeu
ne schimbă viaţa. Subliniaţi în grupă faptul că adevărul nu este o chesti­
une de opinie personală - adevărul se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu
- şi că, pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune, viaţa
noastră va fi complet transformată.
Sugestii
1. Fiecare participant să se întoarcă spre persoana de alături şi să-i pre­
zinte în cuvintele sale ideea principală pe care doreşte s-o reţină din acest
studiu.
2. După aceea, să spună în faţa grupei ce idee importantă pentru viaţa
sa spirituală a găsit în studiul din această săptămână.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască faptul că
Duhul Sfânt lucrează cu putere în lumea aceasta şi în viaţa lor, chiar
dacă ei nu pot distinge şi înţelege în întregime căile Sale.
La nivelul sentimentelor: Să nutrească o atitudine de deschidere faţă
de slujirea Duhului Sfânt în viaţa lor.
La nivel practic: Să se supună călăuzirii, convingerii aduse de Duhul
Sfânt şi învăţăturii Sale.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Activitatea din plan secund a Duhului Sfânt
A. De ce foloseşte Isus simbolul vântului în discuţia Sa cu Nicodim,
când descrie lucrarea Duhului Sfânt?
B. De ce este lucrarea Duhului Sfânt o taină divină?
II. Sentimente: Crearea şi răscumpărarea
A. Cum te simţi la gândul că aceeaşi putere a Duhului Sfânt care a adus
la existenţă lumea aceasta ne re-creează astăzi pe noi pentru a pur­
ta chipul divin?
III. Practic: Preamărirea lui Dumnezeu
A. Unul dintre rolurile principale ale Duhului Sfânt este acela de a-L
preamări pe Dumnezeu. Ce înseamnă pentru noi să-L preamărim
pe Dumnezeu şi cum putem aşeza această activitate în centrul vieţii
noastre?
B. Ce lecţie practică pentru viaţa noastră putem desprinde din faptul
că Duhul Sfânt acţionează în fundal, îndreptând mereu atenţia spre
Domnul Isus?
Rezumat: Când ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt şi când Îi per­
mitem să ne ia în stăpânire pe deplin, Î l preamărim pe Isus prin tot ce
facem şi aducem roada Duhului în interacţiunile zilnice cu semenii noştri.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: loan 3:3-8.
Ideea de bază: Duhul Sfânt îndeplineşte un rol important. El este
Învăţătorul nostru, Ghidul nostru, Instructorul nostru. El ne convinge de
păcat şi ne arată calea spre neprihănire, El ne dă puterea de a birui ispita
şi de a ne opune ei. Rolul Său este să-L înalţe şi să-L preamărească pe Isus
Mântuitorul şi să ne înveţe şi pe noi să facem la fel.
Studiul din această săptămână are ca temă activitatea Duhului Sfânt
la crearea lumii şi la răscumpărarea omenirii. Duhul Sfânt a participat îm­
preună cu Tatăl şi cu Fiul la aducerea la existenţă a lumii noastre (Geneza
1:2; Psalmii 33:4; 104:29,30). Psalmistul declară: „Îţi trimiţi Duhul, ele sunt
create" (Psalmii 104:30, traducere din limba engleză), pentru că Duhul dă
viaţă tuturor făpturilor. Duhul Sfânt a îndeplinit un rol important la crea­
rea lumii şi a îndeplinit un rol important la cruce, la răscumpărarea tuturor
oamenilor. El L-a susţinut pe Isus şi l-a dat putere pe tot parcursul vieţii
Sale. El a fost prezent la naşterea Mântuitorului, de-a lungul lucrării Sale,
la cruce, la înviere şi la înălţare.
Î n grupă, subliniaţi ideea că, fără lucrarea Duhului Sfânt, suntem lipsiţi
de viaţă şi de putere şi suntem morţi din punct de vedere spiritual. Avem
doar o formă de evlavie, o religiozitate de faţadă. Duhul Sfânt ne dă viaţă
spirituală, ne dă mărturie despre Hristos şi Îl slăveşte prin viaţa noastră.
Discuţie introductivă. Nicodim a venit la Isus noaptea. Nu avem de ce
să-l condamnăm că a venit pe întuneric. Faptul că a venit este o minune
în sine. Este un semn că Duhul Sfânt lucra la inima lui. Dacă ai fi în locul lui
Nicodim şi dacă ai avea posibilitatea să-L întrebi ceva pe Isus, ce L-ai în­
treba? Cu ce intenţie crezi că a venit Nicodim la Isus? Ce urmărea de fapt?
De discutat
1. Ce l-a determinat pe Nicodim să vină la Isus?
2. De ce crezi că a folosit Isus simbolul vântului în discuţia avută cu
Nicodim?

3. Ce au în comun simbolul vântului şi afirmaţia: „Duhul lui Dumnezeu
Se mişca pe deasupra apelor" din Geneza 1:2 (în NIV, este tradusă prin:
„Duhul lui Dumnezeu sufla peste întinderea apelor")?
4. De ce este vântul un simbol încurajator pentru fiecare dintre noi?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Odinioară, Duhul Sfânt i-a inspirat pe scriitorii Bibliei. Astăzi, El ne
inspiră pe noi în timp ce citim cuvintele lor inspirate. El a fost prezent
la naşterea lumii cu puterea Sa extraordinară. El săvârşeşte astăzi, prin
aceeaşi putere, minunea renaşterii noastre. El l-a dat lui Isus forţa de a
înfrunta ispitele Diavolului. Astăzi, ne dă putere şi nouă să înfruntăm aces­
te ispite. Duhul Sfânt l-a dat lui Isus speranţa învierii în faţa morţii şi ne
dă şi nouă speranţa aceasta când firul vieţii noastre stă să se curme. El
ne dă asigurarea că suntem copiii lui Dumnezeu şi pune în inima noastră
garanţia sau asigurarea vieţii veşnice prin Isus Hristos, Domnul nostru.

Comentariu biblic
I. Roada Duhului
(Revedeţi împreună, în grupă, Galateni 5:16-24.)
Pasajul din Galateni 5:16-24 este unul dintre cele mai frumoase pa­
saje din Noul Testament. Aici, apostolul Pavel aşază la poli opuşi viaţa de
împlinire a poftelor firii pământeşti şi umblarea sub conducerea Duhului.
Expresia „umblaţi cârmuiţi de Duhul" (versetul 16) înseamnă să urmărim
un ideal spiritual, prin puterea Duhului Sfânt. Înseamnă să ne ghidăm în
viaţă după valorile Cerului. Î nseamnă ca mintea noastră să fie umplută cu
principiile eterne. Înseamnă ca în toate gândurile noastre să existe Cuvân­
tul dătător de viaţă. Şi înseamnă ca reperul nostru în tot ce facem să fie
principiile Scripturii.
Spre deosebire de viaţa condusă de Duhul, viaţa condusă de firea pă­
mântească este o viaţă guvernată de patimi, dorinţe şi pofte pământeşti.
Omul condus de firea sa este subjugat de dorinţele inimii lui. Omul aflat
sub controlul firii (gândurile păcătoase, starea de mânie şi resentimentele,
atitudinea de invidie sau lipsa de stăpânire de sine) trăieşte prin puterea
lui şi nu prin puterea Duhului. La polul opus, se află cei care s-au supus

Duhului Sfânt şi care se lasă controlaţi de El. Ei manifestă în viaţă roada
Duhului, virtuţi precum dragostea, bucuria, pacea, răbdarea şi înfrânarea.
Ce contrast! Care este secretul? Cum este posibil ca un om să fie plin
de bucurie în Duhul Sfânt, iar altul să ajungă robul nefericit al patimilor
firii? Răspunsul se găseşte în sfatul dat de Isus lui Nicodim: înzestrarea
cu Duhul Sfânt. La fel ca vântul, care nu se vede, dar a cărui acţiune este
vizibilă, Duhul Sfânt lucrează în om, producând transformări vizibile (loan
3:3-8). Putem găsi exemple în acest sens în întreaga Biblie. Puterea Duhului
Sfânt care a adus lumi la existenţă ne este pusă la dispoziţie şi nouă! Pu­
terea Sa care a dat viaţă oaselor uscate din viziunea lui Ezechiel, punând
pe picioare o întreagă armată, ne este pusă la dispoziţie şi nouă (Ezechiel
37)! Puterea Sa care L-a întărit pe Isus în timpul lucrării pe pământ ne este
pusă la dispoziţie şi nouă! Duhul Sfânt este Cel care săvârşeşte minunea
transformării credincioşilor în făpturi noi în Hristos, prin harul divin (2 Co
rinteni 5:17).
Ellen G. White îi dădea următorul îndemn unui misionar: „Apreciază
adevărul că Dumnezeu este destoinicia noastră. Noi uităm lucrul acesta
şi, din această cauză, avem mult de pierdut în experienţa religioasă. Ne
străduim să ne schimbăm singuri în loc să ne lăsăm schimbaţi prin puterea
Duhului Sfânt." - Testimonies to Southern Africa, p. 81
Omul nu a apărut de la sine prin aşa-numitul proces de evoluţie şi nu
se poate regenera de la sine prin eforturile sau faptele sale. Numai Duhul
Sfânt ne poate transforma după chipul lui Hristos.
De discutat
1. Ce înseamnă să umblăm „cârmuiţi de Duhul"? Cum putem fi mai
receptivi la lucrarea Sa în viaţa noastră? De ce mai avem defecte de ca­
racter?
2. De care lucrare începută deja de Dumnezeu în viaţa noastră nu sun­
tem conştienţi încă?
3. Ce alte lucruri observă ceilalţi la noi, dar noi nu le observăm? De care
defecte de caracter încearcă să ne convingă Duhul Sfânt prin intermediul
acestor lucruri?

3. APLICAŢIA
Duhul Sfânt dă mărturie despre Isus şi Î l preamăreşte pe El. El nu caută
niciodată slava proprie. Î nţelegerea acestei trăsături a Duhului Sfânt ar
trebui să pună capăt celor mai multe conflicte din biserică într-un timp
foarte scurt.
Întrebări
1. Cum putem nutri o atitudine de deschidere faţă de lucrarea Duhului
Sfânt în viaţa noastră?
2. Cum putem fi mai receptivi la lucrurile pe care Duhul Sfânt vrea să
ni le descopere?
4. ACTIVITATE
Duhul Sfânt Îşi doreşte mult să ne umple cu puterea Sa divină, la fel
cum L-a umplut pe Isus. Fără puterea Sa, viaţa noastră creştină este sortită
eşecului. Noi nu avem putere să ne re-creăm singuri după cum nu avem
putere nici să creăm lumea aceasta. Nu suntem în stare să dăm viaţă su­
fletului nostru mort după cum nici Ezechiel nu era în stare să le dea viaţă
oaselor uscate din viziunea primită de la Dumnezeu. Nu stă în puterea
noastră să ne naştem din nou singuri după cum nu stătea nici în puterea
Mariei să dea naştere Pruncului Hristos singură, fără intervenţia Duhului.
Sugestii
1. Fiecare participant să-şi ia câteva momente ca să citească lista fap­
telor firii pământeşti şi cea a faptelor Duhului din Galateni 5. Apoi, să-şi
cerceteze inima în lumina acestui pasaj şi să-l ceară Duhului Sfânt să-i în­
zestreze cu roada Duhului.
2. Pe o foaie de hârtie sau în gând, fiecare să identifice pentru sine
faptele firii pământeşti pe care le manifestă.
3.
Încheiaţi cu o rugăciune-fiecare în gând sau unul dintre participanţi
să se roage pentru toată grupa - ca faptele acestea să fie înlocuite cu
roada Duhului.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să remarce că Duhul Sfânt
este o Fiinţă divină, la fel ca Tatăl şi ca Fiul.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze rolul îndeplinit de Duhul Sfânt
în naşterea din nou a credincioşilor şi refacerea chipului divin în ei.
La nivel practic: Să ia hotărârea de a-l permite Duhului Sfânt să-i schim­
be prin puterea Sa divină.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Duhul Sfânt este una dintre Persoanele Dumnezeirii
A. Ce dovezi biblice avem că Duhul Sfânt este o Fiinţă divină?
B. De ce este atât de important acest adevăr biblic? Care ar fi conse­
cinţele dacă Duhul Sfânt n-ar fi o Fiinţă divină, la fel ca Tatăl şi ca
Fiul?
II. Sentimente: Rolul Duhului Sfânt în lucrarea de răscumpărare
A. Ce schimbări se produc în viaţa noastră spirituală atunci când înţe­
legem corect rolul Duhului Sfânt în lucrarea de răscumpărare?
B. Î n ce a constat gravitatea păcatului lui Anania şi al Safirei? De ce
crezi că au fost pedepsiţi de Dumnezeu atât de aspru?
III. Practic: Semnificaţia adevărului despre identitatea Duhului Sfânt
A. Ce relevanţă are pentru biserica de astăzi istoria cu Anania şi Safira?
B. Cum se schimbă viaţa noastră spirituală ca urmare a intervenţiei
Duhului Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii?
Rezumat: Dacă înţelegem rolul Duhului Sfânt ca a treia Persoană a
Dumnezeirii, vom putea să apreciem lucrarea Sa mai bine şi să cooperăm
cu El, făcând schimbările pe care ne îndeamnă să le facem. Î nţelegerea
divinităţii Sale ne va face să Îl preţuim pentru faptul că El este Dumnezeu
şi să dorim ca El să ne transforme.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 Corinteni 6:19,20.
Ideea de bază: Dacă, în trecut, cortul întâlnirii era un Locaş Sfânt pen­
tru slava lui Dumnezeu, astăzi trupul nostru este templul Duhului Sfânt şi
are menirea de a descoperi slava Domnului printr-o viaţă sfântă. Adevărul
uimitor al Scripturii este acela că Dumnezeul universului vrea să locuiască
în inima noastră, prin Persoana Duhului Sfânt.
Studiul din această săptămână este foarte important pentru formarea
unei concepţii corecte despre rolul Duhului Sfânt în viaţa creştinului. Ade­
vărul că Duhul Sfânt este a treia Persoană a Dumnezeirii şi că are aceleaşi
atribute ca Tatăl şi ca Fiul are un impact major asupra modului în care ne
raportăm la lucrarea Sa în viaţa noastră. Duhul Sfânt nu este o forţă pe
care o putem manevra după bunul plac. Nu este o putere pe care să ne
luptăm s-o obţinem. El este Dumnezeu, iar noi trebuie să ne deschidem
inima şi să ne închinăm. Noi nu putem folosi Duhul Sfânt. El ne foloseşte
pe noi ca să dăm mărturie despre slava lui Hristos, care a fost răstignit, a
înviat şi va veni iar.
Atributele Duhului Sfânt sunt proprii Divinităţii. Duhul Sfânt este om­
niscient, omnipotent, omniprezent şi etern (1 Corinteni 2:10,11; Psalmii
104:30; 139:7; Evrei 9:14). A fi plin de Duh înseamnă a fi plin de prezenţa
lui Dumnezeu. Locuirea Duhului Sfânt în templul inimii noastre înseamnă
prezenţa lui Dumnezeu în noi.
Discuţie introductivă: Î n întreaga Biblie, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt apar
într-o unitate indisolubilă (Matei 28:18,19; 1 Petru 1:2; 2 Corinteni 13:14),
cooperând la lucrarea de creare şi de răscumpărare.
Unii au sugerat un alt nume pentru cartea Faptele apostolilor: „Faptele
Duhului Sfânt". În ea, dar şi în epistolele lui Pavel, Duhul Sfânt apare ca a
treia Persoană a Dumnezeirii şi are rolul de a convinge de păcat, de a da
înţelepciunea care duce la mântuire (în engl.: instruire în neprihănire; în
NTR: instruire în dreptate), de a da mărturie despre Isus şi de a schimba

viaţa oamenilor. Î n epistola sa către Tit, Pavel declară că am fost mântuiţi
„nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui,
prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt" (Tit
3:5). Inima ne este înnoită, viaţa ne este schimbată şi sufletul este regene­
rat prin Duhul Sfânt.
De discutat
Când te gândeşti la Duhul Sfânt, ce idei îţi vin imediat în minte? Spune-le
celorlalţi participanţi câteva cuvinte şi expresii care îţi vin în minte când te
gândeşti la Duhul Sfânt.
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
În Noul Testament, Duhul Sfânt este Cel care regenerează, sfinţeşte,
transformă şi dă viaţă (Tit 3:5; 1 Petru 1:2; 2 Corinteni 3:6). Î n Romani 8,
apostolul Pavel vorbeşte despre trăirea după îndemnurile firii pământeşti
şi trăirea după îndemnurile Duhului. Trăirea după îndemnurile Duhului
înseamnă o viaţă trăită în ascultare de îndemnurile şi cerinţele Duhului.
Aceasta înseamnă moarte zilnică faţă de poftele inimii fireşti.
Moartea prin crucificare este extrem de dureroasă, după cum ştim din
crucificarea lui Hristos. El a murit pentru păcatele noastre, iar noi, la rân­
dul nostru, trebuie să „răstignim" firea pământească, să facem să moară
dorinţele rele. În felul acesta, inima noastră se converteşte şi păcatul dis­
pare ca mod de viaţă. Marea dorinţă a sufletului nostru, pusă în inima
noastră de Duhul Sfânt prin puterea Sa sfinţitoare, este să-l fim plăcuţi lui
Isus.

Comentariu biblic
I. Divinitatea Duhului Sfânt
(Revedeţi împreună, în grupă, 1 Petru 1:2 şi Romani 15:9.)
Care sunt atributele distinctive ale lui Dumnezeu?
Î n primul rând, El este veşnic. El nu a avut un început şi nu va avea un
sfârşit. El este marele „EU SUNT" (Exodul 3:14). El este „Cel ce este, Cel
ce era şi Cel ce vine" (Apocalipsa 1:4). Existenţa Sa eternă Î l distinge de
toate celelalte fiinţe din univers. Î n acelaşi timp, El este omniscient, adică
atotştiutor (Daniel 2:20-22). Nu există vreun lucru pe care El să nu-l ştie.

Cunoştinţele Sale nu sunt limitate sau parţiale. De asemenea, El este om­
niprezent şi omnipotent. Prezenţa Sa se face simţită pretutindeni (Psalmii
139). Puterea Sa este nemărginită. El este veşnic, atotcunoscător, atotpu­
ternic şi atotprezent. Ideea că viitorul ar fi „deschis" pentru El, în sensul că
nu ar cunoaşte unele lucruri înainte ca ele să se întâmple, este străină de
Biblie. Acestea sunt atributele celor trei Persoane ale Dumnezeirii, deci şi
ale Duhului Sfânt.
Scriptura spune că Duhul Sfânt este veşnic (Evrei 9:14), atotştiutor,
atotputernic şi atotprezent (1 Corinteni 2:10,11; Romani 15:19; Psalmii
139:7). Tatăl şi Fiul sunt alături de noi, punându-ne la dispoziţie toate re­
sursele Cerului, prin intermediul lucrării Duhului Sfânt.
Dumnezeu le-a promis copiilor Săi înţelepciunea şi puterea Duhului.
Prin Duhul, avem asigurarea vieţii veşnice şi speranţa învierii (Romani
8:12-17). Dacă Duhul Sfânt nu ar fi Dumnezeu, cum ne-ar putea El ofe­
ri înţelepciune divină, har sfinţitor, putere de schimbare şi speranţa
veşniciei? Dacă ar fi doar o forţă, nu ne-ar putea da asigurarea vieţii
veşnice. Natura eternă a Dumnezeirii este absolut esenţială dacă vrem să
înţelegem importanţa Duhului Sfânt pentru viaţa creştină.
Explorează împreună cu membrii grupei tale implicaţiile practice ale
atributelor divine ale Duhului Sfânt (veşnic, atotştiutor, atotputernic şi
atotprezent). Ce înseamnă aceste atribute pentru viaţa noastră creştină
de fiecare zi?
De discutat: De ce sunt atributele acestea ale Duhului Sfânt importan­
te pentru noi în înfruntarea ispitelor celui rău? De ce afirmă unii teologi
că doctrina despre Duhul Sfânt este unul dintre cele mai răstălmăcite ade­
văruri biblice şi că, dacă am avea o înţelegere corectă despre cine este El
şi despre modul în care lucrează El în viaţa noastră, am putea scăpa din
captivitatea păcatului?

3. APLICAŢIA
Ni se întâmplă să ne luptăm ani la rând cu aceleaşi atitudini egoiste, cu
aceleaşi obiceiuri vătămătoare şi cu aceleaşi tendinţe păcătoase. Membrii
grupei ar trebui să înţeleagă puterea înnoitoare, sfinţitoare şi transforma­
toare a Duhului Sfânt în calitatea Sa de a treia Persoană a Dumnezeirii.
Î ntrebări
1. Cum putem cunoaşte personal puterea transformatoare a Duhului
Sfânt despre care vorbeşte Scriptura?
2. Ce lucruri din viaţa noastră ne distrag şi ne împiedică să ne bucurăm
de plinătatea puterii Duhului Sfânt?
3. Ce putem face cu aceste lucruri? Care este secretul biruinţei asupra
obiceiurilor, atitudinilor şi comportamentelor de-o viaţă care nu sunt în
armonie cu voinţa lui Dumnezeu?
4. ACTIVITATE
Studiul din această săptămână a fost conceput pentru a ne ajuta să
înţelegem câte ceva despre Duhul Sfânt. Este important ca membrii grupei
să înţeleagă clar aceste adevăruri vitale pentru viaţa creştină.
Sugestii
1. Fiecare participant să noteze într-o singură frază ideea cea mai im­
portantă descoperită în studiul din această săptămână.
2. Ca o încurajare pentru grupă, să citească apoi cu voce tare ce au
scris. Dacă nu aveţi la dispoziţie instrumente de scris, participanţii să pre­
zinte oral aceste idei.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să recunoască importanţa
faptului că Duhul Sfânt este o Persoană divină şi nu o forţă care şi-ar
avea originea în Tatăl.
La nivelul sentimentelor: Să aprecieze mai mult şi să se bazeze mai
mult pe lucrarea Duhului Sfânt în viaţa lor de zi cu zi.
La nivel practic: Să-şi formeze obiceiul de a fi receptivi la glasul Duhului
Sfânt şi dispuşi să se lase călăuziţi de El.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Duhul Sfânt este o Persoană divină, la fel ca Tatăl şi ca Fiul
A. Ce trăsături distinctive pentru o persoană Îi atribuie Biblia Duhului Sfânt?
B. Cum defineşti termenul „persoană"? Ce trăsături definesc o per­
soană? Ce texte din Biblie menţionează aceste trăsături cu referire
la Duhul Sfânt?
II. Sentimente: Duhul Sfânt vrea să locuiască deplin în fiecare credincios
A. De ce este atât de important să recunoaştem faptul că Duhul Sfânt
este a treia Persoană a Dumnezeirii, deopotrivă cu Tatăl şi cu Fiul?
B. Cum te simţi la gândul că Domnul Isus nu ne-a lăsat „orfani" şi că
vrea să fie prezent lângă noi prin lucrarea Duhului Sfânt?
III. Practic: Duhul Sfânt vrea să ne descopere mai mult despre Isus
A. Cea mai mare plăcere şi bucurie a Duhului Sfânt este să dea mărtu­
rie despre Isus prin viaţa noastră. Ia decizia de a pune în fiecare zi
deoparte un timp pentru a citi evangheliile ca să-l dai Duhului Sfânt
ocazia de a-L preamări pe Isus prin viaţa ta. Ce metodă folosită până
acum te-a ajutat să auzi glasul Duhului Sfânt?
B. Ce experienţă poţi povesti cu privire modul în care Duhul Sfânt ţi-a des­
coperit dragostea lui Dumnezeu? Ce însemnătate a avut pentru viaţa ta?
Rezumat: Când acceptăm ca Duhul Sfânt să lucreze la inima noastră,
recunoscându-L ca a treia Persoană a Dumnezeirii, Duhul Sfânt ni-L desco­
peră pe Mântuitorul în toată frumuseţea Sa şi Îi dăm slavă lui Hristos cel
viu prin viaţa noastră.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: loan 16:7.
Ideea de bază: Duhul Sfânt nu este limitat de timp ori de spaţiu. Este
alături de noi oricând avem nevoie de El. Ne însoţeşte oriunde mergem în
Numele lui Hristos, oferindu-ne călăuzire, încurajare, putere şi speranţă.
Inima noastră tresaltă de bucurie când percepem prezenţa zilnică şi neîn­
treruptă a Duhului.
Discuţie introductivă. Când auzi numele „Duhul Sfânt", la ce te
gândeşti? Care este concepţia ta cu privire la natura, rolul şi lucrarea
Duhului Sfânt? De ce cred unii oameni că Tatăl şi Fiul sunt Persoane divine,
dar Duhul Sfânt nu este o Persoană divină?
În general, pentru noi, o persoană este o fiinţă vie care are însuşirea
de a fi vizibilă. Ne este dificil să ne imaginăm o persoană invizibilă. Natura
Duhului Sfânt este un mister. Pentru mintea omului, lucrurile infinite sunt
greu de înţeles, dar, dacă nu reuşim să înţelegem în întregime un lucru nu
înseamnă că lucrul respectiv nu există.
De discutat
1. Ce şi cât putem înţelege despre natura Duhului Sfânt?
2. De ce au nevoie copiii lui Dumnezeu de slujirea Duhului Sfânt în
existenţa lor cotidiană?
3. Ce idei putem desprinde despre Duhul Sfânt din descrierea pe care
I-o face Domnul Isus în loan 16:13,14?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Când abordăm tainele dumnezeieşti, este important să ştim ce spune Bi­
blia şi să fim dispuşi să lăsăm fără răspuns întrebările la care ea nu răspunde.

Comentariu biblic
I.
„Chemat să stea de partea cuiva": Duhul Sfânt în rolul de Ajutor şi
Mângâietor
(Revedeţi împreună, în grupă, loan 14-16.)
Când vorbeşte despre Duhul Sfânt în loan 14-16, Domnul Isus foloseşte
de patru ori termenul „Mângâietor" (loan 14:16,26; 15:26; 16:7). Î n

greceşte, parakletos înseamnă „«care este chemat să stea de partea
cuiva», chemat în ajutorul cuiva" - Vines Expository Dictionary of New
Testament Words, s.v. parakletos. Î n vechime, în cadrul unui proces, pâ­
râtului îi era desemnat un parakletos care îi venea în ajutor şi care avea
grijă de nevoile lui (Ibidem). El se ocupa de nevoile lui de ordin fizic, aducân
du-i, de exemplu, hrană, pături, apă. Se îngrijea şi de eventualele lui nevoi
emoţionale sau psihice, oferindu-i încurajare şi speranţă. Sau îi împlinea
nevoile de ordin juridic, fiindu-i apărător sau avocat în momentul în care
era acuzat înaintea instanţei.
Ce imagine frumoasă pentru a-L descrie pe Duhul Sfânt: El vine la noi
pentru a purta de grijă de nevoile noastre fizice, mintale, emoţionale şi spi­
rituale! Nu există situaţie prin care să trecem şi în care El să nu ne fie alături.
Nu există problemă cu care să ne confruntăm şi pe care El să n-o poată rezol­
va. Ajutorul nostru divin este întotdeauna cu noi, gata să ne susţină în nevoi.
De discutat: Ce nume pentru Duhul Sfânt este utilizat în greacă în textul
din loan 14:16 şi care este sensul lui primar? Cum este Duhul Sfânt, potrivit
sensurilor acestui termen? Cu ce ne ajută El? Ce nevoi ne împlineşte El?
II. Persoana Duhului Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Romani 8:27 şi 1 Corinteni 12:11.)
Apostolul Pavel utilizează în dreptul Duhului Sfânt doi termeni care ne
indică faptul că El este o persoană: „năzuinţă" şi „voieşte". Î n Romani 8:27,
el aminteşte despre „năzuinţa Duhului" sau, potrivit altor versiuni, despre
„gândirea Duhului" (vezi NTR). Î n 1 Corinteni 12:11, el arată că Duhul Sfânt
îi dă daruri spirituale fiecărui credincios în parte „cum voieşte". Gândirea
şi voinţa sunt două atribute specifice unei persoane. Să ne oprim puţin
asupra termenilor „gândire" şi „voinţă" şi să vedem cum sunt ei utilizaţi în
Biblie, în contextul relaţiei dintre credincioşi şi Hristos, pentru a înţelege
ce înseamnă că Duhul Sfânt are aceste două trăsături.
Sediul gândirii este mintea. Î n acest sediu, raţiunea, conştiinţa şi ju­
decata influenţează deciziile. Biblia utilizează cuvântul „gând" în legătură
cu ideea de sfinţenie, de unitate şi de minte sănătoasă, calităţi la care
credincioşii sunt îndemnaţi să aspire şi pentru care sunt chemaţi să se
roage. Spre exemplu, Biblia ne spune că putem avea „gândul lui Hristos"
(Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16), ceea ce înseamnă că putem avea caracterul

greceşte, parakletos înseamnă „«care este chemat să stea de partea
cuiva», chemat în ajutorul cuiva" - Vines Expository Dictionary of New
Testament Words, s.v. parakletos. Î n vechime, în cadrul unui proces, pâ­
râtului îi era desemnat un parakletos care îi venea în ajutor şi care avea
grijă de nevoile lui (Ibidem). El se ocupa de nevoile lui de ordin fizic, aducân
du-i, de exemplu, hrană, pături, apă. Se îngrijea şi de eventualele lui nevoi
emoţionale sau psihice, oferindu-i încurajare şi speranţă. Sau îi împlinea
nevoile de ordin juridic, fiindu-i apărător sau avocat în momentul în care
era acuzat înaintea instanţei.
Ce imagine frumoasă pentru a-L descrie pe Duhul Sfânt: El vine la noi
pentru a purta de grijă de nevoile noastre fizice, mintale, emoţionale şi spi­
rituale! Nu există situaţie prin care să trecem şi în care El să nu ne fie alături.
Nu există problemă cu care să ne confruntăm şi pe care El să n-o poată rezol­
va. Ajutorul nostru divin este întotdeauna cu noi, gata să ne susţină în nevoi.
De discutat: Ce nume pentru Duhul Sfânt este utilizat în greacă în textul
din loan 14:16 şi care este sensul lui primar? Cum este Duhul Sfânt, potrivit
sensurilor acestui termen? Cu ce ne ajută El? Ce nevoi ne împlineşte El?
II. Persoana Duhului Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Romani 8:27 şi 1 Corinteni 12:11.)
Apostolul Pavel utilizează în dreptul Duhului Sfânt doi termeni care ne
Indică faptul că El este o persoană: „năzuinţă" şi „voieşte". Î n Romani 8:27,
el aminteşte despre „năzuinţa Duhului" sau, potrivit altor versiuni, despre
„gândirea Duhului" (vezi NTR). Î n 1 Corinteni 12:11, el arată că Duhul Sfânt
Îl dă daruri spirituale fiecărui credincios în parte „cum voieşte". Gândirea
şi voinţa sunt două atribute specifice unei persoane. Să ne oprim puţin
asupra termenilor „gândire" şi „voinţă" şi să vedem cum sunt ei utilizaţi în
Biblie, în contextul relaţiei dintre credincioşi şi Hristos, pentru a înţelege
ce înseamnă că Duhul Sfânt are aceste două trăsături.
Sediul gândirii este mintea. În acest sediu, raţiunea, conştiinţa şi ju­
decata influenţează deciziile. Biblia utilizează cuvântul „gând" în legătură
cu ideea de sfinţenie, de unitate şi de minte sănătoasă, calităţi la care
credincioşii sunt îndemnaţi să aspire şi pentru care sunt chemaţi să se
roage. Spre exemplu, Biblia ne spune că putem avea „gândul lui Hristos"
(Filipeni 2:5; 1 Corinteni 2:16), ceea ce înseamnă că putem avea caracterul

Său sfânt. Iar când vorbeşte despre nevoia credincioşilor de a fi uniţi, ne
îndeamnă să avem „aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii" (Romani 12:16)
şi să fim „cu un gând" (Filipeni 4:2) şi „cu un cuget" (2 Corinteni 13:11).
Venirea în prezenţa lui Hristos conferă sănătate minţii, după cum vedem
în experienţa omului posedat de demoni, care, după ce este scăpat de
demoni, devine „întreg la minte" (Marcu 5:15; Luca 8:35), expresie care
poate fi redată prin „a avea o minte sănătoasă". - Vines Expository Dictio­
nary of New Testament Words, s.v. sophroneo.
Voinţa, la fel ca gândirea, este o trăsătură definitorie a unei persoane,
fie ea umană sau divină. Animalele au şi ele creier, însă omul le este supe­
rior datorită voinţei sau capacităţii de a lua decizii raţionale. Voinţa consti­
tuie un element al chipului lui Dumnezeu care a fost pus în om atunci când
a fost creat. Noi nu suntem nişte animale dominate de instinct şi conduse
de trebuinţe biologice. Dumnezeu ne-a înzestrat, pe fiecare dintre noi, cu
capacitatea de a lua decizii morale prin exercitarea corectă a voinţei. Ellen
G. White exprimă succint această idee astfel: „Voinţa este puterea domi­
natoare în natura omului, puterea de decizie sau de alegere. Fiecare fiinţă
umană înzestrată cu raţiune are puterea de a alege binele. Î n fiecare expe­
rienţă a vieţii, cuvântul lui Dumnezeu pentru noi este: «Alegeţi astăzi cui
vreţi să slujiţi!» (losua 24:15). Fiecare poate decide să urmeze voinţa lui
Dumnezeu, poate alege să I se supună Lui şi, unindu-se astfel cu puterea
divină, poate să rămână pe un teren unde nimic nu-l poate forţa să facă ce
este rău." - Educaţie, ed. 2012, pp. 224-247 (289). Caracterul se dezvoltă
prin exercitarea corectă a voinţei, sub călăuzirea Duhului Sfânt.
Întrucât are gândire şi voinţă, Duhul Sfânt este, în sensul deplin al cu­
vântului, o persoană. El nu este o forţă ce îşi are originea în Tatăl, nu este
un aspect al Persoanei lui Dumnezeu. El este o Persoană distinctă. Duhul
Sfânt gândeşte, judecă, ia decizii şi alege. El este o Persoană tot atât de
reală şi de divină ca Tatăl şi ca Fiul.
De discutat: Defineşte noţiunea de persoană şi demonstrează, pe baza
criteriilor enumerate, că Duhul Sfânt, deşi învăluit în mister, corespunde
acestei definiţii.

3. APLICAŢIA
Deschide în cadrul grupei o discuţie despre însemnătatea practică a
faptului că Duhul Sfânt descoperă adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu şi
a faptului că Domnul Isus este „Calea, Adevărul şi Viaţa" (loan 14:6). Dacă
Isus este Adevărul, ce înseamnă atunci că Duhul Sfânt ne călăuzeşte „în tot
adevărul" (loan 16:13)?
Î ntrebări
1. Când cerem ca Duhul Sfânt să fie în mijlocul nostru, nu invocăm
prezenţa mistică a unei „forţe cosmice". Când cerem călăuzirea Duhului
Sfânt, nu urmărim să găsim „lumina interioară", ci Î l rugăm pe Dumnezeul
universului să ne ofere sprijinul necesar. De ce, uneori, Duhul Sfânt pare
atât de misterios? Cum poate fi prezent în viaţa noastră?
2. Ce putem face individual pentru a fi mai receptivi faţă de lucrarea
Duhului Sfânt în viaţa noastră?
3. Ce putem face în mod concret pentru a auzi glasul lui Dumnezeu
vorbindu-ne prin Duhul Sfânt în timp ce citim Cuvântul Său?
4. ACTIVITATE
Duhul Sfânt este un aliat puternic în înfrângerea păcatului. El ne ajută
ca viaţa noastră creştină să fie bogată şi plină de bucurie. El ne face pu­
ternici în faţa ispitei, ne încurajează când suntem demoralizaţi şi ne în­
drumă când trebuie să luăm decizii. Dacă Î i vom permite să ne umple cu
prezenţa Sa divină, nu ne vom mai lupta singuri împotriva celui rău, doar
ca să cunoaştem iar şi iar gustul amar al înfrângerii şi al frustrării, ci vom fi
biruitori. Vom avea satisfacţia biruinţelor pe care ni le va oferi Duhul Sfânt.
Sugestii
1. Fiecare dintre participanţi să spună ce idee importantă a reţinut din
acest studiu.
2. Ce înseamnă pentru ei, personal, faptul că Duhul Sfânt este un
parakletos?
3. Pe rând, fiecare să prezinte o metodă pe care o foloseşte personal
pentru a auzi glasul Duhului Sfânt în timp ce meditează la Cuvântul şi la
lucrările lui Dumnezeu.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere ce înseamnă în
Scriptură botezul cu Duhul Sfânt şi să desprindă valoarea practică
a acestei învăţături pentru viaţa lor. De asemenea, să observe care
sunt condiţiile necesare pentru primirea plinătăţii Duhului astăzi.
La nivelul sentimentelor: Să nutrească dorinţa profundă de a fi zilnic
plini de Duh Sfânt şi de a fi permanent conştienţi de prezenţa şi de
călăuzirea Sa.
La nivel practic: Să caute în mod conştient botezul zilnic cu Duh Sfânt
prin studiul atent al Cuvântului lui Dumnezeu.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sensul şi valoarea botezului cu Duhul Sfânt
A. De ce este atât de important botezul cu Duhul Sfânt pentru viaţa
creştinului?
B. Ce schimbare practică aduce în viaţa noastră botezul cu Duhul
Sfânt?
C. De ce nu poţi fi creştin devotat dacă nu ai primit botezul cu Duhul Sfânt?
II. Sentimente: Sufletul este sărac fără botezul cu Duhul Sfânt
A. Cum ne pot determina simţămintele de slăbiciune şi de inadecvare
să căutăm umplerea cu Duh Sfânt?
B. De ce este păgubitoare pentru viaţa spirituală lipsa de cunoaştere
cu privire la botezul şi umplerea cu Duhul Sfânt?
III. Practic: Bucuria şi puterea de a trăi prin Duhul Sfânt
A. De ce ne este atât de greu să trăim zi de zi prin puterea Duhului
Sfânt?
B. Cum ne putem pregăti în mod concret inima pentru umplerea cu
Duhul Sfânt?
Rezumat: Înţelegerea corectă a botezului cu Duhul Sfânt ne face conştienţi
de faptul că suntem săraci din punct de vedere spiritual dacă nu suntem plini
cu Duh Sfânt. Plinătatea Duhului Sfânt ne oferă putere şi bucurie.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Matei 3:11.
Ideea de bază: Dumnezeu Îşi doreşte mult să îi umple cu Duh Sfânt pe
cei din poporul Său, chiar dacă ei nu înţeleg complet ce înseamnă aceasta
și chiar dacă nu ştiu foarte clar în ce condiţii pot fi umpluţi cu Duhul Sfânt.
Hristos ne iubeşte şi vrea să ne bucurăm de toate binecuvântările oferite
de Cer pentru a ne împotrivi şiretlicurilor celui rău şi pentru a avea o viaţă
bogată. Dumnezeu face tot posibilul pentru a ne ajuta să fim biruitori în
lupta cu răul.
Studiul din această săptămână îi va ajuta pe membrii grupei să înţe­
leagă că botezul cu Duhul Sfânt nu este rezervat unui grup select de
creştini sau unei elite spirituale, ci este destinat tuturor credincioşilor din
orice generaţie.
Discuţie introductivă. Pastorul şi evanghelistul Mark Finley a susţinut
o campanie de evanghelizare pe Coasta de Est a Statelor Unite, în statul
Massachusetts. După una dintre prezentări, a fost abordat de un tânăr de
vreo douăzeci şi ceva de ani, pe chipul căruia se putea citi frământarea.
- Putem vorbi undeva între patru ochi? i-a cerut el. Am să vă pun o
întrebare foarte importantă.
Pastorul Finley l-a invitat să ia loc pe un scaun dintr-un colţ liniştit al
sălii. Tânărul a trecut direct la motivele sale de îngrijorare, supunându-l
unui tir de întrebări:
- Cum pot să-mi dau seama dacă am comis păcatul de neiertat? De
ce îmi simt sufletul atât de gol? Este oare un semn că Duhul Sfânt m-a
părăsit?
Pastorul a luat întrebările rând pe rând şi i-a răspuns cu răbdare, până
când tânărul a redobândit asigurarea că este al lui Hristos şi simţământul
prezenţei Duhului Sfânt în viaţa sa.
Ce înseamnă de fapt botezul cu Duhul Sfânt? Ce este păcatul de neiertat
? lată nişte întrebări fundamentale. Avem de-a face aici cu două stări
total opuse ale vieţii de credinţă. Dar ce înseamnă în mod concret să fii

plin de Duh? De ce nu este aceasta exclusiv o experienţă emoţională? Ce
fel de experienţă este?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Temele principale ale studiului de astăzi sunt (1) botezul cu Duhul
Sfânt, (2) condiţiile pentru primirea Duhului Sfânt şi (3) schimbarea produ­
să în viaţa credinciosului prin umplerea cu Duh Sfânt. La această secţiune
de comentarii, ne propunem să oferim răspuns la următoarele întrebări,
care derivă din temele amintite: Ce este botezul cu Duhul Sfânt? La ce s-a
referit loan Botezătorul când a declarat că Isus avea să boteze „cu Duhul
Sfânt şi cu foc" (Matei 3:11)? Observă că textul spune „şi cu foc", nu „sau
cu foc". Ce înţelegem de aici?
Î n timp ce căutaţi răspunsuri împreună, este important să păstraţi per­
manent în minte trei mari principii de înţelegere a unui pasaj biblic:
Î n primul rând, îndeamnă-i pe membrii grupei să citească textul în con­
text. Ce se spune înainte şi ce se spune după textul în cauză?
Î n al doilea rând, ce sens au cuvintele şi conceptele din acel pasaj în
alte părţi din Biblie?
Iar în al treilea rând, ce sens au cuvintele respective în pasajul studiat?
(În unele cazuri, se dovedeşte util să cunoaştem textul original sau să com­
parăm diferite traduceri ale Bibliei. Este bine să apelăm şi la un comenta­
riu biblic sau la un dicţionar biblic bun.)
Pe parcursul dezbaterii, reveniţi asupra ideii că botezul cu Duhul Sfânt
este destinat tuturor credincioşilor. Subliniaţi adevărul că botezul înseam­
nă cufundare şi că fiecare dintre noi ne putem „cufunda" în fiecare zi în
prezenţa lui Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt. Când mintea noastră
este plină de Cuvântul Său, suntem umpluţi cu Duh Sfânt. Acelaşi Duh
Sfânt care a inspirat Biblia ne umple şi ne transformă în timp ce o citim.

Comentariu biblic
I. Botezul cu Duhul Sfânt
(Revezi împreună cu grupa Matei 3:11.)
În Biblie, focul este utilizat ca simbol al prezenţei lui Dumnezeu. În Ge­
neza 3:24, autoritatea lui Dumnezeu, care i-a interzis omului să se atingă

pomul vieţii este simbolizată printr-o sabie învăpăiată. Î n Exodul, prezenţa
Sa se manifestă printr-o flacără de foc care iese din mijlocul unui rug (Exo­
dul 3:2-4). Ea se mai descoperă printr-un stâlp de foc care îi arată popo­
rului drumul pe timp de noapte. Dumnezeu Îşi face simţită prezenţa pe
muntele Sinai prin intermediul unui „foc mistuitor" (Exodul 24:17). El Se
descoperă prin slava Şechinei din Locul Preasfânt al sanctuarului israelit
(Exodul 25:8,21,22; 40:34-38). El este de faţă pe muntele Carmel prin fo­
cul care mistuie jertfa adusă de Ilie, împreună cu lemnele şi pietrele alta­
rului (1 Î mpăraţi 18:38); la porunca Domnului, buzele lui Isaia sunt atinse
cu cărbunele aprins din focul de pe altar (Isaia 6:6-8). lar în Maleahi 3:2,3;
4:1, venirea Solului legământului este comparată cu focul topitorului.
După cum observăm, în Vechiul Testament, prezenţa, autoritatea şi ne
prihănirea lui Dumnezeu sunt ilustrate prin imaginea focului care arde cu
văpăi. Prin urmare, în Faptele 2 nu întâmplător prezenţa Duhului Sfânt se
descoperă prin nişte limbi de foc. Şi în Noul Testament, focul este un sim­
bol pentru slava, maiestatea şi puterea prezenţei veşnice a lui Dumnezeu,
prin slujirea Duhului Sfânt. Î n Scriptură, botezul nu este nici prin stropire,
nici prin turnare. Este prin scufundare. A fi botezat cu Duhul Sfânt înseam­
nă a fi ascuns în Hristos. Î nseamnă a fi umplut cu harul Său şi a radia de
slava Sa. Înseamnă a ilustra prin viaţa noastră, în faţa lumii şi în faţa uni­
versului, măreţia puterii Sale. Î nseamnă a trăi în armonie cu voinţa Sa, a
fi supuşi îndemnurilor Sale şi consacraţi planului Său. Odată împuterniciţi
prin Duhul Sfânt, suntem schimbaţi şi suntem martorii harului Său. Când
suntem cufundaţi în apa botezului, ca semn al dedicării noastre totale
faţă de Hristos şi faţă de adevărul Său, suntem botezaţi totodată cu Duhul
Sfânt şi avem parte de umplerea cu Duh Sfânt.
De discutat: Dă câteva exemple din Vechiul şi din Noul Testament de
situaţii în care focul apare ca simbol al prezenţei lui Dumnezeu.
Ce semnificaţie are botezul? Defineşte termenul „a scufunda". Ce în­
seamnă să fii botezat sau pătruns de prezenţa lui Dumnezeu?
3. APLICAŢIA
Dumnezeu nu stă la îndoială dacă să ne dea sau nu Duhul Sfânt, ci noi
nu suntem în stare să-L primim, pentru că nu simţim nevoia şi nu preţuim
lucrarea Sa.

Î ntrebări
1. Dumnezeu vrea să ne umple cu Duhul Său Sfânt şi să ne transforme
radical, mai mult decât ne-am imaginat vreodată. El vrea să fim biruitori,
să reflectăm bunătatea Sa şi să vestim dragostea şi puterea Sa. Ce înseam­
nă pentru tine personal botezul cu Duhul Sfânt?
2. Ce schimbări a adus Duhul Sfânt în viaţa ta?
3. Cum putem primi plinătatea Duhului Sfânt în fiecare zi?
4. De ce este necesară pocăinţa pentru primirea Duhului Sfânt?
5. Ce rol are încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu în primirea Duhului
Sfânt?
6. Ce rol îndeplineşte ascultarea în primirea Duhului Sfânt?
7. De ce crezi că Dumnezeu nu le dă Duhul Sfânt celor care ignoră
voinţa Sa cu bună ştiinţă?
8. De ce este necurăţia un obstacol în calea lucrării Duhului Sfânt?
Cere-le participanţilor să amintească un pasaj biblic favorit despre pu­
terea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului.
4. ACTIVITATE
Esenţa credinţei creştine este o viaţă în care Hristos este Domn.
Credinţa n-are nicio valoare dacă nu ne schimbă existenţa de zi cu zi. Ca să
fie autentică, ea trebuie să ne transforme fiecare aspect al vieţii. Iar trans­
formarea aceasta este una dintre lucrările Duhului Sfânt. Când suntem
plini de Duh, suntem altfel şi cei din jur observă diferenţa.
Sugestii
1. Discutaţi în grupă deosebiri care există între omul egocentric şi omul
stăpânit de Duhul Sfânt.
2. Propune-le participanţilor să citească Galateni 5:16-26, să mediteze
la acest pasaj şi să-l ceară lui Dumnezeu să le descopere un aspect din
viaţa lor în care nu sunt în armonie perfectă cu voinţa, apoi să-şi ia timp să
reflecteze la îndemnurile Duhului Sfânt în această privinţă.
3. Î n cursul săptămânii, fiecare să pună înaintea lui Dumnezeu aspectul
acela şi să ceară împlinirea făgăduinţei Duhului Sfânt ca să fie biruitori.

Întrebări
1. Dumnezeu vrea să ne umple cu Duhul Său Sfânt şi să ne transforme
radical, mai mult decât ne-am imaginat vreodată. El vrea să fim biruitori,
să reflectăm bunătatea Sa şi să vestim dragostea şi puterea Sa. Ce înseam­
nă pentru tine personal botezul cu Duhul Sfânt?
2. Ce schimbări a adus Duhul Sfânt în viaţa ta?
3. Cum putem primi plinătatea Duhului Sfânt în fiecare zi?
4. De ce este necesară pocăinţa pentru primirea Duhului Sfânt?
5. Ce rol are încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu în primirea Duhului
Sfânt?
6. Ce rol îndeplineşte ascultarea în primirea Duhului Sfânt?
7. De ce crezi că Dumnezeu nu le dă Duhul Sfânt celor care ignoră
voinţa Sa cu bună ştiinţă?
8. De ce este necurăţia un obstacol în calea lucrării Duhului Sfânt?
Cere-le participanţilor să amintească un pasaj biblic favorit despre puterea Duhului Sfânt în viaţa credinciosului.
4. ACTIVITATE
Esenţa credinţei creştine este o viaţă în care Hristos este Domn.
C r edinţa n-are nicio valoare dacă nu ne schimbă existenţa de zi cu zi. Ca să
fie autentică, ea trebuie să ne transforme fiecare aspect al vieţii. Iar trans­
formarea aceasta este una dintre lucrările Duhului Sfânt. Când suntem
plini de Duh, suntem altfel şi cei din jur observă diferenţa.
Sugestii
1. Discutaţi în grupă deosebiri care există între omul egocentric şi omul
stăpânit de Duhul Sfânt.
2. Propune-le participanţilor să citească Galateni 5:16-26, să mediteze
la acest pasaj şi să-l ceară lui Dumnezeu să le descopere un aspect din
viața lor în care nu sunt în armonie perfectă cu voinţa, apoi să-şi ia timp să
reflecteze la îndemnurile Duhului Sfânt în această privinţă.
3.În cursul săptămânii, fiecare să pună înaintea lui Dumnezeu aspectul
acela şi să ceară împlinirea făgăduinţei Duhului Sfânt ca să fie biruitori.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să redescopere şi să preţuiască
mai mult apelul la sfinţenie adresat de Duhul Sfânt în Scriptură.
La nivelul sentimentelor: Să dorească sfinţenia şi evlavia.
La nivel practic: Să ia decizia de a duce o viaţă sfântă prin puterea
Duhului Sfânt.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Sfinţenia este esenţa naturii lui Dumnezeu şi cerinţa funda­
mentală a vieţii creştine
A. De ce crezi că astăzi oamenilor le place să sublinieze mai degrabă
dragostea lui Dumnezeu decât sfinţenia Sa?
B. Cum s-ar schimba situaţia dacă Dumnezeul atotputernic şi atotşti­
utor nu ar fi şi sfânt?
C. Ce legătură există între sfinţenia lui Dumnezeu şi dragostea Lui? Ce
importanţă are pentru viaţa noastră existenţa acestei legături?
II. Sentimente: Bucuria adusă de dorinţa de a fi sfinţiţi prin puterea
Duhului Sfânt
A. Este sfinţenia destinaţia spre care ne îndreptăm noi, creştinii, sau
este călătoria în sine?
B. De ce este necesar ca fiecare creştin să dorească să fie sfânt, să ur­
mărească să devină iubitor şi curat ca Isus?
III. Practic: Sfinţenie prin rugăciune, studiul Cuvântului şi mărturie
A. Compară cele două expresii biblice: „a umbla prin Duhul" şi „a duce
lupta cea bună a credinţei". Care este sensul lor comun şi cum le
poţi aplica în viaţa ta?
B. Cum pot fi biruite obiceiurile greşite şi înlocuite cu altele noi?
Rezumat: Sfinţenia este chemarea şi idealul fiecărui creştin. Când cău­
tăm sfinţirea, Î l căutăm pe Dumnezeu Însuşi, fiindcă El este sfânt. Cel care
ne sprijină în această căutare a sfinţeniei - trăsătura esenţială a caracteru­
lui lui Dumnezeu - este Duhul Sfânt, Ajutorul nostru divin.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 1:3-6.
Ideea de bază: Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii. Prin
Hristos, El ne pune la dispoziţie toate binecuvântările spirituale, ca să pu­
tem reflecta harul Său şi ca să putem căuta sfinţenia Sa. Sfinţenia este
starea de perfecţiune la care putem ajunge, dar nu prin efortul personal.
Ea este un proces de creştere permanentă în asemănarea cu Isus, o stare
de care ne putem bucura zilnic prin puterea Duhului Sfânt, pe măsură ce
avem părtăşie cu Dumnezeu prin rugăciune şi prin Cuvântul Său. Sfinţenia
este rezultatul contemplării şi imitării frumuseţii caracterului lui Hristos.
Sfinţenia lui Dumnezeu constă, în mare, din două elemente. Primul
este neprihănirea, puritatea Sa, ca parte integrantă a naturii Sale. El nu
poate acţiona contrar naturii Sale şi, de aceea, faptele Sale sunt, fără
excepţie, neprihănite, curate şi drepte. Al doilea element este unicitatea
Sa, faptul că El Se distinge de toate fiinţele create. Nu există nimeni ca El
în tot universul (Leviticul 19:2; Psalmii 47:8; 1 Petru 1:15,16).
Meditând la sfinţenia lui Dumnezeu, vom ajunge să o reflectăm în viaţa
noastră (2 Corinteni 3:18). Ellen G. White afirmă: „Este o lege a spiritului
nostru ca, treptat, să se adapteze la subiectele cu care este obişnuit să se
ocupe." - Patriarhi şi profeţi, ed. 2015, p. 610 (596)
Studiul din această săptămână îşi propune două lucruri: să-i ajute pe
membrii grupei să înţeleagă importanţa „căutării" sfinţeniei şi să mediteze
mai mult la sfinţenia lui Dumnezeu, care este descoperită în Cuvântul Său,
ca să poată ajunge să o reflecte în viaţa lor.
Discuţie introductivă. Când te gândeşti la sfinţenia lui Dumnezeu, ce-ţi
vine în minte?
Imaginile tale despre Dumnezeul sfânt sunt pozitive sau negative? De
ce? Ce emoţii îţi trezeşte gândul că Dumnezeu este sfânt?
Unora, gândul sfinţeniei lui Dumnezeu le trezeşte veneraţia şi admiraţia.
Altora le trezeşte frica, făcându-i să se gândească la pedeapsă. Unii echi-

valează sfinţenia lui Dumnezeu cu ura faţă de păcat şi, ştiindu-se păcătoşi,
cad pradă vinovăţiei. Î n studiul din această săptămână, vom descoperi că
sfinţenia lui Dumnezeu se întemeiază pe dragostea Sa şi se manifestă prin
harul Său. Dumnezeul nostru sfânt este un Dumnezeu drept. Dreptatea Sa
este motivul fundamental al eliberării universului de ravagiile păcatului.
De discutat
1. De ce crezi că este ceva obişnuit să se sublinieze dragostea lui
Dumnezeu şi să se neglijeze sfinţenia Sa?
2. Este sfinţenia un dar lui Dumnezeu, o poruncă sau ambele? De ce?
3. Care este deosebirea dintre sfinţenie şi desăvârşire?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Există în viaţa fiecărui creştin o tensiune dată de diferenţa dintre cine
suntem şi cine am vrea să fim, dintre realitate şi ideal. Noi suntem creştini
devotaţi şi vrem să reflectăm chipul lui Isus în tot ce facem, dar, uneori,
nu reuşim. Vestea bună este că suntem acceptaţi în Hristos, răscumpăraţi
şi îndreptăţiţi prin Hristos. Noi primim mântuirea prin jertfa Sa, nu pentru
că reuşim noi să ajungem sfinţi (Efeseni 1:6,7; 2:8; Romani 5:8-10). Cunos­
când dragostea şi harul Său, căutăm să fim asemenea Lui. Iubirea Sa ne
motivează să căutăm sfinţenia Sa (2 Corinteni 5:14,15). Vrem să fim ca El
fiindcă am fost mântuiţi prin harul Său (1 loan 3:1,2).
Săptămâna aceasta, concentrează-ţi atenţia asupra acestui gând: Noi
căutăm sfinţenia pentru că am fost mântuiţi prin harul Său şi dorim să imi­
tăm caracterul Său. Cum spune Scriptura: „Noi Î l iubim pentru că El ne-a
Iubit întâi" (1 loan 4: 19).

Comentariu biblic
I. O viaţă de om sfânt
(Revedeţi împreună, în grupă, Evrei 12:2.)
În Evrei 11, apostolul Pavel ne prezintă galeria marilor oameni ai
credinţei. Capitolul 12 se deschide cu următoarele cuvinte: „Şi noi dar,
fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la
o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să aler­
găm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte" (Evrei 12:1). Metafora

„nor de martori" evocă o imagine obişnuită în cadrul întrecerilor sportive
antice, în care mii de spectatori urmăreau un sportiv şi îi făceau galerie.
Apostolul Pavel afirmă aici că existenţa acestor eroi ai credinţei este o do­
vadă că se poate birui şi aceasta ne încurajează să aspirăm la o viaţă de
sfinţenie. „Păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne" nu este altceva decât
lipsa de credinţă, care ne face să ne abatem privirea de la neprihănirea lui
Hristos şi să ne bazăm pe noi înşine. Este greşeala fatală de a ne concentra
pe eforturile personale şi nu pe harul divin. Este bizuirea pe puterea noas­
tră slabă şi nu pe puterea lui Hristos.
Apostolul ne îndeamnă „să ne uităm ţintă" la Isus, „Căpetenia şi
Desăvârşirea credinţei noastre" (Evrei 12:2). Î n Comentariul biblic adven­
tist de ziua a şaptea (vol. 7, p. 481), găsim următoarea explicaţie: „A ne
fixa privirea la Isus înseamnă a menţine neîntrerupt contactul cu Sursa
de putere, cu Acela care ne poate da forţa de a suporta şi de a birui."
Cuvântul grecesc din Evrei 12:2 tradus cu „Desăvârşirea" este teleiotes şi
înseamnă „cel care împlineşte, desăvârşeşte sau sfârşeşte"
Isus este atât Mântuitorul, cât şi Domnul nostru. El Şi-a dat viaţa pen­
tru noi şi trăieşte pentru noi. El ne îndreptăţeşte şi ne sfinţeşte. El a înce­
put în noi o lucrare bună şi o va duce la bun sfârşit. Prin slujirea Duhului
Sfânt, a treia Persoană a Dumnezeirii, noi creştem „în harul şi în cunoştinţa
Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Hristos" (2 Petru 3:18). Prin Hristos,
noi, care nu suntem sfinţi, suntem acceptaţi ca fiind sfinţi şi, prin harul
Său, suntem făcuţi sfinţi.
De discutat. Î n Romani 7:12, apostolul Pavel declară că Legea lui
Dumnezeu este „sfântă, dreaptă şi bună". Î n Biblie, şi Dumnezeu este des­
cris ca fiind sfânt (Isaia 6:3), drept (1 loan 1:9) şi bun (Psalmii 25:8). Dacă
și Dumnezeu, şi Legea au aceste trăsături, ce putem deduce de aici despre
Lege? Ce relaţie există între trăirea unei vieţi pline de Duh Sfânt şi Legea
lui Dumnezeu? Comentaţi în grupă următoarea afirmaţie: „Poţi încerca să
păzeşti Legea fără să iubeşti, dar nu poţi iubi cu adevărat fără să păzeşti
Legea."

3. APLICAŢIA
Î n general, în societatea contemporană, oamenii vor să se simtă bine
şi fiecare este preocupat de sine. Pentru ei, cuvinte ca renunţare la sine,
ascultare şi sfinţenie sună ciudat şi neplăcut. Î nsă aspiraţia către sfinţenie
constituie esenţa vieţii creştine şi căutarea naturală a celor mântuiţi prin
har şi transformaţi de dragostea lui Dumnezeu. Când admiri pe cineva,
năzuieşti să fii ca el. Hristos ne cucereşte inima cu dragostea Sa şi ne dorim
să-l semănăm în caracter.
Î ntrebări
1. Ce putem face pentru a rămâne pe calea către sfinţenie?
2. Ce lucruri din viaţa noastră ne abat de la sfinţenie?
3. De ce ni se pare uneori atât de dificil să ducem o viaţă sfântă?
4. ACTIVITATE
Aspiraţia către sfinţenie echivalează practic cu aspiraţia de a fi mai
aproape de Dumnezeu şi cu dorinţa de a-l semăna în caracter. Ajută-i pe
membrii grupei să înţeleagă că Duhul Sfânt va aduce sfinţenia ca rod în
viaţa tuturor celor care Îşi iau timp să-L caute pe Dumnezeu prin rugăciu­
ne şi prin studiul Cuvântului Său.
Sugestii
1. Fiecare participant să spună ce idei noi despre sfinţenie a descoperit
în studiul de faţă.
2. Î ncheiaţi cu o rugăciune. lată mai jos un exemplu de rugăciune în
care sunt formulate cereri concrete în legătură cu dorinţa după sfinţenie:
Doamne,
Îmi doresc să semăn mai mult cu Tine. Uneori sunt prea grăbit şi nu-mi
iau timp să stau în prezenţa Ta. Te rog, iartă-mă! Opreşte-mă din alerga­
rea mea, ca să aud glasul Tău! Schimbă-mă prin Duhul Tău Sfânt şi ajută-mă
să duc acea viaţă sfântă la care m-ai chemat!
În Numele Domnului Isus. Amin.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să admită că au nevoie abso­
lută să rămână în Hristos pentru a aduce roade în viaţa personală.
La nivelul sentimentelor: Să aibă dorinţa adâncă de a petrece timp cu
Isus şi de a manifesta în viaţa lor roada Duhului.
La nivel practic: Să ia hotărârea de a petrece timp cu Isus prin rugă­
ciune, prin studiul Bibliei şi prin meditaţie şi de a manifesta roada
Duhului în fiecare aspect al vieţii.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Spiritualitatea şi roada Duhului
A. Poţi fi creştin autentic dacă nu manifeşti roada Duhului în viaţa ta?
De ce da sau de ce nu?
B. Dacă în viaţa noastră se manifestă roada Duhului ce arată acest fapt?
II. Sentimente: Rămânerea în Hristos şi roada Duhului
A. Când cineva îţi vorbeşte aspru şi te irită, poţi să răspunzi cu iubire,
bunătate, răbdare şi stăpânire de sine?
B. Cum te simţi când nu manifeşti roada Duhului în asemenea cir­
cumstanţe? Cum te simţi când nu dai dovadă de iubire, răbdare şi
blândeţe?
III. Practic: Viaţa zilnică şi roada Duhului
A. la decizia de a rezerva în fiecare zi un timp pe care să-L petreci îm­
preună cu Domnul Isus şi în care să-ţi revizuieşti viaţa spirituală.
B. Dedică o anumită perioadă din zi rămânerii în Hristos prin rugăciu­
ne şi prin studiul Cuvântului.
Rezumat: Roada Duhului nu este un atribut natural al omului. Ea este
urmarea rămânerii în Isus, care produce o schimbare supranaturală a cre­
dinciosului. Ea este dovada profunzimii relaţiei noastre cu Hristos. Pomul
este bun dacă aduce roade bune. Î n calitate de creştini, noi nu trebuie să
facem eforturi ca să aducem roada Duhului prin noi înşine, aceasta este
lucrarea Duhului Sfânt.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Galateni 5:22,23.
Ideea de bază: Cea mai bună motivaţie pentru a asculta şi a servi este
dragostea. Dragostea lui Dumnezeu pentru noi ne transformă. Cunoaşterea
iubirii Sale ne face alţi oameni. Pe măsură ce primim dragostea Sa, deve­
nim capabili să iubim. Când Î l iubim pe Dumnezeu, suntem în stare să-i
iubim şi pe semenii noştri. Despărţiţi de El, suntem din fire egoişti şi inca­
pabili să iubim în mod real.
Când ne luăm timp să contemplăm dragostea lui Dumnezeu, aşa cum
a manifestat-o El prin Domnul Hristos, suntem schimbaţi. A umbla prin
Duhul (Galateni 5:25) înseamnă a fi cu gândul la Hristos. Î nseamnă a ră­
mâne în El (1 loan 4: 13). Î nseamnă a petrece timp cu El. Când acordăm
prioritate relaţiei cu El, inima noastră se umple cu dragostea Sa şi, în viaţa
noastră, se manifestă roada Duhului. Ellen G. White exprimă această idee
foarte frumos: „Când Î l cunoaştem pe Dumnezeu aşa cum avem privilegiul
să-L cunoaştem, viaţa noastră devine o viaţă de continuă ascultare. Prin
aprecierea caracterului lui Hristos şi comuniunea cu Dumnezeu, păcatul
va ajunge pentru noi ceva odios." - Viaţa lui lisus, ed. 2015, p. 575 (668)
Studiul din această săptămână are ca temă roada Duhului în viaţa creştină.
Vom studia pe rând toate trăsăturile de caracter prezentate în Galateni 5:22,23
sub denumirea de „roada Duhului". Trăsăturile acestea sunt, practic, virtuţile
Domnului Hristos. El este iubitor, răbdător, bun, blând şi neegoist.
Când privim la El, devenim asemenea Lui. Când ascultăm de îndemnu­
rile Duhului Sfânt şi când ne supunem convingerilor pe care ni le dă, Duhul
Sfânt, care a fost trimis să mărturisească (loan 15:26) despre Domnul Isus
şi să-L proslăvească (loan 16:14), va mărturisi despre El şi Îl va proslăvi
prin viaţa noastră. Va manifesta dragostea lui Hristos în şi prin noi (1 loan
3:1-3; 4:9-11). Când Î l iubim cu adevărat pe Dumnezeu, nu avem cum să
nu-i iubim pe oamenii din jurul nostru. Dragostea divină este izvorul din
care provine orice dragoste autentică. Când Î l iubim pe El, ne iubim unii
pe alţii. Pe măsură ce creşte dragostea noastră pentru El, creşte şi dragos­
tea pentru aproapele (1 loan 4: 12-16). Fiecare dintre virtuţile cuprinse în

roada Duhului se dezvoltă din dragostea noastră pentru Dumnezeu şi din
dragostea Sa pentru noi.
Discuţie introductivă: În Galateni 5, apostolul Pavel vorbeşte despre
umblarea prin Duhul (versetul 16) şi despre „faptele firii pământeşti" (ver­
setul 19). El ne îndeamnă să răstignim „firea pământească împreună cu
patimile şi poftele ei" (versetele 17,24). Întreabă-i pe membrii grupei ce
înseamnă practic să umblăm cârmuiţi de Duhul şi ce înseamnă să răstig­
nim firea pământească.
Citiţi în grupă Galateni 5:22-24 apoi membrii grupei să explice cum pu­
tem manifesta roada Duhului în viaţa noastră. Să spună fiecare cum proce­
dează personal pentru a răstigni firea pământească şi pentru a umbla câr­
muit de Duhul. Ce face, în mod concret, pentru a-l permite Duhului Sfânt
să lucreze în viaţa sa? Invită-i să povestească din viaţa lor devoţională o
experienţă despre creşterea spirituală.
De discutat
1. Ce vrea să spună apostolul Pavel, când dă îndemnul: „Umblaţi
cârmuiţi de Duhul" (Galateni 5:16)?
2. Ce este roada Duhului - un set de trăsături pe care le putem dezvol­
ta sau un set de trăsături pe care le primim în dar în mod automat de la
Dumnezeu? Explicaţi în grupă. Dacă le putem dezvolta, cum să le dezvol­
tăm şi de unde putem primi această capacitate?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Cercetările medicale moderne au evidenţiat faptul că alimentaţia ba­
zată pe vegetale reduce incidenţa bolilor coronariene, a accidentelor vas­
culare cerebrale, a cancerului (în majoritatea formelor lui), a obezităţii şi a
diabetului de tip 2. Ca să reducem riscul îmbolnăvirii, nu este necesar un
regim alimentar diferit pentru fiecare boală diferită. Consumul variat de
fructe, nuci, cereale şi legume reduce atât riscul de afecţiuni coronariene,
cât şi riscul altor maladii specifice secolului al XXI-lea.
La fel se întâmplă şi în domeniul spiritual. Nu avem nevoie de o abordare
diferită pentru fiecare dintre maladiile care ne afectează sufletul. Nerăbda­
rea, asprimea, gelozia, invidia şi pofta au cu toate un singur remediu: Isus.
Mânia, ura şi ranchiuna îşi găsesc rezolvarea în El. Roada Duhului este sem­
nul exterior că am stat cu Hristos şi că inima ne este plină de dragostea Sa.

Comentariu biblic
I. Creşterea în Hristos şi roada Duhului
(Revedeţi împreună, în grupă, loan 15:4.)
Domnul Isus este soluţia ultimă pentru toate problemele noastre spi­
rituale. Î ndemnul Său rămâne relevant până astăzi: „Rămâneţi în Mine şi
Eu voi rămâne în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine,
dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi să aduceţi rod dacă nu
rămâneţi în Mine" (loan 15:4). A rămâne în Hristos înseamnă a avea o
relaţie zilnică, continuă cu El. Ramurile nu pot creşte şi nu pot rodi dacă
într-o zi rămân prinse de viţă, iar a doua zi se desprind de viţă. Unii sunt
într-o zi sus, pe valul emoţiei religioase, iar a doua zi jos, în valea umbrei
morţii. Relaţia vie şi valoroasă cu Isus, care să reflecte darurile Duhului
Sfânt, nu poate exista dacă astăzi rămânem în El, iar mâine nu mai rămâ­
nem. Ea presupune o comuniune constantă cu El.
Când venim la El, când rămânem în El şi când ne odihnim în dragos­
tea Lui, devenim iubitori, răbdători, blânzi, buni şi stăpâni pe noi înşine.
Meditează la următoarele afirmaţii: „Rădăcina îşi trimite hrana prin ra­
muri până la cea mai slabă mlădiţă. Tot aşa şi Hristos îi trimite fiecărui
credincios curentul puterilor spirituale. Atâta vreme cât sufletul este unit
cu Hristos, nu este nicio primejdie ca el să se ofilească sau să se strice.
Viaţa viţei se va arăta prin roada bogată de pe mlădiţe. «Cine rămâne
în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod, căci, despărţiţi de Mine, nu
puteţi face nimic.» Când trăim prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, se vor da
pe faţă în noi roadele Duhului Sfânt, nu va lipsi niciuna." - Ellen G. White,
Viaţa lui lisus, ed. 2015, p. 583 (676)
Pentru a aduce roada Duhului în viaţa noastră nu trebuie să întocmim
o listă cu toate virtuţile ei şi să le bifăm zilnic dacă le-am manifestat. Tot ce
ni se cere să facem este să-L cunoaştem pe Isus şi să-L lăsăm pe El să aducă
această roadă în noi. Pomicultorul se bucură când livada lui aduce roade
din belşug. Se laudă cu recolta lui. La fel şi Dumnezeu. Tatăl nostru ceresc
Se bucură când Î i permitem Duhului Sfânt să aducă roada Sa în viaţa noas­
tră (loan 15:11). Când devenim, prin har, părtaşi naturii divine, caracterul
Iui Dumnezeu este justificat înaintea universului, în lupta dintre bine şi
rău. (Vezi Comentariul biblic adventist de ziua a şaptea, vol. 7, p. 1043.)

De discutat
Î ntrebarea nu este dacă Isus vrea să rămână în noi, ci dacă noi Îi vom
permite să rămână. Ne vom lua timp să-L cunoaştem ca pe un Prieten?
Prietenia necesită timp.
1. Citiţi loan 15:4,7. Ce legătură are rămânerea în Hristos cu citirea Cu­
vântului?
2. Cum rămâne Hristos în noi? Este aceasta o experienţă mistică obscură
sau există anumite moduri foarte reale în care Isus trăieşte în noi? Explicaţi.
3. Ce relaţie există între a dezvolta roada Duhului şi a rămâne în Hristos?
3. APLICAŢIA
Citiţi Galateni 5:22-24. Studiaţi roada Duhului, analizând fiecare as­
pect. Participanţii să definească diferitele calităţi. Spre exemplu: Ce este
dragostea? Cum defineşti bucuria? Ce este pacea? Cum se manifestă omul
îndelungă răbdător sau blând? Abordaţi astfel, pe rând, fiecare aspect.
1. Ce însuşire dintre acestea nouă îţi pune cele mai multe probleme?
Din ce cauză? Ce poţi face pentru a remedia situaţia?
2. Ce lucruri din viaţa ta te împiedică să ai o relaţie vie cu Hristos? la
decizia de a te ruga Lui pentru aceste probleme.
4. ACTIVITATE
Roada Duhului Sfânt nu este un ideal destinat exclusiv „marilor sfinţi" şi
nerealist pentru credinciosul obişnuit. Ea este urmarea naturală a timpu­
lui petrecut cu Isus. Ajută-i pe membrii grupei să recunoască importanţa
timpului petrecut cu Isus zilnic, pentru ca Duhul Sfânt să poată dezvolta
în ei roada Sa.
Sugestii
1. Membrii grupei să-şi ia câteva minute pentru a reciti, din Galateni
5:22-24, lista virtuţilor care alcătuiesc roada Duhului Sfânt. Apoi să le no­
teze pe o foaie pe acelea cu care au probleme.
2. La finalul dezbaterii, înălţaţi o rugăciune în care să-l predaţi Domnului
trăsăturile rele de caracter şi să cereţi ca El să dezvolte roada Duhului în
viaţa fiecăruia dintre participanţi.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să facă distincţia între roada
Duhului şi darurile Duhului, să analizeze deosebirile dintre ele şi să
descopere scopul pentru care Duhul Sfânt oferă daruri spirituale.
La nivelul sentimentelor: Să preţuiască darurile Duhului şi să nutreas­
că dorinţa de a-şi folosi darurile spirituale pentru zidirea trupului lui
Hristos şi slujirea altora.
La nivel practic: Să fie receptivi la lucrarea Duhului Sfânt de împărţire
a darurilor spirituale şi să aleagă să folosească aceste daruri spre
slava lui Dumnezeu.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Darurile Duhului
A. Cum definim darurile Duhului? Ce este un dar spiritual?
B. Cine stabileşte ce dar primeşte fiecare?
C. Ce diferenţă există între roada Duhului şi darurile Duhului?
II. Sentimente: Darurile spirituale individuale
A. De ce suntem tentaţi să ignorăm darurile spirituale primite de la
Dumnezeu?
B. Dacă îi invidiem pe cei care au multe talente, ce atitudine avem, de
fapt, faţă de Dumnezeu?
III. Practic: Scopul darurilor spirituale
A. Cu ce scop ne înzestrează Duhul Sfânt cu daruri spirituale?
B. Cum ne ajută darurile Duhului Sfânt să avem o relaţie bună cu
ceilalţi membri ai bisericii?
Rezumat: Când răspundem îndemnurilor Sale de a-L cunoaşte pe Isus
îndeaproape, Duhul Sfânt ne înzestrează, după cum găseşte de cuviinţă,
cu anumite daruri, sau capacităţi, în scopul zidirii bisericii lui Hristos, al
slujirii comunităţii largi şi al slăvirii lui Dumnezeu.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 Corinteni 12:4-11.
Ideea de bază: Duhul Sfânt Îl înzestrează pe fiecare credincios cu da­
ruri, în vederea zidirii bisericii şi în vederea îndeplinirii misiunii lui Hristos
în societate. Domnul nostru nu ne-a încredinţat o lucrare fără să ne pună
la dispoziţie cele necesare efectuării ei. Nu ne-a dat o misiune fără să ne
ofere darurile necesare realizării ei. El ne-a dat darurile Duhului pentru a
ne putea îndeplini, ca membri ai bisericii, care este trupul Său, rolul de a-l
aduce slavă lui Dumnezeu prin slujire.
Studiul din această săptămână se ocupă de unul dintre cele mai impor­
tante principii biblice de dezvoltare sănătoasă a bisericii. Dumnezeu i-a dat
fiecărui copil al Său daruri pentru a sluji în biserică şi în societate. Fiecare
a primit astfel de daruri, chiar dacă nu şi le-a identificat încă. Când identi­
ficăm darurile primite şi le folosim spre slava Sa, biserica funcţionează ca
un colectiv sănătos.
Încurajează-i pe membrii grupei să se roage ca Dumnezeu să-i ajute
să-şi identifice darurile şi să-i călăuzească în folosirea lor pentru progresul
Împărăţiei Sale. Acelaşi Duh Sfânt care ne-a dat daruri ne va arăta care
sunt acestea şi cum să le folosim cel mai eficient slujba lui Hristos. Când
suntem receptivi la lucrarea Duhului Sfânt şi ne dedicăm total lui Hristos
şi lucrării Sale, Duhul ne va ajuta să descoperim ce daruri avem şi ne va
învăţa cum să le utilizăm cel mai bine spre slava lui Dumnezeu.
Discuţie introductivă. Citiţi în grupă listele cu darurile Duhului Sfânt
din 1 Corinteni 12:27,28 şi Romani 12:6-8. Î ntrebaţi: Dacă ai avea posibili­
tatea să alegi un dar din toate acestea, pe care l-ai alege? De ce l-ai alege
tocmai pe acela? De ce ai dori să-l ai?
Îţi aminteşti cât de dezamăgit ai fost în copilărie când ţi-ai dorit foarte
mult să primeşti un anumit cadou de ziua ta şi nu l-ai primit? O fetiţă s-a
rugat odată să primească un elefant. Îşi dorea să aibă ca animal de com­
panie un pui de elefant. Voia să aibă un elefant adevărat. Ce credeţi, i-au
cumpărat părinţii ei un pui de elefant pe care să-l ţină în curtea din spatele

casei? Sigur că nu! Erau nişte părinţi înţelepţi. Uneori şi noi ne dorim să
primim daruri nerealiste, dar Dumnezeu este mult mai înţelept decât noi
şi ne dă acele daruri pe care ştie că le vom folosi spre slava Numelui Său
şi în lucrarea Sa.
De discutat
1. De ce crezi că decide Duhul Sfânt cu ce daruri să ne înzestreze şi de
ce nu ne încurajează să ne rugăm pentru un anume dar?
2. Ce daruri suntem îndemnaţi să căutăm (1 Corinteni 12:30,31)?
3. Ce diferenţă este între darurile spirituale şi un talent înnăscut?
4. De ce este subiectul darurilor spirituale o sursă de încurajare?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Dumnezeu oferă daruri din abundenţa iubirii şi a harului Său. El ne dă
daruri pentru că Îşi iubeşte biserica şi vrea s-o vadă prosperând. Niciun
creştin nu poate să facă singur totul, ci fiecare îşi are rolul lui în lucrarea
pentru Hristos. Fiecăruia i-au fost date daruri ca să slujească.
Darurile sunt variate, dar toate sunt necesare pentru ca biserica să
funcţioneze normal. Nu există daruri superioare şi daruri inferioare. Darul
întrajutorării este la fel de important ca darul vindecării. Darul ospitalităţii
este la fel de important ca darul propovăduirii. Darul dărniciei este la fel de
important ca darul administrării. Ţi-ai imaginat vreodată cum ar arăta bi­
serica fără darul întrajutorării, al ospitalităţii sau al generozităţii? Ar fi o bi­
serică rece, preocupată de sine şi egocentrică. Fiecare dar este important.
Apostolul Pavel exprimă foarte bine această idee: „Acum dar, Dumnezeu a
pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El... mădularele trupului
care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă" (1 Corinteni 12:18,22).
Ajută-i pe participanţi să înţeleagă că fiecare membru al bisericii este in­
dispensabil, că fiecare a primit daruri de la Dumnezeu şi este chemat de
El să folosească acele daruri, mici sau mari, la înaintarea Î mpărăţiei Sale.

Comentariu biblic
I. Duhul Sfânt împarte daruri spirituale în scopul slujirii
(Revedeţi împreună, în grupă, 1 Corinteni 12:11.)
Biserica din Corint avea probleme serioase. Î n ea erau prezente gelo­
zia, invidia şi certurile (1 Corinteni 3:3,4). Î n ea se strecurase imoralitatea

(1 Corinteni 5:1). Unii membri îi ameninţau pe alţii că îi vor da în judecată
pentru a-şi rezolva neînţelegerile (1 Corinteni 6:1). Existau discuţii în con­
tradictoriu cu privire la consumul cărnii jertfite idolilor, Cina Domnului era
denaturată şi darurile spirituale erau folosite greşit (1 Corinteni 8: 11,14).
Biserica era dezbinată, plină de conflicte şi se afla în pragul scindării.
Î n aceste condiţii, apostolul Pavel le scrie, sub inspiraţia Duhului Sfânt,
despre darurile spirituale ca factor unificator. El subliniază trei idei princi­
pale cu privire la darurile spirituale în viaţa şi slujirea bisericii:
1. Dumnezeul suveran împarte darurile cum consideră de cuviinţă. Nu
noi alegem ce daruri să primim. El alege ce daruri să ne dea.
2. Fiecare credincios primeşte cel puţin un dar prin Duhul Sfânt.
3. Rostul tuturor darurilor este să-l aducă slavă lui Dumnezeu prin zidi­
rea bisericii, prin unificarea trupului lui Hristos şi prin îndeplinirea misiunii
în societate.
Acelaşi Duh le împarte daruri tuturor credincioşilor. Pavel clarifică ide
ea aceasta foarte bine: „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh,
care dă fiecăruia în parte cum voieşte" (1 Corinteni 12:11). Ellen G. White
face următorul comentariu: „Fiecărui om i s-a încredinţat un anumit dar,
sau talent, care trebuie folosit pentru înaintarea Împărăţiei Mântuitorului."
- Mărturii, vol. 4, ed. 2015, p. 538 (618)
Fiecare dintre noi a primit de la Hristos un dar, pentru a-L pune în
slujba Sa. Nimeni nu este trecut cu vederea. Toate darurile sunt necesare
pentru zidirea Î mpărăţiei lui Dumnezeu şi înaintarea cauzei Sale.
De discutat: Ce rol au darurile spirituale? Cum îşi îndeplinesc ele rolul
unificator în biserică?
3. APLICAŢIA
Iniţiaţi în grupă o discuţie despre metodele de identificare a darurilor
spirituale şi de folosire a lor în slujba lui Hristos. Subliniază ideea că acelaşi
Duh Sfânt care ni le-a oferit ni le va şi descoperi. lată câţiva paşi care îi vor
ajuta pe membrii grupei să-şi descopere darurile spirituale:
1. Consacră-ţi viaţa lui Hristos şi mulţumeşte-l pentru darurile spiritu­
ale pe care ţi le-a dat.
2. Cere-I să ţi le descopere.

3. Studiază domeniile de misiune şi de slujire în care simţi că eşti che­
mat de Dumnezeu şi implică-te în acele domenii.
4. Nu uita că, atunci când le primeşti, darurile nu sunt dezvoltate com­
plet. Pe măsură ce le vei pune la lucru, se vor dezvolta şi vei deveni tot mai
eficient.
5. Caută confirmarea din partea altor membri ai trupului lui Hristos că
ai primit darurile respective.
Întrebări
1. Când ne predăm lui Isus şi ne botezăm, El ne promite să ne trimită
Duhul Sfânt ca să înfruntăm ispitele lui Satana şi să ne dea daruri spirituale
ca să-l slujim. De ce nu reuşim uneori să ne identificăm darurile?
2. Cum putem afla ce daruri ne-a dat Hristos?
3. Cum ne putem ajuta unii pe alţii să ne descoperim darurile spiritu­
ale?
4. Ce daruri au ceilalţi membri ai grupei? Fiecare să spună ce daruri
consideră că au ceilalţi.
4. ACTIVITATE
Pe măsură ce ne descoperim darurile spirituale şi le folosim pentru zi­
direa bisericii lui Dumnezeu şi în misiunea pentru lume, ajungem să slujim
cu bucurie. Când le punem la lucru urmărind binecuvântarea altora, avem
satisfacţie spirituală. Nu ne lăudăm cu ele, fiindcă ştim că ne sunt date de
Domnul, în iubirea Sa, cu scopul înaintării lucrării Sale.
Sugestii
1. Fiecare să se gândească la un dar pe care l-a primit de la Dumnezeu
şi la un mod concret de a-l folosi în lucrarea Sa.
2. Gândiţi-vă la un mod creativ de a vă pune în valoare darurile spiri­
tuale, ca grupă. Ce activitate puteţi realiza împreună pentru înaintarea
cauzei lui Hristos?

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere principiile
unităţii bisericii inspirate de Duhul Sfânt şi relaţia dintre consacra­
rea personală faţă de Hristos, Cuvântul Său şi misiunea Sa şi faţă de
unitatea trupului lui Hristos.
La nivelul sentimentelor: Să adopte o atitudine de smerenie în relaţiile
dintre ei şi o atitudine de supunere faţă de adevărurile Scripturii,
temelia unităţii.
La nivel practic: Să ia hotărârea de a-l permite Duhului Sfânt să înde­
părteze de la ei tendinţa de a-şi urmări interesul personal, făcând
astfel posibilă unitatea bisericii.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Principiile unităţii
A. Ce rol îndeplineşte Duhul Sfânt în realizarea unităţii bisericii?
B. Ce efect are unirea individuală cu Hristos asupra unităţii bisericii,
trupul lui Hristos?
C. Ce rol au Biblia şi doctrina în unificarea bisericii?
II. Sentimente: Menţinerea unităţii
A. Ce influenţă au atitudinile noastre asupra unităţii bisericii?
B. Ce atitudini contribuie la unitate şi ce atitudini contribuie la dezbinare?
C. Care este efectul asupra unităţii în Duhul Sfânt dacă nu ne supunem
învăţăturilor din Cuvântul lui Dumnezeu?
III. Practic: Unitatea în viaţa practică
A. Ce ne învaţă principiile prezentate în Faptele 2:41-47 despre unita­
tea bisericii noastre locale?
B. Cum putem aplica aceste principii mai eficient, ca biserică?
Rezumat: Când ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt şi Î l primim pe
Isus atât ca Mântuitor, cât şi ca Domn, atitudinea de mândrie şi cea de
superioritate sunt înlocuite cu umilinţa şi supunerea. Cuvântul lui Dumnezeu
devine ghidul nostru, iar slujirea şi mărturisirea vor fi pasiunea noastră. Uni­
tatea este rodul convertirii inimii, al ancorării în Cuvântul lui Dumnezeu şi al
consacrării în slujba lui Hristos.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Efeseni 1:22,23; 2:19-22.
Ideea de bază: Unul dintre cele mai importante roluri ale Duhului
Sfânt este acela de a da mărturie despre Isus şi de a-l da slavă (loan 15:26;
16:14). Duhul Sfânt ne convinge de păcat, ne conştientizează de nevoia
de un Mântuitor şi ne descoperă frumuseţea inegalabilă a lui Hristos. El
ne atrage la Hristos. Ne schimbă inima şi ne conduce la trupul lui Hristos,
biserica. În rugăciunea Sa de Mare-Preot din loan 17, Domnul Hristos Se
roagă cu ardoare pentru unitatea bisericii Sale.
Când devenim una cu Hristos, Capul bisericii, devenim una cu membrii
trupului Său, prin unul şi acelaşi Duh. După cum părţile corpului sunt prin­
se unele de altele şi formează un tot indivizibil, tot la fel membrii trupului
lui Hristos formează o singură biserică prin Duhul Sfânt. Imaginea trupului
folosită de Pavel ca metaforă pentru biserică ilustrează perfect unitatea pe
care o aşteaptă Hristos de la poporul Său.
Trupul şi clădirea, cele două imagini ale bisericii folosite cu predilecţie
de Pavel, exprimă plastic unirea strânsă dintre credincioşi. Prin Duhul
Sfânt, noi nu mai suntem „nici străini, nici oaspeţi ai casei", ci „împreună
cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia
apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. Î n El,
toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul"
(Efeseni 2:19-21). Gândeşte-te la o biserică de piatră, în care fiecare bloc
de piatră prelucrat manual se potriveşte perfect cu blocul de piatră alătu­
rat. Sau gândeşte-te la piramide, care au fost construite din blocuri masive
de piatră, multe dintre ele cântărind 2-2,5 tone. Fiecare bloc de piatră se
potriveşte perfect cu cel învecinat. Pavel compară biserica lui Dumnezeu
cu o clădire în care Hristos este Piatra din capul unghiului şi în care mem­
brii sunt atât de uniţi, atât de bine cârmuiţi de Duhul, încât n-ar putea
încăpea între ei nimic care să-i despartă. Fiecare îşi îndeplineşte rolul cu
bucurie şi cu smerenie. Toţi formează un singur Templu al lui Dumnezeu
prin Duhul Sfânt. Î mpreună, îi dau slavă lui Dumnezeu şi dau mărturie des­
pre frumuseţea adevărului Său.

Discuţie introductivă. Î n cartea Efeseni, apostolul Pavel foloseşte două
dintre metaforele sale preferate pentru unitatea bisericii lui Hristos: trupul
uman şi templul. De ce crezi că a ales aceste două simboluri? Ce particulari­
tate a corpului omenesc transmite ideea de unitate? Gândeşte-te la funcţiile
variate ale organelor. Creierul, inima, plămânii şi stomacul îndeplinesc ro­
luri diferite. Ochii diferă de nas şi de urechi. Picioarele au altă funcţie decât
mâinile. Dacă trupul, ca metaforă, ilustrează mai degrabă diversitatea decât
similaritatea, cum ne transmite el ideea de unitate? Cum putem fi uniţi, dar
diferiţi? Care este deosebirea între unitate şi uniformitate?
De discutat
1. Cum ai defini unitatea? Care este fundamentul unităţii bisericii?
2. De ce crezi că utilizează apostolul Pavel atât imaginea trupului, cât
şi pe cea a templului pentru a ilustra unitatea? Ar putea un simbol să fie
complet fără celălalt simbol? Dacă nu, de ce nu?
3. Ce rol joacă Duhul Sfânt în realizarea unităţii bisericii?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Botezul este un simbol al unirii cu Hristos în moartea, îngroparea şi
învierea Sa, dar, în acelaşi timp, este un simbol al unirii cu biserica Sa (Fap­
tele 2:41; 1 Corinteni 12:13). La botez, Duhul Sfânt îi împuterniceşte şi îi
înzestrează pe credincioşi pentru lucrarea lor în biserica creştină (Faptele
2:38,39). Când devenim una cu Hristos prin botez, devenim una cu mem­
brii trupului lui Hristos prin Duhul Sfânt. Suntem botezaţi în Hristos, Capul, şi
ne unim cu biserica, trupul Său. După cum organismul este format din părţi
diferite cu funcţii diverse, dar cu un anumit aport la bunăstarea lui, tot la
fel biserica este compusă din membri diferiţi, dar cu o anumită contribuţie,
prin darurile lor individuale, la sănătatea şi activitatea bisericii.
Botezul este un element unificator. Prin el, oameni din orice mediu
social, etnie şi limbă sunt primiţi în părtăşia cu Hristos şi cu biserica Sa.

Comentariu biblic
I. Unitatea bisericii
(Revedeţi împreună, în grupă, Faptele 2:41-47 şi 1 Corinteni 12:13.)
Cartea Faptele apostolilor este impresionantă. Biserica din Noul Tes­
tament a cunoscut o creştere explozivă, în pofida tuturor obstacolelor. Ea

s-a transformat în perioada Imperiului Roman dintr-o mică grupă de noi
credincioşi într-o mare forţă. La Cincizecime, i s-au adăugat trei mii de per­
soane şi, la scurt timp, alţi cinci mii de bărbaţi au primit botezul (Faptele
2:41; 4:4). De asemenea, în capitolul 6, se afirmă: „Cuvântul lui Dumnezeu
se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult" (vers. 7).
Proclamarea aceasta eficientă a Evangheliei a stârnit opoziţia autorită­
ţilor romane, însă nici chiar persecuţia nu a frânat creşterea bisericii: „Cei ce
se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul" (Faptele
8:4). Aderau la ea oameni din culturi foarte diverse. Corneliu, un centurion
roman, s-a botezat împreună cu toată familia lui; vistiernicul reginei Etiopiei
L-a primit pe Hristos; Lidia, o femeie de afaceri din Tiatira, a primit botezul
în Filipi, iar un temnicer roman a acceptat Evanghelia. S-au înfiinţat biserici
pe tot cuprinsul zonei mediteraneene (Faptele 9:31).
Care a fost cauza aceste creşteri rapide? Prin ce elemente a realizat
Duhul Sfânt unitatea bisericii, în aşa fel încât ea să aibă impact asupra
lumii întregi? În capitolul 2, descoperim motivul. Observă cu atenţie prin­
cipiile menţionate în versetul 42: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în
legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni."
Credincioşii aceştia au devenit una prin credinţa lor în adevărul Scrip­
turii. Doctrina este un factor unificator pentru biserica lui Hristos. Ei au
devenit una prin părtăşie, prin rugăciune şi prin închinare. Duhul Sfânt
ne uneşte atunci când ne rugăm împreună, când ne închinăm împreună
şi când ne bucurăm de părtăşia unii cu alţii. Unitatea aceasta în Hristos, în
învăţătură şi în părtăşie a condus la angajament faţă de misiune şi slujire.
Ellen G. White notează: „Ei nu îşi mai legau nădejdea de măreţia lumească.
Li erau toţi «o inimă şi un suflet» (Faptele 2:46; 4:32). Hristos le umplea
cugetele; ţinta lor era înaintarea Î mpărăţiei Sale. Î n minte şi în caracter, ei
nu devenit asemenea Î nvăţătorului lor, şi oamenii «au priceput că fuseseră
cu Isus» (Faptele 4: 13)." - Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 35 (45)
De discutat: Biserica primară a cunoscut o creştere explozivă deoarece
credincioşii au fost complet dedicaţi lui Hristos, au fost uniţi în aspectele
esenţiale ale doctrinei biblice şi au fost orientaţi către misiunea încredinţată
de Dumnezeu, de a-i câştiga pe cei pierduţi. Organizarea bisericii îi ţinea la­
olaltă. Conflictul a fost înlocuit cu activitatea de extindere, iar animozităţile
nu fostînlocuite cu viziunea înflăcărată a salvării a celor pierduţi. Ce principii

ale unităţii bisericii prim are pot fi utile bisericii de astăzi? Ce beneficii indivi­
duale şi colective ne poate aduce aplicarea acestor principii?

3. APLICAŢIA
Deschideţi o discuţie în cadrul grupei despre metoda optimă de
obţinere a unităţii în biserica voastră locală. Cum puteţi fi uniţi cu ade­
vărat dacă aveţi pregătiri diferite, puncte de vedere diferite şi perspec­
tive diferite asupra lucrurilor? Cum putem aplica astăzi factorii unifica­
tori menţionaţi în cartea Faptelor apostolilor? Dezbateţi împreună rolul
îndeplinit de fiecare dintre următoarele cinci principii fundamentale ale
unităţii: (1) călăuzirea Duhului Sfânt; (2) dedicarea faţă de Hristos; (3) lo­
ialitatea faţă de Scriptură; (4) părtăşia; (5) pasiunea de a da mărturie şi de
a sluji.
Î ntrebări
1. Cum poate deveni unitatea bisericii o prioritate în viaţa noastră?
2. Ce poate face biserica pentru a pune un mai mare accent pe unitate?
3. Ce poate face grupa noastră pentru a promova unitatea bisericii noas­
tre locale?
4. ACTIVITATE
Duhul Sfânt uneşte, nu separă. Conflictul şi controversele care divi­
zează biserica nu sunt lucrarea Sa. Fundamentul unităţii este Cuvântul lui
Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt. Cei care adoptă poziţii teologice extre­
me, neîntemeiate ferm pe Scriptură, şi care aduc dezbinare în biserică nu
sunt călăuziţi de Duhul Sfânt.
Sugestii
1. Propuneţi-le participanţilor să se gândească la afirmaţia următoare:
„Unirea cu Hristos conduce la unirea dintre noi." Apoi să se întrebe fieca­
re: Există în biserică vreo persoană cu care nu mă înţeleg bine? Ce pot face
pentru a elimina lucrurile care ne separă?
Rugaţi-vă săptămâna aceasta, ca grupă, ca Dumnezeu să-i deschidă fiecă
ruia o cale de a se împăca cu persoana sau persoanele cu care are probleme.
2. Săptămâna aceasta, să ne rugăm ca Domnul să ne facă să fim împăc
iuitori, ambasadori al Evangheliei şi un mijloc de binecuvântare, în vederea
promovării unităţii pentru care S-a rugat Domnul Isus (loan 17).

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să-şi recunoască nevoia abso­
lută după rugăciune şi după studiul Scripturii pentru a duce o viaţă
creştină plină de Duhul Sfânt.
La nivelul sentimentelor: Să simtă nevoia de a fi mai conştienţi de
prezenţa Duhului Sfânt când se roagă şi studiază Biblia.
La nivel practic: Să cultive pasiunea faţă de comuniunea cu Hristos prin
lucrarea Duhului Sfânt, planificând regulat un timp pentru rugăciu­
ne şi pentru studiul Bibliei.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Făgăduinţa Duhului
A. De ce este prezenţa Duhului Sfânt esenţială pentru viaţa creştină?
B. Ce relaţie există între rugăciune, studiul Bibliei şi umplerea cu Duh
Sfânt?
II. Sentimente: Prezenţa Duhului
A. Cum putem cunoaşte personal mai bine prezenţa şi puterea Duhului
Sfânt?
B. Cum te simţi atunci când ai un timp devoţional de calitate cu
Dumnezeu?
C. Cum te simţi atunci când ratezi în mod repetat momentele devo
ţionale personale?
III. Practic: Puterea Duhului
A. Ce putem face în mod concret pentru a spori calitatea vieţii noastre
devoţionale, astfel încât să trăim zilnic în prezenţa şi prin puterea
Duhului Sfânt?
B. Cum ne putem însuşi făgăduinţele referitoare la Duhul Sfânt?
Rezumat: Dumnezeu ne umple viaţa cu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este
Ambasadorul personal al lui Hristos şi Darul Său cel mai scump. Când pe­
trecem timp cu Isus în rugăciune şi în studiul Bibliei, cu inima smerită şi
cu o atitudine de supunere, El ne umple cu Duhul Său. Când Îi predăm Lui
viaţa noastră, când credem în Cuvântul Său şi când ne însuşim prin credinţă

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să-şi recunoască nevoia abso­
lută după rugăciune şi după studiul Scripturii pentru a duce o viaţă
creştină plină de Duhul Sfânt.
La nivelul sentimentelor: Să simtă nevoia de a fi mai conştienţi de
prezenţa Duhului Sfânt când se roagă şi studiază Biblia.
La nivel practic: Să cultive pasiunea faţă de comuniunea cu Hristos prin
lucrarea Duhului Sfânt, planificând regulat un timp pentru rugăciu­
ne şi pentru studiul Bibliei.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Făgăduinţa Duhului
A. De ce este prezenţa Duhului Sfânt esenţială pentru viaţa creştină?
B. Ce relaţie există între rugăciune, studiul Bibliei şi umplerea cu Duh
Sfânt?
II. Sentimente: Prezenţa Duhului
A. Cum putem cunoaşte personal mai bine prezenţa şi puterea Duhului
Sfânt?
B. Cum te simţi atunci când ai un timp devoţional de calitate cu
Dumnezeu?
C. Cum te simţi atunci când ratezi în mod repetat momentele devo
ţionale personale?
III. Practic: Puterea Duhului
A. Ce putem face în mod concret pentru a spori calitatea vieţii noastre
devoţionale, astfel încât să trăim zilnic în prezenţa şi prin puterea
Duhului Sfânt?
B. Cum ne putem însuşi făgăduinţele referitoare la Duhul Sfânt?
Rezumat: Dumnezeu ne umple viaţa cu Duh Sfânt. Duhul Sfânt este
Ambasadorul personal al lui Hristos şi Darul Său cel mai scump. Când pe­
trecem timp cu Isus în rugăciune şi în studiul Bibliei, cu inima smerită şi
cu o atitudine de supunere, El ne umple cu Duhul Său. Când Î i predăm Lui
viaţa noastră, când credem în Cuvântul Său şi când ne însuşim prin credinţă

făgăduinţele Lui, trăim în prezenţa Sa. Duhul Sfânt ne umple viaţa. Primi­
rea Duhului Sfânt în deplinătatea puterii Sale este accesibilă oricui. Când
ne consacrăm viaţa lui Hristos, căutăm slava Sa, nu slava noastră. Când ne
rugăm, când credem şi ne însuşim făgăduinţa cu privire la Duhul Sfânt, El
ne este dat în măsură bogată.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: 1 loan 5:14,15
Ideea de bază: Numeroşi creştini au o idee greşită despre scopul real al
rugăciunii. Noi nu ne rugăm fiindcă dorim să primim un anumit lucru ne­
cesar. Ne rugăm fiindcă Îl iubim atât de mult pe Hristos şi fiindcă apreciem
atât de mult ce a făcut El pentru noi, încât tânjim să stăm de vorbă cu El.
Timpul petrecut în prezenţa Sa este o desfătare. Dorinţa noastră adâncă
este să ne bucurăm de părtăşia cu El. Rugăciunea este atmosfera în care
Duhul lui Hristos ne vorbeşte şi în care ne apropiem mai mult de El.
Când dorinţa sufletului nostru este să-L cunoaştem pe El, suntem gata
să primim binecuvântările Sale în întregime. Domnul nostru este Dătăto­
rul tuturor darurilor bune (Psalmii 84:11; lacov 1:17). Tatăl nostru ceresc
vrea să ne ofere, fiecăruia dintre noi, daruri bune din abundenţă, tot aşa
cum un părinte vrea să le dea daruri bune copiilor lui. Când cerem cu
credinţă, când credem că vom primi, când ne însuşim făgăduinţele Sale,
devenim beneficiarii celor mai îmbelşugate binecuvântări cereşti.
Una dintre cele mai eficiente metode de dezvoltare a vieţii devoţionale
este îmbinarea rugăciunii cu studiul biblic. încurajează-i pe membrii gru­
pei ca, acasă, să îngenuncheze înaintea Domnului cu Biblia deschisă şi să
citească, de exemplu, un pasaj dintr-un psalm sau din evanghelii şi apoi
să-l vorbească lui Dumnezeu despre ce au citit. Duhul Sfânt le va indica
aspectele în care au nevoie să crească spiritual. Le va deschide perspective
asupra Cuvântului lui Dumnezeu, care îi vor apropia de Isus.
Ellen G. White ne dă următorul sfat practic: „Dacă cercetezi Scriptura
cu un spirit smerit şi dornic de a învăţa, eforturile tale vor fi răsplătite cu
prisosinţă. «Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci
pentru el sunt o nebunie, şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie

judecate duhovniceşte.» Biblia trebuie studiată cu rugăciune." - The Re­
view and Herald, 4 iunie 1889. Invită-i pe membrii grupei ca, săptămâna
următoare, să urmeze acest sfat inspirat, de a combina studiul Bibliei cu
rugăciunea şi încurajează-i să-şi povestească experienţa Sabatul următor.
Discuţie introductivă. Rugăciunea are o mare importanţă pentru creştini,
în general, dar pentru unii este mai degrabă o datorie decât o plăcere. Ei re­
petă la nesfârşit aceleaşi propoziţii şi viaţa lor spirituală este monotonă.
Dumnezeu pare tăcut şi distant. Ce metode folosite de tine au dat mai
mult sens vieţii tale de rugăciune? Ai un loc preferat de rugăciune, unde te
simţi mai aproape de Dumnezeu? Ai inclus în programul tău zilnic un timp
de rugăciune pe care nu vrei să-l ratezi? Ce experienţă personală cu privire
la viaţa de rugăciune poţi să le împărtăşeşti celorlalţi membri ai grupei?
Dacă privim la viaţa de rugăciune a Domnului Isus, observăm cel puţin
patru lucruri:
1. El a recunoscut că rugăciunea era esenţială pentru viaţa Lui spiritua­
lă. Î n evanghelii, Î l vedem stând adeseori în rugăciune (Luca 11:1).
2. El avea anumite locuri de rugăciune şi un timp anumit pentru rugă­
ciune (Marcu 1:35).
3. Domnul nostru Se ruga frecvent cu voce tare (Evrei 5:7,8).
4. El Se supunea complet voinţei Tatălui în toate rugăciunile Sale
(Matei 26:39).
De discutat
1. Cum putem imita modelul lăsat de Mântuitorul?
2. De ce este important să îmbinăm rugăciunea cu studiul Bibliei?
3. Ce rol îndeplineşte credinţa în rugăciunile pe care le facem? De ce
crezi că este ea atât de importantă pentru viaţa noastră de rugăciune?
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Comentariu biblic
I. Rugăciunea pentru împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu
(Revedeţi împreună, în grupă, 1 loan 5:14,15.)
loan ne dă următoarea asigurare: „Î ndrăzneala pe care o avem la El
este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă" (1 loan 5:14). Îndrăz­
neala noastră nu se bazează pe rugăciunile noastre, nici pe faptele noastre
bune sau neprihănite, nici pe credinţa noastră, ci pe Isus Hristos. Î ndrăz-

neala noastră este la Acela care nu poate minţi şi ale cărui promisiuni sunt
sigure. Putem fi absolut siguri că El va împlini ce a promis.
Cuvântul grecesc pentru „îndrăzneală" este parresia. Sensul original
este acela de „exprimare liberă" „libertate de a vorbi deschis şi cu curaj"
- un drept existent în orice societate cu adevărat democratică. Noi avem
această libertate absolută înaintea Cerului. Nu avem de ce să reprimăm
sau să ascundem unele lucruri, fiindcă Dumnezeu ne cunoaşte cel mai
bine şi continuă să ne iubească. El ne invită să venim înaintea Sa şi să-l
vorbim deschis despre tot ce ne frământă.
Într-unul dintre cele mai impresionante pasaje din câte au fost scrise
vreodată pe tema rugăciunii, Ellen G. White notează: „Adu înaintea lui
Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile şi temerile tale. Tu nu Î l vei
putea face să se simtă împovărat. (...) Să aducem la El orice dificultate cu
care ne confruntăm. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ţine
lumile şi guvernează toate lucrările universului. Nimic din ceea ce, într-un
fel oarecare, are legătură cu pacea noastră nu este atât de neînsemnat,
încât să nu fie luat în considerare de El. Î n experienţa noastră, nu există
niciun capitol atât de întunecat, încât El să nu-L poată citi şi nici încurcături
atât de mari, încât El să nu le poată rezolva. Nicio nenorocire nu se poate
abate asupra celui mai neînsemnat dintre copiii Săi, nicio îngrijorare nu-i
poate chinui sufletul, nicio bucurie nu-l poate încânta şi nicio rugăciune
sinceră nu iese de pe buzele noastre, fără ca Tatăl ceresc să nu le observe,
fără ca El să nu manifeste un viu interes pentru toate acestea." - Calea
către Hristos, ed. 2013, pp. 123-124 (100)
Suntem încurajaţi să ne apropiem cu deplină încredere de scaunul ha­
rului (Evrei 4: 16). Dumnezeu ne aşteaptă. El este oricând pregătit să ne
asculte, este fericit când copiii Săi vin la El cu bucuriile şi întristările lor, cu
speranţele şi temerile lor, cu biruinţele şi cu nereuşitele lor.
loan afirmă că un principiu al rugăciunii este acela de a cere după
voia lui Dumnezeu. Noi nu ne rugăm: „Doamne, schimbă-se voia Ta", ci:
„Doamne, împlinească-se voia Ta". Î n comentariul său asupra epistolei lui
loan, William Barclay exprimă astfel această idee: „Î n ultimă analiză, sin­
gura rugăciune autentică este rugăciunea care spune «Facă-se voia Ta» şi
a cărei unică cerere este de har pentru a accepta acea voie şi de putere

pentru a o împlini." - Barclay's Bible Commentary, The Letters of John and
Jude (Philadelphia: The Westminster Press, 1960), p. 137
De discutat: De unde vine îndrăzneală pe care o avem la Isus? Ce înseam­
nă să avem îndrăzneală când ne rugăm? Ce sens al cuvântului grecesc pen­
tru „îndrăzneală" ne ajută să ne formăm o idee mai cuprinzătoare despre
ce vrea să spună loan aici? Ce înseamnă să cerem după voia lui Dumnezeu?
3. APLICAŢIA
Discutaţi în grupă despre însuşirea făgăduinţelor lui Dumnezeu. Mem­
brii grupei să spună care sunt făgăduinţele lor biblice preferate. Unul din­
tre ei să alcătuiască o listă cu cele zece făgăduinţe preferate ale grupei
voastre şi să o prezinte la grupă Sabatul următor.
Întrebări
1. De ce crezi că, în general, copiii lui Dumnezeu vin înaintea Sa mai
degrabă ca să-l ceară diverse lucruri decât ca să-L cunoască?
2. Deşi Duhul Sfânt Se află în mijlocul nostru şi ne conduce cu blândeţe
la o experienţă mai profundă cu Isus, de ce ni se pare uneori că este atât
de departe? Ce putem face pentru a cultiva simţământul prezenţei Sale?
3. Cu privire la ce făgăduinţe din Biblie nu este necesar să spunem:
„Doamne, dacă este voia Ta, împlineşte această făgăduinţă pentru mine"?
4. Dacă ştim că Dumnezeu vrea să ne dea Duhul Sfânt de ce să ne mai
rugăm pentru aceasta?
5. Cum putem, ca grupă, să punem accentul mai mult pe rugăciunea
pentru revărsarea Duhului Sfânt în viaţa şi în biserica noastră?
4. ACTIVITATE
Când ne rugăm împreună pentru revărsarea Duhului Sfânt, ne bucu­
răm în mod real de putere spirituală. Duhul Sfânt a coborât cu o mare
putere asupra ucenicilor, când ei s-au rugat laolaltă.
Sugestii
1. Săptămâna următoare, împărtăşeşte-i unui membru al grupei răs­
punsurile lui Dumnezeu când ai cerut împlinirea unor făgăduinţe biblice
şi care sunt făgăduinţele pe care te sprijini de obicei când eşti în impas.
2. Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să-ţi găseşti un partener de rugăciu­
ne împreună cu care să ceri revărsarea Duhului Sfânt.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să înţeleagă cum poate fi
întristat Duhul Sfânt şi cum pot evita acest lucru.
La nivelul sentimentelor: Să pună preţ pe îndemnurile Duhului Sfânt şi
pe metodele prin care lucrează El în viaţa lor.
La nivel practic: Să ia decizia de a fi receptivi la lucrarea Duhului Sfânt
şi de a răspunde îndemnurilor Sale.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Cum să nu Î l întristăm pe Duhul Sfânt, să nu ne împotrivim
Lui şi să nu stingem Duhul
A. Cum putem evita să-L întristăm pe Duhul Sfânt?
B. Ce înseamnă să ne împotrivim îndemnurilor Duhului Sfânt?
C. Ce vrea să spună Pavel prin îndemnul de a nu „stinge" Duhul? La ce
te duce gândul când auzi cuvântul „a stinge"?
II. Sentimente: O conştiinţă sensibilă faţă de îndemnurile Duhului Sfânt
A. Cum ne fac îndemnurile Duhului Sfânt conştienţi de nevoia noastră
de a creşte spiritual?
B. De ce este dăunător pentru viaţa creştină să nu luăm seama la în­
demnurile Sale?
III. Practic: Răspunsul nostru la îndemnurile Duhului Sfânt
A. Cum ne putem forma obiceiul de a fi receptivi la îndemnurile Duhului
Sfânt?
B. Ce atitudini suprimă lucrarea Duhului Sfânt în viaţa noastră şi ce
paşi practici putem face pentru a le evita?
C. Ce putem face pentru a nu ajunge să avem o conştiinţă hipersensi­
bilă şi pentru a nu ajunge să trăim într-o stare de permanentă frică
şi vinovăţie?
Rezumat: Când înţelegem corect lucrarea Duhului Sfânt, suntem re­
ceptivi la cerinţele Sale, sensibili la îndemnurile Sale şi ne supunem voii
Sale. Când înţelegem că Duhul Sfânt este a treia Persoană a Dumnezeirii

şi Darul oferit de Hristos creştinilor, Î l iubim pe Isus atât de m ult, în cât nu
vrem s ă - L în tristăm cu nim ic pe D uhul Sfânt, nu vrem să ne îm p o trivim Lui
cu nim ic şi nu vrem să „stin gem " lucrarea Sa în viaţa noastră.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Faptele 7:51
Ideea de bază: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt uniţi activ în lucrarea
de mântuire. Dumnezeu vrea să-Şi salveze copiii, fie că ei sunt sau nu
conştienţi de acest fapt. El vrea să-i mântuiască, fie că ei răspund sau nu
iubirii Sale. Î n perioada Vechiului Testament, El i-a trimis la ei în mod repe­
tat pe profeţii Săi, pe mesagerii Săi inspiraţi. A făcut apel la ei prin cuvinte
profetice şi prin înştiinţări cereşti. Deşi chemările Sale au fost puternice şi
insistente, conducătorii religioşi au fost refractari.
Dumnezeu îi transmite şi generaţiei noastre un apel prin Duhul Său şi
ne îndeamnă să răspundem îndemnurilor Duhului şi să învăţăm din lecţiile
trecutului.
Î n studiul din această săptămână, ajută-i pe membrii grupei să fie re­
ceptivi faţă de îndemnurile date de Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Î ncura
jează-i să cultive o atitudine de receptivitate faţă de lucrarea Duhului în
viaţa lor. Arată ce înseamnă să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ce înseamnă
să ne împotrivim Lui şi ce înseamnă să stingem Duhul. Subliniază ideea
că îndemnurile Duhului nu urmăresc să inducă sentimentul de vinovăţie,
ci să ne conducă la Isus, Sursa eliberării de vinovăţie; ele nu urmăresc să
ne lege cu lanţurile legalismului, ci să ne facă liberi pentru a ne bucura de
viaţa de credinţă, oferindu-ne puterea de a asculta.
Studiul din această săptămână este vital pentru înţelegerea rolului
esenţial al Duhului Sfânt de pregătire a unui popor pentru venirea lui Isus
şi pentru mutarea în cer.
Discuţie introductivă: Cu mai mult timp în urmă, un tânăr de douăzeci
de ani a participat la una dintre campaniile de evanghelizare susţinute de
pastorul Mark Finley în nord-estul Statelor Unite. La final, L-a primit pe
Isus Hristos în viaţa sa şi a fost profund mişcat de noile adevăruri desco-

perite. Î n timp ce se pregătea pentru botez, a simţit nevoia irezistibilă de
a îndrepta un lucru din trecutul său.
Tânărul acesta fusese implicat într-un jaf. Î mpreună cu gaşca lui de pri­
eteni, dăduse o spargere într-o locuinţă şi furase aparatele electronice.
După ce s-a convertit, a simţit îndemnul de a îndrepta această faptă. S-a
sfătuit cu pastorul Finley şi a făcut un plan. Pastorul Finley a fost de acord
să stea de vorbă cu păgubiţii şi să le povestească despre convertirea tână­
rului şi despre dorinţa acestuia de a le compensa pierderea.
Membrii familiei în cauză au fost impresionaţi de dorinţa lui de a-şi
îndrepta fapta. Au avut convingerea că s-a convertit cu adevărat şi l-au
iertat complet. Când a primit această veste bună, tânărul a simţit o pace
şi o bucurie nemaiîntâlnite.
Să presupunem că tânărul acesta ar fi ignorat îndemnul Duhului Sfânt.
Î n acest caz, ar fi dispărut simţământul de vinovăţie? N-ar mai fi existat
dacă l-ar fi ignorat? De unde ştim că suntem conduşi de Duhul Sfânt şi nu
împinşi de o conştiinţă exagerat de zeloasă?
Există un principiu fundamental, referitor la modul cum lucrează Duhul
Sfânt: El ne convinge întotdeauna de un lucru concret. Dacă ne mărturi­
sim păcatele, ele ne sunt iertate (1 loan 1:9). Dacă te simţi vinovat înainte
de a mărturisi un păcat, te simţi aşa pentru că Duhul Sfânt te îndeamnă
să-l mărturiseşti. Dacă te simţi vinovat după ce-l mărturiseşti, te simţi aşa
pentru că Diavolul vrea să-ţi pună piedici ca să nu te bucuri de rezultatele
iertării.
Noi vrem să avem „un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea
oamenilor" (Faptele 24:16) şi să le dăm o mărturie creştină bună celor pe
care i-am nedreptăţit. De aceea, suntem atenţi la îndemnurile Duhului
Sfânt pentru a ne îndrepta pe cât posibil greşelile (Matei 5:23,24).
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Tema principală a studiului din această săptămână este receptivi­
tatea faţă de îndemnurile Duhului Sfânt. Subliniază că este important
să cunoaştem şi să ascultăm glasul Duhului Sfânt pentru a avea o viaţă
creştină plină de pace, libertate şi bucurie.

Comentariu biblic
I. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt
(Revedeţi împreună, în grupă, Efeseni 4:25-32.)
Î n Efeseni 4, apostolul Pavel prezintă o lungă listă de comportamente
care Îl întristează pe Duhul Sfânt: minciuna, mânia, necinstea, cuvintele
stricate, amărăciunea, iuţimea, răutatea etc. Iar dacă lucrurile acestea Îl
întristează, înseamnă că El ne şi convinge de caracterul lor greşit şl ne dă
puterea să le biruim. Unul dintre rolurile Sale majore este acela de a ne
pregăti pentru cer. El vrea să înlocuiască necinstea cu integritatea, mânia
cu calmul, cuvintele de critică cu vorbele amabile, asprimea cu bunătatea
şi ranchiuna cu iertarea.
Cuvântul pentru „întristaţi" din Efeseni 4:30 este grecescul lupeo şi
înseamnă „a provoca durere". Pavel face apel la noi să fim receptivi la
îndemnurile Duhului Sfânt şi să nu-L mai îndurerăm pe Dumnezeu prin
păcate cunoscute, comise cu bună ştiinţă.
Î ntrucât o forţă sau orice nu este o fiinţă vie nu se poate întrista, pasa­
jul acesta este, alături de altele, o dovadă clară a faptului că Duhul Sfânt
este o Persoană divină. A-L întrista pe Duhul Sfânt înseamnă a ne opu­
ne cerinţelor Sale şi a respinge rugăminţile Sale. Iar perseverarea în acest
comportament poate conduce la păcatul de neiertat.
Păcatul de neiertat este menţionat în trei locuri din evanghelii (Matei
12:31; Marcu 3:28,29; Luca 12:10). În Evanghelia după Matei, Isus declară:
„De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar
hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată" (Matei 12:31). Observă că
accentul cade pe ideea că orice păcat va fi iertat. Păcatul de neiertat nu este
un tip de păcat. Nu este ca adulterul, crima, minciuna sau furtul, ci este os­
tilitatea deliberată faţă de cerinţele Duhului Sfânt, este refuzul de a ne pocăi
şi continuarea de a ne ataşa de păcat, deşi ştim clar ce ar trebui să facem.
Omul nu comite păcatul de neiertat din cauză că Dumnezeu ar înceta
să-l mai iubească, ci din cauză că el devine atât de împietrit, încât nu-L mai
iubeşte pe Dumnezeu. Cauza nu este că Dumnezeu n-ar mai vrea să-l ier­
te, ci omul nu mai vrea să fie iertat; nu Dumnezeu nu mai vrea să Se îndure
de el, ci el nu mai este sensibil faţă de Dumnezeu, I se opune permanent
şi refuză să se supună îndemnurilor Duhului Sfânt.

lată o definiţie a păcatului de neiertat: acea stare de păcat în care in­
dividul nu mai vrea mântuirea, şi-a împietrit inima faţă de Dumnezeu prin
rebeliune voită şi a devenit incapabil să răspundă apelurilor stăruitoare
ale Duhului Sfânt şi dovezilor iubirii lui Dumnezeu.
De discutat: Prin ce comportamente ale noastre Î l întristăm pe Duhul
Sfânt? Ce este păcatul de neiertat?
Atâta timp cât dorim mântuirea, nu avem motive să ne temem că am
comis păcatul de neiertat. Iar dacă noi vrem să fim mântuiţi, trebuie să ştim
că Dumnezeu vrea acest lucru pentru noi cu mult mai mult. Duhul Sfânt are
rolul de a ne atrage zilnic la Hristos ca să beneficiem de darul Său preţios.
Cum ne oferă El puterea de a ne asemăna cu Isus tot mai mult, zi de zi?
3. APLICAŢIA
Dezbateţi pe rând domeniile lucrării Duhului Sfânt - convingerea de
păcat, mărturia despre Isus, îndrumarea şi întărirea credincioşilor, instrui­
rea în neprihănire, întărirea mărturiei noastre. Cum putem răspunde prac­
tic acestor lucrări ale Sale?
Întrebări
1. Cum putem integra în viaţa noastră de zi cu zi conştientizarea cu
privire la lucrarea Duhului Sfânt?
2. Cum ne putem însuşi darurile spirituale oferite de Duhul Sfânt cu
atâta generozitate?
3. Cum ne putem încuraja unii pe alţii să fim mai conştienţi de lucrarea
Duhului Sfânt?
4. ACTIVITATE
Sugestii
1. Ai un imn preferat despre Duhul Sfânt? De ce îl preferi? Caută în
cartea de Imnuri creştine un imn despre Duhul Sfânt şi citeşte-le celorlalţi
membri ai grupei o un vers sau o strofă care îţi place în mod deosebit.
2. Ce Nume sau rol al Duhului Sfânt ţi se pare cel mai valoros sau cel
mai demn de admiraţie?
3. încurajează-i pe membrii grupei să înveţe şi să cânte imnul nr. 144,
care este o rugăciune.

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să descopere că Duhul Sfânt,
Mângâietorul, le oferă putere, speranţă şi asigurarea mântuirii.
La nivelul sentimentelor: Să cultive simţământul profund al prezenţei
Duhului în viaţa lor zilnică.
La nivel practic: Să ia decizia de a asculta de glasul Duhului Sfânt,
permiţându-l să descopere prin ei neprihănirea lui Hristos.
SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Lucrarea Duhului
A. Care este diferenţa dintre a convinge şi a acuza? Cum te simţi
când eşti convins să faci un lucru? Cum te simţi când eşti acuzat de
săvârşirea unui lucru?
B. Ce înseamnă faptul că Duhul Sfânt ne convinge de păcat? Este im­
portant faptul că ne convinge de păcat (la singular) şi nu de păcate
(la plural)?
II. Sentimente: Năzuinţa Duhului
A. Cum ne dăm seama că avem nevoie de neprihănirea lui Hristos?
B. Ce efect are în viaţa spirituală lipsa cunoştinţelor despre lucrarea
Duhului Sfânt?
III. Practic: Ţinta Duhului
A. Care este scopul ultim pentru care lucrează Duhul Sfânt în noi? Cum
putem coopera cu El în acest sens?
B. Cum putem avea speranţa, siguranţa şi puterea care ne sunt puse la
dispoziţie prin Duhul Sfânt?
Rezumat: Ţinta Duhului Sfânt este să avem o relaţie strânsă cu Isus şi
să pună în inima noastră garanţia vieţii veşnice, în Isus Hristos, Domnul
nostru. El îndeplineşte această lucrare convingându-ne că, fără Hristos,
suntem pierduţi. Păcatul nu este atât o faptă, cât o stare. Duhul Sfânt ne
arată cum suntem noi şi cum este Domnul Isus şi ce înseamnă El pentru
noi. Duhul dă mărturie despre neprihănirea, bunătatea, harul şi puterea

Mântuitorului. El ne atrage către Acela prin care am primit clarul vieţii
veşnice şi asigurarea veşniciei.
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVARE
Pasajul central: Romani 15:13
Ideea de bază: Duhul Sfânt este darul preţios trimis de Isus pentru a ne
încuraja, susţine şi întări în viaţa creştină. Isus le-a promis ucenicilor „un
alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac" (loan 14:16) şi le-a spus că
nu avea să-i lase „orfani" (loan 14:18). El avea să fie cu ucenicii prin Per­
soana Duhului Sfânt. Avea să fie accesibil tuturor, fiindcă în felul acesta nu
avea să fie constrâns de timp şi de spaţiu. De fapt, avea să fie mai aproape
de fiecare dintre ei chiar decât atunci când era pe pământ.
Ellen G. White face următorul comentariu interesant: „Oricând şi în
orice loc, în toate întristările şi în toate necazurile, când perspectivele par
întunecate şi viitorul plin de nesiguranţă, iar noi ne simţim fără putere şi
singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinţei. Î m­
prejurările ne pot despărţi de orice prieten pământesc, dar nici împreju­
rările, nici depărtarea nu ne pot despărţi de Mângâietorul ceresc. Oriunde
am fi, oriunde am merge, El Se află întotdeauna la dreapta noastră ca să
ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice şi să ne îmbărbăteze." - Viaţa lui lisus,
ed. 2015, p. 577 (669-670)
Duhul Sfânt este Prietenul nostru, Aliatul nostru, Mângâietorul nostru,
Sursa noastră de consolare, Î nvăţătorul nostru, tăria noastră şi garanţia
vieţii noastre veşnice.
Studiul acesta, fiind ultimul din trimestru, este o ocazie potrivită pentru
recapitularea studiilor anterioare. Amintiţi în grupă că Duhul Sfânt este a
treia Persoană a Dumnezeirii şi nu o forţă obscură, ceva impersonal sau o
putere nedefinită care ar emana din Dumnezeu. Ca reprezentant personal
al lui Hristos, Duhul Sfânt are misiunea de a ne susţine în călătoria către
cer. El ne convinge de păcat şi ne descoperă că avem nevoie de un Mântu­
itor, însă El ne îndreaptă atenţia spre neprihănirea lui Hristos, înfăţişând-o
în toată frumuseţea şi splendoarea ei.

Descoperirea caracterului neprihănit al lui Hristos şi a iubirii Sale
necondiţionate pentru noi trezeşte dorinţa de a fi ca El şi de a ne supu­
ne cerinţelor Aceluia care promite să nu ne abandoneze niciodată. Duhul
Sfânt este Învăţătorul nostru, fiindcă ne ajută să înţelegem măreţia haru­
lui, slava crucii şi minunea ispăşirii. Prin lucrarea Duhului Sfânt, ajungem
la convingerea că Hristos este Mântuitorul nostru iubitor şi Domnul nostru
atotputernic şi luăm decizia să-L primim în inima noastră.
Discuţie introductivă. Gândeşte-te cât de miraţi şi de descumpăniţi
trebuie să fi fost ucenicii în momentul în care Hristos le-a spus că urma să
plece la Tatăl! Ce gânduri crezi că le-au trecut prin minte? Cu siguranţă că
au început să se agite şi să se îngrijoreze şi cu siguranţă că au fost surprinşi
şi nedumeriţi. Nu şi-au dat seama ce însemna acest „alt Mângâietor" pe
care avea să li-L trimită Isus. Abia mai târziu, la Cincizecime, când Duhul
Sfânt a coborât în plinătatea puterii Sale, au început să înţeleagă la ce S-a
referit. Abia atunci când au simţit prezenţa şi puterea Duhului Sfânt, au
dat dreptate vorbelor Sale: „Vă este de folos să Mă duc" (loan 16:7).
Făgăduinţa aceasta, cu privire la Duhul Sfânt, este valabilă şi pentru
noi, în aceeaşi măsură în care a fost valabilă pentru credincioşii din Noul
Testament. Ea nu a avut un termen-limită. Duhul Sfânt vrea să ne umple
viaţa cu prezenţa Sa.
De discutat
1. Membrii grupei să povestească o situaţie în care au simţit puterea
Duhului Sfânt în viaţa lor. Ce circumstanţe i-au condus în acel punct?
2. Î n ce momente din viaţă L-au simţit membrii grupei aproape pe
Domnul Isus? Cum era viaţa lor devoţională în momentul acela? Invită-i
să povestească despre o situaţie din viaţa lor când au simţit clar prezenţa
Duhului Sfânt.
2. APROFUNDAREA STUDIULUI
Tema majoră a studiilor din acest trimestru este lucrarea Duhului
Sfânt în viaţa noastră, în calitatea Sa de a treia Persoană a Dumnezeirii.
Studiul prezent abordează rolul Duhului Sfânt dintr-o perspectivă foarte
practică.

Comentariu biblic
I. Rolul Duhului Sfânt
(Revedeţi împreună, în grupă, loan 16:8-11.)
Î n loan 16:8-11, Isus aminteşte trei roluri majore ale Duhului Sfânt.
Duhul „va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi
judecata" (loan 16:8). Să luăm pe rând aceşti termeni şi să-i analizăm.
După cum observăm, Isus nu spune că Duhul avea să dovedească lumea
vinovată în ce priveşte păcatele, la plural, ci în ce priveşte păcatul, la sin­
gular. Dar să nu înţelegem greşit - Duhul Sfânt ne convinge şi de păcatele
noastre, adică de faptele noastre care nu sunt în armonie cu voia divină,
Î nsă afirmaţia aceasta vizează un aspect mai profund.
Aici, cuvântul „păcat" exprimă o stare. Nu se referă doar la o faptă, ci la
un statut. Noi ne naştem cu o natură căzută, într-o stare de păcat. Suntem
păcătoşi pentru că aşa ne-am născut şi pentru că aşa am ales. Duhul Sfânt
ne descoperă în ce stare disperată ne aflăm fără Hristos. Noi nu suntem
doar păcătoşi. Suntem pierduţi şi nu avem nicio şansă de scăpare fără un
Mântuitor.
Dar, slavă lui Dumnezeu, Duhul Sfânt nu ne lasă pradă disperării. El ne
convinge de păcat, dar şi de neprihănire!
Cuvântul pentru „neprihănire" utilizat aici în limba originală este
dikaiosyne, adică neprihănirea care Îi aparţine lui Hristos. Neprihănirea
Sa este sursa şi standardul oricărei neprihăniri. Duhul Sfânt ne convinge
de păcatul nostru, de nevrednicia noastră şi de starea noastră de fiinţe
complet pierdute fără Hristos. După aceea, ne descoperă perfecţiunea ne­
prihănirii lui Hristos şi minunea harului Său. El ne alimentează credinţa
pentru a ne însuşi această neprihănire şi pentru a trăi ca nişte copii ai lui
Dumnezeu, adoptaţi prin har în familia cerească.
Ultimul termen dintre cei trei este judecata. Isus explică afirmaţia Sa
din versetul 8 în versetul 11: „...în ce priveşte judecata, fiindcă stăpânito
rul lumii acesteia este judecat". Pe cruce, Isus a câştigat biruinţa asupra
domniilor şi stăpânirilor iadului (Coloseni 2:15). Satana este un duşman
înfrânt. Isus L-a biruit! A obţinut victoria asupra răului, asupra morţii şi
asupra mormântului! Duhul Sfânt ne dezvăluie faptul că ne aflăm în tabăra
învingătorilor.

De discutat. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în
Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după în­
demnurile Duhului" (Romani 8: 1). Fără Hristos, nu avem cum să scăpăm
necondamnaţi la judecata finală, dar, în El, cu El şi prin El, nu avem cum să
fim pierduţi. Hristos a câştigat pe Calvar bătălia pentru mântuirea noastră.
Ce face Duhul Sfânt pentru a ne conduce la asigurarea mântuirii? Cum
ne conduce El să dorim să primim neprihănirea lui Hristos? De ce este lu­
crarea Sa atât de importantă pentru viaţa noastră creştină?
3. APLICAŢIA
Ce înseamnă să trăim o viaţă plină de Duh? Î ntocmiţi împreună o listă
cu toate lucrurile pe care Duhul Sfânt promite să le facă în viaţa noastră.
Discutaţi despre aceste lucruri. De ce este fiecare dintre ele important
pentru experienţa creştină?
Î ntrebări
1. Ce nume Îi sunt date Duhului Sfânt în Scriptură? Ce semnificaţie au
ele pentru tine?
2. Cu privire la ce ne inspiră Duhul Sfânt speranţă?
3. Ce diferenţă există între speranţă şi optimism? Pe ce se întemeiază
speranţa oferită de El?
4. ACTIVITATE
Sugestii
Fiecare participant să noteze pe o hârtie ideea cea mai importantă pe
care a descoperit-o pe parcursul acestui trimestru cu privire la Duhul Sfânt
şi efectul pe care se aşteaptă să-l aibă ea în viaţa lui. Rezervaţi câteva mi­
nute pentru această activitate. lată un exemplu:
„Trimestrul acesta, mi-am reamintit că Duhul Sfânt este Reprezentantul
personal al lui Hristos şi că scopul Său este să mă atragă la Hristos. Mi-a
rămas în minte ideea că Isus este prezent alături de mine în toate zilele,
prin prezenţa neîntreruptă a Duhului Sfânt."
Sau, dacă nu aveţi la îndemână foi şi de instrumente de scris, fiecare să
se gândească şi apoi să împărtăşească grupei ideea reţinută.