Universitatea din Bucureti Departamentul de Invamnt Deschis la Distan

CREDIS

Numele:
An, Specializare:
Disciplina:
Profesor:

DUMA ELENA (PURDIL)

I, BIROTIC
DREPT ADMINISTRATIV
OANA IUCU

ACTUL ADMINISTRATIV
NOTIUNEA DE ACT ADMINISTRATIV
1. Terminologie. Consideratii cu caracter istoric si de drept
comparat - Definitie

Terminologia utilizata are semnificatia sa in orice demers cognitiv

stiitific, demersul teoretic de fundamentare a semnificatiei unui termen
tine, inainte de toate, de ramura stiintei specializate si nu de semantica,
ca stiinta gnerala a semnificatiei cuvintelor.
Literatura interbelica face o distinctie, mai intai, intre actele
puterii executive in raporturile cu Parlamentul si actele facute de
puterea executiva, in raporturile cu cetatenii ori care au intervenit intre
diversele servicii ale statului. Apoi actele puterii executive in
raporturile sale cu cetatenii erau divizate pe doua categorii:
a) actele de autoritate
b) actele de gestiune
Actele de autoritate erau intelese ca fiind manifestari de vointa
facute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situatie
juridica generala sau individuala, guvernata de norme de drept public,
iar prin actul de gestiune se intelege manifestarea de vointa facuta de un
organ competent, ce tinde sa creeze unui organism administrativ o situatie
juridica , reglementata de dreptul privat.
Sub aspectul rezonantei in legislatie, in practica judiciara si in alte
ramuri ale stiintei dreptului, se detaseaza doua formulari, si anume; act
administrativ si, respectiv, act de drept administrativ.

Denumirea de acte de drept administrativ s-a propus in ideea

evocarii mai clare a regimului elaborarii si respectiv,al efectelor actelor
organelor administratiei de stat, emise in realizarea puterii de stat. S-a
urmarit a se releva, chiar prin denumire, ca aceste acte sunt supuse unui
regim juridic diferit de acela al actelor civile ale organelor administratiei
de stat.
Fata de stadiul actual al legislatiei, pentru stiinta dreptului
administrativ, ca de altfel si pentru practica administrativa sau
judecatoreasca, prezinta interes notiunea de act administrativ in sens
formal-material, precum si notiunea de act administrativ in sens
functional-juridic.
Prin act administrativ intelegem acea forma juridica principala a
activitatii

organelor

administratiei

publice,

care

consta

intr-o

manifestare unilaterala si expresa de vointa de a da nastere, a modifica

sau a stinge drepturi si obligatii, in realizarea puterii publice, sub
controlul principal de legalitate al instantelor judecatoresti.
Ca o definitie ,,generala, in acceptiunea structural-organizationala,
actul administrativ este acea forma juridica de realizare, ca activitate
principala ori secundara, a faptului administrativ, de catre organe de stat
sau, in baza legii, de organe nestatale, ce concretizeaza manifestarea
unilaterala de vointa a acestora, intr-un regim juridic administrativ, tipic
sau atipic, dupa caz.
2.

Trasaturile actului administrativ

Delimitarea sferei acestora
Trebuie spus de la inceput ca in literatura de specialitate nu exista o

unanimitate de opinii cu privire la numarul, denumirea si continutul

trasaturilor actului administrativ (de drept administrativ). Unele elemente
3

comune sunt regasite la toti autorii de drept administrativ si anume: sunt

acte juridice, sunt manifestari unilaterale de vointa, sunt emise in
realizarea puterii de stat.
Actul administrativ este supus unui regim juridic specific. Regimul
juridic specific al actului administrativ, pe care il denumim regim de drept
administrativ, este stabilit, in principal, de Constitutie si de Legea nr.
29/19990, legea conticiosului administrativ. Art. 48 din Constitutie lasa
deschisa posibilitatea atacarii in justitie si a actelor administrative ale
celorlalte organe de stat.
Se desprind urmatoarele trasaturi ale actului administrativ, in sens formal
material:
1

Este forma juridica principala a activitatii organelor

administratiei publice.

Este o vointa juridica unilaterala.

Este emis numai in realizarea puterii publice

Are un regim juridic specific, in centrul caruia se afla Legea

continciosului administrativ (Legea nr.29/1990)

1. Actul administrativ este forma juridica principala a activitatii

organelor administratiei publice
Prin aceasta trasatura evocam genul proxim al actului administrativ
formele concrete de activitate ale organelor administratiei publice.
Actul administrativ apare ca una din formele cu semnificatie juridica
prin care organele administratiei publice isi realizeaza competenta,
implicit sarcinile, si este forma juridica principala a administratiei publice
ca activitate.

Ponderea actului administrativ in sfera formelor de activitate ale

organelor administratiei publice, variaza dupa cum ne plasam la un nivel
ierarhic sau altul al organizarii administratiei publice, respectiv dupa cum
este vorba de un organism de ramura sau de domeniu.
2.

Actul administrativ este o vointa juridica unilaterala

Prin aceasta trasatura se urmareste, pe de o parte, includerea actului
administrativ in sfera actelor juridice, iar pe de alta parte, delimitarea
actului administrativ de operatiunile tehnico-administrative, respectiv
de operatiunile tehnico-productive.
O discutie care se face in literatura noastra de specialitate este
legata de refuzul nejustificat al unui organ al administratiei publice de
a satisface o cerere privitoare la un drept, respectiv de nerezolvare
(tardivitate) unei asemenea cereri in termenul prevazut de lege.
Dispozitiile exprese ale art. 48 alin.1 din Constitutie, precum si ale art.
1 din Legea conticiosului administrativ, atat tacerea administratiei de
stat (refuzul nejustificat), cat si tardivitatea, constituie acte juridice, in
speta acte administrative (implicite).
In ce priveste cerinta pentru actul administrativ de a fi unilateral, in
literatura de specialitate, ca si in practica judiciara administrativa, s-au
ridicat unele probleme:
a) Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor
persoane fizice.
Caracterul unilateral al actului decurge nu din numarul de
personae fizice care participa la adoptarea lui, ci din faptul ca acele
persoane fizice (consilieri locali sau judetieni; oameni politici sau
tehnocrati ce fac parte din Guvern; functionarii; membri ai unui

organ colectiv de conducere) actioneaza in vederea realizarii

competentei organului administrativ.
b) Emiterea actului administrativ cu participarea mai multor
autoritati publice, respectiv a unui organ administrativ si a unui
organ nestatal
Este vorba de caracterul hotararilor comune, existand uramtoarele trei
mari situatii:
1. Hotarari comune a doua sau mai multe organe administrative
2. Hotarari comune ale unui organ administrativ si ale altui organ
de stat
3. Hotarari comune ale unui organ al administratiei de stat si ale
unei organizatii (organ) cu caracter nestatal (de regula, un
organism de conducere sindicala).
In toate aceste cazuri suntem in prezenta unui act unilateral, si nu a
unui act contractual deoarece ,,acordul de vointa dintre organul
administratiei publice si alt subiect de drept (organ administrativ, de
stat, sau sindical) intervin pentru a realiza o singura vointa juridica.
c) Emiterea actului administrativ la cererea prealabila
Este vorba de doua mari situatii:
1. Cererea prealabila apartine chiar organului emitent si este
adresata organului sau ierarhic superior.
2. Cererea prealabila este adresata organului emitent de catre
subiectul de drept ce urmeaza sa fie beneficiarul actului administrativ.
In prima situatie este vorba de obtinerea unei autorizatii in sensul larg
al termenului.
In cea de-a doua situatie, cererea prealabila sau dupa caz acordul
prealabil au valoarea doar a unei conditii cerute de lege pentru ca actul
administrativ sa fie legal.

3.

Actul administrativ este emis numai in realizarea puterii publice

Aceasta trasatura

deosebeste actul administrativ de alte acte

juridice cu caracter unilateral ale organelor administratiei publice. Din

aceasta trasatura rezulta, totodata, obligativitatea actelor administrative si
executarea lor din oficiu.
4.

Actul administrativ are un regim juridic specific, in centrul

caruia se afla Legea continciosului administratie (Legea nr.
29/1990)
Aceasta trasatura a actului administrativ ne ajuta sa deosebim actul

administrativ, care este emis in special de organele administratiei publice,

de actele de autoritate specifice altor categorii de organe. Regimul stabilit
de Legea nr. 29/1990, in redactarea sa initiala, viza numai actele
administrative ce emanau de la organele administratiei publice, regim
care a fost, insa, modificat de Constitutie.

3.

Clasificarea actelor administrative

(in sensul structural-organizational)

I. Dupa categoria organului de la care emana, distingem:

a) acte care emana de la organe ale administratiei de stat
b) acte care emana de la organe de stat
c) acte care emana de la autoritatile autonome ale administraiei
publice locale
d) acte care emana, in baza imputernicirilor date de lege ori de organe
ale administratiei de stat (in baza legii), de la persoane private
(juridice sau fizice) acte administrative prin delegatie.
II. Dupa competenta materiala a organului emitent, distingem:
7

a) acte de administratie generala

b) acte de administratie speciala
III. Dupa gradul de intindere a efectelor, delimitam:
a) acte normative
b) acte individuale
c) acte cu caracter intern
IV. Dupa continutul efectelor actului individual pot fi identificate cel
putin patru mari categorii:
a) acte prin care se stabilesc drepturi sau obligatii determinate pentru
subiectul caruia i se adreseaza
b) acte de conferire a unui statut personal
c) acte de aplicare a constrangerii administrative
d) acte cu caracter jurisdictional

Bibliografie:

TRATAT DE DREPT ADMINISTRATIV DE

ANTONIE IORGOVAN