You are on page 1of 3

Jacques Maritaine – Omul si statul

Cap 2.
 Isi propune sa investigheze radacinile filosofice si nu doar juridice ale
conceptului de suveranitate
 El sustine ca la origine, suveranitatea a fost un concept politic si nu
unul juridic
 Filosofia politica trebuie sa se elibereze de acest concept invechit si intrinsec
iluzoriu
 In antichitate, termenul de polis nu desemna atat statul, cat mai ales
societatea sau corpul politic
 Asemenea, in evul mediu, termenii de principatus si suprema potestas
(tradusi adesea prin suveranitate) insemnau cea mai inalta autoritate
conducatoare
 In modernitate, cel care s-a ocupat cel mai mult de chestiunea suveranitatii
vrand sa o defineasca in mod irevocabila fost Jean Bodin
 Suveranul descris de Jean Bodin nu se supunea decat legii naturale si
respingea supunerea fata de orice lege omeneasca, oricare ar fi fost
aceasta daca ea era distincta de legea naturala
 El a creat prin astfel de afirmatii temeiul absolutismului politic si a
definit chiar suveranitatea ca putere absoluta si perpetua a unei
republici
 Poporul s-a dezis total si a renuntat la intreaga lui putere pt a o
transfera suveranului si pt a-l investi cu ea pe suveran; din momentul
investirii sale, suveranul nu mai face parted in popor, ci din corpul politic,
orice esenta a puterii rezidand doar in suveran
 Apare aici ceea ce este inselator in conceptul de suveranitate
 Teoreticienii suveranitatii stiau ca poporul poseda in mod natural
dreptul de a se autoguverna, dar au inlocuit luarea in considerare a
acestui drept cu aceea a puterii poporului constituit in cetate
 Acesti teoreticieni au discutat problemele politice in termeni de bunuri
 Ar fi trebuit mentinut faptul ca principele fiind vicarul majoritatii sau deputatul
poporului, dreptul sau in aceasta calitate este dreptul insusi al poporului
 Acest drept exista mereu in popor si nu i-a fost transferat principelui
 Principele ar trebui socotit doar ca o culme a structurii politice;
numai astfel principele a fost responsabil in fata poporului
 Ar fi fost un rege, dar nu regele absolut, un principe, dar nu principele
suveran



Conceptul de suveranitate s-a nascut in Europa odata cu monarhia absolutista
Viziunea eronata a modernitatii politice in privinta notiunii de suveranitate a
condus si la o viziune gresita despre statul modern
Statul trebuie sa fie privit, potrivit lui Maritaine, doar ca o parte sau un
organ instrumental
Statul nu poate avea nici independenta suprema fata de intreg, nici
putere asupra acestuia, nici vreun drept de a face corpul politic
dependent de el

statul actioneaza numai in calitate de reprezentant al corpului politic aflat sub controlul acestuia In comunitatea internationala. nici statului Putem afirma ca nicio institutie omeneasca nu poseda in baza propriei sale naturi dreptul de a-i conduce pe oameni Poporul sau corpul politic au dreptul natural si inalienabil la deplina autonomie Nu putem concepe poporul ca guvernandu-se separat si de deasupra siesi In Contractul social al lui Rousseau. este valabila doar in metafizica si nu in politica unde ea inseamna de fapt instaurarea absolutismului Izvorul autoritatii se afla doar la Dumnezeu. statul se bucura de dreptul la independenta suprema E vorba insa de rolul statului in comunitatea internationala In realitate. este o putere absolut suprema Statul suveran trebuie criticat si din perspectiva faptului ca el nu asuma deloc conceptul de responsabilitate . ele nu vor putea intra intr-un corp politic largit adica intr-o societate mondiala Statul suveran are o putere care in loc sa fie relativ cea mai inalta. chiar daca decurge din vointa poporului. ci una indivizibila si superioara tuturor vointelor individuale Din perspectiva lui Maritaine. iar cei care sunt investiti de popor pt a conduce nu sunt vicarii lui Dumnezeu. asa cum a fost ea definita in modernitatea politica. ca notiune. Rousseau nu era un democrat. incalca flagrant dreptul de rezistenta/opozitie al oricarei constiinte individuale Suveranitatea. vointa generala nu este doar o vointa majoritara. nu este de fapt o lege Problema pe care o ridica notiunea de suveranitate. statul nu detine in raport cu cetatenii sai dreptul natural si inalienabil la independenta si puterea suprema Statul nu este si nu a fost niciodata in mod autentic suveran Conceptul de suveranitate nu se aplica nici corpului politic. dar a reusit sa introduca in democratiile moderne o notiune de suveranitate distrugatoare pt democratie si care tindea spre statul totalitar Legiuitorul descris in contractul social poate fi usor vazut ca o reprezentare a dictatorilor totalitari din sec XX Dreptul poporului de a se autoguverna decurge din insasi legea naturala Chiar exercitarea acestui drept trebuie facuta doar in acord cu legea naturala O lege nu devine dreapta doar pt ca exprima vointa poporului O lege nedreapta.                       Puterea si independenta statului nu sunt supreme decat in raport cu celelalte parti ale corpului politic care sunt supuse legilor si administrarii sale In sfera activitatii externe. ci vicarii poporului de care nu pot fi separati Pana cand statele nu vor abandona conceptul de suveranitate.

impunerea statului suveran s. cat si cel de absolutism trebuie respinse pt a putea instaura o democratie autentica .afacut sub pretextul inselator al ideii ca el ar fi personificarea poporului S-a introdus astfel in stat un principiu opus in mod direct celui conform caruia poporul este judecatorul final al modului in care este guvernat Statele democratice au cazut astfel prada unei grave contradictii: in loc sa vorbim despre suveranitatea statului.     In modernitate. supus controlului poporului Nici poporul nu este suveran in sensul lipsei responsabilitatii Atat conceptul de suveranitate. trebuie sa vorbim de un stat responsabil.