You are on page 1of 2

Ești gata să te dedici lucrării lui Dumnezeu?

Textul biblic: Faptele Apostolilor 9:1-30
Versetul cheie: Faptele Apostolilor 9:15
Ideea centrală a lecţiei: Credincioşii care sunt chemaţi şi care se dăruiesc pe ei înşişi Domnului Isus Cristos
şi lucrării spirituale, probează lucrul acesta prin acţiunile lor publice.
Scopul lecţiei: Să te motiveze să te dăruieşti cu toată fiinţa ta Domnului Isus Cristos, pentru a fi de folos
lucrării Lui.
1. Eşti chemat să-L urmezi doar pe Isus Cristos (Fapte 9:1-9)
Istoria convertirii apostolului Pavel este remarcabilă nu numai prin modul neobişnuit în care s-a
produs, ci şi prin schimbarea radicală care a avut loc în viaţa lui.
Poți să pornești discuția de la următorul aspect foarte important: o întâlnire reală cu Domnul Isus
Cristos va duce inevitabil la o schimbare totală a vieţii. Din acel moment persoana a început o nouă via ță
spirituală, despre care Biblia spune că este consecința morții față de trecut, păcat și lume.
Plecând de la acest aspect, atrage atenţia asupra importanţei mărturiei personale. Spune: Noi suntem în
fiecare moment al vieţii chemaţi să fim o mărturie a puterii lui Dumnezeu şi a lucrării Duhului Sfânt în viaţa
noastră, în faţa oamenilor care ne înconjoară (vezi 2 Corinteni 2:14-17).
Atrage atenţia asupra pericolului pierderii mărturiei. Mulţi creştini din jurul nostru în aceste vremuri
de libertate îşi pierd mărturia prin trăire în păcat şi faliment moral. În multe cazuri onoarea lui Dumnezeu
este pătată şi lucrarea spirituală este împiedicată din cauza lor.
Întreabă: Ce putem învăţa de la Pavel? Atunci când întoarcerea la Dumnezeu este adevărată, mărturia
acelei persoane este schimbată radical de lucrarea Duhului Sfânt. Tot restul vieții Pavel a fost o mărturie
pozitivă pentru oamenii care i-au urmărit viaţa şi activitatea. Numai când are loc o schimbare autentică, acea
persoană poate să spună ulterior: De aceea, vă rog să călcaţi pe urmele mele (1 Corinteni 4:16; vezi şi 11:1).
Subliniază răspunsul Domnului la întrebarea lui Pavel: Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti (v. 5).
Înțelegem de aici faptul că Fiul lui Dumnezeu Se identifică cu noi în prigoniri, suferinţe sau batjocuri de
dragul Numelui Lui. Atunci când suntem acuzați pe nedrept, din cauza credinței sau a mărturiei noastre
curate, Cel care suferă mai întâi este Dumnezeu (vezi şi Zaharia 2:8b).
Spune: O convertire autentică ne conduce spre punerea întrebărilor corecte. Întrebările puse de Pavel
sunt expresia deciziei lui nu numai de a-L cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, ci şi de a-L urma din acel
moment. Atrage atenția asupra unei atitudini greşite de genul: „Eu fac ce vreau, sau ce consider eu că e mai
bine cu viața mea”. Din acel moment și până la sfârșitul alergării pe acest pământ, viața apostolului Pavel a
fost condusă de întrebarea: „Ce vrei să fac?” Vedem aici expresia deplinei recunoașteri a suveranită ții
Domnului Isus în viaţa noastră. Fiecare pas, acţiune sau lucrare pe care o facem ar trebui să fie în legătură
directă cu această întrebare.
2. Eşti chemat să-L slujeşti doar pe Isus Cristos (Fapte 9:10-18)
Spune: Nu ne sunt oferite foarte multe informaţii despre Anania. Probabil că el a fost conducătorul
iudeilor deveniţi creştini din Damasc. Tradiţia susţine că el a fost ales mai târziu episcop al Damascului de
către Andrei şi Petru, şi că, în cele din urmă, a fost martirizat pentru credinţa lui. Luca ne mai oferă despre el
câteva informaţii, relatându-ne cuvintele prin care Pavel l-a descris în cuvântarea de apărare în fața iudeilor
din Ierusalim (vezi 22:12).
Subliniază dialogul dintre Anania şi Domnul Isus. Dincolo de cuvintele în sine, putem observa
naturalețea și transparența unei relații clădite pe ascultare și iubire. E ca şi cum ar sta de vorbă doi prieteni
care se cunosc de foarte mult timp și au o relație de prietenie foarte bine sudată. Când a fost strigat pe nume,
Anania a răspuns imediat: Iată-mă, Doamne (v. 10). Deși nu era dintre apostoli, doar unul din urmașii
Domnului Isus Cristos, această relație ne comunică nivelul foarte ridicat de cunoaștere care exista între
Anania, în calitate de slujitor, și Isus Cristos, în calitate de Stăpân.
Evanghelistul Luca nu pune foarte mult accent pe modul în care Domnul l-a chemat pe Anania în
lucrare, prezentându-ne acest episod ca şi cum ar reprezenta o normalitate a părtășiei cu Dumnezeu. În
realitate, așa şi este. Prin acest exemplu, el ne conduce spre înțelegerea corectă a umblării cu Dumnezeu, a
profunzimii relației dintre noi, cei chemați să-L slujim pe Isus Cristos și Răscumpărătorul vieții noastre,
Domnul nostru. Într-o relație corectă intensitatea părtășiei se împletește armonios cu maturitatea spirituală.
Întreabă: Ce ne împiedică să ajungem la acelaşi nivel al comunicării cu Dumnezeu, în care să-I auzim
şi să-I recunoaştem vocea atunci când ne cheamă, şi să înţelegem foarte desluşit ce anume avem de făcut?

dar şi pe ei înşişi. în viaţa lui nu a mai fost niciun moment în care să se uite în trecut pentru a trăi la fel. dar nu au o relaţie personală cu El. ci şi de creştere spirituală.Răspunsul nu este legat de Dumnezeu. Pavel se întărea din ce în ce mai mult în credinţă (v. s-a retras în Arabia unde timp de aproape trei ani s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a pregătit pentru lucrarea de misiune care-i stătea înainte. Încercările nu i-au şubrezit credinţa. încercările nu au întârziat să apară (vs. Eficienţa noastră în plan spiritual este dată de stabilirea corectă a priorităţilor şi dăruire totală față de Părintele nostru ceresc. şi să discearnă voia şi planul Lui. Învăţăm de aici importanţa râvnei împletită cu creşterea spirituală. . 3. Spune: Dorinţa de creştere spirituală este un proces duhovnicesc normal care are loc în viaţa fiecărui credincios care are o relaţie personală statornică cu Dumnezeu. Armonizează acest verset cu Galateni 1:17. După momentul convertirii. noi însă ne-am schimbat iar relația noastră cu El. Lucrul acesta ne vorbeşte despre râvna lui. să nu dea înapoi şi să nu se prăbu șească sub povara lor. Noii convertiţi nu trebuie aruncaţi imediat în focul marilor bătălii spirituale ci. de propriile lor dorinţe. Îndrăzneala este o roadă a Duhului Sfânt (poţi face o paralelă cu mesajul plin de îndrăzneală a lui Petru din cap. Pavel ne este lăsat aici ca exemplu de creştere spirituală. Umblarea prin vedere. În versetul 20 citim că a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. sau a lui Ştefan din cap. compromisul spiritual şi mai ales trăirea în păcate ascunse întunecă ochii sufletului şi astupă urechile inimii. iar apoi a fost gata să plece pentru a duce la îndeplinire misiunea încredinţată. Ucenicia spirituală se caracterizează de o disponibilitate totală faţă de chemarea şi slujirea lui Dumnezeu. Când Anania a înţeles acest principiu. Imediat după convertire Pavel a început plin de râvnă să-L prezinte iudeilor pe Domnul Isus Cristos ca fiind Mesia. El este Acelaşi. Din această cauză mulţi creştini sunt incapabili să mai audă vocea Domnului. 29). ci scopul vieţii lui a fost urmarea totală şi cunoaşterea profundă a Domnului Isus Cristos. 22). ci au dinamizat şi mai mult mesajul lui: propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului (v. a putut răspunde imediat chemării lui Dumnezeu. 7). ci de noi. Paralel cu propovăduirea. Eşti chemat să-L mărturiseşti doar pe Isus Cristos (Fapte 9:19-30) Atrage atenţia asupra primelor lucruri pe care Pavel le-a făcut după convertire şi după botez. și-a pierdut consistența spirituală și a devenit superficială și formală. Spune: Majoritatea creștinilor din zilele noastre vorbesc şi cunosc multe adevăruri despre Dumnezeu. ci i-au întărit-o şi mai mult. În acest sens. Ele nu au diminuat zelul lui Pavel. Ei încearcă să-L slujească pe Dumnezeu. în multe cazuri. Lucrul acesta scoate și mai mult în evidență realitatea convertirii și convingerii lui. pentru ca atunci când vor avea de înfruntat greutăţile lucrării. 23-25). Atrage atenţia asupra slujirii împărţite. Mulţi creştini au o viaţă de slujire fragmentată. Ca urmare a lucrării făcute din toată inima și cu toată convingerea. apoi însă a înţeles că lucrarea eficientă nu are nevoie doar de râvnă. Un creştin încetează să mai crească atunci când nu își mai dorește acest lucru sau când păcatul stăpâneşte în viaţa lui. au nevoie de creştere lângă alţi oameni ai lui Dumnezeu. 2.