You are on page 1of 10

UNIVERSITATEA DIN BUCURE ȘTI

FACULTATEA DE LITERE
DEPARTAMENTUL STUDII CULTURALE
SPECIALIZAREA: STUDII EUROPENE
Istoria rela țiilor interna ționale

Titlul lucrării
( Războiul Peloponesiac de Tucidide )

Student(ă):
Scripcaru Andreea

Bucure ști
2016

şi cum n ai şti. Contemporan cu medicii din şcoala lui Hippocrates . istoricul împăratului Iustinian. până ce.“ Acesta e începutul celei dintâi şi.şi îl obligă nu doar să-şi părăsească funcţia de strateg. „peste“. molima omorâse cel puţin 4. la care se vor fi adăugat cam 3. înaltul funcţionar imperial Demetrios Tornikes: „Odinioară. şi ei interesaţi de medicină .Războiul Peloponesiac ( 431-404 î. Tucidide înţelege că e vorba de contagiune. învăţatul ¬episcop al Atenei din sec. ajungând să se aciuieze până şi în incintele sacre ale templelor. Agravată de faptul că un număr foarte mare de non combatanţi se înghesuiau în interiorul zidurilor de incintă. comentează sec Tucidide . Moare însuşi Pericle Atenienii îl învinuiesc pe Pericle – care îşi pierduse cei doi fii legitimi încă din primele săptămâni . dar apoi se răzgândesc – cum se întâmplă adesea cu mulţimile. de vreme ce.Hr. se spune. Rezumat „A început. Atena dispunea de 13. tifoidă. „prăbuşindu se dintr o dată asupra Atenei“. XIV şi XV. datorată atenianului Tucidide. molima care începuse în Etiopia a năvălit în Atica. scria amicului său. nici cu Marea Ciumă din sec. Ei s-au întrebat multă vreme dacă epidemia va fi fost vărsat negru. pandemia a lovit ca un tsunami cetatea. şi în cele mai multe provincii ale Marelui Rege. observă simptomele cu acribia unui profesionist..200 de cavaleri. la câteva luni de la începutul războiului. moare însuşi strategul. ci să şi plătească o amendă enormă. ci şi ai unor vestite performanţe publice. ci defineşte o maladie funcţie de determinări microbiologice. când molima era pe sfârşite.. În 424/3. lor li se adăugau 1. asemeni sofiştilor contemporani. lăsând cetatea fără liderul care îi simbolizase vreme de 15 ani gloria. Doar că. în limbile moderne) nu a fost aceeaşi boală nici cu epidemia care a lovit Imperiul Roman în vremea lui Marcus Aurelius. o epidemie de proporţii nemaiîntâlnite răstoarnă toate aceste planuri.şi îl recheamă insistent în fruntea cetăţii. Deşi unele simptome descrise de Tucidide se apropie de cele ale ciumei bubonice. Epidemiologia modernă nu se mărgineşte la simptomatologie. a celei mai cunoscute descrieri de epidemie din toată istoriografia europeană. prăbuşindu-se dintr-o dată asupra Atenei. convinşi că vor izbuti să oblige puterea terestră a Lacedemonei să se încline în faţa copleşitoarei superiorităţi pe mare de care cetatea ateniană dispunea. în rânduri atât de cutremurătoare încât au marcat profund posteritatea. fără îndoială. Mihail Choniates. acum câţiva ani doar. conferinţe de mare audienţă. şi a coborât de aici în Egipt şi Libia.autori nu doar ai primelor scrieri medicale din istoria Greciei.şi molipsit el însuşi de cumplita boală. cercetările întreprinse asupra unei gropi comune din cimitirul .Hr.. scarlatină. sau o maladie contagioasă dispărută între timp. medicii moderni au decis că molima („plague“.e..000 de infanterişti greu înarmaţi (hopliţi) pe câmpurile de luptă şi de alţi 16. Ştii despre ce molimă vorbesc. XII. În 431 î. XII. provocând moartea a cel puţin o treime din populaţia ei. Capitolele 47 52 ale celei de a doua cărţi a „Istoriei“ evocă epidemia care i a decimat pe locuitorii Aticii în 430 429 î.000. În sec. pe cât cred eu. în ţinuturile Etiopiei.400 de hopliţi şi 300 de cavaleri. Armata e decimată: în 431. de strajă la hotare. de la poetul latin Lucretius la Procopius. Atena şi aliaţii săi din Liga maritimă deschideau ostilităţile contra Spartei şi a Ligii Peloponesiace.000 de vâslaşi de pe corăbii. în „Istoria Războiului peloponesiac“. În 429 însă. cunoşti opera acelui scriitor pe de a rostul şi ai citit o cuvânt cu cuvânt“. şi le evocă într-o proză cu atât mai impresionantă cu cât asumă precizia abruptă şi vocabularul rece al descrierilor clinice.n) 1.

de sensul mitului sofoclean despre tiranul pe care epidemia îl obligă să afle că e un paricid incestuos. Tucidide nu foloseşte recuzita tradiţională a miturilor. Asta. şi că se poate în moartea cea mai abjectă şi cea mai lipsită de slavă.şi contrast – cu discursul pe care Pericle l-a rostit la funeraliile publice în cinstea primilor atenieni căzuţi în războiul cu Sparta. Reexaminată în această perspectivă certă. cu impasibilitatea aparentă a clinicianului. din cartierul olarilor. trufaşa Atenă află că nu-şi poate planifica viitorul. Zoe Petre .atenian Kerameikos. descrierea clinică datorată lui Tucidide se vădeşte a fi mult mai problematică decât părea. în ultimă instanţă. a căror misterioasă răspândire era pusă pe seama pedepsei trimise de zei pentru o crimă ascunsă sau uitată.Hr. care însă provoca o misterioasă epidemie fiindcă nu ştia nici pe cine a ucis şi nici cu cine împarte patul conjugal. Cam în vremea în care şi Tucidide observa. discursul funebru al lui Pericle explodează pur şi simplu la impactul cu sumbra evocare a Atenei prăbuşite în anomia şi în moartea pe care neaşteptata catastrofă a maladiei a reprezentat-o. 1 1 Dilema Veche. Dar sensul răcelii sale clinice nu e diferit. Strivită de molimă. şi nu încetau până ce vina nu era ispăşită. i-au permis dr. ci discursul implacabil al ştiinţei medicale. sub aparenţa preciziei tehnice ascunzându-se o maladie „reinventată“ cu un maximum de dramatism ascuns. loimos (molima). oida. Manolis Papagrigorakis. dramatica epidemie din 430/428 î. de la Facultatea de Stomatologie din Atena. cu atât mai mult cu cât autorul a avut grijă să o plaseze în directă continuare . se găsea Salmonella enterica serovar Typhi.. Sofocle punea în scenă drama lui Oedip. microbul febrei tifoide. Considerat încă de către contemporani drept cea mai strălucită pagină de elogiere a Atenei. să afirme cu certitudine că. dezlegătorul enigmelor Sfinxului. Antichitatea greacă dezvoltase o mitologie complexă în jurul maladiilor epidemice. în pulpa dentară a defuncţilor. „cel care ştie“.

Ocazia pentru izbucnirea războiului se ivi o dată cu cearta dintre Corint și colonia ei.e. întreaga Grecie a fost zguduită de războiul peloponesiac.n. cu greu încheiată în anul 445 î. Corintul a cerut atunci ajutorul Spartei. . Corcira (insula Corfu de astăzi).e. ceea ce a dus la izbucnirea războiului. Se numește astfel. regiuni bogate în grâne. Atena își întinsese influența economică în Sicilia și în sudul Italiei. Astfel.Capitolul I. precum și hegemonia ei in Liga maritimă ateniană au sporit in același timp și concurența economică pe care o făcea statelor membre ale Ligii peloponeziace. printre care se afla și Corintul. ca și faptul că Atena sprijinea elementle democratice în toate statele grece ști. amenințându-le astfel interesele comerciale. Atena a socotit această ocazie binevenită pentru a-și asigura o bază maritimă în drumul ei spre sudul Italiei și Sicilia. contradicțiile economice și politice dintre Atena și Sparta au provocat ruperea păcii de 30 de ani. de aceea ea a luat apărarea Corcirei. în timp ce Sparta dădea ajutor aristocraților. pentru că in acest război purtatîmpotriva Ligii maritime ateniene au luat parte toate statele din Liga peloponesiacă. aducând mari prejudicii mtropolei sale. oferind azil adversarilor democrației.n și dezlănțuirea unui război pentru supremație econimică și politică asupra întregii lumi grecești. care se găseau în mâinile Corintului și Megarei. care a dus la înfrângerea și decăderea Atenei și la hegemonia Spartei în lumea grecească. Cauze Spre sfârșitul secolului al V-lea î. unde de altfel se instauraseîntre timp un regim democratic. care făcea un comerț înfloritor în Sicilia și sudul Italiei. Această situație nu putea lăsa indiferentă Sparta. conducătoarea orașelor grecești din Pelopones. La această cauză economică s-au mai adăugat și altele de natură politică: rivalitatea dintre Sparta și Atenapentru întâietate în Grecia. Ridicarea politică a Atenei în urma războaielor greco-persane.

conduși de Nicias și democrați care aveau în fruntea lor pe Cleon. cărora le-a dezvăluit planurile de război ale atenienilor.n. dar nici n-a micșorat câtu și de pu țin dușmănia dintre cele două rivale. Tot atuncipeste 20.e. După lungi dezbateri.n în fruntea unei flote puternice spre Sicilia. fapt care ar pune-o în situația să nimicească apoi pe spartani. a izbucnit ciuma. în ajunul plecării lui au fost găsite la Atena mutilate toate statuile zului Hermes. el a fost reales. în timp ce Cleon dorea continuarea războiului cu Sparta pâna la victorie. o gravă lovitură a venit să curme succesele atenienilor. căci a căzut victimă ciumei. Însă curând. invadează din nou Atica și ocupă orașul Deceleea. Alcibiade a propus Adunării poporului un plan îndrăzneț de organizare a unei mari expediții militare împotriva Siracuzei. Adversarii războiului l-au acuzat pe Alcibiade de blasfemie și curănd după plecarea lui l-au rechemat în patrie. armatele Ligii peloponeziace. sub conducerea Spartei au intrat în Atica unde au provocat distrugeri cumplite. . concomitent cu războiul purtat în Sicilia. Urmarea acestei înfrângeri a fost luarea puterii de către Nicias. unde obținu o mare victorie. dominat de o nespusă dorință de glorie. un tânăr ambițios.cunoscută sub numle de Pacea lui Nicias. În curând. Astfel. s-a desemnat nici un învingător. căzu și Brasidas. și-au căutat adăpost în interiorul zidurilor Atenei. care continua să bântuie cu furie la Atena. precum și de o nouă invazie a spartanilor au fost folosite de dușmanii regimului democrației din Atena pentru a-l înlătura pe Pericle de la conducerea statului și a-l condana la o mare amendă. Aceștia au dat mari sume de bani spartanilor. încheiată pe timp de 50 de ani. După moartea lui Pericle au reînceput la Atena luptele între aristocrați. Desfășurarea războiului Prima fază a războiului (431-421 î. dar pentru scurtă vreme. Generalul spartan Brasidas întreprinse cu o uternică armată o expediție în Tracia. deoareceea nu rezolvase nici una din cauzele care provoacă războiul.000 de sclavi (în special me ște șugari). Sparta a trimis ajutoare grabnice Siracuzei și. Atena a răspuns invaziei spartane trimițându-și flota să pustiască coastele Peloponesului. lăsându-și ogoarele să fie cotropite de inamici. tăind în felul acesta legăturile de aprovizionare ale Atenei. care a făcut mii de victime.n) După încheierea păcii lui Nicias. aliată a Spartei. Alcibiade. Cei mai loviți de peurma invaziei au fost țăranii care. În același timp. Încunoștinată de acțiunile militare ale Atenei. de altfel. Alcibiade s-a refugiat însă la spartani. obținând succese strălucite. Sparta a reluat legăturile cu per șii. anume că nu numai Sicilia. din cauza îngrămădirii populației.e. fugiseră la Sparta.e.Capitolul II. Însă. înșselând poporul pe care îl disprețuia. Această pace. În cele din urma. Flota ateniană atacă din nou coastele Peloponesului. S-a revenit la statu-quo ante. ci și sudul Italiei și nordul Africii ar ajunge sub stăpânirea Atenei. urmând sfaturile lui Pericle. A doua fază a războiului (415-404 î. din nord-estul provinciei. a contribuit la aprindeea din nou a războiului împotriva Spartei. pacea a fost încheiată în 421 î. Alcibiade a pornit în anul 415 î. Nemulțumirile provocate de izbucnirea ciumei. În anul următor. la Atena. Cleon și-a impus părerea lui și rzboiul a fost continuat cu și mai multă violență. Această pace nu putea să dureze.n) În primăvara anului 431. care a început tratative de pace cu spartanii. Nicias era pentru împăcarea cu spartanii și pentru terminarea războiului. cerându-le chiar ajutorul lor. în care. Cleon a fostucis în luptă. Înfățișând poporului avantajele unei asemenea expediții.e. a căor situație se înrăutățise foarte mult.

însă a încetat a mai juca rolul de mare putere. refugiindu-se în Beoția. iertat de popor. lupta pentru supremația politică în Grecia. la Aigospotamos (Râul caprei). Atena a fost asediată. la conducerea orașului au fost aduși cei „30 de tirani”. restabilind regimul democratic fără ca Sparta să intervină. Astfel.Expediția din Sicilia s-a incheiat cu o grea înfrângere pentru atenieni: flota ateniană a fost nimicită. distrugând-o apoape în întregime (405 î.n). După război. o armată spartană condusă de Lisandru surprinde flota ateniană pe țărmurile Helespontului. în primul rând. iar un număr mare foarte mare de atenieni . Urmările războiului După capitularea Atenei. Prin pacea impusă de spartani. Nu a putut rezista multă vreme acestui asediu și a capitulat din pricina lipsei de alimente (404 î. obține câteva succese pe mare. reacționară a Spartei. Atacată pe mare și pe uscat de spartanii conduși de Lysandros. Războiul peloponeziac a dus nu numai la decăderea Atenei. Urmarea acestei înfrângeri a fost răsturnrea regimului democratic din Atena și aducerea la conducerea ei a aristocrației. care între timp se certase cu spartanii. dedându-se la crime îngrozitoare. cu ajutorul perșilor. redeschizând. După ce a restabilit democrația la Atena. Foarte curând însă. dimpotrivă. Nicias.n).e. Ba.e. dar și la ruinarea statelor grecești în general. dominația apăsătoare a Spartei va face ca cetățile grecești să se ridice împotriva ei. a preluat comanda unei noi flote ateniene. care mult mai înapoiată din punct de vedere economic. aleși din rândurile oligarhiei.2 2Revista arhivelor Nr. economia intră într-o perioadă de criză care va duce la slăbiea polisurilor grecești. Atena a continuat să se apere cu și mai multă înverșunare. căzuți prizonieri în mâinile învingătorilor au fost puși la mucă silnică în cariere de piatră. Alcibiade. Atena a redevenit liberă. În locul hegemoniei ateniene s-a impus în lumea grecească hegemonia aristocratică.fapt care va duce la slăbirea lor și la căderea sub stăpânirea Macedoniei. cu excepția corăbiilor necesare pentru repatrierea aristocraților exilați din cauza regimului democratic. Ei au condus Atena aproape un an. și. Atena era obligată să dărâme fortificațiile portului Pireu și toate zidurile ce înconjurau orașul. a egiunilor în care s-au desfășurat operațiile militare.2/1961 . Cei mai mulți dintre democrați au reușit însă să se salveze. în care timp au luat o serie de măsuri pentru lichidarea democrațiilor. reveni în patria pe care o trădase și.și distrugă flota. curând după aceea. să evacueze toate posesiunile ei. Amenințată în propriul ei teritoriu. să se supună hegemoniei spartane și să desființeze Liga de la Delos.e. de unde în anul 403 î. comandantul ei. să. O garnizoană spartană a fost instalată la Atena. nu va reuși să unifice lumea grecească. restabilește situația militară în favoarea ei. Capitolul III. Sparta.n s-au întors sub conducerea lui Trasibul și au răsturnat guvernul tiranilor aristocrați. ucis. În această situație gravă.

dimpotrivă. după semnarea păcii cu Sparta . Geografia și diplomația sunt în continua interferență cu economia. este înfrântă de Argos. Ajutoarele trimise la Atena sunt zdrobite de Coroneea. au trimis. o știle ateniene bat pe beotieni la Oinophyta. Dar o Atenă prea puternică constituia o amenințare politică pentru securitatea și ambițiile spartane. dar și strategice. fără Sparta și fără cetățile din Pelopones. însă acesta i-a spus: "Love ște dar ascultă". Astfel în anul 435 î. în mod inevitabil. La Atena după încheierea tratatului de pace cu perșii. și Mycale atenienii erau de parere să continue luptele împotriva per șilor. prin recunoașterea libertății comerțului. În 477 î. Astfel. principala aliată a Spartei.e.n. cu ajutorul populațiilor autohtone din jurul Epidamnosului. lipsit de curaj.e. Atena a pus bazele Ligii de la Delos. mai curând sau mai târziu. democrațiile sunt răsturnate și se constituie o confederație beotiană aristocratică. Corintul se izbea de prezența Atenei la Salamina și la Egina. find de mult iritați împotriva Corcyrei.n. în fața invaziei persane. Ei s-au împotrivit la construirea zidurilor Atenei. unde producția avea un caracter predominant agricol.n. era sufocantă.. forțele Spartei și Atenei se ciocnesc în Beotia (în anul 448 î. în primăvara . în 478 î. a ridicat toiagul să-l lovească. Sparta s-a găsit alături de Corint. potrivit legendei.e.n. pornesc incursiuni împotriva cetății. dărâmate în timpul războaielor.. la Naupactos-puncte-cheie în drumul spre vest. Pericles ia în mână frânele politicii interne si externe și. comandantul flotei aliate. atât de mari erau deosebirile de interese. Corintienii. din punct de vedere economic. în Cephallenia. spre finalele anului 446 î. în Epidamnos(Dyrrhachium) azi Durazzo(Durres). Aristrocrații.e. socială. rivalitatea dintre Sparta si Atena a continuat.n.e. recunoașterea tacită a Ligii de la Delos de catre Sparta. După terminarea războiului. ar fi vrut să se retragă spre Istmul Corintic. Democrații din cetate trimițînd o suplică. În sfârșit.e. unde una susținea pe focidieni. la o confruntare armată. care începuse să-și întoarcă privirile spre vest. iar forța armată consta în pedestrime. În toată perioada de pace. În lupta pe care Atena a pornit-o împotriva Corintului. iar Sparta în 454 î. până în 431 î. Astfel în Atena. recunoașterea arbitrajului ca metodă în caz de conflict. unde meșteșugurile și comerțul luaseră o amplă dezvoltare. La cauzele economice s-au adăugat deci cele de ordin politic. Este limpede că factorul economic a fost cauza războiului.e. De pildă. interesele economice ale Atenei.n. lovindu-se de împotrivirea lui Temistocles. ca la cetatea-mamă. în curând.).n. Pentru Corint însă. nu numai economice și politice. veneau în contradicție cu eforturile comerciale ale Corintului. cu Egina iar Atena a fost înfrântă la Tanagra. pe când în Sparta situația era inversă.e. În cel de-al doilea război cu perșii. spartanii s-au întors în patrie. Spre este. pe plan economic-financiar: Atena dispunea de rezerve de bani. Eurybiades. Eubeea si Megara se ridică împotriva Atenei. cu politica. în toate cetățile. prezența Atenei în Corcyra. climatele culturale și deosebirile temperamentale care. încat. prin care se prevedea: renunțarea oricărei intervenții a Atenei in Pelopones și în Megarida. în timp ce. dar. în 457 î. Consultând oracolul de la Delphi. care a avut loc spre finele anului 446 î. Plateea.n) Istoria relațiilor dintre cele două cetăți.. din epoca războaielor medice și până în preajma războiului peloponesiac. la Zacynthos. La Sparta. contradicțiile și fricțiunile au început să apară iarăși destul de evidente. cu forțele armate... de pe uscat și de pe mare. concluzionând în conflictul armat. în 457 î. duceau la urmărirea unor țeluri cu totul diferite aveau să ajungă. sim țindu-se sprijinite de Sparta. ceea ce a înlesnit grăbirea procesului de democratizare amintit. marina a luat un puternic avânt. politică. dar corcyreienii nu au luat suplica în seamă. date fiind economiile lor deosebite.e. Ura Atenei împotriva Spartei și Beotiei sporea și.e.e.n.. Încă o deosebire. care ajunseseră aproape de Atena. zece soli sunt trimiși cu depline puteri la Sparta spre a negocia pacea. aristocrații sunt răsturnați de democrați. gerusia și eforii erau organele de bază ale puterii. după victoriile de la Salamina. Dar. Atena.n. la Oinoe. Pericles cucerește Eubeea și respinge pe spartanii. numită: "pacea de treizeci de ani".Cadrul teoretic Războiul Peloponesiac (431-404 î. democrații epidamnieni au cerut ajutorul la Corint. ba chiar s-a amplificat. arată că deosebirile de structură economică. metropola a Corcyrei și a Epidamnosului.n. au cerut ajutor la Corcyra. care constituia un puternic concurent comercial și naval și care afi șa un spirit de independență nepotrivit cu relațiile obișnuite dintre o colonie și metropola. iar cealaltă pe delfieni și în anul 447. Evenimentele-pretexte pentru începerea războiului au început să se desfășoare pe teatre destul de îndepărtate de Atena și de Sparta. iar pe plan militar armata de căpetenie era flota. nu constituia un obstacol în calea dezvoltării Spartei. când izbucnește războiul peloponesiac.

dar cel mai mărturisit de fapt. C. În anii 434-433. și Corcyra. pe de alta. Edit. Corcyreienii încep asediul cetății Epidamnos. a fost. au respins ultimatumul.cred eu. este victorioasă. Corcyra. conflictul se angajase până acum între Corint și Epidamnos.asa definește Tucidide principala cauză a celui mai mare războiu din istoria Elladei. Concepția și metoda sa istorică. Epidamnosul capitulează. Așadar. suferă înfrangerea. trimite o solie de împăcare la Corint. Academiei Republicii Populare Române 4 Războiul peloponesiac de Tucidide . împotriva așteptărilor. Tucidide. Corintienii. majoritatea omenirii". Balmuș. teama lacedemonienilor de creșterea puterii ateniene" . corintienii sunt înfrânți. cerându-le să primească pe refugia ții aristocra ți și să trimtă acasă pe corintieni.Tucidide îi subliniază însemnătatea "A fost fără îndoială cea mai mare criză care a zguduit Grecia și o parte a lumii barbare.4 3 Clasici greco-latini I. După o luptă între corăbiile corcyreiene și corintene și aliate la Leucimne. la Epidamnos. după aceasta evenimentele se succed din ce în ce mai repede. Încă din primele pasaje ale lucrării pe care o consacră războiului peloponesiac. la care făceau apel aristocratii epidamnieni. pe de o parte. siguri de sprijinul Corintului. 3 În concluzie. I. ea a cuprins. dar încercarea eșuează. aflând de cele întâmplate. trezită la realitate de pregătirile febrile ale Corintului. trimite la Epidamnos corăbii și dă un ultimatum democraților epidamnieni din cetate. că acest conflict ajunsese la niveul cetăților fruntașe și că deci războiul dintre cele două grupuri de state era invetabil. "Motivul cel mai adevărat. Epidamnienii. Atragerea Atenei în luptă pentru cele trei cetăți demonstrează. astfel războiul începe odată cu decizia adunării alianțelor Spartei de la începutul lui septembrie 432. Prof. Așadar Corcyra. Acad. ca să spunem a șa. corintienii umili ți și îndârji ți se pregătesc de război împotriva corcyreienilor. iar Corintul. care i-a silit la război. împotriva temerilor ei. De aceea Pericles trece la luarea unor măsuri preventive de apărare. Iarna anului 432-431 a avut loc încercarea de tratative între spartani și atenieni fără nici un rezultat.anului 435. La Atena se înțelegea că războiul cu peloponesienii era inevitabil. Corcyra. ca de exemplu cea din iarna anului 433-432 când încheie tratate de alianță cu Reghium și Leontini. încep să pregătească o armată. cerând și ajutorul aliaților. coloniști și trupe. care în 433 au încheiat o alianță defensivă cu Atena.