You are on page 1of 2

Ești gata să înfrunți greutățile slujbei?

Textul biblic: Faptele Apostolilor 20:13-38
Versetul cheie: Faptele Apostolilor 20:24
Ideea centrală a lecției: Biruința în confruntarea cu greutățile slujbei presupune o perspectivă corectă
asupra lucrării spirituale încredințate, asupra priorităților vieții și asupra realităților viitoare.
Scopul lecției: Să te ajute să conștientizezi care sunt premisele reușitei în confruntarea cu greutățile slujbei.
1. O perspectivă corectă asupra lucrării spirituale încredințate (Fapte 20:13-21)
Întreabă: Care este contextul istoric ce a generat reconsiderarea de către apostolul Pavel a
perspectivei sale asupra lucrării spirituale încredințate acestuia de către Dumnezeu?
Capitolul 20 al cărții Faptele Apostolilor ne prezintă două opriri scurte pe care le-a făcut apostolul
îndreptându-se spre Ierusalim în timpul celei de-a treia călătorii misionare. Prima oprire semnificativă a fost
cea de la Troa, unde Pavel a predicat Cuvântul lui Dumnezeu și a participat alături de cei prezen ți acolo la
frângerea pâinii. Tot în acea perioadă a avut loc și incidentul cu Eutih, care nu a îngreunat slujba apostolului,
ci dimpotrivă a evidențiat în final atotputernicia lui Dumnezeu (vs. 7-12). A doua oprire semnificativă a avut
loc în Milet, ce era la vremea aceea un port de pe coasta de sud-est a Asiei Mici, la 58 de kilometri sud de
Efes. În această localitate apostolul Pavel i-a chemat pe prezbiterii bisericii din Efes pentru a le transmite un
mesaj de rămas bun, înainte de a se îndrepta spre Ierusalim unde dorea să ajungă de Ziua Cincizecimii.
Întreabă: În ce a constat cuvântarea de rămas bun a apostolului Pavel ținută înaintea prezbiterilor din
Efes?
Conștient fiind că urmează o perioadă de necazuri și suferințe, dorința lui Pavel a fost aceea de a le
transmite slujitorilor spirituali un mesaj de încurajare, având ca repere acele premise esențiale ce asigură
biruința slujitorului lui Dumnezeu în confruntarea cu greutățile slujbei.
Întreabă: Care este în viziunea apostolului Pavel primul element ce nu poate fi ignorat de niciun
slujitor al lui Dumnezeu pentru a obține biruința în confruntarea cu greutățile slujbei?
Textul din cartea Faptele Apostolilor capitolul 20:16-21 ne oferă un răspuns succint la această
întrebare subliniind importanța abordării unei perspective corecte asupra lucrării spirituale.
Întreabă: Ce presupune în mod concret abordarea unei perspective corecte asupra unei lucrări
spirituale?
Textul biblic subliniază faptul că o perspectivă corectă asupra unei lucrări spirituale implică atât o
atitudine corectă față de Dumnezeu cât și o atitudine corectă față de semeni. Esența unei lucrări spirituale
constă în a-L sluji pe Dumnezeu în folosul semenilor. Atitudinea corectă față de Dumnezeu este sintetizată în
versetul 19. Un adevărat slujitor al lui Dumnezeu trebuie să știe foarte bine care este identitatea Celui ce este
slujit, care este modalitatea indispensabilă de manifestare a slujirii și care sunt posibilele condi ții de
desfășurare ale slujirii.
Mărturia apostolului Pavel din versetul 19 evidențiază cu claritate faptul că și-a însușit toate
aspectele enunțate anterior. El l-a slujit pe Dumnezeu, cu toată smerenia, dând dovadă de consecvență chiar
și în situațiile potrivnice slujirii.
Atitudinea corectă a apostolului Pavel față de semenii săi este evidențiată în versetele 18, 20 și 21.
Prima caracteristică menționată în acest context este altruismul. Atât în timpul călătoriilor misionare, cât și
în timpul altor activități pe care le-a desfășurat, Pavel s-a dedicat slujirii în folosul semenilor săi (vs. 18,
20a). A doua caracteristică esențială este sinceritatea (v. 20a), fiind într-o strânsă legătură cu cea de-a treia
reprezentată prin curajul de a-i învăța pe oameni adevărul Cuvântului lui Dumnezeu (vs. 20b, 21).
Întreabă: Care au fost subiectele preponderente ce s-au regăsit în predicile și învățăturile transmise de
către apostolul Pavel?
Versetul 21 ne oferă răspunsul concret, accentul fiind pus pe cele două condiții esențiale în
dobândirea mântuirii: pocăința și credința. Cele două subiecte nu pot fi separate. Pocăința înseamnă
recunoașterea păcatului, regretul pentru trăirea unei vieți păcătoase, renunțarea la păcat și mărturisirea lui
înaintea lui Dumnezeu (Luca 15:11-24). Credința înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care
îl oferă Dumnezeu în Isus Cristos spre mântuire și viață veșnică (Faptele Apostolilor 16:31; Romani 10:13).
Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de mântuire, el trebuie să îndeplinească condi țiile mântuirii,
pocăința și credința, ce sunt întotdeauna nedespărțite (Matei 3:2; Marcu 1:15; Luca 13:3; Faptele Apostolilor
17:30). Mesajul pocăinței și al credinței este universal valabil, vizându-i nu numai pe evrei sau pe greci, ci și
pe orice om din această lume.

O perspectivă corectă asupra priorităților vieții (Fapte 20:22-27) Întreabă: Este important pentru un slujitor al lui Dumnezeu să-și definească prioritățile vieții? Textul biblic din cartea Faptele Apostolilor capitolul 20:22-27 ne prezintă câteva repere din viața și lucrarea apostolului Pavel. apostolul Pavel putea mărturisi cu sinceritate faptul că era curat de sângele tuturor (v. apostolul Pavel a simțit îndemnul lăuntric de a merge la Ierusalim. 36-38). 29) și ereziile (v. 33-35). 26). ci într-un mod Cristocentric. Versetele 25. 16. el a rămas consecvent deciziei de a împlini voia lui Dumnezeu (v. Apostolul Pavel mărturisea faptul că nu putea concepe viața într-un mod egocentric. ci având inima și conștiin ța curată înaintea Tatălui ceresc. În confruntarea cu aceste pericole. O perspectivă corectă asupra realităților viitoare (Fapte 20:28-38) Întreabă: Ce implică o perspectivă corectă asupra realităților viitoare având în vedere îndemnurile transmise de apostolul Pavel prezbiterilor din Efes? Textul biblic din cartea Faptele Apostolilor 20:28-38 subliniază faptul că apostolul Pavel a privit cu realism aspectele viitoare ce vizau biserica din Efes. Pavel și-a manifestat întotdeauna dorința de împlinire a poruncilor divine. Aspectele prezentate anterior subliniază importanța majoră a definirii priorităților vieții pentru fiecare copil și slujitor al lui Dumnezeu. Vestind tot planul lui Dumnezeu. 23). Chiar dacă uneori viața apostolului putea fi pusă în pericol. vestirea Evangheliei harului lui Dumnezeu reprezenta o prioritate pentru acesta. Slujitorul lui Dumnezeu nu poate sluji oricum. greutățile slujbei vor fi depășite cu succes. Versetul 32 subliniază importanța unei temelii solide în confruntarea cu realită țile viitoare. întrucât ne vom concentra atenția asupra aspectelor considerate prioritare. fiind preocupat de îndeplinirea cu prioritate a responsabilităților spirituale. Absența unor priorități clare ale vieții are ca efect înfrângerea în confruntarea cu greutățile slujbei. Versetul 24 subliniază într-un mod aparte importanța majoră a definirii priorităților vieții pentru un slujitor al lui Dumnezeu. dobândind puterea necesară din partea lui Dumnezeu pentru a depăși situațiile critice. v. 3. Întreabă: Există vreo legătură între stabilirea clară a priorităților vieții și depășirea cu succes a greutăților slujbei? Atunci când prioritățile vieții sunt stabilite în concordanță cu chemarea divină și statutul spiritual pe care îl avem. în esență aceasta trebuie să con țină o atitudine corectă față de Dumnezeu și față de semeni. 2. ce ne ajută să găsim răspunsuri la întrebările enunțate anterior. 31). 22). dar fiind convins că Dumnezeu îi va da o nouă oportunitate pentru slujire (vs. rămâne parte integrantă a unei perspective corecte asupra realităților viitoare (vs. Accentul este pus pe ancorarea vieții în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului harului Său. considerată a fi esențială în contextul părtășiei cu Dumnezeu și cu semenii. ei nu puteau rămâne pasivi.Întreabă: Care este perspectiva ta personală asupra lucrării spirituale încredințate de Dumnezeu? Chiar dacă pot exista o multitudine de răspunsuri la această întrebare. Subliniind importan ța dărniciei. În calitatea sa de slujitor al lui Dumnezeu. fiind îndemnați să aibă o perspectivă corectă. Aceasta implică înainte de toate o atitudine constantă de veghere atât la nivel personal cât și la nivel comunitar (v. Chiar dacă a avut parte de multe ori de necazuri și suferință. indiferent de prețul ce trebuia plătit. Ea nu este o op țiune personală ci o necesitate imperioasă în confruntarea cu greutățile slujbei. Rugăciunea. El i-a avertizat pe prezbiterii acestei biserici cu privire la două pericole iminente: dezbinarea (v. fără să știe ce i se va întâmpla acolo. . apostolul Pavel a readus în atenția prezbiterilor din Efes necesitatea manifestării altruismului în relația dintre semeni (vs. Aflat sub călăuzirea lui Dumnezeu. considerând că această atitudine trebuie să se regăsească cu prioritate în viața lui. 30). 28. 26 și 27 ilustrează un alt aspect ce trebuie avut în vedere în stabilirea priorită ților vie ții.