You are on page 1of 52

4.

Traductoare

4.1. Noţiuni generale

A măsura o mărime fizică, înseamnă a stabili pe cale
experimentală valoarea (numerică) acesteia, prin comparare cu o mărime
de aceeaşi natură, aleasă în mod convenţional ca unitate.
De obicei, măsurările sunt efectuate cu participarea unui operator
uman, care se reflectă în mod direct în obţinerea rezultatelor. Ţinând cont
de acest aspect, operaţia de măsurare, ca o comparaţie direct perceptibilă
a mărimii de măsurat cu unitatea, nu este posibilă decât într-un număr
restrâns de cazuri în care unităţile pot fi realizate sub o formă care să
permită utilizarea lor ca atare. Restricţiile apar, pe de o parte, datorită
faptului că există numeroase mărimi fizice care nu sunt accesibile
simţurilor umane, iar, pe de altă parte, chiar şi în situaţiile celor care
posedă această proprietate, numai, un domeniu limitat de valori poate fi
sesizat. Din aceste motive, măsurările se efectuează în marea majoritate a
cazurilor cu ajutorul aparatelor de măsurare. Astfel, prin aparat de
măsurare se înţelege acel dispozitiv care stabileşte o dependenţă între
mărimea de măsurat şi o altă mărime ce poate fi percepută în mod
nemijlocit de organele de simţ umane, de o manieră care permite
determinarea valorii mărimii necunoscute în raport cu o anumită unitate
de măsură.
În cazul sistemelor automate, conducerea proceselor efectuându-
se fără intervenţia directă a omului, mijloacele prin care aceasta se
realizează se modifică în concordanţă cu noile condiţii. În consecinţă,
operaţiile de măsurare în sistemele automate sunt efectuate de
traductoare, dispozitive care stabilesc o corespondenţă între mărimea de
măsurat şi o mărime cu un domeniu de variaţie calibrat, aptă de a fi
recepţionată şi prelucrată de echipamentele de conducere (regulatoare,
calculatoare de proces, etc.).
În cele de mai sus, noţiunea de traductor a fost definită în sensul
atribuit în automatică. Ea este extinsă adesea şi pentru a denumi elemente
cu funcţiuni similare care intră în structura unor lanţuri de măsurare
complexă utilizate în scopuri de cercetare, în laboratoare, etc. şi care nu
sunt incluse într-o buclă de reglare sau într-un sistem de conducere cu
calculator.

În cadrul analogiei între conducerea manuală a proceselor şi cea
automată, se poate evidenţia asemănarea între funcţiile realizate de
traductoare şi de aparatele de măsurare.
Relevând paralelismul funcţional între un traductor şi un aparat de
măsurare, este necesar să se observe şi o serie de deosebiri generate de
atributul de element component al unui sistem automat pe care îl are
traductorul. Aceste deosebiri se manifestă mai ales în ceea ce priveşte
caracteristicile statice şi dinamice, dar ele sunt legate şi de unele
funcţiuni suplimentare, cu implicaţii asupra ansamblului aparaturii de
automatizare.
Din punct de vedere al caracteristicilor statice şi dinamice,
principalele cerinţe impuse traductoarelor sunt:
• relaţie liniară de dependenţă între mărimea de intrare şi mărimea
de ieşire;
• dinamică proprie care să nu influenţeze în mod esenţial
comportarea sistemului de măsurare.
Aceste ipoteze reprezintă restricţii severe în ceea ce priveşte
construcţia traductoarelor. Astfel, dacă pentru un aparat de măsurare
relaţia de dependenţă între mărimea aplicată şi deviaţia acului indicator
este neliniară, aceasta nu constituie un impediment, întrucât se poate
grada neliniar scara aparatului, în cazul traductoarelor, dependenţa
trebuie să fie strict liniară (eroarea de neliniaritate admisă este foarte
redusă), toate calculele de sistem bazându-se pe această proprietate de
liniaritate. Relativ la dinamica proprie a traductorului, aceasta trebuie
interpretată în sensul necesităţii ca ea să fie foarte rapidă şi, ca urmare,
neglijabilă în comparaţie cu dinamica procesului propriu-zis. O astfel de
caracteristică este absolut necesară, deoarece informaţiile trebuie
furnizate fără întârziere pentru ca intervenţiile de conducere să fie
oportune. Se deduce că şi din acest punct de vedere, caracteristicile
dinamice ale traductoarelor sunt, în mod frecvent, mult mai pretenţioase
decât ale aparatelor de măsurare destinate să indice valori staţionare sau
lent variabile, în limitele vitezei de percepţie vizuală.
Traductoarele trebuie să îmbine cerinţele semnalate de liniaritate
şi viteză de răspuns ridicată cu performanţe metrologice privind precizia,
similare cu cele ale aparatelor de măsurare sau chiar mai ridicate, ţinând
cont de posibilităţile superioare de discriminare ale sistemelor de
conducere automată faţă de cele ale unui operator.
Realizarea funcţiilor menţionate de către traductor, astfel încât
semnalul obţinut la ieşirea acestuia să reprezinte valoric mărimea
măsurată, implică o serie de operaţii de conversie cu caracter

informaţional, însoţite totodată şi de transformări energetice bazate fie pe
energia asociată mărimii preluate de la proces, fie pe cea furnizată de
surse auxiliare, în acest scop, în componenţa oricărui traductor se pot
distinge unele elemente funcţionale tipice, conform structurii generale
din figura 4.1, unde x este mărimea aplicată la intrarea traductorului
(temperatură, debit, presiune, nivel, viteză, etc), iar y - mărimea furnizată
de traductor.
Funcţiile elementelor componente din figura 4.l sunt următoarele:

ELT y
ES A

SAE

Fig. 4. 1. Structura generală a unui traductor

• Elementul sensibil ES (denumit şi detector, captor sau senzor) este
elementul specific pentru detectarea mărimii fizice pe care traductorul
trebuie să o măsoare. Sub acţiunea mărimii de intrare, are loc o
modificare de stare a elementului sensibil, care, fiind o consecinţă a unor
legi fizice cunoscute teoretic sau experimental, conţine informaţia
necesară determinării valorii acestei mărimi. Modificarea de stare
presupune un consum energetic preluat de la proces, în funcţie de
fenomenele fizice pe care se bazează detecţia. Modificarea de stare se
poate manifesta sub forma unui semnal la ieşirea ES (de exemplu t.e.m. a
unui termocuplu în funcţie de temperatură), în alte situaţii, modificarea
de stare are ca efect variaţii ale unor parametri de material a căror
evidenţiere printr-un semnal necesită o energie de activare externă.
Indiferent cum s-ar manifesta modificarea de stare a ES, de obicei,
informaţia furnizată nu poate fi folosită ca atare, necesitând prelucrări
ulterioare.
• Adaptorul A are rolul de a adapta informaţia obţinută (simbolic)
la ieşirea ES la cerinţele impuse de aparatura de măsurare care o
utilizează, respectiv să o convertească sub forma impusă pentru
semnalul y.
Funcţiile realizate de adaptor sunt complexe. Ele determină ceea
ce se înţelege în mod curent prin adaptare de nivel sau de putere
(impedanţă) cu referire la semnalul de ieşire în raport cu dispozitivele

sistemului de măsurare. Totodată, adaptorul este cel care asigură
conversia variaţiilor de stare ale ES în semnale calibrate reprezentând
valoarea mărimii de intrare. Prin urmare, se poate spune că adaptorul este
elementul în cadrul căruia se efectuează operaţia specifică măsurării -
comparaţia cu unitatea de măsură adoptată. Comparaţia se poate face în
raport cu o mărime etalon care exercită o acţiune permanentă şi simultană
cu mărimea de intrare (comparaţie simultană). În cele mai multe cazuri
comparaţia este nesimultană, în sensul că mărimea etalon este iniţial
aplicată din exterior în cadrul operaţiei de calibrare, anumite elemente
constructive memorând efectele sale şi utilizându-le ulterior pentru
comparaţia cu mărimea de măsurat, singura care se aplică din exterior în
aceste cazuri (comparaţie succesivă).
Potrivit legilor fizice pe care se bazează detecţia efectuată de ES
şi măsurarea în cadrul adaptorului, poate să apară necesitatea efectuării
unor operaţii de calcul liniar (atenuare, amplificare, sumare, integrare,
diferenţiere), şi neliniar (produs, ridicare la putere, logaritmare).
După forma de variaţie a semnalelor de la ieşire, adaptoarele pot
fi analogice şi numerice. Semnalele analogice se caracterizează prin
variaţii continue al unui parametru caracteristic, similare cu variaţiile
mărimii aplicate la intrarea traductorului (mărime în mod natural
continuă). Prin calibrare, intervalul de variaţie al semnalului analogic se
asociază domeniului necesar al mărimii de intrare în traductor şi în
consecinţă, fiecărui nivel de semnal îi corespunde o valoare bine
precizată (prin legea de dependenţă liniară) a mărimii măsurate.
O dată cu utilizarea tot mai frecventă a calculatoarelor de proces
şi a echipamentelor numerice, o serie de traductoare furnizează la ieşire
semnale numerice, fiind prevăzute în acest scop cu adaptoare capabile să
efectueze conversia analog-numerică.
Semnalele numerice se caracterizează prin variaţii discrete care
permit reprezentarea într-un anumit cod a unui număr finit de valori din
domeniul de variaţie continuă al mărimii de intrare.
Orice traductor poate fi redus la structura ES + A. Uneori însă,
particularităţi legate de aspecte tehnologice sau economice impun
prezenţa şi a unor elemente auxiliare. Sunt situaţii, când apare necesitatea
unor elemente de legătură pentru transmiterea stării, sau a semnalului
furnizat de elementul sensibil către adaptor (ELT, figura 4.1), de exemplu
la măsurarea temperaturilor ridicate când ES nu poate fi plasat în aceeaşi
unitate constructivă cu adaptorul. În general, elementele de transmisie,
realizează conexiuni electrice, mecanice, optice sau de altă natură. Dacă
mărimea generată de ES este neadecvată pentru transmisie, de exemplu

în cazul transmisiilor la mare distanţă, ele cuprind şi componente de
conversie potrivit cerinţelor impuse de canalele de transmisie.
Tot în categoria elementelor auxiliare se încadrează şi sursele
auxiliare de energie (SAE) cuprinse în cadrul traductoarelor.

4.2. Elemente sensibile şi adaptoare

Deşi tipurile realizate sunt foarte numeroase, totuşi se poate face o
clasificare a elementelor sensibile (ES) ale traductoarelor electrice după
următoarele criterii:
• după principiul de conversie a mărimii fizice aplicate la intrare,
ES se împart în parametrice sau modulatoare şi generatoare sau
energetice;
• după natura mărimii fizice de măsurat se întâlnesc ES pentru:
deplasare, viteză, forţă, temperatură, etc.
Denumirea de elemente sensibile parametrice provine de la faptul
că mărimea de intrare (neelectrică) determină variaţia unui parametru
electric de circuit - rezistenţă, inductivitate, capacitate sau combinaţii ale
acestora. Punerea în evidenţă a variaţiilor unor asemenea parametri
implică necesitatea unei surse de energie auxiliară. Această sursă
generează, de regulă, o tensiune sau un curent electric constant, a cărui
valoare este modulată de variaţia parametrului respectiv, obţinându-se
astfel un semnal electric ale cărui variaţii reproduc pe cele ale mărimii de
măsurat.
Posibilităţile de conversie ale unor mărimi de natură neelectrică se
datorează legilor fizice care exprimă dependenţa parametrilor R, L, C la
anumite materiale conductoare, semiconductoare sau dielectrice, în
funcţie de acele mărimi.
Astfel:
• rezistenţa electrică a unui conductor omogen:
1
R  (4.1)
S
 inductivitatea proprie a unei bobine (circuit magnetic liniar):
N2
L
l (4.2)
  K S
K K

Se cunosc o serie de fenomene fizice. Dacă această afirmaţie este valabilă pentru elementele sensibile de tip electromagnetic care generează semnale cu nivel de amplitudine şi putere suficient de ridicat şi uşor de prelucrat. în principiu. astfel. etc. Elementul sensibil de tip generator. prezintă avantajul unei cuplări mai uşoare şi unei structuri mai simple a adaptorului. etc. ecranări. C) într-un curent sau tensiune. ceea ce atrage după sine condiţii foarte severe privind impedanţa etajului de intrare în adaptor şi modul de realizare a conexiunilor electrice (rezistenţa de izolaţie foarte bună. L.îndeosebi cele piezoelectrice. nivelului.  sau  pot fi făcute dependente de variaţiile unor mărimi externe. el furnizează la ieşire un curent. magnetostric- ţiunea. întrucât nu mai necesită conversia unui parametru de circuit (R.e.  capacitatea unui condensator plan cu armături paralele:  S C (4. găsindu-se. elementul sensibil fiind de aşa natură. fără a afecta valoarea mărimii măsurate. aplicaţii în măsurarea deplasărilor. grosimii. conversia şi adaptarea semnalului de ieşire la cerinţele impuse de elementele lanţului de măsurare implică circuite şi . etc. potrivit cărora anumite mărimi din relaţiile de definiţie menţionate.). controlului dimensional.1.3) d Există posibilitatea influenţării valorilor acestor parametri prin modificări geometrice (lungime. adică a acelor mărimi care au asociată o putere ce poate fi utilizată pentru conversie.2. Adaptoare electronice Rolul adaptorului este acela de a converti mărimea generată de elementul sensibil (ES) în semnalul electric de ieşire al traductorului. Elementele sensibile de tip generator (energetice) sunt utilizate în cazul mărimilor active. secţiune). electrochimice. Acestea pot fi echivalente cu nişte generatoare de t. 4. Există o mare varietate de fenomene fizice pe care se bazează realizarea de elemente sensibile de tip generator: inducţia electromagnetică. o tensiune sau o sarcină electrică. piezoelectricitatea. nu mai sunt necesare sursele de energie auxiliare. celelalte tipuri . termoelectricitatea. cu impedanţa internă foarte mare. într-o anumită măsură şi cele magnetostrictive şi fotoelectrice . În aceste cazuri. cum sunt ρ.impun cerinţe speciale de altă natură. Deoarece în acest caz. având variaţii dependente de intrare.m. încât sub acţiunea mărimii de intrare.

. 4. deci.în afara elementelor din figură se prevăd şi surse de alimentare): • SM . C.2. Diferenţierile cele mai importante la adaptoare apar pe partea de intrare.2. asigură o precizie mai ridicată. care recepţionează mărimile diversificate atât ca natură fizică. 4. De asemenea. se utilizează frecvent denumirea de adaptoare electronice.schemă de măsurare în punte Wheatstone de curent continuu funcţionând în regim neechilibrat. furnizate de elementul sensibil. preferate unor montaje mai simple de tipul divizor de tensiune. Pentru alimentarea punţii este necesară o sursă de tensiune stabilizată. de regulă. R U Ic SM BC A BL CTC   Ur BR Fig. de obicei. aceste semnale au asociată o putere corelată cu caracteristicile energetice ale circuitelor de intrare din ultimul element al lanţului de măsurare (rezistenţa de sarcină). Adaptoare pentru elemente sensibile de tip parametric Adaptoarele pentru elemente sensibile de tip parametric se caracterizează prin aceea că sunt prevăzute la intrare cu scheme specifice parametrilor elementelor de circuit: R. Schema bloc a unui adaptor pentru element sensibil rezistiv Schema bloc a unui adaptor pentru element sensibil rezistiv conţine următoarele elemente (figura 4.1. întrucât ele permit compensarea influenţei unor factori externi şi.blocuri electronice. Schemele în punte sunt. deoarece tensiunea de dezechilibru este direct influenţată de variaţiile tensiunii de alimentare. tensiuni şi curenţi electrici variind în limite specificate. precum şi gama de variaţie.2 .1. indiferent de natura şi domeniul de variaţie al mărimii aplicate la intrarea traductorului. Circuitele de intrare ale adaptoarelor capătă astfel caracteristici particulare în raport cu tipurile elementelor sensibile şi în acest sens vor fi tratate în continuare. Adaptoarele furnizează la ieşire. L.

c. schemele de măsurare sunt punţi de c. neliniarităţi de sens opus celor determinate de elementul sensibil sau de schema de măsurare.bloc de comparaţie prin diferenţă. relaţia intrare . diode Zener. De regulă.convertor tensiune . Astfel.amplificator de tensiune continuă care poate fi de tipul cu cuplare directă sau cu modulare . în special cele integrate. să fie liniară. • BC .curent care asigură semnalul unificat de ieşire în curent (de exemplu: 4 . este un divizor rezistiv de tensiune sau de curent. cu separare galvanică. etc. care compară tensiunea de dezechilibru U provocată de variaţia R a rezistenţei elementului sensibil. tranzistoare. deoarece amplificatoarele. BL este un generator de funcţii realizat cu diode. • CTC . astfel încât să cuprindă în bucla respectivă cât mai multe din blocurile componente.bloc de liniarizare introdus atunci când este necesar să compenseze neliniarităţile determinate de elementul sensibil sau de schema de măsurare. funcţionând în regim neechilibrat. este realizat cu tranzistoare de putere medie. 20 mA c. Reacţia negativă se introduce în scopul eliminării influenţei perturbaţiilor..a.bloc de reacţie negativă care furnizează tensiunea Ur proporţională cu Ic. în schimb cuprinderea cât mai multor elemente în buclă şi liniarizarea devin mai complicate. Adaptoare pentru elemente sensibile de tip generator Elementele sensibile de tip generator furnizează la ieşire un semnal de natura unei tensiuni electrice continue sau alternative . structura adaptorului este similară. instrumentale. Separarea galvanică prin cuplare cu transformator apare în acest caz mai simplă. Blocul de reacţie. acordate pe frecvenţa de alimentare a schemelor de măsurare. • BR . Deosebirile apar în modul de realizare a elementelor componente.1. (de exemplu 20 mA pe o rezistenţă de sarcină în valoare de 600  ).. de cele mai multe ori. sunt de tipul selectiv. Montajele de tip Darlington sunt cele mai frecvente. astfel ca pe ansamblu. • A .ieşire a traductorului. pe domeniul considerat. Există o gamă largă de amplificatoare integrate de măsurare. 4.demodulare.). nu pot asigura la ieşire puterea necesară. până la cele mai evoluate. • BL . de la tipurile mai simple din categoria AO. iar amplificatoarele de c. care introduce. cu tensiunea de reacţie Ur ..2. Pentru elementele sensibile inductive şi capacitive.a. în mod intenţionat.2. în unele cazuri se prevede un bloc de reacţie şi liniarizare (BRL).

fiind următoarele: • Tensiuni continue de nivel foarte redus. ceea ce corespunde unei erori de temperatură de 15°C.lV/°C comparabile cu cele ale amplificatoarelor cu modulare-demodulare. cum este cazul termocuplurilor. Pentru satisfacerea acestor cerinţe. fie în cazul unor traductoare electromagnetice cum sunt tahogeneratoarele. cazurile cel mai frecvent întâlnite. de exemplu cele piezoelectrice. evident neacceptabilă. magnetostrictive. Amplificatoarele de tensiune de bandă largă 1Hz. dar mai simple şi mai ieftine decât acestea. etc). traductoarele de debit cu turbină. cum sunt cele cu cuplaj direct şi compensare statică a derivei cu temperatura care asigură derive de 0. din care lipseşte însă schema de măsurare (tensiunea dată de termocuplu fiind similară cu tensiunea de dezechilibru a punţii de c. precum şi prin adoptarea unor scheme adecvate de amplificatoare (cu modulare-demodulare. adaptorul pentru traductorul de temperatură cu termocuplu reprezintă un exemplu tipic în acest sens. Problemele cele mai dificile le . realizate cu componente discrete. În această situaţie.c.5MHz. de ordinul mV. deriva va fi de 150V. se impun o serie de cerinţe specifice amplificatoarelor folosite în cadrul acestor adaptoare. rezultă că la o variaţie a temperaturii mediului de numai 10°C. este afectată în primul rând de deriva tensiunii de decalare.. • Tensiuni alternative de frecvenţă variabilă în limite largi.c). au fost dezvoltate numeroase tipuri de amplificatoare integrate de măsurare cu performanţe ridicate.2. fie pentru traductoare destinate măsurării unor mărimi variabile în timp. diferenţiale cu compensare statică a derivei etc). Astfel. • Tensiuni continue sau alternative obţinute de la surse cu impedanţă proprie de valoare foarte mare.25 V/°C şi chiar 0. necesară pentru asigurarea liniarităţii şi constantei amplificării pe întreaga bandă. Măsurarea tensiunii unor surse de semnal de nivel foarte scăzut. dacă se măsoară temperatura cu un termocuplu Pt-Rh-Pt cu o sensibilitate de 10 V/°C şi se utilizează un amplificator cu o derivă de tensiune de 15 V/°C. reducerea derivelor se face prin sortări şi ajustări de piese componente. care au amplificări până la 60 dB pe bandă până la l. În acest caz. tahogeneratoarele. Aceste cerinţe sunt strâns legate de caracteristicile semnalului generat de elementul sensibil.(termocuplurile.. structura adaptorului este în principiu aceeaşi ca în figura 4. În amplificatoarele de c. În prezent se construiesc amplificatoare integrate de bandă largă. Asemenea amplificatoare se realizează cu cuplaje RC între etaje şi includ o puternică reacţie negativă.l0 6Hz sunt necesare.

2. 4.. de asemenea.3.. adaptoarele se realizează sub forma unor compensatoare automate sau punţi cu echilibrare automată.1. Celelalte blocuri componente sunt aceleaşi cu cele descrise la adaptoarele pentru elemente sensibile pasive. condiţii superioare de precizie se pot obţine. • amplificatoare cu tranzistoare cu efect de câmp. traductoare de debit electromagnetic. În tehnica actuală s-au dezvoltat. pentru o serie de traductoare de la care se cer performanţe superioare. două direcţii de elaborare a acestor amplificatoare: • amplificator cu modulator cu diode varicap.. Măsurarea se face practic fără consum de putere de la elementul sensibil. În cazul elementelor sensibile parametrice. Întrucât mărimile furnizate de elementele sensibile variază în timp. a căror valoare poate fi variată automat şi cunoscută cu precizie. de ordinul 108. ceea ce permite eliminarea erorilor sistematice de metodă. apare şi necesitatea indicării sau înregistrării mărimii măsurate de traductor.109 (traductoare de pH.1014 .trebuie să realizeze rezistenţe de intrare de 1012.. Adaptoare utilizând scheme de măsurare cu echilibrare automată Pentru măsurarea precisă a tensiunilor sau curenţilor de nivel scăzut daţi de elementele sensibile generatoare. în principal. Aceasta înseamnă că amplificatoarele necesare pentru aceste aplicaţii . Astfel. ele conţinând pe lângă circuitele electrice (statice). cât şi echilibrarea punţilor trebuie să se efectueze automat. Asemenea soluţii se adoptă mai ales în acele cazuri în care. măsurarea trebuie să se facă fără consum de putere de la sursa de semnal. Rezultă că în asemenea cazuri. performanţele în regim dinamic sunt mai reduse. Datorită prezenţei pieselor în mişcare. etc). elemente electromecanice (mobile). dacă schemele de măsurare în punte sunt făcute să funcţioneze în regim echilibrat prin variaţia corespunzătoare a unei rezistenţe de comparaţie.pun amplificatoarele pentru acele elemente sensibile la care sursa de semnal se caracterizează prin rezistenţă sau impedanţă internă foarte mare.denumite şi amplificatoare electrometrice . Adaptoarele de acest tip sunt mai complexe decât cele menţionate în paragrafele anterioare. traductoare piezoelectrice. ele fiind . este necesar să se utilizeze scheme de măsurare de tip compensator care realizează compararea tensiunii sau curentului respectiv cu mărimi similare. simultan cu semnalul de ieşire al traductorului necesar pentru scopuri de reglare. rezultă că atât compensarea.

a1.3. reprezentând diferenţa dintre tensiunea necunoscută Ux şi tensiunea de compensare Uc: U = Ux -Uc . simultan are loc şi deplasarea acului indicator I în faţa unei scări gradate S. amplificată. 4. Compensator automat de tip integral În figura 4. Compensatoare automate Compensatoarele automate pot fi de tip integral şi de tip proporţional. Particularitatea acestui tip de compensator o constituie existenţa în bucla de reglaj a elementului integrator. Sensul de rotaţie al servomotorului depinde de polaritatea tensiunii de dezechilibru şi astfel deplasarea cursorului are loc întotdeauna în sensul convenabil echilibrării. corespunzătoare noii condiţii de compensare. deplasează cursorul potenţiometrului R până la anularea tensiunii de dezechilibru U. a.4) Fig. (4. se aplică înfăşu- rării de comandă a servomotorului SM. La intrarea amplificatorului A se aplică tensiunea de dezechilibru U.aplicate numai mărimilor caracteristice proceselor lente (mărimi lent variabile în timp. Compensator automat de tip integral Această tensiune de dezechilibru. servomotorul se opreşte şi cursorul rămâne în poziţia corespunzătoare condiţiei de compensare până când tensiunea de măsurat îşi modifică din nou valoarea. care se pune în mişcare. Procesul de echilibrare se repetă şi cursorul se deplasează într-o nouă poziţie. reprezentat de servomotor. cu banda de frecvenţă f  l Hz). În momentul în care U=0. .3 este prezentată schema de principiu a unui compensator automat de tip integral. şi prin intermediul mecanismului M (care transformă mişcarea de rotaţie într-o mişcare de translaţie).

4. cădere de tensiune produsă de curentul de ieşire I al amplificatorului de c. Tensiunea de măsurat Ux este comparată cu căderea de tensiune UN de la bornele rezistenţei etalon RN. este deci. rotorul se va roti cu viteza unghiulară:  = kmUm = kakmU . (4..10) de unde rezultă: U I X .8) Tensiunea de compensare Uc care se stabileşte la echilibru. a2. (A). încât: I  X  1   p . (4. valoarea curentului I este o măsură pentru tensiunea Ux. Montajul tinde să aducă la zero tensiunea U.6) Viteza liniară de deplasare a cursorului potenţiometrului R fiind proporţională cu viteza unghiulară a axului dl  k r  k a  k m  U .2 %. determinată de existenţa pragului de sensibilitate al servomotorului (tensiunea minimă pentru care bucla de reglaj automat intră în funcţiune). de ordinul 0. Dacă la bornele înfăşurării de comandă a servomotorului se aplică tensiunea: Um=kaU. U (4. Compensator automat de tip proporţional Schema de principiu a unui compensator automat de tip proporţional este prezentată în figura 4. deci tensiunea de măsurat a fost transformată în cadrul schemei într- un curent proporţional cu aceasta. proporţională cu integrala tensiunii de dezechilibru: U C  k p  l  k p  k r  ka  k m   Udt . foarte mică..9) Eroarea statică fundamentală a compensatorului. (4. In realitate. adică: U = UX-UN=UX-RNI = 0. este. 0.l .7) dt deplasarea l a cursorului va fi: l  k r  k a  k m   Udt. ca în orice sistem de reglare automată de tip proporţional nu se poate obţine o compensare exactă. (4. (4. curent care poate fi măsurat cu ajutorul unui miliampermetru magnetoelectric gradat direct în unităţi de tensiune.12) RN . de obicei. (4.5) ka fiind amplificarea amplificatorului A. (4.11) RN Prin urmare.c.

14) se obţine eroarea de proporţionalitate: R  RN p  i  Ii . Aceste compensatoare sunt folosite frecvent pentru măsurarea tensiunii furnizate de elementele sensibile termoelectrice.16) se observă că eroarea de proporţionalitate este cu atât mai mică cu cât tensiunea de intrare ΔU. Schema funcţionează ca un sistem de reglare automată a curentului I. (4. Schema de principiu a unui compensator automat care se bazează pe principiul compensării curentului continuu este prezentată în figura 4.12) şi (4.16) UX UX Din relaţia (4. adică cu cât este mai mare factorul de amplificare al amplificatorului A. este mai mică.5. în opoziţie. de pe rezistenţele etalon . necesară pentru producerea curentului I. (4.14) RN RN Din egalitatea relaţiilor (4.unde εp reprezintă eroarea de proporţionalitate.4) se obţine: Ux = RiIi+RN (I + Ii).4. Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff (figura 4. Compensator automat de tip proporţional bazat pe principiul compensării tensiunii continue de unde rezultă: U X Ri  R N I   Ii . (4. 4. (4. Montajul poate fi considerat un generator de curent.15) devine: Ri  I i U p   . relaţia (4.13) Ii Ux U Ri mA I RN A UN UN Ii Fig. în aşa fel încât căderile de tensiune.15) UX Deoarece Ri >> RN.

21) rezultă eroarea de proporţionalitate: I R  R N 2  Ri U R  R N 2  Ri  p  i  N1   N1 . curentul I indicat de miliampermetrul magnetoelectric este proporţional cu curentul de măsurat Ix. (4. Prin urmare. fiind necesară o tensiune U pentru comanda amplificatorului.19) şi (4.20) de unde se obţine: R  RN 2 R  R N 2  Ri I  I X  N1  I i  N1 .21) RN1 RN1 Din egalitatea relaţiilor (4. Compensator automat de tip proporţional bazat pe principiul compensării curentului continuu La amplificatoarele reale. deci. compensarea completă a curentului nu este posibilă. (4. curentul de ieşire al amplificatorului este: R  RN 2 I  IX  N1 RN 1    1 p .5.19) Conform schemei din figura 4. (4.17) sau: R  RN 2 I  N1  IX . 4. În momentul compensării. (4. rezultă: RN2IX=RN1 (I-IX). U = 0 şi.5 rezultă: RN2 (Ix-Ii)-RN1 (I-Ix + Ii)-RiIi=0.RN1 şi RN2 să se compenseze.22) IX RN1  RN 2 I X   RN1  RN 2  Ri Deci eroarea de proporţionalitate este cu atât mai mică cu cât factorul de amplificare al amplificatorului este mai mare.18) RN 1 prin urmare. (4. (4. Ii Ix U Ri RN 1 mA Ix I A I  I x  Ii I x  Ii RN 2 Fig. .

Puntea automată de tip proporţional Principiul punţii cu echilibrare automată de tip proporţional este prezentat în figura 4.7. b. în bucla de reglaj. rezistenţa elementului sensibil variază cu R. La variaţia rezistenţei elementului sensibil cu R. reprezentat de servomotor. care se pune în mişcare şi prin intermediul mecanismului M (care transformă mişcarea de rotaţie într-o mişcare de translaţie) deplasează cursorul potenţiometrului Rv până la anularea tensiunii U. cu echilibrare automată se folosesc. Punte automată de tip integral b1. în instalaţiile industriale pentru măsurarea electrică a mărimilor neelectrice şi a variaţiilor acestora.6) se conectează un element sensibil rezistiv. amplificată. 4. Sub influenţa mărimii neelectrice de măsurat. Ca şi compensatoarele automate. Acest montaj se comportă ca un generator de curent şi se foloseşte pentru măsurarea curentului produs de elementele sensibile fotoelectrice. Într-unul din braţele punţii se conectează un element sensibil rezistiv. Fig. această tensiune. se aplică înfăşurării de comandă a SM. de regulă. Puntea este în echilibru (U=0) pentru valoarea nominală R a rezistenţei elementului sensibil. Punţi cu echilibrare automată Punţile de c. Particularitatea acestui tip de punte o constituie existenţa. Puntea automată de tip integral Într-o latură a punţii (figura 4. convertibile în rezistenţă. punţile automate pot fi de tip integral şi de tip proporţional. Simultan are loc şi deplasarea acului indicator I în faţa unei scări S gradate în unităţi ale mărimii neelectrice de măsurat. Pentru puntea din figura 4.c.6. . b2. a elementului integrator.6 sunt valabile relaţiile stabilite pentru compensatorul automat de tip integrator. deci apare o tensiune de dezechilibru U0.

R 1  R0  Y21 . Punte automată de tip proporţional În realitate echilibrarea punţii nu se poate face exact. (4.23) Rezistenţele punţii sunt astfel alese încât: R3 >> R şi R2 >> R1 + R0.24) adică se poate considera că nu are loc modificarea curentului I la variaţia rezistenţei elementului sensibil cu R.7. Curentul I2 de la ieşirea amplificatorului produce o cădere de tensiune la bornele rezistenţei etalon R0.25) se obţine: R  I U  . mA I2 R2 R1 R0 U A R  R R3 I E   Fig. care se aplică amplificatorului A. ci numai aproximativ.R0I2 = RI .R0Y21U (4. care tinde să reechilibreze puntea: RI = R0I2 . (4. Din relaţia (4. încât la ieşirea punţii există o tensiune de dezechilibru: U = RI .28)  I  .27) I 1  R0  Y21 şi unei erori relative: U 1 (4.apare o tensiune de dezechilibru U0.26) 1  R0  Y21 Tensiunea de dezechilibru corespunde unei erori absolute de măsurare a variaţiei rezistenţei (respectiv a mărimii neelectrice): U R  . 4. ca în orice sistem de echilibrare automată de tip proporţional.25) unde Y21 este admitanţa de transfer a amplificatorului A. (4. (4.

deci cu cât amplificarea amplificatorului este mai mare.8.8. Convertoare pentru traductoare numerice Pe măsura introducerii tot mai largi a calculatoarelor de proces sau a echipamentelor numerice specializate.3. Deci miliampermetrul magnetoelectric conectat în circuitul de ieşire al amplificatorului şi care măsoară curentul de echilibrare I2. puntea se numeşte de tip proporţional. poate fi etalonat direct în unitatea mărimii neelectrice sesizată de elementul sensibil. Ieşirile traductoarelor numerice uzuale sunt semnale compatibile TTL care reprezintă valoarea măsurată în cod binar sau binar codificat zecimal.numerică (A/N) a semnalului de x U yn Element sensibil Adaptor Convertor analogic-numeric I Fig. de conducere automată. Datorită faptului că indicaţia miliampermetrului: R  I I 2  Y21  U  Y21  . Traductor cu ieşire numerică ieşire obţinut la ieşirea unuia din adaptoarele prezentate în paragrafele anterioare. conform schemei din figura 4. Pentru orice valoare a rezistenţei elementului sensibil există o valoare corespunzătoare pe care trebuie să o aibă curentul de reacţie I2=Y21·U pentru a reechilibra puntea.29) 1  R0  Y21 este proporţională cu tensiunea de dezechilibru. 4. apare tot mai frecvent necesitatea ca traductoarele să fie prevăzute cu ieşiri numerice. Modalitatea cea mai simplă de obţinere a unei astfel de ieşiri numerice constă în conversia analog . 4. Eroarea punţii cu echilibrare automată de tip proporţional este cu atât mai mică cu cât admitanţa de transfer Y21 este mai mare. . (4.

Elementele sensibile rezistive fac parte din grupa elementelor sensibile parametrice şi se bazează pe faptul că mărimea de măsurat produce o variaţie a rezistenţei electrice a elementului sensibil.1. Elementul sensibil şi adaptorul sunt atât de intim cuplate.5. cu performanţe ridicate şi la dimensiuni reduse considerabil faţă de traductoarele clasice. deplasarea cursorului putând fi liniară (figura 4. În prezent. de temperatură. încât elementele de legătură şi transmisie. similară circuitelor integrate. Elemente sensibile parametrice 4. traductoarele cu elemente sensibile rezistive sunt cele mai simple. acceleraţie).5.1. • elemente sensibile rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia secţiunii unui conductor sau semiconductor.4. utilizarea lor este relativ redusă datorită erorilor şi a rezoluţiei mai scăzute. Variaţia rezistenţei electrice R poate fi produsă prin variaţia unuia din parametrii care intervin în relaţia (4. se fabrică în mod curent traductoare integrate de presiune (forţă. 4. . 4. atât elementul sensibil. cât şi adaptorul. Elemente sensibile potenţiometrice Elementele sensibile potenţiometrice sunt constituite dintr-un potenţiometru al cărui cursor se deplasează sub acţiunea mărimii neelectrice de măsurat.4. Elemente sensibile rezistive Deşi constructiv.9) sau circulară.5.1. practic au dispărut.1) şi de aceea elementele sensibile rezistive sunt utilizate pentru măsurarea mărimilor neelectrice care produc variaţia unuia dintre cei trei parametri şi anume: • elemente sensibile rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia lungimii conductorului. Traductoare integrate Traductoarele integrate înglobează într-o unitate constructivă de mici dimensiuni. semnificative la traductoarele uzuale. • elemente sensibile rezistive la care variaţia rezistenţei se produce prin variaţia rezistivităţii.

mărimea neelectrică de măsurat care produce deplasarea cursorului. ceea ce conduce la relaţia: R=f(x). (4.unghiul de rotaţie a cursorului faţă de un capăt.rezistenţa între cursor şi un capăt. iar  t este eroarea de 2n discontinuitate.lungimea totală. Caracteristica de conversie a elementului sensibil potenţiometric liniar este dată de relaţia: l R  k  l  Rt   a  Rt . Rezultă că valoarea rezistenţei R este afectată de o eroare de discontinuitate: R R  kRt  t . Deoarece elementele sensibile potenţiometrice se execută prin bobinarea unui fir rezistiv pe un suport izolant. rezultă că variaţia rezistenţei nu se produce în mod continuu ci în trepte care corespund trecerii cursorului de pe o spiră pe alta. 4.9. a = l/lt – deplasarea relativă.33) 2n R unde n reprezintă numărul total de spire. R . (4. Prin deplasarea cursorului are loc modificarea lungimii l din potenţiometru care este inclusă în circuitul de măsurare. l .32) t unde: Fig. iar x . lt . Element sensibil potenţiometric liniar t este unghiul maxim de rotaţie a cursorului. Eroarea relativă de discontinuitate va fi: . Pentru potenţiometrul circular se poate scrie în mod similar:  R  k 1    Rt   a1  Rt (4.31) lt unde: Rt este rezistenţa totală a potenţiometrului.30) unde R este rezistenţa elementului sensibil.lungimea corespunzătoare deplasării cursorului. a1 = /t. (4.  .

rezistiv cu contacte Sensibilitatea elementului sensibil rezistiv cu contacte se poate mări cu ajutorul unor transmisii cu pârghii. care este limitată de pericolul de străpungere şi depinde de tensiunea aplicată contactelor.5. Pentru a micşora factorul de treaptă se construiesc potenţiometre elicoidale cu pas multiplu. pentru cursor - lamele sau perii din fire de argint cu grafit. Limita sensibilităţii este determinată.10. Întrucât principalele surse de erori sunt variaţia temperaturii mediului şi erorile de contact. de forma şi materialul contactelor şi de . a unui material cu coeficient de variaţie a rezistivităţii cu temperatura foarte mic (constantan sau manganină). forţelor. de distanţa minimă dintre contacte. se utilizează în structura traductoarelor complexe pentru măsurarea nivelelor.10).34)  p  2n    t . 4. Rt  1 f (4. 2n Eroarea de discontinuitate este cu atât mai mică cu cât factorul de treaptă este mai mic. pentru carcasă . R 2kn k 1 unde ft  se numeşte factor de treaptă. etc. De asemenea. mai ales. 4. Tensiunea aplicată contactelor trebuie să fie mai mică decât valoarea la care începe străpungerea şi ea depinde de distanţa dintre contacte. Elementele sensibile potenţiometrice se utilizează pentru măsurarea deplasărilor liniare pentru lungimi până la 2 m sau pentru deplasări unghiulare. Elemente sensibile rezistive cu contacte Acestea sunt elemente sensibile rezistive la care variaţia lungimii firului rezistiv se face în trepte prin închiderea sau deschiderea unor contacte. În acest scop rezistenţa elementului sensibil este divizată în mai multe porţiuni şi prezintă posibilitatea închiderii sau deschiderii unor contacte de către mărimea Fig.1.materiale ceramice cu bună izolaţie şi bună stabilitate cu temperatura. presiunilor. pentru firul conductor.2. se impune utilizarea. Element sensibil mecanică de măsurat (figura 4.

Elementele sensibile rezistive cu contacte sunt utilizate în operaţiile de control dimensional sau de sortare a pieselor pe intervale de valori. ca efect al alungirii sau contracţiei. Pentru a stabili relaţia care există între deformaţia firului rezistiv şi variaţia rezistenţei sale electrice.39) R l  Experimental s-a stabilit că între variaţia de volum şi cea a rezistivităţii unui corp există relaţia:  V   l S  l C  C     C 1  2    . Rezistenţa iniţială a firului este: l R  . el se va deforma la fel cu piesa.40)  V  l S  l .35) şi diferenţiind-o. (4. se consideră un conductor rectiliniu de lungime l şi de secţiune transversală S. (4.38) S l unde  este coeficientul Poisson (raportul dintre deformaţia transversală şi cea longitudinală). care este proporţională cu alungirea sa. deformaţia în porţiunea de piesă studiată şi în final mărimea neelectrică care a produs această deformaţie. (4.37) R  l S Deoarece S l  2    .5.36) R  l S    . în funcţie de condiţiile de utilizare. (4. Măsurând prin metode electrice variaţia de rezistenţă a elementului sensibil tensometric.1.35) S Logaritmând relaţia (4. wolfram. Elemente sensibile tensometrice rezistive Elementele sensibile tensometrice rezistive reprezintă elemente sensibile rezistive la care variaţia rezistenţei electrice se produce prin variaţia lungimii conductorului.presiunea pe contact. (4. Contactele se pot confecţiona din platină. rezultă: R l   1  2     . platină cu iridiu. se obţine: lnR = ln + lnl-lnS. pe baza unei etalonări prealabile. Dacă elementul sensibil tensometric este fixat pe o porţiune dintr-o piesă care se deformează din cauza unei solicitări. confecţionat dintr-un material având rezistivitatea ρ. se poate determina. 4. molibden. (4.3.

şi variaţia relativă a R l lungimii sale (alungirea specifică) : l R St  R  1  2    C   1  2    . elementul sensibil rezistiv (firul rezistiv) se montează direct pe piesă şi el urmăreşte deformaţiile piesei. În acest caz. Deoarece firul rezistiv are grosimea de ordinul sutimilor de milimetru. Pentru utilizare. lungimea totală a firului este de ordinul a 10 cm.a.40) în relaţia (4. (4. cu un adeziv pe un suport de hârtie. Deoarece rezistenţa electrică a firului trebuie să fie destul de mare. montarea acestor elemente sensibile este o operaţie dificilă şi de aceea ele se utilizează numai pentru măsurarea deformaţiilor pieselor ce funcţionează la temperaturi ridicate.41) R l Sensibilitatea elementului sensibil tensometric St.43) R După modul de realizare şi de montare a elementului sensibil tensometric se disting următoarele tipuri: • Elemente sensibile tensometrice simple. suportul elementului sensibil se lipeşte pe piesa de studiat. Înlocuind (4. Pentru a se reduce suprafaţa de aşezare a elementului sensibil. Acest tip de element sensibil tensometric este cel mai răspândit. Pentru a se elimina dificultăţile montării directe a firului rezistiv pe piesă. • Elemente sensibile tensometrice cu suport de hârtie. (4.11.42) l l Rezultă că între variaţia de rezistenţă a firului şi alungirea sa l specifică ε = există relaţia liniară: l R  St   . pentru ca elementul sensibil să aibă o sensibilitate corespunzătoare.unde C este o constantă a materialului folosit. se obţine: R l  1  2    C   1  2     . figura 4. acesta este lipit. este raportul R dintre variaţia relativă a rezistenţei sale. în prealabil. (4. . firul este dispus sub forma unui grilaj.39).

acceleraţii. faţă de tipurile de elementele sensibile menţionate anterior este marea lor sensibilitate la deformaţii (de 50.cu suport de hârtie. Elemente sensibile termorezistive Elementele sensibile termorezistive se bazează pe proprietăţile materialelor conductoare şi semiconductoare de a-şi modifica rezistivitatea electrică la variaţia temperaturii. este suficientă folosirea unui singur element sensibil. Avantajul principal. momente de torsiune. Elementul sensibil cu folie are avantajul unui contact mecanic şi termic mai bun cu piesa de studiat.11. rezistivitatea metalelor creşte cu creşterea temperaturii.4 elemente sensibile. ci o folie din material rezistiv. iar rezistivitatea electroliţilor. Elementele sensibile tensometrice rezistive sunt utilizate la măsurarea a numeroase mărimi mecanice: forţe.rozete. În acest caz elementul sensibil este un semiconductor (siliciu sau germaniu). Aceste elemente sensibile sunt în principiu identice cu cele precedente. pot obţine dimensiuni mai mici. de grosime 2.60 ori mai sensibile decât elementele sensibile cu fir sau folie).4. b) şi c) .b şi c).5.20 m. . Element sensibil tensometric rezistiv: mai mare.11. etc. 4. • Elemente sensibile tensometrice rezistive cu folie. În general.. Totodată se a) . deosebirea constând în faptul că elementul sensibil nu mai este un fir subţire. aplicată în prealabil pe suport şi decupată prin mijloace foto . Când direcţia efortului nu este cunoscută.. Rozetele tensometrice sunt realizate din 3 . presiuni. 4. Pentru măsurarea deformaţiilor care au loc în lungul unei direcţii cunoscute de exercitare a efortului. se foloseşte o reţea multiplă de elemente sensibile (o rozetă) care permite calculul ulterior al direcţiilor şi valorilor deformaţiilor. chimice.. situate la 45° sau 60° între ele (figura 4. vibraţii. • Elemente sensibile tensometrice rezistive cu semiconductor.. semiconductoarelor şi materialelor izolante scade cu creşterea temperaturii. adică prezintă un coeficient de temperatură pozitiv. ceea ce a) b) c) permite funcţionarea cu un curent de măsurare Fig.1.

47)  T unde a şi b sunt constante. Termorezistenţele se utilizează pentru măsurarea temperaturii şi în construcţii speciale pentru măsurarea vitezei gazelor. Termorezistenţele sunt elemente sensibile parametrice care îşi modifică rezistenţa cu temperatura după o relaţie de forma: R = R0 [1+ ( -0)+( -0)2+.]. O măsurare precisă se face luând doi sau trei termeni din dezvoltarea (4. Aceeaşi relaţie se poate scrie şi sub forma:  b b  R  R0  exp   .48)  T T0  unde R0 este rezistenţa la temperatura T0 în °K. a debitului volumetric. Dacă la metale creşterea temperaturii determină creşterea rezistenţei. se obţine: R = R0 (l +  + 2 +. rezistenţa termistorului este dată de:  b R  a  exp  . Termorezistenţele se realizează prin bobinarea bifilară a firului rezistiv pe un suport izolant şi introducerea lui într-un tub de protecţie.. (4. Elementele sensibile termorezistive sunt de două tipuri: termorezistenţe şi termistoare. Termistorul este un dispozitiv realizat dintr-un material semiconductor special (oxizi de metale grele aglomerate prin presare) care îşi modifică puternic rezistenţa cu temperatura.) .. (4. (4.49) dT T . (4. iar T este temperatura în °K. în cazul termistoarelor aceasta scade în aceleaşi condiţii. Pentru un interval restrâns de temperatură se consideră doar primul termen din dezvoltare R = R0(l + ). iar R0 este rezistenţa la temperatura  = 0° C. . (4.. Ca la toate semiconductoarele.44) iar dacă 0=0.. Sensibilitatea unui termistor este: dR b S  R  2 ..45).45) unde . au valori constante pentru anumite intervale de temperatură.46) astfel că dependenţa rezistenţei de temperatură este liniară. a concentraţiei gazelor şi a presiunilor scăzute. . deoarece caracteristica termorezistenţei este totuşi neliniară. (4.

4. Fig. 4.1. Aceste elemente sensibile sunt simple. (4.12.50) R dT T Aceasta arată o neliniaritate foarte accentuată a caracteristicii de conversie pentru termistoare. robuste. Termistoarele au dimensiuni foarte mici (sfere cu diametre sub l mm). au un timp de răspuns mic. Variaţia rezistivităţii cu presiunea se datorează deformării reţelei cristaline produsă de presiunea exterioară (figura 4.12). în special. Elemente sensibile piezorezistive Efectul piezorezistiv constă în modificarea rezistivităţii unui material dacă este supus unei presiuni exterioare crescătoare din toate direcţiile. sensibilitate mare. Termistoarele sunt indicate atât pentru măsurări statice cât şi. o variaţie foarte mare a rezistenţei cu temperatura şi anume o scădere a rezistenţei. iar b este coeficientul de presiune. Pentru majoritatea metalelor şi pentru intervale restrânse de variaţie a presiunii rezistenţa electrică variază liniar cu presiunea: R = R0(l + bp).5. Rezistenţa iniţială este R0 = 100 . (4. pentru măsurări dinamice ale temperaturilor. dar prezintă unele dificultăţi la realizarea legăturilor electrice prin . Cel mai utilizat material este manganina.adică scade cu pătratul temperaturii. Element Fig. deoarece influenţa temperaturii este cea mai mică.13. Din această relaţie rezultă că intervalul de utilizare (de sensibilitate ridicată) este cel al temperaturilor relativ mici. Element sensibil piezorezistiv sensibil fotorezistiv 4.5.51) unde R0 este rezistenţa la presiunea de l atm. rezistenţă iniţială mare şi necesită scheme de liniarizare a caracteristicii de conversie. Se poate defini un coeficient de variaţie a rezistivităţii. asemănător celui de la metale: 1 dR b    2.

Deci din punct de vedere electric. Pe stratul semiconductor sunt aplicaţi la extremităţi electrozii. În stare neluminată. 4.2.6. peste 1000 atm ajungând până la 100 000 atm. iar când suprafaţa este iluminată. şi deşi au o pronunţată dependenţă de temperatură şi o inerţie mare. se transmite energie electronilor din banda de valenţă şi unii trec în banda de conducţie micşorându-se rezistenţa electrică a semiconductorului. Elementul sensibil fotorezistiv se realizează (figura 4. prin elementul sensibil trece un curent de valoare redusă care se numeşte curent de întuneric. sulfura de cadmiu.1. care constă în faptul că la căderea unui fascicul luminos pe stratul semiconductor (figura 4. La cei doi electrozi A şi B este conectată o sursă de tensiune continuă şi un instrument magnetoelectric. fixate conexiunile şi elementul sensibil se protejează prin acoperire cu lac sau capsulare.13). Elementele sensibile piezorezistive sunt utilizate cu precădere pentru măsurarea presiunilor mari şi foarte mari. datorită absorbţiei fotonilor incidenţi. Elementele sensibile inductive pot fi clasificate în: • elemente sensibile la care sunt influenţate inductivităţi proprii şi mutuale. o sensibilitate spectrală favorabilă aplicaţiilor. . seleniură de cadmiu etc. rezistenţa scade aproximativ liniar cu iluminarea. 4. sunt folosite în realizarea exponometrelor şi în măsurări în care intervin impulsuri de lumină cu frecvenţă joasă.pereţii camerei de presiune.5. Elementele sensibile fotorezistive prezintă o sensibilitate ridicată. Inductivitatea proprie sau mutuală a elementului sensibil este modificată de acele mărimi care influenţează geometria sau permeabilitatea magnetică a circuitului magnetic al elementului sensibil. Elemente sensibile inductive Elementele sensibile inductive fac parte din grupa elementelor sensibile parametrice şi se bazează pe proprietatea că mărimea de măsurat produce o variaţie a inductivităţii elementului sensibil.5. Elemente sensibile fotorezistive Acestea se bazează pe efectul fotoelectric intern.13) prin depunerea pe un suport izolant a unui strat subţire P de ordinul a l m grosime de material semiconductor: sulfura de plumb. elementul sensibil fotorezistiv se comportă ca o rezistenţă a cărei valoare este comandată prin lumină.

• elemente sensibile pentru deplasări unghiulare.a).52) . Din acest punct de vedere.1.. a. Elemente sensibile inductive cu miez mobil Cel mai simplu element sensibil de acest tip este constituit dintr-o bobină cilindrică în interiorul căreia se deplasează un miez feromagnetic.14. respectiv complet introdus în bobină.102 mm). 4. (4. Elementele sensibile inductive la care sunt influenţate inductivităţi proprii şi mutuale sunt utilizate pentru măsurarea deplasărilor. Element sensibil inductiv cu miez mobil: a) -circuitul magnetic.. elementele sensibile inductive se pot clasifica în: • elemente sensibile pentru deplasări liniare mici (10-2.caracteristica de conversie Dependenţa inductivităţii L a bobinei în funcţie de deplasarea x a miezului feromagnetic faţă de poziţia de inductivitate maximă se poate exprima prin relaţia: L = (Lmax-L0)e-k(x/l)+ L0 .2. Deplasarea miezului provoacă o variaţie a inductivităţii proprii a bobinei între valorile L0 şi Lmax corespunzătoare miezului scos din bobină. de aceeaşi lungime cu bobina. b) .14. • elemente sensibile pentru deplasări liniare mari. • elemente sensibile la care este influenţată permeabilitatea magnetică. 4. a) b) Fig.5. sub acţiunea mărimii de măsurat x (figura 4. Elemente sensibile inductive pentru deplasări liniare mici Din punct de vedere constructiv aceste elemente sensibile sunt de două tipuri: cu modificarea inductivităţilor proprii sau mutuale prin deplasarea unui miez mobil şi cu modificarea întrefierului.

52) este neliniară (figura 4. a) b) Fig.a) care este alimentată cu o tensiune alternativă U. în care se poate deplasa axial un miez feromagnetic de aceeaşi lungime l. rezultă un curent alternativ a cărui valoare efectivă este: U I . Caracteristica de conversie L = L(x) exprimată de relaţia (4.15. Element sensibil inductiv cu bobine diferenţiale: a) . precum şi inductivitatea lor mutuală M.schema de principiu.caracteristica de conversie Pentru x = 0. Varianta diferenţială (figura 4.a). b) . rezultă L1 = L2 şi U = 0. Elementul sensibil inductiv cu bobine diferenţiale este format din două bobine (figura 4.15) permite ameliorări în ce priveşte sensibilitatea şi caracteristica de conversie. 4.15.15. Prin deplasarea miezului feromagnetic se modifică în sens invers inductivităţile proprii L1 şi L2 ale celor două bobine. fiecare de lungime l. Dacă bobina este alimentată cu o tensiune alternativă de valoare efectivă U şi de frecvenţă f.b).14.a. (4. Cele două bobine de impedanţe Z1 şi Z2 împreună cu două rezistenţe de valori egale R sunt conectate într-o punte de c. corespunzător aşezării simetrice a miezului în cele două bobine. Dacă miezul feromagnetic se .53) R 2   2  L2 Măsurând curentul I se obţine o informaţie privind deplasarea miezului. (figura 4.

deplasează sub acţiunea mărimii de măsurat. (4.54)  2R Z1  Z 2  Dacă se neglijează rezistenţele bobinelor în comparaţie cu reactanţele. 1/2).54) devine: U L1  L2 U   . se modifică cele două inductivităţi şi rezultă o tensiune de dezechilibru:  R Z2  U  U    . aşezate Fig. Elementul sensibil este compus dintr-o bobină primară şi două bobine secundare.55) şi relaţia (4. (4.56) şi reprezentată în figura 4.b este liniară pe intervalul (-1/2.56) 2 L1  L2  2  M Caracteristica de conversie U = f (x).. Tensiunile de dezechilibru din zona negativă a caracteristicii de conversie corespund unor tensiuni defazate cu 180° faţă de cele corespunzătoare situaţiei L1 . Z 2 =j(L2+M). se poate scrie: Z 1 =j(L1+M).a. în bobinele secundare se induc tensiuni electromotoare. Traductoarele realizate cu un astfel de element sensibil se numesc de tip transformator diferenţial (figura 4.L2 > 0 şi. în interiorul cărora se poate deplasa un miez din material feromagnetic (bobina primară este cea din mijloc).15. O variantă asemănătoare cu cea anterioară este aceea la care bobinele din montajul diferenţial constituie secundarul unui transformator.16).16. 4. Când bobina primară este alimentată de la o sursă externă de c. de aceea. Deoarece bobinele secundare sunt . exprimată de relaţia (4. Element sensibil inductiv de tip transformator diferenţial coaxial. (4. folosindu-se un redresor sensibil la fază se evidenţiază şi sensul deplasării.

tensiunile induse sunt în opoziţie de fază. Elemente sensibile inductive cu întrefier variabil Cel mai simplu element sensibil inductiv cu întrefier variabil (cu armătură mobilă) este constituit dintr-un circuit magnetic în formă de U şi o armătură mobilă care se deplasează sub acţiunea mărimii de măsurat x (figura 4.17. cele două tensiuni secundare sunt egale şi tensiunea de ieşire U2=0. Element sensibil inductiv cu armătură mobilă: a) -circuitul magnetic.100 m la +100 m (micrometre electrice) sau pentru măsurarea deplasărilor foarte mici până la 20 mm. În cazul în care miezul feromagnetic se deplasează la stânga. creşte tensiunea U”2 şi scade tensiunea U’2.a). reluctanţa a) b) Fig. Elementele sensibile inductive de tip transformator diferenţial au o foarte mare sensibilitate şi sunt utilizate pentru măsurarea abaterilor cu intervale de măsurare cuprinse între -3 m şi +3 m până la . b. la ieşire se obţine diferenţa tensiunilor induse: U2=U’2-U”2. Dacă se neglijează fluxul magnetic de scăpări.17. Se pune în evidenţă în acest mod şi sensul de deplasare. La deplasarea miezului feromagnetic spre dreapta.57) În cazul în care miezul feromagnetic se află situat în interiorul bobinei primare. Aceste elemente sensibile folosesc ca adaptor un redresor sensibil la fază. creşte tensiunea U’2 şi scade tensiunea U”2.caracteristica de conversie. Astfel. rezultând la ieşire o tensiune U20. se măreşte inductivitatea mutuală între cele două bobine.conectate în opoziţie. a cărei inductivitate proprie L variază ca urmare a deplasării armăturii. circuitului magnetic este: . (4. b) . pătrunde mai mult în secundarul din stânga. poziţie considerată de zero. 4. Caracteristica de conversie este liniară. Pe circuitul magnetic fix este dispusă o bobină cu N spire.

(4. 10 m până la 0 . Fe . Rm l Fe k2    x (4.60) devine:  S N2 L 0 . respectiv a armăturii. respectiv prin armătură. respectiv S2 .aria secţiunii transversale a circuitului magnetic. x - deplasarea armăturii mobile.58) devine: l Fe  2    x  Fe (4. rezultă: l Fe 2   x   . (4.61)  Fe 0 şi relaţia (4.59). δ .aria întrefierului. cu atât mai accentuată cu cât domeniul de variaţie al întrefierului este mai mare. S1.. atunci relaţia (4.60)  2    x  Fe Relaţia (4.17.l) caracteristica de conversie este liniară. x  0. (4. 5 mm.59) Rm  . Pentru Fe foarte mare.b).60) evidenţiază o caracteristică de conversie L(x) neliniară (figura 4. inductivitatea bobinei este: N2 0  S  N 2 k1 L   .62) se poate scrie 0  S  N 2     x  0  S  N 2 0  S  N 2  x L      x   1   sub forma:  2   x2  2 2 2 2     x (4. S3 . Din acest motiv acest tip de element sensibil este recomandabil pentru măsurări în cazul unor deplasări mici..permeabilitatea vidului.. respectiv l2 este lungimea medie a liniilor de câmp prin circuitul magnetic.permeabilitatea relativă a materialului feromagnetic..63)  k3   1   . . Dacă S1 = S2 = S3 = S şi l1 + l2 = lFe. pentru intervale de măsurare cuprinse între 0 . 0  S Ţinând seama de relaţia (4.întrefierul în poziţia de referinţă.58) unde: l1.62) 2   x  Pentru x <<  inductivitatea L dată de relaţia (4.    Deci pentru deplasări mici (x << . 0 . n l l l 2    x  Rm   k 1 k  Sk    Fe  0  S1  Fe  0  S 2  0  S 3 .

caracteristica de conversie. (4. O ameliorare a liniarităţii caracteristicii de conversie se obţine utilizând montajul diferenţial (figura 4. Pentru elementul sensibil de tip transformator diferenţial (figura 4. Elementele sensibile cu modificarea întrefierului se pot realiza şi în variante de tip transformator.. b) . Pentru x = 0. 2 = 0+x.18.4. Adaptorul pentru acest tip de element sensibil este puntea de c.19. Dacă armătura mobilă se deplasează (1  2).x. La aceste elemente sensibile nu pot fi satisfăcute simultan condiţiile de liniaritate şi cele de sensibilitate.18).19.19.a).a.a) cât şi diferenţiale (figura 4.18.b). L1 = L2 şi deci U = 0. unde 1 = 0 . Element sensibil inductiv cu armătură mobilă diferenţial: a) -circuitul magnetic.65) N1 unde K este factorul de cuplaj. atât simple (figura 4. iar 0 este valoarea întrefierului în poziţia de referinţă.64) a) b) Fig. 0.. 4.a este: N U 2  K   x  2 U1 . tensiunea de ieşire este: . dependent de deplasarea x. (4.19. rezultă 1 = 2 = 0 . Tensiunea de ieşire pentru elementul sensibil din figura 4.b). (figura 4. se modifică cele două inductivităţi şi rezultă o tensiune de dezechilibru de forma: U = K·U·R·(L1 –L2).3 . corespunzător aşezării simetrice a armăturii mobile. soluţia de compromis fiind:  / max = 0.

Selsinele fac parte din categoria maşinilor electrice speciale. N2 N U 2  U '2  U "2  K    0  x    U1  K   0  x   2  U1  N1 N1 N2 (4. Considerând statorul inductor. rezoluţie foarte bună şi robusteţe sporită.66)  2 K  x  U1 . b. la variaţia ciclică a unghiului  de la 0 la 360° se obţine o tensiune maximă E2.20). 4. care la fiecare trecere prin zero îşi schimbă faza. Deci. unde  este unghiul între axele electrice ale celor două înfăşurări (figura 4. În ceea ce priveşte adaptorul. în rotor se va induce tensiunea e2 = E2mcos()sin(t).19.. N1 unde 0 este valoarea întrefierului corespunzătoare poziţiei de zero.transformator diferenţial.2. Element sensibil inductiv cu armătură mobilă tip: a. alimentat cu tensiunea e1=E1msin(t). dar mai frecvent se utilizează un montaj de tip oscilator cu cuplaj magnetic. transformatorul diferenţial cu modificarea întrefierului poate fi cuplat cu etaje de tip amplificator / redresor. . a) b) Fig.transformator simplu.5. Elemente sensibile inductive pentru deplasări unghiulare Cele mai răspândite elemente sensibile inductive din această categorie sunt cele de tip selsin. Elementele sensibile de acest tip sunt caracterizate prin: gabarit redus. . 4. Principala sursă de erori o constituie modificările caracteristicilor magnetice ale miezului prin îmbătrânire.2.

Traductoarele cu element sensibil de tip Fig. rotorul fiind monofazat. Astfel. a. eviden- ţierea fiecărei semirotaţii (prin schimbarea fazei). 4. 4. în cadrul fiecărei semirotaţii (0180°) amplitudinea tensiunii induse este dependentă de unghi.67) us2 = Us2m sin (t) sin  . Us2 depind de raportul de transformare între înfăşurări (Us1 şi Us2 sunt proporţionale cu fluxurile. (4. Element sensibil inductiv de tip selsin selsin se realizează în două variante de bază: de tip resolver şi de tip inductosin. în funcţie de modul de alimentare.21.20. dacă rotorul este alimentat cu o tensiune u r = Um sin(t). (4. Elemente sensibile de tip resolver Resolverul (denumit şi selsin bifazat) conţine două înfăşurări statorice decalate electric cu 90°. se obţin în Fig. pe de o parte. defazajul de 90° păstrându-se doar în . iar pe de altă parte.68) unde  este unghiul pe care îl face rotorul cu axa înfăşurării statorului S 1 iar Us1. inductorul poate fi sau rotorul sau statorul. Element sensibil inductiv de tip resolver stator două tensiuni: us1 = Us1m sin (t)  cos  . Acest lucru permi- te.

Elemente sensibile de tip inductosin circular Inductosinul circular poate fi echivalat cu un selsin multipolar desfăşurat în plan. Pentru sensul marcat în figura 4. Um cos (4. cu un număr foarte mare de poli.21. rotorul devine indus.75)  2 Tensiunea indusă în rotor va fi: ur = Um  [sin (t) cos  ± cos (t) sin ] = Um·sin (t ± ).70) Tensiunea indusă în rotor va fi pentru o poziţie unghiulară a axei rotorului faţă de axa înfăşurării statorului S: ur = Us1m cos  ± Us2msin  = Um sin (t)  sin ( ± ). referitor la o poziţie de referinţă a. Constructiv. care reprezintă abaterea de la poziţia prescrisă. dacă tensiunile statorice sunt: us1 = Um sin (t)  cos . Resolver cu modulaţie de fază. (4. se alimentează cele două înfăşurări statorice cu tensiunile: us1 = Um sin ()  sin (t).74) Se obţine deci. Unul din discuri este mobil (rotorul).. la ieşire.71) Semnul (±) este determinat de sensul de parcurgere a înfăşurărilor S1. b. us2 U m sin    t     t  . semnul este (-). Dacă se alimentează statorul. de această dată.ipoteza că impedanţa de sarcină este infinită). dar decalate cu 90° electrice:   us1  U m sin   t  . în această situaţie. (4. Resolver cu modulaţie de amplitudine. alimentarea statorului cu două tensiuni de aceeaşi frecvenţă şi amplitudine. el constă din două discuri plane. (4. (4. o fază proporţională cu unghiul  care caracterizează poziţia relativă dintre rotor şi stator.69) us2 = Um cos () sin (t). separate între ele printr-un interstiţiu de aer de 0. aşa după cum se poate constata şi din diagrama fazorială. (4. Se consideră că acest raport este egal cu 1 pentru ambele înfăşurări şi deci Us1 = Us2 = Ur.72) us2 = Um sin (t) sin . Se consideră..3 mm. deci. cuplat solidar cu . Pentru a măsura poziţia unghiulară a unui ax (care antrenează rotorul). (4.1.73) tensiunea rotorică va fi: ur = Um sin (t)  cos (  ). cu modulaţie de amplitudine şi cu modulaţie de fază. (4.0.76) Tensiunea rezultantă are.. S2. o tensiune cu amplitudinea modulată cu sinusul (sau cosinusul) unghiului  =  . se pot evidenţia două metode distincte de utilizare. De asemenea.

sunt dispuse două înfăşurări multipolare plane (realizate în tehnica circuitelor imprimate). de regulă inductor. ca şi la selsin.  -unghiul de rotaţie între rotor şi stator.36° mecanice. 4. în rotor.22). Rigla are o singură înfăşurare. Pentru p = 1000 se obţine o deplasare de 360° electrice la 0. conţine o înfăşurare cu acelaşi pas. poate fi asimilat cu un selsin multipolar desfă- şurat în plan. Rotorul.obiectul a cărui deplasare unghiulară se măsoară. Inductosin liniar înfăşurări realizate din folie de cupru imprimate prin procedee serigrafice. se obţine: ur =Um sin (t .p ) (4. toate realizate cu acelaşi pas p = 2P. Inductosinul se poate utiliza ca element sensibil absolut în domeniul unui semipas . pasul de divizare  se ia 2°. iar statorul este un cursor ce se deplasea- ză deasupra riglei. ca şi inductosinul circular. iar cursorul are două înfăşurări. Similar.p ) (4.2.78) unde: p este numărul de perechi de poli ai înfăşurării rotorice. Pe discul fix.22.77) iar în cazul modulaţiei de amplitudine: ur =Um sin tsin( .3). Elemente sensibile inductive pentru deplasări liniare mari Din această cate- gorie face parte inducto- sinul liniar. în cazul modulaţiei de fază. asociat cu sistemul de referinţă (statorul). decalate între ele cu 90° electrice (1/2 din lăţimea unei spire). la care rotorul este o riglă a cărei lungime trebuie să aco- pere domeniul maxim de măsurare. 2k    (k= 0.5.2. Acesta. Între spirele celor două înfăşurări ale cursorului există un decalaj spaţial de 90° electrice (figura 4.3. iar celălalt fix. 4. uzual un indus. Uzual.1. α- p unghiul de referinţă. Pe riglă şi pe cursor se află Fig.

Se preferă alimentarea pe cursor cu două tensiuni şi un singur semnal de ieşire. b. Elemente sensibile inductive la care este influenţată permeabilitatea magnetică Funcţionarea acestor elemente sensibile se bazează pe fenomenul magnetoelastic care constă în modificarea permeabilităţii unor materiale supuse la eforturi mecanice. Dacă pentru un asemenea material se determină ciclurile de histerezis pentru stare netensionată şi tensionată se constată o modificare semnificativă a acestora. cu modulaţie de amplitudine.(semiperioadă) de 2 mm şi ca element sensibil absolut într-o schemă care contorizează numeric numărul de semipaşi (treceri prin zero ale tensiunii proporţionale cu defazajul) şi apoi măsoară numeric sau analogic faza în cadrul unui pas.4. (4. deci o modificare a permeabilităţii magnetice. cu modulaţie de fază.poziţia relativă între riglă şi cursor în cadrul unui semipas (x = 0 când se suprapun înfăşurările riglei cu prima înfăşurare a cursorului). situaţie în care:    ur  kt U m sin  x x0  .81)   p  unde x0 este poziţia faţă de care se măsoară deplasarea din cadrul unui semipas. x .80)  p    unde: kt este raportul de transformare. Ucost) este:  x   x ur  kt U m sin   t  cos   2    k t U m cos   t  sin 2    . (4. Fenomenul magnetoelastic este cel mai pronunţat la materialele bazate pe Ni .5. situaţie în care tensiunea de ieşire din riglă (atunci când rotorul este alimentat cu tensiunile Usint.2.  2  p   p 2     (4. . Această soluţie se utilizează în cele două variante: a.Fe. 4.79) sau :   x ur  kt U m sin   t   .

Pe baza anizotropiei fenomenului magnetoelastic se realizează elementul sensibil de tip presductor (figura 4. Elemente sensibile capacitive cu modificarea distanţei dintre armături .e.m. miezul are aceeaşi permeabilitate în toate direcţiile şi liniile de câmp magnetic sunt circulare. Ele sunt utilizate la măsurarea maselor şi forţelor. Elemente sensibile capacitive Elementele sensibile capacitive fac parte din grupa elementelor sensibile parametrice şi ele convertesc mărimea neelectrică de măsurat într-o variaţie de capacitate. 4. permeabilitatea variază inductiv de tip liniar cu efortul unitar.3. Caracteristica de conversie U 2 = f(F) este neliniară şi prezintă histerezis. că unghiul de pierderi este mic şi se va neglija rezistenţa de pierderi în comparaţie cu reactanţa capacitivă. iar această variaţie este presductor dependentă de direcţia efortului. dar prezintă histerezis şi au o precizie redusă.5.5. Înfăşurarea primară este alimentată cu o tensiune alternativă U1. Experimental s-a dovedit că între anumite Fig.. rezistă la suprasarcini. În analiza elementelor sensibile capacitive se va presupune. de regulă. la care se pot modifica unul din următorii parametri: distanţa dintre armături. ES limite ale efortului mecanic.23) care este format dintr-un pachet de tole prevăzut cu patru găuri în care se introduc două bobine plasate la 90°. ceea ce conduce la modificarea liniilor inducţiei magnetice şi la inducerea unei t. 4.1. stabilindu-se un curent de valoare efectivă constantă.3.. În stare netensionată. robuste. Elementele sensibile de tip presductor au dimensiuni mici. cu o bună aproximaţie. Schema electrică echivalentă a unui condensator cuprinde reactanţa capacitivă şi rezistenţa echivalentă pierderilor. sunt simple. Sub acţiunea unei forţe F materialul este supus unui efort mecanic şi permeabilitatea se modifică diferit după cele două axe ortogonale.23. 4. au interval larg de măsurare (0 . (U2) în secundar. iar tensiunea indusă în înfăşurarea secundară este nulă. suprafaţa armăturilor şi permitivitatea mediului dintre armături. condensatoare plane. Elementele sensibile capacitive utilizează. 10 7 N).

82)  x sau: a) b) Fig.84)  2    Rezultă că variaţia capacităţii se poate considera liniară numai pentru deplasări mici. 4. a cărui capacitate este:  S C . Capacităţile celor două condensatoare sunt:  S  S C1  .83)  2  x2 Caracteristica de conversie C=C(x) prezintă o variaţie hiperbolică (figura 4.2)·.. (4. (4. . schema de principiu. (4.25). de aceea aceste elemente sensibile pot fi utilizate numai pentru măsurarea deplasărilor mici 0 . relaţia (4.caracteristica de conversie   S    x  C .85)  x  x .83) devine:   S    x    S  x C   1  . O mai bună liniaritate se poate obţine utilizând un montaj diferenţial (figura 4.a) sub acţiunea deplasării x..l  0. b. Cel mai simplu element sensibil de acest tip este un condensator plan cu o armătură fixă şi una mobilă (figura 4.24. care constă din două condensatoare plane.24. l mm. (4. Pentru deplasări mici. având o armătură comună (mobilă). C2  .24. x< (0.b). Element sensibil capacitiv cu armătură mobilă: a.

88)   360 .5. Schema pentru realizarea conversiei în semnal util.87) d Capacitatea elementului sensibil capacitiv cu armături de forma unor sectoare circulare (figura 4.3. conectează capacităţile C1 şi C2 într-o punte de tip Sauty (figura 4.26. 4.27. b şi notând cu x deplasarea relativă a unei feţe faţă de cealaltă (figura 4. 4.86) şi deci caracteristica de conversie U = f (x) este liniară.2. ceea ce impune utilizarea unor frecvenţe de lucru ridicate (1KHz  câţiva MHz). Dezavantajul acestui tip de element sensibil constă în valorile mici ale capacităţilor (10100)pF. (4. (4. Fig. Elemente sensibile capacitive cu modificarea suprafeţei Considerând feţele unui condensator plan de dimensiuni a. având în celelalte două braţe capacităţile fixe C3 şi C4.b) este:    r2 C   0    .a). se obţine:   a   b  x C .25. (C3 = C4 = C). Puntea Sauty Tensiunea de dezechilibru va fi:      C1 C   1 1   x 1 U  U      U     U      C   2   C1  C 2 2  C   1  2 2  2  C 1    x  x U  U  2  2  (4.26). Element sensibil capacitiv diferenţial Fig. 4.27.

.88) rezultă caracteristici de conversie C = C(x) şi C = C() liniare. a umidităţii. fie prin modificarea stării fizice a dielectricului cu umiditatea.3.a). alunecând cu frecare cât mai redusă.7. substanţe diferite.87) şi (4. de tip condensator cilindric (figura 4. De aceea aceste elemente sensibile se utilizează la măsurarea grosimilor. Element sensibil capacitiv cu modificarea suprafeţei de suprapunere a armăturilor Din relaţiile (4. În ipoteza în care manşonul aderă la armături. între care se deplasează un manşon izolator cu o constantă dielectrică diferită de a aerului.28.28. etc.unde  este distanţa dintre armături. 4. este constituit din doi electrozi cilindrici ficşi. a nivelelor. Element sensibil capacitiv cu modificarea dielectricului de tip condensator cilindric Elementul sensibil capacitiv cu modificarea dielectricului. etc. capacităţile condensatoarelor care se formează sunt: . b) Fig.5. 4. a) b) Fig. 4. Elemente sensibile capacitive cu modificarea dielectricului Permitivitatea relativă a dielectricului unui condensator se poate modifica fie prin introducerea unui material izolant între armături.3.

  r 1   r 2  1  d d  d d r  1    d   d 2 r 1  r 2 r 2 r r  0  a  1  x  C2  .90) Uneori.90) şi (4. Orice schemă pentru conversia în semnal util a variaţiei capacităţii elementelor sensibile.b) este: 2   0  x 2   0   r   l  x  2   0 C  C1  C 2      x   r   l  x  . 2    0  x 2     0   r   l  x C1  .93)   r d r Din relaţiile (4.89) ln ln d d iar capacitatea echivalentă a sistemului (figura 4. necesită un etaj de amplificare cu impedanţă mare.28. un astfel de element sensibil poate fi folosit la măsurarea nivelului unui lichid dielectric sau a unei pulberi dielectrice.92)  Capacitatea echivalentă a sistemului este: 0  x  a   a  1  x  C  C1  C 2   0  1  (4. chiar utilizând frecvenţe ridicate (220KHz). D D D ln ln ln d d d (4. C2  .29) la care capacităţile condensatoarelor care se formează sunt: (4.91) 0  S 0  S 0  x  a C1    . rezultă impedanţa de ieşire Z=l/(·C) de ordinul sutelor de K şi chiar al . de tip condensator plan (figura 4. (4. deoarece la modificările de capacitate relativ mici (10-100pF). Se întâlnesc mai rar şi elemente sensibile capacitive cu modificarea dielectricului.93) rezultă caracteristici de conversie C=C(x) liniare. D D (4.

Elemente sensibile termoelectrice Funcţionarea elementelor sensibile termoelectrice se bazează pe fenomenul termoelectric (efectul Seebeck).1. 4. 4. (4. unite între ele prin sudură sau lipite în punctele de contact P1 şi P2 (figura 4.95) Rezultă că tensiunea termoelectrică poate fi folosită pentru a măsura diferenţa de temperatură dintre cele două puncte de contact P 1 şi . • elemente sensibile fotoelectrice. Pentru un interval restrâns de temperatură. Fig. b. b. Elemente sensibile generatoare Elementele sensibile generatoare convertesc mărimea neelectrică de măsurat în tensiune electrică. • elemente sensibile piezoelectrice. În aceste condiţii. se disting următoarele tipuri principale: • elemente sensibile termoelectrice. etajul de amplificare trebuie să aibă o impedanţă de intrare de minimum 20 M.a) şi aceste capete sunt încălzite la două temperaturi diferite 1 şi 2. • elemente sensibile de inducţie.6.29. tensiunea termoelectrică este proporţională cu diferenţa de temperatură: E=S = S(2-1). c sunt constante de material. 2 3 (4.30. Element sensibil capacitiv cu modificarea dielectricului de tip condensator plan 4. dependente de metalele din care sunt executate termoelementele. Această tensiune se numeşte tensiune termoelectrică şi ea depinde de natura metalelor din care sunt confecţionate conductoarele a.94) 2 3 unde a. În funcţie de fenomenul fizic utilizat pentru conversie.1: 1 1 E  a     b       c       .megohmilor. Dacă se realizează un circuit din două conductoare " a " şi " b " de natură diferită. apare o tensiune electromotoare care va produce un curent.6. precum şi de diferenţa de temperatură  = 2 .

tensiunea termoelectrică din circuit este suma algebrică a tensiunilor termoelectrice dezvoltate pentru fiecare pereche de conductoare. Ansamblul celor două conductoare a şi b formează elementul sensibil termoelectric (termocuplu). iar capătul P 1. apare o tensiune termoelectrică Eθ a cărei valoare este independentă de prezenţa celui de-al treilea conductor atâta timp cât punctele de contact P1 şi P3 sunt la aceeaşi temperatură. Sensibilitatea unui element sensibil termoelectric se defineşte prin relaţia: dE S   =a+b θ+θ2. Tensiunea termoelectrică se măsoară prin desfacerea unuia dintre puncte şi conectarea unui aparat de măsurare (figura 4. (4. P2. 4. Dacă punctul P2 este adus la temperatura 2 = 1 + . Element sensibil termoelectric: a) . P3 sunt menţinute la aceeaşi temperatură 1.schema principială de măsurare Deoarece conductoarele de legătură sunt din metale diferite de conductoarele a şi b. capătul P2 se numeşte sudură caldă şi el se introduce în mediul a cărui temperatură se măsoară.P2. b) .b). P3 se numeşte sudura rece şi se conectează la schema de măsurare a tensiunii termoelectrice.30. a) b) Fig.30.96) d . suma tensiunilor termoelectrice din acest circuit este zero atâta timp cât punctele de contact P1. Dacă temperatura punctelor P1 şi P3 nu este aceeaşi.ilustrarea principiului de funcţionare.

80 = 0° C şi 2 = 100° C şi Manganina +0..72 .. 4.. corespondenţa tensiune termoelectrică .. Fier + 1.20 tensiunile termoelectrice Paladiu -0. Sensibilitatea ele- Tabelul 4....47 . Fier – Constantan 56 -200 ..Platină-Platinrhodiu 9.65 .Alumel 41 0.. -1. Platinrhodiu(10%Rh) +0. +600 moelectrice se utilizează Cromel . Tabelul 4.Crom +2..2). +1500 lor electrice.2 Elementele sensibile termoelectrice se introduc Elementul sensibil Sensibi.. +300 Elementele sensibile ter. Cupru– Constantan 41 -200 .77 tensiuni-lor termoelectrice Molibden +1.20 fost selectate perechile de metale care să prezinte o diferenţă cât mai mare care să fie constantă pe un interval cât mai larg. obţinându-se elementele sensibile cele mai des utilizate (tabelul 4. -3.. Pentru Constantan -3. +0..28 care apar între diferite Platina 0 metale şi platină pentru 1 Aur +0.6. +1...56 . +1. În practică.. +0.04 aceasta s-au măsurat Nichel -1.temperatură se stabileşte pe baza tabelelor care indică această corespondenţă din zece în zece grade..94 . Elemente sensibile piezoelectrice Elementele sensibile piezoelectrice funcţionează pe baza efectului piezoelectric..1)..Intervalul de în aceeaşi structură de termoelectric litatea temperaturi protecţie ca şi elementele (V/ °C) (°C) sensibile termorezistive.89 Din acest tabel au Nichel ..82 metalele au fost ordonate Wolfram +0.2.65 formându-se seria Cupru +0.. 1100 la realizarea termometre.90 după valorile obţinute..l mentului sensibil termo- Tensiunea electric trebuie să fie cât Metalul termoelectrică mai mare şi totodată trebuie să fie constantă pe în mV pentru  = un interval de temperatură 100°C cât mai larg. +0.. Piezoelectricitatea este o proprietate intrinsecă a unor .31 (tabelul 4.16 .57 . +0..87 .5 +800.

Pentru evidenţierea fenomenelor piezoelectrice.98) d a) b) Fig. A .aria plachetei. Dacă cristalul este supus întinderii. d - grosimea plachetei (distanţa dintre armături). Ilustrarea efectului piezoelectric direct (a) şi simbolul elementului sensibil piezoelectric (b). ceea ce implică apariţia unei sarcini electrice q pe electrozi (figura 4. unde: ε este permitivitatea substanţei piezoelectrice. efectul este acelaşi dar sarcinile vor fi de semn contrar faţă de cazul compresiunii. Armăturile metalice ale elementului sensibil piezoelectric formează un condensator plan de capacitate: A C . Polarizarea dielectricului se traduce în acest caz printr-un aport sau printr-o diminuare de sarcină electrică pe electrozi. întregul ansamblu formând un condensator (figura 4.a).3l. . Efectul piezoelectric direct constă în faptul că deformarea plachetei dielectrice printr-o constrângere mecanică exterioară conduce la polarizarea materialului. (4.3l. dintre care cuarţul şi titanatul de bariu (BaTiO 3). dielectricul este încadrat de electrozi metalici. specific pentru fiecare substanţă.a).materiale dielectrice.97) unde k este modulul piezoelectric.31. Sarcina electrică q depinde de forţă şi nu depinde de dimensiunile geometrice ale cristalului supus compresiunii. Această sarcină este proporţională cu mărimea deformaţiei (forţei F): q = kF (4. 4. care corelează polarizarea electrică a dielectricului cu deformările şi vibraţiile mecanice ale materialului respectiv.

33). b. 4.33. Tensiunea care se stabileşte la bornele condensatorului (fig. Cuplajul element sensibil .100) dF C  A depinde numai de proprietăţile şi dimensiunile geometrice ale dielectricu- lui (k şi C).. intrarea unui amplificator.a. (4.33.101) 1 S C U 0 C C  C R U U 0Us U0 R s s s  C s a) b) Fig. Impedanţa de sarcină prezintă. tensiunea în sarcină fiind dată de relaţia: C 1 US  U0   U0  C  CS C (4. Divizor capacitiv (b) obţinut prin conectarea unui element sensibil piezoelectric pe sarcină (a). În figura 4. Elementele sensibile de mărimi mecanice care utilizează efectul piezoelectric direct lucrează întotdeauna pe o sarcină care este. . în cazul general. (4.b)..a şi 4..32) este o măsură a forţei F: q kF k F U0    d  . a) b) Fig. 4. Cea mai mare valoare a sensibilităţii în gol o posedă cuarţul. de regulă. o componentă rezistivă RS care este. Sensibilitatea în gol a unui element sensibil piezoelectric supus unei soli- citări de forţă F: dU 0 k k d S0     .33. rezistenţa R este rezistenţa de izolaţie a elementului sensibil (108 . Schemele echivalente uzuale ale elementului sensibil piezoelectric cu generator de sarcină (a) şi cu generator de tensiune (b).impedanţa de sarcină (figura 4.99) C C  A C  q C U0  a. de exemplu.31. 108Ω) şi o componentă capacitivă CS..33. care înglobează şi capacităţile parazite introduse de cablurile de conexiune (figura 4. 1010). impedanţa de intrare a amplificatorului (de ordinul 106 . 4.a) formează un divizor capacitiv (figura 4.32.

tensiunea uS scade în timp la zero datorită RS cu constanta de timp τ = R S(C + CS). vitezelor de propagare a undelor mecanice şi a unor constante de material.34).a.33. Legarea proprie a plachetei.Din relaţia (4. Scăderea în timp a tensiunii pe sarcină uS(t). Elementele sensibile piezoelectrice nu se utilizează la solicitări mecanice statice. Elementele sensibile piezoelectrice bazate pe efectul piezoelectric direct se folosesc la măsurarea forţelor. ci numai la măsurarea mărimilor mecanice variabile în timp. La aplicarea unei forţe statice F. În consecinţă. (4. în momentul iniţial (t = 0) pe sarcină (figura 4.101).). • transmisia tensiunii U0 în sarcină se efectuează cu un randament mai bun în cazul utilizării materialelor dielectrice care conferă elementului sensibil o valoare mai ridicată a capacităţii C (pentru CS = const. presiunilor.3 l. în cazul aplicării unei forţe statice F. 4. frecvenţa minimă de variaţie în timp a forţei F este: 1 f min  .a) apare tensiunea US.102) Astfel. . care sunt supuse în serie aceleiaşi forţe F. Legarea în serie din punct de vedere electric a acestor elemente sensibile permite obţinerea unei valori mai mari a tensiunii în sarcină.103) 2     C  C S   RS Elementele sensibile piezoelectrice se pot realiza sub forma a două sau mai multe plachete suprapuse mecanic (figura 4. exprimată de relaţia (4. este dată de: u S (t )  U S  e  t / RS (C CS ) . Efectul piezoelectric invers constă în faptul că la aplicarea unei tensiuni alternative la bornele condensatorului din figura 4. Amplitudinea vibraţiei este maximă dacă această frecvenţă coincide cu frecvenţa de oscilaţie Fig.101) se observă că: • tensiunea în sarcină US este independentă de pulsaţia .34. acceleraţiilor. iar în spaţiul înconjurător se mecanică în serie a plachetelor piezoelectrice. chiar în cazul persistenţei forţei statice F. (4. placa cristalină vibrează cu frecvenţa tensiunii aplicate.

siliciu (Si).5 m).3. Elemente sensibile fotoelectrice Elementele sensibile fotoelectrice efectuează conversia energiei luminoase (radiante) în semnal electric de ieşire (curent sau/şi tensiune) şi sunt realizate din materiale semiconductoare: germaniu (Ge).propagă unde ultrasonore. Fenomenul de fotoconductivitate (generarea optică a perechilor electron - gol) are loc prin absorbţia de fotoni având o energie egală sau mai mare decât lăţimea (energia) benzii interzise EG care separă banda de valenţă de cea de conducţie.6.24 c  .01 nm şi  = 1000 nm.tensiune a dispozitivului. în volumul semiconductorului are loc o generare de purtători de sarcină prin trecerea electronilor din banda de valenţă în cea de conducţie.constanta lui Planck.gol este dată de relaţia (4. (4. prezintă interes banda optică cuprinsă între ultravioletul îndepărtat ( = 0. Între lungimea de undă  a radiaţiei luminoase incidente şi energia E = h a fotonilor există relaţia: c 1.2 m) şi infraroşul mediu ( = 3.. Generarea optică de purtători conduce la apariţia unui fotocurent şi modificarea caracteristicii curent . etc. cu lungimi de undă între  = 0.104)  h   eV  unde c este viteza luminii în vid.arsen (GaAs). Efectul piezoelectric invers este utilizat la recepţia şi generarea ultrasunetelor. iar h . Prin iluminarea acestor elemente sensibile. pentru elementele sensibile fotoelectrice fabricate din mate- rialele semiconductoare menţionate.24    (4. galiu .104). Din spectrul larg al radiaţiei electromagnetice. 4. Mărimea semnalului electric furnizat la ieşirea elementului sensibil fotoelectric este direct proporţională cu puterea optică într-o anumită gamă de lungimi de undă  a radiaţiei incidente. în care energia E se înlocuieşte cu EG: 1. deci nu creează purtători de sarcină. .105) EG  eV  Radiaţia incidentă cu valori reduse ale lungimii de undă (energie mare a fotonilor) este absorbită la suprafaţă şi nu pătrunde în volumul semiconductorului. Lungimea de undă maximă c a radiaţiei luminoase incidente care mai poate crea perechi de electron .

. (4. • Fotodioda Schottky.eficienţa cuantică (numărul de perechi de purtători fotogeneraţi / un foton incident).câştig în curent al unei fotodiode cu avalanşă poate depăşi 100 GHz. Cu A creşterea nivelului de iluminare peste un anumit prag.0.106)  unde I este curentul fotogenerat. pentru caracterizarea elementelor sensibile fotoelectrice. Produsul bandă . unde A este suprafaţa elementului sensibil.65. (4. sensibilitatea elementului sensibil fotoelectric scade. se utilizează ca parametru sensibilitatea în răspuns R: I   R   . Se utilizează în domeniul spectral =0. Principalele tipuri de elemente sensibile fotoelectrice sunt următoarele: • Fotodioda pin. Pentru un element sensibil ideal ( = 1). precum şi din compuşii acestora.24) creşte liniar cu lungimea de undă a semnalului optic incident. • Dioda cu heterojoncţiuni este un element sensibil fotoelectric a cărui joncţiune este formată între două materiale semiconductoare având diferite lăţimi ale benzii interzise. astfel încât acest tip de element este sensibil la semnale optice modulate la frecvenţe de microunde. . în care grosimea stratului intrinsec este utilizată pentru optimizarea eficienţei cuantice şi a răspunsului în frecvenţă. iar  . Aceste diode sunt utilizate de preferinţă în domeniile vizibil şi ultraviolet ale spectrului optic. Elementele sensibile fotoelectrice sunt caracterizate prin sensibilitatea integrală: I S     A / Lx .fluxul luminos. Sensibilitatea S este constantă pentru o anumită gamă a  iluminării E = . la care se produce multiplicarea în avalanşă a purtătorilor generaţi. sensibilitatea în răspuns R = ( / 1.24 unde Popt este puterea optică incidentă.85 m.107) Popt 1. Această multiplicare produce o amplificare internă de curent. Corelat cu parametrul S. fiind realizată din GaAs şi InP. în care metalul joncţiunii metal - semiconductor este utilizat pentru ajustarea domeniului de răspuns spectral. iar  . • Fotodioda cu avalanşă este utilizată la valori mari ale tensiunii de polarizare inverse.. deci sensibilitatea acestor diode este mai mare.

La mersul în gol.35) în peretele căruia se dispun diametral doi electrozi. 50 W. iar indusul este rotorul. 4.c. eliminându-se astfel colectorul. m. t. Elementele sensibile de inducţie pentru debit sunt utilizate la măsurarea debitului lichidelor bune conducătoare de electricitate. cu magneţi permanenţi dispuşi pe stator. care inducţie pentru debit generează tensiuni electrice proporţio- nale cu viteza de rotaţie a sistemului cu care sunt cuplate. (4. Tubul este plasat într-un câmp de inducţie magnetică B perpendicular pe planul format de axa longitudinală de scurgere şi diametrul pe care sunt dispuşi cei doi electrozi.a.35.e.m.e.: E = vBd . în comparaţie cu un tranzistor bipolar obişnuit.4. Tahogeneratorul de c. Ele sunt formate dintr-un tub izolant (figura 4. sau c.. În lichidul care se scurge cu viteza v între electrozii aflaţi la extremităţile diametrului d se induce t.colector are o arie mare.6. Element sensibil de generatoare de c.m. într-un conductor în deplasare relativă faţă de un câmp magnetic. (4. Fig.a. (4. la care joncţiunea bază . • Fototranzistorul. este proporţională cu turaţia (viteza unghiulară): E = kn.109) Tahogeneratoarele consumă o putere de l .108) Tahogeneratoarele de c. Cele mai răspândite elemente sensibile de inducţie sunt tahogeneratoarele şi elementele sensibile de inducţie pentru debit. e. dar la puteri mici apar erori de măsurare a turaţiei. Elemente sensibile de inducţie Aceste elementele sensibile funcţionează pe baza fenomenului de inducţie: fenomenul de inducere a unei t. 4.c. Valoarea efectivă a tensiunii induse este proporţională cu turaţia: E = k1n. Tahogeneratoarele sunt micro. care este neglijabilă la puteri mari de antrenare. se realizează cu bobinajul indusului dispus pe stator şi rotorul cu poli aparenţi din magneţi permanenţi.110) . se construieşte ca un generator de c.c..

l m/s rezultă E = 1. Elementele sensibile de inducţie pentru debit se realizează cu câmp de inducţie magnetică constant sau alternativ. Debitul Q este dat de relaţia:  d2 E  d Q  S v     E.5 mV). . iar d . v =0.unde v este viteza medie de scurgere a fluidului. Tensiunile electromotoare induse sunt mici (de exemplu.diametrul tubului de scurgere.3 T.111) 4 B d 4 B de unde rezultă: 4 B E  Q  k 2  Q. d = 0.05 m. (4. (4.112)  d Caracteristica de conversie E = E(Q) este liniară indiferent dacă scurgerea este laminară sau turbulentă. pentru B = 0.