You are on page 1of 51

Geotehnică – note de curs

Prof.dr.ing. Anghel Stanciu

Cursul nr. 4
Compoziția mineralogică a particulelor solide
Alcătuirea și proprietățile fazelor lichidă și gazoasă
Interacțiunea dintre fazele solidă, lichidă, gazoasă și factorii ce o influențează
Tensiunea superficială și ascensiunea capilară
Bibliografie:
A. Stanciu & I. Lungu, FUNDAŢII – I Fizica şi Mecanica Pământurilor, Ed. Tehnică, 2006

Compoziţia chimico-mineralogică a particulelor solide
Rocile, mineralele şi respectiv substanţele sunt compuşi ai elementelor chimice. Prin element chimic se înţelege
totalitatea atomilor ale căror nuclee au acelaşi număr atomic z, deci acelaşi număr de sarcini pozitive.

Modelul structurii atomilor unor elemente
Configuraţia stabilă, pentru un înveliş electronic presupune existenţa a opt electroni pe orbită (octet) şi prin urmare
atomii caută să-şi stabilească această configuraţie printr-o serie de legături cu alţi atomi.

legătură ionică sau de electrovalenţă

legătura covalentă

Legătura metalică
Geotehnică - note de curs
Prof. Anghel Stanciu

2

Forţe masice (Newtoniene), calculate cu relaţia:

F

m1  m2
d2

Forţele Van der Waals se exercită între moleculele corpurilor cu naturi diferite. Astfel, în funcţie de cauzele ce le
generează, forţele Van der Waals pot fi:
forţe de dispersie sau London;
forţe de orientare sau Keesom;
forţe de inducţie sau polarizare ale lui Debye.
Forţele de dispersie, predominante în cazul moleculelor nepolare se datorează fluctuaţiilor instantanee ale
straturilor de electroni, ce determină transformarea, pentru scurt timp, a moleculelor nepolare în dipoli de sens contrar
şi prin aceasta atracţia lor.
Forţele de orientare sunt predominante între moleculele polare (dipoli) şi ele apar prin orientarea dipolilor, ce
determină asocieri ale moleculelor de tip liniar, antiparalel sau triunghiular. Intensitatea acestor forţe, numite uneori şi
forţe coulombiene
Forţele de inducţie, sunt forţe ce apar ca urmare a
polarizării moleculelor
nepolare, fenomen datorat
câmpului electric pe care-l induc moleculele polare.
Contribuţia celor trei cauze, respectiv a intensităţii
forţelor pe care le generează în rezultanta lor, forţa Van der
Waals, este următoarea:

forţe de orientare 77%,

forţe de dispersie 19%,

forţe de inducţie 4%.
Asocieri moleculare prin forţe de orientare
Geotehnică - note de curs
Prof. Anghel Stanciu

3

Toate legăturile ce se stabilesc între molecule sau particule ca urmare a acţiunii acestor forţe, independent sau combinat, sunt
denumite legături Van der Waals.

Legătura de hidrogen sau puntea de hidrogen este o legătură intermoleculară
de natură electrostatică, care se stabileşte între atomii puternic electronegativi ai
moleculelor, prin intermediul unui atom de hidrogen.
Datorită acestui caracter bipolar al moleculei, deşi în ansamblu este electric
neutră, între atomii de oxigen dintr-o moleculă, electronegativi, şi atomii de
hidrogen din alte molecule, electropozitivi, se stabileşte o atracţie electrostatică, ce
determină legături între molecule, numite legături de hidrogen

Rezumând cele prezentate rezultă că atomii elementelor naturale, prin legăturile chimice prezentate, determină apariţia
moleculelor, care la rândul lor printr-o serie de legături determină substanţe şi minerale, care prin asociere au dat naştere rocilor.
Deci unitatea fundamentală constituentă a rocilor sedimentare este mineralul.
Numărul mineralelor descoperite în natură este foarte mare, iar gruparea lor pe specii diferă în funcţie de clasificarea adoptată;
totuşi, în momentul de faţă se poate aprecia că numărul lor este de cca. 2500 de minerale, număr ce creşte continuu cu cca. 40 minerale
anual. Din punctul de vedere al inginerului constructor însă, nu interesează în principal numărul mineralelor identificabile, ci
contribuţia lor la compoziţia scoarţei terestre şi implicit a rocilor sedimentare. Astfel, se consideră că gradul de participare al diferitelor
clase de minerale în compoziţia scoarţei terestre este următoarea:

silicaţi 81% din care 55% feldspaţi şi 11% silice;

oxizi - hidroxizi (oxizi şi hidroxizi de fier, aluminiu, mangan, titan etc.) 14%;

carbonaţi ( carbonatul de calciu, dolomit etc.) 0,7%;

fosfaţi (brushit, farmacolit etc.) 0,7%;

halogenuri (sarea gemă, fluorină, clorocalcit etc.) 0,5%;

sulfuri şi sulfaţi (baritină, mercalit etc.) 0,3- 0,4%;

elemente native (hidrogen, oxigen, fier, aur, argint, cupru, plumb, platină, diamant, arsen, sulf etc.) cca. 0,1%.
Geotehnică - note de curs
Prof. Anghel Stanciu

4

Pe baza studiilor efectuate, compoziţia chimico - mineralogică a particulelor solide din pământ ar fi:
• particule alcătuite predominant din cuarţ, caracterizate prin forme rotunjite şi dimensiuni între 0,2- 2,mm
şi care constituie fracţiunea nisip;
• particule constituite din asocierea naturală a mineralelor de tipul feldspaţilor, micelor şi carbonaţilor, cu
dimensiuni cuprinse între 0,002 mm şi 0,2 mm şi care alcătuiesc fracţiunea praf;
• particule constituite din minerale secundare, rezultate prin alterarea chimică a mineralelor primare, în
special a silicaţilor, caracterizate prin forme plate şi aciculare şi dimensiuni mai mici de 0,002 mm şi care
se regăsesc în fracţiunea argilă.
Analizându-se cu ajutorul razelor X,
structura silicaţilor (întrucât majoritatea
mineralelor constituente a particulelor ce
alcătuiesc rocile sedimentare, fac parte din
clasa silicaţilor) s-a constatat că la baza
structurii lor stă grupa tetraedrică SiO4 4- în
care ionul de siliciu Si4+, este înconjurat de
patru ioni de oxigen O2-, situaţi în colţurile
unui tetraedru şi grupa octaedrică cu ioni de
aluminiu, magneziu, fier etc., situaţi în
centrul unui octaedru şi înconjuraţi de şase
ioni de hidroxil, ele comportându-se ca
macroioni.
a) tetraedru de siliciu

b) octaedru de Al, Mg, Fe, etc.

Elementele structurale ale silicaţilor

Geotehnică - note de curs
Prof. Anghel Stanciu

5

• filosilicaţi. silicaţi cu grupări de două tetraedre de SiO4 • ciclosilicaţi.note de curs Prof. silicaţi cu reţele tridimensionale continui de tetraedre (Al. deci a tetraedrelor şi octaedrelor şi de numărul lor în unitatea de bază. prin valenţele disponibile rezultă o mare varietate de silicaţi grupaţi în : • nezosilicaţi. • sorosilicaţi. Fe2+. Structura silicaţilor Filosilicaţii sunt rezultatul asocierii tetraedrelor de siliciu [SiO4]4-. silicaţi formaţi din lanţuri infinite simple sau duble de tetraedre. Prezenţa valenţelor disponibile ale ionului de oxigen face ca reţelele tetraedrice să se lege între ele prin cationi de Al3+. SiO4). asemănătoare unei reţele hexagonale. Mg3+. silicaţi cu grupări tetraedrice izolate de SiO4. illitul. legaţi prin ioni comuni de oxigen. silicaţi cu grupări inelare de 3. prin intermediul a câte trei ioni de oxigen din planul bazei tetraedrului. etc. 4 şi 6 tetraedre . Geotehnică . rezultând o reţea plană infinită. care apar în coordonarea octaedrică determinând mineralele argiloase ca montmorillonitul. caolinitul.În funcţie de modalităţile de asociere a macroionilor. prin intermediul a patru ioni comuni de oxigen 6 . silicaţi cu structuri infinite de tetraedre de SiO4 legaţi prin intermediul a trei ioni de oxigen cuplaţi sau nu cu octaedre • tectosilicaţi. mica. Anghel Stanciu • ionosilicaţi.

Structura caolinitului Caolinitul ((OH)8·Al4Si4O104·H2O) s-a format prin alterarea rocilor eruptive bogate în aluminosilicaţi. în unele cazuri. Montmorillonitul. s-a format prin alterarea rocilor eruptive bazice într-un mediu alcalin. iar introdus în apă nu se dispersează în particulele componente. a aceloraşi radicali (O-). cu care se interconectează prin intermediul oxigenilor activi. ce cuprind între ele un strat de octaedre de aluminiu. Ca structură. ((OH)4·Al4·Si8O20n·H2O). Valea Chiuarului etc. Straturile de tetraedre sunt orientate cu vârfurile spre stratul octaedric. prin acţiunea apei încărcată cu CO2 ce a îndepărtat alcaliile şi elementele feromagneziene.). Structura montmorillonitului Geotehnică . Structura montmorillonitului constă în două straturi de tetraedre de siliciu. în lacuri şi mări determinând depozitele de sedimente argiloase. Câmpia Turzii. Anghel Stanciu 7 . forţele de legătură sunt de tipul Van der Waals. Datorită existenţei pe planurile de separaţie dintre pachetele tristrat. acesta a fost erodat şi redepus departe de locul de formare. Datorită modului de dispunere a tetraedrelor şi octaedrelor în cadrul pachetelor de caolinit. pe feţele lor se găsesc radicali diferiţi (O2-) şi (OH-) ce face posibilă apariţia unor legături de hidrogen între pachete şi care conferă caolinitului o anumită rigiditate a reţelei sale cristaline în raport cu apa şi deci un potenţial de umflare – contracţie redus. rezultând o îmbogăţire în alumină. interconectate într-un sistem hexagonal. caolinitul este format din pachete suprapuse din tetraedre de siliciu şi octaedre de aluminiu. el putând fi întâlnit şi în alcătuirea unor varietăţi de soluri din ţara noastră (Slănic.note de curs Prof. ce împreună cu SiO2 au format caolinitul. cele mai slabe forţe ce se manifestă la nivel interparticular. Simeria. ce substituie o parte din grupările hidroxil (OH-).

K+. face ca montmorillonitul să adsoarbă în spaţiul dintre pachete molecule de apă şi ioni hidrataţi.6Å (uscat) şi 19. Existenţa sarcinilor electronegative necompensate şi a slabelor forţe de legătură dintre pachete. Argila ce conţine peste 75% montmorillonit se numeşte bentonită. datorită diferitelor substituiri de ioni în special a Al3+ cu Mg2+. Geotehnică . structura pachetului de montmorillonit nu se modifică. el având o sarcină electronegativă necompensată de cca. fapt ce a determinat separarea montmorillonitului în montmorillonit – Na şi montmorillonit – Ca.25 ÷ 0. pachetul de montmorillonit nu este electric neutru.note de curs Prof. proprietăţile lui fizico-mecanice sunt diferite în funcţie de natura cationilor adsorbiţi. utilizată la susţinerea pereţilor săpăturilor şi forajelor. de aceea distanţa dintre pachete variază între 8.Spre deosebire de pachetul de caolinit. Reprezentarea schematică a unor filosilicaţi Deşi prin adsorbţia apei şi a cationilor hidrataţi. ce prezintă variaţii mari de volum la variaţiile de umiditate şi respectiv.6Å (saturat). poate dezvolta presiuni de umflare importante. Deci el este un mineral cu o reţea cristalină extensibilă. Ca2+. Montmorillonitul este un component principal al unor argile.66. în special cationii Na+. cu valenţe diferite din tetraedrele şi octaedrele straturilor din pachete. 0. Anghel Stanciu 8 .

illitul se întâlneşte în rocile sedimentare argiloase şi în bentonită. rezultând structuri hexagonale. s-a format ca rezultat al alterării rocilor eruptive. care atrage astfel ioni de K+. mineralele cu largă răspândire în structura rocilor sedimentare (cca. rezultată prin conectarea în spaţiu a tetraedrelor de siliciu şi aluminiu. în spaţiul dintre ele. precum şi comportamentul în raport cu apa. Structura feldspaţilor Tectosilicaţii sunt silicaţi cu o structură tridimensională. rezultând o legătură mai puternică între pachete.note de curs Prof. Deosebirea faţă de montmorillonit constă în substituirea unor ioni de Si4+ cu ioni de Al3+ în reţeaua tetraedrică [cca. Geotehnică . Ca răspândire. 10%) sunt feldspaţii şi mineralele cuarţoase. ((OH)4 ·Ky·(Al4Fe4Mg4)·(Si8-y Aly)·O20) un mineral cu structură tristrat.Illitul. Anghel Stanciu 9 . Din această categorie. asemănătoare montmorillonitului. îl situează între caolinit şi montmorillonit. 1/6] ce determină o încărcare electronegativă a pachetului. pe seama micelor sau altor minerale asemănătoare. într-un mediu bogat în apă. alături de montmorillonit şi caolinit. Proprietăţile sale fizico-mecanice.

cuarţ. rezultă pentru fiecare atom de siliciu. Fiecare vârf fiind comun altor patru tetraedre identice [SiO4]4-. nisipul de la Aghireş şi de la Glodna Română etc.65 g/cm3. Diferenţele de simetrie ce apar în reţeaua cristalină determină existenţa a două tipuri de cuarţ numite -cuarţ. Geotehnică . cuarţul se găseşte în majoritatea rocilor din ţara noastră ca şisturile cristaline. mai mică decât a mineralelor argiloase.Structura cuarţului Cuarţul (dioxidul de siliciu). Ca răspândire. doi atomi de oxigen şi prin aceasta o structură cu toate valenţele satisfăcute.note de curs Prof. dură şi rezistentă la compresiune. legaţi între ei prin vârfuri. fiind un tectosilicat cu reţea spaţială hexagonală de tetraedre. gresii şi în rocile sedimentare (nisipul de Kliva din Carpaţii Orientali.). Anghel Stanciu 10 . Structura spaţială poroasă şi neutră electric face ca densitatea cuarţului să fie de 2. constituie mineralul predominant al fracţiunii de nisip. granite. fără clivaj. punţi de oxigen. stabilă chimic.

Anghel Stanciu 11 . cuplate cu existenţa în apă a diferitelor gaze (cca. chimice şi mecanice ale corpurilor cu care vine în contact. lichid ce posedă proprietăţi specifice determinate de propria ei structură → influenţează proprietăţile fizice.note de curs Prof. 30% oxigen. Geotehnică . hidratare.Alcătuirea şi proprietăţile fazei lichide şi gazoase  Faza lichidă – apa. 60% azot şi 10% dioxid de carbon ce se regăsesc în apa de ploaie) fac ca apa să exercite o puternică acţiune de dizolvare. determinând fenomene ce influenţează decisiv comportamentul acestora. Schema dipolului de apă Structura apei îngheţate Aceste legături de hidrogen precum şi polaritatea moleculelor de apă. hidroliză şi oxidare a diferitelor substanţe şi minerale ce intră în componenţa pământurilor.

Acţiunea de dizolvare a apei  se manifestă în funcţie de tipul reţelei mineralelor componente a particulelor solide Dizolvarea solidelor cu reţea ionică Dizolvarea solidelor cu reţea moleculară polară şi reţea moleculară nepolară Geotehnică .note de curs Prof. Anghel Stanciu 12 .

Acţiunea de hidratare a apei  Hidratarea este procesul prin care. Hidraţii cu structură cristalină în care moleculele de apă se prezintă ca unităţi independente sunt denumiţi cristalohidraţi (ex.6H2O. CaCl2. ce se pierde prin încălzire la diferite temperaturi. Apa din reţea este denumită apă de cristalizare. prin forţe electrostatice. în reţea dipoli de apă dând naştere hidraţilor. Hidratarea montmorillonitului sodic Geotehnică .7H2O etc.note de curs Prof.). Anghel Stanciu 13 . ionii substanţei (sau solidului) de dizolvat atrag şi leagă. MgSO4.

OH-). Prin hidroliză.Acţiunea de hidroliză a apei Hidroliza este o reacţie chimică dintre ionii unei sări (substanţe cu molecule formate din resturi acide şi resturi bazice. determinând prin hidroliză.note de curs Prof. disociind în ioni de Na+ şi CO32.reacţionează cu ionii apei (H+. Anghel Stanciu 14 . carbonatul de sodiu Na2CO3. determină caracterul acid sau bazic al soluţiei. mai mult sau mai puţin disociate în ioni. în funcţie de tipul sării (neutră. spre exemplu Na+ + Cl-) şi ionii apei. Spre exemplu. ale căror molecule. 2  Na        CO32  2  H   OH   2  Na   OH   H 2CO3 Geotehnică . acidă sau bazică) rezultă un acid şi o bază. apariţia unei baze tari disociate şi a unui acid slab.

CO ca reducători. Anghel Stanciu 15 . H2SO4 ca oxidanţi şi C. Aceste procese se desfăşoară în prezenţa unor substanţe care captează electroni (oxidantul) sau a unei substanţe care cedează electroni (reducătorul).Oxidarea şi reducerea  sunt două fenomene cuplate. Geotehnică . cele mai obişnuite sunt O2. caracterizate prin pierderea (oxidarea) sau captarea (reducerea) de electroni de către atomi sau ioni şi trecerea lor în ioni respectiv în atomi neutri.note de curs Prof.

în principal.  Gazele existente în pori pot comunica cu atmosfera. în cazul porilor deschişi compoziţia.  În cazul porilor închişi. presiunea şi temperatura lor fiind determinată de variaţiile atmosferice din zona cea mai apropiată. conferindu-le o anumită elasticitate. 0. gazele cuprinse în pori contribuie la delimitarea suprafeţelor libere de apă existente în pori (meniscuri) şi apariţia tensiunilor superficiale. Anghel Stanciu 16 . prin conţinutul de 2200 de ori mai mare în CO2.  Aerul din pământ se deosebeşte de cel din atmosferă. care nu comunică cu atmosfera. conţinutul de oxigen se reduce şi cel de CO2 creşte. hidrogen sulfurat. 10 – 20% oxigen.note de curs Prof.Faza gazoasă  constă în gazele cuprinse în interspaţiile dintre particule şi este constituită. 70 – 80% azot. Pe măsură ce creşte adâncimea. etc. din vapori de apă.1 – 10% dioxid de carbon. Geotehnică . în special pentru încercările de scurtă durată. a meniscurilor capilare şi prin aceasta influenţează permeabilitatea şi deformabilitatea pământurilor.

2. cu o grosime de cca. Geotehnică . în zona de contact a fazelor. liofilia-liofobia. în principal. unde apare o zonă de discontinuitate (între fazele în contact). schimbul ionic. ce determină aşa numitele fenomene de suprafaţă: tensiunea superficială. electrocapilaritatea. lichidă şi gazoasă localizată. Anghel Stanciu 17 .10-8 cm. adsorbţia.Interacţiunea dintre faza solidă.note de curs Prof.

. pe rânduri succesive. Anghel Stanciu Sarcini electrice necompensate la suprafaţa particulelor solide (din alcătuire. din fragmentare) Ioni hidrataţi care au fost discolcaţi din reţeaua cristalină (acţiunea de dizolvare şi hidratare a apei) Câmp de forţe în jurul particulei → migrarea cationilor şi dipolilor de apă spre particulă Apropierea de particulă se face la distanţa impusă de propria lor dimensiune (a cationilor hidrataţi)...note de curs Prof. corespunzător forţelor de legătură 18 . în vecinătatea particulelor   Localizarea planului extremei apropieri   Geotehnică .

Anghel Stanciu Adsorbţie proprietate a particulelor minerale a pământului. de a atrage şi fixa pe suprafaţa lor laterală substanţe lichide sau gazoase 19 .note de curs Prof.Structura complexului de adsorbţie din jurul particulei (teoria stratului dublu difuz)  Geotehnică .

fie de natură electrostatică.note de curs Prof. haotică.25 0. dipolii de apă sunt într-o mişcare continuă. drenarea gravitaţională nu este eficientă. fie de natură termică. Apa în pământ Geotehnică . Anghel Stanciu 20 . 2 daN/mm2) fără să fie sub acţiunea unui câmp de forţe. care să învingă câmpul electrostatic al particulei.50 constituie apa adsorbită Această apă adsorbită nu poate fi eliminată din pământ decât prin crearea unui câmp de forţe exterior. 0. → apa prezentă la o anumită distanţă de particulă este apă liberă stratul de apă mărginit de conturul apei strâns legate şi al apei libere poartă numele de apă slab legată sau peliculară ansamblul apei strâns legate şi al apei slab legate în grosime de cca.     apă strâns legată sau solidificată ce prezintă proprietăţile unui solid (densitate mare şi rezistenţă la forfecare de cca.

note de curs Prof. pH) natura cationilor adsorbiţi Geotehnică .Factorii care influenţează interacţiunea între fazele pământului     dimensiunile şi forma particulelor compoziţia mineralogică condiţiile de mediu (concentraţia electrolitică. Anghel Stanciu 21 .

(Asp = A/V sau Asp = A/M).  = 1/d aria (suprafaţa) specifică.Dimensiunea şi forma particulelor     Mineral Raportul dimensiunilor Dimensiuni Å (1 Å =10-10 m =10-7mm) lungime grosime Aria specifică în m2/gram Caolinit 10 x 10 x 1 1000-2000 100-1000 10 Illit 20 x 20 x 1 1000-5000 50-500 80 100 x 100 x 1 1000-5000 10-50 80 Montmorillonit Geotehnică .note de curs Prof. numit şi constanta de formă 22 . cu atât rezultă particule cu dimensiuni mai mici gradul de dispersie. Anghel Stanciu este determinată de compoziţia mineralogică şi intensitatea proceselor de alterare chimică cu cât mineralele constituente sunt mai puţin dure. Asp= K   Coeficientul (K).

ce iniţiază declanşarea fenomenelor de interfaţă  ca urmare.note de curs Prof. Anghel Stanciu 23 . la fracţiunea nisip fenomenele de interfaţă sunt de slabă intensitate în raport cu intensitatea lor la fracţiunea argilă. mineral preponderent în fracţiunea nisip. spre deosebire de mineralele argiloase (filosilicaţi) ce posedă astfel de sarcini pe anumite direcţii. montmorillonit . respectiv cuarţul. nu posedă sarcini electrice necompensate.caolinit. unde rolul preponderent revine raportului în care se găsesc în masa argilei cele trei minerale principale. cu un potenţial electrodinamic descrescător de la montmorillonit la caolinit. variabil şi în raport de ionii atraşi în complexul de adsorbţie Geotehnică .illit .Compoziţia mineralogică  tectosilicaţii.

Condiţiile de mediu  determină major iniţierea şi desfăşurarea fenomenelor de interfaţă  sunt relevante prin posibilitatea practică de modificare a lor. în sensul modificării controlate a proprietăţilor pământurilor cu caracteristici constructive slabe sau dificile de fundare. Anghel Stanciu 24 . prin diferite mijloace.  pH-ul şi salinitatea apei din pământ Geotehnică .note de curs Prof.

Anghel Stanciu 25 .pH-ul apei din pământ     Indicele de aciditate (pH) este definit ca logaritm în baza zece. Geotehnică . deci a alcalinităţii determină o încărcare electronegativă suplimentară a particulelor. creşterea pH-ului. al concentraţiei ionilor de hidroniu (H+) dintr-o soluţie pământ cu reacţie acidă – cu reacţie alcalină particulele pământurilor cu reacţie acidă devin electropozitive pe măsură ce pH-ul scade.note de curs Prof. cu semn schimbat.

pentru care flocularea este maximă. Anghel Stanciu 26 . apare o zonă de tranziţie delimitată de un domeniu izoelectric. 6‰. Geotehnică . pentru valori între 2 şi 6‰.Salinitatea apei din pământ    pentru o salinitate inferioară valorii de 2‰. de la valoarea salinităţii de cca. sarcinile sedimentelor naturale (cuarţ + argilă). devin pozitive şi variază liniar în funcţie de salinitate. particulele sunt încărcate cu sarcină electrică negativă.note de curs Prof.

fiind mai mare pentru argilele cu complex sodic faţă de cele cu complex calcic sau de aluminiu.Natura cationilor din soluţie  determină prin valenţa lor.note de curs Prof. variază. grosimea stratului dublu electric şi respectiv grosimea învelişului de apă adsorbită  în funcţie de tipul ionilor din complexul de adsorbţie. Anghel Stanciu 27 .  Li+ Na+ Ca++ Ba++ Mg++ Al+++ Fe++ K+H+ NH4+ Geotehnică . grosimea stratului argilos. la aceeaşi cantitate de substanţă solidă.

prin forţe electrostatice cu alţi ioni din soluţie poartă numele de schimb ionic. Anghel Stanciu 28 .Schimb ionic  Fenomenul de înlocuire a ionilor fixaţi pe suprafaţa particulei.note de curs Prof. iar proprietatea particulelor solide ale pământului ce permit schimbul ionic se numeşte capacitate de schimb ionic  Aceste schimbări ale naturii ionilor din complexul de adsorbţie sunt însoţite de modificări ale grosimii peliculei de apă adsorbită şi prin aceasta. de modificări ale unor proprietăţi fizico-mecanice ale pământului Geotehnică .

Anghel Stanciu 29 .Mecanismul schimbului ionic Geotehnică .note de curs Prof.

În general se admite următoarea ordine de schimb: H+ Ca2+  Mg2+  K+  Na+ Li+  se poate interveni în vederea micşorării hidrofilităţii pământurilor. în sensul că în reacţiile de dublu schimb se manifestă o anumită ordine preferenţială. indicată de valenţa cationilor. reducerii permeabilităţii (prin mărirea învelişului de apă adsorbită) sau creşterii rezistenţelor mecanice Geotehnică .note de curs Prof. micşorării potenţialului de contracţie-umflare. Anghel Stanciu 30 .Importanţa modificării complexului de adsorbţie   Capacitatea de schimb cationic este însă selectivă.

Efectul câmpului electric   Fenomenul de migrare a cationilor hidrataţi spre catod poartă numele de electroosmoză. electroîndesare (micşorarea învelişului de apă adsorbită) şi întărire electrochimică (datorită proceselor de cimentare şi de schimbare a complexului de adsorbţie) Geotehnică .note de curs Prof. ce determină acumularea de ioni de hidroniu la catod şi ioni de oxidril la anod. Totodată are loc şi disocierea electrolitică a apei. rezultă o îmbunătăţire a caracteristicilor fizico-mecanice prin electrodrenare (deplasarea apei spre catod de unde este evacuată). iar migrarea particulelor spre anod se numeşte electroforeză. Anghel Stanciu 31 .

Efectul unui câmp termic Geotehnică .note de curs Prof. Anghel Stanciu  Spre deosebire de câmpul electric ce acţionează asupra cationilor şi particulei electronegative. câmpul termic acţionează asupra energiei cinetice a moleculelor de apă mărind sau micşorând viteza mişcării browniene  procesul de migrare a apei adsorbite sub acţiunea gradienţilor de temperatură poartă numele de termoosmoză 32 .

 sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ a pământurilor.  variaţiile de volum determinate de variaţiile de umiditate.Proprietăţile pământului în raport cu apa  tensiunea superficială şi ascensiunea capilară a apei în pământ.  plasticitatea şi consistenţa pământului.note de curs Prof. Geotehnică . Anghel Stanciu 33 .

Anghel Stanciu 34 .  sensibilitatea la îngheţ-dezgheţ a pământurilor. Geotehnică .  plasticitatea şi consistenţa pământului.note de curs Prof.Proprietăţile pământului în raport cu apa  tensiunea superficială şi ascensiunea capilară a apei în pământ.  variaţiile de volum determinate de variaţiile de umiditate.  sucțiunea apei din porii pământului.

F1 t    sg   ls   gl  cos ut t   R f t  Geotehnică .Tensiunea superficială    tensiunea superficială este definită ca fiind forţa perimetrală.  sg -tensiunea superficială dintre solid şi gaz.note de curs Prof.  sl -tensiunea superficială dintre solid şi lichid. pe unitatea de lungime Corpurile umectate de către un lichid / apă sunt denumite liofile /hidrofile. în fiecare punct. la interfaţa celor trei faze. Anghel Stanciu 35 . gaz se consideră că se exercită următoarele tensiuni superficiale sau interfazice:  gl -tensiunea superficială dintre gaz şi lichid. lichid. iar cele ce nu sunt umectate de către un lichid / apă sunt denumite liofobe / hidrofobe De-a lungul perimetrului de umectare. solid. exercitată tangenţial la interfaţa a două faze.

Tensiunea de adeziune   ls   sg la echilibru  sg   ls   gl  cos u  0  cos u   gl  diferenţa  Tensiunea de adeziune se poate determina în funcţie de tensiunea superficială a lichidului  gl sau mai simplu Ts şi unghiul de umectare  u  a   ls   sg adeziune/tensiune de adeziune  a  Tv   a  Ts  cos  u  Într-un vas cu apă. Anghel Stanciu 36 .note de curs Prof. suprafaţa apei la contactul cu pereţii se curbează prin meniscuri concave (componenta verticală a tensiunii superficiale învinge adeziunea) şi se ridică până la o înălţime h’c  Vas → tub cu diametrul mic (2-3mm) în care apa se ridică prin unirea celor două meniscuri →tub capilar Geotehnică .

deficitul de presiune p  uşi aplicarea condiţiei de echilibru pe direcţie verticală Geotehnică .note de curs Prof.Ascensiunea capilară a) înălţimea capilară hc   b) adeziunea a c) similitudinea cu membrana elastică Curbarea membranei prin apariţia deficitului de presiune p  u Determinarea u numit şi sucţiune prin stabilirea acţiunilor asupra membranei. Ts (Tv şi To). Anghel Stanciu 37 .

este invers proporţională cu raza tubului capilar. Anghel Stanciu 2  Ts r1 valoarea deficitului de presiune din interiorul apei situată sub menisc concav.în vacuum u   486. 38 .note de curs Prof.6 ∙ 10-5 .6 ∙ 10-5 0 u  dA  cos   0 2  Ts 2  cos 2 u u   r1 1  cos 2u Tensiunea superficială N/cm Apă 90 u Geotehnică .8 ∙ 10-5 Carbon tetraclorid 26.în aer 514. etil 22.3 ∙ 10-5 Ulei 36. în imediata sa vecinătate.2     r1  cos u   Ts  cos u    Lichid 72.8 ∙ 10-5 Alcool.8 ∙ 10-5 Mercur .

154  cos u r Geotehnică . Determinarea valorii înălţimii capilare hc se face din corelaţia ca forţa ascensională dată de sorbţie să fie egalată de greutatea coloanei de apă din tub. deasupra nivelului apei din vas. această sorbţie.   r 2  u    r 2  hc  [ g   w  v ] u  2  Ts  cos u 2  Ts  cos u  hc  r r  g   w  v  hc  0.note de curs Prof. menţine meniscul curbat şi totodată determină ridicarea apei prin tubul capilar din poziţia (1) în poziţia (2).154 r 39 . la o înălţime echivalentă (înălţimea capilară hc).Înălţimea capilară  Acest deficit de presiune. rezultat al fenomenelor de interfaţă. Anghel Stanciu hc  2  Ts  cos  u r  w hc (cm)  0.

fapt cauzat printre altele de prezenţa apei adsorbite în jurul particulelor. ai căror pori au dimensiuni de ordinul micronilor (dpor  0. Geotehnică . ce obturează porii de dimensiuni capilare.note de curs Prof. relaţiile teoretice indică înălţimi capilare de ordinul zecilor de metri.2·dparticulă).Ascensiunea apei capilare în pământuri a) angrenajul capilar din pământuri   b) înălţimea capilară în capilarele Jamin în cazul pământurilor necoezive există o anumită concordanţă în privinţa ordinului de mărime al înălţimii capilare furnizat de relaţiile de calcul teoretice şi datele experimentale însă pământurile coezive. Anghel Stanciu 40 . în totală discordanţă cu determinările experimentale (hc  2-3m).

coeficient empiric care variază între 10 şi 40 mm2.Dimensiunile porilor prin: • pori supracapilari (  0. Anghel Stanciu 41 . apa deplasându-se sub influenţa câmpului gravitaţional • pori capilari ( 0. exprimat în mm.0002    0.indicele porilor.la care apa este reţinută în complexul de adsorbţie al particulei Natura pământului Nisip mare (cm) 5-10 Nisip mijlociu 10-30 Nisip fin 30-60 Praf 60-100 Argilă prăfoasă 120-160 Argilă  400 hc  c e  d10 c .diametrul eficace (efectiv) al pământului. d10 .note de curs Prof.508 mm ).00002 mm ). apa ridicându-se la hc • pori subcapilari (   0.508 mm). Geotehnică . în care circulaţia apei are loc sub acţiunea deficitului de presiune. la care nu se manifestă fenomenul de capilaritate. e .

c. Ca urmare. Înălţimea acestei zone este dependentă de fluctuaţiile nivelului hidrostatic. gradul de saturaţie este variabil şi în general se constată o scădere a lui verticală. la variaţii de temperatură şi în mai mică măsură prin scăderea nivelului hidrostatic. Geotehnică . coloanele de apă capilară pot fi continui sau întrerupte (apa capilară suspendată). a. prezintă o înălţime dependentă de nivelul hidrostatic.  zona de saturare parţială capilară. în această zonă. situată deasupra zonei de saturare.note de curs Prof. apa capilară provine în principal din infiltraţiile apei de precipitaţie. se caracterizează prin existenţa continuă a coloanelor capilare ce umplu complet golurile dintre particule. cuprinde apa capilară localizată în jurul contactelor dintre particule. Cum ea este situată în vecinătatea suprafeţei terenului. condensări ale vaporilor de apă din goluri. Anghel Stanciu 42 . pe măsura depărtării de nivelul hidrostatic. Pe această zonă. în contact cu atmosfera.  zona de apă capilară de contact.Zone de apă capilară în pământ  zona de saturare capilară. Golurile capilare în această zonă sunt de regulă continui şi în majoritate în contact cu atmosfera. delimitată de linia continuă a meniscurilor şi de nivelul hidrostatic. delimitată de coloane sau bule de aer sau gaz ce sunt sau nu. b.

note de curs Prof. egală cu forţa ascensională a meniscurilor. pe unitatea de suprafaţă. se numeşte presiune capilară  k  u  hc   w Geotehnică . Anghel Stanciu 43 .Presiunea capilară   deficit de presiune u → To (componenta orizontală → tinde să apropie pereţii tubului) şi Tv (componenta verticală → determină comprimarea scheletului solid) Rezultanta forţelor de compresiune.

tensiuni de compresiune de valoare egală cu cele de întindere (d). În lipsa presiunii atmosferice. dacă z  z0 în apă vor rezulta solicitări de compresiune (conform legii hidrostatice).note de curs Prof.    În cazul în care apare şi presiunea atmosferică uz  pat   w  z dacă z  z0. apa capilară pe toată înălţimea capilară va fi supusă tensiunilor de întindere iar scheletul la compresiune (b) presiunea care încarcă scheletul solid (pk) pk  As   k  Ag pk  As   k 1   pk  e   k  e  uz pk  1  n   k Geotehnică . Anghel Stanciu  pk  1  e  k 44 . scheletul solid fiind supus la eforturi de întindere (forţă ascensională arhimedică). în apa capilară vor apărea tensiuni de întindere. iar în scheletul solid.

 Concluzii practice:   pentru zona de saturare capilară a unui pământ necoeziv.0 10.5 1. dar deasupra nivelului apei subterane.0 1 ÷ 1.0 3.0 Geotehnică . presiunea capilară pe schelet (pk) trebuie considerată la nivelul respectiv ca o sarcină exterioară continuă. Tipul de pământ pietriş mic nisip mare nisip mijlociu nisip fin praf argilă Înălţimea capilară (mm) Presiunea capilară (kN/m2) < 100 100 ÷ 150 150 ÷ 300 300 ÷ 1000 1000 ÷ 10000 > 10000 < 1. presiunea capilară pe schelet (pk) se va considera asemeni sarcinii geologice (  z     D f ) de la nivelul tălpii uniform şi continuu distribuită. presiunea/tensiunea efectivă      u la o anumită cotă z  hc va fi suma a 3 presiuni:    pz    z  pk        presiunea din actiunea exterioară  sarcina geo log ică calculată cu     presiunea capilară pentru fundaţiile de suprafaţă.0 ÷ 10.0 > 100.note de curs Prof. uniform repartizată (valori orientative în tabelul de mai jos). la care talpa se plasează sub nivelul liniei de saturare capilară.0 ÷ 100.5 ÷ 3. Anghel Stanciu 45 .

50 cm şi totodată să prezinte o înfoiere caracterizată printr-o porozitate maximă Geotehnică . la valori ale umidităţii de cca.note de curs Prof. datorită razelor mici ale meniscurilor. Anghel Stanciu 46 . prin uscarea pământului sau saturarea lui (umplerea tuturor porilor cu apă) • prin valorile importante ale coeziunii aparente face ca nisipurile (pământuri necoezive). similară ca acţiune unor forţe de atracţie.6%. să prezinte rezistenţe la întindere şi forfecare sporite şi chiar să se menţină în taluz vertical pe cca. determinând o anumită legătură între granule. ce tind să preseze granulele unele în altele.Apa capilară de contact • aceasta. 5. ce caracterizează acest fenomen. induce presiuni capilare apreciabile. • coeziunea aparentă se manifestă atâta timp cât există meniscuri capilare în masa de pământ şi dispare odată cu dispariţia meniscurilor de contact. prin tensiunile superficiale ale meniscurilor. ceea ce a determinat introducerea noţiunii de coeziune aparentă.

25% • Tipul pământului Înfoierea iniţială (%) Înfoierea remanentă (%) Pământuri nisipoase Nisipuri argiloase Argile nisipoase Argile compacte Roci masive moi Roci masive tari 15 20 25 30 40 50 3 4 5 7 15 25 Geotehnică .35%  pentru terenuri de coeziune mijlocie. definit ca fiind raportul dintre densitatea pământului în stare naturală (ρ) şi densitatea volumică a pământului după săpare (ρg) utilizat în calculul volumelor de pământ rezultate din săpături. diferenţa defininduse prin aşa numita înfoiere remanentă 47 .….note de curs Prof.. (i-1)100  pentru terenuri foarte coezive……………. . 30..30%  pentru terenuri slab coezive şi necoezive..25.Înfoierea pământurilor gradul de înfoiere. ce sporesc prin afânare cu cca.15. Anghel Stanciu La recompactarea pământului rezultat din săpătură şi care s-a înfoiat se constată obţinerea unui grad de compactare mai mic decât cel pe care l-a avut în stare naturală..

ce se exercită asupra apei şi prin urmare se poate măsura în N/cm2.Sucţiunea apei din porii pământului  este definită (STAS 3950-81) ca fiind deficitul de presiune în raport cu presiunea atmosferică.H2O  =13. suc  cm. Anghel Stanciu 48 . care apare în apa din porii materialelor hidrofile nesaturate (porii sunt parţial umpluţi cu apă).Hg   sucţiunea poate fi interpretată nu numai ca deficit de presiune dar şi ca efort de tracţiune. exprimat ca logaritmul în baza zece din înălţimea coloanei de apă echivalentă: pF= log10h Geotehnică .note de curs Prof. bari sau centimetri coloană echivalentă de apă (h).h0    cm.59   h .  indicele sorbţional pF sau potenţialul de umiditate.

 În cazul pământurilor necoezive. care determină sorbţia apei din tensiometru şi prin aceasta denivelarea manometrului. Ca urmare. atunci câmpul de forţe nesaturat tinde săşi asigure grosimea maximă de apă adsorbită. fenomenele de interfaţă determină existenţa în jurul particulelor a complexului de adsorbţie. Anghel Stanciu 49 . ce se stabilizează în momentul echilibrării câmpului de forţe ce se exercită asupra apei capilare. Dacă grosimea învelişului de apă adsorbită din jurul particulelor nu asigură saturarea potenţialului termodinamic. cu grosime dictată de valoarea potenţialului termodinamic al particulelor. pentru aceste pământuri sucţiunea este egală cu forţa ascensională a meniscurilor capilare. prin exercitarea unei sorbţii asupra apei libere din tensiometru. suc = -u = -(-hc). ce induc în masa apei pe care o mărginesc un deficit de presiune (u). până la atingerea grosimii corespunzătoare a învelişului de apă adsorbită. deci .note de curs Prof. fenomenele de • interfaţă determină apariţia meniscurilor capilare. În cazul pământurilor coezive. respectiv a apei adsorbite. Geotehnică .

pFi =lg suci).note de curs Prof. cu cât conţinutul de apă este mai mic. prin metodologia clasică. determinând astfel migrarea apei capilare şi adsorbite prin pământ. în vederea regăsirii stării de echilibru. Geotehnică . Anghel Stanciu 50 . aşteptarea unui anumit timp prestabilit (bazat pe încercări anterioare). până la realizarea unui echilibru între sorbţia indusă probei de pământ şi forţele de legătură care menţin apa adsorbită în probă.98 bar = 0. deci pământul mai uscat. La acel moment se determină. momentan perturbate. În principiu. umiditatea probei (wi) şi se obţine astfel un punct (i) al curbei prin coordonatele sale (wi.Pentru acelaşi pământ. metodele de determinare a sucţiunii se bazează pe ideea supunerii probelor de pământ unei sorbţii / sucţiuni induse de o anumită valoare (PF →1033 cm coloană de apă = 1 atm = 0. razele meniscurilor capilare rezultă mai mici şi deficitul de presiune u mai mare respectiv grosimi ale învelişurilor de apă adsorbite mai mici şi intensitatea câmpului de forţe nesaturate mai mare.97 daN/cm2  100 kPa la 25oC).

33=wcâmp) adică umiditatea corespunzătoare cantităţii maxime de apă strâns şi slab legată din pământ. cunoaşterea capacităţii de reţinere a apei de către pământuri la diferite sucţiuni permite soluţionarea unor probleme tehnice ca: estimarea tasărilor sau umflărilor ca urmare a variaţiilor de volum. drenarea şi irigarea terenurilor şi respectiv proiectarea îmbrăcăminţilor rutiere şi de aerodromuri 51 . Anghel Stanciu Drenare gravitaţională Filtre aciculare vacumate Drenare electro-osmotică Umiditatea corespunzătoare unei sucţiuni de 15 bari (pF=4.note de curs Prof. umiditatea de ofilire permanentă (wof). În concluzie.2) este denumită.5) este definită ca fiind capacitatea de câmp (w0.      Geotehnică . Umiditatea corespunzătoare sucţiunii de 1/3 bari (pF = 2.