You are on page 1of 69

8.

Măsurarea rezistenţelor şi impedanţelor

8.1. Măsurarea rezistenţelor

8.1.1. Rezistenţe electrice în electronică
În instalaţiile electronice intervin o varietate de tipuri de
rezistenţe electrice, care pentru măsurare, necesită aparate şi/sau metode
specifice. Cele mai întâlnite tipuri de rezistenţe electrice în electronică
sunt:
1. Rezistenţe liniare – rezistenţe la care raportul U/I rămâne
constant, oricare ar fi valoarea tensiunii aplicate sau a curentului ce le
străbate (în limitele nominale). În această grupă intră majoritatea
rezistenţelor utilizate în electronică.
2. Rezistenţe neliniare. Raportul U/I, la acestea, depinde de U sau
de I (in limitele nominale) şi pot fi:
 Rezistenţe pozitive: curentul creşte când creşte tensiunea la borne;
exemple tipice: varistorul şi dioda în conducţie directă;
 Rezistenţe negative: la acestea curentul scade la creşterea
tensiunii
(în limitele nominale) şi invers, creşte la scăderea tensiunii; exemplu,
rezistenţa diodei tunel, pe porţiunea "deal-vale".
3. Rezistenţă dinamică sau incrementală este rezistenta măsurată pe
un interval relativ mic (Rd = U/ΔI) al caracteristicii volt-amper a unei
rezistenţe neliniare, cum este, de exemplu, rezistenţa dinamică la o diodă
Zener1.
4. Rezistenţă în c.c. şi în c.a. Rezistenţa în c.c. este rezistenţa unui
conductor (sau rezistor) măsurată în c.c. (raportul U/I), iar rezistenţa în
c.a. este rezistenţa aceluiaşi fir (sau rezistor) măsurată în c.a. la o
frecvenţă specificată. De regulă, rezistenţa în c.a. este mai mare decât cea
în c.c.
5. Rezistoare parametrice. Sunt dispozitive la care rezistenţa
depinde de un parametru controlabil (temperatură, iluminare, tensiune
etc.). Dintre acestea, pentru electronică mai importante sunt termistoarele
şi fotorezistenţele.
1
A se vedea, de exemplu, Feier I. s.a. – Dioda Zener, Bucuresti (ET), 1975. 252

 Termistoarele sunt rezistoare a căror rezistenţă (U/I) depinde
puternic de temperatură (de regulă, scade la creşterea lui T).
 Fotorezistenţele sunt rezistoare la care rezistenţa (U/I) depinde de
iluminare, fiind mare (M) la întuneric şi foarte mică (zeci de )
la lumina zilei.

8.1.2. Măsurări cu ohmmetrul
a) Măsurări pe componente discrete
Ohmmetrul permite măsurarea rapidă a rezistenţelor, însă cu
precizie redusă (5-10 %). Eroarea de măsură este minimă când acul
indicator este la mijlocul scării gradate şi aceasta valoare minimă este de
patru ori indicele de clasa (c) al instrumentului de ieşire, adică
(RX/RX)min = 4c. De exemplu, dacă c = 1 (cazul ohmmetrului MF - 35)
atunci eroarea minima este de 4 %. Dacă se lucrează în treimea centrală a
scării, eroarea de măsurare nu va depăşi 5c (5% în cazul citat) însă în
prima şi ultima treime poate atinge 10c (şi chiar mai mult).
Prin urmare, măsurarea propriu-zisă a rezistentelor (la rezistoare)
are sens numai daca toleranţele acestora sunt ± 5 % sau mai mari. În
celelalte cazuri măsurarea cu ohmmetrul este numai orientativă. Totuşi,
chiar şi acest gen de măsurare (orientativă) este de mare utilitate în
practică, la controlul rezistenţelor înainte şi după plantarea pe circuite,
precum şi la controlul continuităţii circuitelor în general (trasee, bobine,
transformatoare, etc.), adică la operaţii de depanare.
b) Măsurarea rezistenţelor plantate în circuite electronice.
De regulă, în electronică, se folosesc două tipuri de ohmmetre.
Ohmmetre obişnuite, cu tensiunea de lucru (tensiunea bateriei) tipică de
1,5 V, tensiune la care joncţiunile semiconductoare (diode, tranzistoare)
se deschid şi conduc, numite H – ohmmetre şi ohmmetre cu tensiunea de
lucru de 0,08 V (care sunt foarte utile la depanări), tensiune la care
joncţiunile semiconductoare (germaniu, siliciu) nu se deschid, numite
L – ohmmetre. Denumirile provin din engleză.
De regulă ohmmetrele pentru electronişti, cum este ohmmetrul din
multimetrul numeric de buzunar al firmei Sencore (USA), au ambele
trepte: H si L - ohmmetru [2].
Măsurări cu L - ohmmetrul. Cum la tensiunea de lucru a acestuia
(80 mV) toate joncţiunile semiconductoare normale rămân blocate se pot
controla (şi măsura) rezistenţe implantate în circuite electronice fără a le

deconecta, deoarece la 80 mV joncţiunile respective se comportă (în
ambele sensuri) ca nişte întreruperi de circuit.

Exemplu. Triggerul Schmitt din fig. 8.1, a (D 1, si C1, pot lipsi), "văzut" de
ohmmetrul cu tensiunea nominală 0,08 V se prezintă ca în fig. 8.1, b;
ceea ce arata ca în acest caz pot fi măsurate toate cele şase rezistente,(R 2
… R7) fără a fi necesară deconectarea acestora. Evident, metoda se
bazează pe ipoteza că toate joncţiunile semiconductoare precum şi
condensatoarele sunt intacte.
Consideraţii de depanare. Dacă la una din rezistenţe, valoarea
măsurată cu ohmmetrul rezultă anormal de mică, aceasta trebuie
deconectată din circuit şi măsurată separat; dacă valoarea măsurată, în
acest caz, este cea nominală (înscrisă) atunci este de presupus că efectul
de şuntare a acesteia se datorează curenţilor de fugă (scurgere) printr-o
joncţiune semiconductoare defectă, sau printr-un condensator îmbătrânit
(sau chiar străpuns). Dacă însă valoarea măsurată a acelei rezistenţe
(deconectată) este anormal de mică, evident este defectă şi deci trebuie
înlocuită.
Dacă se ajunge la concluzia că un tranzistor este defect, acesta se
deconectează (în cazul citat, numai emitorul şi colectorul) şi se testează
cu un ohmmetru de tip H (1,5 V), ca în fig. 8.2. Evident, acest mod de
încercare (H) poate fi utilizat şi la identificarea terminalelor tranzistorului
respectiv, iar dacă se consideră că o diodă este defectă se deconectează
un terminal (în cazul din fig. 8.1, a, deconectarea nu este necesară) şi se
testează ca în fig. 8.3. În acelaşi mod pot fi identificate şi terminalele
diodei respective.
Observaţii:
1. Măsurarea rezistenţelor plantate în circuitele electronice se poate
face şi cu H - ohmmetrul (ohmmetrul convenţional de 1,5 V), însă
operaţia este mai anevoioasă, deoarece trebuie mai întâi de căutat sensul

3 Fig. Temperatură controlată Lumină controlată MF35 Ω 200-600Ω Ω Ω Ω a) b) Fig. deoarece sunt mai puţin expeditive decât metoda cu ohmmetrul (care le materializează).5 V) joncţiunile acestora (mai ales traseul poartă .1) .4.08 V) şi nu cu ohmmetrul convenţional.de blocare la joncţiunile semiconductoare (uneori sunt necesare chiar şi breşe pe anumite trasee ale circuitului imprimat). Totuşi. varistoare) precum şi la măsurarea rezistenţei interioare la sursele de c. 8. măsurarea respectivă cere şi un operator cu mai multă experienţă. a).4. 8.3. Ecuaţia măsurării şi erorile (abstracţie făcând cele de metodă) sunt : Rx = U/I (8. rezistenta fotorezistoarelor trebuie măsurată plasând componenta respectivă într-o incintă cu lumină controlată (fig. deoarece la tensiunea respectivă de lucru (1.4 c) Măsurarea termistoarelor şi fotorezistenţelor Măsurarea rezistenţei termistoarelor trebuie efectuată plasând componenta respectivă într-o incintă cu temperatura controlată (fig. La circuite în care există şi TEC . Asemănător. aceste metode devin utile la măsurarea unor rezistenţe neliniare (diode. 8. situaţii în care ohmmetrul nu poate fi folosit.1. 2. Măsurarea rezistenţelor cu ampermetrul si voltmetrul. în plus.b). 8.c. 8.sursă) se pot străpunge. a) Metode directe Metodele amonte şi aval nu se utilizează la măsurarea rezistenţelor liniare.uri măsurarea rezistenţelor trebuie efectuată cu L .ohmmetrul (0..

1’) RX U I La aplicarea acestor metode trebuie ţinut seama că metoda amonte este potrivită pentru măsurarea rezistenţelor mari (în comparaţie cu cea a ampermetrului). prin compararea a doi curenţi sau a două tensiuni. Se măsoară curenţii I1 (K în 1) şi I2 (K în 2) şi dacă: Re<< R0 şi Rx. alimentatoare.c. b) Metode de comparaţie Se conpară necunoscuta (Rx ) cu o rezistenţă cunoscută (R0 ). De asemenea.3) U1  U2  U1 U2  I expresie care arată că Rs trebuie ales (sau reglat) în aşa fel încât: U2 = 0.5%.4) I2 2 în care 1 şi 2 sunt deviaţiile citite la miliampermetrul mA. O schemă decurgând din această metodă este arătată în fig. pentru ca această eroare să nu crească exagerat de mult. utilizate în electronică (baterie.2) se obţine eroarea limită (R) ce afectează pe Re. Majoritatea surselor de c. unele celule fotovoltaice) au rezistenţa interioară Re) redusă şi de aceea o asemenea rezistenţă poate fi măsurată printr-o metodă tip aval. necunoscuta este dată de relaţia: I  RX  R0 1  R0 1 (8. şi respectiv:  R X  U I   (8.c.2) I Din (8. Una din schemele utilizate este cea indicată în fig. a. Compararea a doi curenti. Cu întrerupătorul K deschis se citeşte tensiunea U1 (practic egală cu E). 1  U1  U 2 I R   U1  U2   (8. curentul I nu trebuie să depăşească valoarea nominală (In) prevăzută pentru sursa respectivă. după care se închide K şi se citeşte U 2 precum şi curentul I. în comparaţie cu cea a voltmetrului.5U1. Măsurarea rezistenţei interioare la sursele de c. iar aval . acumulatoare. Aceste metode prezintă avantajul că necesită numai un singur AM ceea ce face ca precizia să fie mai bună decât la metodele amonte şi aval.6.5. (8. 8. date din care se calculează necunoscuta: U U2 Re  1 . Din această relaţie rezultă că eroarea de măsurare depinde numai de eroarea de bază a . Precizia de măsurare nu este mai bună ca 3 .pentru rezistenţe mici. 8.

In = 50 A) sau electronic (RV = 10 - 1000 M). . din (8. pe această idee se bazează o metodă de măsurare a lui R V . atât din cauza impreciziei lui RV(RV/RV = 1-2 %) cât .2 % .lui R0 şi de erorile de citire 1/1. 2/2 a căror sumă este sensibil mai mică decât cea din (8.6.mai ales . Eroarea RX/RX este sensibil mai mare (3 .din cauza formei expresiei lui R X (conţine diferenţa 1-2).6 precizii mai bune ca 1 . expresii în care S este sensibilitatea în curent a voltmetrului (V).5) rezultă: RV = RX. metoda permite măsurarea rezistenţelor mijlocii şi mari (zeci şi sute de k) cu baterie a) b) Fig. chiar rezistenţa interioară (RV) a voltmetrului respectiv. aşa cum se indică în fig.b. Se închide K şi se citeşte curentul I1 = E/RV = 1/S.6.5 Fig. 8.metoda înjumătăţirii deviaţiei mult utilizată în electronică. după care se deschide K şi se citeşte I1 = E/(RX+RV) = 2/S. pe această cale se pot măsura rezistenţe mari până la (2 . 8. folosind ca rezistenţă de comparaţie.10) RV.51. În cazul măsurării rezistenţelor mari şi foarte mari (M sau sute de M) curenţii I1 şi I2 pot fi măsuraţi cu ajutorul unui voltmetru magnetoelectric (RV = 20 k /V. În funcţie de microampermetrul folosit. Necunoscuta se calculează cu relaţia: I I  2 R X  RV 1 2  RV 1 (8. Observaţie În cazul particular: 2 = 0. 8. a.1’). 8.5) I2 2 care arată că.10 %) decât în cazul schemei din fig.

8. .4). 8. din fig. Pe această idee se bazează o variantă de ohmmetru electronic. iar V . În fig. Când V este conectat la bornele lui R0. iar E este constantă.100 M). numit teraohmmetru (fig.7. În ipoteza că RV >> R0. 8.8 c) Metoda descărcării condensatorului Permite măsurarea rezistenţelor foarte mari prin intermediul constantei de timp RXC. a se dă schema de principiu ilustrând aceasta metodă. 8.6) U2 2 similară cu (8.7 rezultă relaţia: ER0  S RX  R0 care arată că deviaţia voltmetrului (electronic) depinde de RX. 8.29. RX se obţine relaţia: U  R X  R0 1  R0 1 (8.un voltmetru cu mare rezistenţă de intrare (RV): electronic (10 . a). Observaţie.k). 8. unde C este un condensator de bună calitate (preferabil cu aer). a) b) Fig. Compararea a două tensiuni.7 Fig. Schema de principiu este arătată în fig. 8. Este utilizabilă la măsurarea rezistenţelor mici şi mijlocii (zeci de  .

8.4. Observaţii 1. RK  RV Un . se deschide K şi se măsoară timpul (t) ca mai înainte. iar uneori. Apoi se deschide întrerupătorul (K) şi se măsoară timpul (t) după care tensiunea la bornele condensatorului (C) scade la valoarea U  U n  e t RX C relaţie din care se deduce t RX  Un · (8. RC .electrometric (1010. Din fig. 8. Metoda mai prezintă avantajul că poate fi aplicată atât la voltmetrele liniare (scara uniformă). însă este simplă. 8.8. singura cale pentru RX foarte mari. Se reglează E pană când voltmetrul indică tensiunea nominală (Un). în acest caz. După aducerea acului voltmetrului la cap de scara (U n). cât şi la cele neliniare. Condiţii restrictive: RC. rezistenţă ce poate fi luată din prospect sau trebuie determinata experimental. Schema din fig. atunci RX= t /C. 2. RK şi RV>>RX.1.72.1014). trebuie ca RV>>RC. Precizia metodei nu este mai buna ca 3 . b). iar C este în F rezultă că RX(M) este egal (numeric) cu t(sec) citit la cronometru. 8. 8. obţinându-se: t RX  . sunt rezistenţele de izolaţie ale lui C şi respectiv K.5%.8) C  ln U Dacă Un/U = e. unde RC si RK. a rezultă o foarte simplă şi utilă metodă pentru măsurarea rezistenţei interioare la voltmetrele electronice (fig. Modul de lucru.1014). adică voltmetrul (V) trebuie să fie de tip electrometric (R V = 1012.1014) sau electrostatic (1012 . (8. Măsurarea rezistenţei interioare la AM Adesea. . b poate fi utilizată şi la măsurarea rezistenţei de izolaţie (Re) la condensatoare (C) însă.7) C  ln U Dacă se obţine Un/U = e  2. în măsurările electronice este necesar a se cunoaşte şi rezistenţa interioară a aparatelor utilizate.8.

Dacă R nu este suficient de mare pentru a putea reduce deviaţia la jumătate (sau rezoluţia la reglarea lui R nu este suficient de bună) se utilizează relaţia:  RV  R (8. Acestea au rezistenţa interioară mare (Rv=1-10 M). după care (E rămânând constantă) se creşte rezistenţa respectivă până la valoarea R la care deviaţia scade la jumătate (= n/2) situaţie din care (în ipoteza Re<<R.metoda descărcării condensatorului. metoda prezentată este aplicabilă numai în cazul voltmetrelor liniare ( = SU). de acelaşi ordin de mărime cu RV şi de aceea nu poate fi aplicată decât în cazul când R V nu depăşeşte (10 -100) M.3 %. 8. 8. în primul caz se foloseşte metoda înjumătăţirii deviaţiei. Mersul operaţiei: R fiind pe zero. iar in al doilea caz . (8. sau foarte mare (RV =1-10 G). la care trebuie de adăugat şi faptul ca rezultatul măsurării se obţine extrem de simplu.10 . a) Măsurarea rezistenţei interioare (RV) la voltmetre Voltmetre electronice. analizate mai înainte.5).9. RV) rezultă relaţia simplă: RV  R . Metoda înjumătăţirii deviaţiei. Necesită o rezistenţă calibrată (R) mare. Schema acesteia este dată în fig. a. Evident.) se îndepărtează mai mult de n / 2. în funcţie de precizia lui R şi de fineţea reglării acestuia. 8. Pentru măsurarea lui RV.9) Precizia de măsurare este: 2 . se creşte E până când acul voltmetrului (V) ajunge la cap de scară (n). fiind cu atât mai redusă cu cât termenul (n . De menţionat ca această metodă poate fi utilizată şi în primul caz. Precizia de măsurare este mai redusă decât în cazul înjumătăţirii deviaţiei.9 Fig. însă interesul pentru metoda înjumătăţirii deviaţiei rezidă în aceea că poate fi aplicată şi în cazul când voltmetrul respectiv nu este calibrat.10) n  dedusă din (8.9) a) b) Fig. ipoteză în care au fost deduse relaţiile (8.

0. care se măsoară cu un milivoltmetru (U = 50 . În cazul voltmetrelor de tablou (500 – 1000)/V este mai potrivită metoda sugerată de fig. precizia de măsurare oscilează în limitele 0. se apasă puţin pe K2. Precizia de măsurare este 3 . 8.11.104) măsurarea lui r se poate face cu schema din fig. b) Măsurarea rezistenţei interioare (r) la ampermetre La ampermetre (r=0.5%.c. (50 Hz). sau la stânga faţă de poziţia iniţială. R4 la valori apropiate de r.a.5%. dacă RV trebuie măsurată cu o precizie mai bună ca (2 – 3)%.11) R3 În funcţie de calitatea rezistenţelor (R2. În fine. rezistenţa de protecţie (Rp). iar R2.3V. 8.c . măsurarea trebuie efectuată cu o punte (de regulă punte dublă Thomson).200 mV) magnetoelectric. RV se poate măsura rapid cu ajutorul unui ohmmetru. de joasă frecvenţă (50 Hz). sau electronic (fig. 8. După aceea. acul galvanometrului se va abate la dreapta. În cazul când tensiunea nominală a voltmetrului (V) este mai mare ca 1 .1) şi miliampermetre (r=1 . b la care rezultatul măsurării nu este influenţat de rezistenta interioară (Re) a sursei E. 8. metoda înjumătăţirii deviaţiei poate fi utilizată şi în c.10) ce trebuie să îndeplinească condiţia: RV >> r.10 sau în punte. 8. prin intermediul căderii de tensiune (U = rI) pe aparatul respectiv.10) poate fi utilizată şi în c.13) R R r 2 4 (8. ca mai sus.şi 8. la maximum. Pentru precizii mai bune.10). R3. În acest caz se alcătuieşte o punte (din cutii de rezistenţe) ca în fig. situaţie în care se află în echilibru şi deci (a se vedea fig. R3. Apoi. Întrerupătorul K2 fiind deschis. În fine. Voltmetre magnetoelectrice. de regulă. Metoda prezentată (fig. prin metoda de fals zero (măsurare mai precisă). c) Măsurarea rezistenţei la amplificatoare de c. însă la o precizie sensibil mai redusă (5 – 10)%. spot luminos) să fie cam jumătate din cursă.a. 8.1.01 . La voltmetrele de laborator (10-50 K/V) se poate utiliza metoda înjumătăţirii deviaţiei.9. R4) şi de sensibilitatea punţii.100 ) determinarea lui r se face. se apasă intermitent pe K2 şi se reglează R2 (eventual şi R3) până când acul galvanometrului nu mai tresare deloc. cu aceeaşi precizie ca şi în c. trebuie utilizată o punte Wheatstone adecvată. La galvanometre (r =103 .5 . se închide K 1 şi se reglează Rp în aşa fel încât deviaţia galvanometrului (ac.

se creşte E până la valoarea nominală pentru amplificatorul respectiv şi se citeşte tensiunea U1 la voltmetrul electronic (V). ca în circuitul real de funcţionare a acestuia. b. Schema de principiu ilustrând această metodă este arătată în fig.12. cât şi rezistenţa de ieşire.12. Sursa E fiind pe minim şi K . Rezistenţa de ieşire (R0) prezintă importanţă mai ales la amplificatoarele de putere (utilizate la comanda servomotoarelor. Precauţie: valoarea lui E pentru care V indică n (cap de scară) nu trebuie să depăşească valoarea nominală pentru amplificatorul respectiv. (fig. se închide K şi se citeşte la voltmetru tensiunea U2.c. 8. 8. unde R S este o rezistenţă de sarcină (cu o valoare nominală pentru amplificatorul respectiv) iar V .m. se creşte E până când V arată deviaţia maximă (n). 8.un voltmetru electronic (RV >> RS). de exemplu) şi poate fi măsurată ca la sursele de c. Asimilând ieşirea amplificatorului cu o sursă de t.e. după care (E rămânând neschimbat) se creşte R până când deviaţia se înjumătăţeşte. 8. 8.5). Rezistenţa de intrare (Ri) se măsoară prin metoda înjumătăţirii deviaţiei. înseriată cu R0 se deduce relaţia: . lăsând pe E neschimbat.deschis. După aceea. aşa cum se indică în fig. sau prin metoda înjumătăţirii rezistenţei de sarcină. a.11 Fig. Măsurarea acestor rezistenţe are sens numai dacă amplificatorul respectiv este prevăzut cu o reţea de reacţie. a) b) Fig. unde rezistenţa R + R trebuie să fie cât mai apropiată de sarcina nominală. La amplificatoare (de semnal sau de putere) este necesar a se cunoaşte atât rezistenţa de intrare.12 Rezistenţa reglabilă R fiind pe zero. situaţie din care rezultă Ri=R.

Din marea varietate a punţilor existente. unde RX este necunoscută. Mai înainte s-a arătat că erorile la măsurarea rezistenţelor prin metoda cu citire directă sunt in jur de 2 .1. R2.13 0. R4 . iar voltmetrul V cu un voltmetru electronic de c.13. 8.1 . Măsurarea rezistenţelor cu punţi de c. E .5.1% (precizii greu sau imposibil de realizat prin metode directe). (la frecvenţa standard 1 kHz).rezistenţe calibrate. R3. în cele ce urmează vor fi prezentate numai cele doua tipuri de baza: Wheatstone (rezistenţe mijlocii şi mari) şi Thomson (rezistenţe mici şi foarte mici).o .12 pot fi utilizate şi la măsurarea rezistenţelor Ri şi R0 în c. 8.) la măsurarea rezistenţelor în intervalul zeci de  până la zeci de M cu precizii de a) b) Fig. tensometrie.a. 8. 2 R (U1  U 2 ) R0  2U 2  U1 (8. precizii mai bune (0. Schema de principiu a punţii Wheatstone este dată în fig.5. înlocuind sursa (E) cu un generator de AF.1 .c. 8.o sursă de tensiune continuă de 2 .1.6 V (baterii sau alimentator de reţea).1 %) se pot obţine la măsurări cu ajutorul punţilor. Schemele din fig. Puntea Wheatstone Se utilizează ca aparat de laborator cât şi în instrumentaţie industrială (termometrie rezistivă. IN indicator de nul (galvanometru sau milivoltmetru electronic).5 %. etc.1. iar R p .a. 8.12) Observaţie. însă cu preţul micşorării vitezei de lucru.

aşa cum se arată în fig. x  2 (8. 2. La punţile mai vechi. În acest caz. situaţie ce conduce la relaţia:  Rx R4  U bd  E     0  Rx  R2 R3  R4  din care se obţine ecuaţia de echilibru: R R Rx R3  R2 R4 . gamele se prescriu din R2. ce reprezintă schema unei punţi monobloc (aparat compact) de construcţie obişnuită. Ecuaţia de funcţionare a punţii echilibrate poate fi scrisă în forma: R Rx  4 R2 (8. Condiţia de echilibru este independentă de sensibilitatea detectorului de nul (IN). Echilibrul punţii este independent de tensiunea sursei (E) şi de rezistenţa interioară a acesteia. 8.13. iar echilibrarea se face prin reglarea raportului R4/R3 (rezistenţa R3+R4 este realizată dintr-un fir de manganină). Echilibrul punţii nu se modifică dacă se schimbă diagonala sursei (ac) cu cea a indicatorului de nul (bd). se închide întrerupătorul K şi se reglează R4 (reducând treptat pe Rp până la zero) până când IN arată zero. Asemenea punţi nu se mai utilizează în prezent. 4. de construcţie circulară (punţi de precizie mai redusă).rezistenţă de protecţie (zeci de k) necesară limitării tensiunii pe IN. de rezistenţa lui interioară şi de oricare rezistenţă ce-l şuntează. prin modificarea raportului R4/R3. Ecuaţia de echilibru. sau Rx cu R3. Aceşti factori influenţează doar eroarea de sensibilitate a punţii şi nu condiţia de echilibru. 3. Schema tehnologică. Puntea rămâne în echilibru dacă se schimbă R 2 cu R4. b. punţi cu fir.14) R3 care arată că intervalul de măsură (gamele) poate fi prescris. la începutul operaţiei de echilibrare. Erori . rezistorul de echilibrare (R2) este realizat dintr-o cutie de rezistenţe în decade (punţi de precizie) sau dintr-un potenţiometru bobinat. Rp fiind pe maxim.13) R4 R3 pe baza căreia se pot trage următoarele concluzii: 1.

descrisă de (8.05-0. Precizia de măsurare la punţile Wheatstone monobloc este: 0. Din ecuaţia de funcţionare (8. Creşterea preciziei de măsurare.2.eroarea de sensibilitate. Sensibilitatea lui IN şi rezoluţia lui R2 trebuie astfel alese încât R2/R. Dacă rezoluţia lui R2 nu este suficient de bună (valoarea minimă reglabilă prea mare).14) rezultă eroarea limită ce afectează pe Rx: Rx R2 R3 R2    (8. se înlocuieşte R x cu o rezistenţă calibrată reglabilă (Ro) şi lăsând pe R2.15) conduce la relaţia Rx =R0 (8. jumătate de diviziune) la indicatorul de nul. şi R4 pot să nu fie calibrate. Precizia de măsurare (clasa) este menţionată în prospectul punţii (sau pe panoul frontal al acesteia).5-1. R4 neschimbate - se aduce din nou puntea la echilibru obţinându-se ecuaţia: R R0  4 R2 R3 care asociată cu (8. împreună cu intervalul de măsură în care rămâne valabilă. iar R2/R2.2 să fie mică în comparaţie cu eroarea de construcţie R2 /R.16) din care se deduce: Rx R0 R2 R0    (8. R3/R3 şi R4/R4 reprezintă erorile de construcţie (0. pentru care se obţine o deviaţie perceptibilă (tipic.5 %) ale rezistenţelor respective (fig.17) Rx R0 R2 R0 Se observă ca erorile de construcţie au fost reduse de la trei la una singură (erorile de sensibilitate R2 /R2 şi R0 /R0. 8. în jurul valorii de echilibru. Din (8.la punţile de laborator de înaltă precizie şi 0. a). R3. După o primă echilibrare.5% . Eroarea absolută de sensibilitate ( R2) reprezintă cea mai mică valoare modificată la R2.15) Rx R2 R3 R2 în care R2/R2.2 % .15) rezultă că precizia de măsurare poate fi crescută numai prin reducerea numărului erorilor de construcţie.la cele portabile. R3. singura cerinţă fiind de a rămâne stabile pe durata celor două . pot fi aduse la valori mici în comparaţie cu R0 /R0) şi că rezistenţele R2. R2 se determină printr-o interpolare liniară.13. Eroarea totală.05-0. Cea mai utilizată cale în acest scop este metoda substituţiei.14).

2. de regulă. O schemă de astfel de punte de precizie este arătată în fig. Punţi Wheatstone cu destinaţie specială a) Punţi de înaltă precizie S-a arătat mai înainte că precizia unei punţi Wheatstone clasică nu este mai bună ca 0. cerinţe practic imposibil de îndeplinit de o cutie de rezistenţe în decade. 8. braţul reglabil a fost realizat din doua secţiuni: una cu rezistenţe fixe comutabile (r) şi alta . Echilibrarea decurge în felul următor: R (1-10 M) fiind pe maxim. Însă în aparatura electronică (divizoare rezistive.001 %) şi o eroare de construcţie de cel mult 0. asemenea cutii au câte 5 până la 6 contacte în serie şi cum rezistenţa unui contact este în jur de 20-30 .o cutie reglabilă în decade (R). 8. 8.005 %. se aduce puntea aproape de echilibru reglând din comutatorul K. rezultă o rezistenţă incertă de 100-200  ceea ce face ca la o rezistenţă de 10. eroarea de fidelitate să fie 0.14. adesea se cer rezistenţe având precizia de 0.1-1 %. Cu alte cuvinte.13. de exemplu. Principalii factori care limitează precizia unei asemenea punţi sunt rezistenţele de contact (20-30) la comutatoarele decadelor rezistenţei reglabile R2 (fig. După aceea se reglează R până la finisarea echilibrului. puntea Wheatstone standard permite măsurarea rezistenţelor în limitele 10  -1 M cu precizii de 0. din care se deduce cunoscând că R2=rR /(r+R): Rx R3 R4 r r  R R         Rx R3 R4 r R R R  . mai ales din cauza valorii limitate a rezistenţelor de izolaţie (şi a micşorării sensibilităţii). când rezultă relaţia cunoscută Rx=(R4·R2)/R3. este necesar ca braţul reglabil (R 2) să aibă o rezoluţie de 10 -5 (0. nu poate depăşi 1-10 M. b) precum şi insuficienta fineţe de reglare (rezoluţie) a acesteia. voltmetre numerice.5 %.1. Pentru înlăturarea acestui neajuns. Soluţia este inspirată din metoda diferenţială. puntea serveşte numai ca dispozitiv de comparaţie între Rx şi R0.5. electrometre). Limita superioară.1-0.01 %.2-0. mai ales din cauza rezistenţelor de contact. Pentru măsurarea unei rezistenţe de ordinul k cu precizie de 0. rezistenţe ce trebuie măsurate cu o precizie adecvată.01-0.2 % .1 % (şi chiar mai bună). de valoare mult mai mare decât oricare r şi de precizie mai redusă.etape ale măsurării. În concluzie.

12). iar tensiunea de dezechilibru (Ubd) este amplificată (AD) şi apoi aplicată unui servomotor (SM) care acţionează cursorul (C) până când puntea se echilibrează din nou. c) Punţi neechilibrate Acestea funcţionează după ecuaţia (8.01 % pentru 0.) pe cale electrică. platină.15. gradată direct în °C.1-10 M. În plus.005 % între 10-100 k. etc. 0.) se modifică. cursorul poate purta şi peniţa unui înregistrator ce permite trasarea curbei temperatură funcţie de timp.0001 . rezistenţa Rx (T) (cupru.2 % (cutie de rezistenţe) şi dacă r = 1 k şi R = 1 M (valori obişnuite) se obţine Rx/Rx = 0. 8. operaţie deosebit de importantă în urmărirea anumitor procese tehnologice (tratamente termice. b) Punţi cu echilibrare automată Punţile cu echilibrare automată se utilizează mai ales ca aparate de tablou în termometria industrială.0062 %. etc. forţe. Cursorul se deplasează în faţa unei scări (S).10000 : 0.).60 V. Exemplu de punte Wheatstone de înaltă precizie . tensiune de alimentare 5 . puntea se dezechilibrează. precizie: 0. etc. De asemenea.02 % (rezistenţe fixe) şi R/R = 0. circuitul punte neechilibrată poate fi întâlnit la intrarea unor . cupluri.001 % intre 100 . La modificarea temperaturii de măsurat (T). în care R.Dacă R3 /R3 = R4 /R4 = r /r = 0. Schema de principiu este dată în fig.puntea Tinsley cu performanţele: rezoluţie 0. x depinde de mărimea fizică de măsurat şi sunt mult utilizate la măsurarea mărimilor neelectrice (temperaturi.

Defectele (de izolaţie) în liniile şi cablurile telefonice pot fi de două tipuri principale: atingerea unui fir la pământ (sau masă) şi scurtcircuit între două fire. Din mulţimea acestor punţi aici vom prezenta numai puntea Murray ca fiind mai simplă şi mai reprezentativă. printr-o măsurare de rezistenţa în c.amplificatoare (diferenţiale) şi detectoare sincrone (detectoare sensibile la fază).o buclă din sârmă cu secţiune mare. Principalul avantaj al punţilor neechilibrate constă în aceea că dau la ieşire un semnal diferenţial. neglijând rezistenţa buclei B.18) R1  R4 relaţie ce rămâne valabilă şi în cazul de scurtcircuit între două fire (fig. În fig.16. unde Rd reprezintă rezistenţa defectului (de scurgere la pământ). 8.c.5. la care se leagă un pol al sursei de alimentare. deci cu mare sensibilitate şi cu mare imunitate la perturbaţii. d) Punţi pentru localizarea defectelor în cabluri Astfel de punţi servesc la determinarea distanţei până la locul defectului. b) 8. la linii şi cabluri telefonice. La echilibru. Puntea Murray. iar B . se arată schema punţii Murray în cazul unui defect la pământ (punctul D).. 2 LR4 lx  (8.3. a. Rp rezistenţa prizei de pământ.1.16. Puntea dublă Thomson . ce serveşte la realizarea legăturii electrice dintre firul defect şi unul fără defect – fir sănătos. 8. există relaţia (r [Ω/m]): RR r  L  L  l x  R4 Rx  2 4   rl x R1 R1 din care se deduce distanţa până la defect.

8. de exemplu. la epruvetele destinate măsurării rezistivităţii metalelor precum şi la comutatoarele din echipamentele electronice.18. a) Dificultăţi la măsurarea rezistenţelor foarte mici. iar influenţa Rc Rc Rc Rc Rc Rx=Ux/Ix Rc . La aceasta circuitul de măsurare a curentului (Ix) şi cel de măsurare a căderii de tensiune (Ux) sunt separate între ele aşa cum se arată în fig. la înfăşurarea secundară a unor transformatoare. În felul acesta. De observat că eroarea 2R c /Rx nu poate fi eliminată prin corecţie deoarece Rc este necunoscută. la măsurarea lui Rx (fig.x este de acelaşi Rx Rx Rx ordin cu Rc (miliohmi). rezistenţele conexiunilor de curent (Rc) nu au nici o influenţă deoarece rămân în afara lui Rx. Permite măsurarea rezistenţelor mici şi foarte mici (10-0. Asemenea rezistenţe se întâlnesc. unde Rc reprezintă rezistenţa conexiunilor !ui Rx cu voltmetrul V. 8. 8. unde C i şi Cu reprezintă contactele de curent şi. şi. b) Rezistenţa cu patru borne a lui Thomson. respectiv. de tensiune. Această influenţă poate fi evidenţiată mai clar examinând schema din fig. la şunturile din ampermetre. deci. când R.17. Pentru a ieşi de sub influenţa lui Rc.1-1% (şi chiar mai bune). apare eroarea sistematică: R x Rm  R x 2 Rc   care poate atinge 100 %. Thomson a imaginat rezistenţa de măsurat (R x) cu patru borne.001 ) cu precizii de 0. Principala dificultate ce apare la măsurarea rezistenţelor foarte mici (m) o constituie influenţa rezistenţei conexiunilor şi a contactelor respective. a căror sumă (Rc=1-10 m) poate fi de acelaşi ordin de mărime cu Rx (sau chiar mai mare).19). Se observă că rezistenţa măsurată este (Iv <<Ix) Rm = Rx + 2Rc = U /Im.

19 şi din relaţia (8. Acelaşi efect se obţine şi prin micşorarea până la anularea lui I v.c. Observaţii: 1. dacă rezistenţa voltmetrului (Rv) este mare în comparaţie cu Rc (ceea ce se şi întâmplă în practică). Calculul acestuia. trebuie lăsate în afara porţiunii pe care se măsoară: Ux = Rx Iv. Pe această idee se bazează măsurarea rezistenţelor de înaltă precizie (etaloane cu patru borne) cu potenţiometrul de c. 8. Din fig. Prepararea probelor de măsurat (Rx) în configuraţia cu patru borne. ori porţiunile dintre contactele de curent şi cele de tensiune (fig. din fig. 8. în cazul rezistenţelor mici. c) Puntea dublă Thomson Schema de principiu a acesteia este arătată în fig.20.18) sunt zone de tranziţie (distribuţie neuniformă) şi. Însă pentru măsurarea unor asemenea rezistenţe (m) este necesar ca I să fie foarte mare (ordinul amperilor) pentru a produce o cădere de tensiune (U). adică prin măsurarea căderii de tensiune pe Rx printr-o metodă de opoziţie. 3.19) Rx Rx Rx ceea ce arată că în configuraţia cu patru borne se pot măsura rezistenţe foarte mici (de acelaşi ordin cu Rc şi chiar mai mici) cu condiţia: Rv>>Rc. este necesară şi pentru definirea exactă a lui Rx. a unde R 0 este un rezistor etalon cu patru borne. Într-adevăr. 2.celor de tensiune (Rc) devine neglijabilă. 8. după legea lui Ohm. implică densitate de curent constantă în întreg volumul lui Rx. Influenţa rezistenţelor de contact (Rc) de pe circuitele de tensiune ale rezistoarelor R x şi R0 sunt făcute neglijabil de mici prin satisfacerea condiţiilor: . Pe această idee se bazează puntea dublă Thomson. de aceea.19) rezultă că ieşirea de sub influenţa rezistenţelor de contact (pe circuitul de tensiune) se poate face şi prin înserierea acestora cu rezistenţe mult mai mari decât Rc.19 (în ipoteza lv<<I) se obţine relaţia: U  2 Rc I v U  2 RcU / Rv  2R  Rx    Rm  1  c  I I  Rv  din care se deduce (Rx  Rm): Rx Rm  Rx 2 Rc   (8. 8. suficientă spre a putea fi măsurată cu milivoltmetrul (V).

I4) din care (împărţind primele două şi simplificând prin I x) se obţine în final relaţia: R  RR  2 Rc Rx  1 R0   1 3  R4  R2  R2  2 Rc  R3  R4 care arată că. însă celelalte două (care fac legătura dintre Rx şi R0) intră în componenţa circuitului de măsură şi. Din condiţia de echilibru U25= 0. Curentul (I) debitat de sursa E trebuie să fie de ordinul amperilor (adică mult mai mare decât la puntea Wheatstone). trebuie ţinut cont de ele. dacă este îndeplinită condiţia: R1 R2  (8. deoarece tensiunile puse în joc sunt mai mici.20) R4 R3 atunci influenţa lui Rc dispare.Rc<<(R1 +R2) şi Rc<<(R. rezultă relaţiile: RxIx + R4I4 = R1I1.3+R4). Ecuaţia de echilibru. deoarece rămân în afara circuitului de măsură. Dintre rezistenţele de contact din traseul curentului de alimentare (I). în care (R1+R2) şi (R3+R4) sunt de ordinul k. spre a putea produce căderi de tensiune suficiente (zeci de mV) pe rezistenţele R x şi R0. I4(R3 + R4) = 2Rc(Ix . adică U2 = U5. deci. iar ecuaţia de echilibru devine: Rc Rc Rc Rc Rc Rc . R0Ix + R3I4 = R2I1. iar indicatorul de nul (IN) trebuie să fie mai sensibil (pragul de sensibilitate - V) decât la PW. două rămân fără nici o influenţă (cele din punctele 1 şi 3).

(r<<R). se obţine relaţia R5 = (R0·R1) /R2 care asociată cu (8. a). micşorare ce se datorează metodei diferenţiale ce stă la baza alcătuirii rezistorului R5 (contribuţia lui R la reglarea lui R 5 este echivalentă cu doar o mică fracţiune din r). la fel R2 cu R3 (fig. O analiză a acestui parametru arată că sensibilitatea (dU25/dR1) creşte la creşterea lui Ix (care trebuie să fie de ordinul amperilor) şi a lui E (care trebuie să fie 6-12 V). 8.21) R2 Pentru satisfacerea condiţiei (8.  R5  cd r R R R Se observă că eroarea de construcţie (R/R) şi cea de sensibilitate (R/R) ale rezistorului reglabil (R) apar micşorate de raportul r/R (care este sub 0. Se procedează ca la PW. b).6. În acest scop maneta lui R1 este cuplată mecanic cu maneta lui R4. acumulator Pb de 12 V şi minimum 40 Ah). (8. La egală eroare de sensibilitate (R/R) indicatorul de nul (IN) trebuie să fie mai sensibil decât la puntea Wheatstone.23) Rx  R5  c  d R1 cum R5 = rR /(r + R) (a se vedea fig.01). După echilibrarea cu R5.20.21) conduce la concluzia: Rx= R5. 8.1. 8.14).20. adică E trebuie să fie o sursă de putere (obişnuit. De regulă perechea R1–R4 (cutii cu decade) se utilizează pentru echilibrare. Măsurarea rezistenţelor foarte mari . 8. R1 Rx  R0 . Eroarea limită: Rx R0 R1 R2 R1     (8.14) rezultă că:  R5  r r  R R         .20) este necesar ca. 8.2-1 % similară cu cea de la PW. Metoda substituţiei.22) Rx R0 R1 R2 R1 este în jur de 0.1-0. în permanenţă R1=R4 şi R2=R3. iar R 2-R3 (cutii cu fişe) - pentru schimbarea gamelor (fig. însă drept rezistor de substituţie se foloseşte o cutie de admitanţe (R 5) de tipul celei utilizate la puntea Tinsley (fig. din care se deduce: Rx  R5  R     1 (8. Sensibilitatea.

22): . utilizate la determinarea rezistivităţilor de volum şi suprafaţă.1. 8. a) Ecranul de gardă la AM Influenţa curenţilor de fugă (If). un asemenea circuit poartă numele de circuit sau ecran de gardă.să colecteze curenţii de fugă şi să-i întoarcă la sursă pe o cale care să ocolească traseul curentului măsurat (Ix). Această rezistenţă (Rf) se mai numeşte şi rezistenţa de fugă.22).6. din care cauză în fig. În diverse situaţii de măsură ecranul de gardă poate avea forme diferite.numiţi şi curenţi de fugă . Altfel spus. curenţi ce provoacă erori foarte mari sau chiar fac măsurarea imposibilă. efectul curenţilor de fugă constă în apariţia unei rezistenţe parazite (Rf) ce şuntează pe Rx. 8. însă indiferent de formă trebuie să îndeplinească cele două condiţii de bază (fig. 8.21). . rezistenţa de izolaţie.1. ci şi curentul parazit (If) care falsifică rezultatul măsurării.prin izolaţia aparatului sau a obiectului de măsurat. Ecranul de gardă la ohmmetre. În grupa rezistenţelor foarte mari (peste 100 M) intră rezistenţa unor rezistoare profesionale. Influenţa curenţilor de fugă poate fi eliminată cu ajutorul unui ecran (EG) care colectează aceşti curenţi şi îi canalizează spre sursa E pe o cale ce ocoleşte complet instrumentul de măsură (fig. 8. Cazul măsurării unei rezistenţe foarte mari (Rx cu ohmmetrul este arătat în fig. rezistenţa eşantioanelor de materiale electroizolante. Curenţi de scurgere prin izolaţie O problemă importantă ce apare la măsurarea rezistenţelor foarte mari o constituie prezenţa curenţilor de scurgere .să fie conectat la un potenţial cât mai apropiat de cel al conductorului prin care circulă Ix. Se observă că la instrument (A). ajunge nu numai curentul (Ix). 8. .21 se măsoară RxRf /(Rx + Rf) şi nu Rx.

În fig. Şi în acest caz. Se observă ca rezistenta de fugă RB se plasează în paralel cu indicatorul de Rx R2 1 2 RA RB G IN G R4 R3 E Fig. 8. . Punţi Wheatstone pentru rezistenţe foarte mari a) Punţi pentru măsurarea rezistenţelor cu trei borne La punţile Wheatstone. adică avem de a face cu obiecte de măsură cu trei borne. ecranul sau circuitul de gardă este scos la o bornă separată. La teraohmmetre circuitul de gardă este conectat şi la o bornă exterioară a aparatului.6. Ecranul de gardă este necesar şi în cazul măsurării curenţilor mici (sub 1 nA) cu electrometre sau cu amplificatoare electrometrice. constructorul dă şi indicaţii pentru gardare (exemplu la AO din seria 3523.23. 8. numită bornă de gardă. cu G.Observaţii: 1. borna de gardă (G) de pe panou este conectată în interior la confluenţa rezistenţelor de raport (R3 şi R4) cu indicatorul de nul. în foaia de catalog. adică pentru definirea exactă a rezistenţei acestora.1. catalog Burr . pentru măsurarea rezistenţelor foarte mari. pentru eliminarea influenţei curenţilor de scurgere pe suprafaţă.23 se arată cum se conectează un rezistor cu trei borne la o asemenea punte. 2. La acestea din urmă. O astfel de bornă poate fi întâlnită şi la megohmmetrele de înaltă tensiune (tensiune de lucru =5 kV) precum şi la punţile Wheatstone pentru rezistenţe foarte mari. notată de regulă.2. 8. ecranul de gardă este necesar şi la rezistoare cu rezistenţă foarte mare. b) Ecranul de gardă la obiectul de măsură După cum s-a arătat mai înainte. Asemenea AM permit măsurarea pe rezistoare sau obiecte de măsură cu trei borne.Brown).

prin transformare stea . Însă realizarea de rezistenţe metrologice cu valori de peste 109  este dificilă şi costisitoare şi de aceea se recurge la simularea unor asemenea rezistenţe.8. Rc (tipic 10 M) şi Rd (10 -1M) formează simulatorul de rezistenţă care înlocuieşte rezistorul de comparaţie (R2) de la puntea standard.1-reglaj fin. Efectuând o transformare stea – triunghi la grupul Rb-Rc-Rd se obţine schema echivalentă din fig.24) Rd Rd . Echilibrarea se face. a unde Rb. Cu o asemenea configuraţie de circuit. 8. Schema de principiu a unei punţi cu simulator de rezistenţă este arătată în fig.reglaj brut şi R3 (100  . din care rezultă relaţiile: Rb Rc Rb Rc Rbc  Rb  Rc   (8. De obicei se utilizează simulare pasivă.10 K).nul (IN) şi deci nu afectează condiţia de echilibrare. b) Punte cu simulator de rezistenţă O altă problemă care apare la măsurarea rezistenţelor foarte mari (în afară de cea a eliminării curenţilor de fugă) este cea a procurării rezistorului de referinţă (R2) care trebuie să fie de acelaşi ordin de mărime cu Rx.triunghi.24. b. Rezistenţa de comparaţie simulată (Rbc). deoarece R4 este mult mai mic (cu cel puţin trei ordine de mărime) decât RA.24. RA şuntează braţul R4. rezoluţie 0. utilizând rezistoare de ordinul megohmilor se pot simula rezistenţe de ordinul teraohmilor (1012 ). efect însă complet neglijabil. reglând pe Rd . să fie reglabil şi să aibă precizia necesară.

8. iar Red (  10 M) şuntează foarte puţin rezistenţa reglabilă R3.27) R3 R3  Rcd din care. b se deduce ecuaţia de echilibru: R RR Rx  4' Rbc . Din (8. spre deosebire de aceasta din urmă. la fel ca în fig.5-1 %. (şi unii semiconductori) au valori foarte mari.24. a). Cum însă tensiunea de alimentare este de 10-20 V. pentru R '3 R3 se deduce relaţia: Rx R3 R4 Rb Rc Rd R3       (8. curentul minim prin Rx coboară până la 10-14 A (0.24.1015 .6. 8. la asemenea valori rezistorul (sau proba) Rx trebuie să fie de tipul cu trei borne. Erori. ceea ce impune ca indicatorul de nul (IN) să fie un electrometru de foarte mare sensibilitate (cel mult 0.1 pA pe toată scara).10 T.28) Rx R3 R4 Rb Rc Rd R3 care arată că precizia punţii teraohm este de acelaşi ordin de mărime ca şi la puntea standard (fig. Măsurarea rezistenţei la electroizolanţi a) Particularităţi Rezistenţele întâlnite la probele din electroizolanţi. Din fig. .1. fig. la puntea teraohm nu poate fi utilizată metoda substituţiei deoarece rezistenţe reglabile şi precise în domeniul 109 . 8.26) Rb Prima dintre acestea conduce (pentru valorile numerice menţionate) la concluzia: Rbc = 100 M .13). pentru datele numerice de mai înainte (R4=10 K) rezultă Rx= l08 . Evident. şi de aceea este necesar ca aceste probe să fie preparate în formă de dispozitiv cu trei borne.23. Limite de măsură.1012 sunt foarte rare.3. 8. 8.27). adică în jur de 0. 8. Însă. Rb Rd Rbd  Rb  Rd   Rb  2  Rd (8. peste 102-103 M.25) Rc RR Rcd  Rc  Rd  c d  Rc  2  Rd (8. iar borna de gardă a acestuia se leagă în punctul d (borna G. Cu notaţiile din fig.24. b mai rezultă că Rbd (  10 M) se plasează în paralel cu indicatorul de nul (IN) şi deci nu intervine în ecuaţia de echilibru. R3'  3 cd  R3 (8.01 pA).

spre a putea stabili contactul electric dintre aceste două părţi. deci. măsurarea rezistenţei la asemenea eşantioane trebuie efectuată în condiţii de climă controlată şi la aceeaşi valoare a tensiunii. de umiditate. pentru a se asigura o reproductibilitate acceptabilă a rezultatelor. de igiena obiectului de măsură şi de tensiunea de încercare. . un strat de aer tot mai rămâne) care se înseriază cu cea a probei şi. falsifică rezultatul. Dacă s-ar utiliza o tensiune mai coborâtă (sub 100 V) s-ar măsura şi rezistenţa stratului de aer (oricât de bine ar fi şlefuiţi electrozii şi proba. deoarece la electroizolanţi curentul se scurge. cât şi pe suprafaţa acestora se definesc două tipuri de rezistenţe: de volum şi de suprafaţă. atât prin volumul. Această valoare ridicată este necesară pentru a permite ionizarea spaţiului de aer dintre electrozi şi proba de material. O altă particularitate a acestor rezistenţe o constituie puternica lor dependenţă de temperatură (  10 % /°C). Tensiunea de lucru este standardizată la U=1000 V. În fine. De aceea.

v = 1014 -1015 cm iar s = 1013 -1014 . 8. c) Măsurarea rezistenţei superficiale Rezistenţa superficială (Rs) se defineşte şi se măsoară cu ajutorul unui dispozitiv de genul celui din fig. 8. D Pentru unul şi acelaşi material. între două căi de curent (fig. polistiren.   m  (8. electrodul de bază şi respectiv electrodul (inelul) de gardă. sau dintre o cale de curent şi masă . iar parametrul de material: L s  R s  . teflon).4. ceea ce permite ca A să măsoare numai curentul (Iv) care trece prin volumul materialului. unde E1 şi E2 sunt doi electrozi tip cuţit. 8.26. pertinax) până la 1017 – 1018 (polietilenă. iar Em. SR  v  v . s () este cu aproximativ un ordin de mărime mai mic decât v (cm). 8.1.rezistivitate superficială. de lungime L şi aşezaţi la distanţa D. la folia de mylar (poliester). Mărimea: U D Rs    s    Is L se numeşte rezistenţă superficială.6. de exemplu. Eb.    cm. cu ajutorul cărora se pune în evidenţă curentul (Is) care se scurge prin suprafaţa dreptunghiului cu laturile L şi D. b) Măsurarea rezistenţei de volum (Rv) Rezistenţa de volum (Rv) se defineşte şi se măsoară cu ajutorul unui dispozitiv cu trei borne de tipul celui prezentat în fig.25 unde P este proba de măsurat. 8. Măsurarea rezistenţelor de izolaţie a) Definirea rezistenţei de izolaţie Rezistenţa de izolaţie (Riz) reprezintă rezistenţa măsurată în c. a).27. Se observă că acesta din urmă este conectat înainte de microampermetru (A).25) rezultă relaţia: U h Rv   v    Iv S din care se deduce rezistivitatea de volum. Din schema de măsură (fig. şi Eg sunt electrodul de măsură.c.29) h La electroizolanţi v variază de la l010-1012 cm (textolit.

8.cablu. deoarece acest parametru depinde şi de dimensiunile geometrice ale obiectului încercat (DE). şi cu creşterea gradului de îmbătrânire (degradare fizico . circuit imprimat. pentru condensatoare. Ca urmare. Riz se defineşte cu relaţia: U Riz  (8. µA i=ip+Ic DE Riz=U/Ic Ic b) Fig. este necesar ca Riz să fie măsurată la o anumită valoare a tensiunii şi după o anumită durată () de la aplicarea acesteia (pentru ca ip  0). Riz este un parametru important de control a stării izolaţiei electrice (un altul este tg .27. foarte util la încercarea preventivă a izolaţiei electrice.tangenta unghiului de pierderi). iar i p reprezintă curentul de polarizare dielectrică. condensator. Rezistenţa de izolaţie scade (mult) cu creşterea umidităţii şi a gradului de impurificare a suprafeţei izolaţiei. de asemenea. aparat de măsură. necesar stingerii componentei ip. Riz este un parametru sensibil al defectelor şi totodată. b. care se măsoară atât în fabrică cât şi pe parcursul exploatării obiectului respectiv. motor electric.).chimică) a materialului izolant. Însă interpretarea rezultatelor măsurării lui Riz întâmpină dificultăţi. ceea ce impune stabilirea unor norme de evaluare aparte pentru fiecare grup de obiecte de acelaşi tip (de exemplu norme pentru cabluri.30) Ic în care Ic reprezintă curentul de conducţie prin izolaţia respectivă. etc. Se observă că măsurarea lui Riz este corectă numai dacă citirea curentului i (la A) se face după consumarea timpului .(carcasă) la un dispozitiv electric (DE): . 8. în scopul asigurării unei reproductibilităţi acceptabile. fig. Dar chiar şi în cadrul aceluiaşi grup de obiecte. etc.27 .

La dispozitive care funcţionează în c. Tensiunea de măsură (U) se alege cât mai apropiată de tensiunea de lucru a obiectului respectiv (fără însă a o depăşi). CT este alcătuit dintr-un stabilizator de tensiune (ST). De exemplu. prin absenţa sau prezenţa protecţiei la curenţii de fugă (gardare). care variază în limite largi. Tipic. Riz se exprima în M (106 ). care furnizează tensiunea înaltă şi stabilizată (U). 8. cabluri. transformatoare de forţă. însă diferă prin modul de măsurare a curentului prin izolaţia de încercat (Ix= Ic) şi. după care creşte şi se stabilizează.c. 8. unde CT este un convertor c. G (109 ).a. La conectarea aparatului. se ia ca reper valoarea de vârf a tensiunii alternative de lucru.).. numite megohmmetre şi respectiv teraohmmetre./c. necesară circuitului de măsură. a. curentul de conducţie (Ic). iar valoarea stabilizată corespunde definiţiei (8. etc. Ca unităţi. Se utilizează..30). b). . Schema de principiu a unui megohmmetru este arătată în fig. Ambele tipuri de aparate lucrează după schema din fig.28. de asemenea.28. b) Megohmmetre Megohmmetrele sunt destinate măsurării Riz pe dispozitive de curenţi tari (motoare. Durata măsurării ( ). Riz este minim. După cum s-a arătat mai înainte. Momentul citirii lui R iz se stabileşte experimental. sau în (1012 ) şi se măsoară cu aparate cu citire directă. 8. se stabileşte doar după un timp  de la conectarea sub tensiune. alimentat la baterii (mai rar de la reţea). pe baza căruia se defineşte Riz. de la câteva secunde până la câteva minute. şi invertoare de tipul cu autoblocare.c. un invertor în contratimp (400-1000 Hz) şi un multiplicator de tensiune (fig. la măsurarea Riz la un cablu ce funcţionează la tensiunea de reţea (220/380 V) se alege U = 500 V. a.27.

cu un conductor bine izolat. 1000. 10000 şi 20000 V. Pentru simplificarea acestei operaţii. în caz contrar există pericolul de electrocutare. . La peste 5000 V se utilizează ca sursa primară (E) acumulatoare şi nu baterii. selectabilă prin comutatorul de game. 2500. Mai întâi se deconectează de sub tensiune obiectul de încercat şi se controlează absenţa tensiunii pe respectivul obiect. acţionat manual.31) In în care In reprezintă curentul nominal al microampermetrului (A). adică limita superioară de măsură este de ordinul 1 M /volt (din U). rezultă că circuitul de măsură al megohmmetrului este identic cu cel al ohmmetrului serie. al alimentării şi să asigure protecţie împotriva electrocutării operatorului.28. iar la unele megohmmetre de 500 V se utilizează un microdinam. Limita superioară de măsură (Rxs). majoritatea megohmmetrelor moderne sunt prevăzute şi cu o secţiune voltmetru. cum este cazul condensatoarelor şi cel al cablurilor lungi. . Din fig. Tensiunea de măsură (U) este standardizată 500. Modul de lucru.d.să poată fi uşor de mânuit. unele megohmmetre moderne au încorporat un dispozitiv . Este valabilă relaţia: U Rxs   20  50   (8. În acest scop. 8. Un megohmmetru trebuie să îndeplinească câteva cerinţe: . 5000.să intre rapid în funcţiune. mai ales când obiectul respectiv are capacitate mare.5÷3) M/volt.să fie autonom din p. După efectuarea măsurării trebuie să fie descărcat obiectul de măsură. Cum la megohmmetre In = 10 ÷ 60 A şi admiţând Rxs  30U /In rezultă Rxs=(0. Descărcarea se face scurtcircuitând cele două armături ale obiectului. a.v.

29. Comparând această schema cu cea din fig. 1000 şi 2500 V şi limita superioară de măsură 500.un amplificator diferenţial (asociat cu unul de curent) ce amplifică pe Ix de A ori. Schema de principiu a unui teraohmmetru este arătată în fig. Ecuaţia de funcţionare.5 (au neajunsul că sunt logometrice şi deci nu permit controlul absenţei tensiunii pe obiectul de încercat). adică I = AIx.5) şi 1000 V (până la 10000 M. 8. şi c.5).a.29. Megohmmetrele Metriso (Germania) de 500 V (200 M. spre a permite măsurări şi pe obiecte cu trei borne.de scurtcircuitare care intră automat în funcţiune în momentul opririi megohmmetrului. tensiuni de măsură U = 20-200 V. c) Teraohmmetre Teraohmmetrele sunt destinate măsurării rezistenţei de izolaţie în echipamente electronice. 2. clasă 2. unde Eg este un ecran de gardă. Din schemă (fig. deoarece ecranul de gardă şi borna G pot fi întâlnite şi la megohmmetre. cabluri telefonice. 8.sensibilitatea microampermetrului): . având U = 500. clasă 1. 1000 respectiv 2500 M. a) rezultă ecuaţia de funcţionare (S . a rezultă că deosebirea esenţială dintre un megohmmetru şi teraohmmetru o constituie prezenţa amplificatorului AD (la megohmmetre I=Ix). iar AD . care este mult mai redusă (U=20÷200 V).28.2500.o bornă de gardă..1000 şi MT . 8. Megohmmetrele româneşti MT . a. Exemple: 1. G . prevăzute şi cu secţiune voltmetru c. adică la obiecte de curenţi slabi. O altă deosebire o constituie tensiunea de măsură. clasa 2.500. etc. MT .c.

31.34) .32) se deduce n = A S U /R0 .2. Limita superioară de măsură (Rxs). şi poate fi exprimată analitic atât în coordonate rectangulare: Z  R  j X (8. Măsurarea impedanţelor 8. SU A R0  Rx .  R0  r  R1  (8. 8.8. poate fi utilizat şi la măsurarea rezistenţei de izolaţie la cablaje imprimate. 8. cabluri de telefonie. Utilizare. Teraohmmetrul este măsurătorul de izolaţie specific electronicii. 8.Din (8. Elemente generale Impedanţa (Z) a unui dipol (fig.29. De asemenea.30. adică Z  U / I . adică poate atinge ordinul 1 T /volt (din U). respectiv R0=A U S /n. cabluri coaxiale de conexiuni.1. a) se defineşte ca fiind raportul dintre tensiunea (U) şi curentul (I) la bornele acestuia. b şi c şi respectiv fig. se arată modul de conectare a bornei de gardă (G) la încercarea cablurilor coaxiale şi a celor cu trei conductoare.2.33) In relaţie care arată că la teraohmmetre. condensatoare. În fig. rezultând : U Rxs   20  50  A  (8. limita superioară de măsură este de A ori (A=1013-106 )mai mare decât la megohmmetre.32) care are aceeaşi formă ca şi la ohmmetrul serie. Teraohmmetrul fiind înzestrat cu bornă de gardă (G) poate fi utilizat la măsurarea rezistoarelor cu trei borne şi a rezistenţei de volum la probe cu trei borne. etc.

34) este comodă numai când elementele R şi X sunt în serie. parametrii reali ai circuitului să se îndepărteze mult de cei proiectaţi şi circuitul respectiv să nu funcţioneze corect. În cazul unui condensator şi a unei bobine modelate în schema derivaţie. b): Z  Z  e j (8.8. C) utilizate în electronică sunt fabricate cu anumite toleranţe.cât şi în coordonate polare (fig. De aceea.35) Metodele fundamentale de măsurare a lui Z sunt: metode ce fac apel la punţi pentru măsurarea componentelor R şi X. Măsurarea impedanţelor interesează şi în depanare: pentru depistarea condensatoarelor străpunse.8. expresiile lui Y sunt de forma: 1 1 1 Y  jC . se poate întâmpla ca.31 a) Definirea impedanţei b) exprimarea vectorială a acesteia este mai utilă exprimarea sub formă de admitanţă: Y  1 / Z . bobinelor întrerupte. L. 2. prin cumularea acestor toleranţe. 3.) construit în scopul verificării coordonatei cu parametrii proiectaţi. în coordonate rectangulare şi metode ce utilizează impedanţmetre pentru măsurarea modului (Z) şi a argumentului (  ). rezistenţelor arse. cum aceste componente sunt numeroase într-un circuit electronic.31. la realizarea circuitelor electronice (profesionale) proiectate este recomandabil ca plantarea componentelor să fie precedată de măsurarea acestora. Măsurarea impedanţei unui subansamblu (bobină. sau chiar deloc. transformator. de exemplu. etc. . Când R şi X sunt în paralel Z I Z X φ R U a) b) Fig. Toate componentele pasive (R. Observaţie Exprimarea analitică a impedanţei în forma (8.36) R R jL Interesul inginerului electronist pentru măsurarea impedanţelor derivă din următoarele cerinţe practice: 1. Y  (8. etc. în coordonate polare.

I1  Z 2  I 2  Z 3 .2.37) mai rezultă că.38) care arată că. atunci pentru echilibru este necesar ca φx = φ2.  x  3   2   4 (8. pentru echilibrarea punţii trebuiesc îndeplinite 2 condiţii: una de module şi alta de argumente şi prin urmare trebuie reglate 2 elemente. atunci Z2 . Z x  Z3  Z2  Z4 (8. dacă Z 3 şi Z4 sunt rezistenţe (φ3= φ4=0). Aceste elemente pot aparţine aceleiaşi impedanţe (de exemplu Z2) sau la impedanţe diferite. a unde G este generatorul (sursa) de semnal. iar IN – indicatorul de nul.37) dintre care ultima reprezintă ecuaţia de echilibru a punţii.2. Din (8. Măsurarea impedanţelor în coordonate rectangulare La frecvenţe joase (AF) componentele R. c) elemente reglabile Funcţionare Puntea se află în echilibru când U bd  0 .2. Indicatorul de nul este un milivoltmetru electronic de mare sensibilitate sau cască telefonică. C pot fi considerate “pure” şi deci pot fi măsurate cu ajutorul punţilor din domeniul frecvenţelor audio (AF).1. din această ecuaţie se obţin relaţiile: Z x Z3  Z2 Z4 .8. Sursa (G) este un generator sinusoidal cu frecvenţa de 400 Hz sau 1000 Hz şi tensiune 2 – 10 V cu o bună stabilitate în amplitudine şi frecvenţă. Principiul de funcţionare a punţilor de AF Schema generală a punţilor de AF este prezentată în fig. L.32. Utilizând exprimarea polară a impedanţelor. Zx b Z2 I1 Cp Cp R C a IN c Z4 Z3 d I2 Rmin G Cmin>> U a) b) c) Fig. ceea ce atrage după sine relaţiile: I1  Z x  I 2  Z 4 .a.8. 8. Dacă Zx este un condensator cu pierderi.8. adică Z2 trebuie să fie de aceeaşi natură cu Zx.32 Punte de c.2.: a) schema de principiu b.

c).2. C2 (cu pierderi neglijabil de mici în raport C x).2.8. iar în radiofrecvenţă. Măsurarea capacităţilor cu punţi de AF a) Puntea Sauty Schema de principiu este prezentată în fig.39) R4 R3 din care se pot deduce şi erorile de măsurare: C x R 3 R 4 C 2 C 2     CX R3 R4 C2 C2 (8. Este o punte de comparaţie. 8. Se observă că erorile la măsurarea tangentei unghiului de pierderi dielectrice (tgδ) sunt sensibil mai mari decât la măsurarea lui C x . În schimb dacă două braţe opuse sunt rezistive (φ 2 = φ4 = 0).33. dacă Zx este o bobină. numai condensatoare (cu aer). atunci pentru echilibru trebuie ca φ3 + φx = 0. tg    R x C x    R 2 C 2 (8. De exemplu. Observaţie 2 R2/R2 şi C2/C2 se determină experimental asemănător ca la puntea Wheastone .32. ceea ce arată că Z3 trebuie să aibă argument de semn contrar lui Zx. a. care limitează valoarea minimă (Rmin. ci sunt afectate de câte o capacitate proprie parazită (Cp). puntea Sauty). Ca elemente reglabile se utilizează rezistenţe şi condensatoare (mai rar bobine).va trebui să conţină un condensator cu pierderi neglijabile în serie cu o rezistenţă (punte de comparaţie. b. cu unul ideal.40) tg  R 2 C 2 R 2 C 2      tg  R C2 R2 C2 unde R2/R2 şi C2/C2 reprezintă erorile de sensibilitate2 la reglarea lui R 2 şi respectiv C 2 . Rx  .2. Z3 trebuie să aibă argument capacitiv (punte de tip Maxwell). Trebuie de reţinut că aceste elemente reglabile (R. C) nu sunt nici ele pure. Cmin) până la care pot fi reglate (fig. Din schemă rezultă relaţiile: R 3C 2 R 2R 4 Cx  . Precizii obişnuite: 1-2 % la măsurarea lui C x şi 2-5 % la măsurarea lui tgδ. deoarece compară condensatorul real cu pierderi (Cx).8. înseriat cu o rezistenţă echivalentă de pierderi (R2). de exemplu.

b.8. Cx Rx Cx C2 R2 I tgδ=ωRxCx I1 I Cx Uc Uc IN Cx π/2 RI R4 R3 δ Rx I/ωC I2 G U ~ a) b) c) Fig. mai potrivită este puntea Schering (fig. Pentru măsurarea condensatoarelor cu pierderi mici.8. Mărimea tgδ=ωRxCx=ωR2C2 se mai numeşte şi factor de disipaţie.34. la care braţul de comparare (Z2) este de tip derivaţie. ceea ce obligă la modelarea lui C x tot în schemă derivaţie. deoarece în acest caz R 2 are valoare mică (Ω. Din condiţia de echilibru R 3 Z X  R 4 Z 2 rezultă relaţia: R 3 R4  Yx Y2 din care utilizând prima expresie (8. fracţiuni de Ω) şi deci posibilităţi reduse de reglare. aer).35).33 Puntea Sauty: a) schema de principiu.36) se deduc necunoscutele: .8. a). b) Puntea Nernst Este o punte de comparaţie (fig. Însă puntea Sauty nu e adecvată nici la valori mari ale lui tgδ fiindcă cere un C2 prea mare. c) modelarea serie a necunoscutei Neajunsul principal al punţii Sauty constă în aceea că se echilibrează greu în cazul când C x este de bună calitate ( R x mic: polistiren. mica. schema adecvată condensatoarelor cu pierderi mari. Între acesta şi factorul de calitate Q=1/ωRxCx există relaţia evidentă Q  1 / tg .

Cx  C 2 . rezultă relaţia: f=1/2πRC care dă frecvenţa de echilibru.34. În schimb.34. 8. c).35). ceea ce conduce la eliminarea neajunsului menţionat la puntea Sauty. a căpătat o largă răspândire varianta Wien (fig. tg  . Pe această relaţie se bazează şi funcţionarea punţii ca filtru selectiv. c) varianta Wien Puntea Wien pentru măsurarea frecvenţelor (fig.34 Puntea Nernst: a) schema. Din ecuaţia de echilibru.8. În plus.34c) se obţine din fig.8.8. permite măsurări la tensiuni înalte (kV. ci cu un condensator reglabil (C3) în paralel cu o rezistenţă (R3).41) R3 R4 R 2C2 Puntea Nernst (denumirea în unele cărţi: punte Sauty paralel sau Wien) este rar utilizată în practică deoarece la frecvenţa de lucru normală (400 sau 1000Hz) cere valori prea mari pentru R 2. prin modul ei de alcătuire. (8. la care se înlocuieşte Z x cu o impedanţă capacitivă serie Z1  R 1  1 / jC 1 cunoscută.8. c) Puntea Schering La aceasta (fig. ca circuit de determinare a frecvenţei în oscilatoarele RC precum şi ca filtru în analizatoarele de armonici. Este cea mai utilizată punte de capacităţi. scrisă în condiţiile: R1=R2=R3=R şi R4=2R. a. sau ca element de determinare a frecvenţei în oscilatoarele RC. R IR Rx R2 R Ic I Ic Cx C C C2 I Uc IN IN δ 2R R R4 R3 IR Uc G U G U(f) ~ ~ a) b) c) Fig. R 2R 4 R3 1 Rx  . În afară de măsurările obişnuite pe condensatoare se foloseşte şi la măsurarea . b) diagrama fazorială. ca la puntea Sauty. zeci de kV). Rx este compensat nu cu o rezistentă.

compatibilă cu protecţia operatorului care acţionează C 3 şi R3 pentru realizarea echilibrului punţii. dispunând de doua braţe capacitive poate fi utilizată şi în RF.35 Puntea Schering: a) schema b) variantă de AF c) Puntea Atkinson Condensatorul C4 este de tipul cu aer sau cu gaz (azot) sub presiune. cu scopul ca pe Z3 să cadă o tensiune mică.42) R2 C4 De obicei cursorul lui R3 este gradat în unităţi de Cx iar cel al lui C3 în unităţi de tgδ. Cum la schimbarea a două elemente opuse puntea rămâne în echilibru rezultă că şi pentru această variantă sunt valabile relaţiile (8.8. mai rar cu dielectric solid (mică). Observaţii: 1.35.8. ansamblu ce formează condensatorul de măsură (Cx). Scriind ecuaţia de echilibru sub forma: Zx=Z2Z4Y3. a rezultă relaţiile: R 3C 4 R 2C3 Cx  . 3 Dielectricul (solid.42). din fig. unde ca elemente reglabile se pot folosi numai condensatoarele. a se schimbă R2 cu C4 se obţine o punte Schering de joasă tensiune (fig. b).35. Cx permitivităţii (ε) şi tgδ la dielectrici3 şi mai ales la măsurarea tgδ în izolaţia transformatoarelor. . Atât braţul C x.40). Rx Cx Cx a Cx Cx C2 Cx R T2 2 Rx 10 IN C b IN C3 T1 · 3 C4 C4 · C4 R4 15 R2 R kV R 220V d IN U 3 3 U/m U R3 ~ ~ c 1-10 KV a) b) c) Fig. Dacă în fig.8. lichid sau gazos) este introdus între 2 electrozi standard.8.35. În plus. cât şi braţul C4 au impedanţe mari în comparaţie cu R2 si Z3. Această punte este mult utilizată în AF. Erorile de măsurare sunt tot de forma (8. a maşinilor şi a cablurilor electrice. RX  . tg    R 3 C 3 (8.

Puntea Schering de înaltă tensiune (fig. Se ştie că schema echivalentă (serie) a unei bobine cuprinde parametrii L x. Din mulţimea punţilor pentru inductanţe cele mai utilizate sunt punţile Maxwell (pentru bobine cu Q<10) şi Hay (pentru bobine cu Q >10).8. Rx.3. unde T2 este un transformator de tensiune de precizie. Lx Rx Lx Rx ωLx φx Rx Cx a) b) c) Fig. O asemenea schemă (punte de tip Sauty) în variantă AOIP (Franţa) este dată în fig. mai ales în domeniul RTV unde există numeroase bobine a căror inductanţă trebuie cunoscută. adică: R3 U R 2U   1 m 1 R3  R4  R2  Rx  jC 4 jC x ecuaţiile de echilibru din care se deduc necunoscutele: R 3C 4 R 2 [mR 4  (m  1)R 3 ] Cx  . iar braţul lui C 4 este alimentat la o tensiune joasă (U/m) de 100 V.43) mR 2 R3 m 1 tgδ  C 4 (R 4  R3) m 8. Pentru a elimina acest neajuns Atkinson a propus o schemă în care numai Cx este supus la tensiune înaltă (U).36a). În audiofrecvenţă efectul lui Cx. b) în AF.8. 2. RX  (8. şi Cx (fig.c) diagrama fazorială în AF Cunoscând Lx şi Rx (rezistenţa echivalentă de pierderi – în principal.36 Modelarea unei bobine : a) în RF. a) prezintă neajunsul că C4 trebuie să suporte întreaga tensiune de încercare (U).35.35.8. Din figură rezultă că la echilibru este necesar ca U bc  U dc . În locul acestuia în ţările anglo-saxone se utilizează termenul D=1/Q . rezistenţă ohmică) se deduce factorul de calitate Q=ωLx/Rx. de regulă. c.8.36b).2.2.8. ceea ce duce la un condensator voluminos (cu gaz sub presiune) şi scump. Măsurarea inductivităţi cu ajutorul punţilor Măsurarea inductanţelor prezintă interes. este neglijabil aşa încât schema echivalentă se simplifică (fig.

Între Q şi argumentul bobinei φx.8. Însă în AF un condensator reglabil este mult mai scump decât o rezistenţă reglabilă. situaţie în care este valabilă ecuaţia de echilibru: Zx  R 2R 4 Y3 din care se deduc necunoscutele: R 2R 4 L x Lx = R2R4C3 . 400 sau 1000 Hz). 8.44) Rx a) Puntea Maxwell Schema de principiu este prezentată în fig. datorită căreia punctul de echilibru se mută la fiecare reglaj).8. Tehnica de lucru la această punte este următoarea: se reglează rezistenţele R 3 şi R4 până când indicatorul de nul (IN) arată 0.45) R3 Rx Lx Rx R2 Lx R2 Rx IN IN IN R4 R3 R4 C3 R3 C3 Fig. De aceea. La Q >10 şi frecvenţe coborâte.denumit factor de disipare. bobinele cu factor de calitate ridicat se măsoară. cu puntea Hay (fig. Puntea Maxwell nu se comportă bine nici la măsurarea bobinelor cu factor de calitate foarte mic (Q<1).37.36. deoarece în această situaţie are convergenţa slabă şi prezintă fenomenul de deplasare a punctului de echilibru (interacţiune stânjenitoare între reglajele elementelor R4 şi R3. Rx = . c) există relaţia cunoscută: L x tgφx = Q (8. valoarea lui R3 devine prea mare. (8. Q  R 3 C 3 .8. ceea ce duce la şuntarea puternică a acesteia de către C 3 şi deci la creşterea erorii de sensibilitate la reglarea lui R 3.37 Puntea Maxwell Fig. Factor de calitate slab se întâlneşte la bobinele de RF . 8. Acest fenomen dispare dacă se folosesc ca elemente reglabile R3 şi C3 (în loc de R4 şi R3).38).38 Puntea Hay Puntea Maxwell este adecvată numai pentru bobine cu factor de calitate mic (1<Q<10) la frecvenţa de lucru a punţii (50. ( fig.

de exemplu puntea TESLA BM 344 T. braţul opus necunoscutei este de tip RC serie. De aceea. de exemplu. Qx   (8. se recomandă ca poziţia Ls să fie utilizată la bobine cu Q mic.8. Bobina L (de zeci de H) împiedică pătrunderea c. adică inductivitatea necunoscută poate fi măsurată în punte Maxwell (Ls) sau în punte Hay (Lp). 3. situaţie în care trebuie suprapus un curent continuu (I c) peste cel alternativ de măsură.39.(MHz) ce sunt măsurate în AF (kHz) sau la rezistoarele inductive (bobinate).a către sursa E. aceea pentru care eroarea de sensibilitate este mai mică. Schema punţii Hay pentru măsurarea Lx cu miez de fier este dată în fig. Modul de lucru şi relaţiile de calcul sunt similare cu cele de mai înainte. La unele punţi cum ar fi. bobinele filtrelor din redresoarele blocurilor de alimentare ale aparatelor electronice de măsură. puntea Hay este mai potrivită pentru bobine cu Q mare (Q>10) decât puntea Maxwell. iar C b (0. bobina se încearcă atât în L s cât şi în Lp şi se ia drept valoare măsurată. Din acest motiv. La valori mici ale lui Q este mai potrivită puntea Maxwell. Curentul continuu de premagnetizare (Ic) este măsurat cu mA. 2.8.8. b) Puntea Hay.38 rezultă ecuaţia de echilibru. Schema de principiu este prezentată în fig. deoarece la Q> 10.46) R3 L x R 3 C 3 Ultima relaţie arată că puntea este potrivită pentru bobine cu Q mare. La aceasta. În cazul când Q nu este cunoscut ca ordin de mărime. Rs) exista relaţiile cunoscute: . Rp) şi ale celei serie (Ls.1-1 μF) blochează pe Ic faţă de indicatorul de nul. Puntea Hay se poate utiliza şi la măsurarea bobinelor cu miez de fier. ceea ce permite realizarea de unghiuri (φ 3) mai mari (tgφ3 =ωR3C3) la valori uzuale ale lui R3.38. din care se deduc necunoscutele: 1  1 1  R3   R 2R 4   jC 3  R x jL x  R 2R 4 Rx 1 L x  R 2R 4C3 . Din fig. la bornele pentru conectarea lui Lx se găsesc notaţiile: Ls (schema echivalentă serie) şi respectiv Lp (schema derivaţie). Între elementele schemei derivaţie (Lp. R3 are valori uzuale. R x  . Observaţii: 1. iar Lp la bobine cu Q mare. În asemenea condiţii trebuie măsurate. precum şi alte tipuri de bobine cu miez. spre deosebire de puntea Maxwell.

etc. în ambele cazuri. Campbel [10]. se făcea cu ajutorul unor punţi speciale (Carey-Foster.8.Ld) c) Măsurarea inductivităţii mutuale (Mx) În trecut. Hay. etc. 2 (8.40. măsurarea lui Mx (fig. în prezent.La şi diferenţial .40.8.39 Puntea Hay pentru bobine cu miez de fier Mx La Ld Mx Mx L1 L2 L1 L2 L1 L2 a) b) c) Fig.8. 8. De aceea. . R p  R s 1  Q  . Se conectează bobinele L1. adică: 1 1 1 L s Rp    R p jL p R s  jL s .8.  1  L p  L s  1  2  .47) se obţin scriind că. care însă prin specificul lor nu se pot integra într-o punte universală – forma cea mai răspândită.40 Măsurarea inductivităţii mutuale ( adiţional . Lp = Ls.). cu ajutorul punţilor de inductanţe (Maxwell. Rs L p + E_ I P mA L Lx R2 Cb IN IN R C3 R3 4 G U ~ Fig. c) şi se măsoară La şi respectiv Ld.40. a). Relaţiile (8. admitanţa bobinei este aceeaşi. b).47)  Q  din care rezultă că la Q > 5. L2 mai întâi adiţional (fig. apoi diferenţial (fig.). Q= . Mx se măsoară indirect.

de exemplu). Ld = L1 + L2 . De aceea vom da numai unele concluzii care se desprind din asemenea calcule. se micşorează valorile (modulele) impedanţelor în cele 4 braţe. convergenţa este în general bună. care pot fi făcute cu o punte Maxwell sau Hay. Sensibilitatea creşte dacă.48) 4 ceea ce arată că măsurarea lui Mx se reduce la două măsurări de inductivitate proprie. b) Convergenţa Convergenţa reprezintă o proprietate a punţilor ce dă informaţii asupra rapidităţii echilibrării acestora.c [11]. teoretic este Reglaj elemete suficient a se regla o singură rezistenţă pentru a se obţine minim la IN (eventual mai apare necesitatea unei interpolări). ne informează asupra rapidităţii echilibrării. Sensibilitatea punţii este cu atât mai bună.4. Sensibilitatea punţii creşte la creşterea tensiunii de alimentare şi la creşterea amplificării IN. Cu cât echilibrarea se face mai rapid cu atât convergenţa este considerată mai bună mai bună. Din relaţiile cunoscute: La = L1 + L2 + 2Mx . la o tensiune de alimentare dată.4 În esenţă. La punţile de c. fiind necesară reglarea a două elemente. La punţile de c. 3.2Mx L  Ld rezultă: Mx = a (8. a) Sensibilitatea Sensibilitatea punţii de AF se defineşte în acelaşi mod ca la puntea Wheastone de c. cum trebuie să alegem elementele punţii respective de măsură pentru a obţine sensibilitatea maximă (erori de reglare minime)? Dacă indicatorul de nul (IN) este cu amplificator (cu impedanţă de intrare mult mai mare decât ale braţelor punţii).c. problema sensibilităţii este următoarea: fiind dată o impedanţă de măsurat (Zx). Sensibilitatea şi convergenţa punţilor de AF Sensibilitatea unei punţi ne oferă o idee asupra erorilor de reglare (δR2/R2 sau δC2/C2 în cazul punţii Sauty.a. tehnica echilibrării diferă: mai întâi se reglează un element până se obţine un minim la IN (continuarea reglării 4 .2. însă calculele sunt mult mai dificile. 2. caz general în practica actuală. sunt valabile următoarele reguli: 1. cu cât impedanţele braţelor sunt mai apropiate ca valoare între ele (Zx = Z2 = Z3 = Z4). .2. iar convergenţa sa. 8.

41). situaţie ce probează că puntea a ajuns în echilibru.a Fig. valoarea maximă (ideală) fiind γ = 90 0. . d constante): a  bZ 2 a  b R 2  jX 2  U U c  d R 2  jX 2  Ubd = (8. în timpul echilibrării prin reglaje succesive ale lui R2 şi X2 vârful fazorului Ubd descrie arce de cerc. b. Prin urmare. Practic. dacă γ < 2ε. datorată sensibilităţii finite a indicatorului de nul (la IN electronice ε = 5-70). Deviatia la IN +j Reglare R2 Reglare X2 P2 γ Echilibru ε corect γ P1 Echilibru fals ε γ +1 Fig. Astfel. c.42 Unghi de convergenţă (γ) Tensiunea la bornele indicatorului de nul este dată de expresia: Z x Z3  Z 2 Z 4 U bd   Z x  Z 2  Z 3  Z 4   U Cum în timpul reglării lui Z2 celelalte impedanţe rămân constante. unghiul de convergenţă este: γ . reglarea conduce efectiv la echilibru. apoi se reglează al doilea element până se obţine un alt minim mai coborât.8.8. Unghiul (γ) dintre două arce succesive (fig. fiind foarte bună pentru γ-2ε  900.41 Mersul echilibrării la o punte de c.8.2ε. Dacă aceste arce sunt din ce în ce mai mici. puntea nu se echilibrează.8. Cu cât γ este mai mare. în care ε = 5-10 0 reprezintă incertitudinea la stabilirea punctelor de minim P1 şi P2. cu atât convergenţa este mai bună. această expresie poate fi pusă sub forma (a. în caz contrar este posibil un echilibru fals (fig.42) se numeşte unghi de convergenţă. operaţia continuându-se cu ambele elemente până când se obţine un minim ce nu mai poate fi coborât.49) c  dZ 2 care în planul complex reprezintă ecuaţia unui cerc.2ε > 45 0 (adică γ > 250) convergenţa este satisfăcătoare. adică puntea este convergentă. iar dacă γ .elementului respectiv provoacă o creştere a deviaţiei la IN). după care se revine asupra primului element.

ba chiar la aceeaşi punte putem avea convergenţe diferite în funcţie de elementele alese pentru reglare. Rx = R3 Dispozitivul ORTHONUL (fig.43) permite reglarea lui R 4 cu menţinerea constantă a raportului R4/R3. ceea ce face ca reglajul pentru compensarea lui Lx să nu-l modifice pe cel efectuat pentru compensarea lui Rx. Acest dispozitiv este realizat cu două potenţiometre logaritmice de precizie. care permite obţinerea unei bune convergenţe la puntea Maxwell.37) se reglează R2 şi R3 puntea are convergenţă slabă. reglând pe R 4 pentru a compensa pe Lx. R4). însă un C3 reglabil (cutie în decade) conduce la creşterea atât a gabaritului cât şi a costului punţii. se modifică şi raportul R4/R3. cu rezultatul că puntea.8. din slab convergentă devine rapid convergentă (echilibrul se obţine din 3-5 reglaje succesive).43 Dispozitiv de reglaj ORTHONUL R4 R3 C3 Pentru a ieşi din acest impas ”General Radio” a introdus un dispozitiv de echilibrare denumit ORTHONUL.8.8. A4 -constante): . avem (A 3. Ideea de bază este următoarea: la echilibrarea prin reglarea rezistenţelor R3 şi R4 convergenţa este slabă din cauză că cele două reglaje nu sunt independente. aşa cum rezultă din relaţiile de echilibru: R 2R 4 Lx = R2R4C3. De exemplu. deranjând compensarea lui Rx. iar dacă se reglează R3 şi C3 convergenţa este mult mai bună. dacă la puntea Maxwell (fig. Dispozitiv de îmbunătăţire a convergenţei Unghiul de convergenţă diferă de la o punte la alta. Lx Rx R2 IN Fig. Daca α este unghiul de rotaţie al cursorului. deşi cele două elemente reglabile sunt rezistente (R3.

Aceste erori sunt importante şi greu de controlat şi de aceea trebuie eliminate pe cât posibil.8. α = log R4 + A4  log R 4  A 3  A 4  const. are următoarele limite de măsură şi precizie:  inductanţe: 10 μH .) montată pe un suport capătă un cuplaj în raport cu masa.  rezistenţe: 10 mΩ –11 MΩ (1%  1 mΩ).  capacităţi: 10 pF – 1100 μF(1%  1 pF). 8. c) o punte de impedanţe erori din cauza impedanţelor parazite de cuplaj. condensator. 321-334 . R α = log R3 + A3. 3 relaţii care arată că oricum am regla pe R 3 şi R4 raportul lor rămâne constant. Puntea universală (electronică) conţinând schema Maxwell cu reglaj orthonul.2. Paris (Dunod) 1968. etc.5. cuplaj (Zp) datorat capacităţilor faţă de masă (Cp) precum şi rezistenţei de izolaţie (Riz) care 5 Pentru detalii vezi: Jacobs. Puntea are generator propriu (de 100 Hz) şi dispune de un indicator de nul selectiv. mai pot apărea şi Z Riz Cp Cp Riz Zb Zx Z2 a) b Za Zc a IN c Z Z4 Z3 d b) Zp Zp c) Zd Fig.P. fabricată de General Radio.44 Cuplaje parazite (Zp) la : a) o impedanţă b.1100 H (1%  1 μH).2. p. – Mesures electroniques.40).a. la punţile de c. Se ştie că orice impedanţă Z (bobină. de exemplu. Erori datorate cuplajelor parazite5 În afară de erorile de construcţie şi cele de determinare de tipul celor din relaţia (8.

care poate fi compensată prin creşterea amplificării acestuia).8. fie la măsurarea prin substituţie. Ecuaţia de echilibru a punţii din fig. Se observă că rămân de compensat doar impedanţele Z a şi Zc. iar Zd se plasează în paralel cu IN şi deci nu intervine în ecuaţia de echilibru (Zd provoacă doar o mişcare a sensibilităţii indicatorului. Din această cauză schema reală a punţii arată ca în fig. situaţie în care este valabilă riguros relaţia Z4/Zx = Z3/Z2.8. apoi. Pentru eliminarea acestei cauze de erori se leagă un capăt al unei diagonale la masă. În acest scop se deconectează impedanţele Zx şi Z2 din punctele a şi respectiv c şi se reglează Z3 (eventual şi Z4) până la echilibru. respectiv în c. Za Zc a b c Zx Z2 IN Zd d Z4 Z3 Fig. pentru compensarea efectului impedanţelor parazite (Za şi Zc) trebuie echilibrată puntea Za – Zc – Z3 – Z4.45. afectează precizia acesteia.8. se procedează fie la compensarea impedanţelor parazite. de regulă punctul b. reglajul de compensare se face o singură dată de către constructor sau de către operator. c.44.    Zab Zbc  Z  3   Z x Z a Zc Z 2  x Za  Zc Z 2 din care rezultă că. Lăsând pe Z3 şi Z4 neschimbate.8. şi. deoarece Zb este scurtcircuitată. a). iar la punţile din componente discrete .44. schema reală a punţii se transformă ca în fig.8. deci. a) Metoda compensării impedanţelor parazite Legând punctul b la masă. Zd şuntează braţele punţii şi. După aceea se reconectează Zx şi Z2 în punctele a. Zb. când este satisfăcută relaţia Z4/Za = Z3/Zc.45 poate fi scrisă în forma: Z4 Z  1 1  1 1 Z4 Z4 Z3 Z3  3 . se reglează Z2 până ce IN arată echilibru.nu este infinită (fig. Se observă că impedanţele parazite Z a.45 Eliminarea unor cuplaje parazite prin conectarea unui punct la masă La punţile monobloc (gata construite) unde Za şi Zc sunt stabilite ca valoare. Zc. Z4     Z    .

Condensatoarele în derivaţie pe R3 şi R4 servesc la compensarea impedanţelor Za şi Zc (fig.46. În fig.asamblate pe masa de experienţe acest reglaj trebuie efectuat la fiecare măsurare în parte. format din carcasa exterioară a punţii şi că toate aceste trei ecrane sunt legate între ele şi conectate la masă într-un singur punct b. 8. din capacităţi faţă de ecran. Puntea Sauty ecranată Observaţie : Pentru o mai bună definire (stabilizare) a impedanţelor parazite de cuplaj (şi pentru protejarea elementelor punţii faţă de tensiunile perturbatoare) la unele punţi de AF (şi la toate de RF) se prevede ecranarea elementelor constitutive. Schema permite ca atât generatorul cât şi IN să aibă câte o bornă la masă însă construcţia rezultată este scumpă (transformatorul este dublu ecranat) şi de aceea în AF este utilizată numai la punţile de înaltă precizie. 8.45) care în cazul de faţă sunt formate. R3 R4 Ep d Ec c a C2 IN ET Cx Cx R2 Rx b ~ G Fig. Se observă că. în afară de ecranul (Ep) braţelor punţii şi cel al transformatorului (E T) mai există şi un ecran general (Ec).46 se arată schema de ecranare a unei punţi (Sauty) de precizie. în principal.8. b) Metoda substituţiei . deoarece Za şi Zc se modifică odată cu poziţiile reciproce ale elementelor punţii.

pentru a permite măsurări şi la alte frecvenţe. sau când dorim o precizie mai bună.c. Rx = R 0 . Sub formă specializată (pentru C sau L) se construiesc mai rar (punţi de înaltă precizie. Puntea româneasca E-0704 Are următoarele caracteristici de bază: . Sauty. precizia punţilor RLC este mai redusă decât cea a punţilor specializate. Z4. 8. (1000 Hz) şi de c. uneori posedă şi borne pentru generator şi indicator de nul conectabile din exterior.Punţile universale conţin o schemă de bază care. De asemenea. Mai întâi se echilibrează puntea (fig.50) Metoda substituţiei este mai simplă. Metoda este recomandată a fi utilizată şi în cazul punţilor monobloc dacă există dubii asupra preciziei acestora.. Interesul inginerului electronist pentru punţile universale rezidă în aceea că. Wien. etc. însă necesită o impedanţă calibrată de aceeaşi natură cu Z x. Apoi se înlocuieşte Zx cu o impedanţă calibrată (Z0) şi lăsând totul neschimbat. cu ajutorul unor comutatoare. de exemplu. Punţi universale de AF a)Probleme generale Punţile industriale se construiesc cel mai adesea. de înaltă tensiune.6. Aceste punţi sunt prevăzute cu generator de c. Acestor două echilibrări le corespund ecuaţiile: Z4 Z4 Z3 Z3 Z4 Z4 Z3 Z3    . Precizie tipica: 0. numite şi punţi universale. poate realiza principalele tipuri fundamentale de punţi (Wheastone de c. condensatoare şi inductanţe. sub formă de punţi RLC.c şi c.L. aşa după cum rezultă din (8.45) obişnuit. se reglează Z0 până se obţine din nou echilibrul.M şi C antrenează cheltuieli mari de investiţii şi ocupă spaţiu considerabil.2. mai expeditivă şi mai precisă.2. în laborator.    Z x Z a Zc Z 2 Z0 Z a Zc Z 2 din care rezultă: Z x  Z 0 . el trebuie să măsoare rezistenţe. Maxwell şi Hay).a. (redresor stabilizat sau baterie) precum şi cu indicator de nul electronic (selectiv).). cerinţă mai greu de îndeplinit când Zx este o bobină. X x = X 0 (8. Z3. adică reglând pe Z2. Cum compensarea erorilor provocate de diverşi factori de influenţă nu se poate face la fel de bine pentru toate schemele din punte.50). deoarece în acest caz precizia de măsurare este condiţionată numai de calităţile lui Z 0 şi nu a impedanţelor Z2.a.5-2 %.8. Exemple de punţi universale 1. Ori utilizarea unor punţi specializate pentru parametrii R.

47).8. după aceea se schimbă K pe poziţia b şi se face echilibrul reglând numai pe R1 şi R3.8. parametru ce se întâlneşte la dioda tunel şi la alte dispozitive electronice (fig. Cadranul reactanţelor (cursorul R3) are zero central permiţând deosebirea între impedanţele capacitive şi cele inductive. 10 pF – 100 μF.48. I deal R negativă vale R pozitivă U Fig. Acestor două situaţii de echilibru le corespund ecuaţiile: . a). 2. R3=R30) se echilibrează puntea reglând din alte elemente decât R1 şi R3. permite şi măsurarea de rezistenţe negative.8. ca o admitanţă (Y x) în paralel (fig. 10 nH – 100 H .48. Puntea BM 344T (Tesla) are cam aceleaşi game şi precizii.  precizie: 1 – 2 %.  limite de măsură: 10 Ω – 10 MΩ. De asemenea. valorile sub 1000 Ω ale necunoscutei se măsoară ca o impedanţă (Zx) în serie cu un braţ al punţii (fig. 3.47 Caracteristica I=f(U) la o dioda tunel: pe porţiunea “deal-vale” rezistenţa (R) este negativă Pentru a acoperi o gama aşa de extinsă.48. a. în felul următor: comutatorul K fiind pe poziţia a şi butoanele lui R 1 şi R3 pe zero (R1=R10. iar cele superioare.8. Măsurarea impedanţelor (Zx) Măsurarea impedanţelor se face după schema din fig. b). Puntea Z-Y (impedanţă-admitanţă) Este o punte universală pe schemă Schering care permite măsurarea oricărei impedanţe între 0 şi infinit şi la orice argument al acesteia. La fel şi cadranul rezistenţelor (cursorul lui R 1) are zero central ceea ce permite citirea valorilor pozitive (componente pasive) sau negative (componente active).8.

(8. Acestor două situaţii de echilibru le corespund ecuaţiile: R4 R10+ 1  1  jC 3 R 30  .Xx Fig.53) jC1 jC 2  R 3  din care se obţin necunoscutele: C 2 1 gx = R  R 1 . R3 = R30) se echilibrează puntea în absenţa lui Yx (K’ deschis). iar Xx pe cel al lui R3.48. bx) R4 R4 K’ R3 C3 C3 IN IN C2 C1 C2 R1 C1 a K R1 b Z x b) a) Rx. 8. se mai observă că Xx depinde de frecvenţă. Z > 1000 Ω se măsoară admitanţa Yx = gx+ jbx conectând puntea ca în fig. Xx =    .  jC1  R4   1  jC 3 R 30 jC 2 1  jC 3 R 3 jC 2 (8.  1   1   R 10  R  R1   R x  jX x  R 3  jC1  30 R4 . Butoanele rezistenţelor fiind pe 0 (R1 = R10.48 Punte Z-Y: a) pentru impedanţe mici b) pentru impedanţe mari Se observă că Rx poate fi citit direct pe butonul lui R1. se obţin necunoscutele: R4  1 1  Rx = R10 – R1. b. bx =  R 1  R 10  (8. prin scădere.8. Măsurarea admitanţelor (Yx) Pentru impedanţe.52) C 2  R 30 R 3  R3 Yx(gx. R1+ jC 1 jC 2 R 30 1 R4  1     jC 3  g x  jb x  (8.54) 30 3 R4 . apoi se închide K’ şi se reface echilibrul reglând rezistenţele menţionate până la valorile R1 şi respectiv R3.51) din care.

2. 8. Ic ce se scurge prin izolaţie-dielectric) important: Ic = 1-5 μA/μF. iar pentru aceleaşi condensatoare capacitatea depinde de E şi de temperatură.Se observă că gx poate fi citit pe butonul lui R3. iar bx pe cel al lui R1. mai ales la decuplare şi filtrare.2-0. În raport cu cele obişnuite.2. Unele punţi particulare Pe baza punţilor fundamentale prezentate mai înainte s-au elaborat o mulţime de variante cu destinaţie specială. mai importante pentru inginerul electronist: punţi pentru condensatoare electrolitice. 2. deci.1 Punţi pentru condensatoare electrolitice a) Particularităţile condensatoarelor electrolitice Condensatoarele electrolitice (CE) sunt mult utilizate în electronică. inversarea polarităţii lui E duce la încălzirea excesivă a dielectricului şi.2. se menţine numai dacă peste tensiunea C1 Cx alternativă de lucru se suprapune o En tensiune continuă cu polaritatea indicată pe condensator. Au pierderi mari: tgδ = 0. ceea ce impune ca măsurarea să fie efectuată la tensiunea nominală (E n) înscrisă pe condensator şi la temperatura nominală (20 0 C). condensatorul se poate distruge. 8. a) b) . la distrugerea condensatorului (U v –tensiunea de varf). M sau pe electrodulI pozitiv (din aluminiu V tantal).3)E). P K Ic + R Ic μA _ S Ic + 6 Dielectricul. Au capacitate mare (10-104 μF). Au curent de fugă (curentul continuu. Dintre acestea vom prezenta doar câteva.1 la frecvenţe de 50-100 Hz şi creşte cu frecvenţa.7. E) trebuie să satisfacă relaţia: E+Uv  En 3.05-0. cu amplificator operaţional şi pentru electroliţi. CE prezintă unele particularităţi: 1. Evident tensiunile de lucru (U.7. În absenţa tensiunii continue E sau la inversarea acesteia. adică nu pot funcţiona decât cu o tensiune continuă (E) de o anumită polaritate suprapusă peste tensiunea alternativă de lucru (U) care trebuie să fie mai mică în comparaţie cu E (Uv <(0. 4. fiindEo pătură de oxid formată .2. Sunt polarizate6.

ceea ce provoacă micşorarea efectului de decuplare a lui Cx. în care C este capacitatea nominală a lui C x.inductivitatea serie. etc. Cu acest montaj se trasează curba Ic=f(E) ce are aspectul din fig. iar întrerupătorul K (normal închis) protejează microampermetrul (μA) de şocul de curent iniţial sau la străpungere.50.49. adică E trebuie menţinută constantă timp de 30-60 s şi numai după aceea să se apese pe K pentru a citi Ic. punctul M nu trebuie depăşit şi de aceea. de exemplu. a. Ls .8.49. valoarea lui E corespunzătoare lui M poate fi considerată drept tensiune nominală (En) a lui Cx (abstracţie făcând de un anumit coeficient de siguranţă). Se observă că la început. deci.2 Ω. Pentru eliminarea acestui neajuns. Ic) este mic şi creşte liniar cu E până în punctul M. Inductivitatea (L s) este de ordinul zecilor de nH şi de aceea efectul acestuia nu poate fi neglijat decât la frecvenţe joase (<100 kHz). reactanţă de acelaşi ordin cu reactanţa capacitivă la valori uzuale ale lui C (zeci.8. iar Re şi Ce sunt rezistenţa şi capacitatea proprie ale electrolitului din C.49 Testarea condensatoarelor electrolitice la curentul de fuga : a) schema. b. Re este de ordinul fracţiunilor de Ω şi. Rezistenţa Rs limitează Ic în cazul unei eventuale străpungeri a condensatorului de încercat (Cx). Fig. după care creşte foarte rapid. sute de μF).8. c.8. În regim de lucru. b) Modelarea condensatorului electrolitic Analiza fenomenelor ce se petrec în condensatoarele electrolitice arată că schema echivalentă a acestora este de forma celei din fig. aceasta poate fi determinată experimental cu ajutorul montajului din fig. chiar la frecvenţe joase (kHz). curentul de fugă (conducţie. Considerând Ls=32 nH şi f =1 MHz. la unele decuplări din schemele electronice (blocuri de alimentare. nu poate fi neglijat deoarece este de acelaşi ordin de mărime cu reactanţa lui C. b) caracteristica de curent Observaţie În cazul când valoarea lui En nu este înscrisă pe carcasa condensatorului. În mod obişnuit Ce este cam o miime din C şi ca urmare efectul acestuia se neglijează.) în . se obţine XL=0. Pentru ca această testare să fie corectă trebuie lăsat condensatorului timpul necesar pentru stabilizarea curentului său de fugă.

însă prezintă avantajul că este simplă şi uşor de improvizat în condiţiile unui laborator obişnuit de măsurări electronice. Metoda are precizie redusă (5-10 %). iar braţul lui Cx să suporte curenţi mari (1-10 A). adică la fel ca şi un condensator nepolarizat. – Componente electronice pasive – Bucureşti (Ed.) care preia funcţia de decuplare la frecvenţe înalte. Voltmetrul V1 trebuie să aibă intrare de c. 400.Tehnică) 1981 .51. De altfel. d) şi la frecvenţă joasă c) Măsurarea condensatoarelor electrolitice cu ampermetrul şi voltmetrul În lipsa unei punţi pentru condensatoare electrolitice. să fie adaptate pentru măsurarea capacităţilor mari. să permită suprapunerea unei tensiuni de polarizare (E) precum şi măsurarea curentului de fugă (Ic) cauzat de E. Pentru valorile: C =1 μF. Cx Cx Cx Ls Re C r + - Ce a) b) c) d) Fig. c) schema echivalentă la înaltă frecvenţă. 7 Radu O.8. . b) semne convenţionale.50.8.paralel cu Cx (electrolitic) se conectează un condensator nepolarizat (polistiren.7 d) Punţi pentru condensatoarele electrolitice Din particularităţile CE menţionate mai înainte (şi din fig. ceramic. C x =1000 μF şi U2 =12 V rezultă U =12 mV. d. Cx se calculează cu relaţia cunoscută Cx =1/ωU. măsurarea lui Cx se poate face şi prin metoda legii lui Ohm. cu o schemă ca în fig. Cum punţile pentru condensatoare electrolitice funcţionează la frecvenţe joase (50.a şi c. chiar 5-10% precizie de măsurare este.8.8.51) rezultă şi particularităţile punţilor pentru astfel de condensatoare: . 1000 Hz) efectul lui Ls neglijabil şi deci Cx electrolitic poate fi modelat ca în fig.c. unde C şi L sunt elemente de separare între sursele de c.a (pentru blocarea lui Ic) şi sensibilitate mare (gama minimă 10-20 mV) deoarece U  CU2/Cx se reduce foarte mult la valori mari ale lui Cx.50 Condensator electrolitic : a. adesea suficientă deoarece toleranţa condensatoarelor electrolitice este mare (10-50% şi chiar mai mare).

8.2. fiind mai uşor integrabilă într-o punte universală de c. V2 E Fig. Transformatorul (T) separă galvanic generatorul de alimentare a punţii (G) faţă de sursa de polarizare (E).52. K I L C(1 – 10 μF) P + T A Ic μA _ 220 V Cx + 50 Hz U2 U V1 . deci şi R3.2a. . pentru Cx =470 μF şi f =400 Hz rezultă X c =0. devine mică (fracţiuni de Ω) situaţie în care rezistenţa sârmei de conexiune (RC. obţinându-se rezultatele: R2 Cx = C . [mΩ]) dintre Cx şi R3 nu mai poate fi neglijată. Punte Sauty pentru condensatoare mari (Cx > 1000 μF) La valori mari ale lui Cx (sute. şi – construcţie ce tinde să absoarbă punţile particulare asociabile.8. tgδ = ωR1C1 (8. iar pentru Cx =2200 μF. Tensiunea alternativă (U) are valoare fixă: 1-3V la frecvenţa f =400 sau 1000Hz. coboară la Xc =0.181 Ω. Se reglează tensiunea de polarizare (E) la valoarea nominală înscrisă pe condensatorul de măsurat Cx după care măsurarea decurge ca la §8. de exemplu. Ampermetrul (A) are rolul de a controla curentul alternativ de alimentare a punţii.55) R3 1 la care se adaugă şi valoarea curentului de fugă (Ic) citit la μA. a. Există două variante de punţi Sauty pentru CE: Punte Sauty pentru capacităţi mici (Cx < 500 μF) Schema acesteia este prezentată în fig.51 Măsurarea condensatoarelor electrolitice cu ampermetrul şi voltmetrul Dintre punţile clasice adaptabile la măsurarea CE sunt de menţionat: puntea Sauty şi puntea dublă Thomson. În cele ce urmează ne referim numai la prima.2.846 Ω. mii de μF) reactanţa acestuia (X c).a.

2 Punţi cu amplificator operaţional Neajunsul principal al punţilor clasice îl constituie faptul că.2.2. b. I Rc c 3 L K L K V V E . unde T’ este un mic transformator de tensiune cu raportul n2/n1=1. O alta care este mai simplă constă în utilizarea unui amplificator operaţional. - E P + P + μA μA a) b) Fig. trebuie ca U bd  0 . 8.46. La echilibru. nu admit ca G şi IN să aibă concomitent câte o bornă la masă. în mod normal.55) pentru necunoscutele Cx şi tgδ. Aceasta introduce între R1 şi R2 o tensiune egală cu căderea de tensiune (RcI3) de pe Rc. R2  R x    R 3 R1    jC x   jC1  ce conduc la expresii de forma (8.7.8.52 Punţi Sauty pentru condensatoare electrolitice: a) de valori mici. rezistenţele firelor de conexiune dintre acestea (mΩ) devin neglijabile faţă de Z1 si R2.8. a) Punte tip Schering cu AO . I + . O soluţie pentru ieşirea din acest impas a fost prezentată în fig. C1) şi R2 sunt mari (kΩ).8. Deoarece Z1 (R1.52. condiţie din care decurg relaţiile:  1   1  R3I3 + RcI3 = R2I1 + RcI3 . ~ G ~ G T T A A U U C R1 R2 C1 R1 R2 1 n2 Cx Rx I Cx Rx T’ IN N n1 C R3 Cx R3 Ic + x . b) de valori mari Pentru a elimina acest neajuns se modifică schema punţii ca în fig. configuraţie ce permite ca atât G cât şi IN să fie conectate la masă.

Datorită faptului că IN şi G au câte o bornă comună care poate fi conectată la masă (vezi fig.8. iar Ca are o influenţă neglijabilă deoarece potenţialul punctului a este practic nul (masă virtuală). Cc. ecuaţia de echilibru devine:  1   1  R4 Y 3  jC 2 Z x . adică U b / Z x  jC 2 U  0 . tgδ = ωR3C3 (8. d şi masă este aproape complet anihilat. efectul capacităţilor parazite de cuplaj (Ca. în momentul echilibrului (potenţialul punctului c=nul): Ix+I2=0. Cx = Rx = C . rezistenţa de ieşire din AO fiind aproape nulă. Capacităţile Cc şi Cd fiind în paralel cu IN şi respectiv G R4 C3 Rx Cx R4 C3 Lx Rx _ Cx a AO b Ix R3 a _ d c Lx Ix AO b + d R3 U U + c C2 U b I2 R2 I2 M M G IN G IN a) b) Fig. R 4   jC 3   jC 2  R x    R3   jC x  din care se deduc necunoscutele: C3 R3 R 4 .53 a) Punte de tip Schering cu AO b) Punte de tip MAXWELL cu AO nu afectează condiţiile de echilibru. c. a). Cb. Ecuaţia de echilibru se stabileşte observând că. şi Cd) dintre punctele a. Cum între tensiunea de intrare (U) şi cea de ieşire (Ub) există relaţia cunoscută: U b   UR 4 / Z 3 . Cb (capacitatea lui b faţă de M) nu are nici o influenţă asupra tensiunii de ieşire (Ub) şi ca urmare nu falsifică măsurarea. b.53.8.56) C2 R4 2 b) Punte tip Maxwell cu AO . În fine.

Schema acesteia este prezentată în fig.8.53, b. Se observă că
derivă din fig. 8.53, a prin înlocuirea lui C x cu Lx şi a lui C2 cu R2. Din
schemă rezultă relaţiile:
 1 
UR 4   jC 3 
I2 + Ix = 0; U  R3 
 0
R2 R x  jL x
din care rezultă necunoscutele:
R 2R 4
Lx = R2R4C3 ; Rx = (8.57)
R3
relaţii similare cu (8.45).
Observaţii:
1. Datorită calităţii preţioase, de a permite ca G şi IN să aibă câte o
bornă la masă, punţile cu AO au înlocuit aproape complet ’’punţile’’ de
tip circuit în dublu T şi în T podit, care au aceeaşi calitate în privinţa lui
G şi IN, dar care sunt mai complicate şi mai scumpe.
2. În afară de punţile particulare menţionate deja, există şi o alta
clasă importantă: punţile cu transformator. Principial, acestea derivă
din divizorul de tensiune inductiv [8, 10] şi se remarcă prin robusteţe şi
foarte bună precizie; permit măsurarea mărimilor R,L,C şi tgδ ca şi
punţile menţionate mai înainte, însă în măsurări electronice nu s-au
impus deoarece au o tehnologie de realizare scumpă şi nu pot funcţiona la
înaltă frecvenţă.

8.2.2.7.3. Punţi pentru electroliţi lichizi
Măsurarea rezistenţei (Rx) la electroliţi lichizi este, de multă
vreme, utilizată în biomedicină, datorită legăturii ce există între
rezistivitatea (ρx) sau conductivitatea (γx) şi concentraţia în săruri a
electrolitului respectiv; γx creşte, adesea liniar, la creşterea concentraţiei.
a) Prepararea probei de electrolit
Spre deosebire de conductoarele metalice (şi semiconductoare)
unde conducţia electrică e asigurată de către electroni, la electroliţi,
această conducţie se face prin ioni, de unde şi particularităţile de
măsurare a lui Rx:
. utilizarea tensiunii alternative (în locul celei continue) pentru
alimentarea circuitului de măsură (punte, aparat) spre a evita fenomenul
de electroliză, fenomen ce face imposibilă măsurarea lui Rx;
. menţinerea constantă a temperaturii (T) deoarece γ la electroliţi este
puternic dependentă de variaţia acesteia (CTγ = 1-2 % /0C);

. utilizarea unei celule de măsură, deoarece electroliţii avuţi în vedere
sunt lichizi. R2
1 2 teflon C x
Rx
Zx
Re Cx
E1 E2 b)
C12
R IN
R4 x R3
Cx
Rx c)
C4
Rx ~
1
a) d)

Fig.8.54 Celula de măsură pentru electroliţi slabi: a) forma geometrică;
b) schema electrică echivalentă; c) schema electrică simplificată;
d) schema punţii Kohlrausch

Dintre aceste aspecte aici vom examina, succint, numai pe cele
legate de celula de măsură. Există două tipuri de bază 8: pentru măsurări
de laborator (Off - line) şi pentru măsurări industriale (On - line), fiecare
având variante pentru concentraţii reduse (celule cu 2 borne) şi pentru
concentraţii mari (celule cu 4 borne).
În fig.8.54, a se prezintă celula standard cu 2 borne, pentru
măsurări de laborator pe electroliţi slabi, iar în fig.8.54, b schema
electrică echivalentă a acesteia. În schemă, Rx reprezintă rezistenţa
coloanei de electrolit (cilindru cu generatoarea l) cuprinsă între electrozii
de măsură (E1, E2), Cx capacitatea condensatorului format de aceşti
electrozi, iar C12 capacitatea electrică dintre terminalele 1 şi 2.
Rezistenţa Re modelează fenomenul de electroliză ce poate apărea în
timpul măsurării. La frecvenţa de 0,4–1kHz (tipică pentru astfel de
măsurări), influenţa lui Re devine neglijabilă (importanţa acesteia creşte
la scăderea frecvenţei); tot neglijabilă devine şi influenţa lui C 12
(influenţa acesteia creşte la creşterea frecvenţei) aşa încât schema
echivalentă a celulei se poate simplifica în maniera din fig.8.54, c. În
fine, se poate arată că la frecvenţa de 1kHz şi dimensiuni normale ale
celulei (Cx<30-50pF) reactanţa lui Cx (fig.8.54, c) este mult mai mare
decât Rx, adică:

8
A se vedea, de ex., Nicolau Th. s.a – Măsurări electronice industriale –Bucuresti
(Ed.Tehnică) 1964, § 6.3

1
>>Rx (8.58)
C x
şi, deci, în condiţiile date, impedanţa celulei (Zx) se reduce la Rx.
Între mărimea măsurabilă (Rx) şi cea interesând pe tehnologi (γx)
există relaţia:
l K
Rx =  (8.59)
 xS x
în care S (suprafaţa unui electrod) şi l sunt elementele geometrice ale
celulei, iar K= l/S se mai numeşte şi constanta celulei conductometrice.
b) Măsurarea lui Rx
Rx se poate măsura cu ajutorul unei punţi de tip Kohlrausch, în
cazul celulelor cu 2 borne, cu punte de tip Thomson la celule cu 4 borne
sau cu un impedanţmetru de modul.
Schema punţii Kohlrausch este prezentată în fig.8.54, d. Se
observă că e o punte de tip Nernst (fig.8.34, a; există şi varianta Wien) şi
că obiectul de măsură (celula) este modelat în schema derivaţie.
Mersul măsurării şi exprimarea analitică a rezultatelor sunt
aceleaşi ca la puntea Nernst, cu observaţia că aici interesează, practic,
numai Rx=R2R4/R3, din care se determină mărimea de interes (γx sau ρx).

8.2.3 Măsurarea impedanţelor în coordonate polare
Măsurarea impedanţelor (Zx) se face cu ajutorul unor aparate cu
citire directă (afişare analogică sau numerică) numite impedanţmetre.
După felul cum măsoară pe Zx acestea pot fi: impedanţmetre de modul şi
impedanţmetre vectoriale.
Deşi au precizie mai modestă decât punţile, impedanţmetrele au
alte calităţi importante care le-au impus în practică: viteza de lucru mult
mai mare, posibilitatea măsurării lui Zx la frecvenţă reală de lucru,
precum şi posibilitatea unei mai uşoare integrări într-un sistem de măsură
automat.

8.2.3.1. Impedanţmetre de modul
Acestea sunt mai simple şi mai ieftine decât punţile, însă nu dau
nici un fel de informaţii asupra argumentului (φx). Dintre acestea în
practica inginerească mai utilizate sunt: ohmmetrele pentru electroliţi şi
faradmetrele.
8.2.3.1.1 Ohmmetru de c.a. pentru electroliţi

5 kg (alimentare la baterii).999 Rr Ur VN Fig.  p   (8. Ur = U (8.64) r este sensibilitatea acestuia.63) care reprezintă ecuaţia de funcţionare a ohmmetrului analizat şi în care: hK m= R (8. G T 1 kHz 7106 Rx Ux D U2 U ( .55 Ohmmetru logometric pentru electroliţi .64). Schema unui astfel de aparat este prezentată în fig.55. ţinând cont de (8.61)  Rr  Sub influenţa lui U2 voltmetrul numeric (VN) afişează un număr (h = const): N = h U2 (8. 100 şi 1000 kΩ la o precizie de 1% din gamă şi cântăreşte 1. )  1.8. Se observă că măsurarea lui Rx se face prin comparaţie cu o rezistenţă de referinţă (Rr). Gamele se schimbă prin modificarea lui Rr (relaţia 8.56) se obţine expresia: N = m R x (8. tensiunile Ux şi Ur sunt date de expresiile: Rx Rr Ux = U . ambele formând un divizor de tensiune. Aparatul permite măsurarea lui R în game: 1.60) Rx  Rr Rx  Rr Aceste tensiuni sunt aplicate unui divizor analogic de precizie (D) la ieşirea căruia se obţine o tensiune continua (U2) proporţională cu raportul Ux/ Ur . adică (K-factorul de scară al lui D):  K  U2 = pRx .8. În ipoteza că Rx şi Rr sunt mici în comparaţie cu rezistenţele de intrare la D.62) de unde. 10.

aparatul prezentat (fig. nu însă şi a unghiului de pierderi (δ). acest tip de faradmetru nu se mai produce deoarece este concurat de către faradmetrele incluzând tehnică numerică. unde C r este un condensator de referinţă. însă a două (U=const) e mult mai greu de îndeplinit deoarece în c. se obţine un curent (I) proporţional cu valoarea capacităţii de măsurat (C x).2. 8. Măsurând pe I cu un instrument adecvat. Un aparat bazat pe acest principiu este prezentat în continuare. Observaţie: Datorită portabilităţii.61. faradmetrele pot fi: .8. Trecând prin relaţii de tipul (8.55) poate fi utilizat şi la măsurarea rezistenţei prizelor de pământ. Schimbând principiul de măsură (8.2 Faradmetre Acestea permit măsurarea rapidă a condensatoarelor (C x).65) care arată că. a) Faradmetre la tensiune constantă În principiu acest tip de faradmetru se bazează pe expresia curentului printr-un condensator: I = ω U  Cx (8. Faţă de punţile de tip Kohlrausch.1. stabilizarea este complicată şi scumpă. adică logometric.65) constă în cerinţa ca ω şi U să fie menţinute constante.55). .65) cu unul de raport. menţinând pe ω şi U constante. neajuns lipsit de importanţă mai ales la operaţii de depanare. cu măsurare la tensiune constantă. cu măsurare la curent constant. prin măsurarea unei constante de timp: RCx). Neajunsul principal al faradmetrelor funcţionând după (8. Deşi foarte simplu ca schemă. Prima cerinţă (ω = const) este uşor de îndeplinit utilizând un oscilator cu cuarţ (dacă faradmetrul este pentru RF).8. deoarece pământul este tot un electrolit. aparatul prezentat are avantajul că e mai rapid şi mai uşor portabil. Ca şi ohmmetrele. b) Faradmetru de tip logometru electronic Schema acestuia derivă direct din cea a ohmmetrului pentru electroliţi (fig. μF).60.a.3. .8.56. vitezei de lucru şi preciziei bune. ambele condiţii nu mai sunt necesare. aşa cum se arată în fig. scara acestuia poate fi gradată direct în unităţi de capacitate (nF.62) se ajunge la ecuaţia de funcţionare a faradmetrului prezentat: .

Restul caracteristicilor sunt identice cu ale aparatului din fig.999 Cr Ur VN Fig. adică în condiţii reale de lucru – principiu fundamental în metrologia .8. Se observă că răspunsul aparatului (N) este independent de frecvenţă (ω) şi de tensiune (U) ceea ce constituie un avantaj important faţă de faradmetrul după (8. Independenţa faţă de ω permite ca G să fie fără cuarţ (deci mai ieftin) şi să aibă frecvenţa mai joasă (kHz). adică este de tip logometru.3. 1000nF şi are precizie de 1% din gamă. T 7106 G Cx 1 kHz Ux D U2 U (.67) t reprezintă sensibilitatea acestuia. 8.L.)  1. 100. ceea ce face posibilă testarea obiectului de măsură (R.65).8.56 Faradmetru logometric Performanţe Aparatul dispune de 5 game: 0. inerente circuitului de măsură.2.55. Ambele calităţi (independenţa faţă de ω şi U) se datorează faptului că circuitul de măsură lucrează prin raport. Independenţa faţă de U simplifică schema lui G şi îmbunătăţeşte precizia circuitului de măsură.2 Impedanţmetre vectoriale Acest tip de aparate prezintă avantajul că permite măsurarea directă şi rapidă atât a modulului (Zx) cât şi a argumentului (φx) impedanţei de măsurat şi asta într-o gamă largă de frecvenţe.1.C) la frecvenţa de lucru a acestuia. 10. ceea ce înseamnă o influenţă mai redusă a capacităţilor parazite. N = S Cx (8.66) în care: hK S= C (8. 1.

Totodată.1 Impedanţmetre vectoriale cu afişare analogică Deşi în prezent. Z x = U/I. b) Funcţionarea la curent constant (K1 – K2 în a) Acest regim este pentru game mici (1 – 1000 Ω).electronică (punţile lucrează la o singură frecvenţă). Comutatorul K1 fiind în poziţia a.8. b) Măsurarea modulului (Zx. Acesta este un divizor de tensiune de precizie cu ajutorul căruia se reglează tensiunea (U) ce urmează a fi aplicată necunoscutei (Z x). În afară de aceasta.57.2. prescris prin comutatorul de game (CGZx). impedanţmetrele vectoriale. aproape întreaga schemă de bază a acestuia este preluată de către impedanţmetrele cu afişare numerică. în sensul că are ieşirea pe două instrumente de afişare: primul pentru modul (Zx) şi al doilea pentru argument (φx). Modulul se măsoară după legea lui Ohm. Reglajul automat este un reglaj în buclă închisă. cu frecvenţă reglabilă (5Hz-500Hz). (ADA). impedanţa de măsurat (Z x) este conectată la intrarea unui amplificator diferenţial de c. în prezent. faţă de punţi mai prezintă şi următoarele avantaje: viteză de lucru mult mai mare. fig. iar argumentul (φx) se obţine prin măsurarea defazajului dintre U şi I de la bornele lui Zx cu ajutorul unui fazmetru electronic. Ca evoluţie tehnologică.8. posibilităţi de integrare într-un sistem de măsură automat. Ca şi structură. impedanţmetrele vectoriale cu afişare analogică nu se mai fabrică. Curentul I . Ca exemplu de astfel de aparat vom prezenta impedanţmetrul vectorial de joasă frecvenţă (5Hz-500Hz) Hewlett-Packard model 4800A(catalog 1984). care atacă un amplificator de tipul cu reglare automată a amplificării (ARA). acest comutator fixează şi regimul de lucru al impedanţmetrului: la curent constant (impedanţe mici) sau la tensiune constantă (impedanţe mari).3. prezentarea unui astfel de aparat este importantă deoarece: . impedanţmetrele vectoriale pot fi cu afişare analogică sau numerică.57. impedanţmetrul vectorial se aseamănă cu un voltmetru vectorial. De aceea. în două moduri: la I = constant sau la U = constant. a) Schema de principiu Schema de principiu a impedanţmetrului analizat este prezentată în fig. se află în uz în laboratoarele didactice.a. Valoarea curentului (I) care trece prin Zx este precisă cu ajutorul lui ARA în felul următor. sunt mult mai utilizate decât punţile. a.2. 8. . Se observă că aparatul utilizează un generator sinusoidal (GS).

la ieşirea lui ADA va apărea tensiunea (A - amplificarea): U2 = A  I  Z x (8. este mai întâi convertit într-o tensiune proporţională (CCT). cu ecuaţia de funcţionare (S-sensibilitatea): α =SU2 .c.57 Impedanţmetru vectorial de joasă frecvenţă: a) schema de principiu b) diagrama fazorială a lui Zx Ecuaţia de funcţionare Căderea de tensiune pe Z x este amplificată de către ADA (devenind U2) şi apoi filtrată prin FTB 2 (FTB1 şi FTB2 sunt mereu centrate pe frecvenţa de lucru a lui GS).8. (8. după care tensiunea rezultată (U1=RI) este filtrată (FTB1) şi redresată (RP1). amplificat de către ADC este aplicat lui ARA în scopul menţinerii la valoare constantă a lui I. Semnalul de eroare (U1 . (VEC). după care este redresată (RP 2)9 şi aplicată unui voltmetru electronic de c.73) conduce la expresia (factorul de transfer al lui RP2 considerat unitar): 9 RP1 si RP2 – redresoare de precizie . (ADC) unde e comparată cu o tensiune de referinţă (Ur).68) Deoarece I este constant.500kHz CGZx I=ct a ADA FTB2 a) b U2 α K1 Zx I a R Zx φx FE CCT FTB1 b) U1 Fig. apoi trimisă la intrarea unui amplificator diferenţial de c.c.69) relaţie care asociată cu (8.Ur). RP1 RP2 ADC VEC + K2 Frecvenţă Ur a b a b   Zx Tensiune U=ctb Canal de tensiune GS ARA 5Hz .

a. Se observă că scara este inversă (fig.58 Afişare impedanţmetru vectorial: a) modul.71) care după filtrare (FTB1) şi redresare (RP2) este trimisă la VEC obţinându-se o deviaţie de forma: SUR p   (8.70) arată că deviaţia VEC-ului este proporţională cu modulul necunoscutei (Zx). Ca şi alte aparate analogice cu sensibilităţi multiple şi aici sunt prevăzute game cu succesiunea din 10 în 10 dB (1.61. scara 2) întocmai ca la ohmmetrele pasive serie. Curentul I = U/Zx ce străbate pe Zx este convertit (CCT) într-o tensiune: U U1 = RI = R  Z x (8.8.8. b) argument Funcţionarea la tensiune constantă (K1 – K2 în b) Este regimul pentru game mari (peste 1kΩ).70) care reprezintă ecuaţia de funcţionare a impedanţmetrului analizat (la I=const.72) Z Zx relaţie ce reprezintă ecuaţia de funcţionare la U = const. operaţie realizată prin bucla de reglare automată ADA-ADC-ARA-CGZx. etc. a. Primul serveşte la menţinerea constantă a tensiunii (U) aplicată pe Z x.).58. c) Măsurarea argumentului (φx) .) sau din 20 în 20 dB (1. Impedanţmetrul analizat utilizează ultima succesiune (fig.8. 4 5 6 0 +3 23 7 -30 8 -60 0 +60 9 01 10 . 3. iar prima se întâlneşte la impedanţmetrul vectorial BM 507 Tesla. În acest caz comutatorul K se află pe poziţia b. +90 2010 6 5 4 90 50 0 Zx(Ω) φx( 0 ) a) b) Fig. m = S  A  I  const (8. 10. etc. α=m  Z x . Relaţia (8.). scara 1). 10. situaţie în care rolurile amplificatoarelor ADA şi CCT se inversează. 100.

10. 1000 şi 10.57.2. Precizie:  5 % din citire. Dimensiuni: 467 x 133 x 426 mm. d) Verificarea calibrării impedanţmetrului Această operaţie se realizează prin conectarea unei impedanţe cunoscute (Z0) în locul lui Zx. 3. Caracteristici de bază 1. Limite de măsură (game) . precizie  6 %.2. ambele de precizie şi reglabile. Deosebirea faţă de HP 4800 A.8 kg. În ambele moduri de funcţionare: la I=constant sau la U=constantă. constă în aceea că gamele la măsurarea lui Zx sunt din 10 în 10 dB (adică 1.): α=q   x (8.74)  C 02 2 0 care nu se compară cu indicaţiile date de către VEC şi FE. curentul şi tensiunea care definesc impedanţa Z x=U/I sunt aplicate unui fazmetru electronic. 10. 10. frecvent întâlnit în laboratoarele didactice şi profesionale de la noi.2 Impedanţmetre vectoriale cu afişare numerică . 100. Ieşiri pentru înregistrator X-Y: 0-1 V pentru Z x şi 0 – 0.58.3. fazmetru ce dă la ieşire o deviaţie (q=const. ceea ce permite o mai bună precizie de citire la schimbarea gamelor.). în plus. se măsoară cu precizie şi frecvenţa (f) a generatorului de semnal (GS). 2. cu ajutorul unui frecvenţmetru numeric. b). fig. efectuându-se corecturile necesare la ambele instrumente. b).la măsurarea argumentului φx:  90 . 8.8.la măsurarea modului Zx: 1. . prin intermediul tensiunilor U 1 şi respectiv U2. Observaţie: Caracteristici asemănătoare are şi impedanţmetrul BM 507 Tesla.73) proporţională cu necunoscuta (φx. cu ajutorul unor semireglabile de pe panoul impedanţmetrului. FE.9 V pentru φx. şi 1000 Ω la curent constant 1. scara instrumentului de afişare a lui φ x este prevăzută cu zero central (fig.000kΩ la tensiune constantă. 100. 3. Modul de lucru concret este precizat de către constructor în cartea aparatului. etc. Apoi se calculează valorile (ω = 2πf): 1 Z0 = R 02  . masă 10.8. Pentru a se putea măsura atât argumentele capacitive cât şi inductive. tgφ0 = ω0R0C0 (8. Impedanţa Z0 se realizează dintr-un rezistor (R0) şi un condensator (C0).

57. C). L.). deoarece voltmetrul numeric de afişare.01%. Măsurarea componentelor electronice în condiţii de aplicaţii. cu deosebirea că la măsurarea modului (Z x) operează numai la curent constant. a. Testarea componentelor după standarde (IEC. Principalul domeniu de utilizare al impedanţmetrelor vectoriale este la testarea componentelor electronice (R. Tektronix şi Rohde-Schwarz. etc. Z). şi a probelor de material. a) Unele particularităţi Acest tip de impedanţmetre au schema de principiu asemănătoare cu cea din fig. aparate ce dispun de o viteză de lucru mai mare şi precizie mai bună decât impedanţmetrele complete (R.05% (afişare 3” cifre). adică liniară. de către furnizorii şi achizitorii de componente electronice. depanare). Z). Impedanţmetru general 419A Hewlett-Packard (catalog 1994) Are următoarele caracteristici:  Frecvenţa de lucru: 400kHz –110MHz. sunt preferate impedanţmetrele specializate de tip C-metru.4-9MHz. Măsurările din grupa 1 sunt proprii laboratoarele de cercetare – proiectare (testarea pe componente.8. . cere ca circuitul de măsură a lui Zx să aibă ecuaţia de funcţionare de forma (8. în special. Măsurările din grupa 2 sunt de tipul ”trece/nu trece” şi de mare viteză şi sunt cerute. subansamble şi prototipuri. L. iar măsurările posibile pot fi împărţite în două categorii: 1. în prezent se răspândesc rapid şi înlocuiesc impedanţmetrele vectoriale cu afişare analogică. Datorită acestor două tipuri de cerinţe în măsurarea componentelor. De aceea.69). Aici sunt recomandabile impedanţmetrele propriu-zise (R.  Game de măsură la Zx: 10mΩ…120kΩ la o precizie de  3% din gamă şi rezoluţie de 0. b) Exemple de impedanţmetre vectoriale cu afişare numerică 1. VDE. C. în 3 game: 0. L-metru. aşa cum rezultă din cataloagele recente ale principalelor firme producătoare de astfel de aparate: Hewlett-Packard. 100-110MHz cu o precizie de 0. C. 2. În acest caz. 10–100 MHz. şi impedanţmetrele propuse în prezent sunt în două variante de bază: impedanţmetre generale şi specializate. L. R-metru. Superioritatea impedanţmetrelor vectoriale cu afişare numerică faţă de cele analogice constă în precizie şi viteză de măsurare mai bune şi faptul că dispune de semnal numeric la instrumentele de afişare pentru Zx şi φx ceea ce permite memorarea datelor măsurate precum şi integrarea într-un sistem de măsură automat.

1 %. Aparatul permite măsurarea capacităţilor foarte mici la viteze de lucru şi precizii mult mai bune decât cele realizate la Q-metre. cu mare viteză şi bună precizie. . Parametrii de bază sunt:  Timpi de măsură: scurt (6. analizatoare de reţea . filtre. Acestea se numesc. Impedanţmetrul specializat-capacimetru-4278A HP (catalog 1997/98) Acesta este în esenţă un faradmetru vectorial ce permite măsurarea condensatoarelor în modul (Cx) şi în argument (tgδ). selectabil de pe panoul aparatului.  Rezoluţie: afişaj pe 4. instrumentelor numerice utilizate la măsurarea mărimilor f.5 ms). Z permit şi măsurarea unor parametri specifici componentelor active (amplificatoare. DF): 10-4…10. L. C. impedanţa de intrare şi de ieşire. care în afară de mărimile R. caracteristica de frecvenţă. în principal. Zx şi φx. standard. iar pentru tgδ (aici denumit factor de disipaţie. la o precizie de 0.12 %.  Limite de măsură la 1 kHz: pentru Cx: 0.60.). 2. de unde şi cauza dispariţiei acestora din urmă din laboratoarele profesionale moderne. Aceste performanţe sensibil mai bune (în special. precizia) se datorează. Limite de măsură la φx:  1800 la o precizie de 3. etc. Observaţie În afară de tipurile de impedanţmetre vectoriale prezentate. 5 sau 6 cifre. iar pentru tgδ: 10-5 …10.  Limite de măsură la 1 MHz: pentru Cx: 10 pF…1280 pF la o precizie de 0. mediu (10 ms) şi lung (21 ms). ca amplificarea. există şi o altă grupă de aparate asemănătoare.001 pF-200 μF.