You are on page 1of 14

1.

Prezentati si explicati schema de principiu a unui sistem informatizat de control
Precizia procesului de control este în general scăzută şi dependentă de competenţa
operatorlui. În general controlul este complicat si obositor.
În vederea eliminării acestor neajunsuri s-au creat sisteme automate care să preia aceste
funcţii. In controlul informatizat parametrii de intrare ai funcţiei sunt preluaţi direct de
program, calculul este instantaneu.

2. Lumina
In 1704 I.Newton susţine că sursa de lumină emite corpusculi luminoşi care se propagă
în virtutea inerţiei în linie dreaptă cu o viteză relativ mare.
Efectul de "lumină" este creat de acţiunea componentei electrice a câmpului
electromagnetic asupra anumitor substanţe aflate în celulele de pe retina ochiului.
Lumina este un ansamblu de unde electromagnetice (radiaţii), caracterizate de
lungimea lor de undă şi produse de propagarea particulelor luminoase numite fotoni.

3. Polarizarea luminii
Lumina este reprezentată într-un mediu omogen prin vectorii câmp electric şi câmp
magnetic care sunt perpendiculari între ei şi perpendiculari pe direcţia de deplasare.
Deoarece au aceeaşi fază şi variază sincron, unda electromagnetică poate fi reprezentată ca
în figura. Polarizarea luminii este tip transversal.

acesta transmite către creier stimulii interpretaţi drept culoare la acest nivel. considerate surse secundare de lumină. formată dintr-o singură lungime de undă vizibilă. Este format din undele cu lungimi cuprinse între 380 nm (lumină ultravioletă) şi 760 nm (lumină infraroşu). se referă fie la sursa de lumină primară. cromaticitatea fiind determinată de lungimea de undă.intensitate sau amplitudine.lungime de undă sau frecvenţă. O suprafaţă este iluminată de către o sursă de lumină de dimensiuni mici în comparaţie cu distanta r fata de un punct P al suprafeţei iluminate. . Fenomenele care se produc la interactiunea luminii cu materia Lumina este radiaţia electromagnetică caracterizată prin: .domeniul lungimilor de unde electromagnetice care poate fi detectat de ochiul omului.4. Unui element de arie dA din jurul punctului P îi corespunde unghiul solid elementar cu varful în punctul S. Crearea senzaţiei de culoare implică lumina emisă de o sursă către obiectul de vizualizat.policromatică. 5. Radiaţia electromagnetică poate fi împărţită în două categorii: . ca reacţie. fie la suprafaţa iluminată. Prezentati si explicati marimile fotometrice Mărimile luminoase sau mărimile fotometrice. iar luminanţa de intensitatea acesteia. .lungimea de undă. (defineşte parametrii de cromaticitate). Spectrul vizibil . Culorile variate ale obiectelor apar ca rezultat al interacţiunii dintre lumină şi materie. percepuţi de om drept culoare. (defineşte parametrul luminanţă). o combinaţie de mai multe lungimi de undă vizibile.monocromatică. Cele două proprietăţi fizice ale luminii definesc culoarea prin parametrii de culoare independenţi. Unele mărimi referitoare la suprafeţele iluminate.intensitatea sa. perceput de om ca strălucire a culorii. . care este asociată percepţiei umane de strălucire a culorii Culoarea reprezintă proprietatea luminii determinată de: . sunt similare marimilor caracteristice surselor primare. care reflectă o parte din această lumină pe direcţia ochiului uman şi. percepută de om ca fiind culoarea luminii. .

ci numai de temperatura acestuia  Există surse cu incandescenţă şi halogen lumina provenind de la radiaţia emisă de încălzirea unui filament într-un mediu gazos.proprietăţile fizice ale luminii şi caracteristicile surselor care o generează. Mediul activ. În cazul unei surse ideale de lumină.  Laserul pentru anumite lungimi de undă şi puteri poate fi folosit şi ca aplicaţie activă (în medicină chirurgia laser). Prin urmare.Atunci când un obiect este iluminat el va reflecta o parte din lumină iar o parte va fi absorbită. kripton. spectrul de emisie nu depinde de materialul filamentului. senzaţia de culoare este determinată de următorii factori: . cu o compoziţie şi parametrii determinaţi. Sursa fluorescentă  Fluorescenţa este proprietatea corpurilor de a emite lumina când sunt parcurse de o radiaţie. lichid sau gazos) şi o cavitate optică rezonantă. primeşte energie din exterior prin pompare. .  Stroboscopul este o lampă cu electroluminiscenţă care pentru un timp foarte scurt este alimentat la o tensiune de 5 ori mai mare decât tensiunea nominală. folosind o sursă de lumină şi produce excitarea atomilor din mediul activ. ei emit fotoni.  Dispozitivul electroluminiscent cel mai utilizat este dioda electroluminiscentă (LED). Aceasta este absorbită pentru o anumită lungime de undă şi apoi reemisă la o lungine de undă diferită.  Sursele de emisie sunt date de descărcările electrice sau gazoase atunci când un curent electric traversează un gaz.proprietăţile optice ale materialelor care formează obiectele luminate. . . Surse de lumină Tipuri de surse de lumină electrice după modul de obţinere al radiatiei luminoase: Sursa incandescentă  atomii se ciocnesc unii cu alţii. Sursa luminescenta  Luminiscenţa reprezintă emisia de lumină fără incandescenţă la temperaturi joase. Pomparea se poate realiza electric sau optic. halogen (argon. Sursa laser  Laserul este un dispozitiv complex ce utilizează un mediu activ laser (solid. Aceste coliziuni transfera energie spre electroni impingandu-i pe acestia spre niveluri superioare.  În funcţie de tipul mediului activ şi de modul în care se realizează pomparea acestuia laserul poate funcţiona în undă continuă sau în impulsuri.  Unele coliziuni sunt mai puternice iar altele mai puţin puternice astfel sunt elminaţi fotoni de energie diferită. Moleculele astfel excitate emit o radiaţie într-un domeniu spectral caracteristic fiecărui material şi presiunii acestuia îm interiorul tubului. Când electronii eliberează energie. iod).construcţia fiziologică a ochiului şi psihologia creierului uman. 6.

indiferent de distanţa la care este plasat obiectul. Pricipalele elemente anatomice ale ochiului uman care definesc capacitatea acestuia de a receptiona imagini . face posibilă atât vederea în lumină puternică. ochiul reprezintă un receptor foarte performant.Ligamentul suspensor . Fiecare ochi formează pe retina sa imaginea bidimensională a obiectului. 8.Prezentati fenomenele care definesc capacitatea ochiului de a percepe caracteristici diverse şi variabile ale stimulilor luminoşi  Acomodarea ochiului Desemnează totalitatea proceselor care concură la asigurarea formării imaginii pe retină (pentru vedere clară). având un domeniu de sensibilitate foarte larg. Rezoluţia depinde de forma obiectelor. care are capacitatea de a îşi varia curburile. cristalinul şi umoarea vitroasă. indiferent de distanţa la care se găseşte obiectul vizat. Dde aceea.Retina .Coroida .  Vederea stereoscopică (tridimensională) Pentru ca imaginea unui obiect să fie percepută este necesar ca ochii să se rotească.Nervu optic .7.  Rezoluţia Rezoluţia . Cristalinul este singura componentă cu putere de refracţie din structura ochiului.unghiul minim sub care două puncte apropiate mai pot fi percepute distinct.Cornee .Corpul ciliar .Corpul vitros Componentele cu putere de refracţie:corneea .Pupila . care se prezintă sub forma unei lentile convergente biconvexe.Fovea centralis . culoarea şi contrastul lor faţă de fondul pe care se află.Cristalin . astfel încât axele lor să fie convergente pe obiectul vizat.sclerotica .Iris . cât şi în lumină slabă. umoarea apoasă.Pupila optica . astfel încât să fie asigurată formarea imaginilor pe retină. Cel mai important element în formarea imaginilor:cristalinul.  Adaptarea ochiului Ochiul îşi îndeplineşte funcţia de percepţie a luminii la fluxuri variabile.ora serrata . .

respectiv 640 [nm]. explicații.Difuză axială: Obiect strălucitor. numită fotopică. valori etc Răspunsul spectral al ochiului uman la stimuli luminoşi este descris de mărimea numită eficacitate luminoasă relativă spectrală. Există şase subdomenii ale vizibilului care determină percepţia nuanţelor a şase culori. cu maximul normat la valoarea 1. Iluminarea slabă sau incorectă a scenei vizate are efecte negative asupra imaginii. Obiecte 3D . kX. Sensibilitatea spectrală maximă a conurilor se manifestă în jurul valorii de 560 nm. Sensibilitatea spectrală în lumină slabă este mai redusă decât în lumina de zi. Ochiul uman este mai sensibil la culorile verde şi galben pe care le percepe mai clar în comparaţie cu albastru şi roşu care sunt observate mai sombru (întunecat).Unidirecţională: Obiecte 2D (teoretic plane) . Lungimile de undă de tăiere sunt 380 [nm] şi. Tipuri de iluminare in aplicatiile de preluare a imaginilor Iluminarea reprezintă un aspect foarte important. reflectant .9.Lumina structurată : Obiecte 3D . care este avut în vedere la proiectarea unor sisteme din domenii foarte diverse.Difuză axială: Orice tip de obiect . Care este lungimea de undă (culoarea) la care analizorul uman este cel mai sensibil. Orice tip de obiect .Crearea unui câmp întunecat : Obiect transparent . grafic. Curba kX se reprezintă la scară arbitrară. indicând o sensibilitate spectrală ceva mai ridicată în jumătatea inferioară a vizibilului în raport cu cea superioară. pentru lungimea de undă de 555 [nm] pentru vederea diurnă. Acestea sunt : 10. Se poate constata că sensibilitatea spectrală a ochiului scade rapid. In funcţie de cerinţele aplicaţiei: . De asemenea alura curbei eficacităţii spectrale este uşor asimetrică.Iluminare direcţionată : Inspecţia şi măsurarea obiectelor cu suptafeţe plane şi mate .Din spatele obiectului : Orice tip de obiect . ceea ce înseamnă că percepţia zonei roşului este aproape nulă în lumină slabă şi noaptea.

La intrare. Prezentati si explicati structura generala a unui traductor electronic  Senzorul (elementul sensibil) detector sau captor. cu obiective cu distanţă obiect mare .  Adaptorul electronic are rolul de a adapta informaţia obţinută la ieşirea senzorului la cerinţele impuse de sistemele de achiziţii de semnale. pentru a putea prelua diferite forme ale semnalelor de la ieşirea senzorilor. . eliminând sau reducând la minim influenţele celorlalte mărimi fizice existente în mediul respectiv. Prezentati si explicati schema de functionare a fotodiodelor . adaptare de putere sau adaptare de impedanţă. este elementul specific fiecărui traductor şi are funcţia de a detecta mărimea fizică ce trebuie măsurată.Funcţii: condiţionări de semnale. specifice generării semnalelor electrice unificate şi care nu depind de tipul sau domeniul de valori al mărimii de intrare. . Senzorul detectează doar mărimea de intrare X. 12.Iluminare laterală : Identificarea defectelor unui obiect 3D sau a suprafeţelor plane opace . Sub acţiunea mărimii de intrare are loc o modificare de stare a elementului sensibil.La ieşire..Iluminare inelară : O gamă largă de aplicaţii de aspectare sau şi/ măsurare a obiectelor mate .particularităţi tehnologice sau economice impun prezenţa unor elemente auxiliare. . a obiectelor cu reflectanţă ridicată.Iluminare difuză :Preluarea imaginilor mari.realizează operaţii de calcul liniare. se caracterizează printr-o mare diversificare.Iluminare polarizată: Obiecte 3D 11. operaţii de calcul neliniare sau funcţii neliniare particulare . . adaptare de nivel. modificare ce se manifestă sub forma unui semnal electric la ieşirea senzorului. sunt prevăzute cu elemente constructive comune.

Crescând tensiunea de polarizare inversă. Adâncimea regiunii de sărăcire poate varia prin modificarea tensiunii inverse aplicate pe joncţiune. un fotocatod din material fotoemisiv. contoare Geiger . Se formează astfel o joncţiune p-n care diferă de cele de la diode prin faptul că stratul p este foarte subţire. în lipsa iluminării.2 %°C pentru spectrul vizibil. prin fotodiodă va trece un curent mic. În urma coliziunii.gol care sunt separate. dacă are energie suficientă scapă în vidul tubului şi este accelerat spre primul dinod de diferenţa de potenţial dintre fotocatod şi primul dinod. creşte adâncimea regiunii de sărăcire şi se micşorează capacitatea până se atinge sărăcirea completă. Procesul se repetă până când anodul colectează un nor de electroni (peste un milion de electroni). Cerenkov). detectoare cu semiconductoare). Un foton care trece prin fereastra tubului fotomultiplicator este absorbit de fotocatod dacă energia sa depăşeşte energia de legătură a materialului fotocatodului. La aplicarea unei polarizări inverse. Conform efectului fotoelectric extern. Rezultă astfel un curent foarte puţin afectat de temperatură. unde se formează alţi electroni. 13. Aceştia. iar golurile în regiunea p. în funcţie de gama de lungimi de undă selectate.Prin difuzia termică sau implantarea ionică a unui material dopant (de obicei bor) în Si tip n.detectoare cu ionizare indirectă (cu scintilaţie. Prezentati si explicati schema de functionare a tubului fotomultiplicator Tuburile fotomultiplicatoare sunt tuburi cu vacuum. . . rezultând un curent de semnal la ieşire. se formează stratul subţire tip p de la suprafaţa frontală. se eliberează un electron care. 14. anodul. rezistivitatea siliciului şi mărimea suprafeţei active.Muller. electronii trecând în regiunea n. Pe suprafaţa frontală se aplică un contact mic de metal iar suprafaţa posterioară este complet metalizată. electrozi cu emisie secundară (dinozi) şi un electrod colector. ceramică sau metal. la rândul lor.detectoare cu ionizare directă (camere de ionizare. se formează perechi electron . Capacitatea electrică a joncţiunii p-n depinde de grosimea regiunii de sărăcire. energia electronului primar produce un număr de electroni secundari. denumit curent de întuneric. Când radiaţia optică este absorbită în regiunea activă. sunt acceleraţi spre al doilea dinod. formate dintr-o carcasă din sticlă. Tipuri de detectoare de radiatii nucleare . variind cu mai puţin de 0.

distanţei până la obiect.cu unde plate de flexiune (FPW. 12 [μm]. sunt scumpe. o placă de achiziţie de imagini. Un sistem de termografie în IR conţine un captator termic de imagini în infraroşu. . 16. .cu torsionarea grosimii (TSM . soft pentru procesarea de imagini şi un monitor video. 2. a.acoustic plate mode) şi tip suprafaţă de microtobe. cantitative şi ale plăcilor de circuit electronice etc. tipul obiectului.cu mod plat ultrasonor (APM . Măsurătorile sunt făcute în două benzi spectrale: 3. 15.5 [μm].cu unde ultrasonore de suprafaţă (SAW).5 [μm] sau 8. în banda 0. în general.c..flexural plate waves).inspecţia acoperişurilor . se folosesc în laborator şi lucrează în banda 3.5 [μm].. Tipuri de senzori pentru traductoarele cu ultrasunete  senzori microelectromecanici cu ultrasunete: .d. Scanerele în infraroşu sunt.monitorizarea proceselor.  Senzori cu unde ultrasonore de suprafaţă se obţin prin fotolitografie. fig. .. .01°C. Rezultatele măsurătorilor nu sunt identice în cele două benzi de lungimi de undă.inspecţia sistemelor mecanice .9 . Toate aceste condiţii specifice aplicaţiei se compensează prin programul software din sistemul de procesare de imagini. . astfel încât temperatura măsurată să fie funcţie numai de temperatura obiectului. Senzori utilizati pentru termografierea in infrarosu Termografia în infraroşu descrie echipamentele de preluare a imaginilor termice în IR.. Acestea diferă din cauza condiţiilor atmosferice.thickness shear mode). ..analize medicale. au diferenţe de temperaturi echivalente de zgomot de 0..Pentru radiaţiile X se folosesc detectoare umplute cu gaz( plăci microcanal.. cu diferenţe de temperaturi echivalente de zgomot de 1°C . pe straturi subţiri din materiale piezoelectrice depuse pe materiale semiconductoare (ZnO pe Si sau AlN pe GaAs). fig. Informaţia obţinută trebuie corectată. b. utilizate în următoarele aplicaţii: .inspecţia sistemelor electrice . fig. de două tipuri: .cu suprafeţe de fotodiode la temperatura camerei.cu suprafeţe de fotodiode (necesită răcire la temperaturi criogenice). suprafeţe de fotodetectoare).

la . Sistemul este utilizat în redarea imaginilor pe ecranele televizoarelor. verde şi albastru. al cărui nume derivă din iniţialele celor trei culori primare: roşu. Ce înseamnă sistem substractiv de reprezentare a culorii Sistemul substractiv este definit pe baza proprietăţii pigmenţilor de a absorbi anumite lungimi de undă pentru a forma o nouă culoare. Trebuie făcută distincţie între culoarea luminii şi culoarea obiectelor. care nu are corespondent cu relaţie biunivocă în lumea fizică. Acest tip de percepţie este caracteristic numai pentru cazul surselor artificiale de radiaţie colorată . care nu sunt precis definite.. pe monitoarele calculatoarelor. Sistemul RGB trebuie privit ca un derivat al sistemului tricromatic CIE-XYZ. adică fasciculul ajunge de la sursă pe retină. Utilizarea sa la scară foarte largă este direct legată de dezvoltarea domeniului electronic..  Indivizii cu ochi normal disting culoarea ca urmare a sensibilităţii receptorilor din retină la radiaţia electromagnetică.780±20) [nm].  sistemul RGB este dezvoltat de HP si Microsoft în 1996  Numărul culorilor care pot fi obţinute cu acest sistem de culoare este limitat de aria triunghiului în vârfurile căruia se află cele trei culori primare. la tipărire. 18. Culorile din afara triunghiului vor fi percepute de ochi ca griuri 21. Ce înseamnă sistem aditiv de reprezentare a culorilor Sistemul aditiv este definit pe baza proprietăţii undelor de lumină de diferite lungimi de a se combina aditiv pentru a forma o nouă culoare. având o determinare complexă în raport cu observatorul uman. Culoarea luminii este percepută direct cand aceasta impresionează ochiul în mod direct. a camerelor foto. în care roşul. verdele şi albastrul sunt denumiri generice ale unor culori primare. senzaţii de culoare diferite. cu precădere. 19. este o senzaţie cu un puternic caracter subiectiv. magenta şi galben. 20. Culorile primare sunt cyan. pe display-urile telefoanelor mobile. Caracteristic sistemului este faptul că amestecul celor trei culori primare dă albul. cu valoare de sistem de principiu. Prezentati sistemul substractiv de culoare MYCK Sistemul de coordonate CMYK este caracteristic amestecului substractiv al culorilor şi este utilizat. Ce reprezinta culoarea si cum se percepe senzatia de culoare  Culoarea este un concept abstract. Determinarea cumulează mai multe componente. corespunzător intervalului de lungumi de undă (380+20.17. Prezentati sistemul aditiv de culoare RGB Sistemul RGB este un model tricromatic aditiv. care produc pentru observatori diferiţi. Culoarea este rezultatul percepţiei vizuale. în domeniul vizibil.

dreaptă.care se adaugă negrul (notat cu K).tip vector :imaginea este reprezentată prin elemente geometrice elementare de tip punct.255). • PPI . iar pe un mediu extern ele sunt salvate sub o formă comprimată. poligoane etc). în codificarea pe 8 bit. Sistemul este utilizat la toate imprimantele.un număr întreg în intervalul (0. Formate grafice de stocare a imaginilor Stocarea fişierelor grafice se poate realiza în două moduri: . exprimată în biţi. ale cărei elemente sunt reprezentate de pixeli. fiind suportat de majoritatea browserelor web. Stocarea imaginilor digitale Mărimea unui fişier grafic. datorită faptului că prin amestecul culorilor primare rezultă griul neutru. depinde de numărul de pixeli şi de numărul de biţi alocat fiecărui pixel al imaginii stocate. în codificarea pe 16 bit.Dots per inch 24. Calitatea imaginilor stocate în fişiere de tip raster este mai bună. 23. Aceasta poate fi cuantificată prin: . Convertirea sistemului RGB în sistemul CMYK nu este standardizată şi se află la latitudinea producătorului de imprimante. GIF. .descrie cantitatea de informaţie pe care o imagine o înmagazinează.este reprezentarea unei imagini bidimensionale sub forma unui set de valori ce alcătuiesc o matrice.valori între 0 şi 1. Formatul SVG este larg utilizat pentru materialele postate pe internet. JPEG 2000.100)%. Caracteristicile sitemului tricromatic RGB Reprezentarea numerică a culorilor presupune indicarea cantităţii din fiecare culoare primară. . CDR. Imaginea digitală . Câteva dintre formatele grafice mai des întâlnite : BMP.Pixels per inch • DPI . 22. . În genere în memorie imaginile sunt salvate sub formă de raster (Raster graphics).tip raster . PNG. SVG.grilă : imaginea este codificată printr-o structură de date de tip rectangular.65535). TIFF . . curbe.valori procentuale intre (0. JPEG.un număr întreg în intervalul (0. O imagine este caracterizată de: • Rezoluţie (Image resolution) • Adâncimea culorii (Color depth) • Spaţiul de culoare (Color space) Rezoluţia .

Marimi fundamentale caracteristice sistemelor de preluare a imaginii Proiectarea unui sistem de preluare a imaginii cu ajutorul unui sistem tehnic presupune cunoaşterea unei serii largi de parametri. . Rezoluţia senzorului este uşor de definit intuitiv. -raport între mărimea imaginii finale şi mărimea obiectului.mărirea sistemului. • 8-biţi = 2^8 = 256 culori: VGA. • 15-biţi = 2^15 = 32768 culori: 5 biţi pentru fiecare canal RGB.mărirea primară.raportul dintre aria senzorului şi câmpul vizual. dintre care cei mai importanţi sunt: . Se exprimă prin dimensiunea orizontală a suprafeţei sensibile.reprezintă numărul de biţi care sunt folosiţi pentru a reprezenta culoarea unui singur pixel.Bits per pixel: • 1-bit = 2^1 = 2 culori: imagine monocromă.mărimea senzorului. Rezoluţia sistemului optic trebuie corelată cu cea a sesizorului. respectiv distanţă de lucru. 27. care depinde de două mărimi fundamentale. cu excepţia că pentru verde se folosesc 6 biţi.aria activă optic a acestuia.rezoluţia.. cel puţin egală cu a acestuia. unul luminos şi unul întunecat. . 26. . defineşte aria de pe suprafaţa obiectului care poate fi preluată de senzor. Rezoluţia senzorului CCD nu trebuie confundată cu rezoluţia obiectivului sau a sistemului optic asociat. . rezultă că rezoluţia senzorului este dată de dublul lăţimii unui pixel. . SVGA. Rezoluţia senzorului este definită de rezoluţia pe orizontală.25. . Definiți și explicați noțiunea de rezoluție a unui senzor CCD Rezoluţia este distanţa minimă dintre două puncte care mai pot fi sesizate (de sistemul optic. care poate fi sesizată clar la o anumită focusare. Definiți noțiunea de profunzime a culorii (adâncime) Adâncimea culorii . reprezintă abscisa obiect în raport cu obiectivul sistemului. . • 2-biţi = 2^2 = 4 culori: imagine în tonuri de gri • 4-biţi = 2^4 = 16 culori: EGA şi VGA. care este indicată în cataloage şi care constituie un parametru de proiectare a sistemelor de imagine. necesită doi pixeli alăturaţi.profunzimea câmpului . în sensul că trebuie să fie superioară.distanţa de lucru. Având în vedere faptul că observarea a două puncte alăturate.câmpul vizual. .distanţa dintre cele mai apropiate două puncte care mai pot fi sesizate ca separate. BPP . .distanţa măsurată pe adâncime a obiectului. • 16-biţi = 2^16 = 65536 culori: ca şi în cazul 15-biţi.Este o mărime derivată. detector fizic sau natural) ca separate.

prin mai multe soluţii practice. frecvenţa cadrelor. 28. Semnalul de intrare al unui CCD este lumina provenită de la un potenţial de intrare. raportul semnal/zgomot.caracterizează cantitatea de lumină pe care este capabil sistemul să o capteze.NIR.. Tranformarea semnalului luminos în semnal electric are la bază efectul fotoelectric. electronici şi informatici. optici. care principial trimit selectiv componentele RGB pe acelaşi pixel sau pe pixeli diferiţi. elementele sale fiind sensibile la radiaţia luminoasă.  caracteristici se menţionează numărul şi mărimea pixelilor. a carei energie spectral selectivă determină apariţia sarcinilor prin efect fotoelectric. Stratul activ este sensibil la o gamă continuă de frecvenţe care cuprinde NUV . Preluarea culorii cu ajutorul senzorului CCD Detectarea componentei spectrale a luminii se realizeză.apertura obiectivului (F-Număr sau f/#). între elementele capacitive care intra în construcţia sa.coupled device) este un dispozitiv electronic de deplasare a sarcinii electrice de la acesta la un bloc electronic care îl transformă în semnal digital. 29. asfel încât să traverseze banda interzisă şi să ajungă în banda de conducţie. 31. Caracteristicile senzorului CCD  Dispozitivul CCD ca element integrat sistemelor de preluare a imaginilor poate fi caracterizat prin parametrii geometrici. Dispozitivul preia semnalul optic sau electric de intrare şi îl coverteşte într-un semnal electronic de ieşire.VIS . Cea mai simplă soluţie de detectare a unei imagini în culori este utilizarea unei măşti Bayer 30. astfel încât variaţia unei mărimi electrice într-un circuit care include materialul fotosensibil. respectiv perechile gol . Cantitativ. rezoluţia. Apertura se defineşte numeric prin raportul dintre distanţa focală a obiectivului şi diametrul util al acestuia. Principiul de functionare a senzorului CMOS .electron se formează sub acţiunea fotonilor care poartă energii din aceste domenii. răspunsul spectral. Efectul se manifestă atunci când un fascicul radiant cade pe o structură. CCD este integrat unui senzor de imagine. procesul este direct proporţional cu intensitatea fasciculului luminos. . contrastul. CCD deplasează sarcina electrică din aproape în aproape. devine o măsură a acestei intensităţi. Principiul de functionare a senzorului CCD CCD (charged . formatul optic. Cip-ul CCD lucrează prin efect fotoelectric şi nu poate face direct distincţia între frecvenţe diferite ale radiaţiei incidente. sensibilitatea. iar fotonii poartă suficientă energie pentru a excita electronii din banda de valenţă a atomului. numărul de linii. Semnalul de ieşire este procesat de alte echipamente şi/sau softuri pentru a obţine o imagine sau un alt tip de informaţie.

Fotonii generează acumularea electronilor la nivelul pixelului. medicină nucleară. Din punctul de vedere al programelor utilizate. Din această cauză. Prelucrarea imaginilor digitale presupune folosirea unor tehnici exprimate. Tehnologia CMOS este proiectată astfel încât sarcina să fie convertită în tensiune la nivelul fiecărui pixel. 32. o aşa-numită unitate de procesare aritmetică / logică utilizată pentru operaţiile de tip aritmetic şi logic în timpi comparabili cu ratele de transfer video şi unul sau mai multe registre de imagine. Aplicaţii similare se întâlnesc în astronomie. Tehnici de îmbunătăţire similare se folosesc şi pentru studiul poluării cu ajutorul imaginilor aeriene sau preluate de la sateliţi. în anumite aplicaţii. pentru asigurarea unui acces rapid la date în timpul prelucrării. pentru digitizarea şi stocarea temporară a imaginilor. cu ultrasunete. În medicină. Metode de îmbunătăţire şi restaurare se folosesc şi pentru prelucrarea imaginilor degradate ale unor obiecte irecuperabile (tablouri) sau în experimente prea costisitoare pentru a fi repetate. În combinaţie cu alte pachete de programe ele constituie un foarte util punct de plecare pentru soluţionarea unor probleme specifice de prelucrare şi optimizare de imagini. Detectarea luminii are loc prin efect fotoelectric într-un material semiconductor. Cu toate că există încă o piaţă importantă pentru sisteme de prelucrare de imagini foarte performante. pe piaţă este disponibil la ora actuală un număr semnificativ de asemenea programe de prelucrare. În fizică a devenit obişnuită folosirea calculatoarelor pentru restaurarea şi îmbunătăţirea imaginilor în experimente din domeniul plasmei de energie înaltă sau microscopiei electronice. tendinţa de miniaturizare şi de combinare a calculatoarelor de uz general cu echipamente (plăci) specializate în prelucrarea hard a imaginilor câştigă din ce în ce mai mult teren. În particular. sub forma de algoritmi. principalul echipament hard ce se adaugă la arhitectura clasică a PC-urilor constă într-o combinaţie de digitizor şi registru de imagine ("frame buffer"). Explicati conceptul de prelucrare a imaginilor Din 1964 până în prezent progresele în domeniul prelucrării imaginilor au fost impresionante. Senzorii CMOS sunt preferabili în aplicaţii de mare volum şi cerinţe de calitate moderate. cu lichide penetrante. faxuri. . spre exemplu. fiecare dintre aceştia conţinând un fotodetector şi un amplificator. într-o relaţie de proporţionalitate. majoritatea celorlalte funcţii de prelucrare pot fi implementate soft. si în domeniul controlului (mai ales a celui nedistructiv: optico-vizual. Ex: camere de supraveghere. cu excepţia achiziţiei şi redării imaginilor. pentru aplicaţii de mare anvergură cum ar fi prelucrarea imaginilor satelitare. Singurele motivaţii ce justifică. metodele computerizate de prelucrare fac posibilă îmbunătăţirea contrastului sau codarea intensităţilor imaginilor monocrome în culori.Senzorul este format dintr-o matrice de pixeli. implementarea hard a anumitor algoritmi sunt necesitatea asigurării unei viteze mari de prelucrare sau depăşirea anumitor limitări fundamentale ale calculatoarelor. cu radiaţii penetrante etc). biologie. pentru uşurarea interpretării radiografiilor sau a altor tipuri de imagini biomedicale. criminalistică. scanere de coduri de bare.

un cuantizor introduce distorsiuni. iar valoarea de ieşire depinde numai de acel eşantion. Un cuantizor face corespondenţa intre o variabilă continuă u şi o variabilă discretă u' care ia valori dintr-un set finit de numere {r1. motiv pentru care există o multitudine de tehnici empirice de îmbunătăţire. Tipuri de operatiuni de imbunatatire a imaginilor Îmbunătăţirea imaginilor se referă la punerea în evidenţă a unor caracteristici ale imaginii pentru a o face mai elocventă pentru diferite tipuri de aplicaţii. modelarea imaginii prin histograme. Mărimile care pot lua un număr finit de valori se numesc cuantizate. Cu toate acestea. Această alocare se face în general cu o funcţie scară .Soluţiile obţinute prin implementare soft sunt. nu se poate determina în mod unic valoarea de la intrare. Imaginile reale (analogice) conţin o infinitate de nuanţe de gri sau culori. pentru a putea fi observate mai uşor. cu o eroare medie patratică minimă. 34. Dificultatea cea mai mare constă în alegerea criteriilor de îmbunătăţire. pe care orice metodă de proiectare trebuie să încerce să le minimizeze. majoritatea intractive. se disting patru categorii mari de tehnici de îmbunătăţire:  operaţiuni punctuale care cuprind: mărirea contrastului. Din acest motiv.0. Cel mai simplu şi mai uzual cuantizor este cel uniform cu ieşirea unui senzor de imagine cu valori între 0. .. Metodele de îmbunătăţire nu măresc conţinutul de informaţii. Având în vedere faptul că eşantioanele imaginii sunt reprezentate după conversie folosind un număr finit de biţi. filtrarea mediană. care cuprind: filtrarea liniară. Ceea ce pun la dispoziţie hard-ul şi programele soft este un punct de pornire în dezvoltarea unor aplicaţii specifice. sunt total inadecvate în altele. 35. care operează la un moment dat numai asupra unui eşantion de intrare.. ulterior. Prelucrările de imagini se caracterizează prin faptul că folosesc tehnici specifice. transferate (portate) pe plăci specializate de prelucrare hard pentru obţinerea unei viteze superioare. rezultă şi un număr finit de niveluri posibile.. Cuantizarea uniformă nu asigură o reprezentare optimă. Din punctul de vedere al algoritmilor utilizaţi pentru îmbunătăţirea imaginii. atenuarea zgomotului. tehnica de "zooming" a imaginii. dar măresc dinamica caracteristicilor alese. decât pentru cazul particular în care nivelurile de gri au o distribuţie uniformă.  operaţiuni spaţiale dintre care mai importante sunt: curăţarea de zgomot. filtrarea de tip radical sau filtrarea homomorfică  operaţiuni de pseudocolorare între care se disting tehnicile de colorare falsă şi pseudocolorare a imaginilor. care necesită o muncă de cercetare şi dezvoltare în general foarte laborioasă. pentru o valoare dată de ieşire. rL}.0 şi 10.. metode care duc la rezultate foarte bune în unele aplicaţii.  operaţiuni de transformare a imaginilor. Operaţia de cuantizare este ireversibilă deoarece. iar operaţia se numeşte cuantizare. Cuantizarea imaginilor Pasul ulterior eşantionării în digitizarea imaginilor este cuantizarea (cuantificarea). În general se ia în considerare doar cuantizarea cu memorie zero. Asemenea cuantizori sunt utili în tehnicile de codare de imagine.