Capitolul 1

Introducere
Not˘am cu R
3
mult ¸imea punctelor din spat ¸iu ¸si cu
−→
R
3
mult ¸imea vectorilor din
R
3
. Se nume¸ste cˆamp scalar sau vectorial pe un domeniu D ⊆ R
3
orice funct ¸ie
scalar˘a sau vectorial˘a definit˘a pe D cu valori ˆın R sau
−→
R
3
Cˆamp scalar: F : D →R, F = F(x, y, z)
Cˆamp vectorial:

V
: D →
−→
R
3
,

V
= U(x, y, z)

ı +V (x, y, z)


+W(x, y, z)

k
1.1 Integrala tripl˘a
1.1.1 Definit ¸ia integralei triple
Consider˘a un domeniu tridimensional D ⊂ R
3
cu volumul V(D) m˘arginit de
o suprafat ¸˘a S pe care s-a definit o funct ¸ie
F : D →R.
y
z
O
x
i
i
i
i
D
D
Figura 1.1: Definit ¸ia integralei
triple
Fie A = (P
1
, P
2
, · · · , P
n
) o acoperire a
dommeniului D cu paralelipipede dreptunghice
avˆ and interioarele disjuncte, cu fet ¸ele paralele cu
planele de coordonate. Notˆand cu D
i
= P
i
∩D
vom obt ¸ine o diviziune ∆
n
= (D
1
, D
2
, · · · , D
n
)
a domeniului D ˆın subdomenii compacte, cu
propriet˘at ¸ile
D =
n
¸
i=1
D
i
,

D
i


D
j
= ∅, V (D) =
n
¸
i=1
V (D
i
).
Not˘am cu D(D) familia diviziunilor domeniului
D, definite conform procedeului ment ¸ionat.
Vom considera ˆın fiecare domeniu D
i
un punct intermediar ( ξ
i
, η
i
, ζ
i
) ∈ D
i
¸si
vom nota nota cu cu ζ

n
= {( ξ
i
, η
i
, ζ
i
)}
i=1,n
sistemul de puncte intermediare
1
2 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
asociat diviziunii ∆
n
.
Se nume¸ste sum˘a Riemann asociat˘a funct ¸iei f, diviziunii ∆
n
∈ D(D) ¸si sitemului
de puncte intermediare ζ

n
, suma
σ

n
(F, ζ

n
) =
n
¸
i=1
F(ξ
i
, η
i
, ζ
i
) · V (D
i
).
Se nume¸ste Integrala tripl˘a a funct ¸iei F, limita

D
F(x, y, z)dxdydz. = lim
n→∞
n
¸
i=1
F(ξ
i
, η
i
, ζ
i
) · V (D
i
).
Dac˘a lu˘am F = 1 ¸si not˘am cu dτ = dxdydz, elementul de volum, atunci integrala
V(D) =

D
dτ.
reprezint˘ a volumul domeniului D. Dac˘a funct ¸ia F = ρ este densitatea definit˘a ˆın
fiecare punct al domeniului D ¸si not˘am cu dm = ρdτ masa elementului de volum,
atunci masa volumulu V(D) se scrie
m(D) =

D
ρ dτ =

D
dm.
1.1.2 Schimbarea de variabil˘a ˆın integrala tripl˘a
Fie D ¸si D
1
⊂ R
3
dou˘a domenii m˘arginite ¸si
x = f(x
1
, y
1
, z
1
), y = g(x
1
, y
1
, z
1
), z = h(x
1
, y
1
, z
1
))
sistemul inversabil care transform˘a domeniul D ˆın D
1
(x, y, z) ∈ D ⇐⇒(x
1
, y
1
, z
1
) ∈ D
1
.
Atunci

D
F(x, y, z)dτ =

D
1
F
1
(x
1
, y
1
, z
1
) · J(x
1
, y
1
, z
1
)dτ
1
unde dτ = J·dτ
1
,
F
1
(x
1
, y
1
, z
1
) = F( f(x
1
, y
1
, z
1
), g(x
1
, y
1
, z
1
), h(x
1
, y
1
, z
1
)).
J se nume¸ste jacobianul transform˘arii ¸si are expresia
J(x
1
, y
1
, z
1
)
not.
==
D(x, y, z)
D(x
1
, y
1
, z
1
)
=

∂x
∂x
1
∂x
∂y
1
∂x
∂z
1
∂y
∂x
1
∂y
∂y
1
∂y
∂z
1
∂z
∂x
1
∂z
∂y
1
∂z
∂z
1

.
1.2. CALCUL VECTORIAL 3
1.2 Calcul vectorial
Fie

a (a
x
, a
y
, a
z
),

b
(b
x
, b
y
, b
z
),

c (c
x
, c
y
, c
z
),

v (v
x
, v
y
, v
z
)
Suma vectorilor:

a ±

b
(a
x
±b
x
, a
y
±b
y
, a
z
±b
z
)
ˆ
Inmult ¸irea cu scalari:
α·

a (αa
x
, αa
y
, αa
z
)
Expresia vectorului definit de dou˘a puncte:
A(a
x
, a
y
, a
z
), B(b
x
, b
y
, b
z
),
−→
AB = (b
x
−a
x
)

ı +(b
y
−a
y
)


+(b
z
−a
z
)

k
Modulul unui vector
||

a || =

a
2
x
+ a
2
y
+ a
2
z
Produsul scalar:

a ·

b
= ||

a ||·||

b
|| cos ϕ = a
x
b
x
+ a
y
b
y
+ a
z
b
z
; ϕ = (

a,

b
)
Unghiul dintre doi vectori:
cos ϕ =

a ·

b
||

a ||·||

b
||
=
a
x
b
x
+ a
y
b
y
+ a
z
b
z

a
2
x
+ a
2
y
+ a
2
z
·

b
2
x
+ b
2
y
+ b
2
z
Proiect ¸ia unui vector pe un versor

u (α, β, γ), pr →
u

v=

v ·

u= α·v
x
+ β·v
y
+ γ·v
z
Produsul vectorial:

a ×

b
= ||

a ||·||

b
|| sin ϕ =


ı



k
a
x
a
y
a
z
b
x
b
y
b
z

; ϕ = (

a,

b
)
Produsul mixt:

a ·(

b
×

c ) =

a
x
a
y
a
z
b
x
b
y
b
z
c
x
c
y
c
z

4 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
Dublul produs vectorial:

a ×(

b
×

c ) = (

a ·

c )·

b
−(

a ·

b


c
1.3 Operatori. Formule vectoriale ¸si integrale
1.3.1 Diferent ¸iala unei funct ¸ii
Fie F = F(x, y, z) un cˆamp scalar.
dF =
∂F
∂x
dx +
∂F
∂y
dy +
∂F
∂z
dz
se nume¸ste diferent ¸iala funct ¸iei F.
1.3.2 Gradientul unei funct ¸ii
Vectorul
grad F =
∂F
∂x

ı +
∂F
∂y


+
∂F
∂z

k
se nume¸ste fradientul funct ¸iei F.
Fie S : F(x, y, z) = 0 ecuat ¸ia unei suprafet ¸e. Punctul
(x, y, z) ∈ S ⇐⇒F(x, y, z) = 0
se nume¸ste punctul curent al suprafet ¸ei iar vectorul

r = x

ı +y

ı +z


, este
vectorul de pozit ¸ie al punctului curent. Vectorul
d

r = dx

ı +dy


+dz

k
este vectorul director al planului tangent suprafet ¸ei S ˆın punctul curent. Spunem
c˘a (dx, dy, dz) este o deplasare infinitezimal˘a pe suprafat ¸a S.
Vectorul gradient este normal suprafet ¸ei ˆın punctul curent, Figura 9.5,
grad F ⊥ d

r , grad F ·d

r = dF =


F
∂x
dx +


F
∂y
dy +


F
∂z
dz = 0
1.3.3 Divergent ¸a unui vector
Este scalarul calculat ˆın punctul (x, y, z) :

V
= U

ı +V


+W

k
, div

V
=
∂U
∂x
+
∂V
∂y
+
∂W
∂z
1.3. OPERATORI. FORMULE VECTORIALE S¸I INTEGRALE 5
1.3.4 Laplacianul unei funct ¸ii;
f = f(x, y, z), ∆f =

2
f
∂x
2
+

2
f
∂y
2
+

2
f
∂z
2
1.3.5 Rotorul unui vector

V
= U

ı +V


+W

k
; rot

V
=


ı



k

∂x

∂y

∂z
U V W

= Ω
x

ı +Ω
y


+Ω
z

k

x
=
∂W
∂y

∂V
∂z
, Ω
y
=
∂U
∂z

∂W
∂x
, Ω
z
=
∂V
∂x

∂U
∂y
1.3.6 Operatorul nabla ∇
Se aplic˘a argumentului din dreapta, scalar F sau vector

V
= U

ı +V


+W

k
.
∇ =

∂x

ı +

∂y


+

∂z

k

V
·∇ = U·

∂x
+ V ·

∂y
+ W·

∂z
,
∇·F = grad F, ∇·

V
= div

V
, ∇×

V
= rot

V
(

V
·∇)f = U·
∂f
∂x
+ V ·
∂f
∂y
+ W·
∂f
∂z
, (

V
·∇)

F
= U·


F
∂x
+ V ·


F
∂y
+ W·


F
∂z
1.3.7 Relat ¸ii vectoriale

grad (f ·g) = f ·grad g + g·grad f, ∇(f ·g) = f ·∇g + g·∇f
div(f·

v) = f ·div

v +

v ·grad f, ∇·(f

v) = f(∇·

v) + (

v ·∇)f
div(rot

v) = 0, ∇· (∇×

v) = 0
div(grad f) = ∆f, ∇·(∇f) = ∆f
div(

u ×

v) =

v ·rot

u −

u ·rot

v, ∇·(

u ×

v) =

v (∇×

u)−

u (∇×

v)

rot(f

v) = f ·rot

v +grad f×

v, ∇×(f

v) = f ·(∇×

v) +∇f×

v
rot (grad f) = 0, ∇×(∇f) = 0
rot (rot

v) = grad (div

v) −∆

v, ∇×(∇×

v) = ∇(∇·

v) −∆

v
6 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE
1.3.8 Formule integrale
C
v
n
r d
90
S: F(x,y,z)=0
Figura 1.2: Formula lui Stokes
Formula lui Stokes

S
rot

v ·

n dσ =

C

v ·d

r ,

S
(∇×

v)·

n dσ =

C

v ·d

r
normala este orientat˘ a ˆın sens direct, Figura 9.5
Formulele lui Gauss −Ostrogradski (normala exterioar˘a)

D
grad f dτ =

S


n dσ,

D
∇f dτ =

S


n dσ,

D
div

v dτ =

S

v ·

n dσ,

D


v dτ =

S

v ·

n dσ

D
rot

v dτ =

S

n ×

v dσ,

D
(∇×

v) dτ =

S

n ×

v dσ
Capitolul 2
Elementele caracteristice ale
fluidelor
2.1 Obiectul mecanicii fluidelor
Materia se prezint˘ a ˆın stare natural˘a ˆın trei ipostaze; solid˘a lichid˘ a ¸si gazoas˘a.
Ultimelor dou˘a st˘ari, lichid˘ a ¸si gazoas˘a, le atribuim denumirea generic˘a de fluide.
Prin prisma experient ¸ei, percepem fluidele prin ceea ce le deosebe¸ste de corpurile
solide, ˆınsu¸sirea de a curge, de a lua forma recipientului care le cont ¸ine. Aceast˘a
ˆınsu¸sire, numit˘ a deformabilitate se datoreaz˘a propriet˘at ¸ii fluidului de a opune o in-
fim˘a rezistent ¸˘ a act ¸iunii fort ¸elor de forfetare, de alunecare ¸si desp˘art ¸ire a particulelor
fluide, ca urmare a slabei coeziuni moleculare.
Starea unui fluid (repaus sau mi¸scare), depinde de o infinitate de factori, ast-
fel c˘a ˆıncorsetarea fenomenului ˆıntr-o form˘a matematic˘a, luˆand ˆın considerare tot ¸i
parametri care intervin este, dac˘a nu imposibil˘a, mult prea complicat˘a ˆın raport
cu cuno¸stint ¸ele noastre ˆın domeniu. Se impune, a¸sadar, aproximarea fluidului cu
un model cu propriet˘at ¸i mult simplificate fat ¸˘a de fluidul real, care s˘a ret ¸in˘ a doar
caracteristicile determinante, f˘acˆand abstract ¸ie de factorii neesent ¸iali.
Prima aproximare ˆın acest sens const˘a ˆın a considera modelul fluid ca avˆ and o
structur˘a macroscopic˘a. Modelul macroscopic adoptat prezint˘ a un mediu material,
compus din particule fluide (elementare) dispuse ˆın mod continuu (f˘ar˘ a ˆıntreruperi)
ˆın tot domeniul ocupat de fluid. Din aceast˘a perspectiv˘a definim particula elemen-
tar˘a, ca fiind un ”decupaj ” din masa fluid˘a, de form˘a arbitrar˘a, (sferic˘a, paralelipi-
pedic˘a, tetraedric˘a, e.t.c), cu dimensiuni infinitezimale (oricˆat de mici) ˆın raport cu
domeniul ocupat de fluid, dar cuprinzˆand un num˘ar considerabil de molecule astfel
ˆıncˆat s˘a p˘astreaze propriet˘at ¸ile fluidului luat ca ˆıntreg.
Din punct de vedere fizic definim mediul fluid ca fiind un mediu material izotrop
(cu propriet˘at ¸i identice ˆın orice direct ¸ie), cu urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
− Continuitatea. Particulele fluide se distribuie ˆın mod continuu (f˘ar˘ a cavit˘ at ¸i),
cu except ¸ia unor puncte, curbe sau suprafet ¸e de discontinuitate determinate.
− Deformabilitatea; dup˘a cum am spus, este proprietatea fluidului de a curge
7
8 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
datorit˘a unei foarte slabe atract ¸ii ˆıntre molecule.
− Compresibilitatea; propietatea mediului de a se deforma la act ¸iunea fort ¸elor
de presiune.
ˆ
In raport cu aceast˘a proprietate ˆımp˘art ¸im fluidele ˆın dou˘a categorii;
lichidele, considerate teoretic incompresibile ¸si gazele, fluide compresibile f˘ar˘a volum
¸si form˘a, avˆ and ˆınsu¸sirea de a se r˘aspˆandi foarte u¸sor ˆın spat ¸iu.
ˆ
In conformitate cu cele relatate mai sus s˘a spunem c˘a:
Fluidul este un mediu material izotrop, continuu deformabil, compresibil sau
incompresibil.
Mecanica fluidelor studiaz˘a la scar˘a macroscopic˘a fluidele aflate ˆın repaus sau
ˆın mi¸scare, ˆın prezent ¸a corpurilor solide.
Vom considera particula fluid˘a (elementar˘ a) ca avˆ and o mas˘a dm cuprins˘a ˆın
volumul dτ m˘arginit de suprafat ¸a dσ. Vom nota cu dx, dy, dz dimensiunile liniare
ale particulei, ˆın raport cu un sistem de coordonate carteziene Oxyz ¸si vom numi
toate aceste m˘arimi (asociate particulei elementare), m˘arimi elementare.
Asimilˆand particula fluid˘a cu un ”microfluid”, aceasta va fi supus˘a tuturor legilor
care guverneaz˘a ˆıntregul domeniu fluid. Astfel ˆıntre particulele fluide se manifest˘a:
− Fort ¸e de atract ¸ie (masice), proport ¸ionale cu masa particulei dm
− Fort ¸e de tensiune (tensiuni) la nivelul suprafet ¸elor de contact dσ. Tensiunile
act ¸ioneaz˘a fie ca fort ¸e de presiune, normale suprafet ¸ei dσ, care supun parti-
cula la deform˘ari, fie ca tensiuni tangent ¸iale, care se opun alunec˘arii particu-
lelor una peste alta (frec˘arii), generatoare a fenomenului de vˆascozitate.
ˆ
In limita unei prime ordon˘ari, ˆıntˆ alnim urm˘atoarele clase de fluide:
− fluide incompresibile; lichidele,
− fluide compresibile; gazele,
− fluide ideale (cu vˆascozitatee neglijabil˘a); alcolul, mercurul, chiar apa,
− fluide reale sau vˆascoase; mierea, uleiurile, etc.
S˘a ment ¸ion˘ am c˘a mi¸scarea fluidelor este un fenomen complex al c˘arui studiu
impune, ˆın cazul fiec˘arei aplicat ¸ii, o serie de aproximat ¸ii simplificatoare.
2.2 Viteza. Densitatea
S˘a izol˘amˆın masa fluid˘a, la momentul t, un domeniu simplu conex (f˘ar˘a g˘auri),
(D) de volum V, m˘arginit de suprafat ¸a S, raportat la un sistem de coordonate
carteziene Oxyz orientat ˆın sens direct. O particul˘a fluid˘a situat˘a ˆın punctul
M(x, y, z) ∈ (D), va avea coordonatele x, y, z funct ¸ii de t,
M(x, y, z),

r =
−−→
OM = x(t)

ı +y(t)


+z(t)

k
Notˆand cu dm, elementul de mas˘a cuprins ˆın volumul dτ, ata¸s˘ am particulei fluide
urm˘atoarele m˘arimi :
2.2. VITEZA. DENSITATEA 9
r
O
x
y
z
S
M
(D)
Figura 2.1:
Viteza ¸si accelerat ¸ia:
(2.1)

v=
˙ →
r
def
==
d

r
dt
[m/s].

a=
¨ →
r
def
==
d

v
dt
=
d
2

r
dt
2
[m/s
2
].
Densitatea ρ ¸si greutatea specific˘a γ:
(2.2)
ρ =
dm

[kg/m
3
]
γ =
dG

=
g dm

= ρ g [N/m
3
].
unde:
g = 9, 81m/s
2
este accelerat ¸ia gravitat ¸ional˘ a,
dG = g·dm este greutatea particulei situate ˆın punctul M la momentul t,
N =
kg·m
s
2
este fort ¸a care imprim˘a masei de 1kg accelerat ¸ia de 1m/s
2
.
Uneori, ˆın locul densit˘at ¸ii ρ se ˆıntrebuint ¸eaz˘ a volumul specific
V =
1
ρ
[m
3
/kg].
S˘a ment ¸ion˘ am c˘a, ˆın cazul cel mai general, ecuat ¸iile mecanicii fluidelor, vor
cont ¸ine m˘arimile

a ¸si ρ, definite mai sus ca necunoscute. Ele depind explicit, ¸si
implicit prin coordonatele M, de timpul t, adic˘a de ( t, x(t), y(t), z(t) ).
ˆ
In conformitate cu ecuat ¸iei de stare, pe care o vom deduce ulterior, densitatea
fluidului depinde, ˆın general, de timpul t, de pozit ¸ia punctului M, de presiune ¸si
de temperatur˘a.
La lichide variat ¸ia densit˘at ¸ii este foarte mic˘a astfel ˆıncˆ at putem chiar defini
lichidele ca fiind fluidele cu densitatea constant˘ a. De exemplu, pentru;
ap˘a, ρ ≈ 1kg/dm
3
alcool etilic, ρ ≈ 0.8kg/dm
3
mercur, ρ ≈ 13, 6kg/dm
3
Volumul ¸si masa fluidului cont ¸inut ˆın domeniul D la momentul t sunt, dup˘a
cum bine ¸stim
V =

(D)
dτ, m =

(D)
ρ(t, x, y, z) dτ.
Dac˘a densitatea este constant˘ a (cazul lichidelor), atunci
ρ =
m
V
, γ =
G
V
= ρg
10 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
2.3 Fort ¸ele care act ¸ioneaz˘a asupra unui fluid.
Este util s˘a ne reamintim c˘a Fort ¸a

F
= m·

a
se m˘asoar˘ a ˆın newtoni ¸si kilograme fort ¸˘a. Un newton este fort ¸a care imprim˘a masei
de 1kg accelerat ¸ia 1m/s
2
,
(2.3) 1 N (newton) = kg·
m
s
2
, 1kgf = 9, 81 N
Asupra unui fluid aflat ˆın mi¸scare sau repaus act ¸ioneaz˘a diferite fort ¸e. Este su-
ficient s˘a ment ¸ion˘am; fort ¸ele de atract ¸ie newtonienne (legea atract ¸iei universale)
dintre masa fluidului ¸si alte corpuri, fort ¸ele de greutate, sau fort ¸ele de tensiune,
numite, simplu, tensiuni, care apar la contactul dintre particulele fluidului, la con-
tactul dintre dou˘a fluide sau dintre un fluid ¸si o suprafat ¸˘a solid˘a. Vom face urm˘atoare
clasificare a acestor fort ¸e.
A. Fort ¸ele Masice.
Sunt fort ¸e care act ¸ioneaz˘ a asupra particulelor fluide fie din exterior, fort ¸e
gravitat ¸ionale, fort ¸e electromagnetice etc. fie din interiorul fluidului ca urmare a
interact ¸iunii particulelor aflate ˆın contact. Fort ¸ele masice sunt proport ¸ionale cu
masa particulei dm ¸si au forma
(2.4) d

Fm
=

F
dm.
unde vectorul

F
reprezint˘a fort ¸a masic˘a aplicat˘a unit˘at ¸ii de mas˘a, fort ¸a masic˘a
unitar˘a. De exemplu presupunˆand c˘a asupra particulei de mas˘a dm act ¸ioneaz˘ a
doar fort ¸a gravitat ¸ional˘a, fort ¸a unitar˘a

F
, va avea m˘arimea F = g = 9, 81N.
B. Tensiuni de contact (eforturi).
Se mai numesc eforturi ¸si provin din contactul particulei fluide la nivelul
suprafet ¸ei elementare dσ cu suprafet ¸e solide sau cu alte particule fluide. Admitem
c˘a m˘arimea unei astfel de fort ¸e este proport ¸onal˘ a cu aria suprafet ¸ei dσ. Desemn˘am
aceste tensiuni prin
(2.5) d


=

T
dσ.
unde prin

T
am notat efortul unitar sau tensiunea unitar˘a, adic˘a tensiunea care
act ¸ioneaz˘ a asupra unit˘at ¸ii de suprafat ¸˘ a.
S˘a consider˘am dou˘a particule fluide (1) ¸si (2), (Figura 2.2), aflate ˆın contact
prin suprafat ¸a elementar˘a dσ ˆın punctul M(x, y, z). Tensiunile de contact vor
depinde de timpul t, de vectorul de pozit ¸ie

r al punctului M ¸si de orientatea
suprafet ¸ei dσ, prin urmare de versorul

n la suprafat ¸˘ aˆın punctul M. De asemenea,
ele sunt supuse legii act ¸iunii ¸si react ¸iunii.
2.3. FORT¸ ELE CARE ACT¸ IONEAZ
˘
A ASUPRA UNUI FLUID. 11
d
(1)
(2)
T
2
T
1
n
2
1
n
n
2 1
n
T
2
T
1
=
=


M(x,y,z)
Figura 2.2: Tensiuni
Mai exact, dac˘a la momentul t cele dou˘a
particule sunt ˆın contact de-alungul elemen-
tului de suprafat ¸˘ a dσ din punctul M(

r )
¸si dac˘a

n este versorul normalei la ele-
mentul de suprafat ¸˘ a dσ, ˆındreptat spre in-
teriorul particulei (spre partea supus˘a ten-
siunii), atunci act ¸iunea fluidului situat de
partea opus˘a versorului

n asupra celui situat
de aceea¸si parte cu

n, va fi

T
(t,

r ,

n)dσ.
Reciproc, act ¸iunea fluidului situat de aceea¸si
parte cu

n asupra fluidului situat de opus˘a lui

n va fi

T
(t,

r , −

n)dσ.
ˆ
In
conformitate cu legea act ¸iunii ¸si react ¸iunii va trebui s˘a avem
(2.6)

T
(t,

r , −

n) = −

T
(t,

r ,

n),
prin urmare aceste fort ¸e alc˘atuiesc un sistem echivalent cu zero. Totu¸si ele nu pot
fi neglijate deoarece:
ˆ
Intr-un mediu deformabil lucrul mecanic al fort ¸elor de contact nu este nul.
Mai exact aceste tensiuni deformeaz˘a dou˘a particule fluide la nivelul suprafet ¸ei de
contact, la fel ca dou˘a mingi pline cu aer aflate ˆın contact.
Spunem c˘a ˆın fluid avem presiuni dac˘a efortul unitar

T
este dirijat ˆın sensul
normalei

n ¸si tract ¸iuni ˆın caz contrar. Avem ˆın vedere urm˘atoarea ipotez˘a:
ˆ
Intr-un mediu fluid exist˘a numai presiuni, adic˘a

T
·

n ≥ 0.
Principiul lui d’Alembert
Am v˘azut c˘a asupra unei particule fluide act ¸ioneaz˘a fort ¸ele masice

F
dm ¸si
fort ¸ele de tensiune

T
dσ care imprim˘a particulei de mas˘a dm accelerat ¸ia

a .
ˆ
In
conformitate cu legea act ¸iunii ¸si react ¸iunii, suma acestor fort ¸e trebuie s˘a echilibreze
fort ¸a de inert ¸ie a particulei,

a dm, proport ¸ional˘a cu masa ¸si accelerat ¸ia acesteia.
Mai explicit
(2.7)

a dm =

F
dm+

T

unde accelerat ¸ia s-a definit la (2.1).
ˆ
In cazul unui volum ˆınchis ˆın domeniul (D) ⊂ R
3
m˘arginit de suprafat ¸a S
ecuat ¸ia de mai sus se scrie
(2.8)

(D)

a dm =

(D)

F
dm +

S

T

Ecuat ¸iile (2.7) ¸si (2.8) se numesc ecuat ¸iile lui d’Alembert ¸si exprim˘a principiul cu
acela¸si nume.
12 CAPITOLUL 2. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Capitolul 3
Starea de tensiune a particulei
fluide
3.1 Ecuat ¸iile de echilibru ale particulei fluide
3.1.1 Tensorul tensiunilor
M
M
M
M
x
x
x dx
dx
dx
n
i
i
i
1
1
1
1
1 2
2
2
2 2
3
3
3
3
3
T
T
T
T
T
n
Figura 3.1: Tensorul tensiunilor
Vom deduce, relat ¸ia dintre tensiunea

T
care act ¸ioneaz˘ a la nivelul elementului
de suprafat ¸˘ a dσ ¸si tensiunile

Ti
care
act ¸ioneaz˘a asupra proiect ¸iilor dσ
i
ale lui
dσ.
ˆ
In acest scop raport˘am mediul fluid
la un sistem de coordonate carteziene
Ox
1
x
2
x
3
¸si consider˘am o particul˘a fluid˘a
de form˘a tetraedric˘a (MM
1
M
2
M
3
) cu
muchiile dx
1
, dx
2
, dx
3
, paralele cu ax-
ele de coordonate. Fie deci M(

r ),

r
(x
1
, x
2
, x
3
)
M
1
(x
1
+ dx
1
, x
2
, x
3
)
M
2
(x
1
, x
2
+ dx
2
, x
3
)
M
3
(x
1
, x
2
, x
3
+ dx
3
).
Not˘am cu
dσ = A(M
1
M
2
M
3
), dσ
1
= A(MM
2
M
3
),

2
= A(MM
1
M
3
), dσ
3
= A(MM
1
M
2
),
ariile fet ¸elor tetraedrului, (Figura 3.1). Fie

T
(t,

r ,

n ) efortul unitar exercitat
asupra fluidului situat de aceea¸si parte cu versorul

n (n
1
, n
2
, n
3
) normal suprafet ¸ei
dσ, de c˘atre fluidul situat de partea opus˘a lui

n ¸si

T1
(t,

r ,

ı
1
),

T2
(t,

r ,

ı
2
),

T3
(t,

r ,

ı
3
).
13
14 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
eforturile unitare la nivelul elementelor de suprafat ¸˘ a dσ
j
ˆın direct ¸iile versorilor

ı
j
,
j = 1, 3. Sunt cunoscute relat ¸iile dintre suprafat ¸a dσ ¸si proiect ¸iile ei dσ
1
, dσ
2
, dσ
3
pe planele de coordonate:
(3.1) dσ
1
= n
1
dσ, dσ
2
= n
2
dσ, dσ
3
= n
3

S˘a observ˘am c˘a tensiunile

T1
,

T2
,

T3
sunt aplicate ˆın punctul M(

r ) iar ten-
siunea

T
se aplic˘a ˆıntr-un punct M

(

r

) al suprafet ¸ei dσ situat la o distant ¸˘ a
infinitezimal˘a | d

r | de M, astfel c˘a putem considera, f˘ar˘a a afecta generalitatea,
c˘a toate tensiunile au ca punct de aplicat ¸ie punctul M.
Conform Figurii 3.1, echilibrarea fort ¸elor care act ¸ioneaz˘ a asupra particulei
tetraedrice (MM
1
M
2
M
3
) se exprim˘a, conform principiului lui d’Alembert (2.7), prin
relat ¸ia

a dm =

F
dm+

T1
(t, r,ı
1
)dσ
1
+

T2
(t, r,ı
2
)dσ
2
+

T3
(t, r,ı
3
)dσ
3


T
(t, r, n)dσ.
unde

a este accelerat ¸ia particulei, iar cu

F
am notat rezultanta fort ¸elor ma-
sice unitare, avˆand ca punct de aplicat ¸ie tot punctul M. Eliminˆand cantit˘at ¸ile

a dm ¸si

F
dm care sunt neglijabile (infinit ¸i mici de ordinul trei) ˆın raport cu
celelalte m˘arimi (infinit ¸i mici de ordinul doi) deducem
(3.2)

T
(t, r, n)dσ =

T1
(t, r,ı
1
)dσ
1
+

T2
(t, r,ı
2
)dσ
2
+

T3
(t, r,ı
3
)dσ
3
T¸ inˆand cont de relat ¸iile (3.1) g˘asim ecuat ¸ia de echilibru a particulei fluide
(3.3)

T
=

T1
n
1
+

T2
n
2
+

T3
n
3
.
exprimat˘a prin urm˘atoarea propozit ¸ie
Propozit ¸ia 3.1.1 Tensiunea

T
exercitat˘a pe suprafat ¸a care m˘argine¸ste o par-
ticul˘a fluid˘a este funct ¸ie liniar˘a ¸si omogen˘a de trei tensiuni,

T
1
,

T
2
,

T
3
, aplicate pe
proiect ¸iile suprafet ¸ei dσ pe planele de coordonate.
Fie T
i
, ¸si T
ij
coordonatele vectorilor

T
¸si

Ti
,
(3.4)

T
( T
1
, T
2
, T
3
),

T1
( T
11
, T
12
, T
13
),

T2
( T
21
, T
22
, T
23
),

T3
( T
31
, T
32
, T
33
).
ˆ
In proiect ¸ie pe axele de coordonate, ecuat ¸ia (3.3) devine
(3.5)
T
1
= T
11
n
1
+ T
21
n
2
+ T
31
n
3
T
2
= T
12
n
1
+ T
22
n
2
+ T
32
n
3
T
3
= T
13
n
1
+ T
23
n
2
+ T
33
n
3
3.1. ECUAT¸ IILE DE ECHILIBRU ALE PARTICULEI FLUIDE 15
Elementele matricei
(3.6) T =

¸
¸
T
11
T
12
T
13
T
21
T
22
T
23
T
31
T
32
T
33

definesc componentele tensorului tensiunilor.
Starea de tensiune din jurul punctului M ˆın care este situat˘a particula fluid˘a
depinde de trei tensiuni vectoriale sau nou˘a tensiuni scalare.
S˘a mai ment ¸ion˘ am c˘a, ˆıntrucˆat nu se precizeaz˘a a sensul tensiunilor

Ti
, com-
ponentele T
ij
pot s˘a fie pozitive sau negative.
3.1.2 Variat ¸ia tensiunilor ˆın raport cu rotirea axelor de co-
ordonate
Vom considera acum un alt sistem de coordonate Mx

1
x

2
x

3
obt ¸inut printr-o
rotat ¸ie a sistemului Mx
1
x
2
x
3
, definit˘a prin tabelul cosinusurilor directoare
(3.7)

ı
1

ı
2

ı
3

ı

1
α
11
α
12
α
13

ı

2
α
21
α
22
α
23

ı

3
α
31
α
32
α
33
.
unde, datorit˘a ortogonalit˘at ¸ii axelor de coordonate, avem
(3.8)
3
¸
k=1
α
ik
α
jk
= δ
ij
¸si
3
¸
k=1
α
ki
α
kj
= δ
ij
δ
ij
fiind simbolul lui Kroneker, adic˘a
δ
ij
=

1 dac˘a i = j
0 dac˘a i = j
La fel ca mai sus, asociem noului sistem particula tetraedric˘a MM

1
M

2
M

3
cu fet ¸ele

1
= A(MM

2
M

3
), dσ

2
= A(MM

1
M

3
), dσ

3
= A(MM

1
M

2
)
Fiec˘arei fet ¸e dσ

j
cu versorul normal

ı

i
= α
i1

ı
1

i2

ı
2

i3

ı
3
, i = 1, 3,
asupra c˘areia act ¸ioneaz˘a tensiunea

T

i
ˆıi corespunde tetraedrul generat de
intersect ¸iile ei cu axele Mx
i
, pentru care dσ

i
reprezint˘ a fat ¸a oblic˘a. Prin ur-
mare tensiunea

T

i
va avea, conform (3.3), expresia
(3.9)

T

i
= α
i1

T1

i2

T2

i3

T3
, i = 1, 3
16 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
unde, ˆın virtutea (3.4)
(3.10)

Ti
= T
i1

ı
1
+T
i2

ı
2
+T
i3

ı
3
, i = 1, 3.
Not˘am cu τ
ij
¸si cu T

ij
, j = 1, 3, proiect ¸iile tensiunii

T

i
pe axele sistemului
Mx
1
x
2
x
3
respectiv Mx

1
x

2
x

3
adic˘a
(3.11)
(a)

T

i
= τ
i1

ı
1

i2

ı
2

i3

ı
3
(b)

T

i
= T

i1

ı

1
+T

i2

ı

2
+T

i3

ı

3
,
i = 1, 3
ˆ
Inlocuind ˆın (3.9) expresia tensiunii

T

i
din (3.11)−(a) ¸si expresiile tensiunilor

Ti
din (3.10), g˘asim relat ¸iile dintre τ
ij
¸si T
ij
sub forma
(3.12) τ
ik
=
3
¸
l=1
α
il
T
lk
.
Pe de alt˘a parte, ˆın baza tabelului (3.7) ˆıntre proiect ¸iile tensiunilor

T

i
pe axele
celor dou˘a repere exist˘a relat ¸iile
T

ij
=
3
¸
k=1
α
jk
τ
ik
,
de unde, ˆınlocuind expresiile lui τ
ik
din (3.12) ˆın ultima expresie, g˘asim
(3.13) T

ij
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
il
α
jk
T
lk
.
Observ˘am c˘a ultimele relat ¸ii au fost deduse prin raportarea tuturor expresiilor
la sistemul Mx
1
x
2
x
3
. Exprimˆand toate tensiunile ˆın raport cu axele sistemului
Mx

1
x

2
x

3
, ca ˆın (3.11)−(b), sau mai simplu, rezolvˆand sitemul (3.13) cu necunos-
cutele T
lk
, obt ¸inem relat ¸iile duale
(3.14) T
lk
=
3
¸
i=1
3
¸
j=1
α
il
α
jk
T

ij
.
Propozit ¸ia 3.1.2 Tensorul tensiunilor prezint˘a urm˘atoarele propriet˘at ¸i de
invariant ¸˘a la rotirea axelor de coordonate:
1

T
ij
= T
ji
⇐⇒ T

ij
= T

ji
2

T
11
+ T
22
+ T
33
= T

11
+ T

22
+ T

33
3.2. DEFORMAREA PARTICULEI FLUIDE 17
Demonstrat¸ie. 1

Dezvoltˆ and formula (3.13) pentru i = 1, j = 2, de exem-
plu, obt ¸inem
T

12
−T

21
= (α
12
α
21
−α
11
α
22
)(T
21
−T
12
) + (α
13
α
21
−α
11
α
23
)(T
31
−T
13
)+
+(α
13
α
22
−α
12
α
23
)(T
32
−T
23
), ∀ |α
ij
| ≤ 1.
Mai g˘asim dou˘a expresii asem˘an˘atoare pentru T

13
− T

31
¸si T

23
− T

32
, de unde
rezult˘a concluzia primului enunt ¸.
2

Cu (3.13) calcul˘am suma T

11
+ T

22
+ T

33
¸si obt ¸inem
T

11
+ T

22
+ T

33
= T
11
3
¸
k=1
a
2
k1
+ T
22
3
¸
k=1
a
2
k2
+ T
33
3
¸
k=1
a
2
k3
+
+(T
12
+ T
21
)
3
¸
k=1
α
k1
α
k2
+ (T
13
+ T
31
)
3
¸
k=1
α
k1
α
k3
+ (T
23
+ T
32
)
3
¸
k=1
α
k2
α
k3
de unde, ˆın baza formulelor de orogonalitate (??) avem
3
¸
k=1
a
2
k1
=
3
¸
k=1
a
2
k2
=
3
¸
k=1
a
2
k3
= 1,
3
¸
k=1
α
k1
α
k2
=
3
¸
k=1
α
k1
α
k3
=
3
¸
k=1
α
k2
α
k3
= 0
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
3.2 Deformarea particulei fluide
Sub act ¸iunea fort ¸elor masice ¸si a tensiunilor, mi¸scarea unei particule fluide poate
fi comparat˘a, pˆan˘a la un punct, cu mi¸scarea general˘a a rigidului. Prin urmare unei
particule situat˘a ˆın punctul A i se poate imprima, la un moment dat, o mi¸scare
de translat ¸ie, ¸si o mi¸scare de rotat ¸ie ˆın jurul unei axe ce trece prin A.
ˆ
In plus
fat ¸˘ a de rigid, o particul˘a fluid˘a va avea o mi¸scare de deformare. Dup˘a cum ¸stim
deformabilitatea const˘aˆın proprietatea fluidului de a-¸si modifica distant ¸a dintre dou˘a
puncte vecine, precum ¸si forma ¸si volumul.
Pentru simplitatea scrierii vom ˆınlocui notat ¸ia reperului fix Oxyz cu notat ¸ia
Ox
1
x
2
x
3
, cu p˘astrarea ordinii ¸si denumirii axelor de coordonate. Versorii axelor
de coordonate vor fi

ı
1
,

ı
2
,

ı
3
iar un punct M(x
1
, x
2
, x
3
) va avea vectorul de
pozit ¸ie

r = x
1

ı
1
+x
2

ı
2
+x
3

ı
3
.
Pentru deform˘ari infinit mici (infinitezimale) de forma dx
i
, δx
i
proprii particulelor
fluide, vom considera valabile dezvolt˘ arile Taylor de ordinul ˆıntˆai
(3.15) f(x
1
+ δx
1
, x
2
+ δx
2
, x
3
+ δx
3
) = f(x
1
, x
2
, x
3
) +
3
¸
i=1
∂f
∂x
i
δx
i
18 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
obt ¸inut˘ a prin neglijarea infinit ¸ilor mici de ordin superior.
Cum un element de volum se exprim˘a prin produsul a trei elemente liniare, vom
deduce mai ˆıntˆai deformarea liniar˘a.
3.2.1 Deformarea liniar˘a
ˆ
Int ¸elegem prin deformare liniar˘a a unei particule fluide, proprietatea acesteia
de a-¸si modifica distant ¸a dintre dou˘a puncte.
Consider˘am o particul˘a fluid˘a (P) raportat˘a la reperul cartezian fix Ox
1
x
2
x
3
,
din Figura 3.2, ¸si lu˘am ˆın interiorul particulei dou˘a puncte situate la o distant ¸˘ a
infinitezimal˘a,
A(x
1
, x
2
, x
3
), B(x
1
+ δx
1
, x
2
+ δx
2
, x
3
+ δx
3
), δ

r =
−→
AB .
Presupunem c˘a dup˘a deformarea particulei, punctele A ¸si B trec ˆın punctele
A

( x

1
, x

2
, x

3
), B

( x

1
+ δx

1
, x

2
+ δx

2
, x

3
+ δx

3
), δ

r

=
−→
A

B

,
unde δ

r (δx
1
, δx
2
, δx
3
) ¸si δ

r

(δx

1
, δx

2
, δx

3
) sunt infinit ¸ii mici care despart
punctele din interiorul particulei (P), respectiv interiorul particulei (P)−deformate
pe care o not˘am cu (P

). Fie
(3.16)

u =
−→
AA

(u
1
, u
2
, u
3
), u
i
(t, x
1
, x
2
, x
3
), i = 1, 3,
deplas˘arile geometrice pe axele de coordonate care fac trecerea de la de la particula
(P) la particula deformat˘a (P

). Coordonatele punctelor A, A

¸si B, B

sunt
legate ˆıntre ele prin relat ¸iile
(3.17)
x

i
= x
i
+ u
i
(t, x
1
, x
2
, x
3
), i = 1, 3
x

i
+ δx

i
= x
i
+ δx
i
+ u
i
(t, x
1
+ δx
1
, x
2
+ δx
2
, x
3
+ δx
3
), i = 1, 3.
Dar, conform formulei (3.15) avem
u
i
(t, x
1
+ δx
1
, x
2
+ δx
2
, x
3
+ δx
3
) = u
i
(t, x
1
, x
2
, x
3
) +
3
¸
k=1
∂u
i
∂x
k
δx
k
, i = 1, 3
¸si ˆınlocuind ˆın a dou˘a formul˘a din (3.17) obt ¸inem
(3.18) x

i
+ δx

i
= x
i
+ δx
i
+ u
i
(t, x
1
, x
2
, x
3
) +
3
¸
k=1
∂u
i
∂x
k
δx
k
, i = 1, 3.
3.2. DEFORMAREA PARTICULEI FLUIDE 19
A
A
B
B
O
(P)
(P’)
r
r
O
x
x
x
Deformarea liniara
Deformarea de volum
x
x
x
x
x
x
1
1
1
2
2
2
3
3
3
r
r
A
A
B
B
B
= AB
Figura 3.2: Deformarea particulei fluide
Prin definit ¸ie, deformarea liniar˘a este diferent ¸a
d(δ

r ) = δ

r

−δ

r = d(δx
1
)

ı
1
+d(δx
2
)

ı
2
+d(δx
3
)

ı
3
,
unde, ˆın baza relat ¸iilor (3.17) ¸si (3.18), coordonatele vectorului d(δ

r ) se scriu
(3.19) d(δx
i
) = δx

i
−δx
i
=
3
¸
k=1
∂u
i
∂x
k
δx
k
, i = 1, 3.
3.2.2 Deformarea elementului de volum
Consider˘am un element de volum dτ asimilat cu volumul unei particule fluide
de form˘a paralelipipedic˘a avˆand laturile δx
1
, δx
2
, δx
3
, situate de-alungul axelor
de coordonate ¸si volumul δτ = δx
1
δx
2
δx
3
. Introducˆand coeficient ¸ii de deformare
liniar˘a
(3.20) c
ij
=
1
2

∂u
i
∂x
j
+
∂u
j
∂x
i

,
ˆın conformitate cu formula (3.19), lungimile laturilor particulei deformate sunt
δx

i
= δx
i
+ c
ii
δx
i
, i = 1, 3,
prin urmare, volumul particulei deformate se exprim˘a prin produsul:
δτ

= (δx
1
+ c
11
δx
1
)(δx
2
+ c
22
δx
2
)(δx
3
+ c
33
δx
3
) =
= δx
1
δx
2
dx
3
(1 + c
11
)(1 + c
22
)(1 + c
33
) = dτ ·(1 + c
11
+ c
22
+ c
33
+· · · ).
Neglijˆand infinit ¸ii mici de ordin superior, obt ¸inem
δτ

δτ
= 1 + c
11
+ c
22
+ c
33
sau
δτ

−δτ
δτ
= c
11
+ c
22
+ c
33
= div

u,
20 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
unde

u (u
1
, u
2
, u
3
) conform notˆand cu d(δτ) = δτ

− δτ, definim deformarea
unit˘at ¸ii de volum:
d(δτ)
δτ
= div

u
unde

u = u
1

ı
1
+u
2

ı
2
+u
3

ı
3
conform (3.16), iar
div

u =
∂u
1
∂x
1
+
∂u
2
∂x
2
+
∂u
3
∂x
3
.
Presupunem acum c˘a deformarea se realizeaz˘a ˆın intervalul de timp dt ¸si s˘a
not˘am cu
(3.21)

v=

u
dt
viteza de deformare a particulei fluide.
ˆ
Imp˘art ¸ind cu dt relat ¸ia de mai sus obt ¸inem
formula de deformare a volumului particulei fluide:
(3.22)
d(δτ)
dt δτ
= div

v
de unde deducem urm˘atorul enunt ¸ important
Propozit ¸ia 3.2.1 Un fluid este incompresibil dac˘a ¸si numai dac˘a
(3.23) div

v= 0.
ˆ
Intr-adev˘ ar, volumul particulei fluide se deformeaz˘a numai ˆın cazul fluidelor incom-
presibile.
3.2.3 Tensorul vitezelor de deformare
Notˆand cu

v= v
1

ı
1
+v
2

ı
2
+v
3

ı
3
viteza de deformare a particulei, conform
relat ¸iei (3.21) obt ¸inem
v
1
=
u
1
dt
, v
2
=
u
2
dt
, v
3
=
u
3
dt
,
iar cu notat ¸iile a
ij
=
c
ij
dt
, din (3.20) deducem
(3.24) a
ij
=
1
2

∂v
i
∂x
j
+
∂v
j
∂x
i

Coeficient ¸ii a
ij
poart˘a numele de coeficient ¸ii vitezelor de deformare, iar matricea
simetric˘a
(3.25)

¸
¸
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33

, a
ij
= a
ji
3.2. DEFORMAREA PARTICULEI FLUIDE 21
avˆ and ca elemente coeficient ¸ii a
ij
se nume¸ste tensorul vitez˘a de deformare.
ˆ
In baza acestor notat ¸ii divergent ¸a vectorului vitez˘a are expresia
(3.26) div

v=
∂v
1
∂x
1
+
∂v
2
∂x
2
+
∂v
3
∂x
3
= a
11
+ a
22
+ a
33
,
cu relat ¸ia (3.23), pentru fluide incompresibile.
3.2.4 Variat ¸ia vitezelor de deformare ˆın raport cu rotirea
axelor de coordonate
La fel ca la &3.1.2, vom considera sistemul de coordonate Mx

1
x

2
x

3
obt ¸inut
prin rotat ¸ia a sistemului Mx
1
x
2
x
3
, definit˘a prin tabelul (3.7) ¸si formulele de or-
togonalitate (3.8). Dac˘a (x
1
, x
2
, x
3
), (x

1
, x

2
, x

3
) sunt coordonatele unui punct iar
(v
1
, v
2
, v
3
) ¸si (v

1
, v

2
, v

3
) sunt coordonatele vitezei, ˆın raport cu cel dou˘a repere,
atunci
x
i
=
3
¸
j=1
α
ji
x

j
,
∂x
i
∂x

j
= α
ji

v=
3
¸
k=1
v
k

ı
k
=
3
¸
k=1
v

k

ı

k
, v

i
=
3
¸
k=1
α
ik
v
k
, v

j
=
3
¸
k=1
α
jk
v
k
a
ij
=
1
2

∂v
i
∂x
j
+
∂v
j
∂x
i

, a

ij
=
1
2

∂v

i
∂x

j
+
∂v

j
∂x

i

Propozit ¸ia 3.2.2 Componenetele vitezelor de deformare ˆın raport cu rotirea axelor
de coordonate sunt legate prin urm˘atoarele relat ¸ii
(3.27) a

ij
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
α
j l
a
kl
Demonstrat¸ie.
∂v

i
∂x

j
=
3
¸
k=1
α
ik
∂v
k
∂x

j
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
∂v
k
∂x
l
·
∂x
l
∂x

j
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
α
j l
·
∂v
k
∂x
l
∂v

i
∂x

j
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
α
j l
·
∂v
k
∂x
l
,
∂v

j
∂x

i
=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
jk
α
i l
·
∂v
k
∂x
l
a

ij
=
1
2
·
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
α
j l

∂v
k
∂x
l
+
∂v
l
∂x
k

=
3
¸
k=1
3
¸
l=1
α
ik
α
j l
a
kl
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
22 CAPITOLUL 3. STAREA DE TENSIUNE A PARTICULEI FLUIDE
Propozit ¸ia 3.2.3 Divergent ¸a vectorului vitez˘a este invariant˘a la rotirea axelor de
coordonate adic˘a, ˆın conformitate cu (3.26)
a
11
+ a
22
+ a
33
= a

11
+ a

22
+ a

33
Demonstrat¸ie. Cu (3.27) calcul˘am suma a

11
+ a

22
+ a

33
¸si obt ¸inem
a

11
+ a

22
+ a

33
= a
11
3
¸
k=1
a
2
k1
+ a
22
3
¸
k=1
a
2
k2
+ a
33
3
¸
k=1
a
2
k3
+
+(a
12
+ a
21
)
3
¸
k=1
α
k1
α
k2
+ (a
13
+ a
31
)
3
¸
k=1
α
k1
α
k3
+ (a
23
+ a
32
)
3
¸
k=1
α
k2
α
k3
de unde, ˆın baza formulelor de orogonalitate (3.8) avem
3
¸
k=1
a
2
k1
=
3
¸
k=1
a
2
k2
=
3
¸
k=1
a
2
k3
= 1,
3
¸
k=1
α
k1
α
k2
=
3
¸
k=1
α
k1
α
k3
=
3
¸
k=1
α
k2
α
k3
= 0
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
S˘a mai ad˘aug˘ am c˘a ˆıntre coeficient ¸ii a
ij
¸si componentele T
ij
ale tensorului
tensiunilor definit la se stabilesc relat ¸ii liniare care generalizeaz˘a ipoteza lui New-
ton exprimat˘a prin (4.9). Toate aceste elemente vor intra ˆın compozit ¸ia ecuat ¸iilor
mi¸sc˘ arii fluidelor.
Capitolul 4
Elementele caracteristice ale
fluidelor
4.1 Presiunea hidrostatic˘a. Vˆascozitatea.
Am v˘azut la sect ¸iunea precedent˘a, formula (2.3), c˘a la nivelul suprafet ¸ei de
separare dintre dou˘a particule fluide act ¸ioneaz˘a, fort ¸ele de tensiune
d


=

T
·dσ,
unde

T
reprezint˘a efortul unitar.
T
M
Tn
n
T
Figura 4.1:
Act ¸iunea efortului unitar

T
se manifest˘a ˆın dou˘a direct ¸ii:
de ˆımpotrivire la alunecarea particulelor una pe alta ˆın planul
suprafet ¸ei dσ, pe care-l not˘am cu


¸si-l numim efortul
tangent ¸ial unitar ¸si de comprimare a particulei, ˆın sensul nor-
malei interioare

n . Notˆand ultimul efort cu

Tn
, vom avea

T
=


+

Tn
adic˘a
(4.1) d


= (


+

Tn
)dσ.
Presiunea hidrostatic˘a
Spunem c˘a fluidul se afl˘a ˆın stare de echilibru (repaus) dac˘a viteza particulelor
este nul˘a ˆın orice punct, mai explicit dac˘a

v= 0.
Vom considera, a¸sadar, fluidul ˆın repaus iar ˆın domeniul ocupat de fluid vom
izola un volum V m˘arginit de suprafat ¸˘a S. Fie dσ elementul de suprafat ¸˘a situat
ˆın punctul M ∈ S.
ˆ
In ipoteza adoptat˘a, tensiunea d


va fi perpendicular˘a pe
23
24 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
S ˆın punctul M, deoarece existent ¸a unei componenete tangent ¸iale la suprafat ¸a S
ar avea ca efect deplasarea particulei din puncul M, ceea ce ar contrazice ipoteza
de repaus al fluidului. Prin urmare vectorul d


va fi coliniar ¸si de acela¸si sens cu
versorul normalei

n ˆın punctul M la elementul de suprafat ¸˘ a dσ.
M
n
T
d
S
V
=pn
n
Figura 4.2:
Punˆand


= 0 ˆın formula (4.1) g˘asim
(4.2) d


=

Tn
dσ = p

n dσ.
Scalarul p > 0 se nume¸ste presiune hidrostatic˘a sau
simplu presiune ¸si prin definit ¸ie este:
valoarea tensiunii normale ˆın starea de echilibru
(4.3)

Tn
= p

n,

v= 0.
Cu notat ¸ia d T
σ
= ||d


||, din (4.2) deducem imediat c˘a
(4.4) dT
σ
= p dσ, p =
dT
σ
dσ.
[pa]
Unitatea de m˘asur˘ a pentru presiune este pascalul (pa) ¸si se define¸ste astfel:
1pa = presiunea exercitat˘a de o fort ¸˘a de 1N (newton) asupra unei suprafet ¸e de 1m
2
.
Cum 1kgf = 9, 81N, rezult˘a
1pa =
1N
m
2
=
1
9, 81
·
1kgf
m
2
Notˆand cu F
p
m˘arimea fort ¸ei de presiune care act ¸ioneaz˘ a asupra ˆıntregii suprafet ¸e
S, deducem formula
F
p
=

S
p dσ
valabil˘ a, repet˘am, doar ˆıntr-un fluid aflat ˆın ˆın repaus.
Ajutˆandu-ne cele deduse ˆın sect ¸iunea precedent˘a vom demonstra acum
urm˘atoarea propozit ¸ie:
Teorema 4.1.1 Presiunea p ˆıntr-un punct al unei suprafet ¸e fluide aflate ˆın repaus
nu depinde de direct ¸ia normalei la suprafat ¸˘a.
Demonstrat¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, s˘a consider˘am din nou particula fluid˘a tetraedric˘a
M
1
M
2
M
3
de la figura 2.2.
ˆ
In conformitate cu cele spuse mai sus, asupra fet ¸elor
tetraedrului vor act ¸iona doar tensiuni normale, adic˘a toate tensiunile vor avea forma

T
= −p

n,
4.1. PRESIUNEA HIDROSTATIC
˘
A. V
ˆ
ASCOZITATEA. 25

n fiind normala exterioar˘a, conform figurii 3.1. Pe de alt˘a parte, observˆand c˘a

ı
1
,

ı
2
,

ı
3
sunt normalele interioare ale fet ¸elor normale ale tetraedrului, vom avea

T1
= T
11

ı
1
,

T2
= T
22

ı
2
,

T3
= T
33

ı
3
¸si ˆınlocuind ˆın (3.3) obt ¸inem
−p

n= T
11
n
1

ı
1
+T
22
n
2

ı
2
+T
33
n
3

ı
3
.
de unde, cu

n= n
1

ı
1
+n
2

ı
2
+n
3

ı
3
, rezult˘a
(4.5) T
11
= T
22
= T
33
= −p
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
Teorema de mai sus se poate formula astfel:
Asupra unui punct din interiorul unui fluid aflat ˆın repaus act ¸ioneaz˘a aceea¸si
presiune din orice direct ¸ie.
Vˆascozitatea. Legea lui Newton
Am adoptat modelul de fluid compus din particule fluide. Definim stratul fluid
prin totalitatea particulelor fluide care la un moment dat t au acceea¸si vitez˘a.
Vˆascozitatea se datoreaz˘a act ¸iunii tensiunilor tangent ¸iale


, (4.1), ca urmare
a frec˘arii dintre dou˘a straturi fluide vecine aflate ˆın mi¸scare relativ˘a, este efectul
diferent ¸ei de viteze dintre straturile fluide vecine.
O consecint ¸˘a important˘ a a fenomenului de vˆascozitate este aderarea particulelor
fluide la suprafet ¸e solide. Mai exact, particulele fluide ”se lipesc” de o suprafat ¸˘ a
solid˘a ˆın mi¸scare, deplasˆandu-se o dat˘a cu ea.
O
x
y
y
=0
u
v
v
0
Figura 4.3:
Pentru evident ¸irea vˆascozit˘at ¸ii ne imagin˘am
mi¸scarea unui fluid aflat ˆıntre dou˘a pl˘aci solide pa-
ralele, situate la distant ¸a infinit apropiat˘a ∆y, ge-
nerat˘a de deplasarea pl˘acii superioare cu viteza
constant˘ a

v, ˆın direct ¸ia axei Ox, placa inferioar˘a
aflˆandu-se ˆın repaus,

v
0
= 0 (Figura 4.3). Cum flu-
idul ader˘a la cele dou˘a pl˘aci, stratul de fluid care
ader˘a la placaˆın mi¸scare se deplaseaz˘a, ˆın raport cu
stratul de fluid aflat ˆın repaus, cu viteza rectilinie


u, cu atˆat mai mic˘a cu cˆat punctele se g˘asesc mai apropiate de placa inferioar˘a.
Prin urmare viteza ∆

u dintre pl˘aci este direct proport ¸ional˘ a cu distant ¸a ∆y ¸si cu
viteza

v de deplasare a pl˘acii superioare, adic˘a
(4.6) ∆

u= β ∆y·

v
26 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
β, fiind un factor de proport ¸ionalitate. Pe de alt˘a parte, experient ¸a ne arat˘a c˘a
fort ¸a aplicat˘a pl˘acii superioare, avˆand suprafat ¸a S, pentru ment ¸inerea mi¸sc˘ arii este
direct proport ¸ional˘a cu diferent ¸a vitezelor dintre cele dou˘a pl˘aci, ∆

v=

v −

v
0
=

v,
aflate ˆın mi¸scare relativ˘a, ¸si cu aria A a suprafat ¸ei S, adic˘a


= α·A

v,
unde am notat cu α factorul de proport ¸ionalitate. T¸ inˆand cont de expresia lui

v
din (4.6), m˘arimea fort ¸ei


are valoarea
(4.7)


= µ
A·∆

u
∆y
unde µ = α/β este factorul de proport ¸ionalitate. S˘a observ˘am c˘a fort ¸a


este
tangent˘ a particulelor fluide care ader˘a la suprafat ¸a S ¸si are aceea¸si natur˘a ca ¸si
fort ¸a de tensiune


dσ din formula (4.1). Astfel c˘a pentru o particul˘a fluid˘a ea
are expresia d


=


dσ. Integrˆ and pe suprafat ¸a S, pentru


= const. g˘asim


=

S


dσ =

S
dσ =


·A
¸si luˆand ˆın considerare (4.7) obt ¸inem efortul
(4.8)


=


A
= µ


u
∆y
distribuit uniform pe ˆıntreaga suprafat ¸˘a S. Presupunˆand c˘a relat ¸ia r˘amˆane valabil˘a
pentru oricare dou˘a straturi de fluide cˆand ∆y → 0, deducem expresia m˘arimii
efortului tangent ¸ial
(4.9) T
τ
= µ
du
dy
.
Formula de mai sus, cunoscut˘a ca legea sau ipoteza lui Newton, exprim˘a faptul c˘a
tensiunea tangent ¸ial˘ a, generatoare de vˆascozitate, se manifest˘a prin variat ¸ia vitezei
particulei ˆın raport cu distant ¸a, m˘asurat˘ a perpendicular pe viteza de deplasare.
Observat ¸ia 4.1.2 S˘a anticip˘am put ¸in ¸si s˘a ment ¸ion˘am c˘a expresia
a
12
=
1
2
·
du
dy
poart˘a numele de vitez˘a de deformare a particulei fluide iar expresia (4.9) stabile¸ste
o relat ¸ie ˆıntre tensiunea tangent ¸ial˘a ¸si viteza de deformare. Prin urmare, legea lui
Newton se scrie
(4.10) T
12
= 2µa
12
4.1. PRESIUNEA HIDROSTATIC
˘
A. V
ˆ
ASCOZITATEA. 27
Coeficientul µ se nume¸ste coeficient de vˆascozitate dinamic˘a, depinde de natura
fluidului, de temperatur˘a ¸si se deduce experimental. Pentru deducerea unit˘at ¸ii de
m˘asur˘ a a vˆascozit˘at ¸ii dinamice avem ˆın vedere formula (4.8)
(4.11)
N
m
2
= [µ]·
m/s
m
adic˘a [µ] =
N·s
m
2
Modelul de fluid care ia ˆın considerare vˆascozitatea se nume¸ste fluid vˆascos sau
fluid real. Fluidele vˆascoase care t ¸in seama de formula (4.9) se numesc fluide
newtoniene. Majoritatea fluidelor utilizate ˆın tehnic˘a sunt fluide newtoniene (aerul,
apa, uleiurile, etc.)
Fluidul a c˘arui vˆascozitate este neglijat˘a se nume¸ste fluid ideal.
ˆ
In fapt fluidele
ideale se definesc tocmai prin anularea coeficientului de vˆascozitate dinamic˘a:
(4.12) Fluid ideal ⇐⇒µ = 0.
Vˆascozitatea dinamic˘a µ depinde ˆın mic˘a parte de presiune, dar variaz˘ a foarte
mult cu temperatura. Este important de ment ¸ionat c˘a:
Vˆascozitatea lichidelor scade o dat˘a cu cre¸sterea temperaturii iar a gazelor cre¸ste.
Pentru deducerea vˆascozit˘at ¸ii dinamice vom utiliza urm˘atoarele formule:
Pentru lichide, formula lui Gutman: µ = µ
0
··e
B
C+T

B
T
0
Pentru gaze, formula lui Sutherland : µ = µ
0

T
T
0

3/2
·
S + T
0
S + T
unde T este temperatura absolut˘a, m˘asurat˘ a ˆın grade kelvin [K]
T K [grade kelvin] = 273

+ t

[grade Celsius]
iar celelalte constante au valorile
T
0
= 273

, B = 511, 6 K, C = −149, 4 K, S = 123, 6 K(pt.aer)
iar µ
0
este valoarea lui µ la temperatura de 0

Ne va fi util˘a, ˆın cele ce vor urma, introducerea coeficientului
ν =
µ
ρ
numit coeficient de vˆascozitate cinematic˘a. Din formulele (2.3) ¸si (4.11) obt ¸inem
unitatea de m˘asur˘a a coeficientului de vˆascozitate cinematic˘a
(4.13) [ν] =
N·s
m
2
·
m
3
kg
=
kg·m
s
2
·
s·m
kg
=
m
2
s
28 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
4.2 Tensiunea superficial˘a. Capilaritatea.
Consider˘am fluidul ˆın stare de repaus,

v= 0.
Suprafat ¸˘a liber˘a: Desemn˘am prin suprafat ¸a liber˘a a unui fluid, suprafat ¸a de
contact cu un alt fluid cu care nu se amestec˘a, (fluide nemiscibile). Suprafat ¸a liber˘a
ˆı¸si face vizibil˘a prezent ¸a ˆın special la contactul dintre un lichid ¸si un gaz.
Tensiunea superficial˘a ¸si capilaritatea sunt dou˘a efecte secundare ale tensiunilor
dintre particulele aflate pe suprafat ¸a liber˘a.
Experient ¸ele evident ¸iaz˘ a faptul c˘a suprafat ¸a liber˘a S, care separ˘a dou˘a fluide
formeaz˘a o suprafat ¸˘a de arie minim˘a, comportˆandu-se asemeni unui membrane elas-
tice. Fenomenul se explic˘a prin existent ¸a unui sistem de fort ¸e de tensiune tangente
suprafet ¸ei libere care o constrˆange s˘a adopte cea mai mic˘a arie, ˆın jurul volumului
determinat. Numim aceaste fort ¸e, fort ¸e de tensiune superficial˘a. Dac˘a volumul flu-
idului este suficient de mic, fort ¸ele de tensiune superficial˘a vor contracta suprafat ¸a
liber˘a sub forma unei pic˘aturi sferice, ¸stiut fiind faptul c˘a suprafat ¸a sferic˘a este
suprafat ¸a de arie minim˘a care m˘argine¸ste un volum determinat. Astfel se explic˘a
forma pic˘aturii de mercur sau ap˘a pe o suprafat ¸˘a lucie sau forma pic˘aturii de ploaie.
a b
C
C
Figura 4.4:
Pentru evident ¸ierea acestor tensiuni efectu˘am
urm˘atoarea experient ¸˘ a: Pe o ram˘a metalic˘a extras˘a
dintr-un amestec de ap˘a cu s˘apun se formeaz˘a o
pelicul˘a lichid˘ a. Un fir subt ¸ire de at ¸˘ a, ˆınchis, ˆınglobat
ˆın pelicula lichid˘ a va lua forma arbitrar˘a a unei curbe
C care cont ¸ine ˆın interior o cantitate de lichid. Dac˘a
ˆınt ¸ep˘ am cu un vˆarf de ac pelicula lichid˘ a ˆın interiorul
curbei C se constat˘a c˘a aceasta se transform˘a ˆın
circumferint ¸a unui cerc ˆınchizˆ andˆın interior suprafat ¸a
maxim˘a m˘arginit˘a de un contur determinat.
Explicat ¸ie: supus act ¸iunii ¸si react ¸iunii fort ¸elor de tensiune, firul de at ¸˘ a ˆı¸si p˘astrez˘ a
forma atˆata vreme cˆat nu intervine o act ¸iune extern˘a. Orificiul produs de vˆarful
acului rupe echilibrul acestor fort ¸e, iar act ¸iunea lor se va ˆındrepta spre exteriorul
orificiului. Forma de cerc a curbei C se explic˘a prin faptul c˘a tensiunile distribuite
de-alungul ˆıntregului fir sunt perpendiculare pe acesta ¸si au aceea¸si intensitate.
Fort ¸ele de tensiune superficial˘a act ¸ioneaz˘a ˆın fiecare punct al suprafet ¸ei libere ¸si
sunt:
− tangente la suprafat ¸a liber˘a a lichidului
− uniform distribuite de-alugul unui contur
− perpendiculare pe contur.
Se constat˘a c˘a m˘arimea fort ¸ei de tensiune ∆

F
care act ¸ioneaz˘ a asupra unui contur de
lungime ∆s ata¸sat unui punct M de pe suprafat ¸a liber˘a este direct proport ¸ional˘ a
cu lungimea ∆s a conturului
∆F = σ·.∆s,
4.2. TENSIUNEA SUPERFICIAL
˘
A. CAPILARITATEA. 29
astfel c˘a ˆın fiecare punct al suprafet ¸ei libere S se poate defini vectorul

σ= lim
∆s→0


F
∆s
=
d

F
ds
numit tensiune superficial˘a. La fel ca ∆F = ||∆

F
||, m˘arimea σ = ||

σ || nu
depinde de punct ¸si direct ¸ie prin urmare determin˘a complet tensiunea superficial˘a.
Valoarea σ este o m˘arime fizic˘a proprie fiec˘arei substant ¸e ˆın condit ¸ii fizice date
(constant˘ a de material). Ea depinde de natura fluidelor ˆın contact manifestˆandu-se
ca o funct ¸ie descresc˘atoare ˆın raport cu temperatura, pˆan˘ a la anulare, σ(T
0
) = 0, la
atingerea unei temperaturi critice T
0
.
Prin inegrarea expresiei dF = σds de-alungul unui contur de lungime l obt ¸inem
σ =
F
l
, [σ] =
N
m
.
astfel c˘a tensiunea superficial˘a este de natura unei fort ¸e pe unitatea de lungime,
tangent˘ a suprafet ¸ei libere ¸si perpendicular˘a pe contur.
La temperatura de 20

C s-au calculat urm˘atoarele valori
− Ap˘a ˆın contact cu aerul σ = 0, 072 N/m
− Ulei ˆın contact cu aerul σ = 0, 025 N/m
− Ap˘a ˆın contact cu ulei σ = 0, 020 N/m
− Mercur ˆın contact cu aerul σ = 0, 472 N/m
Existent ¸a tensiunii superficiale

σ este pus˘a ˆın evident ¸˘ a de ment ¸inerea pe
suprafat ¸a liber˘a, la contactul ditre un lichid (ap˘a) ¸si aer, a unui ac metalic cu
diametru foarte mic ˆın raport cu lungimea l, de exemplu un ac de cusut.
ac
G
M
N
S
F
1
1
2
2
F
F
R
F
−F
Figura 4.5:
Greutatea

G
a acului, Figura 4.5, va deforma suprafat ¸a liber˘a avˆ and ca efect
act ¸iunea a dou˘a tensiuni superficiale

σ
1
,

σ
2
de aceea¸si m˘arime, σ = σ
1
= σ
2
, dar
deplasate cu unghiul α, simetrice ˆın raport cu verticala.
Fort ¸ele de tensiune

F1
= l

σ
1
¸si

F2
= l

σ
2
vor da rezultanta

F
=

F1
+

F2
de
m˘arime F = 2MN = 2lσ cos α care va trebui s˘a echilibreze greutatea acului, adic˘a
G = 2lσ cos α. Deducem c˘a m˘arimea tensiunii

σ care ment ¸ine acul pe suprafat ¸a
liber˘a este
σ =
G
2l cos α
30 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Capilaritatea
Este o consecint ¸˘ a a propriet˘at ¸ilor de aderare a lichidului la peret ¸i ¸si de act ¸iune
a fort ¸ei de tensiune superficial˘a. Se constat˘a c˘a lichidele cu densitate mic˘a urc˘a
ˆın tuburile capilare ce au diametrul interior de ordinul zecimilor de milimetri, cu
o cot˘a h fat ¸˘ a de suprafat ¸a liber˘a a lichidului, conform figurii (a). Lichidele cu
densitate mare coboar˘a ˆın tuburile capilare cu o cot˘a h, conform figurii (b). Citirea
ˆın˘alt ¸imilor coloanei de lichid denivelate, h, se face plecˆand de la planul suprafet ¸ei
libere a lichidului pˆan˘ a la planul orizontal tangent la suprafat ¸a liber˘a a lichidului
din tub. Pentru determinarea cotei h se egaleaz˘a rezultanta fort ¸elor de tensiune
superficial˘a calculat˘a pe circumferint ¸a suprafet ¸ei libere, cu greutatea volumului de
lichid ce a urcat ˆın tubul din figura (a):
2πrσ cos α = mg = ρV g = πr
2
hρg
de unde deducem formula lui Jourin
h =
2σ cos α
rρg
G
h
G
h
2r
(a) (b)
Figura 4.6:
4.3 Ecuat ¸ia de stare.
Desemn˘am prin acest nume o relat ¸ie de forma
f( p, ρ, T ) = 0
ˆıntre presiune, densitate ¸si temperatur˘a, care ˆımbrac˘a diferite forme ˆın funct ¸ie de
natura fluidului ¸si starea lui la un moment dat. F˘ar˘a a intra ˆın am˘anunte, ˆın funct ¸ie
de cazurile pe care le vom aveaˆın vedere, prezent˘ am urmm˘atoarele forme alr ecuat ¸iei
de stare:
4.3. ECUAT¸ IA DE STARE. 31
a) Fluid barotrop: Densitatea depinde numai de presiune.
(4.14) ρ = ρ(p)
b) Fluide incompresibile (lichide.) Ecuat ¸ia se reduce la forma simpl˘a
(4.15) ρ = const.
c) Ecuat ¸ia gazelor perfecte. Este dat˘a de legea lui Gay-Lussac.
(4.16)
p
ρ
= R·T
Constanta R se nume¸ste constanta specific˘a a gazului, se deduce experimental ¸si
se m˘asoar˘ a in:
[R] =
¸
N·m
kg·K

=
¸
m
2
s
2
·K

Se nume¸ste gaz perfect gazul a c˘arui parametri p, ρ, T satisfac ecuat ¸ia (4.16).
De exemplu:
R = 287, 14 pentru ap˘a, R = 259, 14 pentru oxigen,
R = 296, 78 pentru azot, R = 518, 81, 14 pentru metan,
R = 296, 84 oxid de carbon, R = 4124, 4 pentru hidrogen,
R = 188, 92 bioxid de carbon.
d) Fluide compresibile ˆın mi¸scare izoterm˘a T = const.
Legea lui Boyle-Mariotte:
(4.17)
p
ρ
= const.
e) Fluide compresibile (gaze) ˆın mi¸scare adiabatic˘a (f˘ar˘a schimb de c˘aldur˘a
ˆıntre gaz ¸si exterior)
p
ρ
χ
= const.
unde χ este raportul c˘aldurilor specifice c
p
¸si c
v
la presiune sau volum constant.
Pentru atmosfer˘a
χ =
c
p
c
v
= 1, 405.
32 CAPITOLUL 4. ELEMENTELE CARACTERISTICE ALE FLUIDELOR
Capitolul 5
Statica fluidelor
5.1 Ecuat ¸iile staticii
Statica este partea mecanicii fluidelor care studiaz˘a fluidele ˆın stare de repaus,

v= 0, ˆın prezent ¸a corpurile solide.
5.1.1 Ecuat ¸iile generale
Fie (D) domeniul oarecare, decupat dintr-un mediu fluid aflat ˆın repaus,
m˘arginit de suprafat ¸a S, raportat la un reper inert ¸ial (fix) Oxyz. Asupra unui
element fluid vor act ¸iona fort ¸ele masice d

Fm
=

F
ρ dτ ¸si, ˆın conformitate cu (4.2),
fort ¸ele de presiune
(5.1) d

Fp
= p

n dσ,

n fiind normala interioar˘ a (dinspre fluidul exterior spre dσ), Figura 4.2. Asupra
ˆıntregului domeniu (D) vor act ¸iona, a¸sadar, fort ¸ele

(D)

F
ρ dτ,

S
p

n dσ.
Conform ecuat ¸iilor lui d’Alembert (2.8) unde

a= 0, condit ¸ia de echilibru a masei
fluide aflat˘a ˆın domeniul (D) este

(D)

F
ρ dτ = −

S
p

n dσ.
Cu formula lui Gauss - Ostrogradski (vezi Cursul 1)
(5.2)

S
p

n dσ = −

(D)
grad p dτ
33
34 CAPITOLUL 5. STATICA FLUIDELOR
deducem
(5.3)

(D)
grad p dτ =

(D)

F
ρ dτ.
ˆ
In general, cˆand o astfel de relat ¸ie integral˘ a are loc pe orice domeniu atunci relat ¸ia
se p˘astreaz˘ a ˆın toate punctele domeniului, adic˘a
1
ρ
·grad p =

F
.
Numim aceast˘a ecuat ¸ie ecuat ¸ia vectorial˘a a staticii.
ˆ
In ipoteza ˆın care fort ¸ele masice

F
sunt date, ˆın ecuat ¸ia de mai sus figureaz˘a
ca necunoscute presiunea p ¸si densitatea ρ. Pentru ca sistemul s˘a fie complet (dou˘a
ecuat ¸ii cu dou˘a necunoscute), lˆang˘ a aceast˘a ecuat ¸ie trebuie s˘a mai apar˘a o ecuat ¸ie
cu acelea¸si necunoscute. Aceast˘a este ecuat ¸ia de stare. Astfel sistemul complet de
ecuat ¸ii ale staticii se scrie
(5.4)

1
ρ
·grad p =

F
.
f(p, ρ, T) = 0
S˘a observ˘am c˘a, pe lˆang˘a necunoscutele p ¸si ρ, ˆın sistemul (5.4) apare ca parametru
temperatura absolut˘a T.
Observat ¸ia 5.1.1 Referitor la ecuat ¸iile de mai sus ment ¸ion˘am c˘a ˆın unele
aplicat ¸ii temperatura T este ea ˆıns˘a¸si o necunoscut˘a, ˆın consecint ¸˘a sistemul de
mai sus va trebui completat cu ˆınc˘a o ecuat ¸ie. F˘ar˘a a intra ˆın am˘anunte, s˘a
spunem doar c˘a aceast˘a ecuat ¸ie, furnizat˘a de principiile termodinamicii, se nume¸ste
ecuat ¸ia caracteristic˘a a fluidului.
ˆ
In proiect ¸ie pe axele de coordonate ecuat ¸ia de mai sus, este echivalent˘ a cu sis-
temul
(5.5)

1
ρ
·
∂p
∂x
= F
x
1
ρ
·
∂p
∂y
= F
y
1
ρ
·
∂p
∂z
= F
z
f( p, ρ, T ) = 0
unde

F
= F
x

ı +F
y


+F
z

k
este fort ¸a masic˘a unitar˘a, p este presiunea iar
cu ρ am notat densitatea fluidului. Ecuat ¸iile (7.6) se numesc ecuat ¸iile lui Euler
pentru repausul absolut al fluidului sau ecuat ¸iile echilibrului static.
S˘a mai preciz˘am c˘a toate m˘arimile care apar ˆın ecuat ¸iile (7.6) sunt scrise la un
moment oarecare t ˆın punctul ales arbitrar (x, y, z) ∈ (D).
5.2. INTEGRAREA ECUAT¸ IILOR STATICII 35
5.1.2 Fort ¸e masice conservative.
Vom introduce o nou˘a ipotez˘a simplificatoare a modelului fluid, anume vom
considera fort ¸ele masice conservative ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a exist˘a funct ¸ia, cunoscut˘a,
U(x, y, z), numit˘ a potent ¸ialul fort ¸elor masice, astfel ˆıncˆ at
(5.6)

F
= −grad U adic˘a F
x
= −
∂U
∂x
, F
y
= −
∂U
∂y
, F
z
= −
∂U
∂z
ˆ
Inmult ¸ind scalar prima ecuat ¸ie din (5.6) cu d

r (dx, dy, dz) ¸si t ¸inˆand cont de formula
(5.7) grad Φ·d

r = dΦ
Φ(x, y, z) fiind o funct ¸ie oarecare, obt ¸inem
(5.8) dU = −

F
·d

r = −F
x
dx −F
y
dy −F
z
dz
de unde, putem afla funct ¸ia potent ¸ial U
(5.9) U −U
0
= −

M
M
0
F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz, U
0
= U(M
0
)
dac˘a cunoa¸stem expresia fort ¸ei

F
.
ˆ
In sfˆar¸sit, ˆınmult ¸ind prima ecuat ¸ie din (5.4) cu d

r ¸si t ¸inˆ and cont de relat ¸iile
(5.7) ¸si (5.8), g˘asim forma diferent ¸ial˘a a ecuat ¸iilor staticii
(5.10)

dp
ρ
+ dU = 0,
f(p, ρ, T) = 0
5.2 Integrarea ecuat ¸iilor staticii
5.2.1 Integrarea ecuat ¸iilor staticii
ˆın raport cu ecuat ¸ia de stare
Rezolv˘am sistemul (5.10) pentru ecuat ¸iile de stare (4.14), (4.15), (4.16) ¸si (4.17)
1) Fluid barotrop: ρ = ρ(p)
Integrˆ and (5.10) ˆıntre dou˘a puncte M
0
, M ∈ D, g˘asim ecuat ¸iile
(5.11)

p
p
0
dp
ρ
+ U = U
0
ρ = ρ(p)
unde p = p(M), p
0
= p(M
0
), U
0
= U(M
0
).
36 CAPITOLUL 5. STATICA FLUIDELOR
2) Fluide incompresibile (lichide):
Punˆand mai sus ρ = ρ
0
= const. obt ¸inem
p −p
0
ρ
0
+ U = U
0
adic˘a ecuat ¸ia
(5.12) p + ρ
0
·U = p
0
+ ρ
0
·U
0
= const.
cu singura necunoscut˘a presiunea p.
3) Gaze perfecte:

dp
ρ
+ dU = 0,
p
ρ
= RT
ˆ
Inlocuind ˆın prima ecuat ¸ie ρ = p/RT, obt ¸inem
dp
p
+
1
R
dU
T
= 0
de unde, prin integrare, rezult˘a
(5.13) ln
p
p
0
+
1
R
·

M
M
0
dU
T
= 0
unde temperatura T figureaz˘a ca necunoscut˘a, prin urmare vom avea nevoie de ˆınc˘a
o ecuat ¸ie.
4) Transform˘ari izoterme ale gazelor perfecte:
Punˆand T = const. ˆın (5.13) obt ¸inem
ln
p
p
0
+
1
RT
·(U −U
0
) = 0
cum RT = const., ˆın ecuat ¸ia de stare putem lua,
(5.14) R·T =
p
0
ρ
0
g˘asim ecuat ¸ia
(5.15)
p
0
ρ
0
·ln
p
p
0
+ U = U
0
de unde putem deduce presiunea hidrostatic˘a p, apoi din (5.14), densitatea.
Observat ¸ia 5.2.1
ˆ
In toate ecuat ¸iile deduse mai sus va trebui s˘a fix˘am valorile
U
0
, p
0
, ρ
0
numite condit ¸ii init ¸iale.
5.2. INTEGRAREA ECUAT¸ IILOR STATICII 37
5.2.2 Ecuat ¸iile staticii ˆın cˆamp gravitat ¸ional
Desemn˘am prin fluid greu un fluid cu proprietatea c˘a singura fort ¸˘a masic˘a unitar˘a
care act ¸ioneaz˘ a asupra lui este propria lui greutate

F
=

g
m/s
2
·1kg = −g

k
N unde
g = 9, 81 este m˘arimea accelerat ¸iei terestre. Prin urmare, componentele fort ¸ei

F
sunt
F
x
= 0, F
y
= 0, F
z
= −g,
¸si ecuat ¸iile (7.6) se scriu
(5.16)

∂p
∂x
= 0
∂p
∂y
= 0
∂p
∂z
= −ρg.
f(p, ρ, T) = 0
¸si, cum ˆın conformitate cu (5.8),
dU = g.dz
ecuat ¸iile (5.16) sunt echivalente cu ecuat ¸iile
(5.17)

dp
ρ
+ gdz = 0.
f(p, ρ, T) = 0
numite ecuat ¸iiile repausului fluidelor grele.
Cazul fluidelor incompresibile (Lichide):
Ecuat ¸ia de stare a fluidelor incompresibile fiind ρ = ρ
0
, sistemul (5.17) devine
(5.18)

dp
ρ
+ gdz = 0.
ρ = ρ
0
Integrˆ and ˆıntre dou˘a puncte M(x, y, z) ¸si M
0
(x
0
, y
)
, z
0
), M
0
apart ¸inˆ and suprafet ¸ei
libere, obt ¸inem ecuat ¸ia
p −p
0
ρ
0
= g(z
0
−z) sau p = p
0
+ ρ
0
g(z
0
−z)
unde p = p(M) iar p
0
= p(M
0
) este presiunea cunoscut˘a pe suprafat ¸a liber˘a.
Cu notat ¸ia h = z
0
− z, obt ¸inem expresia presiunii ca funct ¸ie liniar˘a ˆın raport cu
adˆancimea h m˘asurat˘ a de la suprafat ¸a liber˘a.
(5.19) p = p
0
+ ρ
0
g h
38 CAPITOLUL 5. STATICA FLUIDELOR
Se observ˘a c˘a variat ¸ia presiunii p − p
0
nu depinde de direct ¸ie ¸si este cu atˆat
mai mare cu cˆat adˆancimea este mai mare. Preciz˘am c˘a presiunea exprimat˘a prin
formula (5.19) poart˘a numele de presiunea hidrostatic˘a.
Principiul lui Pascal.
ˆ
Intr-un lichid greu incompresibil aflat ˆın repaus, variat ¸ia
presiunii ˆıntr-un punct se transmite cu aceea¸si intensitate ˆın toate punctele fluidului.
ˆ
Intr-adev˘ar, Fie M ¸si M

dou˘a puncte din masa fluidului. Integrˆand ecuat ¸iile
(5.18) ˆıntre M ¸si M

deducem
p

−p = ρ
0
g·(z −z

)
unde p

= p(M

) ¸si p = p(M). S˘a presupunem acum c˘a presiunea din punctul
M variaz˘ a de la p la p + ∆p ¸si c˘a variat ¸ia presiunii ˆın M are ca efect variat ¸ia
presiunii ˆın M

de la p

la p

+ ∆p

. Pentru aceast˘a variat ¸ie relat ¸ia de mai sus se
scrie
(p

+ ∆p

) −(p + ∆p) = ρ
0
g·(z −z

)
Eliminˆand membrul drept ˆıntre cele dou˘a ecuat ¸ii obt ¸inem
∆p

= ∆p
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
Gaze perfecte:
La ecuat ¸ia (5.17) ad˘aug˘ am ecuat ¸ia de stare a gazelor perfecte

dp
ρ
+ gdz = 0,
ρ =
p
RT
.
Integrˆ and, la fel ca mai sus, ˆıntre punctele M ¸si M
0
obt ¸inem
ln
p
p
0
+
g
R
·

z
z
0
dz
T
= 0.
ˆ
In cazul transform˘arilor izoterme T = const. g˘asim
ln
p
p
0
+
g
RT
(z −z
0
) = 0
de unde cu RT = p
0

0
rezult˘a
p
0
ρ
0
·ln
p
p
0
+ gz = gz
0
¸si g˘asim valoarea presiunii
p = p
0
· e
ρ
0
p
0
·g(z
0
−z)
Capitolul 6
Calculul presiunii hidrostatice
6.1 Presiunea hidrostatic˘a pe suprafet ¸e plane.
Vom deduce, ˆın aceast˘a sect ¸iune, expresiile rezultantei

Fp
a fort ¸elor de presiune
exercitate asupra unei suprafet ¸e plane (plac˘a) scufundat˘aˆıntr-un fluid aflat ˆın repaus
¸si a vectorului de pozit ¸ie

r
P
=
−→
OP al punctului ei de aplicat ¸ie, P(

r
P
), numit centrul
presiunilor, ˆın raport cu un sistem de coordonate cartezian Oxyz.
Am v˘azut, formula (5.1), c˘a asupra elementului de suprafat ¸˘ a dσ act ¸ioneaz˘ a
presiunea
d

Fp
= p

n dσ
versorul normalei

n fiind orientat dinspre fluid spre suprafat ¸a dσ, Figura 4.2.
Pentru o suprafat ¸˘ a oarecare S, expresiile rezultantei fort ¸elor de presiune exerci-
tate pe ˆıntreaga suprafat ¸˘ a ¸si a rezultantei

M
O
al momentelor acestor fort ¸e ˆın raport
cu originea sistemului de coordonate Oxyz sunt
(6.1)

Fp
=

S
p

n dσ,

M
O
=

S

r ×p

n dσ.
unde

r =
−→
OM (x, y, z), M ∈ S fiind punctul curent al suprafet ¸ei. S˘a ment ¸ion˘ am
c˘a cuplul (

Fp
,

MO
) poart˘a numele de torsorul presiunilor.
Pentru deducerea centrului presiunilor P(

r
P
) vom face apel la urm˘atoarea teo-
rem˘a
Teorema lui Varignon: Momentul rezultantei este egal cu rezultanta mo-
mentelor:
(6.2)

r
P
×

Fp
=

M
O
adic˘a

r
P
×

S
p

n dσ =

S

r ×p

n dσ.
39
40 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
Considerˆand acum suprafat ¸a S plan˘a,

n= const. expresia de mai sus devine

n ×

r
P
·

S
p dσ =

S
p

r dσ,
de unde obt ¸inem
(6.3)

r
P
=

S
p

r dσ

S
p dσ
.
ˆ
In proiect ¸ie pe axele de coordonate vom avea
(6.4) x
P
=

S
xp dσ

S
p dσ
, y
P
=

S
y p dσ

S
p dσ
.,
unde (x
P
, y
P
) sunt coordonatele centrului presiunilor adic˘a P(x
P
, y
P
), iar M(x, y)
este punctul curent al suprafet ¸ei S.
Fluide incompresibile grele (Lichide)
Amintim c˘a, fiind vorba de presiune hidrostatic˘a, se consider˘a densitatea con-
stant˘ a iar fort ¸a masic˘a unitar˘a se identific˘a cu fort ¸a gravitat ¸ional˘a, Capitolul 3.
G
p
x
y
O
S
S
h
n
M
d
90
F
p
p =
P
0
Figura 6.1: Presiunea hidrostatic˘a
ρ = ρ
0
,

F
= −g

k
.
Fie S
0
suprafat ¸a liber˘a alichidu-
lui ¸si S ⊂ Σ = planul suprafet ¸ei
S. Alegem sistemul de coordonate ˆın
planul Σ, Ox = S
0
∩ Σ unghiul
α = (S
0
, Σ) ¸si normala

n⊥ Σ
reprezentate ˆın Figura 6.1.
Vom mai presupune c˘a presiunea
admosferic˘a p
0
este anihilat˘a de pre-
siunea fundului rezervorului, asfel c˘a
valoarea presiunii din formula (5.19)
se ˆınlocuie¸ste cu valoarea
(6.5) p = ρ
0
g h
unde h este distant ¸a de la punctul curent M(x, y) al pl˘acii la suprafat ¸a liber˘a.
Pe de alt˘a parte, din figura 6.1, deducem imediat c˘a ˆıntre ordonata y a punctului
curent M ∈ S ¸si ”adˆancimea” lui ˆın fluid h exist˘a relat ¸ia
(6.6) h = y sin α astfel c˘a p = ρ
0
g y sin α
6.1. PRESIUNEA HIDROSTATIC
˘
A PE SUPRAFET¸ E PLANE. 41
Introducˆand ultima valoare a presiunii ˆın prima formul˘ a din (6.1), g˘asim expresia
rezultantei presiunilor:
(6.7)

Fp
= ρ
0
g sin α

S
y dσ
Fie A aria pl˘acii. Ordonata centrului s˘au de mas˘a, (vezi Cursul 1), este
(6.8) y
G
=

S
y dσ
A
astfel c˘a expresia rezultantei

Fp
se scrie
(6.9)

Fp
= ρ
0
g h
G


n .
unde, ˆın baza relat ¸iei (6.6), h
G
= y
G
sin α este adˆancimea centrului de mas˘a.
Pentru deducerea coordonatelor centrului presiunilor P(x
P
, y
P
), ˆınlocuim ex-
presia presiunii din (6.6) ˆın formulele (6.4). Dup˘a simplificare cu ρ
0
g·sin α, obt ¸inem
x
P
=

S
xy dσ

S
y dσ
, y
P
=

S
y
2

S
y dσ
sau t ¸inˆand cont de formula (6.8) ¸si notˆand, ( Cursul 1), cu
I
xy
=

S
xy dσ momentul de inert ¸ie centrifugal al pl˘acii
I
xx
=

S
y
2
dσ momentul de inert ¸ie axial
formulele de mai sus se scriu
(6.10) x
P
=
I
xy
y
G
·A
, y
P
=
I
xx
y
G
·A
Cazul suprafet ¸ei orizontale:
Presupunem suprafat ¸a S orizontal˘a. Atunci h = h
G
= const., iar ˆın baza for-
mulei (6.5), p = const. Expresia rezultantei presiunilor ˆımbrac˘ a, conform (6.9),
urm˘atoarea form˘a
(6.11)

Fp
= ρ
0
g hA·

n.
42 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
Din (6.3), cu p = const., obt ¸inem vectorul de pozit ¸ie al centrului presiunilor

r
P
=

S

r dσ

S

= r
G
,
care, dup˘a cum observ˘am, coincide cu centrul maselor. ( Cursul 1)
S S
F
1 2
F
1
2
Figura 6.2: Presiunea hidrostatic˘a
S˘a mai ment ¸ion˘am c˘a expresia rezultan-
tei presiunilor din (6.11) exprim˘a, fenomenul
cunoscut sub numele de
Paradoxul hidrodinamic: Presiunea
lichidului asupra unei suprafet ¸e plane nu de-
pinde de masa lichidului limitat de suprafat ¸˘a
ci numai de aria suprafet ¸ei.
De exemplu, dac˘a suprafet ¸ele rigide S
1
¸si S
2
nesolidare cu peret ¸ii vaselor au aceea¸si arie,
atunci fort ¸ele

F1
¸si

F2
aplicate suprafet ¸e-
lor, Figura 6.2, pentru a le t ¸ine ˆın repaus, vor fi egale indiferent de volumul fluidului:
A(S
1
) = A(S
2
) ⇒

F1
=

F2
.
6.2 Presiunea hidrostatic˘a pe suprafet ¸e ˆınchise.
Consider˘am problema calculului rezultantei presiunilor

Fp
exercitat˘a de fluid
asupra unui corp (C) omogen (cu densitate constant˘a), de volum V m˘arginit de
suprafat ¸a S. S˘a preciz˘am c˘a ˆın acest caz avem de a face cu trei centre; P =centrul
presiunilor, C =centrul de greutate al fluidului dezlocuit de corp ¸si G =centrul
de greutate al corpului, Figura 6.4.
Vom demonstra urm˘atoarea propozit ¸ie
Propozit ¸ia 6.2.1 (Pricipiul lui Arhimede) a) Un fluid greu aflat ˆın repaus exercit˘a
supra unui corp o fort ¸˘a ascendent˘a

Fp
egal˘a ˆın modul ¸si de sens contrar cu fort ¸a
de greutate a fluidului dezlocuit.
b) Suportul Fort ¸ei

Fp
trece prin centrul de greutate C al fluidului dezlocuit.
Demonstrat ¸ie. a) Adoptˆand normala interioar˘a (spre interiorul corpului), conform
formulelor (5.2) ¸si (5.3) avem

Fp
=

S
p

n·dσ = −

(C)
grad p dτ = −

(C)
ρ

F
dτ.
6.2. PRESIUNEA HIDROSTATIC
˘
A PE SUPRAFET¸ E
ˆ
INCHISE. 43

F
fiind fort ¸a de greutate unitar˘a (fort ¸a masic˘a unitar˘a) a fluidului dezlocuit de
corp valoarea ei este

F
= −g

k
, ¸si formula de mai sus devine

Fp
=

(C)
ρg

k
dτ = g

k

(C)
ρ dτ = mg

k
,
unde
G
n
x
y
z
O
F
F
S
p
g
P
( )
C
Figura 6.3: Presiunea hidrostatic˘a
(6.12) m =

(C)
ρ dτ
este masa fluidului dezlocuit de corp. Dar

Fg
= −mg

k
este greutatea fluidului de-
zlocuit, prin urmare expresia fort ¸ei

Fp
se
scrie:
(6.13)

Fp
= g m

k
= −

Fg
adic˘a ceea ce s-a afirmat ˆım prima parte a
principiului lui Arhimede.
b) Pentru demonstrarea celui de-al doilea punct al principiului lui Arhimede vom
calcula rezultanta momentelor fort ¸elor de presiune ( Cursul 1)

M
O
=

S

r ×p

n·dσ =

(C)
rot(p

r ) dτ =

(C)
(p ·rot

r +grad p×

r ) dτ,
cum rot

r = 0, deducem

M
O
=

(C)
grad p×

r dτ =

(C)
ρ

F
×

r dτ =
= −

(C)
ρ g

k
×

r dτ = −g

k
×

(C)
ρ

r dτ = −

Fp
×

(C)
ρ

r dτ
m
adic˘a
(6.14)

M
O
=

r
C
×

Fp
unde, ρ fiind densitatea fluidului, vectorul
(6.15)

r
C
=

(C)
ρ

r dτ

(C)
ρ dτ
.
44 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
este vectorul de pozit ¸ie al centrului de greutate C al fluidului dezlocuit de corp. Pe
de alt˘a parte, dac˘a

r este un punct oarecare al rezultantei

Fp
, este satisf˘acut˘a
x
y
z
O
P
F
p
r
r
P
Figura 6.4: Momentul
relat ¸ia

r ×

Fp
=

r
P
×

Fp
unde

r
P
este vectorul de pozit ¸ie al centrului presiu-
nilor.
ˆ
In baza teoremei lui Varignon, (6.2) ¸si a relat ¸iei
(6.14), vom avea

r ×

Fp
=

M
O
=

r
C
×

Fp
adic˘a
(6.16)

r =

r
C


Fp
, ∀ λ ∈ R.
unde

r (x, y, z),

r
C
(x
C
, y
C
, z
C
),

Fp
(p
x
, p
y
, p
z
) ¸si ecuat ¸ia de mai sus echivalent˘ a
cu ecuat ¸iile scalare
x −x
C
p
x
=
y −y
C
p
y
=
z −z
C
p
z
reprezint˘ a ecuat ¸ia vectorial˘ a a suportului rezultantei

Fp
care, evident, trece prin
centrul de greutate C(

r
C
) al fluidului dezlocuit.
Rezultanta

Fp
se nume¸ste portant ¸˘a hidrostatic˘a sau aerostatic˘a sau fort ¸˘a
arhimedic˘a ¸si convenim s˘a o not˘am ˆın continuare cu

FA
.
Cazul fluidului incompresibil
Cu ρ = const. ˆın (6.12) deducem
m = ρ

(C)
dτ = ρ·V
unde V este volumul dezlocuit de corpul (C) sau chiar volumul corpului. Prin
urmare, din (6.13) obt ¸inem fort ¸a arhimedic˘a

FA
= ρ g V

k
,
iar din (6.15), vectorul de pozit ¸ie al centrului de greutate al fluidului

r
C
=

(C)

r dτ

(C)

=

r
G
,
care, dup˘a cum bine observ˘am, coincide cu vectorul centrului de greutate al corpului,
G(

r
G
), astfel c˘a putem enunt ¸a urm˘atoarea propozit ¸ie:
6.3. ECHILIBRUL CORPURILOR SCUFUNDATE
ˆ
IN LICHIDE 45
Propozit ¸ia 6.2.2 Centrul de greutate al unui corp omogen scufundat ˆıntr-un fluid
greu, incompresibil coincide cu centrul de greutate al fluidului dezlocuit C = G.
S˘a ment ¸ion˘ am c˘a dac˘a solidul nu este omogen, ˆın expresia vectorului

r
G
inter-
vine densitatea ρ a corpului ( Cursul 1) ¸si centrul de greutate al fluidului dezlocuit
C nu coincide cu centrul de greutate al solidului.
6.3 Echilibrul corpurilor scufundate ˆın lichide
Am v˘azut, propozit ¸ia 6.2.1 (principiul lui Arhimede), c˘a asupra unui corp (C)
aflat ˆın repaus, imersat ˆıntr-un lichid greu incompresibil se exercit˘a fort ¸a arhimedic˘a
ascendent˘ a

FA
pe acela¸si suport egal˘a ca intensitate ¸si de sens contrar cu fort ¸a de
greutate a fluidului dezlocuit.
ˆ
In plus, conform propozit ¸iei 6.2.2, centrele de greutate
ale corpului omogen ¸si fluidului dezlocuit coincid C = G.
x
y
z
F
S
a
A ( )
n
F
G
P
G
z
A
Figura 6.5: Echilibrul corpurilor
Asupra corpului (C) mai act ¸ioneaz˘a pro-
pria lui fort ¸˘a de greutate

FG
, de acela¸si sens cu
fort ¸a de greutate a fluidului dezlocuit. Condit ¸ia
de plutire a corpului este F
A
≥ F
G
ˆın caz con-
trar, corpul s-ar scufunda.
Presupunˆand corpul ˆın repaus, fort ¸ele

FA
¸si

FG
vor avea acela¸si suport, intensitate dar sen-
suri opuse, adic˘a

FG
= −

FA
ceea ce ˆınseamn˘ a
c˘a solidul C este complet scufundat ˆın lichid.
Prin urmare, instabilitatea are loc ˆıntr-o pozit ¸ie
a corpului ˆın care ˆın care fort ¸ele

FG
¸si

FA
nu
au suportul comun. Aceast˘a instabilitate se re-
duce la o rotire ˆın jurul unei axe ce trece prin
centrul de greutate al solidului, care va deplasa corpul ˆın pozit ¸ia de repaus adic˘a ˆın
starea de echilibru stabil.
Propozit ¸ia 6.3.1 Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca un corp scufundat ˆıntr-un
lichid greu incompresibil s˘a fie ˆın echilibru stabil ˆın raport cu rotat ¸ia ˆın jurul unei
axe orizontale care trece prin centrul G de greutate al solidului, este ca centrul G
s˘a se afle sub centrul presiunilor P, pe aceea¸si vertical˘a.
Demonstrat¸ie. Presupunem pozit ¸ia corpului deplasat˘a cu unghiul θ fat ¸˘a de
pozit ¸ia lui de echilibru ¸si consider˘am un sistem de coordonate Oxyz cu originea ˆın
centrul de greutate O = G, direct ¸ia axei Oz, coincizˆand cu cea a fort ¸ei

FG
, iar
planul yOz cu planul vectorilor

FA
¸si

FG
.
Condit ¸ia este necesar˘a deoarece ˆın caz contrar sistemul de fort ¸e (

FA
,

FG
) ar
forma un cuplu de fort ¸e avˆ and ca efect rotirea corpului.
46 CAPITOLUL 6. CALCULUL PRESIUNII HIDROSTATICE
Pentru demonstrarea suficient ¸ei, din Figura (6.5) deducem

FA
= F·

k
,

FG
= −F·

k
.
Funct ¸iile potent ¸ial al fort ¸elor

FA
¸si

FG
sunt
U
A
=

z
A
z
1
F dz = F ·z
A
+ const., U
G
= −

z
G
z
2
F dz = F ·z
2
+ const.
Notˆand cu a = GP, ˆın conformitate cu figura 6.5 vom avea
z
A
= a cos θ
¸si potent ¸ialul fort ¸elor care act ¸ioneaz˘a asupra corpului va avea expresia
U(θ) = U
A
+ U
G
= F ·a cos θ + const.
ˆ
In conformitate cu teorema lui Lagrange-Dirichlet ˆın virtutea c˘areia, pozit ¸ia cor-
pului pentru care potent ¸ialul fort ¸elor aplicate, admite un maxim izolat este pozit ¸ia
de echilibru stabil, calcul˘am unghiul θ
0
care maximizeaz˘a funct ¸ia U. Condit ¸iile
de maxim sunt, dup˘a cum bine ¸stim
dU

= −F ·a sin θ = 0 ¸si
d
2
U

2
= −F ·a cos θ < 0
Prima relat ¸ie implic˘a valorile θ = 0 ¸si θ = π adic˘a centrele P ¸si G se vor g˘asi pe
aceea¸si vertical˘ a. Din a doua condit ¸ie rezult˘a valoarea unic˘a θ
0
= 0, adic˘a pentru
realizarea echilibrului stabil centrul presiunilor P trebuie s˘a se g˘aseasc˘ a de-asupra
centrului de greutate G al corpului.
Capitolul 7
Repausul relativ al fluidelor
7.1 Ecuat ¸iile generale
Am studiat ˆın cursurile precedente fort ¸ele care act ¸ioneaz˘ a asupra unui fluid aflat
ˆın repaus ˆın raport cu orice reper fix. Am numit acest repaus, absolut.
i
j
O
x
x
y
y
z
z
1
1 1
1
1
k
O
1
1
1
O
M
O
r
r
r
Figura 7.1: Mi¸scarea rigidului
S˘a neˆımagin˘ am, acum, c˘a un fluid este
transportat ˆıntr-un rezervor aflat ˆın mi¸scare
rectilinie ¸si uniform˘a. Fluidul se se va afla,
la rˆandul s˘au, ˆın mi¸scare fat ¸˘ a de un reper fix
Ox
1
y
1
z
1
dar ˆın repaus ˆın raport cu reperul
mobil Oxyz solidar cu rezervorul. La o anu-
mit˘a accelerat ¸ie a rezervorului (accelerat ¸ie de
transport) fluidul transportat va suferi, da-
torit˘a fluidit˘at ¸ii, o mi¸scare proprie ˆın raport
cu ambele repere. Numim o astfel de mi¸scare,
mi¸scare de repaus relativ.
Consider˘am reperul fix Ox
1
y
1
z
1
¸si reperul
mobil Oxyz (solidar cu rezervorul) cu origi-
nea O. Cum particula fluid˘a are o mi¸scare ¸si
ˆın raport cu reperul fix, suntem condu¸si s˘a trat˘am problema ca pe o mi¸scare relativ˘a,
a punctului material, caracterizat˘a prin viteza absolut˘a

v
a
=

v
0
+

v
r
+

ω ×

r .
unde

v
0
(t) este viteza de translat ¸ie a originii O,

v
r
este viteza relativ˘a a partic-
ulei, independent˘ a de mi¸scarea reperului fix,

ω (t), reprezint˘a vectorul de rotat ¸ie
instantanee iar

v
t
=

v
0
+

ω ×

r este viteza de transport. Pe de alt˘a parte, mi¸scarea
particulei fiind efectul direct al deplas˘arii reperului Oxyz, viteza ei relativ˘a este
zero,

v
r
= 0, ˆın consecint ¸˘ a viteza absolut˘a din ultima relat ¸ie se ˆınlocuie¸ste cu viteza
de transport
(7.1)

v
t
=

v
0
+

ω ×

r
47
48 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
pe care o deriv˘am ˆın raport cu timpul, t ¸inem seama c˘a
˙ →
r = ω×

r ¸si obt ¸inem
expresia accelerat ¸iei de transport
(7.2)

a
t
=

a
0
+
˙ →
ω×

r +

ω ×(

ω ×

r ).
Modelul matematic al mi¸sc˘ arii relative, raportat a la o particul˘a fluid˘a, este reprezen-
tat de ecuat ¸ia
(7.3) d

F
=

a
t
·dm
unde dm = ρdτ este masa particulei, iar d

F
este rezultanta fort ¸elor care act ¸ioneaz˘ a
asupra particulei fluide (fort ¸e masice ¸si tensiuni de suprafat ¸˘a). Asimilˆand mi¸scarea
fluidului cu mi¸scarea corpului rigid, vom considera c˘a particulele fluide se deplaseaz˘a
ˆıntr-o m˘asur˘a foarte mic˘a una ˆın raport cu alta, astfel c˘a putem neglija tensiunile
tangent ¸iale de suprafat ¸˘ a. Singurele tensiuni de suprafat ¸˘ a pe care le vom lua ˆın
considerare vor fi presiunile hidrostatice p.
La fel ca la secvent ¸a 5.1.1 suntem ˆın m˘asur˘ a s˘a deducem ecuat ¸iile repausului
relativ. Fie (D) un domeniul oarecare, decupat din mediul fluid aflat ˆın repaus
relativ, m˘arginit de suprafat ¸a S.
ˆ
In baza celor spuse mai sus, rezultanta d

F
se
compune din fort ¸ele masice d

Fm
=

F
ρ dτ ¸si fort ¸ele de presiune d


= p

n dσ,
astfel c˘a ecuat ¸ia (7.3) devine

F
ρ dτ + p

n dσ =

a
t
·ρ dτ.
Cu formula lui Gauss−Ostrogradski,

S
p

n dσ = −

(D)
grad p dτ,
unde

n este normala ˆındreptat˘a spre fluidul din (D), (normala interioar˘a), condit ¸ia
de echilibru a masei fluide aflat˘a ˆın domeniul (D) se scrie

(D)
grad p dτ =

(D)

F
ρ dτ −

(D)

a
t
ρ dτ.
Cum aceast˘a relat ¸ie are loc pe orice domeniu din masa fluid˘a obt ¸inem ecuat ¸ia vec-
torial˘a a fluidului aflat ˆın repaus relativ
(7.4)
1
ρ
·grad p =

F


a
t
.
ˆ
In proiect ¸ie pe axele de coordonate ecuat ¸ia de mai sus, este echivalent˘a cu sistemul
(7.5)

1
ρ
·
∂p
∂x
= F
x
−a
tx
1
ρ
·
∂p
∂y
= F
y
−a
ty
1
ρ
·
∂p
∂z
= F
z
−a
tz
7.2. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR GRELE 49
unde am notat

F
(F
x
, F
y
, F
z
) ¸si

a
t
(a
tx
, a
ty
, a
tx
).
7.2 Repausul relativ al lichidelor grele
Este vorba ˆın acest caz de fluide incompresibile, adic˘a
ρ = const.
ˆ
In plus singura fort ¸˘ a masic˘a unitar˘a care act ¸ioneaz˘a asupra fluidului va fi fort ¸a de
greutate

F
=

g
= −g

k
, g = 9, 81.
7.2.1 Mi¸scarea de translat ¸ie
Presupunem c˘a rezervorul este antrenat ˆıntr-o mi¸scare de translat ¸ie ˆın sensul
pozitiv al axei Oy cu acelerat ¸ia
a
a
z
z
z
z
y
y
x
x
y
g
0
0
1
1
1
1
O
O
A
ii

S
S
0
Figura 7.2: Translat ¸ia

a
t
= a·


Ecuat ¸iile (7.5) devin
(7.6)

∂p
∂x
= 0
∂p
∂y
= −ρa
∂p
∂z
= −ρg
ˆ
Inmult ¸ind ecuat ¸iile respectiv dx, dy, dz
¸si adunˆandu-le g˘asim diferent ¸iala pre-
siunii
dp = −ρ(ady + gdz)
de unde, prin integrare pentru ρ = const, obt ¸inem expresia presiunii
(7.7) p = −ρ(ay + gz) + const.
Suprafat ¸ele izobare: Se obt ¸in punˆand p = const ˆın ultima ecuat ¸ie
(7.8) z = −
a
g
y + const.
Prin urmare suprafet ¸ele izobare sunt plane paralele cu axa Ox avˆ and panta
tg (π −α) = −
a
g
50 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
Presupunˆand cunoscut punctul (0, z

) = Oz∩S

, din (7.8) deducem const. = z

¸si ecuat ¸ia suprafet ¸ei S

are forma
S

: z = −
a
g
y + z

de unde deducem relat ¸ia ˆıntre coordonatele punctelor (y
0
, z
0
) = S
0
∩ S

¸si (0, z

)
(7.9) z

−z
0
=
a
g
y
0
Repartit ¸ia presiunii: Not˘am cu p
at
, presiunea atmosferic˘a pe suprafat ¸a S

. Cum
(0, z

) ∈ S

, din (7.7) deducem
const. = p
at
+ ρgz

,
¸si repartit ¸ia presiunii ˆın rezervor are expresia
p + ρay + ρgz = p
at
+ ρgz

.
Din expresia de mai sus observ˘am c˘a presiunea este mai mare pe peretele din stˆanga
rezervorului ¸si ma mic˘a pe cel din dreapta. La fel, pe fundul rezervorului, z = 0,
presiunea descre¸ste o dat˘a cu cre¸sterea lui y.
Aplicat ¸ie: S˘a se calculeze viteza rezervorului pentru care
z

−z
0
= 0, 17m, l = 2m, y
0
=
l
2
= 1m, t = 10s (durata accelerat ¸iei)
Din (7.9) deducem accelerat ¸ia
a =
g(z

−z
0
)
y
0
= 9, 81 · 0, 17 = 1, 6677,
apoi viteza:
v = a · t = 1, 6677 · 10 = 16, 677 m/s =
16, 677·3.600
1000
≈ 60 km/h.
Prin urmare, pentru a nu trece peste peret ¸ii rezervorului, viteza de mi¸scare trebuie
s˘a fie de cel mult 60 km/h.
7.2.2 Mi¸scarea de rotat ¸ie
Accelerat ¸ia de transport are expresia
(7.10)

a
t
=
˙ →
ω×

r +

ω ×(

ω ×

r ).
Mi¸scarea de rotat ¸ie a lichidelor este posibil˘a numai dac˘a
˙ →
ω = 0.
7.2. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR GRELE 51
− • −
Opt ¸ional. Demonstrat ¸ie.
Aplic˘am operatorul rotor ecuat ¸iei (7.4)
1
ρ
·rot(gradp) = rot

g
−rot

a
t
,
Tinˆand cont c˘a fort ¸ele masice sunt conservative

F
= −grad U, ¸si ( Cursul 1)
rot(gradU) = rot(gradp) = rot

g
= rot

a
0
= 0,
rezultatul operat ¸iei se reduce la ecuat ¸ia
rot [
˙ →
ω×

r +

ω ×(

ω ×

r ) ] = 0
sau, avˆandˆın vedere exprimarea dublului produs vectorial ¸si faptul c˘a vectorul

ω depinde
numai de timp, obt ¸inem
rot (
˙ →
ω×

r ) + rot(

ω ·

r )

ω −ω
2
rot

r = 0.
Prin calcul direct obt ¸inem c˘a rot

r = 0 astfel c˘a ecuat ¸ia de mai sus devine
(7.11) rot (
˙ →
ω×

r ) + rot(

ω ·

r )

ω= 0.
Calcul˘am primul termen:
rot (
˙ →
ω×

r ) = rot [(z· ˙ ω
y
−y· ˙ ω
z
)

ı +(x· ˙ ω
z
−z· ˙ ω
x
)


+(y· ˙ ω
x
−x· ˙ ω
y
)

k
] =
=

∂Ω
z
∂y

∂Ω
y
∂z


ı +

∂Ω
x
∂z

∂Ω
z
∂x



+

∂Ω
y
∂x

∂Ω
x
∂y


k
unde am notat

x
= z· ˙ ω
y
−y· ˙ ω
z
, Ω
y
= x· ˙ ω
z
−z· ˙ ω
x
, Ω
z
= y· ˙ ω
x
−x· ˙ ω
y
.
Calculˆand derivatele part ¸iale, obt ¸inem
rot (
˙ →
ω×

r ) = 2( ˙ ω
x

ı +˙ ω
y


+˙ ω
z

k
) = 2
˙ →
ω.
Vom ar˘ata c˘a al doilea termen din (7.11) este nul
rot(

ω ·

r )

ω= rot(x·ω
x
+ y·ω
y
+ z·ω
z
)

ω= rot(A·

ω)
unde am notat A = x·ω
x
+ y·ω
y
+ z·ω
z
.
rot(

ω ·

r )

ω=


ı



k

∂x

∂y

∂z

x

y

z

= V
x

ı +V
y


+V
z

k
52 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
unde
V
x
= ω
z
∂A
∂y
−ω
y
∂A
∂z
= ω
z
ω
y
−ω
y
ω
z
= 0
V
y
= ω
x
∂A
∂z
−ω
z
∂A
∂x
= ω
x
ω
z
−ω
z
ω
x
= 0
V
z
= ω
y
∂A
∂x
−ω
x
∂A
∂y
= ω
y
ω
x
−ω
x
ω
y
= 0
Prin urmare ecuat ¸ia (7.11) se reduce la
(7.12)
˙ →
ω = 0
adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
− • −
Presupunem rezervorul sub forma cilindric˘a antrenat ˆıntr-o mi¸scare de rotat ¸ie ˆın
jurul axei sale de simetrie Oz. Cum mi¸scarea are loc ˆın plane paralele cu xOy
vectorul de rotat ¸ie

ω va avea componentele

ω (0, 0, ω).
Ca ¸si ˆın cazul precedent, vom deduce ecuat ¸ia suprafet ¸ei libere ¸si distribut ¸ia
presiunilor. T¸ inˆand cont de (7.12) accelerat ¸ia de transport (7.3) are expresia

a
t
=

ω ×(

ω ×

r ), care se mai scrie ( Cursul 1)

a
t
= (

ω·

r )·

ω −ω
2
·

r = ω
2
z

k
−ω
2
(x

ı +y


+z

k
) = −ω
2
x

ı −ω
2
y


.
ˆ
Inlocuind ˆın (7.5)

F
= −g

k
,

a
t
= −ω
2
x

ı −ω
2
y


obt ¸inem ecuat ¸iile mi¸sc˘arii de rotat ¸ie

∂p
∂x
= ρ ω
2
x
∂p
∂y
= ρ ω
2
y
∂p
∂z
= −ρg
adic˘a
dp = ρ ω
2
xdx + ρ ω
2
ydy −ρgdz
prin integrare obt ¸inem
(7.13) p =
ρ ω
2
2
(x
2
+ y
2
) −ρgz + const.
7.2. REPAUSUL RELATIV AL LICHIDELOR GRELE 53
X
Y
Z
H
h
h
0
R
O
S’
S
0
Figura 7.3: Rotat ¸ia
Suprafet ¸ele izobare: Cu p = const. g˘asim ecua-
t ¸iile suprafet ¸elor izobare
z =
ω
2
2g
(x
2
+ y
2
) + const.
reprezentate prin paraboloizi de rotat ¸ie. Punˆand
condit ¸ia ca c˘a punctul (0, 0, h) s˘a apart ¸in˘ a suprafat ¸ei
libere, obt ¸inem valoarea constantei const. = h ¸si
ecuat ¸ia suprafet ¸ei libere S

(7.14) (S

) z =
ω
2
2g
(x
2
+ y
2
) + h.
de unde deducem o relat ¸ie ˆıntre cotele H ¸si h a suprafet ¸ei libere,
(7.15) H =
ω
2
2g
R
2
+ h.
Distribut ¸ia presiunilor: Notˆand cu p
0
presiunea pe suprafat ¸a liber˘a S

, ˆın
particular ˆın vˆarful (0, 0, h), din (7.13), obt ¸inem const. = p
0
+ ρgh, adic˘a
(7.16) p =
ρω
2
2
(x
2
+ y
2
) + ρg(h −z) + p
0
.
Relat ¸ie suplimentar˘a: Obt ¸inem o relat ¸ieˆıntre H, h, h
0
punˆand condit ¸ia ca volumele
lichidului aflat ˆın repaus ¸si mi¸scare s˘a fie egale. Pentru aceasta, eliminˆand pe ω
2
/2g
ˆıntre (7.14) ¸si (7.15) g˘asim ecuat ¸ia paraboloidului sub forma
(P) : z =
H −h
R
2
(x
2
+ y
2
) + h
S˘a observ˘am c˘a paraboloidul de rotat ¸ie se obt ¸ine prin rotirea ˆın jurul axei Oz a
parabolei

x = 0
y
2
=
R
2
H −h
(z −h).
Volumul corpului m˘arginit de suprafat ¸a paraboloidului ¸si planul z = H este
V(P) = π

H
h
R
2
H −h
(z −h) dz =
πR
2
2
(H −h)
prin urmare, volumul lichidului ˆın mi¸scare are expresia
V = πR
2
H −
πR
2
2
(H −h) =
πR
2
2
(H + h)
54 CAPITOLUL 7. REPAUSUL RELATIV AL FLUIDELOR
pe care-l egal˘am cu volumul fluidului aflat ˆın repaus
πR
2
h
0
=
πR
2
2
(H + h)
¸si g˘asim relat ¸ia
H + h = 2h
0
care asociat˘a cu relat ¸ia (7.15) implic˘a
h = h
0

ω
2
R
2
4g
, H = h
0
+
ω
2
R
2
4g
.
ˆ
Inlocuind constanta h ˆın (7.14) ¸si (7.16) obt ¸inem din nou:
Ec. suprafet ¸ei libere: z =
ω
2
2g
(x
2
+ y
2
) + h
0

ω
2
R
2
4g
Ecuat ¸ia presiunii: p =
ρ ω
2
2
(x
2
+ y
2
) −ρg(z −h
0
) + p
0

ρ ω
2
R
2
4
Capitolul 8
Cinematica fluidelor
Cinematica este partea mecanicii fluidelor care studiaz˘a mi¸scarea, f˘acˆand
abstract ¸ie de fort ¸ele care o genereaz˘a.
Raport˘am mi¸scarea fluidului la un reper cartezian fix, numit reper inert ¸ial, orice
alt reper nesolidar cu reperul inert ¸ial fiind considerat mobil. Numim mi¸scarea ˆın ra-
port cu reperul fix, mi¸scare absolut˘a iar ˆın raport cu reperul mobil, mi¸scare relativ˘a.
Not ¸iunile fundamentale ale cinematicii sunt spat ¸iul ¸si timpul.
8.1 Metodele lui Lagrange ¸si Euler
Metoda de studiu a mecanicii fluidelor const˘a ˆın separarea unui domeniu D din
mediul fluid ¸si raportarea tuturor m˘arimilor la domeniul ales.
ˆ
In alegera domeniului
D vom avea ˆın vedere dou˘a metode, dezvoltate de Lagrange ¸si Euler, Figura 8.1
r
r
O
x
y
z
0
r
r
O
x
y
z
0
(t)
(t)
(t)
(t )
(t )
(t )
0
0
D D
D
M
M
(Euler)
(Lagrange)
(P)
(P)
(P)
(P)
Figura 8.1: Metoda lui Lagrange ¸si Euler
8.1.1 Metoda lui Lagrange.
Domeniul D ⊂ R
3
m˘arginit de suprafat ¸a S se deplaseaz˘a ˆımpreun˘ a cu flu-
idul, este deformabil, alc˘atuit din acelea¸si particule fluide, dar puncte diferite ale
spat ¸iului, iar suprafat ¸a S nu este str˘ab˘ atut˘a de fluid. Prin urmare domeniul este
variabil ˆın raport cu timpul ¸si ˆıl not˘am cu D(t). Numim acest domeniu domeniu
55
56 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
tip Lagrange.
Raportˆand spat ¸iul la reperul fix Oxyz, mi¸scarea domeniului D(t) poate fi
asimilat˘a cu o transformare continu˘ a a domeniului D
0
= D(t
0
) ˆın domeniul D(t)
la fiecare moment t. S˘a consider˘am o particul˘a fluid˘a care se afl˘a la momentul
init ¸ial t
0
ˆın pozit ¸ia

r
0
= x
0

ı +y
0


+z
0

k
iar la momentul curent t > t
0
ˆın pozit ¸ia

r = x

ı +y


+z

k
.
Atunci vectorul

r se va defini ca funct ¸ie de

r
0
¸si t, adic˘a

r =

r (t,

r
0
) =

r (t, x
0
, y
0
, z
0
)
sau
(8.1) x = x(t, x
0
, y
0
, z
0
), y = y(t, x
0
, y
0
, z
0
), z = z(t, x
0
, y
0
, z
0
).
Dac˘a fix˘am vectorul

r
0
adic˘a individualiz˘am particula (P
0
), atunci ecuat ¸iile
(8.1), cu t variabil, reprezint˘ a ecuat ¸ia traiectoriei particulei (P
0
).
Dac˘a se fixeaz˘a momentul t, cu (x
0
, y
0
, z
0
) variabil ˆın domeniul D
0
, atunci
ecuat ¸iile (8.1) reprezint˘a transformarea domeniului D
0
ocupat de fluid la momen-
tul init ¸ial t
0
ˆın domeniul D ocupat de fluid la momentul t.
Coordonatele x
0
, y
0
, z
0
ˆımpreun˘ a cu t figureaz˘a ca variabile independente, nici
una din ele nedepinzˆand de celelelte. Ele se numesc variabilele lui Lagrange.
Presupunˆand c˘a particulele r˘amˆan distincte la orice moment al mi¸sc˘ ari, trans-
formarea (8.1) admite o transformare invers˘a, adic˘a

r
0
=

r
0
(t,

r ) =

r
0
(t, x, y, z)
sau
(8.2) x
0
= x(t, x, y, z), y
0
= y(t, x, y, z), z
0
= z(t, x, y, z).
S˘a consider˘am o funct ¸ie scalar˘a sau vectorial˘ a f legat˘a de particula ˆın mi¸scare,
care reprezint˘a unul din parametri fluidului (vitez˘a, presiune, etc.)
f = f(t,

r
0
) reprezint˘ a valoarea funct ¸iei f la momentul t pentru particula
(P
0
) ∈ D(t) care la momentul t = t
0
ocupa pozit ¸ia

r
0
in D
0
.
f(t,

r ) reprezint˘ a valoarea funct ¸iei f pentru particula (P) care la momentul
t se g˘ase¸ste ˆın punctul

r al domeniului D(t) ocupat de fluid.
Funct ¸iile f(t,

r
0
) ¸si f(t,

r ) sunt legate prin transform˘arile (8.1) ¸si (8.2)
care realizeaz˘a trecerea de la una la alta.
8.2. DERIVATA SUBSTANT¸ IAL
˘
A A UNEI FUNCT¸ II 57
8.1.2 Metoda lui Euler (volum de control).
Const˘a ˆın a considera domeniul D fix, nedeformabil ˆın fluidul ˆın mi¸scare, este
constituit din puncte fixe, particule fluide diferite iar suprafat ¸a S este str˘ab˘ atut˘a
tot timpul de un flux material.
Un domeniu fix, nedeformabil, a c˘arui suprafat ¸˘a este str˘ab˘atut˘ a de fluid, poart˘a
numele de volum de control iar suprafat ¸a care ˆıl m˘argine¸ste se nume¸ste suprafat ¸˘a
de control.
Ment ¸ion˘am c˘a mecanica fluidelor utilizeaz˘a cu prec˘adere metoda lui Euler care
r˘aspunde mai bine procedeelor de modelare a fenomenelor. Ne vom prevala ¸si noi
de aceast˘a metod˘a, cu except ¸ia unor considerat ¸ii teoretice pe care le vom preciza
anticipat.
Consider˘am a¸sadar, domeniul fix D m˘arginit de suprafat ¸a S, raportat la un
reper inert ¸ial Oxyz. Punctul M(x(t), y(t), z(t)) exprim˘a pozit ¸ia ˆın care se g˘ase¸ste
particula la momentul t, iar

r (t) = x(t)

ı +y(t)


+z(t)

k
vectorul de pozit ¸ie. Variabilele t ¸si

r se numesc variabilele lui Euler.
ˆ
In situat ¸ia
cea mai general˘a, singura variabil˘a independent˘ a o constituie timpul t, coordonatele
x, y, z figureaz˘a fie ca funct ¸ii de t fie ca parametri.
8.1.3 Concluzie
Fie F o funct ¸ie scalar˘a sau vectorial˘a care reprezint˘ a un parametru al fluidului
(vitez˘a, presiune, etc.), definit˘a pe unul din domeniile ment ¸ionate mai sus,
D(t) = domeniu Lagrange (variabil), D = volum de control (fix)
¸si fie

r = x

ı +y


+z

k
vectorul de pozit ¸ie al unei particule fluide aflat˘a la
momentul t ˆın unul din cele dou˘a domenii. Atunci
F : D(t) →R, F = F( t, x, y, z ); t, x, y, z sunt variabile independente
F(t) : D →R, F = F( t, x(t), y(t), z(t) ); t este variabila independent˘a
unde R∈{ R,

R
3
}. Presupunˆand particulele distincte ˆın tot timpul mi¸sc˘ arii, trans-
formarea dintre cele dou˘a tipuri de domenii se realizeaz˘a prin formulele (8.2).
8.2 Derivata substant ¸ial˘a a unei funct ¸ii
8.2.1 Derivata substant ¸ial˘a a funct ¸iei scalare
Consider˘am un domeniu D fix (volum de control), raportat la reperul fix Oxyz,
un punct ˆın mi¸scare M( x(t), y(t), z(t) ), loc al unei particule fluide, avˆ and viteza

v (u, v, w), u =
dx
dt
, v =
dy
dt
, w =
dz
dt
.
58 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
Cˆampul scalar definit de funct ¸ia
F : D →R, F = F( t, x(t), y(t), z(t) )
depinde explicit de timpul t, ¸si implicit prin intermediul coordonatelor x, y, z.
Fixˆand coortdonatele x, y, z derivata part ¸ial˘ a
∂F
∂t
desemneaz˘a derivata local˘a ˆın raport cu timpul, adic˘a variat ¸ia funct ¸iei F ˆın raport
cu timpul ˆıntr-un punct fix al domeniului D.
Se nume¸ste derivata total˘a sau substant ¸ial˘a a funct ¸iei F ˆın raport cu reperul fix,
Oxyz derivata
dF
dt
=
∂F
∂t
+
∂F
∂x
u +
∂F
∂y
v +
∂F
∂z
w
care se mai scrie sub forma
(8.3)
dF
dt
=
∂F
∂t
+

v·grad F.
8.2.2 Derivata substant ¸ial˘a a funct ¸iei vectoriale
Consider˘am funct ¸ia vectorial˘ a

V
= U

ı +V


+W

k
U = U( t, x(t), y(t), z(t) ), V = V ( t, x(t), y(t), z(t) ), W = W( t, x(t), y(t), z(t) ).
Derivata substant ¸ial˘ a a funct ¸iei

V
se transfer˘a componenetelor sale;
d

V
dt
=
dU
dt

ı +
dV
dt


+
dW
dt

k
Aplicˆand coordonatelor U, V, W relat ¸ia (8.3) g˘asim expresiile
dU
dt
=
∂U
∂t
+ u
∂U
∂x
+ v
∂U
∂y
+ w
∂U
∂z
dV
dt
=
∂V
∂t
+ u
∂V
∂x
+ v
∂V
∂y
+ w
∂V
∂z
dW
dt
=
∂V
∂t
+ u
∂W
∂x
+ v
∂W
∂y
+ w
∂W
∂z
pe care le ˆınlocuim mai sus ¸si obt ¸inem expresiile echivalente
(8.4)
d

V
dt
=


V
∂t
+ u


V
∂x
+ v


V
∂y
+ w


V
∂z
d

V
dt
=


V
∂t
+ (

v ·∇)

V
8.3. DERIVATA SUBSTANT¸ IAL
˘
A A INTEGRALEI TRIPLE 59
8.3 Derivata substant ¸ial˘a a integralei triple
Pentru deducerea derivatei substant ¸iale a integralei triple vom aveaˆın vedere cele
ment ¸ionate la &8.1.3. Consider˘am un domeniu D(t), m˘arginit de suprafat ¸a S(t),
care se deplaseaz˘a ˆımpreun˘ a cu fluidul, fiind format ˆın permanent ¸˘a din acelea¸si
particule fluide. Not˘am cu D = D(t
0
) domeniul ”oprit” la momentul init ¸ial
t
0
(volum de control) m˘arginit de suprafat ¸a de control S = S(t
0
), obt ¸inut prin
transformarea (8.2).
8.3.1 Derivata substant ¸ial˘a a integralei scalare
S˘a consider˘am funct ¸ia scalar˘a, definit˘a pe domeniul D(t)
F : D(t) →R, F = F( t, x, y, z )
¸si integrala
I(t) =

D(t)
F( t, x, y, z ) dτ.
unde conform celor spuse la paragraful 8.1.3, variabilele t, x, y, z sunt independente.
Derivata total˘a
dI
dt
a integralei I(t) se nume¸ste derivata substant ¸ial˘a a integralei
triple.
Teorema 8.3.1 Derivata substant ¸ial˘a a integralei triple are una din expresiile
(8.5)

(a)
d
dt

D(t)
F dτ =

D(t)

dF
dt
+ F · div

v


(b)
d
dt

D(t)
F dτ =

D(t)

∂F
∂t
+ div(F·

v)


(c)
d
dt

D(t)
F dτ =

D(t)
∂F
∂t
dτ +

S(t)
F(

v ·

n) dσ
unde D = D(t
0
) este un domeniu fixat iar

n=

n
e
este normala exterioar˘a la
suprafat ¸a S.
Demonstrat¸ie. Pentru a demonstra prima formul˘ a, efectu˘am schimbarea de vari-
abil˘a
x = x(t, x
0
, y
0
.z
0
), y = y(t, x
0
, y
0
.z
0
), z = z(t, x
0
, y
0
.z
0
)
care transform˘a domeniul mobil D(t) ˆın volumul de control D
D = D(t
0
), S = S(t
0
), x
0
= x(t
0
), y
0
= y(t
0
), z
0
= z(t
0
),
60 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
caz ˆın care coordonatele x, y, z devin funct ¸ii de variabila independent˘ a t.
ˆ
In baza
formulei schimb˘ arii de variabil˘ a, integrala I(t) se scrie

D(t)
F( t, x, y, z ) dτ =

D
F(t, x(t), y(t), z(t)) J dτ
0
unde
J =
D(x, y, z)
D(x
0
, y
0
, z
0
)
este, dup˘a cum cunoa¸stem, jacobianul transform˘arii, iar elementele de volum
dτ ¸si dτ
0
ale domeniilor D(t) ¸si D = D(t
0
) sunte legate ˆıntre ele prin for-
mula
(8.6) dτ = J·dτ
0
.
Domeniul D nu depinde de timp, astfel c˘a putem scrie
d
dt

D(t)
F dτ =

D

dF
dt
J + F
dJ
dt


0
Din (8.6) ¸si t ¸inˆand cont de (3.22), deducem:
dJ
dt
=
d
dt



0

=


0
·
d(dτ)
dt dτ
= J div

v .
ˆ
Inlocuind mai sus ¸si avˆ and ˆın vedere c˘a trecerea de la domeniul D la domeniul
D(t) se realizeaz˘a prin formula (8.6), obt ¸inem
d
dt

D(t)
F dτ =

D

dF
dt
+ F div

v

J dτ
0
=

D(t)

dF
dt
+ F div

v


adic˘a (8.5)−(a).
T¸ inˆand cont de formula (8.3) obt ¸inem (8.5)−(b)
dI
dt
=

D(t)

∂F
∂t
+ grad F·

v +F ·div

v)

dτ =

D

∂F
∂t
+ div(F·

v)

dτ.
Cu formula lui Green-Ostrogradski

D
div(F·

v)dτ =

S
(F

v)·

n dσ
obt ¸inem (8.5)−(c).
8.3. DERIVATA SUBSTANT¸ IAL
˘
A A INTEGRALEI TRIPLE 61
8.3.2 Derivata substant ¸ial˘a a integralei vectoriale
Pe domeniul D(t) consider˘am cˆampul vectorial
(8.7)

V
(t,

r ) = U

ı +V


+W

k
¸si integrala
(8.8)

J
(t) =

D(t)

V
( t, x, y, z ) dτ.
Teorema 8.3.2 Derivata substant ¸ial˘a a integralei vectoriale se exprim˘a prin for-
mulele
(8.9)

(a)
d
dt

D(t)

V
dτ =

D(t)

d

V
dt
+

V
div

v


(b)
d
dt

D(t)

F
dτ =

D(t)


V
∂t
dτ +

S(t)

V
·(

v ·

n) dσ
unde

n este normala exterioar˘a la suprafat ¸a S.
Demonstrat¸ie. conform (8.7) ¸si (8.8) avem
(8.10)
d
dt

D(t)

V
dτ =
d
dt

D(t)
U dτ·

ı +
d
dt

D(t)
V dτ·


+
d
dt

D(t)
W dτ·

k
Aplicˆand formula (8.5)−(a) componentelor U, V, W obt ¸inem relat ¸iile
d
dt

D(t)
U dτ =

D(t)

dU
dt
+ U div

v


d
dt

D(t)
V dτ =

D(t)

dV
dt
+ V div

v


d
dt

D(t)
W dτ =

D(t)

dW
dt
+ W div

v


62 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
pe care le ˆınlocuim ˆın (8.10) ¸si obt ¸inem (8.9)−(a).
Pentru a doua integral˘ a aplic˘am (8.5)−(c) componentelor U, V, W
d
dt

D(t)
U dτ =

D(t)

∂U
∂t
+ div(U·

v)

dτ =

D(t)
∂U
∂t
dτ +

S(t)
U(

v ·

n) dσ
d
dt

D(t)
V dτ =

D

∂V
∂t
+ div(V ·

v)

dτ =

D(t)
∂V
∂t
dτ +

S(t)
V (

v ·

n) dσ
d
dt

D(t)
W dτ =

D(t)

∂W
∂t
+ div(W·

v)

dτ =

D(t)
∂W
∂t
dτ +

S(t)
W(

v ·

n) dσ
¸si le ˆınlocuim din nou ˆın (8.10).
8.4 Principiul conserv˘arii masei
(Ecuat ¸ia continuit˘at ¸ii)
Consider˘am din nou un domeniu tip Lagrange D(t), ˆın mi¸scare, m˘arginit de
suprafat ¸a S(t). Masa fluidului cuprins ˆın domeniul D(t), are expresia
(8.11) m(t) =

D(t)
ρ dτ.
Principiul conserv˘arii masei: Masa fluidului cuprins ˆın domeniul D(t) este invari-
ant˘ a ˆın raport cu timpul.
(8.12)
dm
dt
= 0
Teorema 8.4.1 Teorema conserv˘arii masei se exprim˘a prin ecuat ¸iile echivalente:
(8.13)


dt
+ ρ div

v= 0
∂ρ
∂t
+ div(ρ

v) = 0
numite ”ecuat ¸iile continuit˘at ¸ii.”
Demonstrat¸ie.
ˆ
In conformitate cu (8.12), anul˘ am derivata substant ¸ial˘ a a inte-
gralei triple (8.11) care exprim˘a masa volumului de fluid al domeniului D(t).
ˆ
In
baza primei formule din (8.5) obt ¸inem
dm
dt
=
d
dt

D(t)
ρ dτ =

D(t)


dt
+ ρ div

v

dτ = 0,
8.4. PRINCIPIUL CONSERV
˘
ARII MASEI 63
Cum formula are loc pe orice domeniu D(t) din mediul fluid, rezult˘a

dt
+ ρ div

v .
Mai departe, aplicˆand formula (8.3) derivatei de mai sus, g˘asim
∂ρ
∂t
+

v·grad ρ + ρ div

v=
∂ρ
∂t
+ div(ρ·

v) = 0
adic˘a a doua formul˘ a din (9.5).
S˘a observ˘am c˘a ecuat ¸ia continuit˘ at ¸ii stabile¸ste o leg˘atur˘ a ˆıntre densitate ¸si vitez˘a
care este ˆın deplin acord cu condit ¸iile (3.23) ¸si (4.15), deja deduse, pentru fluide
incompresibile:
div

v= 0 ⇐⇒

dt
= 0 ⇐⇒ ρ = const.
64 CAPITOLUL 8. CINEMATICA FLUIDELOR
Capitolul 9
Cˆampurile cinematicii.
(Viteza)
9.1 Cˆampul vitezelor
Fie D un volum de control. Plecˆand de la premisa c˘a:
(9.1) Printr-un punct M ∈ D, la un moment t, trece o particul˘a ¸si numai una,
consider˘am o particul˘a fluid˘a aflat˘a la momentul t ˆın punctul M(

r ) avˆ and
vectorul de pozit ¸ie

r = x(t)

ı +y(t)


+z(t)

k
. Funct ¸ia

v (t) : D →

R
,

v (t, x, y, z) = u(t, x, y, z)

ı +v(t, x, y, z)


+w(t, x, y, z)

k

v=
d

r
dt
, u =
dx
dt
, v =
dy
dt
, w =
dz
dt
reprezint˘ a la fiecare moment t, cˆampul vitezelor.
ˆ
In expresiile de mai sus, viteza
depinde de coordonatele punctului M ¸si implicit, prin intermediul acestora, de tim-
pul t. Dar viteza ˆıntr-un punct poate s˘a varieze ˆın direct ¸ie ¸si modul, la fiecare
moment, independent de coordonatele punctului, adic˘a s˘a depind˘a de timp ˆın mod
explicit. Astfel c˘a putem scrie
d

r
dt
=

v (t,

r (t)) sau

u = u( t, x(t), y(t), z(t) )
v = v ( t, x(t), y(t), z(t) )
w = w( t, x(t), y(t), z(t) )
Din punctul de vedere al variat ¸iei vitezei ˆın raport cu timpul deosebim dou˘a clase
de mi¸sc˘ari
mi¸sc˘ ari stat ¸ionare (permanente):

v=

v (

r ),


v
∂t
= 0,
mi¸sc˘ ari nestat ¸ionare (nepermanente):

v=

v (t,

r ),


v
∂t
= 0
65
66 CAPITOLUL 9. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII.
Domeniul mi¸sc˘arii este str˘ab˘atut de o serie de curbe ¸si suprafet ¸e fluide: Traiec-
toria, Linia de curent, suprafat ¸a de curent, pe care le definim ˆın cele ce urmeaz˘a.
9.2 Traiectoria
Este drumul parcurs de o particul˘a fluid˘a ˆın mi¸scarea sa. Cunoscˆandu-se cˆampul
vitezelor la fiecare moment

v (t,

r (t)), ecuat ¸ia vectorial˘ a a traiectoriei unei par-
ticule fluide se scrie
d

r =

v dt
fiind echivalent˘ a cu sistemul de ecuat ¸ii scalare
dx
dt
= u(t, x, y, z),
dy
dt
= v(t, x, y, z),
dz
dt
= w(t, x, y, z),
sau
(9.2)
dx
u(t, x, y, z)
=
dy
v(t, x, y, z)
=
dz
w(t, x, y, z)
= dt
integrarea f˘acˆ andu-se ˆın raport cu timpul t.
9.3 Linia de curent
Este o curb˘a din domeniul fluid cu proprietatea c˘a la fiecare moment t este
tangent˘ a ˆın fiecare din punctele sale vitezei

v, a particulei fluide din acel punct.
V(M,t )
V(M,t )
M
1
2
V(M,t ) 1
V(M,t ) 2
=
Nestationar
Stationar
Figura 9.1: Linia de curent
Fie d

r (dx, dy, dz) vectorul director al tangentei la curba

r =

r (x, y, z).
Ecuat ¸ia vectorial˘a a liniei de curent este

v ×d

r = 0
echivalent˘a cu sistemul
(9.3) (C) :
dx
u(t, x, y, z)
=
dy
v(t, x, y, z)
=
dz
w(t, x, y, z)
9.3. LINIA DE CURENT 67
Sistemul (9.2) nu trebuie confundat cu sistemul (9.3).
ˆ
In timp ce ˆın sistemul
traiectoriilor, timpul apare prin diferent ¸iala sa, ca factor de integrare, pentru inte-
grarea sistemului (9.3) va trebui s˘a-l exprim˘am sub o form˘a explicit˘a, de exemplu
(C) :
dy
dx
=
v
u
,
dz
dx
=
w
u
unde variabila independent˘ a este x, timpul t figurˆand doar ca parametru.
Liniile de curent
Liniile de curent
Liniile de curent
la momentul t
la momentul t
la momentul t
Traiectoria
1
2
3
Figura 9.2: Linia de curent ¸si traiectoria ˆın regim nestat ¸ionar
De exemplu, considerˆand mi¸scarea nestat ¸ionar˘ a, figura 9.1 stˆanga, prin punctul
fix M, la momentul t
1
trece o particul˘a cu viteza

v
1
=

v (t
1
) ¸si o linie de curent
tangent˘ a vitezei

v
1
.
ˆ
In baza ipotezei (9.1), prin acela¸si punct M va trece, la
momentul t
2
= t
1
, o alt˘a particul˘a cu viteza

v
2
=

v (t
2
), prin urmare, o alt˘a linie
de curent, tangent˘ a vitezei

v
2
=

v
1
.
Altfel se prezint˘a situat ¸ia ˆın cazul mi¸sc˘ arii stat ¸ionare, figura 9.1 dreapta. Viteza
ˆıntr-un punct r˘amˆ ane aceea¸si indiferent de momentul t, pentru toate particulele flu-
ide care trec prin acel punct, ˆın consecint ¸˘a ¸si linia de curent este aceea¸si, la orice
moment.
Ca o concluzie, putem spune c˘a ˆın mi¸scarea nestat ¸ionar˘ a o linie de curent regru-
peaz˘a particule diferite, ˆın timp ce traiectoria este descris˘a de o singur˘a particul˘a.
ˆ
In
cazul mi¸sc˘arii permanente, traiectoria unei particule se confund˘a cu linia de curent
care trece prin punctele traiectoriei, situat ¸ie care reiese ¸si din ecuat ¸iile (9.2) ¸si (9.3);
timpul t nu mai apare explicit, diferent ¸iala dt devine improprie, cele dou˘a sisteme
coincid ¸si traiectoriile se confund˘a cu liniile de curent.
68 CAPITOLUL 9. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII.
Suprafat ¸a de curent.
Este o suprafat ¸˘a imaginar˘a Σ format˘a din liniile de curent care se sprijin˘a, la
un moment dat pe o curb˘a simpl˘a C care nu este linie de curent.
ˆ
Intrucˆat ˆın orice punct al suprafet ¸ei fluide P ∈ Σ vectorul vitez˘a este tangent
la Σ, fluidul nu traverseaz˘ a suprafat ¸a de curent, figura 9.3 stˆanga. Notˆand cu

n
normala la Σ ˆın punctul P, vom avea a¸sadar

v⊥

n, adic˘a

v ·

n= 0, ∀ P ∈ Σ
Suprafat ¸a de curent este deformabil˘a ˆın mi¸scarea nepermanent˘ a ¸si fix˘a ˆın regim
permanent. T¸ inˆand cont de formulele de mai sus, solut ¸ia ecuat ¸iei cu derivate part ¸iale
∂F
∂x
u +
∂F
∂y
v +
∂F
∂z
w = 0
reprezint˘ a, cu aproximat ¸ia unei constante aditive, ecuat ¸ia suprafet ¸ei de curent
Σ : F(x, y, z) = 0
Tub de curent. Fir de curent
Dac˘a C este o curb˘a ˆınchis˘a atunci suprafat ¸a de curent devine tub de curent.
O sect ¸iune transversal˘a a unui tub de curent se nume¸ste sect ¸iune normal˘a dac˘a este
perpendicular˘a pe liniile de curent, figura 9.3 dreapta.
Un tub de curent a c˘arui sect ¸iune normal˘a ˆın orice punct al s˘au, are o arie
infinitezimal˘a dσ se nume¸ste fir de curent sau tub de curent elementar.
n
P
v
v
C
C
Figura 9.3: Suprafat ¸˘ a ¸si tub de curent
9.4 Fluxul hidrodinamic. Debitul
Se nume¸ste flux hidrodinamic Φ, cantitatea de fluid (masa) care traverseaz˘a o
suprafat ¸˘ a ˆıntr-un interval de timp. Se nume¸ste debit Q, fluxul hidrodinamic ra-
portat la unitatea de timp. Consider˘am un fluid care traverseaz˘a suprafat ¸a S cu
viteza

v ˆın intervalul de timp dt. Fie dσ ¸si

n elementul de suprafat ¸˘a, respectiv
versorul normalei la dσ asociate punctului curent M ∈ S, Figura 9.4−(a). O
9.4. FLUXUL HIDRODINAMIC. DEBITUL 69
particul˘a fluid˘a care traverseaz˘a suprafat ¸a dσ parcurge ˆın intervalul dt un segment
de lungime
dl = v
n
dt =

v ·

n dt,
v
n
fiind proiect ¸ia vitezei pe normala la σ. Masa dΦ a fluidului care traverseaz˘ a
ˆın intervalul dt suprafat ¸a dσ va fi egal˘a cu densitatea ρ ˆınmult ¸it˘a cu volumul
cilindrului cu ˆın˘alt ¸imea dl ¸si baza dσ,
dΦ = ρ

v ·

n dt dσ.
Prin urmare, cantitatea total˘a de fluid (fluxul) care traverseaz˘ a suprafat ¸a S ˆın
timpul dt se exprim˘a prin formula
v
v
n
M
dt
n
S
S
D
v
n
d
v
v
n
n
(a)
(b)
Figura 9.4: Fluxul
Φ = dt

S
ρ

v ·

n dσ
Pentru dt = 1 g˘asim formula
debitului
Q =

S
ρ

v ·

n dσ
M˘arimea Q este pozitiv˘a dac˘a
unghiul (

n,

v) este ascut ¸it
¸si negativ˘a ˆın caz contrar.
ˆ
In cazul suprafat ¸ei ˆınchise S, care m˘argine¸ste domeniul
D, Figura 9.4−(b), orientˆ and sensul normalei spre exterior,

n=

n
e
¸si aplicˆand
formula lui Gauss-Ostrogradski

S


v)·

n dσ =

D
div(ρ

v) dτ
g˘asim expresia fluxului printr-o suprafat ¸˘ a ˆınchis˘ a:
(9.4) Φ = dt

D
div(ρ

v) dτ.
prin urmare, Φ ≥ 0 dac˘a fluidul traverseaz˘a suprafat ¸a S dinspre interior spre
exterior ¸si Φ ≤ 0 ˆın caz contrar.
S˘a observ˘am c˘a pentru un fluid incompresibil, ˆın baza ecuat ¸iei continuit˘at ¸ii (9.5),
avem c˘a ρ = const., div

v= 0, ¸si formula de mai sus devine Φ = 0, adic˘a:
Propozit ¸ia 9.4.1 Cantitatea de lichid care intr˘a printr-o parte a unei suprafet ¸e
ˆınchise este egal˘a cu cantitatea de fluid care iese prin cealalt˘a parte a suprafet ¸ei.
(9.5) ρ = const. =⇒

S
ρ

v ·

n dσ = 0
70 CAPITOLUL 9. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII.
9.5 Circulat ¸ia vitezei
Se nume¸ste circulat ¸ia vitezei

v= u

ı +v


+w

k
de-alungul curbei C integrala
curbilinie
Γ =

C

v ·d

r =

C
udx + vdy + wdz.
C
v
n
r d
90
S: F(x,y,z)=0
Figura 9.5: Circulat ¸ia
vitezei
Dac˘a S este o suprafat ¸˘ a oarecare limitat˘a de curba
ˆınchis˘ a C atunci, ˆın baza formulei lui Stokes (Curs. 1),
expresia circulat ¸iei ˆımbrac˘a urm˘atoarea form˘a
(9.6) Γ =

C

v ·d

r =

S
rot

v ·

n dσ.
9.6 Aplicat ¸ie
Aplic˘am formula (9.5) unei conducte cilindrice alc˘auit˘a din dou˘a zone (C
1
) ¸si
(C
2
) cu sect ¸iunile S
1
, S
2
prin care curge un fluid incompresibil, figura 9.6.

S

v ·

n dσ = −

S
1

v ·

n
i
dσ +

S
2

v ·

n
e
dσ = 0
n
S
S
v
n
1
1
1
2
2
2
i
e
v
(C )
(C )
Figura 9.6: Debitul
Cum normalele au acela¸si sens cu
vitezele, rezult˘a c˘a

v ·

n= V = ||

v ||
¸si formula de mai sus se scrie

S
1
V
1

1
=

S
2
V
2

2
.
Considerˆand vitezele constante pe cele
dou˘a sect ¸iuni, obt ¸inem
V
1
S
1
= V
2
S
2
, V
1
πR
2
1
= V
2
πR
2
2
, V
1
R
2
1
= V
2
R
2
2
.
Aplicat ¸ie numeric˘a: Cunoscˆand viteza fluidului ˆın zona mai ˆıngust˘a (C
1
) a con-
ductei ¸si razele sect ¸iunilor S
1
¸si S
2
s˘a se determine viteza fluidului ˆın zona (C
2
).
Rezolvare: V
1
= 1, 2 m/sec. R
1
= 20 cm, R
2
= 30 cm
V
2
= V
1
·
R
2
1
R
2
2
= 1, 2·

0, 2
0, 3

2
= 0, 53 m/sec.
Capitolul 10
Cˆampurile cinematicii
(Vˆartejul ¸si accelerat ¸ia)
10.1 Cˆampul vˆartejurilor
Mi¸scarea de rotat ¸ie a a unui punct material M(x, y, 0) ˆın planul xOy, pe
circumferint ¸a unui cerc de raz˘a r este descris˘a, la fiecare moment de timp t ≥ 0,
de ecuat ¸iile parametrice
x = r cos θ(t), y = r sin θ(t), θ = (Ox, OM)
Legat acest tip de mi¸scare, deosebim:
Viteza liniar˘a:

v= u

ı +v


, u =
dx
dt
, v =
dy
dt
Viteza de unghiular˘a:

ω
z
= ω
z

k
, ω
z
=

dt
x
y
z
v
O
M (u,v)
Figura 10.1: Vector rotor
Ne propunem s˘a g˘asim relat ¸iile ˆıntre viteza
liniar˘a a punctului M ¸si viteza lui unghiular˘a.
Avˆand ˆın vedere formulele de mai sus deducem
u = −

dt
r sin θ = −ω
z
y, ω
z
= −
∂u
∂y
v =

dt
r cos θ = ω
z
x, ω
z
=
∂v
∂x
de unde g˘asim expresia
ω
z
=
1
2

∂v
∂x

∂u
∂y

adic˘a

ω
z
=
1
2

∂v
∂x

∂u
∂y


k
71
72 CAPITOLUL 10. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII
care se mai scrie

ω
z
=
1
2


ı



k

∂x

∂y
0
u v 0

ˆ
In mod identic, presupunˆand rotat ¸iile ˆın planele yOz ¸si zOx obt ¸inem vectorii

ω
x
=
1
2


ı



k
0

∂y

∂z
0 v w

,

ω
y
=
1
2


ı



k

∂x
0

∂z
u 0 w

Definim vectorul ”vˆartej” vectorul a c˘arui descompunere (unic˘a) dup˘a direct ¸iile
axelor de coordonate sunt vectorii

ω
x
,

ω
y
,

ω
z
, adic˘a

ω=

ω
x
+

ω
y
+

ω
z
Efectuˆand suma celor trei deteminant ¸i obt ¸inem
(10.1)

ω=
1
2


ı



k

∂x

∂y

∂z
u v w

= ω
x

ı +ω
y



z

k
unde
(10.2) ω
x
=
1
2

∂w
∂y

∂v
∂z

, ω
y
=
1
2

∂u
∂z

∂w
∂x

, ω
z
=
1
2

∂v
∂x

∂u
∂y

.
Cu notat ¸ia operatorial˘a
(10.3) rot

v=


ı



k

∂x

∂y

∂z
u v w

vectorul vˆartej ˆımbrac˘a urm˘atoarea form˘a
(10.4)

ω=
1
2
rot

v
10.1. C
ˆ
AMPUL V
ˆ
ARTEJURILOR 73
Linie de vˆartej
Linia de vˆartej este o curb˘a cu proprietatea c˘a la un moment dat t este tangent˘ a
ˆın fiecare din punctele sale vectorulului vˆartej

ω=
1
2
rot

v . O linie de vˆartej are,
a¸sadar, ecuat ¸ia vectorial˘a:

ω ×

dr = 0
unde d

r (dx, dy, dz) este o deplasare elementar˘ a pe linia de vˆartej. T¸ inˆand cont
de componenetele vectorului vˆartej

ω (ω
x
, ω
y
, ω
z
) ecuat ¸ia de mai sus se exprim˘a
scalar:
dx
ω
x
(t, x, y, z)
=
dy
ω
y
(t, x, y, z)
=
dz
ω
z
(t, x, y, z)
Suprafat ¸a de vˆartej
Suprafat ¸a de vˆartej Σ este suprafat ¸a format˘a din liniile de vˆartej care se sprijin˘a, la
un moment t dat pe o curb˘a simpl˘a C care nu este linie de vˆartej, figura 10.2−(a).
Dac˘a
Σ : f(t, x, y, z) = 0
este ecuat ¸ia unei suprafet ¸e de vˆartej la momentul t, atunci normala suprafet ¸ei

n

∂f
∂x
,
∂f
∂y
,
∂f
∂z

va fi perpendicular˘a le vectorul vˆartej

ω, adic˘a
(10.5)



ω= 0.
Prin urmare funct ¸ia f(t, x, y, z) verific˘a ecuat ¸a cu derivate part ¸iale
∂f
∂x
ω
x
+
∂f
∂y
ω
y
+
∂f
∂z
ω
z
= 0
care, cu aproximat ¸ia unei constante aditive, define¸ste, suprafat ¸a de vˆartej.
Tub de vˆartej
Dac˘a curba C este o curb˘a ˆınchis˘a atunci suprafat ¸a de vˆartej poart˘a numele de
tub de vˆartej.
Teorema 10.1.1 (Teorema lui Helmholtz) Valoarea fluxului vectorului vˆartej la un
moment dat t printr-o sect ¸iune a unui tub de vˆartej nu depinde de aria sect ¸iunii.
Demonstrat¸ie. Consider˘am un tub de vˆartej, reprezentat prin domeniul D,
Figura 10.2−(b), ¸si fie S
1
¸si S
2
dou˘a sect ¸iuni oarecare ale tubului. Suprafat ¸a
S care m˘argine¸ste domeniul D este compus˘a din sect ¸iunile S
1
, S
2
¸si suprafat ¸a
74 CAPITOLUL 10. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII
lateral˘a S
l
, S = S
1
∪S
l
∪S
2
, cu normalele orientate caˆın figura 10.2−(b). T¸ inˆand
cont c˘a
div

ω =
1
2
div(rot

v) = 0 (Cursul 1)
¸si aplicˆand formula flux-divergent ¸˘a, pe domeniul D obt ¸inem:

S

ω ·

n dσ =

D
div

ω dτ = 0
sau

S
1

ω ·

n
1
dσ +

S
l

ω ·

n
l
dσ +

S
2

ω ·

n
2
dσ = 0
dar pe S
l
avem c˘a

ω⊥

n
l
adic˘a

ω ·

n
l
= 0, prin urmare egalitatea de mai sus se
reduce la
(10.6)

S
1

ω ·

n
1
dσ =

S
2

ω ·

n
2

adic˘a ceea ce trebuia demonstrat.
P
C
C
C
S
S
S
n
n
n
n
1
2
1
2
D
1
2
(a)
(b)
l
Figura 10.2: Suprafat ¸˘ a ¸si tub de vˆartej
Teorema lui Helmholtz poate fi enunt ¸at˘a ¸si sub alt˘a form˘a.
Corolarul 10.1.2 Circulat ¸ia vitezei de-alungul unei curbe simple, ˆınchise care
m˘argine¸ste o sect ¸iune a tubului la un moment dat t, nu depinde de aria sect ¸iunii.
Demonstrat¸ie. Aplicˆand formula lui Stokes ( Cursul 1) curbelor C
1
, C
2
care
m˘arginesc sect ¸ile S
1
¸si S
2
¸si avˆ and ˆın vedere egalitatea (10.6) obt ¸inem
Γ
1
=

C
1

v ·d

r =

S
1
rot

v ·

n
1
dσ = 2

S
1

ω·

n
1
dσ =
= 2

S
2

ω·

n
2
dσ =

S
2
rot

v ·

n
2
dσ =

C
2

v ·d

r = Γ
2
10.2. C
ˆ
AMPUL ACCELERAT¸ IILOR. 75
Intensitatea tubului de vˆartej
Definim intensitatea tubului de vˆartej la un moment dat t, valoarea circulat ¸iei
Γ(t) =

C

v ·d

r =

S
rot

v ·

n dσ
ˆın jurul unei curbe C care m˘argine¸ste o sect ¸iune oarecare a S a tubului.
10.2 Cˆampul accelerat ¸iilor.
Definim accelerat ¸ia unei particule fluide prin derivata substant ¸ial˘a a vitezei

a=
d

v
dt
, unde

v=

v ( t, x(t), y(t), z(t) ).
Accelerat ¸ia ˆın forma lui Euler
Calcul˘am derivata substant ¸ial˘ a a vitezei cu formulele (8.4):
(10.7)


a =


v
∂t
+ u


v
∂x
+ v


v
∂y
+ w


v
∂z
.

a =


v
∂t
+ (

v ·∇)

v
care, ˆın proiect ¸ie pe axele de coordonate, se scrie
(10.8)

du
dt
=
∂u
∂t
+ u
∂u
∂x
+ v
∂u
∂y
+ w
∂u
∂z
dv
dt
=
∂v
∂t
+ u
∂v
∂x
+ v
∂v
∂y
+ w
∂v
∂z
dw
dt
=
∂w
∂t
+ u
∂w
∂x
+ v
∂w
∂y
+ w
∂v
∂z
.
Expresiile (10.7) ¸si (10.8) poart˘a numele de accelerat ¸ia ˆın forma lui Euler.
Expresia accelerat ¸iei ˆın forma lui Hemholtz
Vom ar˘ata ˆın continuare c˘a expresia accelerat ¸iei poate fi pus˘a sub urm˘atoarea
form˘a:
(10.9)

a =


v
∂t
+
1
2
·grad V
2
+ rot

v ×

v
unde
V = ||

v || =

u
2
+ v
2
+ w
2
.
76 CAPITOLUL 10. C
ˆ
AMPURILE CINEMATICII
ˆ
Intr-adev˘ ar, proiectˆand pe axele de coordonate termenul
1
2
·grad V
2
=
1
2
grad (u
2
+ v
2
+ w
2
) =

u
∂u
∂x
+ v
∂v
∂x
+ w
∂w
∂x


ı +
+

u
∂u
∂y
+ v
∂v
∂y
+ w
∂w
∂y



+

u
∂u
∂z
+ v
∂v
∂z
+ w
∂w
∂z


k
obt ¸inem

1
2
·grad V
2
·

ı = u
∂u
∂x
+ v
∂v
∂x
+ w
∂w
∂x
1
2
·grad V
2
·


= u
∂u
∂y
+ v
∂v
∂y
+ w
∂w
∂y
1
2
·grad V
2
·

k
= u
∂u
∂z
+ v
∂v
∂z
+ w
∂w
∂z
Pe de alt˘a parte, cu formulele (10.2), (10.3) ¸si (10.4) deducem
rot

v ×

v= 2


ı



k
ω
x
ω
y
ω
z
u v w

= 2(wω
y
−v ω
z
)

ı +2(uω
z
−wω
x
)


+2(v ω
x
−uω
y
)

k
(rot

v ×

v)·

ı = 2(wω
y
−v ω
z
) = w

∂u
∂z

∂w
∂x

−v

∂v
∂x

∂u
∂y

(rot

v ×

v)·


= 2(uω
z
−wω
x
) = u

∂v
∂x

∂u
∂y

−w

∂w
∂y

∂v
∂z

(rot

v ×

v)·

k
= 2(v ω
x
−uω
y
) = v

∂w
∂y

∂v
∂z

−u

∂u
∂z

∂w
∂x

Prin urmare, ˆın proiect ¸ie pe axe, ecuat ¸ia (10.9) se scrie

du
dt
=
∂u
∂t
+ u
∂u
∂x
+ v
∂v
∂x
+ w
∂w
∂x
+ w

∂u
∂z

∂w
∂x

−v

∂v
∂x

∂u
∂y

dv
dt
=
∂v
∂t
+ u
∂u
∂y
+ v
∂v
∂y
+ w
∂w
∂y
+ u

∂v
∂x

∂u
∂y

−w

∂w
∂y

∂v
∂z

dw
dt
=
∂w
∂t
+ u
∂u
∂z
+ v
∂v
∂z
+ w
∂w
∂z
+ v

∂w
∂y

∂v
∂z

−u

∂u
∂z

∂w
∂x

Deschizˆ and parantezele ¸si reducˆand termenii asemenea, g˘asim ecuat ¸iile (10.8).
Capitolul 11
Dinamica fluidelor
(Teoremele dinamicii)
Dinamica este partea mecanicii fluidelor care studiaz˘a mi¸sc˘ arile fluidelor ˆın
prezent ¸a sau absent ¸a corpurilor sub act ¸iunea fort ¸elor.
11.1 Introducere
S˘a ne reamintim not ¸iunile ¸si teoremele mecanicii clasice care, prin transfer, fac
obiectul cursului. Consider˘am un corp C de mas˘a m, ˆın mi¸scare cu viteza

v .
Presupunem c˘a rezultanta

F
a fort ¸elor care act ¸ioneaz˘ a asupra corpului imprim˘a
acestuia accelerat ¸ia

a. Raport˘am mi¸scarea la reperul fix Oxyz, ¸si fie

r =
−→
OM
vectorul de pozit ¸ie al unui punct M ∈ C.
Principiul inert ¸iei (Newton): m·

a =

F
.
Lucrul mecanic elementar: dL =

F
·d

r
Puterea: P = m

a ·

v =
dL
dt
Cantitatea de mi¸scare (impulsul):

H
(t) = m·

v .
(11.1)
d

H
dt
= m·
d

v
dt
= m·

a=

F
(Teorema impulsului)
Momentul cinetic:

KO
=

r ×

H
,

MO
=

r ×

F
(11.2)
d

KO
dt
=
d

r
dt
×

H
+

r ×
d

H
dt
=

M
O
( Teorema momentului cinetic)
unde, conform (11.1),
d

r
dt
×

H
=

v ×m

v= 0,
d

H
dt
=

F
77
78 CAPITOLUL 11. DINAMICA FLUIDELOR
M
O
fiind momentul rezultantei.
Energia cinetic˘a: E =
mV
2
2
, unde V
2
= ||

v ||
2
=

v ·

v
Teorema energiei cinetice:

dE
dt
= m

v ·
d

v
dt
= m

v ·

a =

F
·

v =
=

F
·d

r
dt
=
dL
dt
= P
Textual: Variat ¸ia energiei cinetice ˆın raport cu timpul este egal˘a cu puterea dez-
voltat˘ a de fort ¸ele ce act ¸ioneaz˘ a asupra corpului.
11.2 Teorema cantit˘at ¸ii de mi¸scare
(Principiul lui d’Alembert)
Consider˘am un mediu fluid ˆın mi¸scare cu viteza

v, ˆın care am separat domeniu
D(t) de tip Lagrange, (& 8.1.1), m˘arginit de suprfat ¸a S(t).
Cantitatea de mi¸scare a fluidului (impulsul) care umple volumul domeniului D(t)
la un moment dat se define¸ste prin m˘arimea
(11.3)

H
(t) =

D(t)
ρ

v dτ.
Asupra unei particule din domeniul fluid act ¸ioneaz˘a, ˆın conformiatate cu (2.4)
¸si (2.5), fort ¸ele masice

F
dm ¸si fort ¸ele de tensiune

T
dσ. Rezultanta fort ¸elor
exterioare care act ¸ioneaz˘ a asupra domeniului fluid D(t) are expresia

R
=

D(t)

F
dm +

S(t)

T
dσ.
Asimilˆand domeniul D(t) cu un corp solid ˆın mi¸scare putem s˘a-i aplic˘am teorema
impulsului (11.1)
d

H
dt
=

R
Teorema 11.2.1 Derivata ˆın raport cu timpul a impulsului volumului fluid cuprins
ˆın domeniul D(t) este egal˘a cu suma fort ¸elor exterioare care act ¸ioneaz˘a asupra
domeniului.
(11.4)

D(t)

a dm =

D(t)

F
dm +

S(t)

T

11.3. TEOREMA MOMENTULUI CINETIC 79
Demonstrat¸ie. Calcul˘am derivata substant ¸ial˘a a integralei (11.3), cu formula
(8.9)−(a), unde punem

F
= ρ

v
d

H
dt
=
d
dt

D(t)
ρ

v dτ =

D(t)
¸
d(ρ

v)
dt
+ ρ

v div

v
¸
dτ.
T¸ inˆand cont de ecuat ¸ia continuit˘at ¸ii (9.5) deducem
d

H
dt
=

D(t)
¸
ρ
d

v
dt
+

v


dt
+ ρ div

v

¸
dτ =

D(t)
ρ
d

v
dt
dτ =

D(t)

a dm.
S˘a observ˘am c˘a c˘a teorema impulsului exprim˘a tocmai principiul lui d’Alembert
expus la (2.8).
11.3 Teorema momentului cinetic
Momentul cinetic al domeniului fluid D(t), ˆın raport cu originea sistemului de
coordonate, ˆımbrac˘ a urm˘atoarea form˘a:
(11.5)

KO
(t) =

D(t)
(

r ×ρ

v) dτ.
La fel ca mai sus, definim momentul rezultantei fort ¸elor care act ¸ioneaz˘a asupra
volumului fluid
(11.6)

MO
=

D(t)
(

r ×

F
)dm +

S(t)
(

r ×

T
) dσ
¸si aplic˘am teorema momentului cinetic al mi¸sc˘arii rigidului exprimat˘a prin (11.2).
(11.7)
d

KO
dt
=

M
O
Teorema 11.3.1 Teorema momentului cinetic se exprim˘a sub forma
(11.8)

D(t)
(

r ×

a) dm =

D(t)
(

r ×

F
) dm +

S(t)
(

r ×

T
) dσ
Demonstrat¸ie. Calcu˘am, derivata substant ¸ial˘a a integralei (11.5). Conform
(8.9)−(a), unde punem

F
=

r ×ρ

v, deducem
d

KO
dt
=
d
dt

D(t)
(

r ×ρ

v) dτ =

D(t)
¸
d(

r ×ρ

v)
dt
+ (

r ×ρ

v)div

v
¸

80 CAPITOLUL 11. DINAMICA FLUIDELOR
de unde, t ¸inˆ and cont c˘a
d

r
dt
× ρ

v=

v ×ρ

v= 0
¸si avˆand ˆın vedere din nou ecuat ¸ia continuit˘ at ¸ii, obt ¸inem
d

KO
dt
=

D(t)

r ×
¸
d(ρ

v)
dt
+ ρ

v div

v
¸
dτ =

D(t)

r ×ρ
d

v
dt
dτ =

D(t)
(

r ×

a) dm.
Cu (11.6), t ¸inˆ an cont de (11.7), obt ¸inem (11.8).
11.3.1 Teorema energiei cinetice
Definim energia cinetic˘a a masei fluide cuprinse ˆın domeniul D(t)
(11.9) E(t) =
1
2

D(t)
ρV
2
dτ, V
2
= u
2
+ v
2
+ w
2
Teorema 11.3.2 Teorema energiei cinetice referitoare la masa fluid˘a D(t) se
exprim˘a prin egalit˘at ¸ile echivalente
(11.10)

dE
dt
=

D(t)

a ·

v dm
dE
dt
=
1
2

D(t)
∂(ρV
2
)
∂t
dτ +
1
2

S(t)
ρV
2
(

v ·

n) dσ
Demonstrat¸ie. Pentru prima formul˘a calcul˘am derivata substant ¸ial˘ a a integralei
(11.9), cu (8.5)−(a), unde punem F = ρV
2
dE
dt
=
1
2
d
dt

D(t)
ρV
2
dτ =
1
2

D(t)
¸
d(ρV
2
)
dt
+ ρV
2
div

v

dτ =
=
1
2

D(t)
¸
ρ
dV
2
dt
+V
2


dt
+ ρ div

v

dτ =
1
2

D(t)
ρ
dV
2
dt
dτ =

D(t)

a ·

v dm
Deducem a doua formul˘a punˆand F = ρV
2
ˆın (8.5)−(c).
Capitolul 12
Ecuat ¸iile mi¸sc˘arii fluidelor.
12.1 Ecuat ¸iile generale
Pentru simplificarea scrierii vom considera sistemul de coordonate Ox
1
x
2
x
3
cu
versorii

ı
1
,

ı
2
,

ı
3
ca ˆın figura 3.1.
ˆ
Inlocuind expresia tensiunii din (3.3)
(12.1)

T
=

T1
n
1
+

T2
n
2
+

T3
n
3
.
ˆın (11.4), teorema cantit˘ at ¸ii de mi¸scare ˆımbrac˘ a urm˘atoarea form˘a:
(12.2)

D(t)
ρ

a dτ =

D(t)
ρ

F
dτ +

S(t)
3
¸
i=1

Ti
n
i
dσ,
unde

n (n
1
, n
2
, n
3
) reprezint˘ a normala exterioar˘a suprafet ¸ei S.
Not˘am cu T
ij
coordonatele vectorilor

Ti
, cu a
i
componentele accelerat ¸iei ¸si
cu F
i
componenetele rezultanei fort ¸elor masice:
(12.3)

Ti
=
3
¸
i=1
T
ij

ı
j
,

a =
3
¸
j=1
a
j

ı
j
,

F
=
3
¸
i=1
F
j

ı
j
.
Propozit ¸ia 12.1.1 Ecuat ¸iile mi¸sc˘arii fluidelor ˆımbrac˘a urm˘atoarele forme:
(i) Ecuat ¸ia vectorial˘a
(12.4)

a=

F
+
1
ρ
3
¸
i=1


Ti
∂x
i
,
(ii) Ecuat ¸iile scalare
(12.5) a
j
= F
j
+
1
ρ
3
¸
i=1
∂T
ij
∂x
i
, j = 1, 3
81
82 CAPITOLUL 12. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR.
Demonstrat¸ie. Evalu˘ am integrala de suprafat ¸˘ a din ecuat ¸ia (12.2) t ¸inˆand cont
de expresiile (12.1), (12.3) ¸si aplic˘am formula lui Gauss-Ostrogradski (Cursul 1).

S(t)
3
¸
i=1

Ti
n
i
dσ =

S(t)
3
¸
j=1
( T
1j
n
1
+ T
2j
n
2
+ T
3j
n
3
)

ı
j
dσ =
=

D(t)
3
¸
j=1

∂T
1j
∂x
1
+
∂T
2j
∂x
2
+
∂T
3j
∂x
3


ı
j

de unde obt ¸inem expresia vectorial˘a

S(t)
3
¸
i=1

Ti
n
i
dσ =

D(t)
3
¸
i=1


Ti
∂x
i

Ecuat ¸ia (12.2) devine

D(t)


a ρ−

F
ρ −
3
¸
i=1


Ti
∂x
i

dτ = 0.
Cum domeniul D(t) a fost luat arbitrar, ecuat ¸ia de mai sus are loc ˆın toat˘a masa
fluidului, ceea ce ne conduce la ecuat ¸ia (12.4). Proiectˆand ecuat ¸ia vectorial˘ a (12.4)
pe axele de coordonate obt ¸inem ecuat ¸iile scalare (12.5).
Reamintind c˘a la &3.2.3 am definit componentele tensorului vitezei de defor-
mare
a
ij
=
1
2

∂v
i
∂x
j
+
∂v
j
∂x
i

, div

v= a
11
+ a
22
+ a
33
.
admitem f˘ar˘ a demonstrat ¸ie urm˘atoarea propozit ¸ie:
Propozit ¸ia 12.1.2
ˆ
Intre componentele tensiunilor T
ij
¸si componentele a
ij
ale
tensorului vitezelor de deformare exist˘a relat ¸iile
(12.6) T
ij
= 2µa
ij

p +

3
div

v

δ
ij
, i, j ∈ {1, 2, 3}.
unde p este presiunea hidrostatic˘a, cu µ am notat coeficientul de vˆascozitate, vezi
Cursul 4, iar δ
ij
este simbolul lui Kroneker:
δ
ij
=

1 dac˘a i = j
0 dac˘a i = j
S˘a observ˘am ˆın primul rˆand c˘a este satisf˘acut˘a legea lui Newton (4.10)
T
ij
= 2µa
ij
dac˘a i = j.
12.2. ECUAT¸ IILE LUI NAVIER-STOKES 83
Pe de alt˘a parte, cu un calcul elementar, obt ¸inem valoarea presiunii pentru fluidul
aflat ˆın mi¸scare:
p = −
T
11
+ T
22
+ T
33
3
.
Prin urmare, ¸si ˆın cazul fluidului ˆın mi¸scare,

v= 0, g˘asim acela¸si rezultat ca la
propozit ¸ia 4.1.1;
Presiunea p ˆıntr-un punct al unei suprafet ¸e fluide aflate ˆın mi¸scare sau repaus nu
depinde de direct ¸ia normalei la suprafat ¸˘a.
ˆ
In cazul fluidului ideal luˆand µ = 0 ˆın (12.6), obt ¸inem
T
11
= T
22
= T
33
= −p.
G˘asim acelea¸si relat ¸ii ˆın cazul fluidului aflat ˆın repaus, luˆand ˆın (12.6)

v= 0, adic˘a
ceea ce s-a ar˘atat la (4.5)
12.2 Ecuat ¸iile lui Navier-Stokes
Vom pleca de la ecuat ¸iile scalare (12.5), dezvoltˆ and al doilea termen din membrul
drept, t ¸inˆand cont de formulele (12.6)
∂T
ij
∂x
i
= 2µ
∂a
ij
∂x
i
−δ
ij
¸
∂p
∂x
i
+

3
·

∂x
i
(div

v)

ˆ
Insum˘am dup˘a indicele i, ¸si obt ¸inem
3
¸
i=1
∂T
ij
∂x
i
= 2µ
3
¸
i=1
∂a
ij
∂x
i

∂p
∂x
j


3
·

∂x
j
(div

v) =
= µ
3
¸
i=1

∂x
i

∂v
i
∂x
j
+
∂v
j
∂x
i


∂p
∂x
j


3
·

∂x
j
(div

v) =
= µ
3
¸
i=1

∂x
i

∂v
i
∂x
j

+ µ
3
¸
i=1

∂x
i

∂v
j
∂x
i


∂p
∂x
j


3
·

∂x
j
(div

v) =
= µ
3
¸
i=1

∂x
j

∂v
i
∂x
i

+ µ∆v
j

∂p
∂x
j


3
·

∂x
j
(div

v) =
= µ

∂x
j
div

v + µ∆u
j

∂p
∂x
j


3
·

∂x
j
(div

v)
adic˘a
3
¸
i=1
∂T
ij
∂x
i
=
µ
3
·

∂x
j
(div

v) + µ∆v
j

∂p
∂x
j
84 CAPITOLUL 12. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR.
ˆ
Inlocuind ˆın (12.5), g˘asim ecuat ¸iile scalare
(12.7) a
j
= F
j

1
ρ
·
∂p
∂x
j
+
µ

·

∂x
j
div

v +
µ
ρ
·∆u
j
, j = 1, 3
care se exprim˘a vectorial sub forma;
(12.8)

a=

F

1
ρ
·grad p +
µ

·grad div

v +
µ
ρ
·∆

v
Accelerat ¸ia

a se exprim˘a prin una din formulele (10.7) sau (10.6). Mai ment ¸ion˘am
c˘a ecuat ¸iile (12.7) ¸si (12.8) se numesc ecuat ¸iile lui Navier-Stokes
12.3 Sistemul complet de ecuat ¸ii ale mi¸sc˘arii
Desemn˘am prin sistemul complet de ecuat ¸ii ale mi¸sc˘ arii fluidelor, sistemul de
ecuat ¸ii diferent ¸iale format din ecuat ¸iile lui Navier Stokes ¸si ecuat ¸ia continuit˘at ¸ii
(12.9)

d

v
dt
=

F

1
ρ
grad p +
µ

·grad div

v +
µ
ρ
·∆

v
∂ρ
∂t
+ div(ρ

v) = 0
la care ad˘aug˘am una din ecuat ¸iile de stare:
(12.10)

ρ = const. pentru fluide incompresibile (lichide)
p
ρ
= RT pentru fluide compresibile (gaze perfecte)
Accelerat ¸ia

a= dv/dt se exprim˘a sub forma lui Euler
d

v
dt
=


v
∂t
+


v
∂x
u +


v
∂y
v +


v
∂z
w.
sau sub forma Helmholtz
(12.11)
d

v
dt
=


v
∂t
+
1
2
·grad V
2
+ rot

v ×

v .
Fiind cunoscute funct ¸iile

F
(X, Y, Z) (fort ¸ele masice), R (constanta gazelor), T (temperatura absolut˘a),
sistemul de ecuat ¸ii (12.9), (12.10) ne furnizeaz˘a cinci relat ¸ii scalare ˆıntre cinci funct ¸ii
necunoscute
viteza =

v (u, v, w), presiunea = p, densitatea = ρ.
12.3. SISTEMUL COMPLET DE ECUAT¸ II ALE MIS¸C
˘
ARII 85
definite pe mult ¸imea punctelor din domeniul fluid.
ˆ
Intr-un caz mai general ˆın care se consider˘a ca necunoscut˘a ¸si temperatura ab-
solut˘a T, sistemul de mai sus se completeaz˘a cu ˆınc˘a o ecuat ¸ie numit˘ a ecuat ¸ia
complementar˘a, furnizat˘a de principiile termodinamice.
Cum densitatea se poate exprima ˆın funct ¸ie de presiune din una din ecuat ¸iile de
stare, sistemul se reduce la primele dou˘a ecuat ¸ii cu necunoscutele u, v, w, ¸si p,
care ˆın proiect ¸ie pe axele de coordonate se exprim˘a prin patru ecuat ¸ii scalare.
12.3.1 Condit ¸ii init ¸iale ¸si condit ¸ii la limit˘a.
Sistemul (12.9) este format din ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul doi, care, ˆın vederea
obt ¸inerii unei solut ¸ii unice trebuie completat, ˆın funct ¸ie de specificul problemei, cu
condit ¸ii init ¸iale, respectiv condit ¸ii la limit˘a.
Condit ¸iile init ¸iale sunt condit ¸ii impuse cˆampului vitezelor ¸si presiunilor la un
moment init ¸ial t
0
. Ele au forma

v (r, t
0
) =

v
0
(r), p(r, t
0
) = p
0
(r).
S˘a ment ¸ion˘am c˘a aceste condit ¸ii au sens numai ˆın cazul mi¸sc˘ arilor nepermanente


v /∂t = 0.
Condit ¸iile la limit˘a sunt condit ¸ii impuse vitezei ¸si presiunii ˆın fiecare moment
t, t ≥ t
0
la contactul cu frontiera S a domeniului D ocupat fluid. Aceste
condit ¸ii sunt specifice naturii frontierei ¸si ˆımbrac˘a urm˘atoarele forme:
Contactul cu un perete solid impermeabil. Condit ¸ia la limit˘a exprim˘a faptul c˘a
la orice moment t fluidul r˘amˆane ˆın contact cu peretele. Notˆand cu

v
S
viteza
peretelui, condit ¸ia impune ca proiect ¸iile celor dou˘a viteze pe normala

n la perete s˘a
coincid˘a ˆın fiecare punct M ∈ S. Aceast˘a condit ¸ie se exprim˘a ˆın funct ¸ie de natura
fluidului.
ˆ
In cazul fluidului ideal, (4.12), particula fluid˘a ”alunec˘a” pe suprafat ¸a
peretelui ¸si, dimpotriv˘a, aceasta se lipe¸ste de perete ˆın cazul fluidului vˆascos. Prin
urmare condit ¸iile la limit˘a se scriu:

v ·

n |
S
=

v
S
·

n pentru fluidul ideal

v |
S
=

v
S
pentru fluidul vˆascos.
Evident, ˆın cazul peretelui fix ˆın dreapta semnului egal se pune 0.
Contactul cu un alt fluid. Dac˘a frontiera S este o suprafat ¸˘ a de separare ˆıntre dou˘a
fluide nemiscibile, neglijˆandu-se efectul tensiunii superficiale, vom pune condit ¸ia ca
presiunile p
1
¸si p
2
s˘a fie egale de-alungul suprafet ¸ei S
p
1
|
S
= p
2
|
S
Condit ¸ia la infinit. Dac˘a domeniul ocupat de fluid este nem˘arginit, vor fi precizate
valorile vitezei ¸si presiunii la infinit
lim
M→∞

v=

v

, lim
M→∞
p = p

86 CAPITOLUL 12. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR.
12.4 Mi¸sc˘ari particulare ale fluidelor
Studiul mi¸sc˘arii fluidelor revine problema integr˘ arii sistemului de ecuat ¸ii cu
derivate part ¸iale de ordinul doi (12.9) la care se adaug˘a una din condit ¸iile expuse la
paragraful precedent. Rezolvarea unei astfel de probleme ˆın forma cea mai general˘a
este foarte complicat˘a dac˘a nu chiar imposibil˘a.
Multe din problemele de mi¸scare se rezolv˘a ˆın cadrul unor cazuri particulare. Enu-
mer˘am mai jos o parte din aceste cazuri, fiecare cu problema ¸si metoda specific˘a de
rezolvare.
1) Fluide ideale (perfecte): µ = 0
2) Fluide incompresibile: ρ = const. sau div

v= 0
3) Mi¸sc˘ ari permanente (stat ¸ionare):


v
∂t
=
∂p
∂t
=
∂ρ
∂t
= 0
4) Mi¸sc˘ ari irotat ¸ionale: rot

v= 0
5) Fort ¸e masice conservative:

F
= −grad U
6) Fort ¸e de greutate (fluide grele):

F
= −g

k
, U = gz, g = 9, 81 N
7) Mi¸scare de translat ¸ie rectilinie ¸si uniform˘a
8) Mi¸scare plan˘a:

v= u

ı +v


, p = p(x, y), ρ = ρ(x, y)
9) Mi¸scare elicoidal˘a:

v

ω
Capitolul 13
Ecuat ¸iile mi¸sc˘arii fluidelor perfecte
Numim fluid perfect sau ideal un fluid a c˘arui vˆascozitate poate fi neglijat˘a adic˘a
acel fluid pentru care coeficientul de vˆascozitate dinamic˘a µ este nul.
13.1 Ecuat ¸iile fluidelor perfecte
Luˆand, µ = 0 ˆın ecuat ¸iile (12.9) obt ¸inem ecuat ¸iile fluidelor perfecte
(13.1)

d

v
dt
=

F

1
ρ
grad p
∂ρ
∂t
+ div(ρ

v) = 0
ρ = ρ(p)
Am ar˘atat c˘a accelerat ¸ia

a= dv/dt se poate exprima sub dou˘a forme
d

v
dt
=


v
∂t
+


v
∂x
u +


v
∂y
v +


v
∂z
w; forma lui Euler
d

v
dt
=


v
∂t
+
1
2
·grad V
2
+ rot

v ×

v; forma lui Helmholtz
unde
(13.2)

ω=
1
2
·rot

v=
1
2
·


ı



k

∂x

∂y

∂z
u v w

Notˆand cu u, v, w cu ω
x
, ω
y
, ω
z
¸si cu F
x
, F
y
, F
z
proiect ¸iile vectorilor

v,

ω
respectiv

F
pe axele de coordonate, prima ecuat ¸ie din (13.1) ˆımbrac˘a urm˘atoarele
87
88 CAPITOLUL 13. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR PERFECTE
forme:
Ecuat ¸iile lui Euler:
(13.3)

∂u
∂t
+ u
∂u
∂x
+ v
∂u
∂y
+ w
∂u
∂z
w = F
x

1
ρ
∂p
∂x
∂u
∂t
+ u
∂v
∂x
+ v
∂v
∂y
+ w
∂v
∂z
w = F
y

1
ρ
∂p
∂y
∂u
∂t
+ u
∂w
∂x
+ v
∂w
∂y
+ w
∂w
∂z
w = F
z

1
ρ
∂p
∂z
Ecuat ¸iile lui Gromeko-Lamb:
(13.4)

∂u
∂t
+
1
2
∂V
2
∂x
+ 2(wω
y
−v ω
z
) = F
x

1
ρ
∂p
∂x
∂u
∂t
+
1
2
∂V
2
∂x
+ 2(uω
z
−wω
x
) = F
x

1
ρ
∂p
∂x
∂u
∂t
+
1
2
∂V
2
∂x
+ 2(v ω
x
−uω
y
) = F
x

1
ρ
∂p
∂x
unde V
2
= u
2
+ v
2
+ w
2
13.2 Ecuat ¸ia lui Bernoulli
Consider˘am ecuat ¸ia mi¸sc˘arii (13.1) sub forma
(13.5)



v
∂t
+
1
2
·grad V
2
+ rot

v ×

v=

F

1
ρ
grad p
ρ = ρ(p).
Presupunem fort ¸ele

F
conservative, adic˘a exist˘a funct ¸ia U(x, y, z) astfel ˆıncˆat

F
= −grad U = −
∂U
∂x

ı −
∂U
∂y



∂U
∂z

k
¸si retranscriem prima ecuat ¸ie din (13.5)


v
∂t
+
1
2
·grad V
2
+ grad U +
1
ρ
grad p =

v ×rot

v
ˆ
Inmult ¸im scalar ecuat ¸ia de mai sus cu deplasarea geometric˘a d

r (dx, dy, dz), ¸si
obt ¸inem


v
∂t
·d

r +
1
2
·dV
2
+ dU +
dp
ρ
= (

v ×rot

v)·d

r
13.2. ECUAT¸ IA LUI BERNOULLI 89
sau
(13.6)


v
∂t
·d

r +d

V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)

= (

v ×rot

v)·d

r
unde
(

v ×rot

v)·d

r =

dx dy dz
u v w
ω
x
ω
y
ω
z

Considerˆand

v= 0 determinantul de mai sus este nul ˆın cazurile
ω
x
= ω
y
= ω
z
= 0 mi¸scare irotat ¸ional˘ a
dx
u
=
dy
v
=
dz
w
deplasare pe o linie de curent
dx
ω
x
=
dy
ω
y
=
dz
ω
z
deplasare pe o linie de vˆartej
u
ω
x
=
v
ω
y
=
w
ω
z
mi¸scare elicoidal˘a
Vom analiza ˆın continuare cele patru cazuri.
Mi¸scare irotat ¸ional˘a:
ˆ
In cazul rot

v= 0 mi¸scarea se mai nume¸ste potent ¸ial˘a adic˘a exist˘a funct ¸ia
ϕ(t, x, y, z) asfel ˆıncˆat

v= grad ϕ, prin urmare


v
∂t
·d

r = d

∂ϕ
∂t

¸si ecuat ¸ia (13.6) devine
∂ϕ
∂t
+
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(t).
dac˘a, ˆın plus, mi¸scarea este permanent˘a, atunci
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C.
iar constanta C nu depinde de timp.
90 CAPITOLUL 13. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR PERFECTE
Deplasare pe o linie de curent:
Integrˆand (13.6), ˆıntre dou˘a puncte de referint ¸˘ a M
0
(

r
0
) ¸si M(

r ) de-alungul
unei linii de curent Γ, obt ¸inem ecuat ¸ia


r

r
0


v
∂t
·d

r +
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(Γ, t)
care, ˆın cazul mi¸sc˘ arii permanente devine
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(Γ)
Deplasare pe o linie de vˆartej:
Integrˆand (13.6), ˆıntre dou˘a puncte de referint ¸˘ a M
0
(

r
0
) ¸si M(

r ) de-alungul
unei linii de vˆartej Λ, obt ¸inem ecuat ¸ia


r

r
0


v
∂t
·d

r +
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(Λ, t)
care, ˆın cazul mi¸sc˘ arii permanente devine
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(Λ)
Mi¸scare elicoidal˘a:
Integrˆand (13.6), ˆıntre dou˘a puncte de referint ¸˘ a M
0
(

r
0
) ¸si M(

r ) de-alungul
unei linii de vˆartej Λ, obt ¸inem ecuat ¸ia


r

r
0


v
∂t
·d

r +
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C(t)
care, ˆın cazul mi¸sc˘ arii permanente devine
V
2
2
+ U +

p
p
0
dp
ρ(p)
= C
13.3 Ecuat ¸iile lui Bernoulli pentru lichide
Vom considera mi¸sacarea semipermanent˘a a unui fluid greu incompresibil.
Mi¸scarea fiind semipermanent˘a, direct ¸ia vectorului vitez˘a ¸si ¸si forma liniilor de curent
nu variaz˘ a ˆın timp, prin urmare viteza ˆıntr-un punct oarecare M(

r ) are forma

v (t,

r ) = v(t,

r )·

τ
13.3. ECUAT¸ IILE LUI BERNOULLI PENTRU LICHIDE 91
unde

τ (

r ) este versorul tangentei la linia de curent Γ care trece prin punctul
M. Dac˘a lu˘am ca parametru lungimea s a liniei de curent, m˘asurat˘a de la un
punct de referint ¸˘ a M
0
(

r
0
) ∈ Γ, atunci, dup˘a cum ¸stim

τ =
d

r
ds
¸si


v
∂t
·d

r =
∂v
∂t
ds,
ˆın plus, fluidul fiind greu,

F
= −g

k
, incompresibil, ρ = const., ˆın conformitate
cu (5.9) vom avea
U = −

F dz = gz + const.
¸si ecuat ¸ia (13.6), de-alungul unei linii de curent, devine
∂v
∂t
·ds + d

V
2
2
+ gz +
p
ρ

= 0.
Integrˆ and ecuat ¸ia de mai sus ˆıntre punctele M
0
, M ∈ Γ g˘asim

s
s
0
∂v
∂t
·ds +
V
2
2
+ gz +
p
ρ
=
V
2
0
2
+ gz
0
+
p
0
ρ
.
Dac˘a mi¸scarea este permanent˘a, ecuat ¸ia devine
V
2
2
+ gz +
p
ρ
=
V
2
0
2
+ gz
0
+
p
0
ρ
.
S˘a observ˘am c˘a dac˘a neglij˘am fort ¸ele masice

F
= 0, sau dac˘a linia de curent se afl˘a
ˆıntr-un plan orizontal, z = 0 atunci ecuat ¸ia lui Bernoulli devine
V
2
2
+
p
ρ
= C(Γ).
C fiind o constant˘ a care depinde doar de linia de curent Γ pe care se efectueaz˘a
integrarea.
92 CAPITOLUL 13. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR PERFECTE
Subiecte de examen
Biletul 1
1. Modelul fluid. Propriet˘at ¸ile mediului fluid. Clase de fluide.
2. Presiunea. Definit ¸ie, unit˘at ¸i de m˘asur˘ a, aparate de m˘asur˘ a.
Biletul 2
1. Fort ¸ele care act ¸ioneaz˘ a asupra unei particule fluide. Principilu lui d’Alembert.
2. Viteza, accelerat ¸ia. Densitatea ¸si greutatea specific˘a a fluidelor. Volumul unui
domeniu fluid.
Biletul 3
1. Ecuat ¸ia de stare.
2. Vˆascozitatea. Clasificare ¸si definit ¸ie, unit˘at ¸i de m˘asur˘ a.
Biletul 4
1. Metodele lui Lagrange ¸si Euler. Volum de control.
2. Echilibrul hidrostatic. Fort ¸a hidrostatic˘a. Ecuat ¸ia presiunii ˆın cˆamp
gravitat ¸ional.
Biletul 5
1. Derivate substant ¸ial˘ a aintegralei triple. Ecuat ¸ia continuit˘ at ¸ii.
2. Definit ¸ia ¸si clasificarea ma¸sinilor hidraulice volumice.
Biletul 6
1. Cˆampul vitezelor. Traiectoria, linia de curent.
2. Definit ¸ia ¸si clasificarea ma¸sinilor hidraulice centrifugale.
Biletul 7
1. Fluxul hidrodinamic.
2. Principiul de funct ¸ionare al ma¸sinilor volumice.
93
94 CAPITOLUL 13. ECUAT¸ IILE MIS¸C
˘
ARII FLUIDELOR PERFECTE
Biletul 8
1. Vˆartejul. Linie de vˆartej, tub de vˆartej. Teorema lui Helmholtz.
2. Principiul de funct ¸ionare al ma¸sinilor centrifugale.
Biletul 9
1. Accelerat ¸ia sub forma lui Euler.
2. Organigrama unei pompe volumice.
Biletul 10
1. Accelerat ¸ia sub forma lui Helmhotz.
2. Deducerea fort ¸ei hidrodinamice ˆın cazul modific˘arii sect ¸iunii de curgere.
Biletul 11
1. Teorema cantit˘ at ¸ii de mi¸scare.
2. Deducerea fort ¸ei hidrodinamice ˆın cazul modific˘arii direct ¸iei de curgere.
Biletul 12
1. Ecuat ¸iile generale ale mi¸sc˘ arii fluidelor.
2. Deducerea fort ¸ei hidrodinamiceˆın cazul modific˘arii sect ¸iunii ¸si direct ¸iei de curge-
re.
Biletul 13
1. Ecuat ¸iile lui Navier-Stokes.
2. Definit ¸ia ¸siclasificarea turbinelor eoliene.
Biletul 14
1. Sistemul complet de ecuat ¸ii ale mi¸sc˘ arii fluidelor.
2. Schit ¸a p˘art ¸ilor componente a unei turbine eoliene cu ax orizontal.
Biletul 15
1. Condit ¸ii init ¸iale, condit ¸ii la limit˘a.
2. Profile aerodinamice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful