You are on page 1of 8

I.

Organizare si obiective

Controlul calitatii produselor pe fluxul de fabricatie si prin inspectie finala constituie un factor
esential al oricarui sistem stiintific de organizare si conducere a productiei. Calitatea, in sens de
conformitate cu un referential, se realizeaza in procesul de productie, dar controlul, prin caracterul
sau preventiv, influenteaza productia in directia perfectionarii ei.

Controlul de calitate reprezinta, in esenta, verificarea prin examinare, masurare, incercare, analiza
etc., a conformitatii unui produs cu prescriptiile tehnice, inscrise in documentatia care a stat la baza
fabricatiei.

Astazi, mai mult ca ieri, si maine, mai mult ca azi, se poate vorbi si despre calitatea controlului
de calitate, deoarece, in conceptia moderna, controlul de calitate nu se reduce la rolul pasiv de
depistare, constatare si inregistrare a defectelor calitative, ci are rolul activ de a influenta productia,
in sensul prevenirii defectelor.

Datorita faptului ca majoritatea caracteristicilor de calitate sunt variabile aleatoare, iar
desfasurarea proceselor de productie se supune legilor care guverneaza fenomenele si procesele cu
caracter aleator, metodele de control al calitatii produselor si al proceselor de fabricatie se
fundamenteaza pe teoria probabilitatilor si statistica matematica. Pe aceasta baza, variabilitatea
proceselor de fabricatie poate fi nu numai cunoscuta, dar si controlata, adica influentata in mod
constient.

Cunoasterea variabilitatii proceselor de fabricatie impune buna functionare a compartimentului de
control tehnic al calitatii care trebuie sa efectueze incercari si analize pentru a caracteriza starea
procesului si a aduce operativ corecturile necesare readucerii acestuia in limitele de desfasurare
admise (in campul de toleranta) pentru a asigura precizia si calitatea prescrisa.

Controlul de calitate nu trebuie sa intervina numai pe fluxul de fabricatie si in faza
finala, de produs finit, ci trebuie sa fie prezent in toate etapele premergatoare
desfasurarii procesului de fabricatie propriu-zis, adica in etapele de conceptie
constructiva si tehnologica si de pregatire a fabricatiei, care hotarasc calitatea. De
asemenea, controlul nu se incheie dupa acceptarea produsului finit si livrarea acestuia, ci se
extinde si ulterior, la beneficiari, prin service-ul asigurat. In cazul instalatiilor complexe, controlul
continua in timpul montajului si pe perioada de efectuare a probelor tehnologice. Datorita
progresului tehnic si a exigentei crescande a beneficiarilor, s-a generalizat uzanta ca perioada de
garantie acordata de catre furnizori pentru produse sa creasca, sporind astfel sarcinile controlului
de calitate, in urmarirea comportarii in exploatare a produselor.

Legatura inversa ce o asigura controlul calitatii semnalizeaza devierile ce pot apare fata de
calitatea prescrisa si permite stabilirea corectiilor care trebuie aduse. Prin cunoasterea operativa
a erorilor (abaterilor), se introduce in productie comanda de reglarepentru corectarea si
prevenirea abaterilor. Astfel, controlul tehnic al calitatii influenteaza activ intregul proces de
productie, prin aplicarea de masuri de corectare in toate compartimentele intreprinderii, care
concura la realizarea calitatii.

Existenta unui sistem de control al calitatii bine organizat, dotat cu cadre de inalta calificare si cu
aparatura moderna, nu scuteste de raspundere factorii de conceptie si de executie pentru
asigurarea unei calitati superioare a produselor. Controlul creeaza conditiile necesare pentru
conjugarea tuturor fortelor in vederea indeplinirii sarcinilor. Aceasta conjugare a raspunderilor
deriva din faptul ca toate compartimentele dintr-o intreprindere isi au locul lor bine determinat.
Orice eroare de calcul a proiectantului, o gresala a tehnologului, o neglijenta a maistrului, lipsa de
exigenta a controlului, a muncitorului care ambaleaza, transporta sau depoziteaza produsele
dauneaza calitatii. Controlul calitatii, ca functie de verificare a activitatilor componente ale
procesului de productie, implica stabilirea unor raspunderi precise pentru toti factorii.

Organul specializat care raspunde de calitate este compartimentul de control tehnic al
calitatii. Acest compartiment este obligat sa detecteze operativ abaterile si sa obtina actiuni de
reglare a proceselor, in vederea evitarii incalcarilor prescriptiilor tehnice si contractuale, sa studieze
comportarea produselor livrate in exploatare, sa analizeze tendintele existente pe plan mondial in
scopul asigurarii si mentinerii calitatii la nivelul celor mai bune realizari din lume.

1

pregatirea profesionala a controlorilor de calitate. Calitatea si controlul calitatii nu constituie numai problema producatorului sau intreprinderii. precum si a salariatilor. care sunt facute impreuna cu compartimentele de conceptie. Din aceste motive. Intr-o intreprindere moderna si eficienta din punct de vedere economic. complexitatea acestora. Calitatea controlului de calitate este conditionata de: cunoasterea cu exactitate a tehnologiei de control. analiza comportarii in exploatare a produselor. autoritatea pe care conducerea intreprinderii o delega compartimentului de control. precum si standardizarea metodelor si mijloacelor de control. despagubirile pe care producatorul este obligat sa le acorde in cazul functionarii necorespunzatoare sau a prejudiciilor aduse sanatatii si sigurantei utilizatorului. existenta unie pieti concurentiale. cercetarea si analiza reclamatiilor care se refera la calitate. Persoana care organizeaza si raspunde de planificarea. actiuni de depistare a cauzelor defectelor si rebuturilor. cum.Controlul calitatii are un rol insemnat pe linia preintampinarii refuzurilor si reclamatiilor care. 3) functia de dezvoltare a unei atitudini corespunzatoare pentru calitate la toti lucratorii. Innoirile permanente ale produselor. evaluarea costului lipsei de calitate. executarea controlului cu metode si mijloace moderne. respectiv cine. ce. Compartimentul de control tehnic de calitate al intreprinderii are urmatoarele functii: 1) functia de control propriu-zis. in afara de faptul ca prejudiciaza prestigiul fabricii – marca fabricii – si reduc portofoliul de comenzi (deci pericliteaza largirea productiei si dezvoltarea fabricii). dotarea fluxului de fabricatie si a controlului final cu aparate de masura si control cu precizia ceruta de documentatiile tehnice ale produselor. indiferent de nivelul ierarhic. care cuprinde: stabilirea planului de control pe baza tehnologiei de control elaborata in faza de proiectare (puncte de control si de catre cine si cum se masoara caracteristicile de calitate). incercari de fiabilitate. analiza statistico-matematica a informatiilor culese din procesul de productie. sensibilizarea lucratorilor pentru o calitate superioara. Subordonarea responsabilului pentru controlul calitatii produselor la persoane din structurile ierarhice aflate la randul lor in subordinea managerului general este de natura sa genereze conflicte de interese cu repercursiuni negative asupra calitatii produselor. ci de acestea se ocupa numeroase organizatii nationale si internationale. 2 . bonificatii etc. organizarea si controlul calitatii trebuie sa faca parte din managementul general al intreprinderii si sa raporteze problemele legate de activitatea sa nemijlocit managerului general. problema calitatii produselor este problema atat a managementului. conduc la sporirea cheltuielilor de productie (prin rebuturi. dezvoltarea de noi procese tehnologice. remanieri. Dezvoltarea comertului exterior. care cuprinde instructaje si actiuni pentru reducerea defectelor de fabricatie. intransigenta si obiectivitatea lor. folosirea de metode de control moderne. globalizarea pietelor impun necesitatea stabilirii unor criterii cu aplicabilitate generala privind calitatea produselor. masuri pentru eliminarea si prevenirea aparitiei acestora.). cat masoara si cu ce se masoara. controlul calitatii produselor si implicit siguranta acestora in functionare trebuie sa constituie o dominanta a preocuparilor conducerii. sistemul de cointeresare si raspundere materiala. cat si a fiecarui membru al unei organizatii. cheltuielile mari care se fac in situatia aparitiei rebuturilor (mergand pana la retragerea de pe piata a unor loturi importante de produse). 2) functia de ameliorare a nivelului calitatii produselor care cuprinde: studii comparative ale unor produse similare (din tara si strainatate). au impus schimbarea atitudinii producatorilor fata de problemele calitatii si sigurantei in functionare.

furnizorii nu se ridica la nivelul exigentelor producatorului privind calitatea. aprecierea pe piata. trebuie sa fie trecute toate datele care definesc calitativ (prin caracteristici masurabile sau parametri functionali) si cantitativ materialul care urmeaza a fi aprovizionat. Din acest motiv. f) Initierea actiunilor corective care privesc furnizorii in vederea eliminarii deficientelor care pot apare la livrarea unor produse. In situatia in care. Elementele tehnice ale programului de control al calitatii si cele ale asigurarii fiabilitatii se completeaza reciproc in cadrul productiei. bonitatea. s-au introdus si functiunile de control al realizarii fiabilitatii interne . atat calitatea procesului de productie. termene de livrare. b) Intocmirea listei cu furnizorii agreati. trebuie sa i se dea o atentie deosebita. a caror indeplinire reclama initierea unor actiuni viitoare. cat si calitatea si fiabilitatea produselor finite. evaluarii eficientei proprii. din varii motive.Organizarea si functionarea compartimentelor de control tehnic al calitatii se reglementeaza in functie de apartenenta la o ramura de productie si de natura problemelor ce fac obiectul controlului de calitate.Controlul calitatii materialelor aprovizionate include totalitatea activitatilor si informatiilor. daca produsele livrate sunt certificate de catre un organism de certificare acreditat. In comenzile care se transmit furnizorilor. fara de care nu se pot realiza parametrii de siguranta in functionare si economicitate in fabricatie. c) Controlul documentelor de aprovizionare. de la procesul de alegere a furnizorului pana la inchiderea ciclului de aprovizionare si inapoi la actualizarea datelor privind calitatea livrarilor facute de furnizor. se expun riscului de a fi eliminati de pe lista furnizorilor agreati. materiale. la un moment dat. d) Controlul de receptie al produselor aprovizionate (materii prime. tehnicile de control pe care le aplica. garantii. specifice productiei cuprinde aprovizionarea. Se analizeaza astfel mijloacele de productie si control de care dispune furnizorul. in timp ce cerintele privind fiabilitatea sunt concentrate in cadrul activitatii de conceptie constructiva si tehnologica. productia si livrarea. Stabilirea prin plan a unor programe de inspectie pentru asigurarea concordantei dintre produs si cerinte. determinarii cerintelor noi. Etapele distincte ale ciclului de aprovizionare sunt: a) Alegerea furnizorului pe baza unei analize si evaluari a produselor oferite de diferiti furnizori. Controlul calitatii materialelor aprovizionate sau al lucrarilor executate de subfurnizori are o importanta deosebita si in orice sistem de control al calitatii. 3 . daca are implementat un sistem de management al calitatii. Mai mult. Succesiunea fluxului activitatilor determinante. in organizarea moderna a controlului calitatii in procesul de fabricatie. Controlul calitatii este legat de faza executiei. seriozitatea in respectarea prevederilor contractuale referitoare la preturi. componente. e) Centralizarea informatiilor privind calitatea produselor aprovizionate in scopul evaluarii permanente a performantelor furnizorilor. subansambluri) in vederea eliminarii introducerii in fabricatie a unor produse neconforme care pot influenta negativ. in situatia in care exista mai multi furnizori care indeplinesc in conditii acceptabile exigentele producatorului. Aceste activitati trebuie sa fie in concordanta cu profilul organizatiei economice si cu tipurile de produse si servicii pe care le ofera. Planificarea corespunzatoare a controlului calitatii trebuie sa asigure esalonarea in timp si succesiunea coerenta a activitatilor desfasurate de ansamblul organizatiei pentru realizarea performantelor produselor. care se realizeaza in productie. Principiile pe care se bazeaza functia de control a calitatii sunt strans legate de criteriile de proiectare si de probele la care trebuie supus produsul pentru a se verifica concordanta cu performantele prescrise. functia de control a calitatii trebuie sa asigure respectarea tehnologiilor si a proceselor tehnologice specificate in documentatii. precum si de verificare a respectarii tehnologiei de fabricatie si a tehnologiei de control a calitatii reprezinta sinteza compararii realizarilor efective cu obiectivele planificate.

controlul interfazic permite eliminarea remanierilor ulterioare sau rebuturilor si. Inspectia pe fluxul de fabricatie are drept scop verificarea modului in care. c) procesul tehnologic prezinta variabilitate asa de accentuata incat. in urma aplicarii tehnologiei de fabricatie se realizeaza pe faze. Modul de realizare a produselor se controleaza prin inspectia pe fluxul de fabricatie si probele de acceptare finala. Organizarea activitatii de conducere / coordonare a calitatii Activitatile de asigurare a calitatii se efectueaza in toate structurile functionale care participa la realizarea spiralei calitatii. performantele si caracteristicile produsului. permitesa se stabileasca masuri tehnico-organizatorice avand ca obiectiv lichidarea neajunsurilor care exista in toate compartimentele intreprinderilor. avandu-se grija sa se evite posibilitatea reintroducerii sale accidentale sau voite pe fluxul de fabricatie. Controlul final reprezinta in esenta un supracontrol si constituie ultima bariera in calea patrunderii produselor necorespunzatoare in circuitul economic. se poate ajunge la urmatoarele concluzii: a) procesul tehnologic corespunde. imbunatatirea acestora prin schimburi de informatii si idei. produsul nu este acceptat dar poate fi remaniat.Verificarea finala reprezinta compararea caracteristicilor si performantelor produsului finit cu referentialul care a stat la baza realizarii lui si luarea unei decizii privind acceptarea. productia decurge normal. Totodata. se realizeaza calitatea prescrisa. Specialistii din compartimentul de pregatire a fabricatiei care au in sarcina elaborarea tehnologiei de control trebuie sa realizeze un optim intre costul acesteia si siguranta rezultatelor obtinute. produsul este declarat rebut si este dirijat catre depozitul de rebuturi. controlul pe flux este mai important decat controlul final deoarece permite depistarea in timp util a dereglarilor din procesul de fabricatie si in consecinta depasirea de catre caracteristicile de calitate a limitelor de toleranta. In general. b) procesul tehnologic prezinta o variabilitate. II. situatie in care se reiau unele faze din procesul tehnologic in vederea eliminarii neconformitatilor aparute. acesta poate fi readus in programul normal de desfasurare. prelucreaza datele obtinute din verificarea esantioanelor si compara rezultatele cu limitele de control. La verificarea finala se pot intalni trei situatii: produsul este acceptat si va fi dirijat catre depozitul / magazia de produse finite. nu poate fi readus in programul normal de desfasurare. gradul de incredere in masuratori va fi mai mare. Controlul final ofera totodata posibilitatea verificarii competentei si exigentei grupelor de control interfazic. Contactul permanent intre producator si furnizor constituie o conditie indispensabila a demararii si rularii corespunzatoare a contractului incheiat intre parti. Controlul procesului de productie sau controlul fluxului de fabricatie se efectueaza de catre controlori distribuiti in posturi fixe sau in posturi mobile (controlori itineranti). insa prin aplicarea unor corectii. Evident. in scopul evitarii rebutarii produselor. cu atat calitatea produselor va fi mai buna. Este necesara intreruperea procesului de fabricatie pentru efectuarea unor interventii structurale. de aceea. Controlorii supravegheaza respectarea tehnologiei de fabricatie. Vor creste insa si costurile din cauza aparaturii mai elaborate si a pregatirii mai inalte a controlorilor. prin corectii. Deoarece performantele intreprinderii trebuie optimizate (in mai mare 4 . are o importanta economica de prim ordin. In urma supravegherii respectarii tehnologiei de fabricatie.g) Colaborarea cu furnizorii avand drept obiectiv intelegerea corecta a cerintelor de calitate pentru produsele pe care le furnizeaza. cu cat un control de calitate este mai minutios si se executa cu aparatura si dispozitive mai performante.

Neajunsurile devenind din ce in ce mai accentuate. astfel incat conducatorul intreprinderii. 1. inlesneste instruirea noilor angajati si serveste ca sursa de referinta.Cand este insa vorba de probleme cu caracter cronic. o dispozitie scrisa. Intreprinderea stabileste anumite obiective referitoare la calitatea produselor. furnizorii nu respecta programele de aprovizionare. Autocoordonarea Una din metodele de coordonare a activitatii relativa la calitate este autocoordonarea. pentru rezolvarea problemelor sporadice curente. numarul activitatilor ce trebuie coordonate creste pana la un punct critic in care conducatorul nu mai gaseste timp sa le coordoneze. Coordonarea prin instructiuni si dispozitii scrise O metoda eficienta de coordonare a calitatii este folosirea instructiunilor si dispozitiunilor scrise care asigura coerenta si trasabilitatea procesului de coordonare.masura decat cele ale departamentelor din organigrama). In practica. el este acum atat de desprins de nivelurile unde se desfasoara actiunea. aceasta metoda este de regula eficienta. consfintita prin organigrama intreprinderii. Acest lucru nu inseamna neaparat ca o anumita persoana sau functiesa exercite comanda asupra tuturor activitatilor privitoare la calitate. Adeseori. oamenii care le resimt nu au liniste pana cand nu le vad rezolvate. ofera posibilitati de anticipare si promoveaza spiritul de legalitate si ordine. Un astfel de consens se obtine mult mai usor prin consultarea unei dispozitii scrise decat prin explicatii orale. pe masura aparitiei lor. dispozitie scrisa apara impotriva slabiciunilor memoriei. Inainte de aprobarea unei dispozitii scrise. aceasta metoda este naturala si eficienta. Amploarea relativ redusa a activitatilor. eficienta. Metoda consta in a lasa pe seama fiecarui supraveghetor sarcina de a identifica. In consecinta. ofera solutii optime pentru problemele cu caracter repetitiv. In plus. Pe masura ce intreprinderea se dezvolta. O instructiune sau o dispozitie scrisa devin instrumente permanente de coordonare. este necesar sa se asigure o coordonare a acestor activitati intr-un ansamblu unitar. Coordonarea prin specialisti interdepartamentali 5 . constituie mijloace de conducere impersonala. de regula. Dispozitiile sunt utile si eficiente pentru rezolvarea unor probleme de importanta vitala si in acest scop trebuie respectate anumite reguli: Redactarea unei dispozitii scrise trebuie precedata de o analiza. Pentru asemenea probleme. 4. 3. prin contact direct cu personalul productiv si cu realitatea faptelor. astfel. nici chiar partial. poate sa cunoasca ceea ce se intampla si sa ia decizii potrivite. dimpotriva. permite urmarirea operativa a indeplinirii obiectivelor de catre managerul general si intreprinderea din mers a masurilor de corectie. specifica intreprinderilor mici. incat nici nu mai este in masura sa identifice o mare parte a problemelor ce necesita coordonare. problemele care necesita a fi coordonate si de a le analiza impreuna cu specialistii care sunt in masura sa le rezolve. Dispozitiile trebuie aprobate de cei care au autoritatea necesara. 2. poate fi oricand supusa consultarii si revederii. responsabilizand in acelasi timp pe cei care emit asemenea documente. semnalele de alarma sunt puternice si insistente. apare necesitatea crearii unor metode suplimentare de identificare si rezolvare a acelor probleme de coordonare de care managerul general nu se mai poate ocupa. stivele de materiale incep sa blocheze spatiile. clientii fac apeluri telefonice din cauza intarzierilor in livrari sau din cauza aparitiei unor defectiuni. daca. redactata pentru prima oara. Coordonarea prin intermediul unui sef comun In intreprinderile mici. trebuie sa existe acordul unanim al departamentelor interesate. daca procesul tehnologic se intrerupe. Activitatile sunt limitate iar personalul putin numeros. este totodata si analizata pentru prima oara. productia se opreste. aceasta metoda nu este.

Un comitet este constituit pentru a indeplini o cerinta sau o functie pentru a caror rezolvare nu exista structurile organizatorice adecvate. In prezent. indiferent daca si-a insusit sau nu solutiile propuse de comitet. implica efectuarea unui studiu de dezvoltare de catre un departament. prevazute cu cadrele de specialisti necesare pentru diagnosticare. necesara in cazul unor probleme cum sunt politica calitatii si obiectivele calitatii. Totusi. proiectarea executiei de catre un al doilea departament. Un conducator care a constituit un comitet pentru rezolvarea unor probleme ramane responsabil pentru actiunile pe care le initiaza in acest scop. Coordonarea prin departamente centrale (coordonatoare) Trebuie sa se faca o deosebire intre coordonarea unui proiect. in ceea ce priveste functia financiara. comitetul nu trebuie sub nici o forma sa substituie sau sa dubleze functiunile pe care le indeplinesc. 6. termene de executie. pentru elaborarea planurilor departamentale si pentru alte activitati de coordonare ''proiect cu proiect''. asimilarea in productie a unui produs nou. problema repartizarii sarcinilor privitoare la functia calitatii pentru aceste departamente nu este clar definita. 5. O colaborare asemanatoare este necesara si in vederea introducerii unor procese tehnologice noi. desfasurandu-se in interdependenta cu alte acitivitati. Din acest motiv. Eficienta comitetelor. in timp util si economice. planificarea productiei – de catre un al treilea etc. necesita un plan coordonat (specificatii. Conform practicii curente. De exemplu. un comitet are sarcina sa inlesneasca: 6 . unor sisteme de conducere noi. De obicei. pentru a obtine rezultate bune. astfel cum a fost descrisa mai sus si coordonarea mai larga. persoane sau colective din structura organizatorica a intreprinderii. Activitatea comitetelor este laborioasa si dinamica. condusa de un director de program caruia i se repartizeaza inginerii proiectanti necesari. este larg raspandita folosirea unor departamente cu functii de coordonare in controlul calitatii. se atribuie unor asa- numiti directori de proiect sarcina realizarii mai multor activitati de coordonare esentiale: Intocmirea proiectului de plan si obtinerea aprobarii din partea departamentelor participante. organizarea si functionarea unui comitet trebuie privita cu mare atentie. precum si posibilitati favorabile pentru desfasurarea unei activitati originale si creatoare pe un plan mai larg in directia perfectionarii mijloacelor de coordonare a functiei calitatii. atunci cand sunt bine organizate si conduse. nu de catre o singura persoana. Coordonarea prin comitete Un anumit numar de activitati esentiale in legatura cu functia calitatii sunt realizate de comitete. In linii generale. Prezentarea de rapoarte privind mersul indeplinirii planului si luarea de masuri pentru eliminarea dificultatilor. evaluarea costurilor) si o activitate controlata de indeplinire a planului.Un numar mare de probleme de coordonare sunt generate de natura interdepartamentala a proiectelor. In cazul unor proiecte foarte mari. corespunzatoare pentru utilizare. conform atributiunilor functionale. unor standarde (norme) noi. responsabilitatile de baza ale comitetelor si modul de exercitare a acestor responsabilitati depind de natura problemei analizate. se datoreaza nu numai competentei profesionale a participantilor. Supravegherea executiei financiare a proiectului in limitele bugetului aprobat. uneori extrem de complexe. Realizarea cu succes a unor astfel de proiecte. asa cum este in cazul departamentelor de contabilitate. se creeaza de obicei o structura functionala specifica. Exista conditii pentru o larga initiativa. Urmarirea atenta a executarii planului pentru a se identifica diversele dificultati. ci si faptului ca problemele sunt studiate mult mai profund si sunt dezbatute cu discernamant de un colectiv de specialisti.

Comitetul trebuie sa faca numai recomandari. Punctul de plecare pentru crearea unui comitet il formeaza existenta unei probleme care necesita o analiza in colectiv. Acest lucru se realizeaza prin elaborarea unui cadru de referinta in forma scrisa. incapacitatea presedintelui de a conduce discutiile. o persoana din departamentul care are cele mai multe probleme de rezolvat. Participarea.1. necesare pentru intreprinderea actiunilor de remediere. Membrii comitetului nu se aleg pe baza pozitiei lor. se asigura o receptivitate mai mare fata de ideile propuse. vor avea de realizat cele mai multe actiuni ca urmare a deliberarilor comitetului. conferind astfel comitetului un caracter legitim. 3. Punerea la punct a unei diagnosticari adecvate pentru descoperirea cauzelor si remedierilor. 7 . 2. Dintre aceste departamente se pot mentiona: departamentul de cercetare-dezvoltare si proiectare a produselor. nerezolvate. Caracterul acestei probleme sugereaza si modul de organizare a comitetului. 4. Coordonarea. 7. Comunicarea. Stabilirea prioritatilor in abordarea problemelor. Este indicat ca si comitetul sa-si defineasca clar sarcinile.). ci in functie de capacitatea de a rezolva problemele. Oamenilor le este mai usor sa comunice intre ei stand in jurul unei mese decat adresandu-si unul altuia informari scrise. Presedintele va fi. 5. La fel. neurmarirea hotararilor etc. 3. oamenilor le este mai usor sa obtina in cadrul unui comitet acordul comun asupra unor probleme controversate. probabil. Membrii comitetului se aleg din cadrul unor departamente care pot sa contribuie efectiv la stabilirea listei de probleme ce urmeaza sa fie analizate si sa se propuna solutii. de contabilitate si de control al calitatii. intr-o prima evaluare. inclusiv membri ai comitetului (dar nu in calitatea lor de membri ai comitetului) vor hotari daca sa se adopte recomandarile sau nu. de marketing. Comitetele pentru imbunatatirea calitatii Aceste comitete sunt. In afara de unele exceptii. care se aproba de catre conducere. 7. neincheierea minutelor de sedinta. Alte persoane din intreprindere. Recomandarea actiunilor de remediere. de regula. comitetul nu trebuie sa ia decizii. Identificarea principalelor probleme de calitate nerezolvate. sa dea ordine sau sa spuna cuiva ce are de facut. Urmarirea modului de aplicare a actiunilor stabilite si a faptului daca exista mijloace de control corespunzatoare pentru mentinerea realizarilor obtinute. Secretarul comitetului se alege de obicei din cadrul departamentului care efectueaza cea mai mare parte a muncii de analiza (diagnosticare). Comitetele functioneaza de regula necorespunzator atunci cand : (1) sunt folosite ca organe de decizie si ca organe deliberative. 6. Calitatea de membru se atribuie unor persoane din acele departamente care. de regula. Discutarea solutiilor posibile. de planificare a productiei. Statutul comitetului cuprinde urmatoarele obiective: 1. Stabilirea resurselor materiale umane si financiare. Daca se ofera tuturor posibilitatea de a fi ascultati atunci cand problemele sunt inca neclare. (2) cand mecanismul de functionare a comitetului nu este utilizat in mod adecvat (lipsa unei ordini de zi. parghia de conducere pentru angajarea si rezolvarea problemelor calitatii cu caracter cronic. 2.

8 .