You are on page 1of 8

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ
Departamentul Studii Superioare de Master
Catedra Economie şi Management Public
Program: Management

REFERAT

EVOLUȚIA GÂNDIRII ECONOMICE: MERCANTILISMUL

Autor:
VATAMAN ELENA
Masterand anul I, grupa 124

Profesor:
VACULOVSCHI ELENA
doctor, conf. universitar

CHIȘINĂU, 2017

adjectivul “mercantile” se identifică cu noţiunea de negustoresc. comparativ cu . totuşi. al XVIII-lea. prin excelenţă. ideile şi preceptele emise au vizat găsirea unor soluţii de politică economică menite să ducă la sporirea veniturilor statului şi la consolidarea poziţiilor burgheziei (la început cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul economic general. acest curent de gândire economică manifestă un empirism accentuat. îşi găseşte expresia în stocul monetar existent la un moment dat. mercantilismul gravitează în jurul ideii de acumulare. suplimentul monetar încasat de negustor. El a apărut şi s-a dezvoltat sub impulsul economiei de schimb în cadrul căreia. pentru că. indiferent dacă este privită la nivel individual sau naţional. a puterii acestora. şi în mod deosebit. bijuteriile nu pier. Sporirea bogăţiei sub această formă devine preocuparea centrală atât a indivizilor cât şi a statului. potrivit spuselor lui William Petty: “aurul. unde banul constituie “nervul războiului”. Izvorul profitului. concepţia cu privire la bogăţie (individuală şi naţională). bazat pe stocul monetar. 3. argintul. respectiv circulaţia mărfurilor. sub aspect teoretico-practic. concepţia privind banii şi rolul jucat de aceştia în relaţia cu celelalte produse ce fac obiectul vânzării-cumpărării pe piaţă. comerţul exterior. a acumulării de bogăţie. prin orice mijloace. substantivul “mercante” înseamnă comerciant sau negustor. Cele trei idei mai importante ce caracterizează modul de gândire mercantilist sunt: 1. capitalul comercial a jucat cu rol esenţial. putere şi implicit bogăţie. este considerat a fi comerţul. caracterizat iniţial de cooperaţia capitalistă simplă şi ulterior. putem considera că mercantilismul se bazează pe două principii esenţiale: a) principiul chrysohedonic sau dorinţa de a deţine cât mai mult aur. Concepţia mercantilistă asupra bogăţiei. acesta din urmă fiind considerat “exponentul birului public”. mijlocite de bani. aşa cum în limba franceză. izvorul şi rolul profitului în societate. 2. a unui stoc cât mai mare de metal preţios şi bani. Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gândirea economică a scolasticilor medievali. Prin urmare. Curentul de gândire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaţa economică. b) principiul antagonismului de interese dintre naţiuni. de către manufacturi. până la mijlocul sec. ele sunt bogăţii în toate timpurile şi locurile”. Fără a fi preocupaţi de mecanismul funcţionării economiei de piaţă. În accepţiune lingvistică. mercantiliştii sunt de părere că. implicit. termenul de mercantilism îşi are originea în limba italiană unde. pentru sporirea veniturilor statului şi ale naţiunii şi. Începuturile ştiinţei economice pot fi identificate cu apariţia şi evoluţia curentului de gândire mercantilist. Cu toate că.

Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVIII. cu scopul atragerii unei cantităţi cât mai însemnate de monedă şi metal preţios. Sub impulsul său. de a fi pus politicul în slujba economicului. numai în acest mod ţara poate fi considerată bogată. mercantilismul cunoaşte două etape mai importante determinate în funcţie de modul de interpretare şi aplicare a politicilor economice emise în acea perioadă. rezultă din diferenţa de preţ ce se constată la vânzarea produselor (preţ mai mare) comparativ cu preţul de achiziţie al acestora. opresiunea feudală este atenuată în favoarea dezvoltării agriculturii. Mergând cu analiza mai departe.cheltuielile făcute pentru aducerea produselor respective pe piaţă. al XVI-lea şi unor decenii din prima jumătate a sec. Prin urmare. Totuşi. sfera economică în cadrul căreia se realizează profitul ar fi circulaţia mărfurilor şi comerţul. Comerţul de mărfuri şi de bani devine astfel. cea mai profitabilă sferă a economiei. Cu toate că mercantilismul a fost contestat şi vehement criticat de către adepţii liberalismului clasic şi neoclasic în ceea ce priveşte rolul esenţial pe care aceştia îl acordă statului în susţinerea economiei – intervenţie socotită drept o piedică în calea afirmării liberei iniţiative a agenţilor economici şi a funcţionării economiei de piaţă. ei ajung la concluzia că. totuşi. a comerţului şi a activităţilor bancare. Deoarece procesul de constituire a noilor economii naţionale nu se încheiase şi cum acestea nu-şi puteau procura banii necesari doar din mijloace economice private. a exportului. Convingerea unanimă era că. Cunoaștem și a treia etapă mercantilismul târziu ceea ce este caracterizat pentru sec. se apelează la sprijinul statului. Corporaţiile constituite i-au parte la conducerea vieţii publice. prin trecerea la economia de schimb.deşi încurajarea exportului şi . acest curent de gândire economică are meritul de a fi îmbinat în mod eficient teoria cu practica. al XVII-lea. a importului de mărfuri şi stimulării. avuţia este eliberată din limitele valorii de întrebuinţare şi încadrată în “spaţiul” valorii de schimb. Genova. Mercantilismul timpuriu îşi găseşte expresia cea mai elocventă în modul de conducere şi administrare a oraşelor-cetate italiene: Veneţia.. La acest tip de mercantilism se va referi ulterior Adam Smith când scrie că: “. Acestei perioade îi este caracteristică preocuparea pentru realizarea unor balanţe comerciale active. doar în măsura în care se sprijină pe bogăţie cât mai mare şi în continuă creştere. pe cât posibil. a unui excedent al intrării de monedă faţă de ieşiri. Florenţa.. chiar până la interdicţie. avem de-a face cu mercantilismul timpuriu şi mercantilismul dezvoltat. se poate afirma cu certitudine că. 1. meşteşugăreşti şi manufacturiere din oraşe. În evoluţia sa. a cărei funcţie economică se va aşeza pe economia naţională-cadru. În acest context sunt remarcate măsurile de ordin administrativ impuse de către stat. în sensul limitării. susţin mercantiliştii. Această mutaţie va permite amplificarea continuă a bogăţiei şi a posibilităţilor de acaparare a ei. Statul şi politica sa devin eficiente. se înregistrează o creştere a libertăţilor economice şi politice.

sub aspect teoreticopractic.). germenii trecerii spre cel industrialist. unde dobânda de capital era considerată drept plată pentru închirierea banilor. mercantilismul de factură metalistă conţinea în sine. 2. de soluţiile propuse şi de spaţiul geografic în care se manifestă.. prin rolul esenţial conferit balanţei comerciale.. totuşi. b) promovează intervenţia statului în economie deoarece. d) nevoia crescândă de stoc monetar este alimentată şi de necesitatea satisfacerii unor cerinţe cât mai variate şi numeroase din partea puterii regale şi a acoliţilor ei: de la războaie la o viaţă bazată pe lux şi consum rafinat. iar sfera circulaţiei (comerţul exterior) este privită ca izvor de bogăţie. Asistăm la o diminuare a factorului administrativ. Se constată şi o relaxare considerabilă a comerţului exterior deoarece. distinctă de avuţia “naturală”. Prin urmare. e) banii sunt consideraţi drept: “un factor de producţie cu acelaşi titlu ca şi pământul”. este evident că. nu numai practic. Sistemul mercantilist descurajează exportul de materii prime pentru manufactură şi al uneltelor de muncă. c) mercantilismul se leagă strâns de politica economică (comercială) a timpului.. pentru a se putea asigura permanent o balanţă comercială activă. a plusprodusului. pentru a acorda muncitorilor noştri un avantaj şi a-i face capabili să vândă pe pieţe străine mai ieftin decât muncitorii altor naţii (. El încurajează importul de materii prime pentru manufacturi.descurajarea importului sunt cele două mari mecanisme prin care sistemul mercantilist îşi propune să îmbogăţească orice ţară. al XVII-lea. principala formă de sporire a bogăţiei este considerată acumulare de bani şi de metale preţioase. “banii erau priviţi uneori ca avuţie “artificială”. . mercantilismul prezintă câteva trăsături esenţiale: a) este primul curent de gândire economică care încearcă să analizeze. activitatea de import nu mai este atât de restrictivă şi este promovată ideea creşterii acesteia concomitent cu creşterea. Indiferent de forma pe care o îmbracă. schimbul de mărfuri şi acumularea primitivă de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfăşurării lor. ceea ce va justifica şi sub aspect teoretic. Mercantilismul dezvoltat (mijlocul sec. formarea marilor imperii coloniale adunătoare de metale preţioase. intensificarea schimburilor comerciale externe se desfăşoară în proporţii considerabile şi sunt cele care stau la baza creării de bogăţie.). în condiţiile în care. începutul sec. pentru ca să poată fi prelucrate de muncitorii noştri mai ieftin şi să înlăture astfel un import mai mare şi de o valoare mai mare de bunuri manufacturate”.. el pare a urma o cale diametral opusă (. într-o proporţie mult mai mare a exportului. analogă cu renta funciară. al XVIII-lea) a exprimat o concepţie mult evoluată cu privire la modul de conducere şi dezvoltare a societăţii din acea perioadă. cu privire la anumite mărfuri. concomitent cu accentuarea acţiunii factorilor economiei. materii prime şi bani. modul de producţie bazat pe schimbul de mărfuri şi relaţii salariale. Tocmai din acest motiv.

Fondul comun al ideilor mercantiliste s-au particularizat însă pe zone geografice şi ţări în funcţie de politicile economice elaborate şi de soluţiile propuse la un moment dat pentru creşterea avuţiei. în concepţia mercantilistă. industria şi comerţul. măsuri care au condus la ruinarea economiei. paralel cu aplicarea unor politici protecţioniste riguroase. pe de o parte. ca un instrument. numai în măsura în care acestea vor determina realizarea unei balanţe comerciale active. fondat în Franţa de Jean Bodin. Ideea de bază a mercantilismul industrialist constă în faptul că. cu concursul statului. a “marilor activităţi naţionale” şi anume: agricultura. avem de-a face cu un mercantilism metalist. pentru a atrage o cantitate de metal preţios în ţară. în cadrul căruia se întreprind o serie de măsuri prohibitive în domeniul importului de mărfuri străine. Montchrétien face distincţia între bani şi metale preţioase. Mercantilismul industrialist sau îmbogăţirea prin industrie. pe de altă parte. În aceste cazuri putem vorbi de îmbogăţirea prin monedă. pentru a se realiza un profit cât mai mare şi. În măsura în care mercantiliştii căutau să descopere motive obiective pentru mărirea ratei dobânzii. Antoine de Montchrétien este adeptul ideii comercializării mărfurilor străine în Franţa. a cărui independenţă trebuie să fie asigurată. subliniind că abundenţa de bani şi metale preţioase creează doar premisa îmbogăţirii ţării. b) îmbogăţirea prin industrie. Prin excelenţă. dar nu neapărat o şi îmbogăţeşte. în lucrarea sa “ Traité de l’économie politique” (1615) dedicat regelui şi reginei aprofundează ideea valorificării bogăţiilor ţării prin munca cetăţenilor săi. şi bogăţie. economiştii s-au preocupat de conservarea metalelor preţioase provenite din noile continente cucerite şi de interzicerea scoaterii din ţară a acestora. puterea politică nu poate fi legată decât de expansiunea comercială. A luptat contra consumului de lux şi a militat pentru creşterea consumului comun. şi anume: a) îmbogăţirea prin comerţ. Jean Bodin a insistat în lucrările sale pe dezvoltare. dezvoltarea acestora oferind comerţului mărfurile necesare schimbului şi aducătoare de metale preţioase în ţară. El avansează şi ideea potrivit căreia. În Spania şi Portugalia. aşa cum le numea el. putem vorbi de cele trei căi de îmbogăţire. conchide mercantilistul francez. ei le găseau în cantitatea totală a banilor”. ca factor dinamizator al creşterii economice. ar fi necesar importul de . achiziţia de metale preţioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrială. Dezvoltarea industrială este privită în cadrul acestui proces. Astfel. Montchretien şi Colbert. c) îmbogăţirea prin monedă. sunt necesare manufacturile. a avut drept obiectiv esenţial. mai ales. rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor subvenţii pentru dezvoltarea manufacturilor. De aceea. Antoine de Montchrétien (1575- 1621). pe baza reglementărilor şi interdicţiilor statului.

ce a precedat colbertismului. deoarece. care aparţineau armatorilor englezi şi pe care serveau echipaje şi ofiţeri englezi. Mercantilismul industrialist îşi va găsi însă expresia cea mai elocventă în concepţia economică a lui Jean Baptiste Colbert (1619-1683). “cu cât sunt mai intens şi mai raţional folosiţi. William Petty (1623-1687). considerând banii drept mijloc de îmbogăţire şi nu de bogăţie ca atare deoarece. import ce s-ar putea obţine din banii strânşi pe vânzarea produselor finite către străinătate. o navă străină nu putea exporta în Marea Britanie decât mărfuri produse în ţara de origine. efectuate sub reglementări stricte îndreptate spre protecţia şi favorizarea expansiunii acestora. Mercantilismul comercialist sau îmbogăţirea prin comerţ a fost practicat îndeosebi în Marea Britanie. la care se pot adăuga şi noi pământuri care prin rodul lor îi vor spori avuţia. specialist în domeniul administraţiei publice. Thomas Mun şi-a formulat concepţia mercantilistă prin intermediul a două lucrări mai cunoscute: “Consideraţiuni asupra comerţului Angliei cu Indiile Orientale” (1609) şi “Tezaurul Angliei în comerţul exterior” (1664-post mortem). cu atât bogăţia poate spori mai repede. pentru ca avuţia să crească.materii prime pentru manufacturile franceze. Reacţia firească faţă de asemenea măsuri de tip etatist restrictiv şi administrativ dirijiste a fost liberală. ieşirea banilor peste graniţă poate aduce o bogăţie mult mai mare Angliei concretizată într-un stoc monetar şi de metale preţioase mai ridicat. Thomas Mun recomandă statului englez şi intensificarea importurilor de mărfuri deoarece. acest sector al economiei nu poate fi considerat decât “o cămară” din care vistieria publică îşi acoperă cheltuielile cu luxul casei regale a lui Ludovic al XIV-lea şi cu cheltuielile ocazionate de dezvoltarea manufacturilor statului. De exemplu. Josias Child (1639-1690). El face distincţia netă între bani. “Colbertismul va fi expresia cea mai franceză a mercantilismului industrialist”. prin Actele de Navigaţie ale lui Cromwell şi Charles al II-lea se asigura protecţia marinei comerciale engleze în detrimentul celei olandeze pentru că. În acest sens. deoarece sursele cele mai mari de bogăţie le constituiau comerţul şi navigaţia. Mercantilismul comercialist englez a fost practicat şi teoretizat cu precădere de: Thomas Mun (1571-1641). bogăţie şi metale preţioase. economiei şi finanţelor. el a militat pentru aducerea specialiştilor străini în vederea dezvoltării sectorului manufacturier pentru reorganizarea finanţelor publice şi private. Colbert consideră industria şi comerţul drept izvoarele fundamentale de bogăţie şi putere pentru Franţa. pentru Colbert. . Comerţul exterior englez nu se putea face decât prin intermediul navelor construite în şantierele engleze. Personalitate economică complexă. Ea va deveni ulterior o componentă importantă a curentului fiziocrat. acest din urmă gânditor englez făcând deschiderea spre doctrina economică a liberalismului clasic. iar tezaurul ţării se umple mai mult”. Exegeţii săi îi reproşează însă minimalizarea rolului agriculturii în societate. afirma Mun.

Deopotrivă. mercantilismul rus . A rămas celebră în acest sens comparaţia pe care Mun o face între rolul banilor şi rolul seminţelor: “Dacă noi l-am judeca pe agricultor numai prin prisma momentului semănatului am putea să-l considerăm nebun. al XVIII-lea. scrie el. Thomas Mun vede finalizarea unor asemenea eforturi în obţinerea unei balanţe comerciale active deoarece. privind dezvoltarea industriei manufacturiere. a fost conceput de renumitul bancher de origine scoţiană John Law. răspândit în Europa primei jumătăţi a sec. Ele (bancnotele) vor servi la plata impozitelor în avans. Posoşcov şi Dimitrie Cantemir. Dar dacă ne amintim în acel moment şi de secerat. Ori. activitate în care trebuie să respectăm regula după care în fiecare an să vindem străinilor mărfurile noastre. Aceasta are un efect dublu asupra avuţiei: pe de o parte se vinde surplusul de mărfuri şi se încasează metale preţioase de care ţara are nevoie. că reprezintă adevărată cheie a dezvoltării. la care se adaugă o analiză. Banca centrală este cea care emite bancnote înlocuitoare de metal preţios. Posoşcov. Posoşcov considera ca necesare dezvoltarea şi diversificarea unor manufacturi ale statului rus. Mercantilismul fiduciar sau îmbogăţirea prin monedă. mercantilismul industrialist. El a fost experimentat în Franţa. este de părere că ar fi necesară şi o ameliorare a stării ţărănimii ruse prin reducerea fiscalităţii. care este scopul activităţii sale. avem de-a face cu o viziune dinamică de abordare a operaţiunilor economice. “mijlocul obişnuit de sporire a avuţiei noastre şi a tezaurelor noastre este comerţul cu străinătatea. populaţia se dezvoltă. Reprezentând şi fundamentând deopotrivă ideile ţarului Petru cel Mare. a necesităţii realizării unor cheltuieli privite ca moment în strategia economică de obţinere a unui profit ridicat. chiar dacă simplificată. în care se împletesc idei ale Occidentului cu cele ale Orientului întâlnim în scrierile lui J. Prin urmare. Mercantilismul comercialist specific acestei perioade se deosebeşte fundamental de forma precedentă. de o sumă mai mare decât suma mărfurilor folosite de noi de la ei”. şi nu al industriei.T. iar pe de altă parte. atunci am putea judeca cum se cuvine munca lui şi belşugul care decurge din ea”. prin faptul că. Ideea lui de bază este următoarea: pentru ca o naţiune să prospere este necesar ca numerarul să fie abundent. însă moneda trebuie să circule în mod activ şi cât mai rapid. Mercantilismul de confluenţă. limitarea abuzurilor faţă de ţărani. concomitent cu crearea şi unor manufacturi de proporţii mai mici. sporirea stocului de metal preţios şi de bani se realizează prin aportul comerţului. El (metalul) poate fi substituit cu o monedă de hârtie al cărui volum va fi proporţionat nevoilor comerţului. vor fi considerate că alimentează producţia şi schimbul. mai ales prin credite şi comenzi de stat. numerarul nu-i necesar să fie reprezentat de metalul preţios. iar atunci producţia creşte. se vor cumpăra acele mărfuri de care ţara are nevoie şi pe care nu le poate produce ca urmare a costurilor de producţie ridicate pe care acestea le-ar necesita. De aceea. care să răspundă cerinţelor multiple ale schimbului şi activităţilor comerciale. a riscului economic.

concomitent cu reducerea consumului de lux şi fastul puterii regale. Blaug. economia căpătând. Brăileanu. El a fost o primă încercare de descifrare a scopului mişcării capitalului. mercantiliştii s-au axat pe ofertă. Institutul european. Totuşi. înlăturarea asupririi străine care împiedica dezvoltarea ţării prin subminarea posibilităţilor de acumulare a avuţiei. Nu au reuşit să separe aspectele economice de cele politice. Tiberiu – „O istorie a doctrinelor economice”. În general. turcesc şi austriac. Iaşi. 2000 . Mark – „Teorie economică în retrospectivă”. Popescu. Ed. însă niciodată nu au reuşit să realizeze o prezentare sintetică asupra economiei şi a funcţionării acesteia. aflat la răscrucea marilor drumuri comerciale şi sub influenţa a trei mari imperii: rusesc. Didactică şi Pedagogică. Anca – „Doctrine economice. Din cadrul doctrinei sale reţinem ca importante următoarele idei: necesitatea realizării unităţii românilor. Ei au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor şi proceselor. 1992 3. Ed. Particularităţile doctrinei mercantiliste a lui Cantemir decurg din axarea acesteia pe principalele probleme politico-economice ale statului feudal românesc. Ed. Cluj – Napoca. Dimitrie Cantemir îşi expunea doctrina mercantilistă în lucrarea “Descrierea Moldovei”(1716). George Bariţiu. Manual universitar”. nu-i destul că o ţară să fie înzestrată cu resurse naturale pentru ca ea să fie bogată. 1998 2. Bibliografie 1. Universităţii din Oradea. Cu opt ani înaintea lui Posoşcov. a doctrinei liberalismului clasic. forma acţiunii politice. Dodescu. 2004 4. de analiză a circulaţiei mărfurilor şi a economiei de schimb. de cele mai multe ori. putem considera mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea economico- socială a epocii. pregătind în bună măsură terenul pentru afirmarea fiziocratismului şi ulterior. Gheorghe – „Evoluţia gândirii economice”. adeseori acestea suprapunându-se. Cantemir mai arată că. lucrare cerută de Academia Germană şi care îl va primi ulterior pe Cantemir ca membru al său. organizarea unui stat centralizat în care să fie instituită monarhia ereditară. Bucureşti. cu scopul de a exporta surplusul de produse şi pentru a procura valuta necesară. valoarea banilor depinde efectiv de puterea statului. ci avuţia ei sporeşte numai în măsura în care creşte hărnicia poporului său şi se intensifică activitatea comercială. Mai era susţinută şi ideea că.văzând în ţărani o posibilă forţă de muncă pentru manufacturile aflate în formare şi dezvoltare.