You are on page 1of 49

1 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare

3. Convertoare de prelucrare pentru aparate
şi sisteme de măsurare
Convertoarele de prelucrare sunt accesorii sau componente care
produc modificarea semnalelor (ca mărime, formă, fază) sau realizează
diferite operaţii matematice asupra semnalelor (adunare, scădere,
înmulţire, împărţire, logaritmare, derivare, integrare), în scopul adaptării
lor la dispozitivele sau instrumentele de măsurat utilizate. Principalii
parametrii de calitate ai acestor dispozitive sunt: factorul de modificare,
precizia şi banda de frecvenţe.

3.1 Reductoare de tensiune
Au rolul de a micşora tensiunile la valori compatibile cu cele de
intrare ale aparatelor de măsurat (AM) sau a amplificatoarelor din AM.
Acestea pot fi divizoare sau transformatoare de tensiune.

3.1.1. Divizoare de tensiune
Din punct de vedere constructiv, divizoare de tensiune depind de
felul tensiunii utilizate (continue sau alternative).

3.1.1.1. Divizoare pentru tensiuni continue
Acestea se întâlnesc ca divizoare rezistive formate din rezistenţe
bobinate, ce pot atinge precizii foarte înalte, sau cel mai adesea, ca
rezistenţe de precizie cu peliculă metalică. Precizia acestora este mult
mai modestă (0,1-0,5%), dar suficient de bună pentru practica
instrumentaţiei electronice.
a) Divizoare fixe
Schema de principiu este dată în fig.3.1, în care R s reprezintă
rezistenţa de sarcină a divizorului (poate fi rezistenţa de intrare a
amplificatorului sau a voltmetrului conectat la ieşirea divizorului).
Raportul de divizare (m) este dat de relaţia:
1
U 1 R 1  pR 2
m  ; p= 1  R 2 , (3.1)
U2 pR 2
Rs

2 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare

care pentru:
Rs >> R2 ; (Rs  103R2 ), (3.2)
devine:
U2 R2 1
  . (3.3)
U1 R 1  R 2 m
Precizia. Din relaţia (3.3) se deduce :
m R1  R 1 R 2 
    , (3.4)
m R1  R 2  R1 R 2 
care arată că eroarea de bază a divizorului poate atinge cel mult suma
erorilor rezistoarelor componente.
b) Divizoare reglabile
Divizoare reglabile obişnuite. Se R1
construiesc din rezistenţe cu peliculă metalică, U1
utilizate la prescrierea gamelor de tensiune la
voltmetrele electronice de c.c. (cu precizie de R2 U2 RS
0,1-0,5%) sau din rezistenţe bobinate, folosite la
intrarea voltmetrelor numerice de înaltă precizie
Fig.3.1 Divizor obişnuit
(precizia este mai bună de 0,05%).
Raportul de divizare (vezi fig.3.2) este dat de relaţia:
U 2 rk  rk 1    rp R2 1
   (3.5)
U1 r1  r2   rp R1  R 2 m
Divizoare reglabile speciale. Sunt dispozitive de înaltă precizie
cu utilizare mai restrânsă.
a) Divizorul cu autocalibrare
Are ca particularitate faptul că una dintre componente este de
înaltă precizie, servind şi la verificarea cu precizie (prin comparaţie) a
celorlalte rezistenţe ale divizorului. O altă particularitate o constituie
prezenţa grupurilor de rezistenţe cu valori nominale egale.
Autocalibrarea. Fie, de exemplu, divizorul din fig.3.3, unde
rezistenţa r1=1k, de înaltă precizie, serveşte ca etalon pentru verificarea
rezistenţelor r2 … r5. După aceea, cu grupul de rezistenţe r 1 ...r5=5k, luat
ca etalon, se verifică rezistenţa r6 (5k) şi aşa mai departe până la
verificarea întregului divizor. Acest tip de divizor prezintă avantajul că

3 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare

pentru verificarea preciziei, nu necesită nici un etalon exterior, ci numai
un dispozitiv auxiliar de comparare (punte, compensator). Divizoarele cu
autocalibrare se utilizează, mai ales, la extinderea limitei superioare de
măsură la compensatoarele de c.c. Precizia tipică este de 0,001%.

r8 10k
r1 r7 10k
r2 r6 5k
R1
r3
r5 1k
U1
r4 1k
rk U1
rk +1 r3 1k
R2 U2 R r2 1k
rk + 2 S

rp r1 1k U
2

Fig.3.2 Divizor reglabil Fig.3.3 Divizor cu autoreglare
obişnuit

b) Divizorul Kelvin-Varley (fig.3.4).
Are avantajul că permite reglarea tensiunii cu menţinerea
constantă a rezistenţei de intrare, cu un număr mult mai mic de rezistenţe,
avantaj obţinut datorită utilizării decadelor în serie.
Principiul de funcţionare. Fiecare decadă este alcătuită din 11
rezistenţe identice care şuntează două rezistenţe ale decadei precedente.
Rezistenţa unei decade este astfel aleasă încât să fie egală cu două
rezistenţe ale decadei precedente, adică:
10R2=2R1; 10R3=2R2; 10R4=2R3 , etc.. (3.6)
În felul acesta rezistenţa echivalentă a celor două rezistenţe R 1
şuntate de către decada 11R2 devine egală cu R1 şi deci rezistenţa de
intrare a divizorului este de 10R1. La fel se petrec lucrurile şi cu cele
două rezistenţe R2 şuntate de către decada 11R3, precum şi de cele două
rezistenţe R3 şuntate de către decada 10R4. Aceasta din urmă, nemaifiind

4 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare

şuntată decât de rezistenţa Rs – care trebuie să îndeplinească condiţia R s
>> 10R4, similară cu (3.2) – are numai 10 componente. Prin urmare,
oricare ar fi poziţia comutatoarelor K1…K4, rezistenţa de intrare a
divizorului rămâne riguros constantă şi egală cu 10R1.
Precizia divizoarelor Kelvin–Varley este foarte bună, iar rezoluţia
depinde de numărul decadelor, în cazul din fig.3.4 fiind 10-4R1 (V).

11R 1 11R 2 11R 3
10R 4

K3 U 2 / U 1 = 0,5468
K1
K4
K2 U 1 / 1000
U1 U1 / 10
U1 / 100

U2 RS

R1 R2 R3 R4
R1 R2 R3 R4

Fig.3.4 Divizor Kelvin - Varley

Divizoarele Kelvin-Varley se utilizează la alcătuirea dispozitivu-
lui de reglare a tensiunii din compensatoarele Poggendorf şi de la
standardele de tensiune, precum şi ca dispozitiv independent, foarte util
la etalonarea şi verificarea voltmetrelor de precizie.

3.1.1.2. Divizoare pentru tensiuni alternative
Faţă de cele de curent continuu, acestea trebuie să îndeplinească
în plus condiţia de bandă de frecvenţă. Aceste divizoare pot fi
capacitive, inductive sau RC compensate în frecvenţă.
a) Divizoare capacitive (fig.3.5)
Raportul de divizare, la aceste divizoare este dat de relaţia:

U2 C1 1
  , (3.7)
U 1 C1  C 2 m

6) Principiul de funcţionare al acestor divizoare este cel al autotransformatorului coborâtor.6 Divizor capacitiv inductiv Precizia unor astfel de divizoare nu este mai bună ca 0. Pentru evitarea . similare cu cele rezistive (simple şi Kevin–Varley).2-0. divizorul se construieşte în varianta coaxială (fig.5%. (3. b). Teflon Vid Cupru Teflon C1 U1 U 1 n1 U2 U2 C2 n2 C1 C2 a) b) Fig. Aceste divizoare pot funcţiona la frecvenţe de cel mult sute de KHz şi se utilizează la măsurători de precizie în AF. iar raportul de divizare este dat de relaţia: U n m 1  1 .5. c) Divizoare RC compensate în frecvenţă c1) Necesitatea compensării în frecvenţă Când frecvenţele sunt de peste zeci de KHz. însă atât impedanţa de intrare cât şi cea de ieşire sunt dependente de frecvenţă.5 Divizor Fig. Sunt divizoare de înaltă precizie şi se construiesc atât ca divizoare fixe cât şi reglabile. b) Divizoare inductive (fig.8) U2 n2 în care n1 reprezintă numărul total de spire.3. raportul de divizare al unui dispozitiv rezistiv este influenţat de frecvenţă din cauza capacităţii proprii (Cp) a aparatului conectat la ieşire. În acest scop.5 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare care arată că este independent de frecvenţă. Aceste divizoare sunt utilizate în general la măsurarea tensiunilor înalte (kV–zeci de kV) într-un larg domeniu de frecvenţe (50Hz– 50MHz).3.3. cu dielectric aer sau vid.3.

b.6 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare acestei influenţei se şuntează cele două rezistenţe ale divizorului. c. Fig.8. R1 sus (derivator). sau din fig. b). c). d). din fig. Explicaţie: Dacă C1 este prea mare. d când R1C1= R2C2.8. Se aplică la intrarea divizorului un semnal dreptunghiular (fig.3. când C1 este prea mare. iar dacă C 1 U1 este prea mic circuitul devine C2 CS trece-jos (integrator) şi deci U2 semnalul va fi rotunjit (fig.7).3. când C 1 este prea mic.10) se face experimental.3. divizorul (fig.8. (3. a) şi se controlează răspunsul (U2) pe un osciloscop catodic. dacă este îndeplinită condiţia: R1C1=R2C2 (3. Raportul de divizare este dat de relaţia: 1 1  jR 1C1  j C 1 1 U2 R1 R1    .3.3. Controlul îndeplinirii condiţiei (3.8.8.3.3.7) se C1 transformă într-un circuit trece. deci semnalul va fi ascuţit (fig. R2 Numai dacă este îndeplinită condiţia (3.10) Controlul compensării în frecvenţă.3.8.7 Divizor RC compensat în frecvenţă C1 > C1 < R 1C1 = R 2C 2 U2 U2 U2 U2 a) b) c) d) Fig.8.10) semnalul trece nedeformat (fig.3. cu capacităţi adecvate (fig.3.8 Controlul compensării în frecvenţă .9) m U1 1 1 1  jR 1C1 1  jR 2 C 2  j C 1   j C 2  R1 R2 R1 R2 Din această relaţie rezultă că m nu depinde de frecvenţă.3. iar răspunsul poate avea formele: din fig.

dar care să fie şi realizabilă tehnologic. c2) Divizoare RC reglabile Se utilizează la prescrierea gamelor de tensiune la voltmetre electronice şi osciloscoapele catodice. R 1 + R 2 = 1M 1/1 C1 3 .30pF 1/2 R 1 + R 2 + R 3 + R 4 = 1M 1/1 R 1 500k R2 C2 C1 500k R1 10pF 3 . Un dezavantaj la proiectarea unui asemenea divizor constă în alegerea celei mai potrivite scheme sub raportul performanţă/cost. Au o precizie de 0. (voltmetre electronice. Divizoarele RC compensate în frecvenţă se utilizează la intrarea aparatelor de măsurat de c. deoarece permite reglajul compensării în frecvenţă.7 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Domenii de utilizare. precum şi la sondele reductoare de capacitate utilizate la osciloscoapele catodice. iar valorile lor pot deveni exagerat de mari.3.9 Divizor RC reglabil Fig. osciloscoape.9. nu este realizabilă tehnologic. deoarece numai un singur condensator (C4) poate avea valoare fixă.a. Se utilizează la osciloscoapele catodice pentru . deşi este cea mai simplă.10. Această schemă necesită însă un număr dublu de rezistenţe de precizie faţă de schema din fig.10 Divizor cu celule separate Vom analiza în continuare schemele divizoarelor cu celule separate şi cu secţiuni în serie.1-0.3.30pF C 3 = C1 1/10 1/5 C2 U1 R C4 2 R 3 800k R4 300pF 1/100 200k 50pF C3 C5 = C1 R3 1/10 3nF U1 U2 U2 C4 1/1000 R 5 900k R6 C6 R4 100k 100pF 30nF Fig. toţi ceilalţi trebuie să fie reglabili. etc.3.). Schema din fig.9. Divizor cu celule separate (fig.).3%. imposibil de realizat în practică.3. Are schema cea mai convenabilă din punct de vedere tehnologic.3. separat pentru fiecare raport de divizare.

K1 K2 K3 K4 1/1 1/2 C1 3 _ 30 pF C 5 = C1 1/5 100pF 10pF 1/10 R 1 900k R2 C2 R 5 500k R6 C6 100k 500k 1/20 1/50 C 3 = C1 C7 = C8 U1 47pF 1/100 U2 1000pF R 3 990k R4 C4 R 7 800k R8 C8 1/200 10k 200k 1/500 Fig.11). dar reglajul compensării în frecvenţă este mai dificil (cele două secţiuni se influenţează reciproc).10 ar fi fost necesare 16 asemenea rezistenţe. Cu toate acestea.10 numai 18. Se observă că. . Divizor cu secţiuni în serie (fig. acestea sunt repetate fiecare pe câte trei poziţii succesive.30 pF). 3. furnizează rapoartele de divizare 1/1. 3. 3.2 .3.a. în schimb la divizorul serie sunt necesare 36 de contacte de întrerupător (parametru de fiabilitate). Permite reducerea la jumătate a numărului componentelor.11 Divizor cu secţiuni în serie Valorile componentelor trecute pe schemă au fost calculate pentru rezistenţa de intrare de l MΩ şi 10 pF pentru trimerii reglabili (3 . unde cerinţele faţă de decompensarea în frecvenţă sunt deosebit de severe. care funcţionează în felul următor: prima secţiune. în secvenţa 1 . iar comutatorul este mai complicat şi mai scump. 1/2 şi 1/5.11 se prezintă un divizor cu 9 trepte. 1/10 şi 1/100. pentru cele 9 trepte de divizare sunt necesare doar opt rezistenţe de precizie în timp ce la divizorul din fig. divizoarele de tensiune sunt denumite atenuatoare. iar la cel din fig. Observaţie.5 - 1 0 (utilizat la osciloscoapele catodice). În fig. În literatura de specialitate. mai ales în cea de limbă engleză.3. 8 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare tehnica impulsurilor. se utilizează frecvent la osciloscoapele catodice şi la voltmetre electronice de c. pusă în joc de către galeţii K1 şi K2 ai comutatorului de game. A doua secţiune utilizează galeţii K3 şi K4 şi furnizează rapoartele 1/1.

U x Z2I2 E 2 Fig.12.14) cu ajutorul cărora se construieşte diagrama fazorială din fig.13 Diagrama fazorială . 10.1. se pot scrie următoarele relaţii: U x  E1  Z1 I1 . V - voltmetru gradat direct în valori ale lui Ux.3.numerele de spire ale celor două înfăşurări.2.3. (3. transformatorul de tensiune (TT) lucrează practic în gol. Tensiunea primară nominală este standardizată în seria: 1. Folosind schema din figură fig.13.fluxul magnetic creat de înfăşurarea primară. 30kV. Schema de principiu este dată în fig. iar n1 şi n2 .12.  . precum şi a bobinelor de tensiune ale wattmetrelor şi contoarelor de energie. Z1 I 1 ~ Ux E1 n1 M Ux U _ U2   n2 U2 U2 V   prop.9 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. unde M reprezintă miezul magnetic.13-3. la pământ. obligatoriu. E 2  U 2  Z2 I 2 .11-3.12) E 1  4.3. Acestea au şi rolul de a izola electric aparatele de măsură în raport cu tensiunea înaltă şi deci de a proteja operatorul. 15.44  f  n 2   m . 3.3.12 Transformator de tensiune Fig. (3. O bornă a voltmetrului se leagă. Transformatoare de tensiune Se folosesc ca reductoare de tensiune pentru conectarea voltmetrelor de tablou. E 2  4. iar cea secundară este întotdeauna 100V. Atunci când voltmetrul consumă un curent mic (2-10mA).44  f  n 1   m .3.

C1 3. Calculul rezistenţelor R1. Iar din cauză că I1.Instrumentul de măsură (μA) Fig. iar eroarea de unghi δu  1΄(minut) la cele din clasele 0. 10…10 4A. 3. în clasele 0.Şunturile au două C2 dezavantaje: T .1. nu sunt nuli. U 2 n2 (3. adică: U x n1 = . ecuaţia de funcţionare a TT se scrie cu aproximaţia I1 = I2 = 0.10 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Din cauză că U2.3. .15) datorită căreia apare eroarea de raport (εu ). Reductoare de curent Din această grupă fac parte şunturile şi transformatoarele de curent (TC).05 şi δu  120΄ la celelalte până la clasa 3. R2. şi I2. Şunturile se construiesc din manganină sub formă de dispozitive cu patru borne (fig. Şunturi   prop.16 este prezentată schema şuntului Ayrton denumit şi şunt universal care se găseşte de regulă încorporat în ampermetrele cu sensibilităţi multiple. Transformatoarele de tensiune se construiesc în clasele de precizie 0. U2 Căderea de tensiune (U) este de regulă V standardizată (75mV).U x Se utilizează la măsurarea Ux intensităţilor curenţilor de valori mari.3.15) pentru curenţi nominali 1. ceea ce restrânge domeniul de utilizare al şunturilor la reţele de joasă tensiune.Consum important de putere. Eroarea de raport (εu) este cel mult egală cu indicele de clasă.2.3.02 şi 0. nu este exact în antifază cu Ux apare eroarea δu numită eroare de unghi.2. În fig. R3 se face cu ajutorul relaţiilor: . 3.14 Montaj cu divizor trebuie să lucreze la acelaşi potenţial capacitiv şi transformator faţă de pământ ca şi conductorul prin care circulă curentul de măsurat (I).02…3.01-1.

19 TC tip cleşte . m2  .3.17 TC obişnuit Fig.I x Ix Manganină Ix R 2 A U I   prop. R2  R3  .15 Şunt Fig. R3  .I x n 2I2 Fig. Ix _ M n 2I2  Ix n1I x Ix i n1 M n n 1I 0 n2  I2  r I2 E   prop.3.17) I I I I Ix R1 Cu Cu   prop.2. Acestea servesc atât la reducerea curentului într-un anumit raport bine cunoscut.2.16 Şunt Ayrton 3.18 Diagrama fazorială Fig. cât şi la izolarea galvanică a ampermetrului de ieşire faţă de conductorul care transportă pe Ix (fig.16) în care: I x1 Ix2 I x3 m1  .3.I x R3 A Fig. Transformatoare de curent de joasă frecvenţă a) Transformatoare de curent obişnuite.3.3.11 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare R R1  R  R1  R 2  R  R1  R 2  R 3  . m3  (3.I x A mA   prop.3.17). m1  1 m2 1 m3 1 (3.

Transformatoarele de curent cu miez din tole se utilizează mai mult în electroenergetică (50Hz) la alimentarea aparatelor de tablou (ampermetre. Ecuaţia de amperspire este (I0 – curentul magnetizant ): n1Ix+n2I2 = n1I0 . Atenţie! Circuitul secundar al TC nu trebuie lăsat deschis.01-1 pentru aparate de măsură (IAEM Timişoara) şi în clasele 2.19). la trecerea unui curent nominal prin înfăşurarea primară.18) căreia îi corespunde diagrama fazorială din fig. valori standardizate.600 A. formează fălcile cleştelui (fig. . Are curenţi nominali.1-0. Se observă că. Pentru creşterea preciziei se utilizează scheme electronice care permit furnizarea curentului de magnetizare (I 0) pe cale electronică. Tot datorită prezenţei lui I 0 fazorul n1Ix nu este exact în antifază cu n2I2. (3.3.18. ceea ce duce la apariţia unei erori de raport (εi).5  ) rezultă că transformatorul de curent lucrează practic la scurtcircuit. încât. (3. Actualmente se construiesc TC în clasele 0. bobine amper la wattmetre şi contoare) precum şi a releelor de curent. 3. Miezul magnetic. Cum ampermetrele au impedanţă foarte mică (sub 0. în înfăşurarea secundară să treacă un curent de 1A sau 5A.5-10 pentru alimentarea releelor din electroenergetică (Electroputere Craiova).001. deoarece pot apărea supratensiuni periculoase (E2) pentru operator precum şi o încălzire exagerată a miezului. realizat din tole. adică apare şi o eroare de unghi δi. b) Transformator de curent tip cleşte Aceste aparate permit măsurarea curenţilor din instalaţii fără a întrerupe alimentarea cu energie electrică. n1Ix= –n2 I2 + n1I0 . curenţi nominali: 5 . din exteriorul TC. I n=5- 600A şi clasa de precizie 3-5%. din cauza curentului magnetizant I0 ecuaţia de transfer: Ix n 2  .19) I 2 n1 comportă aproximarea: I0 = 0.12 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Rapoartele de transformare sunt astfel concepute. Pe această cale s-a atins clasa 0.

(3.20) sau pe un voltmetru de vârf (fig. iar deviaţia milivoltmetrului α=S•E (K şi S sunt constante). (3.3.20) I2 M iar pentru:  L 2  L1   (R 2  R f ) .inductivitatea mutuală dintre înfăşurările n1 şi n2.20) poate fi îndeplinită numai la frecvenţe de peste câteva zeci de KHz.2.I x 2 I2 E mV R2 C b V n1 Ix R 2 . iar M .21) avem: Ix L2  Lf  m.22) I2 M relaţie în care L2 şi Lf reprezintă inductivitatea proprie a înfăşurării n2 şi respectiv a filamentului termocuplului. L2   prop.21 TC cu ieşire pe voltmetru de vârf ampermetru b) Ecuaţia de funcţionare Transformator de curent cu ieşirea pe termocuplu (fig. Relaţia (3.3.I xv / 2 Fig.3.Din schemă rezultă relaţia: Ix  R 2  R f  2   L 2  L f  2 2  .3. iar ieşirea se face pe un ampermetru cu termocuplu (fig. Lf +   prop.3.13 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. (3.20 TC cu ieşire pe Fig. Tensiunea de ieşire din termocuplu (E) este E=KI22.20).3. În acest caz ecuaţia de funcţionare este: . Transformatoare de curent de radio frecvenţă a) Construcţie.21). Ix M Ferită D a n2 R f . ce are rol de suport de susţinere pentru înfăşurări). Au construcţia asemănătoare cu a celor de joasă frecvenţă cu deosebirea că miezul este din ferită sau lipseşte uneori (fiind înlocuit cu un inel de ceramică sau teflon.

El are un domeniu larg de frecvenţă şi o precizie mai bună. Definiţie. Transformatorul cu ieşirea pe termocuplu măsoară corect şi în regim nesinusoidal.23) m2 Din această ecuaţie rezultă că transformatorul de curent măsoară corect şi în regim nesinusoidal.25) m  2  deci. cu toate acestea domeniul de aplicare este din ce în ce mai larg. mai robust şi mai ieftin. care permit reducerea puterii de intrare (P i) cu menţinerea constantă a rezistenţelor de intrare (Ri) şi de ieşire (Re) dacă debitează pe o rezistenţă de sarcină egală cu impedanţa caracteristică (R c) a cuadripolului respectiv (fig. 3. prin divizorul b/(a+b)=1/ 2 . sunt cuadripoli.21). însă este mai fragil la suprasarcini.  T   (3.3.22). Această tensiune aplicată voltmetrului (V) produce deviaţia: SR2  I x max  α=   . R2 << (a+b) (3. c) Comparaţie între cele două tipuri de transformatoare de curent. devine R2Ixmax/ 2 m. însă măsoară corect numai în regim sinusoidal. Deci acest aparat măsoară corect numai în regim sinusoidal. Funcţionare Atenuatoarele (AT). Deviaţia voltmetrului de ieşire este dependentă de valoarea de vârf ( 2 I x ) a lui Ix. care coincide cu valoarea efectivă numai în regim sinusoidal. . fiind memorată de condensatorul C. Atenuatoare 3. Precizia celor două tipuri de TC este în jur de 2 – 5 %. numite şi reductoare de putere. dacă este îndeplinită condiţia:  2  (a+b)C>>T . Transformatorul cu ieşirea pe valoare de vârf este mai simplu. care după scalare în valori efective a regimului sinusoidal.24)   Pe rezistenţa R2 apare căderea de tensiune: U2= R2 2 I2= R2Ixmax/m.3. pe scara instrumentului de ieşire se citeşte valoarea de vârf a lui Ix împărţită la 2 .14 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare KS 2   Ix (3.3.3.1. Transformator de curent cu ieşire pe detector de vârf (fig.

.3.să fie perfect liniar şi să realizeze o atenuare precis definită.23 Atenuator independent Atenuatoarele se utilizează ca dispozitive de reglare a puterii .26) P1 U1 P2 U2 k= . m= .au impedanţa de intrare şi de ieşire constante şi egale între ele.27) P1 U1 Ri=Re=Rc . Funcţionarea unui atenuator este descrisă de ecuaţiile: P2 U2 a =10log [dB] .3. (3.1 P1 P2 U1 AT U2 RC U1 U2 dB Ri Ri = Re = Rc Re an=111dB Fig. Cuadripolul atenuator trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . a =20log [dB]. I1 I2 0 50 0 30 0 20 10x1 10x0.23).permit reducerea puterii.22 Atenuator Fig. standardizată.28) în care a este atenuarea. k=m2 (3. (3. atât fixă cât şi reglabilă.3. atenuarea să nu depindă de frecvenţă în limite largi de variaţie a acesteia. iar Rc= impedanţa caracteristică. în timp ce divizoarele de tensiune permit reducerea numai a tensiunii. atenuatoarele au particularităţile: . . Datorită acestor calităţi atenuatoarele permit lucrul la impedanţă constantă. să aibă Ri.15 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Faţă de divizoare de tensiune. Re şi Rc constante şi independente de frecvenţă şi atenuare. dar şi ca dispozitive independente (fig. în timp ce divizoarele de tensiune nu.

31) R1  2R2 R1  2R2 din care se obţin în final: m2 1 m 1 R1  R c .24.3. Atenuator în T (fig.  m.16 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3.24 Atenuatoare fixe: a) – în T b) – în π Atenuator în T şuntat (fig.2.b).a). a) Configuraţii de bază Cele mai răspândite sunt circuitele în T. Aplicând o transformare triunghi-stea (pe ochiul Rc – R1 – Rc ) se obţin relaţiile: 1 R1=Rc(m-1). pentru a reduce influenţa zgomotelor. R 2  R c . Atenuatoare fixe Se utilizează ca elemente de adaptare şi ca elemente componente ale atenuatoarelor reglabile. Atenuarea maximă. (3. Rd  (3.  şi T şuntat.25). R2  Rc (3.33) m 1 Faţă de celelalte două.32) 2m m 1 I1 R1 I2 I1 R1 R1 I2 a b Ra Rb U2 R2 R2 U2 Rc U1 R2 Rc Rd d a) b) Fig.29) R1  R c  R 2 I2 R2 din care rezultă: m 1 2m R1  R c .26). .3.3. Sunt valabile relaţiile: (R  R c )  R 2 I1 R 1  R c  R 2 R c  R1  1 .24.3. Este utilă o transformare triunghi- stea. schema acestui atenuator prezintă avantajul că reglarea atenuării. trebuie să fie cuprinsă între 40 şi 50 dB.3.30) m 1 m 1 Atenuator în (fig. R2  Rc 2 (3. cu relaţiile: R R R22 Ra  Rb  1 2 . se face prin două rezistenţe şi nu prin trei (fig.3. (3.

Acestea sunt alcătuite din înserierea mai multor celule identice în T sau  .3.26 (la creşterea lui R1.25 Atenuator cu reglare continuă Fig. Atenuatoare reglabile a) Tipuri constructive Atenuatoare cu reglare continuă.26 Schema de funcţionare a atenuatorului cu reglare continuă Atenuatoare cu reglare în trepte.2 – 0. ca eroare absolută. Se obţine astfel o atenuare totală: an= n a. în contratimp.3. Cel mai utilizat circuit este cel în T şuntat.05–30dB. Precizia acestora este 0.3. 3. coeficienţi termici etc.5 % în AF şi 1 – 3 % în RF. unde n este numărul de celule. R1 R1 Rc Rc Rc Rc U1 R2 U2 Rc R2 Fig. adică în dB. iar a=0.3. Un dezavantaj care apare la realizarea atenuatoarelor reglabile este acela al comutării celulelor în aşa fel încât impedanţa de intrare să fie mereu egală cu Rc.) ale rezistenţelor componente şi se exprimă cel mai adesea.17 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare b) Precizia Eroarea de bază a unui atenuator depinde de erorile de bază: R 1 R 1 şi R 2 R 2 (toleranţe. fig. . rezistenţele reglabile R1 şi R2 fiind realizate sub formă a două potenţiometre cilindrice cuplate mecanic. iar a – atenuarea produsă de o celulă. Se utilizează la reglarea fină a puterii de ieşire la generatoarele de semnal. R2 scade şi invers).3.

. numită şi atenuator în scară.3. Fig.28.3.1dB şi sunt alcătuite din înserierea unor secţiuni cu atenuare fixă şi a unor secţiuni în scară. Se construiesc pentru atenuarea nominală de 100dB sau 111dB.27) este echivalentă cu o rezistenţă Rc şi că indiferent de poziţia cursorului K. Cutii de atenuatoare... 18 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Rc / 2 a=a1+a2+a3+…+an U2/U1=10a/20 K b1 b2 b3 b4 bn bn1 U1 .3.. U2 Fig.. . R1 R1 Rc R2 R2 R2 R2 Rc U2 .3.27 Atenuator cu reglare în trepte Având în vedere că fiecare din celulele a1 – an (fig. pentru ca rezistenţa de intrare să fie mereu egală cu Rc.. cu rezoluţia 0... cu celule în T... a1 a2 a3 an Rc . iar intrarea şi ieşirea să fie şuntate cu o rezistenţă Rc Rc / 2 K b3 b1 b2 b4 b10 b11 U1 R1 R1 R1 R1 R1 R1 . atât în dreapta cât şi în stânga acestuia se află câte o rezistenţă R c (rezistenţa între K şi masă este mereu egală cu R c /2)..28 Atenuator cu cu celule în T Un exemplu de atenuator reglabil este cel din fig.. este necesar ca în serie cu K să fie legată o rezistenţă egală cu Rc/2. Astfel între priza b1 şi masă există două rezistenţe Rc legate în paralel.. de fapt ca şi între celelalte prize şi masă. În practică se utilizează mult şi configuraţia de celule în π... Se observă că are 10 celule şi că intrarea la prima şi ieşirea la ultima celulă sunt şuntate cu câte o rezistenţă de valoare Rc..

b) Adaptarea la circuitul de măsură Etalonarea atenuatoarelor este valabilă numai atunci când rezistenţa sarcinii Rs este egală cu rezistenţa caracteristică (R c). b) R s  R s' care se ajustează până când  R c . va fi atenuarea citită la atenuatoare plus atenuarea produsă de divizorul (Rc-Rs)/Rs şi care este: U2 U2 R  20 log  20 log c 20log U '2 U 2R s R s . (3. fapt pentru care. pentru măsurări pe linii de telecomunicaţii. mai sunt numite şi linii artificiale. R s  R s' 3.3.29.3. adaptarea impedanţelor sursă-sarcină. Rc  Rs U1 U2 Rs U '2 U1 U2 Rs R s' AT AT a) b) Fig.4. .29 Adaptarea la circuitul de măsură Dacă Rs<Rc se conectează în serie o rezistenţă egală cu (Rc-Rs). În acest fel atenuarea totală existentă până la utilizare.34) Rc  Rs  Rs adică: Rc a=acitit+20log (3.35) Rs Dacă Rs>Rc se conectează în paralel o rezistenţă R’s (fig. micşorarea diafoniei şi la separarea a două receptoare de semnale. la măsurarea puterilor şi mai ales la măsurarea atenuării şi a altor mărimi în domeniul telecomunicaţiilor. în special. situaţie în care a=acitit. Cutiile de atenuatoare au fost elaborate. Ele permit modelarea completă a unui tronson de linie. Când Rs  Rc trebuie efectuată o adaptare.3. Alte utilizări ale atenuatoarelor Atenuatoarele mai pot fi utilizate la: micşorarea zgomotelor din semnale.19 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Cutiile de atenuatoare se folosesc la măsurări pe amplificatoare.

calitate ce permite o tensiune de mod comun (Umc) mult mai mare decât la cele obişnuite. Amplificatoare selective. cu modulare-demodulare şi diferenţiale.c.4. selective. Clasificare După mărimea pe care o amplifică. cu autocorelaţie. faţă de intrare. La acestea ieşirea este izolată galvanic (prin transformatoare. Amplificatoare de putere. Sunt utilizate în electrometrie. Acestea au rolul de amplifica o tensiune păstrându-i forma cât mai fidel posibil. . dar pot fi întâlnite şi ca dispozitive independente. curent. cum sunt: curenţii de ionizare. Se vor analiza pe scurt doar amplificatoarele: operaţionale. Acestea dau la ieşire un curent superior celui de intrare şi de aceeaşi formă. putere sau cu destinaţie specială. Se utilizează la măsurarea curenţilor foarte mici. Amplificatoare de izolare. optocuploare). Amplificatoare de măsură 3. Se întâlnesc în instrumentaţia industrială şi mai ales cea biomedicală.20 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. pH- metrie. Amplificatoare de curent. nedisponibile la bornele generatoarelor uzuale de măsură (zeci de MW). Sunt folosite pentru a furniza puteri mai mari (waţi). în măsurări electroacustice. Dintre acestea se pot menţiona: amplificatoarele logaritmice. Amplificatoare speciale.4. curenţii fotoelectrici. la instalaţii de măsurare şi reglare automată etc. pe o singură frecvenţă. Se utilizează la voltmetre selective şi la analizoare de armonici.4. 3.2. Sunt utilizate la testarea comportării în frecvenţă a ampermetrelor în AF şi RF. amplificatoarele pot fi: de tensiune.1. Amplificatoare de tensiune. Amplificatoare logaritmice. Amplificatoare de măsură de c. de izolaţie. electroacustică precum şi în alte domenii unde mărimea de măsură variază în limite foarte largi. Amplificatoare de măsură sunt utilizate în aparatele de măsură electronice. ceea ce permite selectarea unei tensiuni de o anumită frecvenţă. curenţii utilizaţi la măsurarea rezistenţelor foarte mari. Au bandă foarte îngustă.

a) şi alimentarea.37) Însă.2. (3.3.3. b). fapt pentru care bornele de intrare (fig. Amplificatoarele operaţionale se caracterizează printr-o tensiune diferenţială de intrare (Ud ) foarte mică (0. pentru ca. a) Caracteristici de bază Aceste amplificatoare au amplificarea în buclă deschisă (Ad) foarte mare (Ad=104-106). Sunt utilizate la aparatele de măsură electronice.30 Amplificator operaţional Caracteristica de transfer la un amplificator operaţional este liniară: U2 = Ad (U12-U11) = AdUd . Ecuaţia de transfer este afectată în special de tensiunea şi curentul de decalaj şi amplificarea parazită de mod comun.3.21 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. în absenţa tensiunii diferenţiale de intrare (Ud). datorită amplificării foarte mari intră rapid în saturaţie la numai: Ud  1-3mV tensiune de intrare (fig. V Capsulă V   11 Rd Rc  b) Ud Ad U d U2  12 RS  Rc V -V a) b) Fig. (3. de regulă simetrică (fig. Amplificatoarele operaţionale Acestea au intrare diferenţială (fig.31.3. tensiunea de ieşire (U2) să fie nulă. impedanţă de intrare diferenţială (Rd) mare (Rd>1-10M  ) şi impedanţă de ieşire (Re) foarte mică (zeci de  ).1. a) pot fi considerate la acelaşi potenţial. Tensiunea de decalaj sau offset reprezintă tensiunea care trebuie aplicată la una din cele două borne de intrare.31. . b).4.30.3.36) unde: Ud= U12-U11.1-2 mV).30.

Valoarea acesteia depinde de tipul etajului de intrare: 0. este dat de regulă în foia de catalog. care aplicată (singură) la intrarea AO.. aceeaşi tensiune (U 11=U12=Umc). RMC=20log d (dB) (3. 109...1 ...3. c).31. Aceasta se manifestă prin aceea că.38) Vi A mc în care Vi =ΔU2/Ad reprezintă acea tensiune. La un amplificator operaţional se disting: rezistenţa diferenţială de intrare (Rd) şi rezistenţa de mod comun R c (fig. 10 . având valorile tipice 80 – 100dB (în cc. 50 MΩ la cele cu intrare pe superbeta. 1010 Ω la cele cu intrare pe TEC-J. Pentru a caracteriza imunitatea amplificatorului operaţional la tensiunea de mod comun s-a introdus parametrul: rejecţia de mod comun. U mc A RMC=20log (dB) . aplicând pe ambele terminale de intrare.5 MΩ la AO cu intrare pe tranzistoare bipolare.). 1011 . Pentru măsurări.. tensiunea de ieşire U2 nu este zero. Rezistenţa diferenţială de intrare la un amplificator operaţional este rezistenţa văzută de pe terminalele 11 şi 12. un AO trebuie să aibă RMC mai mare cu cel puţin 10 – 20 dB decât Ad.. Rezistenţa de intrare. 1012 Ω la cele cu intrare pe TEC- MOS (AO electrometrice).3. Parametrul RMC. .. produce aceeaşi tensiune de eroare (ΔU2) ca şi Umc. 0. ci are o anumită valoare ΔU2=Amc•Umc numită tensiune de eroare.31 Amplificator operaţional Amplificarea parazită de mod comun (Amc) se datorează unor nesimetrii în etajele diferenţiale în special celui de la intrare din structura amplificatorului operaţional.22 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare U2 Rc A d U d (mV ) Ud Rd U2  U 2  Ad U d 1 2 U11 U12 Rc a) b) c) Fig.

23 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Rezistenţa de mod comun (Rc) reprezintă rezistenţa dintre o intrare şi masă.40) R1 R1 în care Ri .reprezintă rezistenţa de intrare văzută de curentul Ix.3.2mV.1014Ω pentru AO electrometrice..Ri=R1 . însă este o configuraţie stabilă.3.32 Configuraţii inversoare Ecuaţia de funcţionare. Tensiuni de lucru. potenţialul M este practic egal cu cel al masei). cu un volt mai puţin decât tensiunea de alimentare. ajungând la 1013 . b1) Configuraţia inversoare. iar A - amplificarea. A  2 . Are o impedanţă de intrare mică. a se bucură de proprietatea de masă virtuală (datorită valorii mici a tensiunii diferenţiale de intrare Ud<=1. tensiunea maximă de intrare este în jur de 10 V. Tensiunea de alimentare tipică este  9.39) R1 R 2 R R U 2   2 U1 .32.tensiune. (3. (3. iar cea de ieşire. adică inversată ca semn. depinde de sursa de curent a etajului de intrare sau de tranzistor. Aceasta este de aproximativ 10 – 100 ori mai mare decât R d. neinversoare şi repetoare. Punctul M în fig. b) Amplificatoare operaţionale cu reacţie negativă Se utilizează trei configuraţii de bază: inversoare. situaţie în care tensiunea de ieşire (U 2) rezultă în opoziţie de fază. .15 V. integratoare. Scriind că suma curenţilor în punctul M este nulă (curentul de intrare in AO este neglijabil de mic faţă de I 1 si I2) adică : U1 U 2  0 . derivatoare şi amplificatoare de sarcină. Se utilizează ca etaj de ieşire precum şi la alcătuirea unor convertoare cum ar fi: convertoare curent . Această configuraţie are tensiunea U1 aplicată pe intrarea (-). I2 R2 R2 R2 I1 I1 9V Ix R1 R1 A740  741 R U1 M U1 U2   d R  U2   2 U1 P R1 U 2  R 2 I x R'  9V a) b) c) Fig.

32. 3. 3. care fiind integrat de către C2 (curentul de intrare la AO este neglijabil de mic) produce la bornele acestuia o tensiune: 1 qx U2 = UC2 = - C2  i dt   C x 2 (3. Schema din fig.32. Pentru a măsura curenţi mari (zeci de mA. Dacă printr-un mijloc oarecare se transmite condensatorului C1 o sarcină electrică necunoscută qN.3% Convertoare curent – tensiune. relaţie din care rezultă 1 t U1 ecuaţia de funcţionare: U2= .33b). 3. A) se şuntează la masă intrarea amplificatorului (fig. Circuit integrator (fig.3.1-0. Amplificatoare de sarcină (fig. a) cu rezistenţa r (1-10Ω) prin care se trece curentul de măsurat.3.33 Este utilizat ca bloc de intrare la convertoare analog-numerice de tipul cu integrare în dublă pantă sau de tipul tensiune-frecvenţă şi în componenţa generatoarelor de tensiune liniar variabilă de tip Miller (utilizate ca bază de timp pentru osciloscoape). 24 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Precizia depinde numai de rezistenţele R1 şi R2 şi este cuprinsă între 0. rezultând ecuaţia de funcţionare: U2=-r R2Ix/R1.. aceasta dă naştere la un curent i x=dq/dt. Dacă neglijăm curentul de intrare în amplificatorul operaţional rezultă că I1 este utilizat numai la încărcarea condensatorului C2. c satisface ecuaţia U2 = -R2Ix (dacă Rd >> R2) şi se utilizează la măsurarea curenţilor mici (A).41) . adică –C2dU2/dt=U1/R1.  R 1C 2 0 U1dt   R 1C 2 t I2 C2 I2 C2 C2 F qx I1  U1 R1  A740  C1 I1 qx   TP C1  U2   qx C2 1 qx U2   U1 U2   R 1C1 C2 a) b) c) Fig. a).33.

Se poate scrie că tensiunea de intrare trebuie să acopere tensiunea diferenţială Ud = U2 /Ad şi tensiunea de reacţie U2R1/ (R1+R2) adică: R1  1 R1  U1=Ud+ U 2  U 2    (3.3.3. Ad>>1 (3.25 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare proporţională cu sarcina de măsurat (qN). Se caracterizează printr-o impedanţă mare şi stabilitate bună la amplificări nu prea mari (A  50- 100). Aici tensiunea de ieşire (U2) este în fază cu cea de intrare (U1).42) R1  R 2  A d R1  R 2  Relaţii din care rezultă amplificarea cu reacţie: U 2 R1  R 2 A=  .34a).43) U1 R1 R2 R1 K R I1 R d  d U2 Ri  Ux R  R2 U2  1 U1 R1 b) a) R d  U 2  U1 U1 c) Fig. 3.33c). Amplificarea (A). în dozimetrie (măsurarea radiaţiilor) şi mai ales la accelerometre piezoelectrice (fig. Amplificatorul de sarcină se utilizează în electrometrie (coulombmetre). b2) Configuraţia neinversoare (fig.34 Configuraţii neinversoare şi repetoare de tensiune .

2.34c). Precizia este la fel de bună ca şi la configuraţia invertoare. Semnalul de referinţă pentru detectorul sincron este dat tot de către generator. cu diode varicap sau cu condensator vibrant.4.3. Se caracteri- zează prin amplificare unitară şi rezistenţă de intrare foarte mare (R i  Rc) şi este un caz particular al configuraţiei neinversoare. Amplificatoarele cu modulare-demodulare se utilizează la măsurarea tensiunilor foarte mici (V) pe surse cu rezistenţă internă mare cum ar fi pH-metre. fiind utilizat astfel la realizarea gamelor de măsură ale milivoltmetrelor electronice de c. b3) Configuraţia repetoare de tensiune (fig. tranzistoare.c.26 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Amplificarea poate fi schimbată prin simpla modificare a raportului R2/R1 (fig.44) Ix I x I x (R 1  R 2 )  A  A care arată că această configuraţie oferă o mare rezistenţă de intrare. Rezistenţa de intrare. Detector U2 A lator sincron G Fig. Dacă scriem că Ri=Ux/Ix şi admiţând că Rd=Ud/Ix rezultă relaţia: U U A d U d R1  A  A Ri  x  d   Rd 1 d   d  Rd (3. DS U1 Modu.34b). din cauza zgomotului propriu şi a derivei termice. Se utilizează ca etaje de intrare în aparatele electronice de măsură.3. Detectorul sincron poate fi de tipul cu diode cu tranzistoare sau de tip multiplicator analogic integrat.35 Amplificator cu modulare – demodulare – schema de principiu .2. 3. Frecvenţa de modulare dată de generatorul G este de ordinul zecilor de KHz (tipic 60KHz). la memorii analogice şi integratoare pe termen lung. fotodiode. Modulatorul poate fi cu diode. Amplificatoare cu modulare-demodulare Amplificatorul cu modulare–demodulare atenuează mult erorile care apar în cazul AO la măsurarea unor tensiuni foarte mici (sub 1 - 3mV).3.

Dacă U12=0. Întrucât R1 trebuie să fie mic în comparaţie cu Rd (Rd=1MΩ) .4. pentru a micşora influenţa curentului de intrare. AD se mai numesc şi amplificatoare de instrumentaţie a) Amplificatoare diferenţiale discrete Deşi AO au o intrare diferenţială ele nu pot funcţiona satisfăcător ca AD deoarece nu permit realizarea de impedanţe suficient de mari pe ambele intrări. atât a celor provenite din perturbaţii cât şi a celor rezultate din circuitul de măsură. Totodată AD permit şi rejectarea directă a tensiunilor de mod comun.36 Amplificatoare diferenţiale discrete intrare pe mod diferenţial este R1d. iar dacă U11=0. Amplificatoare diferenţiale (AD) Au avantajul că permit amplificarea precisă a unei diferenţe de tensiuni. Cum tensiunea de ieşire este U2=U2’+U2’’ rezultă că: . 3.3. (fig.36. În plus această valoare mică a rezistenţei de intrare provoacă şi o micşorare importantă a RMC. va lucra ca un AO neinversor cu tensiunea de intrare U12R2/(R1+R2) şi va da: U2’’=[U12R2/(R1+R2)]( R1+R2)/R1=U12R2/R1. amplificatorul lucrează ca un AO inversor şi dă la ieşire tensiunea U2’=-R2U11/R1. 3.3. în cazul unei surse nesimetrice. b rezistenţa de I1 Ad U11 R1 + U2 AD R1d AO I2 R1 U2=Ad(U12-U11) . a) după ecuaţia: U2=Ad(U12-U11) Aceste amplificatoare au valori foarte mari pentru rezistenţa de intrare pe mod diferenţial (Rid) şi pe cea de mod comun (Rc). prin metoda suprapunerii efectelor. valoare complet nesatisfăcătoare în cazul când este utilizat ca etaj de intrare. În configuraţia diferenţială din fig. Dar chiar şi în cazul utilizării unui AO cu intrare pe TEC unde condiţia R 1<<Rd poate fi satisfăcută pentru R1 de ordinul MΩ.U2=Ad(U12-U11) U12 R1d=2R1 U11 U12 a) b) Fig. Ecuaţia de funcţionare a acestui AD poate fi dedusă simplu.36.2.27 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. nu este convenabil de pus valori mari pentru R1 deoarece creşte nivelul de zgomot şi se micşorează banda din cauza capacităţii parazite. rezultă că la AO obişnuite R1 poate fi cel mult de ordinul zecilor de KΩ.

rezistenţă de ieşire foarte mică. a).O.3   U11 R id R4 U2 A.2 R1 U12  R2  R2 U12 b) a) Fig. Schema (fig.3. 3.46) R3 R4 R3 relaţie din care se deduce:  R  R  R  R U 21  U11  1  3   U12 3 . trebuie reglate simultan. Dacă AO1 şi AO2 sunt ideale rezultă că prin rezistenţele R3. A.3. Acest tip de AD răspunde la ecuaţia de funcţionare (3.47)  R4  R4  R4  R4 şi deci: .37 Amplificatoare diferenţiale discrete Funcţionarea. R4 şi R3 circulă acelaşi curent U 21  U11 U11  U12 U12  U 22 I2    (3. Se observă că este alcătuit din două repetoare (AO1 şi AO2) care atacă un etaj final de tipul celui din fig. b.1 R2 U11 R2 R1  A.37.O.3  U2 A.3.O.37b) este uşor integrabilă în CI.2 R3 R1 A.45).O. Variantă cu reglarea amplificării printr-o singură rezistenţă. Amplificatoare diferenţiale cu trei AO(fig. două rezistenţe. Ca neajunsuri trebuie menţionat că pentru modificarea amplificării.28 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare U2=(U12-U11)R2/R1 (3.O.1 R1 R3   A.45) Pentru eliminarea acestor neajunsuri amplificatoarele diferenţiale se construiesc cu două sau trei AO. U 22  U12  1  3   U11 3 (3.O. asigură impedanţă de intrare foarte mare.36.

Schema funcţională a acestuia este prezentată în fig. dimensiuni: 50x50x20 mm (construcţie hibridă. Amplificarea (reglabilă prin R): 1-1000. Rc=1000MΩ.1Ω.01%/oC. coeficientul termic al amplificării: 0. Se observă că acesta este similar cu cel din fig. derive etc. cu 28 de pini).38 .01% (de la A=100).49) relaţie ce arată că amplificarea totală poate fi reglată numai cu o singură rezistenţă (R4). rezistenţa de ieşire (Re) ≤0. b cu deosebirea că are un etaj de ieşire suplimentar (pentru compensare în frecvenţă şi creşterea RMC). devine:  25k  U2   1     U11  U12  (3. rejecţia de mod comun (RMC) este mai bună.50)  R  Parametrii de calitate. liniaritate: 0. toleranţe strânse etc. în răşină epoxidică. Un exemplu de realizare a amplificatoarelor diferenţiale este amplificatorul de instrumentaţie BB 3620. Amplificatoare diferenţiale integrate Realizarea unui amplificator diferenţial din componente discrete comportă unele dificultăţi în privinţa amplificatoarelor operaţionale (sortare. 3. Din cele arătate rezultă că ecuaţia de funcţionare a acestui amplificator este: R2  R3  U2   1  2    U12  U11  R1  R 4  (3. La amplificatoarele diferenţiale integrate aceste probleme sunt rezolvate de către constructor. 3. .). ţinând cont de valorile rezistenţelor din reacţie precum şi de prezenţa etajului suplimentar (ceea ce înseamnă o inversare de polaritate).29 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare  R  U 21  U 22  ( U11  U12 )   1  2 3  (3.37. Ecuaţia de funcţionare este de forma (3. RMC≥70dB. Rid=300MΩ. însă amplificarea diferenţială este mult peste unitate (1+2R3/R4) şi deci. masa 57g.48) şi care.) precum şi a rezistenţelor din reacţii (reglaje.48)  R4  Prin urmare etajul de intrare (AO1 şi AO2) are amplificare de mod comun egală cu unitatea.

3. U2=Klog (3.5k BB3620 . 3.3.4. logaritmul impune ca. Ecuaţia de funcţionare a unui amplificator logaritmic este de forma: Ux Ix U2=Klog .30 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 12. argumentul să fie fără dimensiuni.1.38 Amplificatorul de instrumentaţie BB 3620 3. iar numitorul - o mărime de aceeaşi natură purtând numele de mărime de referinţă. 3. .5k + + . 25k 25k 25k + 25k . Consideraţii de bază Atunci când este utilizat. 25k U12 + U2 +15V -15V U11 + - Sursă Masa Masa sursei sistemului Fig. Amplificatorul logaritmic trebuie să efectueze calculul logaritmului raportului a două mărimi la care numărătorul să fie mărimea de măsurat. la descrierea unui fenomen fizic. Amplificatoare logaritmice Se utilizează la măsurători raţiometrice (voltmetre logaritmice) precum şi la operaţii de liniarizare a caracteristicii de transfer la senzorii cu ecuaţie de funcţionare exponenţială cum sunt senzorii rezistivi de umiditate. - R 12.4.51) Ur Ir în care K este o constantă ce se numeşte factor de scară şi se exprimă în V/decadă.

3.3-0. X RE Ux AO UBC UBE U2 IB + Fig. N (0.40 IC=  N I ES e U BE VT    1  I CS e U BC VT 1 (3. Funcţionarea amplificatorului logaritmic este următoarea: deoarece UBC=0.3. curentul de colector devine: IC=  N I ES e  U BE VT 1  (3.3.4. 3.54) .40) şi amplificatorul operaţional menţine colectorul acestuia la potenţialul bazei.31 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. 3.52)  IE=  I ES e U BE VT   1  1I CS e U BC  VT 1  (3.39 Fig. Tranzistorul bipolar ca element logaritmic La tranzistorul bipolar npn (ideal).99) şi 1 (0. 3. adică UBC=0.4) .95-0.3. 3.2.rapoarte de transfer de curent în sens normal (direct) şi respectiv invers. curenţii de colector (IC) şi emitor (IE) sunt daţi de relaţiile (fig. o asemenea conexiune numindu-se transdiodă. în BC.4.53) în care IES şi ICS sunt curenţii de conducţie inversă de emitor şi colector. Amplificator logaritmic cu transdiodă a) Ecuaţia de funcţionare Tranzistorul de logaritmare este conectat la masă (fig.39): Ic UBE IC IE Ix R . iar VT (26 mV la 25ºC) reprezintă tensiunea termică.

deoarece log(Ux/RIES) este un termen adimensional.(IC>>IES) (3. De regulă se prevede şi o reţea de multiplicare cu 16.3%/ (3. Factorul de scară (K) se defineşte drept variaţia tensiunii de ieşire (U2) corespunzătoare variaţiei de o decadă (10/1) a tensiunii de intrare (Ux). O schemă prevăzută cu o asemenea reţea de multiplicare este arătată în fig.7 astfel încât să se obţină K=1 V/dec.58) R + .41 Amplificator logaritmic . Gama dinamică reprezintă intervalul de valabilitate a ecuaţiei de funcţionare şi se exprimă în decade sau în dB. b) Parametrii specifici la amplificatoarele logaritmice Dintre parametrii specifici cei mai importanţi sunt: conformitatea logaritmică. 3. U2=-VTln .55)  N I ES de unde ţinând cont de relaţiile: Ic=Ix=Ux/R şi UBE=-U2 se obţine ecuaţia de funcţionare: Ix Ux U2=-VTln .41.32 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare relaţie în care pentru UBE>>VT poate fi scrisă în forma: IC UBE=VTln .(N  1) (3. gama dinamică şi factorul de scară. RT (3. o În acest caz UBE=-U2RT/(R3+RT) şi ca urmare R3=16k RT=1k±0.K=VTln10.57). K se exprimă în V/decadă. În cazul (3.56)  N I ES RI ES care transcrisă în logaritmi zecimali capătă forma: Ux U2=-Klog . (3. Conformitatea logaritmică. 3.57) RI ES unde k reprezintă factorul de scară.3 rezultă K≈60mV/dec la (25oC).57) C capătă forma: 751N T  R  U U 2   1UE 3   VT ln 10  log x . Se apreciază prin eroarea de conformitate logaritmică care reprezintă abaterea caracteristicii reale faţă de cea teoretică. a. cum VT=26mV la (25oC) şi ln10=2.  RR T  15k RI ES 3 T1 T2 U S AO U2 devine: şi decix factorul+ de scară R3 1k RT a) b) Fig.

Erori datorate variaţiei temperaturii. c) Erori specifice la amplificatoarele logaritmice În afară de erorile proprii amplificatoarelor operaţionale. iar cea datorată lui IES este exagerat de mare şi se combate.3%/oC) pentru a permite compensarea dependenţei de temperatură a lui VT. b). (fig.3. Adesea RT şi R3 sunt incluse în circuitul integrat format de cele două tranzistoare log. circuit care uşurează mult operaţia de alegere a tranzistoarelor logaritmice. impunând RT=1kΩ rezultă R3≈15kΩ. menţionată mai înainte. la amplificatoarele logaritmice mai apar şi unele erori specifice: eroarea de conformitate logaritmică şi erorile datorate variaţiei cu temperatura.4. Amplificatoare logaritmice compensate termic Schemele AL de acest tip sunt alcătuite în aşa fel încât I ES este eliminat din ecuaţia de funcţionare.4.. De asemenea.41.59)  RT  de unde impunând condiţia (1+R3/RT)=16. 3. Eroarea datorată lui VT se compensează.60) I ES I ES Ir .33 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare  R  K   1  3   VT ln 10 (3. eliminarea făcându-se printr-o scădere logaritmică de forma: Ix I I ln  ln r  ln x (3. printr-un artificiu de schemă care permite eliminarea lui IES din ecuaţia de funcţionare. Rezistenţa RT se alege cu coeficient termic pozitiv (0. 3. Din aceiaşi condiţie. uşurează şi alinierea lui K la valoarea de 1mV/dec. O fracţiune a lui R3 serveşte simultan şi ca rezistenţă de limitare a supraîncărcării AO.7 rezultă K=1 V/dec.

34 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare unde Ir este un curent de referinţă procesat printr-un al doilea bloc de logaritmare. Schema de principiu este dată în figura 3. deoarece baza şi colectorul lui T2 sunt menţinute la acelaşi potenţial de către AO 2. 751N I c1 I c2 E1 P E2 T1 T2 U BE1 U BE 2 Cc R Ir Ix Cc Re  AO 2 Ur  D   Ux R AO 1 R3 V2  U2 RT Fig. rezultă: .52) şi deci (IC1=Ix şi IC2=Ir): Ix Ir U BE1  VT ln . adică UE1=UBE1 şi UE2=V2+UEB2. Potenţialul bazei lui T2 este: RT V2= U2 (3. deoarece colectorul lui T1 este la masă.42 Metoda scăderii pe emitoarele tranzistoarelor logaritmice Se observă că tensiunea colector-bază la ambele tranzistoare este nulă UCB1=0.61) R3  RT Din această constatare (UCB1= UCB2=0) rezultă că IC1 şi IC2 sunt de forma (3.3. U BE2  VT ln (3. se observă că emitoarele E 1 şi E2 sunt la acelaşi potenţial.42.62)  N I ES1  N I ES 2 De asemenea. iar UCB2=0.

63)  N I ES1  N I ES2 RT  R3 relaţie din care. Condensatorul Cc asigură stabilitatea amplificatorului în regim dinamic (scurtcircuitează rezistenţa variabilă a emitoarelor T1 şi T2. 3.64) Ir  RT  Ux U 2   K log (3. UE2= U x  U BE 2 (3. versatilă (cu unele mici modificări poate fi utilizată şi ca amplificator exponenţial) şi uşor integrabilă în monocip.67) .65) Ur independente de IES1 şi IES2.a. Din schemă rezultă relaţiile: RT UE1=UBE1. 3.c.3.4..42) servesc la ajustarea şi compensarea termică a lui K. Observaţie: Amplificatoarele logaritmice cu două intrări (fig.).61) se obţin ecuaţiile de funcţionare în curent şi tensiune (IES1=IES2): Ix  R  U 2  K log .59.35 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Ix Ir RT  VT ln V2  VT ln . ţinând cont de (3.44. Rezistenţele R3 şi RT (luate din circuitul 751 N. Dioda D protejează emitoarele lui T1 şi T2 împotriva eventualelor supratensiuni ce pot apărea la schimbarea polarităţii lui U x în c.42) este simplă (numai două AO). fig.4. în maniera arătată la relaţia (3. în regim tranzitoriu şi în c.42) se mai numesc şi amplificatoare logaritmice de raport sau logometre electronice. Amplificatoare exponenţiale Schema de principiu a unui amplificator exponenţial este arătată în figura 3.66) RT  R3 din care se obţine ecuaţia de funcţionare: Ux U2=Ur  10 K (3. V2  U2 (3. 3. UE1=UE2. K   1  3  VT ln 100 (3. Schema analizată (fig.

C1 R2 90% a U1 C2 U2 U1 R1 U2 U2 U2 10% a) a) U2 U1 U2  tc  U1 c) b) U2 c) b) Fig. Limitarea în frecvenţă este descrisă prin banda de frecvenţă.5.4. Din fig.3. 3.prin coeficientul de distorsiune de neliniaritate.3.36 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 751N IC2 I C1 R R3 T2 T1 R Ix Ux T . a) Caracteristica de frecvenţă În vecinătatea lui f1 un amplificator poate fi modelat ca un circuit RC trece-sus.4. iar în cea a lui f2 ca un circuit RC trece-jos.44 Răspunsul la frecvenţe Fig. iar cea de putere .45 Răspunsul la frecvenţe joase înalte Răspunsul la frecvenţe joase (f1). Banda de frecvenţe Banda de frecvenţe la un amplificator se defineşte ca intervalul de frecvenţe B=f2-f1. La aceste amplificatoare apar unele limitări în frecvenţă şi în putere. RT - A1 Ux  U2  U2 R RE Ur - Ir A2  a) b) Fig.44. a.5.1.a. decurg relaţiile: . Particularităţi la amplificatoarele de măsură de c.3.3. Frecvenţele f1 şi f2 se mai numesc şi frecvenţe de tăiere. în afara căruia amplificarea scade cu 3 dB.43 Amplificator exponenţial: a) – simplu b) – compensat termic 3.

f1  . c) se poate determina constanta de timp τ2=tc/2. tg   1 (3.  2  R 2 C 2 (3. Pentru U2/U1=1/ 2 rezultă: 1 1 1  . Din fig. 3.  = -45º (3.45. f2  .3. φ=0.defazajul dintre tensiunea de intrare şi cea de ieşire. Se observă că în vecinătatea lui f 1. tg    2 . U2 este în avans iar în cea a lui f 2 – în întârziere faţă de U1 şi că pe parcursul palierului.72) 2 2    2 Măsurând timpul de creştere (tc) al unui semnal dreptunghiular trecut prin circuitul R2C2 (fig. c) se poate calcula τ1 şi deci determina f1: 2F  a  f1    (3.70)   U 2  Răspunsul la frecvenţe înalte. impunând condiţia U2/U1=1/ 2 rezultă: 1 1 2  .69) 1 2    1 Constanta 1 poate fi determinată experimental aplicând la intrare un semnal dreptunghiular de frecvenţă joasă şi vizualizând răspunsul (U2) pe ecranul unui osciloscop.44.45.71) U1 1   2 12 din care. .2 şi deci: 1 f2  (3.  =45º (3.37 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare U 22  2 12  .46 se arată caracteristica de frecvenţă şi cea de fază trasate cu relaţia (3.70) şi (3.73) 3t c În fig.3. a decurg relaţiile: U2 1  .71). Măsurând supracreşterea a (fig.3.68) U12 1   2 12 în care  1  R1C1 reprezintă constanta de timp iar  .

…An – armonicile tensiunilor respective.74) A12  A22  . semnalul sinusoidal de la intrare poate fi deformat de către amplificator în maniera din fig.5. b.5.7 Am a) f1 f2 f U2 90o 45o 0o 0o b) 45o 45o 90o 90o Fig.  An2 în care A1 reprezintă armonica fundamentală iar A2. reprezentând o valoare caracteristică a mărimii variabile (valoare medie. Redresoarele de măsurare trebuie să asigure precizie şi liniaritate cât mai bună în transferul de informaţie. 3.3..  An2 D (3. Abaterea lui U2 faţă de forma sinusoidală pură se exprimă cantitativ prin factorul de distorsiuni de neliniaritate: A22  A32  . Valorile admisibile pentru D la amplificatoarele de măsură sunt cuprinse intre 0. 3..01-0. valoare medie dependentă de fază ş.46 Fig.1.47 3.1%.47. valoare de vârf.3. Redresoare de măsurare În prelucrarea semnalelor variabile în timp. care să asigure la ieşirea sa o tensiune (curent) de o polaritate dată. În acest scop redresoarele de măsurare utilizate în aparatele de măsurare electronice sunt realizate în general cu amplificatoare operaţionale.).4. 3. Distorsiuni de neliniaritate În regimul de semnal mare..38 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare A/Am U1 1 3dB A 0.5. Redresoare de măsurare pentru valori medii ..1. aproape întotdeauna se impune prezenţa unui redresor de măsurare.a.

75) a tensiunii periodice u(t) cu perioada T. Amplificarea fiind mare. t0 (3. amplificatorul funcţionează în buclă deschisă.7 V – pragul de deschidere al diodelor). până când u0 nu depăşeşte tensiunea prag de deschidere a diodei D2. După deschiderea diodei D2 amplificatorul funcţionează cu reacţie negativă. a). Schemele de redresare utilizate la aparatele de măsurare magnetoelectrice cu redresor au caracteristica de transfer neliniară la tensiuni mici (sub 0. Dacă scara aparatelor analogice permite luarea în considerare a acestei neliniarităţi aparatele de măsurare digitale nu pot compensa neliniarităţile redresorului.3 – 0. Sarcina redresorului are rezistenţa foarte mare.76) . Dar considerând AO ideal. dar la ieşire tensiunea este nulă.3.7 V. Elementele redresoare sunt introduse în reacţia negativă a AO. încât curentul absorbit de aceasta se poate neglija. de unde rezultă ue=R2i2=-ui (3. La alternanţa negativă a lui ui se deschide dioda D1 şi se culege tensiunea ue=u0-Rdi2. La alternanţa pozitivă a tensiunii ui (redresorul monoalternanţă fig. dioda se va deschide la tensiunea ui =0.39 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Redresoarele de măsurare pentru valori medii (absolute) asigură la ieşirea lor o tensiune electrică proporţională cu valoarea t 0 T 1 U med  T  u ( t ) dt . Redresoarele cu AO stabilesc o relaţie liniară între mărimea de ieşire şi de intrare în întregul interval de măsurare.7/25000=28 V). u0=(R2+Rd)i2 . dacă tensiunea prag este de 0. u0 atinge valoarea tensiunii prag la valori mici ale lui ui (de ex. întrucât R2=R1 şi R2>>Rd (Rd – rezistenţa diodei în conducţie) rezultă u0=-ui. se poate scrie: ui=R1i1 . i1+i2=0. amplificarea A0=25000. u e=0.48.

Schema asigură precizie ridicată şi neliniaritate mică (sub 0. iar în execuţii speciale (cu AO de calitate) limita de frecvenţă se poate extinde până la 10 MHz. negativă ( U m ) sau vârf-vârf ( U VV ) a tensiunii de intrare. valabilă în ambele alternanţe. R3=R1||R2). b) – redresor bialternanţă cu ieşire flotantă 3. La frecvenţe mari precizia redresoarelor de măsurare pentru valori medii scade datorită scăderii amplitudinii AO în buclă deschisă. a capacităţii diodelor. - i1  i1   u0 ue u0 R3 R3 - a) b) Fig. Similar cu cazul precedent. Schemele de bază ale detectoarelor de vârf se realizează în variantă serie.68). paralel sau serie-paralel (fig. în tensiune continuă egală cu valoarea de vârf ( U m ). Cea mai utilizată schemă de redresare bialternanţă este cea din fig. Redresoare de măsurare pentru valori de vârf Redresoarele de măsurare pentru valori de vârf (detectoare de vârf) sunt utilizate în voltmetrele electronice de valori de vârf şi în sisteme de măsurare (urmărire) cu eşantionare-memorare.5. se poate demonstra şi în acest caz relaţia (3.40 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare adică tensiunea de la ieşire este independentă de rezistenţa neliniară a diodei.3. Curbele tensiunilor din . Ele convertesc tensiunea variabilă în timp. etc.2.49). b cu ieşire flotantă. R2 R2  D1 D1 ue i2 i2 D2 ui R1 R2 D2 ui R1 R2 - .48 Redresoare de măsurare pentru valori medii cu AO: a) – schemă monoalternanţă (R1=R2.3.01%).48.3. Redresoarele de măsurare pentru valori medii sunt utilizate frecvent între frecvenţele de 20 Hz şi 100 KHz. Precizia redresoarelor prezentate este determinată de precizia rezistenţelor. tensiunii şi curentului de decalaj al AO.

c).c). Tensiunea maximă pe diodă este Uvv. a) b) inversând dioda. b – schema paralel.3.3. dar numai în intervalele de timp cât u t>u0.3.3.b)dioda D conduce numai d . iar dacă dioda D s-ar conecta invers. iar influenţa căderii de tensiune a diodeiu m t se reduce la fel de A0 ori. tensiunea de ieşire u 0 se stabileşte la valoarea de vârf a lui ui (u0= U m . Dioda detectoare D se deschide lauo tensiune de intrare de A0 ori mai mică decât m t tensiunea prag a diodei.. 41 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare diferite puncte ale schemelor sunt desenate pornind din starea iniţială nulă. Sensibilitatea acestui tip de detector creşte a) b) (limitele ud de măsurare 1 mV –t 1V) dar se reduce substanţial frecvenţa maximă la care se poate utiliza.1 V.1 V. Dacă constanta de timp =RC este mult mai mare decât perioada tensiunii de intrare. iar în timpul alternanţelor negative se descarcă prin rezistenţa R (de regulă rezistenţa de intrare a voltmetrului electronic de c. 3. ar rezulta u0= . C1 D2 (fig. iarT rezistenţa de intrare a detectorului Ri=R/3. dar datorită tensiunii prag u i deschidere a diodei de peste 0. Detectorul de vârf serie (fig.U m ). Înseriind un udetector  de vârf pozitiv cu unul de vârf negativ se m t obţine un detector de valori vârf-vârf (fig.49.u ilimita minimă c) de de funcţionare este peste 0. t  Detectoarele de vârf de mare precizie şi sensibilitateuridicată m se realizează cu amplificatoare a) operaţionale. se va obţine U0 med= . u0 i C . Dacă u =RC>>T.C 2 R valoarea medie a tensiunii de ieşire (u 0 trebuie filtrat cu un filtru trece- i jos) este egală cu valoarea de vârf a lui u i (în figură U0 med= U m .49. u0 u vv u vv t a) b) Fig. Detectorul de vârf serie are dezavantajul că transmite la ieşire şiUcomponenta continuăU ca tensiunii de intrare.50) u0 cuprinde schema redresoare u c în bucla de reacţie. Tensiunea maximă pe diodă u vv este Uvv. C cât timpu i |ui|>uc. iar rezistenţa de intrare în redresor Ri=R/2. a) are dioda D deschisă numai în alternanţe pozitive. D R 0 D1 .49 Schema redresoarelor de măsurare pentru valori de vârf şi curbele de variaţie ale tensiunilor : a – schema serie. t t Ambele tipuri de detectoare de vârf pot funcţiona u vv până la frecvenţe foartec)mari (fmax=100 MHz – 1GHz).  La detectorul de vârf paralel înu timpul D  alternanţelor R u 0 unegative.U m ). Condensatorul de intrare C u 0 permite trecerea componentei ucontinue nu i a tensiunii de intrare.49. Un detector b) de vârf cu AO (fig. c – schema serie-paralel . Prin diodă condensatorul C se încarcă.

3 U0med   cos Ui U0  3 C R U0   Fig.50 Detector de vârf cu amplificator operaţional a) b) U im U 0med    Fig.42 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare U0 U cm t U0  0 U im U im U 0med   U0  Uim   U0med  cos 3  3 U0   U 0med  0 2 U0 Uc 2  D  Uim  ui k u0 .3.schema de principiu.51 Principiul detecţiei sincrone: a .3. .tensiunea redresată la diferite relaţii de fază între tensiunea de comandă uc şi tensiunea de intrare sinusoidală ui. b .

3. Redresoare de măsurare sincrone În lanţul de măsurare adesea este necesară redresarea unei tensiuni periodice astfel încât valoarea tensiunii continue să reflecte şi relaţia de fază faţă de o tensiune de referinţă.43 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare 3. În schema de principiu a unui redresor (detector) sincron (sensibil la fază) monoalternanţă .5.

. a) comutatorul K se închide sincron cu tensiunea de comandă uc.52 se prezintă câteva scheme de redresoare sensibile la fază cu diode şi tranzistoare. datorită condiţiei de funcţionare | uc | > | ui |.78)  3 5  Se constată că armonicile pare au un efect nul asupra tensiunii redresate.3. valoarea medie U0 med depinzând de defazajul tensiunii de intrare faţă de cea de comandă.77) 0 În figura 3. a şi b se observă “Principiul detecţiei sincrone” astfel: a) schema de principiu. . Dacă la intrare se aplică o tensiune sinusoidală u i=Uimsin(t+). n Dacă tensiunea de intrare este nesinusoidală u i=  U imk sin(kt   k ) . când se obţine valoarea medie absolută cu semn plus respectiv minus.51. În starea închisă a lui K la ieşire se transferă tensiunea de intrare.. În figura 3. k 1 valoarea medie a tensiunii de ieşire este: 1 n U imk cos  k U0med=   k 1 k  1    1 k =  1 U U   U im1 cos 1  im3 cos  3  im5 cos  5  . independent de valoarea instantanee a lui ui. În cele mai multe lanţuri de măsurare redresoarele sincrone efectuează redresarea tensiunii de măsurat în cazul defazajului =0 şi =. valoarea medie a tensiunii de ieşire este : T/2 1 1 U0 med= T  u i dt =  Uim cos  (3. b) tensiunea redresată la diferite relaţii de fază între tensiunea de comandă uc şi tensiunea de intrare sinusoidală ui. deschiderea diodelor este impusă de tensiunea de comandă uc. (3. La schemele cu diode. care se poate elimina prin utilizarea unui amplificator selectiv înaintea detectorului sincron. iar faptul că armonicile superioare impare afectează valoarea medie constituie un neajuns al detectorului sincron.52.44 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare (fig.

U0 Uc R U0 Uc Ui R a) b) Ui R1 Ui 1 Ui R U0 4 Uc U0 R2 c) d) Uc Fig. Intervalul frecvenţelor de lucru este cuprins între 1 Hz şi 100 KHz. d – detector bialternanţă cu TEC-MOS. c – detector monoalternanţă cu tranzistor bipolar. Supraîncărcarea detectorului se produce când semnalul util slab este însoţit de perturbaţii de amplitudine mare. Multiplicatoare analogice . exprimată prin factorul de supraîncărcare KS.45 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare O caracteristică importantă a detectoarelor sincrone este capacitatea de supraîncărcare.6. 3. Factorul KS are valori cuprinse între 3 şi 1000.52 Scheme de redresare sensibile la fază: a – detector în inel cu diode. care este raportul dintre semnalul maxim de intrare pentru răspuns liniar şi semnalul nominal de intrare. 3. b – detector monoalternanţă cu diode.

realizându-se multiplicatoare cu reţele de ridicare la pătrat. diode.46 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Multiplicatoarele analogice utilizate în lanţurile de măsurare realizează funcţia: u0 = k · u1 ·u2 (3.54 Schema funcţională a unui multiplicator cu modulaţie în amplitudine şi durată a impulsurilor Principiul lor de funcţionare se bazează pe faptul că valoarea .53 Principiul modulaţiei în amplitudine şi durată  CE  U1 A2 . 3. U U0 T t GTT    . multiplicatoare cu transconductanţă variabilă. Cele mai precise multiplicatoare analogice sunt multiplicatoarele cu modulaţie în amplitudine şi durată. 3. Comp - U2 Fig. U U med  T Fig.79) Produsul a două tensiuni se obţine prin folosirea unor proprietăţi intrinseci ale elementelor semiconductoare (tranzistoare. traductoare Hall) sau prin sinteza unor scheme de calcul electronic. multiplicatoare cu logaritmare. multiplicatoare cu modulaţie în amplitudine şi durată.

Tensiunea sumă se aplică unui comparator (cu referinţa la masă).53) : T  1 1 U U med  T  udt  T  Udt  T (3.3. La frecvenţe joase s-au realizat multiplicatoare cu erori maxime de 0.54 tensiunea generatorului de tensiune triunghiulară GTT se însumează cu tensiunea de intrare u 2.02 şi 0.80) Dacă amplitudinea este proporţională cu o tensiune u1. Acest tip de multiplicator intră în componenţa wattmetrelor digitale şi a contoarelor statice. În schema din fig. 2k1/T=1/10) se obţine o relaţie simplă: u0 = u1 u2 / 10. la ieşirea celui de- al doilea sumator fiind tensiunea –u1. iar durata impulsului proporţională cu o altă tensiune u2 va rezulta: Umed=K·u1·u2.7. Formatoare de impulsuri . Demonstraţia este evidentă dacă se ţine T cont de relaţia  t  k 1u 2 : 2 t 1  T T 1 u 2k u0  T0 udt   T     u 1  dt   u 1dt  = T1  T  2t   T1 u 1u 2 (3.1% sau 0. Trecând tensiunea rezultantă printr-un filtru trece-jos se obţine tensiunea de ieşire medie u0=Umed proporţională cu produsul u1·u2. Multiplicatoarele cu modulaţia amplitudinii şi duratei impulsurilor ating precizii de 0.81) 0 t  Prin alegerea convenabilă a frecvenţei tensiunii triunghiulare şi a constantei de proporţionalitate k1 (de ex.t. În intervalele T .2% şi banda de frecvenţă până la 100 KHz (limitarea în frecvenţă se datorează purtătoarei şi filtrului trece-jos).47 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare medie a unui şir de impulsuri de frecvenţă constantă (f=1/T) este proporţională cu produsul dintre amplitudinea U şi durata  a impulsurilor (fig. 3. CE este deschis.3. tensiunea la sumator este +u1.05%. Pe durata intervalelor t comutatorul electronic (CE) este închis.

56. . pentru ui>Ur stare 1). detectorul de nul. Deseori semnalul este neregulat. compatibile cu circuitele digitale ale lanţurilor de măsurare. pentru ui<Ur stare 0. triggerul Schmitt. a cărei ieşire are numai stările logice 0 şi 1. Circuitul tipic este triggerul Schmitt. O schemă cu precizie ridicată.55 Trigger Schmitt de precizie mărită: a – schema electrică. Histerezisul comparatorului este mic. circuite de diferenţiere urmate de circuite logice cu nivel de semnal standard.48 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Sarcina formatoarelor de impulsuri este de a transforma semnalele de intrare de formă oarecare în semnale dreptunghiulare cu nivele logice zero şi unu. a. 3. cu histerezisul controlabil în limite rigide.U Om a) b) Fig. ş. Formatoarele de impulsuri sunt circuite electronice. este indicată în figura 3. este avantajos un formator de impulsuri cu histerezis reglabil.a.: comparatorul de nivel. Tensiunile U 0M şi U0m reprezintă tensiunea de ieşire maximă de saturaţie pozitivă respectiv negativă a AO. care depinde de relaţia dintre tensiunea de referinţă Ur şi nivelul semnalului ui (de ex. de ordinul milivolţilor. b – caracteristica de transfer Comparatorul este un circuit specializat sau construit cu AO. La schema de bază histerezisul V se poate regla prin modificarea rezistenţei de intrare R1. Nivelele de basculare u+i1 şi u+i2 nu sunt stabile. U ref R1 U ref U0 U OM R3  0 U i2 U i1 Ui R2 . de ex. Conversia semnalelor la forma dreptunghiulară se realizează prin compararea nivelului acestora cu o referinţă stabilită după necesitate. caz în care. U0 V Ui .

3.3. ui2= U ref .56). R3 Ux S A. Scopul formatorului este de a înregistra un salt de nivel al impulsului pe o perioadă a semnalului. Utilitatea histerezisului se poate exemplifica la formarea impulsurilor pentru un frecvenţmetru. Nivelele de basculare şi lăţimea histerezisului se pot regla din rezistenţa R2.3.U0m. b). b – formarea corectă a impulsurilor histerezisul introduce erori suplimentare. motiv pentru care în asemenea cazuri se utilizează scheme speciale pentru diminuarea T T C (chiar eliminarea) histerezisului detectoruluiUde nivel.O. U i1 U i2 U i1 U i2 a) b) Fig. a – formarea de impulsuri false.3.   U2 U2 RT RT a) b) Fig. La depăşirea pragului (ui>ui1) circuitul trece în cealaltă stare de saturaţie u 0= . Dacă amplitudinea zgomotului depăşeşte histerezisul formatorului atunci se formează impulsuri false (fig.La 3.56. La revenirea tensiunii de intrare.U0M. D R  E R R3 Ux S A.82) R1  R 2 R 1R 2  R 1R 3  R 2 R 3 Până când ui<ui1 ieşirea are nivelul jos u0= . semnalul fiind însoţit de zgomot (fig. Impulsurile sunt formate corect dacă zgomotul are amplitudinea mult mai mică decât “fereastra” de histerezis şi dacă nivelul de basculare este corect situat pe semnalul studiat (fig.38 Amplificator cu transdiodă: a) – cu reţea de multiplicare b) – şuntat .56.U0m numai la scăderea tensiunii la valoarea ui<ui2 (ui1>ui2).56măsurarea Interdependenţa cu dintre nivelul precizie a de zgomot şi histerezisul intervalelor de timp.49 Convertoare de prelucrare pentru aparate şi sisteme de măsurare Valorile tensiunilor prag de basculare se pot determina cu expresiile: R2 R 2R 3 ui1= U ref . (3. a).O. triggerul revine la starea iniţială u 0= .triggerului: a perioadei.