Ești gata să-i motivezi pe alții?

Textul biblic: Faptele Apostolilor 11:19-30
Versetul cheie: 2 Timotei 2:15
Ideea centrală a lecţiei: Suntem chemaţi să-i încurajăm pe alţi oameni prin mărturia credinţei noastre,
prin ajutorul pe care li-l dăm şi prin dragostea arătată în orice circumstanţe.
Scopul lecţiei: Să te motiveze să fii o sursă de încurajare pentru alţi creştini.
Întotdeauna viaţa nostră este o carte deschisă pentru cei care ne înconjoară. Oamenii nemântuiţi se
vor uita la comportamentul şi cuvintele noastre atunci când trecem prin greutăți sau suferin ță şi vor
observa imediat dacă mărturia vieţii noastre corespunde cu ceea ce spunem de pe buze.
Această lecţie ne va ajuta să înţelegem mai bine faptul că suntem răspunzători atât în faţa lui
Dumnezeu cât şi în faţa oamenilor de mesajul pe care-l transmitem prin viaţa noastră. Urmărind
comportamentul lui Barnaba vom fi motivaţi la rândul nostru să fim întotdeauna o sursă de îmbărbătare
pentru alți creștini.
1. Fii interesat de creşterea spirituală a noilor convertiţi (Fapte 11:19-22)
Barnaba a fost unul dintre creştinii plini de râvnă pentru lucrarea lui Dumnezeu din Biserica
Primară. Deşi nu a făcut parte din rândul celor doisprezece apostoli, atât Luca cât şi Pavel l-au considerat
ca fiind unul dintre ei, datorită mărturiei vieții lui şi lucrării misionare extraordinare pe care a depus-o
(vezi Fapte 14:14; 1 Corinteni 9:6, în contextul versetului).
Provenind dintr-o familie de leviţi din Cipru, Barnaba este menţionat pentru prima dată în capitolul
4 ca fiind unul dintre cei care şi-a vândut o parte din avere şi banii i-a dăruit în întregime apostolilor
pentru a fi administraţi în funcţie de nevoile celor din Biserică (vezi 4:36, 37). Această primă faptă a lui
menţionată în Biblie ne prezintă un om altruist, sensibil la nevoile altora şi deta șat de lume şi bogă țiile
ei. A fost un prim test pe care Barnaba l-a trecut cu bine, ajungând mai târziu să fie folosit cu putere de
Duhul lui Dumnezeu în lucrarea de răspândire a mesajului mântuirii.
Pe fondul împrăştierii creştinilor în urma uciderii lui Ştefan şi a prigoanei îndreptate împotriva lor,
ei ajung să vestească Evanghelia împăcării cu Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos în zone tot mai
îndepărtate ca Fenicia, Cipru şi Antiohia (v. 19). Are loc în contextul acesta un lucru care fusese deja
profețit: Evanghelia este vestită pentru prima oară şi neamurilor (v. 20: au vorbit şi grecilor).
Este pentru prima oară în Faptele Apostolilor când ni se spune că Cuvântul este propovăduit şi
altora în afara iudeilor. Acțiunea are loc în paralel cu capitolul 10, în care îl vedem pe apostolul Petru
propovăduindu-i Cuvântul sutaşului roman Corneliu şi familiei lui. Vedem aici modul minunat în care se
împlineşte planul lui Dumnezeu cu privire la evanghelizarea întregii lumi. Acest mic amănunt ne
consolidează şi mai mult credinţa, înţelegând că niciun cuvânt rostit de Dumnezeu nu rămâne neîmplinit,
el având loc la vremea hotărâtă de Domnul.
Pe fondul înmulţirii numărului celor care credeau în Isus Cristos în Antiohia, este trimis Barnaba
din partea Bisericii din Ierusalim, pentru a întări lucrarea de acolo (v. 22). Alegerea şi trimiterea lui ne
vorbeşte despre respectul şi încrederea de care el se bucura între credincioşii din Ierusalim. Pe de altă
parte, trimiterea lui ne indică faptul că apostolii au înţeles nu numai importanţa convertirii, ci şi a
creşterii spirituale. Tragem concluzia că persoana trimisă în Antiohia era unul dintre cei mai importanţi
misionari pe care îi aveau.
Exemplul Bisericii din Ierusalim şi apoi al lui Barnaba trebuie urmat şi-n zilele noastre. Când ne
uităm în urmă cu doar o sută de ani în ţara noastră, putem vedea oameni care au fost plini de râvnă
pentru lucrarea de misiune, au plantat biserici, au semănat Cuvântul lui Dumnezeu în orice inimă şi au
fost gata să îndure multe batjocuri şi umilinţi, pentru că au înţeles că a fi urmaş al Domnului Isus
înseamnă să plăteşti preţul urmării Lui.
Ştii care a fost deviza primilor baptişti din ţara noastră? „Fiecare baptist, un misionar!” Te mai
regăseşti în această deviză? Eşti un misionar al lui Dumnezeu în locul în care El te-a aşezat?

El a continuat să-i înveţe pe creştinii din Antiohia şi să-i ajute să crească din punct de vedere spiritual. Ești un creștin care-i îndemni şi-i încurajezi pe alții? Te rogi ca lucrarea spirituală din biserica ta să fie însoțită de călăuzirea Duhului Sfânt şi puterea lui Dumnezeu? 3. Vino în ajutorul fraţilor în nevoi (Fapte 11:27-30) Ultimul paragraf al studiului ne prezintă reacţia bisericii din Antiohia într-un moment de criză.2. Evrei 10:24. 29). Cel ce era un „fiu al mângăierii şi îndemnării” (paraklesis) nu putea să nu-i îndemne (parekalei) pe credincioşii din Antiohia să rămână în continuare lângă Domnul. În același fel și noi suntem chema ți să ne exprimăm dragostea unii față de alții prin modul practic în care ne ajutăm. Luca ne descrie câteva atitudini şi lucrări ale lui. Acţiunea lor este o dovadă a faptului că ei înţeleseseră că urmarea Domnului Isus Cristos înseamnă îmbrăcarea adevărurilor eterne în forme practice. 1 Tesaloniceni 4:1. Acelaşi trăsături ar trebui să se regăsească în viața noastră. iar apoi să-i ajutăm să crească spiritual pe cei care au primit acest Cuvânt. Suntem chemaţi să propovăduim Cuvântul lui Dumnezeu. Bucuria lui Barnaba exprimă pasiunea şi dragostea lui pentru lucrarea lui Dumnezeu. Confruntaţi cu o mare foamete creştinii din Antiohia au răspuns imediat şi au fost gata să strângă ajutoare şi să le trimită fraților din Iudeea (v. sau dovedeşti lucrul acesta şi prin acţiunile tale de milostenie? . În primul rând Barnaba s-a bucurat atunci când a văzut harul lui Dumnezeu la lucru în Antiohia (v. Eşti gata să vii în ajutoul celor în nevoi. Propovăduiește cu destoinicie Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 11:23-26) Ajuns în Antiohia Barnaba a început să lucreze plin de râvnă printre creştinii de acolo. Motivarea. Bucuria este o roadă a Duhului Sfânt turnată în inimile noastre. 23a). ni se spune că împreună cu apostolul Pavel timp de un an de zile el a rămas în Antiohia unde au luat parte la adunările Bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni (v. atunci când un alt copil al lui Dumnezeu trece printr-o nevoie specifică. Mila şi compasiunea faţă de cei lipsiţi n-au nici o valoare dacă nu sunt însoțite de ajutorarea creștinilor în nevoi. ori de câte ori este nevoie? Eşti un creştin milos doar de pe buze. Apoi. 26). Barnaba nu a fost superficial sau nepăsător față de lucrarea de ucenicizare a celor noi convertiţi. 1 Petru 1:5-7). În al treilea rând. încurajarea trebuie să fie prezente în viaţa fiecărui creştin. 1 Timotei 2:1. îndemnul. textul ne spune că el i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inimă hotărâtă alipiţi de Domnul (v. 23b). Pentru că au învăţat de la Domnul Isus Cristos. mai târziu apostolii au fost permanent preocupaţi de îndemnarea creştinilor în vederea trăirii unei vieţi curate (vezi Romani 12:1.

Related Interests