You are on page 1of 11

28

EPISTOLA CĂTRE FILIPENI

Preliminarii

În timpul vieţii apostolului Pavel, Filipi era o cetate importantă a provinciei romane Macedonia
(F.Ap. 16,12), situat în câmpia din estul munţilor Pangea, pe Via romană Ignatia.
Cetatea Filipi îşi trage numele de la întemeietoriul ei, în anul 358-357 î.Hr, Filip al II-lea, regele
Macedoniei, tatăl lui Alexandru Macedon. În vechime, acest oraş s-a numit, mai întâi, Datos, iar apoi
Krenides (Izvoare), după numele vechii cetăţi, pe ruinele căreia a fost zidit acest oraş.
În anul 168 î.Hr. cetatea ajunge sub stăpânire romană, iar în anul 42 î.Hr. devine teatrul celebrei
bătălii dintre Octavin Augustus şi Marc Antoniu, pe de-o parte, şi Brutus şi Casius, pe de altă parte.
Sub Octavian Augustus, oraşul primeşte dreptul iliric sau italic, adică egalitate în drepturi şi
privilegii cu capitala Imperiului roman, ceea ce însemna, pentru locuitorii lui, scutire de impozite şi
acordarea cetăţeniei romane.
Populaţia oraşului Filippi, în veacul apostolic, era în mare parte cosmopolită, fiind formată din
colonişti romani şi din vechii locuitori ai cetăţii, de origine traco-ilirică, la care se adăugau şi câţiva
iudei. Aceştia (iudeii) nu reuşiseră să-şi construiască o sinagogă, de aceea, se adunau pentru rugăciune,
undeva, la marginea oraşului, pe malul râului Gangides.
Flagelul turcesc a înmormântat această cetate pentru totdeauna, astăzi, vatra vechiului oraş,
găsindu-se undeva la 12 km depărtare de oraşul Kabala, port la Marea Egee.
Cât priveşte întemeierea Bisericii din Filipi, ea este de origine apostolică fiind rezultatul operei
misionare a Ap. Pavel, din cea de-a doua călătorie misionară, când întemeiază prima comunitate creştină
pe pământ european. Sf. Pavel ajunge în Filippi în urma unei vedenii avută la Troa (F.Ap.16,9-10), în
jurul anilor 50-51 d.Hr.
Ajuns în Filippi, Pavel vindecând o tânără sclavă ale cărei puterii „divinatorii” constituiau un
izvor considerabil pentru stăpânii ei, este arestat dimpreună cu Sila, sunt bătuţi şi apoi aruncaţi în
închisoare (F.Ap. 16,16-24). Un cutremur din timpul nopţii le oferă ocazia de a evada, dar Pavel face
apel la statutul său de civis romanus, pentru a primi o reparare a afrontului suferit.
În timpul şederii sale la Filipi, Apostolul i-a evanghelizat pe iudei la „locul lor de rugăciune”,
aproape de râul Crenides şi a convertit câţiva păgâni, primii fiind Lidia, negustoreasa de purpură şi
temnicerul, care se convertesc şi se botează cu toată casa lor.
Judecând după numele convertiţilor, Biserica din Filipi trebuie să fi fost compusă, în majoritate,
din păgâni (Lidia, Epafrodit, Sintihi, etc.). Evident, şi Filipi, ca şi alte Biserici păgâno-creştine, au primit

28

ceea ce concordă clar cu toate detaliile legate de misiunile şi însoţitorii Apostolului. A. Marcion and the New Testament. care mergeau pretutindeni pe urmele lui Pavel. 1 . la începutul secolului XX s-au propus ca loc al scrierii epistolei.1. în acest sens. Până la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. „slujitori ai lui Iisus Hristos”. membri ai casei imperiale.16). 17.22) păreau hotărâtoare în această privinţă. în mod necesar. care atestă faptul că persoane aparţinând familiei Cezarului erau angajaţi ai băncii imperiale din Asia ( fiscus asiaticus). Prin urmare. lucrarea denotă faptul că autorul ei este Ap. apostolul Pavel se numeşte pe sine şi pe Timotei. Termenul „pretoriu” însemna corpul generalului.Ap. Chicago 1942. 13. Pavel atunci când acesta propovăduia Evanghelia în cetatea Filipi (F. În acest sens.13) şi „casa Cezarului” (4. toate informaţiile pe care autorul scrierii le oferă despre sine se armonizează perfect cu viaţa şi activitatea lui Pavel. 2 localităţi în afară de Roma: Cezareea Palestinei şi Efesul. „pretorium” (1. locul şi data scrierii Epistolei Cei mai mulţi critici biblişti împărtăşesc teza paternităţii pauline a Epistolei către Filipeni. În acest sens. Există inscripţii. p. 20). Marcion scrisese: „scriebens eis a Roma de carcere”. Pavel. exista un pretoriu. De altfel . Aluziile care se fac la pretoriu şi la „cei din casa Cezarului” (4. un context de relaţii pur roman. expresia „casa Cezarului” însemna şi personal angajat în slujba Cezarului. nu numai la Roma. Roma. Un exemplu. Din această perspectivă. de unde şi sensul derivat de reşedinţă oficială a unui guvernator. Vezi J. În ceea ce priveşte locul şi data scrierii. 7. La fel. În cap. Pe de altă parte. epistola a fost scrisă dintr-o localitate în care Apostolul Pavel se găsea „în lanţuri” (Filip. 1. este referirea la Timotei care era împreună cu Ap. 29 vizita unor iudaizanţi.170 29 . se ştie că. în mod evident. Autorul. care şi ei formau „casa Cezarului”. La Efes se găseau. întrucât exista acolo reşedinţa unui proconsul. Preliminarii isagogice I. de asemenea. căutând să-i compromită oasteneala misionară (3.2). unde găsim salutarea de început a Epistolei.1 În ultimele decenii ale secolului al XX-lea specialiştii au adus însă importante argumente care se opuneau acestei localizări. „Pretorii” existau şi în alte cetăţi însemnate din cadrul Imperiului roman. locul unde rezidă statul major al unei tabere romane. 14. în special. în acest sens.1. precum se găseau şi în alte cetăţi din imperiu. şi la Efes. Knox.22) nu pretind. critica biblică susţinea că prin expresia în lanţuri ar trebui să înţelegem prima captivitate romană.

Drumul dintre Roma şi Filipi dura cel puţin o lună. deci nu i se aduc alte acuze. introducând. ajungând înaintea Apostolului la Filippi. Cunoaştem faptul că fiind la Efes. Acest lucru presupune faptul că Sf. Primul care propune acestă teză a fost biblistul H. pe care Faptele Apostolilor nu le amintesc deloc. astăzi fiind împărtăşită de majoritatea specialiştilor.. pe întoarcerea lui grabnică. probabil a IV-a. 1. în templu. din I Cor. poate.5 şi 11. informaţia din I Cor. d) într-o altă călătorie. cu fiarele la Efes” se referă. 5. dacă ar fi fost vorba de Roma. Din Filipeni rezultă şi faptul că întemniţarea Apostolului putea să se încheie cu executarea lui. majoritatea specialiştilor este de acord că Efesul este locul de unde a rezultat epistola. mai mult ca sigur. De aceea. În Faptele Apostolilor. tocmai la această captivitate. cu cele din care s-a scris epistola. precum şi de faptul că el s-a lovit la Efes de adversităţi. Pavel în Asia. În plus. 2.16). Sf. ca loc al scrierii. dar foarte grea captivitate. în acest sens: 1. ar putea fi numeroasele contacte între filipeni şi Apostolul Pavel şi pe care epistola le presupune. 3. o scurtă. pe când cel dintre Efes şi Filipi dura doar 10 zile. Pavel a fost întemniţat de mai multe ori. b) în a doua călătorie Epafrodit este trimis de filipeni la Sf. Epafrodit este înştiinţat de grijile pe care boala sa le-a generat în Biserica filipeană. Într-adevăr. decât informează cartea Faptele Apostolilor. Sf. este adevărat. Pavel îi anunţă pe filipeni că Epafrodit s-a îmbolnăvit grav pe drum. Apostolul a îndurat aici. Tot din Filipeni aflăm că Apostolul însuşi intenţiona să ajungă la Filippi îndată după eliberare. 30 .8-10 aflăm de pericolele de moarte la care a fost expus Sf. aceste contacte nu s-ar fi putut realiza.32: „.. nu avem nici un indiciu în sensul că Sf. Pavel ar fi suferit această captivitate la Efes. Luca nu se găsea pe atunci lângă Apostol.13 Sf. ceea ce nu este cazul cu captivitatea romană. 4. În momentul în care se scrie epistola au avut loc cel puţin 4 călătorii între Filippi şi locul unde se găsea Apostolul închis: a) în prima călătorie filipenii sunt anunţaţi că Apostolul Pavel este închis. întrucât nu concordă condiţiile în care Apostolul a trăit acolo. Totuşi. din II Corinteni 6. un păgân. în timp ce acuzaţia care stătea la baza captivităţii romane era aceea de a fi călcat o prescripţie a iudeilor. În concluzie. În plus. 15. prin Macedonia. După Filipeni 1. Pavel este întemniţat „pentru Hristos” .30-32 şi II Cor. între anii 55-56. Adepţii tezei „efesene” invocă câteva argumente. 30 De captivitatea din Cezareea nu poate fi vorba. şi mai ştim că Timotei l-a precedat în această călătorie (I Cor. În acest sens.15. Argumentul decisiv pentru captivitatea efeseană. Apostolul proiectase să meargă la Corint. Cât priveşte captivitatea efeseană. Pavel îl trimite pe Epafrodit la Filippi şi conta chiar. ca om. teza respectivă a fost rapid abandonată. Pavel pentru a-i aduce darurile lor.m-am luptat.23 aflăm că Sf. c) în cadrul unei a treia călătorii. Lisco în anul 1900.

epistola către Filipeni are corespondenţă mult mai mare cu marile scrisori pauline. ceea ce pentru ei este un semn de pierzare. Epistola către Filipeni ar putea fi numită. loc de unde şi scrie Epistola către Filipeni. 12. În ceea ce priveşte eshatologia. Romani. care s-au scris din prima captivitate romană.dorul după părintele ei duhovnicesc: „ M-am bucurat mult în Domnul.. Biserica îndură: . ci şi să pătimiţi pentru El” (1. II. din Efes. Apostolul le scrie: „Le-am primit pe toate şi am şi de prisos.15) poate să fie un ecou al problemelor cu care Apostolul s-a confruntat în Efes şi care îi priveau doar pe creştinii din Corint... în timpul celei de-a treia călătorii misionare. caracterul epistolei se deosebesc considerabil de epistolele către Efeseni. 7. nu numai să credeţi întru El. motivul trimiterii Epistolei este constatarea Apostolului că. anii 54-58. La toate aceste argumente se mai adaugă şi constatarea că stilul. 8. o scrisoare de mulţumire. iară pentru voi de mântuire. m-am îndestulat primind de la Epafrodit cele pe care mi le-aţi trimis. scop şi unitatea ei Când creştinii din Filippi au aflat despre întemniţarea lui Pavel. aceasta este diferită de cea din Coloseni. ceea ce nu e cazul în Filipeni. De altfel. I-II Tesaloniceni. 11.10) .” (4. Un element caracteristic al epistolei este şi învăţătura despre caracterul apostolic al vieţii creştine (2. după plecarea sa din Filipi. Rezumativ spus. în acest sens.28-29) 31 . 31 Toate aceste argumente invocate de critica modernă presupun captivitatea Apostolului la Efes.căci vouă fi s-a dăruit. Astfel. că a înflorit iarăşi purtarea voastră de grijă pentru mine.14-16). 6. cf. 9. aflat în lanţuri. Toate aceste argumente pledează pentru o datare a Epistolei din perioada anilor 56 – 57. în Filipeni întâlnim din abundenţă ecouri ale problemelor ivite în Corint. iar îndemnul dat filipenilor spre unitate (1. de epistolele scrise în a doua şi a treia călătorie misionară: I-II Corinteni.17-28. tonul. creştinii din Filipi s-au îngrijit de nevoile Apostolului şi în alte împrejurări: de două ori când Pavel era în Tesalonic şi o dată când era în Corint (Filip. precum o şi aveţi. redactate tot în „perioada efeseană”. Contextul scrierii epistolei: motive.15-16. Din punct de vedere doctrinar. 4.persecuţiile din partea păgânilor : „Fără să vă înfricoşaţi întru nimic de cei potrivnici.” (4... Filipeni se apropie foarte mult. 10 şi Rom. pentru Hristos. adresată creştinilor din Filipi pentru darurile lor generoase. 2. II Cor. Coloseni şi Filimon. dar încărcându-l şi cu lucruri de care acesta avea nevoie.18).9) Din acest punct de vedere. decât cu cele ale captivităţii romane – Coloseni şi Efeseni. În acest sens. Galateni. idee care apare în paralel în I Cor.. unde ea apare deja realizată. l-au trimis pe Epafrodit să-i slujească apostolului. foarte potrivit.

dar Dumnezeu a avut milă de el şi nu numai de el. cu dragostea lui Hristos Iisus” (1.insinuările doctrinare ale iudaizanţilor: „Păziţi-vă de câini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de cei din tăierea împrejur ! (3. epistola A .era mâhnit fiindcă aţi auzit că a fost bolnav” (2.10. vestesc pe Hristos din invidie şi din duh de ceartă.încurajarea în suferinţa lor pentru Hristos: „ ..27).4 pare a fi urmarea naturală a lui 3..1...ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi pe care o auziţi şi acum de la mine” (1.. se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos..2. aţii însă din bunăvoinţă.grija pentru sănătatea lui Epafrodit pe care.2-19) .2-3) .. cercetătorii au ajuns la concluzia că epistola actuală ar cuprinde cel puţin 3 scrisori: 1.” (2.3. ca unii care au în gând cele pământeşti” (3.2) . aproape pe moarte. ci şi de mine. vestesc pe Hristos.2–4.1-2 şi 4. ci socotind să-mi sporească suferinţa în lanţurile mele” (1.stăvilirea propagandei iudaizante (3.25-26). caracterul independent din 4. se poate observa o shimbare de ton şi subiect la începutul cap. Scopul trimiterii epistolei se pare că a fost unul multiplu. 32 .15-18) . Cât priveşte însă unitatea epistolei.. cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei.10-20 – un bilet în care Pavel mulţumeşte filipenilor pentru ajutoarele trimise. apoi tonul din 3. după un „salut” ( 4.. nu cu gânduri curate. după salut..28-30) . s-au ridicat serioase întrebări asupra unităţii sale..4-9). iar mărirea lor este întru ruşinea lor.18-19) .unii o fac din iubire. este foarte diferit de restul Epistolei. 4. unde Apostolul îşi exprimă recunoştinţa sa.vă port în inima mea. se pare. acestea este mai presus de orice îndoială.să-şi arate grija părintească faţă de filipeni: „ .trimisul vostru şi slujitorul nevoilor mele..formată din 1..invidia unor predicatori faţă de Apostolul Pavel: „Unii....cearta din Evodia şi Sintihi: „Rog pe Evdochia şi pe Sintihi să aibă aceleaşi gânduri în Domnul. Pântecele este dumnezeul lor.7-8) . 32 . bolnav a fost. Din acest motiv..propaganda libertiniştilor influenţaţi de epicurei: „Căci mulţi..căci martor îmi este Dumnezeu că vă doresc pe voi toţi. Sfârşitul acestora ete pieirea.. alţii. o secţiune dedicată problemelor iudaizante. i-a făcut pe mulţi cercetători să ridice întrebarea: Din ce motiv acest fragment a fost împins către sfârşitul Scrisorii ? Apoi. iar acum vă spun plângând.10-20. din zavistie. şi iarăşi în 4. Într-adevăr.3. dar este strâns legat de motivele scrierii: . se poate afirma faptul că din momentul în care a început să fie studiată critic. comunitatea îl trimisese să-l slujească pe Pavel în lanţuri şi care se îmbolnăveşte grav: „Am socotit de grabnică nevoie să vă trimit pe Epafrodit.să-i înştiinţeze despre însănătoşirea lui Epafrodit: „Într-adevăr.. Referitor la autenticitatea epistolei. atât în lanţurile mele. e drept. despre care v-am vorbit adeseori.” (4.

2 .3-3.îndemn la pace în Biserică (4. de ce Apostolul n-a făcut-o mai repede. menţionăm doar unul. şi anume. celor ce sunt în Filippi.12-26) 2 . În ceea ce priveşte ordinea cronologică şi extensiunea epistolelor B şi C se poartă încă multe discuţii între specialişti.2-9. Structura planului doctrinar Adresă şi salutare (1.18) 3 .1-2) Rugăciunea de mulţumire (1. problemele legate de unitatea Epistolei nu afectează cu nimic canonicitatea şi paulinitatea ei. 33 2.îndemnuri (1. Analiza cuprinsului Epistolei 1. iar cititorii sunt numiţi „sfinţi”. alături de aceştia fiind episcopii (preoţii) şi diaconii lor: „Pavel şi Timotei. pe care criticii le aduc. Sfântul Apostol Pavel mulţumeşte generozităţii filipenilor care l-au ajutat când era în necaz.Timotei şi Epafrodit (2. tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus.10.21-23 – Scrisoarea în care Apostolul explică situaţia sa personală. Analiza cuprinsului Epistolei I.înălţimea cunoaşterii lui Iisus Hristos şi păzirea de eretici (3. împreună cu episcopii şi 33 .1-4. Oricum.27-2.10-20. epistola C .un scurt bilet pentru a-i pune în gardă pe filipeni asupra pericolului iudaizant.20 ) 1. epistola B . oferă ştiri despre Epafrodit şi Timotei şi trimite instrucţiunile sale comunităţii. Dintre multele argumente.12-4.4.1 şi 4.3-11) Corpul epistolei ( 1.21-23) II.formată din 3.situaţia Apostolului (1.formată din 1. înţelegându-se prin această sintagmă cei botezaţi în Hristos. Analizate critic aceste segmente se constată că epistola A este anterioară celorlalte.5 şi 2.10-20) Salutări şi binecuvântarea finală (4. Adresă şi salutare ( 1. Totuşi unele aluzii vagi la aceasta se pot observa şi în partea anterioară 1. încât te poţi întreba.1) 5 . 3. locul pericopei 4.19-30) 4 . B.mulţumiri pentru darurile primite (4. prezentându-se ca fiind amândoi „slujitori ai lui Hristos”. slujitori ai lui Hristos Iisus. în afară de shimbările de ton.2-9) 6 .1-2) În Adresă Apostolul şi-l asociază pe Timotei în slujire. Mulţumirea era făcută însă cu atâta căldură.1.

privită din perspectiva vieţii şi a morţii. Corpul epistolei – dimensinea hristologică a conţinutului (1. negativ. atunci nu ştiu ce voi alege. în care arată că singurul ţel al existenţei sale este Hristos.12 -4.20-21).. atât în raport cu Hristos. pe care o doreşte sporind în cunoaşterea şi priceperea finalităţii lor în Hristos (1. Sunt strâns din două părţi: doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos şi aceasta e cu mult mai bine.motivele propovăduirii (1. o mărturie clară despre existenţa a două trepte distincte ale preoţiei sacramentale: preoţi şi diaconii. În acest context. Rugăciunea de mulţumire (1. 3. Vizând aceste direcţii. veşnică şi consubstanţială cu Tatăl. în jurul cărora se învârte întreaga teologie paulină despre sensul Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Apostolul descrie calitatea de slujitor fidel al lui Hristos (1. pentru a se uni deplin cu Hristos. în iubirea faţă de Evanghelia lui Hristos. iar o altă parte. ereziile ivite şi pe aşa-zişii iudeo-gnostici. Dintre aceştia. sau.1). Epistola cuprinde. Persoană treimică. În această pericopă Sf. caracterizată de părtăşia comună la Evanghelia lui Iisus Hristos şi de locul pe care filipenii îl au în viaţa apostolului.22-24). pe voi toţi care părtaşi sunteţi la acelaşi har cu mine” ( 1. aşadar.. 34 diaconii” (1.6-12). urmează un important imn hristologic (2. care îşi fac apariţia în Filipi. din motivul invidiei faţă de Apostol. pozitiv. el socoteşte că este mai important să zăbovească în trup. în acelaşi timp.7). este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup” (1. având în vedere rolul şi misiunea sa în mijlocul filipenilor. Aşadar. Pe de altă parte însă. majoritatea tăgăduiesc dumnezeirea lui Hristos.12-18) şi care sunt cuprinse. imnul conţine trei mari idei teologice. combătând. În continuarea prezentării situaţiei de Apostol.12-26). De altă parte însă. Apostolul exprimă dorinţa sa de a se desprinde de trup şi de a se uni cu Hristos. preexistenţa din veşnicie a Fiului lui Dumnezeu 2. cât şi cu creştinii adresanţi: „Dacă însă a vieţui în trup înseamnă pentru mine să lucrez şi să am roadă. Apostolul subliniază ideea morţii sale. Aceste trei idei sunt: 1. Rugăciunea Apostolului are în vedere şi iubirea filipenilor. 2. în care Pavel expune învăţătura teandrică despre pogorământul şi iconomia mântuirii. Pericopa care vorbeşte de situaţia Apostolului se încheie cu convingerea acestuia că Hristos îl va ajuta să fie în curând lângă filipeni ( 1.20) Situaţia Apostolului (1. cât şi în moarte. atât în lanţurile mele. prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu.3-11) În Rugăciunea de mulţumire este expusă legătura intimă dintre Apostol şi filipeni.10). cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei. În următoarea pericopă. consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl 34 .26). adică în chiar inima lui: „.vă port în inima mea. natura lui umană. atât în viaţă. Pavel expune comparativ – pozitiv şi negativ .

Petru ( II Pt. la fire întocmai ca şi oamenii aflându-se. chenoza Fiului prin Întrupare (luarea chipului de rob) 1. adaugă la prima idee şi pe cea a egalităţii de natură a Fiului cu Tatăl. şi de importanţa expresiei „întocmai cu Dumnezeu”. întrucât aceasta îi era fiinţială Fiului.6) exprimă.6). ci forma organică în care esenţa sau viaţa intimă a unei fiinţe se manifestă în afară. Accentuând dumnezeirea Fiului şi deci. în viziunea Sf. Termenul „chip” ( mÒrfe ) desemnează nu o formă oarecare. fiindcă zicerea „întocmai” numai cu altul se socoteşte a fi la fel”. până la a lua chip de rob. Teofilact afirmă: „întocmai nu se spune niciodată despre o singură faţă. întrucât participiul Øp£rcwn accentuează clar existenţa continuă a subiectului pe care-l determină. afară de păcat. Consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl Apostolul având în vedere scopul urmărit. calitatea de Dumnezeu a Fiului nu însemna o ştirbire sau o răpire a ei. Accentul cade în aceste versete pe iconomia întrupării. care susţin 35 . cel puţin în două. ci chiar „chipul lui Dumnezeu” (II Cor. În comparaţie cu aceste texte. Părinţi. dovedind prin aceasta ereticilor. Apostolul combate prin această expresie pe iudeo-gnostici care. Aceste cuvinte formează o antiteză din cele mai izbitoare.8). Aşadar.3). dar descoperită prin ipostaze. Sf. Teofilact. unitatea fiinţială a Sf. Ca şi Evanghelistul Ioan. Toate acestea sunt afirmate în context cu ceea ce s-a arătat mai înainte despre dumnezeirea sa. fie că Îl socotesc mai mic decât Tatăl după fire sau demnitate. 35 3. Preexistenţa din veşnicie a Fiului lui Dumnezeu Expresia paulină „Care în chipul lui Dumnezeu fiind ” ( 1. 2. cum spune Ap. făcându-Se apoi „ascultător până la moarte şi încă moarte pe cruce” (2. pe scurt. făcându-Se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-Se ca un om” (2. Chenoza Fiului prin Întrupare Apostolul arată că Fiul „S-a deşertat pe Sine.4) şi „strălucirea slavei Lui” (Evr. adică deofiinţă şi egal cu Tatăl.1. care pune în contrast evident măreţia demnităţii divine a Fiului cu smerenia Lui de bunăvoie. fapt exprimat de Apostolul prin expresia „Dumnezeu fiind în chip”. Pavel insistă asupra preexistenţei din veşnicie a Fiului. una prin natură. prin expresia „Care. Apostolul voia să arate clar că Fiul este un ipostas al Treimii. Care deţine fiinţa deodată şi întreagă cu Tatăl. preexitenţa veşnică a Cuvântului. 4. care Îl arată în calitate de Dumnezeu adevărat. fie că tăgăduiesc firea dumnezeiască a lui Hristos. Apostolul arăta unitatea fiinţei divine. Consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl este marcată. Dumnezeu fiind în chip. n-a socotit o răpire a fi El întocmai cu Dumnezeu” (2.7). personală şi veşnică şi nu împărtăşită sau însuşită ca la sfinţii care se îndumnezeiesc prin har şi se fac „părtaşi dumnezeieştii firi”. precum Tatălui. Treimi.4-7 ). spune Sf. Hristos este numit nu numai chip şi întocmai cu Dumnezeu. chip de rob luând. adică întocmai cu a Tatălui necreată. 1. în care. 1.

Sf. precum Fiul este Dumnezeu adevărat. urmează câteva îndemnuri care-i privesc pe cititori şi anume de a lucra cu mai mare atenţie la mântuirea lor (2. Exprimarea „tot genunchiul să se plece. Apostolul aduce o noutate. Expresia „întru asemănarea omului” arată că Hristos era mai mult decât un om. Apostolul Pavel o numeşte „deşertare”. colaboratorul intim şi apropiat al Apostolului. întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (2. care este ascultător Apostolului ca un copil. astfel ca acesta să nu-L poată înţelege în umanitatea Sa.luată din Fecioara Maria. unind în Persoana Sa cele două firi. 36 .11). este acum din nou sănătos.11. era cuvântul întrebuinţat pentru exprimarea numelui inexprimabil al lui Dumnezeu Însuşi: „şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos. realitatea întrupării Sale sau a îmbrăcării depline a firii umane. care este mai presus de orice nume. „domnia lui Dumnezeu” se revelează tocmai în acest punct extrem al umilinţei.18-20).9-11) nu este decernarea unui simplu titlu.” accentuează faptul că Fiul.. Grigorie Teologul „deşertarea de slavă”. 3. precum şi despre Epafrodit. ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece. şi anume.14) urmează să fie adresat. 1. tot aşa este şi om adevărat. despre care spune că s- a îmbolnăvit.21. 1.14.12). ca Domn. 1. în sensul că ei vor fi ca luminătorii în întunericul veacului lor. Expresia „S-a deşertat pe Sine. Expresia „a celor de dedesubt” înseamnă mai degrabă locuinţa morţilor. Apostolul precizează că. Col. sunt date câteva informaţii despre Timotei. S-a smerit de bunăvoie în firea divină. înseamnă pentru Sf. întrucât a lăsat în urmă divinitatea Sa în sensul de a nu Se manifesta în toată plenitudinea Sa ca Dumnezeu. Pavel se referă aici la numele de Domn (KÚrioj).20. că. al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt” (2. arătându-le că roada acestui efort va fi o răsplată neobişnuită. care.20-21). Accentul textului cade pe două idei exprimate în contrast: Dumnezeirea Lui slăvită şi Întruparea Lui umilă. Efes. Numele dăruit Fiului din expresia „pentru aceea. ci că a avut un trup aparent. După acest imn hristologic. Evr. adică o împuţinare şi scădere a sa. prin grija lui Dumnezeu. 1.. adică este o compogorâre de voie a slavei Sale. şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume. dar. întrucât. cea din urmă fiind din eternitate în planul divin. În continuare.4 ). făcându-Se om. este ridicat deasupra Universului întreg (Efes. astfel că gestul adorării şi preamăririi datorat lui Dumnezeu (Rom. chip de rob luând”. lui Iisus Hristos. 1. pe cea dumnezeiască . în calitate de Domn şi în Care Dumnezeu se revelează deplin (compară Efes. Această întrupare sau pogorământul făcut prin smerita întrupare şi luarea chipului de rob. căci „plecând din ceruri a lăsat slava Sa pe care o avea şi aşa S-a făcut om.15-16).pe care o avea din veşnicie din Tatăl şi pe cea omenească . Era altceva decât un om obişnuit. ca să-l copleşească pe om. decât a demonilor. lipsindu-Se de slava ei pentru un timp”. ci prin cuvântul nume trebuie să înţelegem o demnitate reală a Fiului ( compară cu Efes. 36 că Hristos n-a fost o persoană istorică. Astfel. de acum. dar vor însemna şi lauda Apostolului în ziua Parusiei (2. în Vechiul Testament.

Această transformare spirituală este privită de Apostol ca un rezultat al puterii depline al lui Hristos. Sf. înseamnă. Părinţi. Aşadar. întrucât şi eu am fost cucerit de Hristos” (3. Cel ce mă îmbracă întru putere” (4. 37 Referitor însă la iudaizanţi. concretizată într-un ultim proces de transfigurare. priveşte epectaza sau alergarea spre ţintă.7-21). de unde şi aşteptăm Mântuitor. În ceea ce priveşte înălţimea cunoaşterii lui Hristos. se încheie una dintre cele mai duioase epistole ale Apostolului Pavel. care înseamnă cunoaşterea lui Hristos. Pavel priveşte acest raport din trei puncte de vedere: 1. vede.20-21). este un proces de însoţire cu Hristos de la starea chenotică. mişcare care se caracterizează prin eliberarea de patimi (catharsis) şi creşterea spirituală până la „vârsta deplinătăţii lui Hristos” (Efes. Grigorie de Nyssa priveşte acest urcuş spre Hristos ca pe o permanentă prezenţă a omului în Hristos (Fil. sau raportul dintre Apostol şi cunoaşterea lui Hristos (3. pe Domnul Iisus Hristos. Pavel puterea lui Iisus de a schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre întru asemănarea trupului slavei Sale (3. şi în belşug şi în lipsă. aşadar. Apostolul se exprimă: „Nu că am luat răsplata. Spre încheiere. Ap. pe toate cele trecute Apostolul le socoteşte o pagubă (3. 37 . Grigorie de Nyssa.13). Sf. ca o continuă mişcare ascendentă spre treptele superioare ale plenitudinii harului. lucrând cu puterea pe care o are de a-şi supune Sieşi toate” (3. ştiind că totul este de la Dumnezeu: „Ştiu să fiu şi smerit.12). Răsplata acestui urcuş spiritual (epectază). fiind vizate în mod special Evodchia şi Sintihi. aceştia sunt caracterizaţi aspru de Apostol fiind asemuiţi cu câinii. 2. în viziunea Apostolului. 4. Apostolul prezintă o scurtă biografie personală raportată la situaţia concretă a vieţii sale. În faţa lui Hristos şi a măreţiei Sale. Ajungerea la înălţimea cunoaşterii lui Hristos presupune în viziunea Apostolului un urcuş.7-8) faţă de ceea ce înseamnă înălţimea cunoaşterii lui Hristos. ştiu să am şi de prisos. care sunt invitate de Apostol să aibă aceleaşi gânduri în Domnul (4. specific paulin.12-13). un dinamism. în calitatea sa de Domn al Universului: „Căci cetăţenia noastră este în ceruri. asemenea trupului înviat al slavei lui Hristos.21). la cea taborică. 3. a chemării dumnezeieşti. În capitolul 4 sunt date câteva îndemnuri la pace în Biserică. În acest sens. Căci toate le pot întru Hristos. cu care se şi încheie epistola. dar alerg după ea să o cuceresc. dobândirea cetăţeniei cereşti. În această calitate de Domn al Universului. 3. o epectază. Cu un salut. ori sunt desăvârşit. în care Apostolul pune accent pe nevoia de a fi mulţumiţi în orice situaţie ne-am găsi. Părinţi. epectaza în gândirea Sf.12-14).2). în tratatul său Despre desăvârşire şi virtute sau Viaţa lui Moise. Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre. de transformare spirituală. întru asemănarea trupului slavei Sale. aşa cum se exprimă Sf. în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând. în special la Grigorie de Nyssa. spre cunoaşterea lui Hristos.

38 38 .