ANALIZA STRUCTURAL ÎN DOMENIUL NELINIAR

Partea I-a Ciclul II ± Master

Specializarea: Proiectarea construc iilor civile i industriale în zone seismice Sem 2 anul universitar 2009-2010 Titular curs: prof. dr. ing. Dan CRE U

1

CUPRINS 1 2 Generalitati«««««««««««««««««««««««««.««««.1 Rolul plasticitatii in ingineria structurala««««««««««««««««««.3 2.1. 2.2 3 3.1 3.2 Introducere««««««««««««««««««««.««««.3 Modele de comportare pentru materiale in functie de legea tensiune-deformatie. Curbe reale si curbe simplificate««««..««.«4 Criterii de curgere si de cedare«««««««««««««««««««««.«9 Spatiul tensiunilor haigh-westergaard««««««««««««««.9 Criterii de curgere independente de presiunea hidrostatica«««««..12 3.2.1 Generalitati«««««««««««««««««««««.12 3.2.2 Criteriul de curgere Tresca«««««««««««««««.12 3.2.3 Criteriul de curgere von Mises««««...«««««««««14 3.3 Criterii de cedare dependente de presiune.............................................. ....15 3.3.1 Caracteristicile suprafetei de cedare pentru un material izotrop«15 3.3.2 Criteriul Mohr - Coulomb (1900)««««««««««««..18 3.3.3 Criteriul de cedare Drucker - Prager (1952)««««««««..22 4 Relatiile tensiuni-deformatii pentru materiale perfect plastice««««««««.«.27 4.1 Introducere««««««««««««««««««««««««27 4.1.1 Limita elastica si functia de curgere«««««««««««..27 4.1.2. Criterii de incarcare si descarcare««««««««««««..28 4.2 4.3 4.4 4.5 36 4.6 Proprietatea de convexitate, normalitate si unicitate pentru materialul ideal elasto-plastic«......................««««««««.....«39 4.6.1 Proprietatea de convexitate a suprafetei de curgere si de
1

Potentialul plastic si regula de curgere«««««««««««««..28 Regula de curgere asociata cu functia de curgere von

Mises««...««.30 Regula de curgere asociata criteriului de curgere Tresca««««..««33 Regula de curgere asociata cu criteriul de curgere Mohr ± Coulomb««««...................................................... ..............................

2

normalitate

a

regulii

de

curgere«..........««.««««.«««..39 4.6.2 Unicitatea solutiei si conditia de normalitate «««««««....41 4.7 Relatii incrementale tensiuni deformatii specifice«...««.««««..42 4.7.1 Relatii constitutive in termeni de constante elastice E si Q sau 4.8 4.9 G si K«««««...........«««««««««««««...«««44 Modelul Prandtl - Reuss (Teoria J2)««««««««««««««46 Modelul Drucker ± Prager««««««««««««««««««.47

1

GENERALITATI Proiectarea rationala, din punct de vedere economic, a structurilor in general alcatuite

din metal sau beton armat, presupune acceptarea, in cazul actiunilor seismice majore, a incursiunilor in domeniul post-elastic de comportare a materialelor.
2

3

Metodele actuale de proiectare accepta determinarea eforturilor printr-un calcul static elastic liniar in care fortele seismice se introduc conventional ca forte orizontale statice. Acestea sunt determinate in ipoteza disiparii energiei induse de seism prin incursiuni in domeniul plastic ale grinzilor in zonele de imbinare cu elementele verticale ± stalpii ± precum si la baza stalpilor. Deplasarile in cazul comportarii post-elastice se obtin prin multiplicare cu inversul coeficientului de disipare ]. Controlul formarii mecanismelor de cedare se realizeaza prin exprimarea echilibrului global intre fortele statice seismice conventionale majorate proportional si momentele capabile ultime din sectiunile in care se formeaza articulatiile plastice. In prezent sunt disponibile programe de calcul care evalueaza comportarea neliniara a structurilor plane din bare la actiunea seismica variabila in timp descrisa printr-o accelerograma. Atingerea capacitatii plastice se considera prin formarea unor articulatii plastice controlate prin curbe de interactiune moment - forta axiala. Acest mod de abordare este evident simplist, potrivit unei activitati curente de proiectare, dar limitat la structuri cu forma regulata in plan si pe verticala. In cazul unei structuri cu o forma neregulata impusa de considerente arhitectonice si functionale nu sunt disponibile in prezent programe de aclcul care sa permita analiza spatiala cu considerarea comportarii neliniare la actiuni variabile in timp. Avand in vedere aceste considerente, efortul de cerectare atat pe plan national cat si international este concentrat in elaborarea unor programe de calcul care sa permita validarea calculului simplificat prin analiza comportarii spatiale a structurilor. Din acest punct de vedere, lucrarea isi propune in aceasta faza cunoasterea bazelor teoretice necesare atingerii obiectivului propus. Se prezinta in lucrare: criterii de curgere si de cedare; bazele teoretice ale teoriei plasticitatii in cazul materialelor cu comportare ideal elasto-plastica; expresiile matricii caracteristicilor fizice elasto-plastice de legatura intre tensiuni si deformatii specifice pe baza criteriilor de curgere Tresca si von Mises; procedeele de rezolvare numerica a sistemelor de ecuatii neliniare (metoda NewtonRaphson, metoda Newton-Raphson modificata, metoda quasi Newton); Recentele cutremure din SUA ± Northridge (1994) si Japonia ± Kobe (1995) au repus in actualitate necesitatea continuarii investigatiilor numerice si experimentale in cazul cobstructiilor metalice in general. Structurile metalice considerate in general sigure, avand invedere capacitatea mare de rezistenta si de ductilitate a materialului au prezentat o serie de
3

4

avarii care, chiar daca nu au condus la colaps, au necesitat interventii dificile si costisitoare din punct de vedere tehnic. Principalele probleme au fost in zonele nodurilor stalpi-fundatie si grinzi-stalpi. Aparitia si propagarea fisurilor in sudurile de imbinare continuate in stalpi precum si voalarea talpilor si inimilor sunt de neacceptat, dar au fost frecvent observate la constructiile metalice din zonele afectate de seism. Ca urmare a analizelor numerice in care articulatiile plastice se considera concentrate in sectiuni prestabilite prin atingerea starii de curgere controlata cu ajutorul curbelor de interactiune M-N constituie procedee prea simpliste . Evident ca o analiza numerica, in care atat fortele cat si domeniul de comportare se modifica in timpul actiunilor variabile in timp, caracteristice actiunilor seismice, este mare consumatoare de timp, dar si susceptibila la erori numerice. Cu toate acestea, investigarea comportarii nodurilor in care de regula se realizeaza cele mai mari eforturi necesita modelarea acestora cu elemente finite plane si/sau tridimensionale, in timp ce pentru restul elementelor care nu executa incursiuni semnificative in domeniul post-elastic se pot folosi elemente de tip bara. De fapt ideea de baza este de a crea o biblioteca de macroelemente care sa permita modelarea nodurilor grida-stalpi-contravantuiri. Pentru aceasta, cunoasterea posibilitatilor oferite de tehnicile actuale incrementale de rezolvare numerica, precum si modelarea realista a comportarii materialelor la actiuni seismice sunt esentiale si constituie suportul de baza al lucrarii elaborate.

2

ROLUL PLASTICITATII IN INGINERIA STRUCTURALA

2.1

INTRODUCERE
4

5

Proiectantii de structuri urmaresc de regula doua etape: I) Definirea campului de forte interne (calculul eforturilor) II) Stabilirea raspunsului materialului la aceste forte. Primul pas implica o analiza a campurilor de tensiuni. Al doilea necesita cunostinte privind proprietatile materialelor. Teoria Elasticitatii considera o relatie liniara intre tensiuni si deformatii specifice . Pentru ca teoria sa fie valabila trebuie ca W

Wp !

Wc . kc

Structurile sunt corpuri complexe cu o stare de tensiuni spatiala. Exista si tensiuni secundare ce apar in timpul procesului de fabricatie si montaj. Combinarea tensiunilor initiale, secundare si concentrarile de tensiuni pot conduce la depasirea limitei de elasticitate ceea ce face necesara studierea comportarii dincolo de limita elastica. Teoria plasticitatii reprezinta o extindere a teoriei elasticitatii. Aceasta furnizeaza informatii mai realiste privind raspunsul elementelor de constructii. Intelegerea rolului caracteristicilor relevante ale materialelor care definesc raspunsul acestora la fortele aplicate este esentiala pentru un inginer. Atat teoria elasticitatii cat si teoria plasticitatii sunt valabile si se regasesc in natura. In cazul teoriei plasticitatii trebuie urmarite doua aspecte: - stabilirea relatiilor intre tensiuni si deformatii specifice pentru un material elastoplastic cu consolidare sau cu degradare de rigiditate. - cunoasterea unor procedee numerice de rezolvare a ecuatiilor. Teoriei plasticitatii se bazeaza pe un set de relatii intre tensiuni si deformatii specifice pentru o stare complexa de tensiuni care pot descrie comportarea post-elastica. Regulile de deformatie observate pentru metale au fost confirmate de experimente.Recent, metodele TP au fost extinse si la studiul comportarii materialelor geologice cum sunt rocile, pamantul si betonul. 2.2 MODELE DE COMPORTARE PENTRU MATERIALE IN FUNCTIE DE LEGEA TENSIUNE-DEFORMATIE. CURBE REALE SI CURBE

SIMPLIFICATE. Legatura dintre vectorul tensiunilor W si vectorul deformatiilor specifice I reprezinta legea constitutiva a materialului.
5

6

Pentru usurinta reprezentarii grafice a relatiei W - I se considera pentru inceput cazul comportarii monoaxiale. Pentru intindere W1 > 0 si W2 = W3 = 0 si pentru compresiune W3 < 0 si W2 = W1 = 0. Cele mai cunoscute curbe caracteristice W1 - I1 sau W3 - I3 vor fi reprezentate prin modele tipice de comportare. Acestea se pot asocia diferitelor materiale. a) Modelul liniar elastic
W W I, E W I I W= E I

a)

b) Figura 2.1

c) modelul Hooke

Modelul de comportare liniar-elastic se caracterizeaza printr-o relatie liniara biunivoca intre tensiuni si deformatii, independent de timp. starea de tensiune si de deformatii este reversibila. Incarcarea si descarcarea se produc dupa aceeasi dreapta. b) Modelul elastic neliniar Acesta se caracterizeaza printr-o relatie neliniara de forma W = E(W)I. Incarcarea si descarcarea se produc dupa acelasi drum. Un caz particular il reprezinta modelul biliniar.
W W 1 E1 I 1 I E1 1 I E2 W 1 W=E(W)I E2 E(W), I

a)

b)

c) Figura 2.2

d)

Modelul (c) corespunde comportarii pamanturilor si umpluturilor. Modelul (c) caracterizeaza comportarea rocilor cu fisurare orientata. Inainte de inchiderea fisurilor comportarea este descrisa de constanta E1 si dupa inchiderea fisurilor de constanta E2. c) Modelul elasto-plastic Relatia W - I nu mai este liniara in acest caz si descarcarea nu mai are loc dupa aceeasi curba cu incarcarea. Se accepta o lege de comportare liniara la descarcare. Modelul pune in evidenta doua zone distincte de comportare.
6

7

- o zona de comportare elastic liniara (A- B)
W < Wp , comportare elastica I = Ie W = EI

- o zona de comportare plastica B-C
W u Wp , comportare plastica I = Ie + Ip
C W Wp B E A 1 Ip Ie I 1 Ip Ie W Wp B E I 1 1 C Et

W

B E

C

a)
B E 1 I C

b)

c)
E, Ie Wp , Ip W

d) Figura 2.3

e)

Conform figurii 2.3 a si b dupa depasirea limitei de proportionalitate W p apare fenomenul de ecruisare. Aceasta indica o dependenta a tensiunilor din stadiul post-elastic de deformatia plastica produsa. In figura 2.3 c) este prezentat modelul elastic perfect plastic Pentru W u Wp deformatiile specifice sunt nedefinite. In cazul rocilor, modelul elastic perfect plastic introduce o reducere a rezistentei in zona plastica aceasta fiind o consecinta a pierderii coeziunii. Pentru modelul descris in figura 2.3. b):
I! Wp E  1  W p pentru W u Wp W Et

(2.1)

d) Modelul rigid -plastic Se caracterizeaza prin deformatii specifice plastice mult mai mari decat cele elastice Ip >> Ie. In consecinta deformatiile elastice pot fi neglijate.
C B

W 7

W C

8 Wp Wp B

I Rigid plastic cu ecruisare liniara Rigid perfect plastic

Figura 2.4 Pentru materialele perfect plastice limita de elasticitate se considera o marime constanta egala la intindere si la compresiune W i ! W c .Pentru materiale ecruisabile limita de plasticitate p p depinde de istoria incarcarii. e) Modelul vasco-elastic (Voight-Kelvin+resort elastic Hooke) In cazul acestui model se ia in considerare comportarea elastica a materialului la care se adauga si cresterea deformatiei in timp la efort constant.
WL = P I
™

I W0 /E W1 I0 = W0 /E0

W0 /E1

W0 = E0I0 W1 = EI

t

Figura 2.5
E  t¸ W0 W0 ¨ ©1  e P ¹  I! ¹ E0 E © º ª

(2.2)

Cresterea deformatiilor in timp la tensiune constanta se numeste fluaj in cazul metalului si curgere lenta in cazul betonului. Viteza de deformatie depinde atat de marime lui W cat si de istoria incarcarilor la care a fost supus materialul. La descarcare deformatiile elastice se anuleaza iar cele vascoase se recupereaza in timp. f) Material elasto-exponential cu consolidare

8

9
W Wp W = k In

Legea de comportare este:

I

E ® I daca W e W p ± W!¯ n k ± I daca W " W p °

(2.3)

Figura 2.6 g) Material cu lege de comportare de tip Ramberg - Osgood Expresia legii este:
 
1 I I a W b

I!

W ¨ W¸  a© ¹ E ª bº

n

(2.4)

a, b si n fiind constante de material h) Modulul tangent E t si modulul plastic E p Aceste module sunt utilizate pentru proceduri incrementale

Figura 2.7

dI ! dI e  dI p
Legatura intre tensiuni incrementale si deformatii specifice incrementale:

dW !

t dI dI

dW !

p

dI p

W Wp

A

1

A

1 dI

1 1 I Ip Ie

Figura 2.8

1
t

!

1 

1
p

Se considera un parametru de consolidare G care va caracteriza diferitele stadii de consolidare. Prin ipoteza modulul plastic
p p

este o functie de acest parametru.

=

p

(G )

9

 

     

t

B dW

W B
p

dW

I

(2.5)

10

Lucrul mecanic plastic: Wp ! ´ WdI - deformatia plastica acumulata:

p

I p ! ´ ( dI p ™ dI p ) 1 / 2

- incrementul deformatiei plastice efective:

dI p ! dI p ™ dI p )

Reguli de consolidare la incarcare - descarcare
W A B W A B

O C A¶ B¶

I

O

C¶ I B¶

a)

Consolidare izotropa

b) Figura 2.9

Consolidare cinematica

Pentru consolidarea izotropa (figura 2.9 a):

'C ! C W ! W( x )
Pentru consolidarea cinematica (figura 2.9 b):

'

! A' A

W  c( x ) ! W p
Pentru consolidarea independenta: C > OA
' C ! A' O

W ! W t (G t )
W ! W c (G c )

pentru W > 0 pentru W < 0

3

CRITERII DE CURGERE SI DE CEDARE

3.1

SPATIUL TENSIUNILOR HAIGH-WESTERGAARD

10

11

Aceasta reprezentare este deosebit de utila in studiul teoriei plasticitatii si criteriilor de rupere. Tensorul starii de tensiune Wij are sase componente distincte si independente. Deci am putea utiliza aceste componente drept coordonate intr-un spatiu cu sase dimensiuni. Totusi aceasta este dificil de reprezentat. Cea mai simpla alternativa este de a lua cele trei tensiuni principale W1, W2, W3 drept coordonate. Acest spatiu se numeste spatiul tensiunilor Haigh Wastergaard.
W1 axa hidrostatica (W1 = W2 = W3) (stare de tensiune sferica) s1 = 2W1 - W2 - W3 = 0

V

e1

U n \

W2

Figura 3.1 Fie o stare de tensiune exprimata prin W1, W2, W3 reprezentata prin punctul P (W1,
W2, W3). Vectorul de tensiune

P poate fi descompus in doua componente

!
dar

¨ 1 1 1¸ P ™ n ! W1, W 2 , W 3 ™ © , , ¹ ª 3 3 3º ! I 1 I W1  W 2  W 3 ! 1 ! 3p unde p ! 1 3 3 3
si conform relatiilor de mai sus:

P! P

! P ™ n ! p, p, p
P! P
Se obtine:

! W1, W 2 , W 3  ( p, p, p ) ! ? W1  p , W 2  p , W 3  p A! s1, s 2 , s3

V!

2 2 P ! s1  s 2  s3 ! 2J 2 2

Dar V !

P ! X oct 3

11

¡

(p, p, p) planul deviator W1 + W2 + W3 ) = W3
3\

P! 

P.

12

In reprezentarea vectoriala de mai sus, ON reprezinta deci componenta hidrostatica si vectorul NP reprezinta componenta deviatorica sij a starii de tensiune exprimate in tensiuni principale Sa consideram proiectiile vectorului NP pe axele de coordonate Wi¶ pe un plan deviatoric.
W1 ¶ V U N W2¶ 2T/3 2T/3

¶ VcosU W3 ¶

FIGURA 3.2 Conform figurii 3.2:

e1 !

1 2,1,1 6
1 6

NQ ' ! V cos U ! NP ™ e 1 ' ! s1 , s 2 , s 3 ™ V cos U ! 1 6

2,1,1 =

2s1  s 2  s 3
s2 + s3 = -s1

Considerand pentru

V cos U !

3 s1 2 3 s1 2 J2

Inlocuindu-l pe V se obtine: cos U ! Folosind identitatea:

cos 3U ! 4 cos 3 U  3 cos U
si inlocuind pe cos U din relatia de mai sus rezulta:

cos 3U !

3 3 3 s1  s1J 2 2 J 3/ 2 2

¢

e1 2T/3

1  s1 , s 2 , s3 6

(3.1)

12

13

Dar J2 = - (s1s2 + s2s3 + s1s3)

cos 3U !

3 3 3 2 2 s  s1 s 2  s1 s3  s1 s 2s3 3/ 2 1 2J 2

(3.2)

Dar s1 = - (s2 + s3) si J3 = s1  s2  s3 si inlocuind in relatia de mai sus se obtine:

cos 3U !

3 3 ™ J3 2J 3 / 2 2

Aceasta relatie arata ca valoarea lui cos 3U este un invariant in raport cu J2 si J3. Se va putea arata ca o stare de tensiune (W1, W2, W3) se poate exprima prin (\, V, U). Acesti parametrii se vor calcula in conditiile date de functiile de cedare, curgere sau rupere in spatiu.

s1 !

2 J 2 cosU 3 2 ¨ 2T ¸ J 2 cos©  U¹ ª 3 º 3 2 ¨ 2T ¸ J 2 cos©  U¹ ª 3 º 3 T . 3

(3.3)

Intr-o maniera similara se pot obtine ceilalti temeni ai tensorului deviatoric:

s2 ! s3 !

(3.4) (3.5)

Relatiile sunt valabile daca W1 u W2 u W3 si 0 e U e Deci tensiunile principale sunt:

¾ ® ¾ ® ± ± U ± ± U cos cos ± ± ± ± \ W p ®1 ¾ ® ¾ ®¾ ± ± ± ± 2 J 2 ± ¨ 2T ¸± ¸ ± 1 ± ± 2 ± ¨ 2T  U ¹ ¿ (3.6) V ¯cos©  U ¹¿ ! ¯\ ¿  ¯W 2 ¿ ! ¯ p ¿  ¯cos© 3 ± ª 3 º± º± 3 ± ± 3 ± ª 3 ± ± ±± \ p W °À °3À °À ± ¨ 2T ± ¨ 2T ¸± ¸±  U ¹±  U ¹± cos cos ± © ± © ºÀ ºÀ ° ª 3 ° ª 3

3.2

CRITERII DE CURGERE INDEPENDENTE DE PRESIUNEA HIDROSTATICA

3.2.1 Generalitati
13

14

Criterii de curgere independente de presiunea hidrostatica sunt criteriul de curgere Tresca (1869) si criteriul de curgere von Mises (1913) si sunt utilizate foarte mult in cazul metalelor. Criteriile de curgere definesc limita de comportare elastic liniara a unui material sub o stare compusa de tensiuni si se pot exprima cu relatii de forma: f (Wij, k1, k2 ..............) = 0 pentru solicitarile de intindere simpla si de forfecare pura). Pentru materiale izotrope relatia (3.7) se poate scrie: f (W1, W2, W3, k1, k2 ..............) = 0 sau sau f (I1, J2, J3, k1, k2 ..............) = 0 f (\, V, U, k1, k2 ..............) = 0 Bridgman a efectuat in 1950 experimente pe metale si a demonstrat ca presiunea hidrostatica nu influenteaza apreciabil curgerea. In consecinta relatia se poate scrie: f (J2, J3, k1, k2 ..............) = 0 (3.8) (3.7)

in care ki sunt constante de material ( de exemplu W0 sau X0 care reprezinta limitele de curgere

3.2.2 Criteriul de curgere Tresca Acest criteriu, stabilit in 1964 este aplicat la metale. Conditia pentru determinarea limitei de curgere se exprima sub forma: X max e k . Fie W0 limita de curgere determinata experimental pentru solicitarea axiala simpla. In acest caz se obtine X max !

W0 2

Pentru o stare de tensiuni exprimata in functie de tensiunile principale se obtin urmatoarele relatii explicite: In spatiu  

W0 W2  W3 W0 e e 2 2 2

W 0 W1  W 3 W 0 e e 2 2 2  W 0 W1  W 2 W 0 e e 2 2 2
(3.9)

In plan
14

15

W2 W0 ; e 2 2

W1 W 0 ; e 2 2

W1  W 2 W 0 e 2 2

(3.10)

W2 W0

-W0

W0

W1

-W0

Figura 3.3 Considerand W1 u W 2 u W3 criteriul de curgere se exprima:

1 1 ¨1 ¸ max© W1  W 2 , W1  W 3 , W 3  W 2 ,¹ e k ª2 º 2 2
£ £

(3.11)

1 1 2T « »  U¸ ¼ ! k J 2 ¬cos U  cos¨ © W1  W 3 ! ¹ ª 3 º½ 2 3 ­
sau

0 e U e 60

(3.12)

¨T ¸ f J 2 , U ! 2 J 2 sin ©  U¹  W 0 ! 0 ª3 º
sau

(3.12¶)

¨T ¸ f V, U ! 2V sin ©  U¹  W 0 ! 0 ª3 º
de I1 sau de \.

(3.12¶¶)

Presiunea hidrostatica nu influenteaza suprafata de curgere. Criteriul este independent

X xy
W1 ¶ A(U=0, V ! 2 / 3W 0 )

W0

¨ X xy ¸ ¨ Wx ¸ ¹ !1 © ¹ © ª W0 º ª W 0 / 3º

2

2

15 \=0

16 B(U = 60)

Wx W0 ¨ X xy ¸ ¨ Wx ¸ ¹ !1 © ¹ © ª W0 º ª W 0 / 2º
2 2

Figura 3.4
2 f J 2 , J 3 ! 4J 3  27J 3  36k 2 J 2  96k 4 J 2  64k 6 ! 0 2 2

(3.13)

3.2.3 Criteriul de curgere von Mises Acest criteriu, stabilit in 1913 este aplicat la metale. Conditia pentru determinarea limitei de curgere se exprima in functie de tensiunile octaedrice.

X oct !

2 J2 ! 3

2 k. 3
f(J2) = J2 - k2 = 0 (3.14)

Criteriul se exprima cu relatia: Fie W0 limita de curgere determinata experimental pentru solicitarea axiala simpla. In acest caz se obtine k !

W0 3

Pentru o stare de tensiuni exprimata in functie de tensiunile principale se obtine urmatoarea relatie:

W1  W 2 2  W 3  W 2 2  W1  W 3 2 ! 6k 2
cerc de raza V !

(3.15)

Ecuatia obtinuta este ecuatia unui cilindru a carui intersectie cu planul deviator este un

2k .

Atat la criteriul Tresca cat si la criteriul von Mises k este limita de curgere la forfecare pura W2 = - W1. Valorile acestui parametru sunt insa diferite conform celor doua criterii. Raportul intre ele este:

16

17

In cazul criteriului von ecuatie
2 ¨ X xy ¸ ¨ Wx ¸ ¹ !1 © ¹ © ª W0 º ª W 0 / 3º 2

3.3

CRITERII DE CEDARE DEPENDENTE DE PRESIUNE.

3.3.1 Caracteristicile suprafetei de cedare pentru un material izotrop Cedarea pentru un material este definita uzual prin termeni dependenti de capacitatea de incarcare. Totusi, pentru modelul perfect plastic curgerea implica o cedare deci limita de curgere este deseori o limita de rezistenta. Ca si in cazul criteriilor de curgere, o forma generala a criteriilor de cedare poate fi data printr-o ecuatie avand pentru materialele anizotrope forma : f(Wij, k1, k2 ,............ ) = 0 si pentru materiale izotrope: f(W1, W2, W3, k1, k2 ,.........) = 0 f(I1, J2, J3, k1, k2 ,...........) = 0 f(\, V , U, k1, k2 ,..............) = 0 (3.17) (3.17¶) (3.17¶¶) (3.16)

Pentru materiale ductile, cum este metalul, curgerea este independenta de presiunea hidrostatica. Comportarea multor materiale nemetalice cum sunt terenul, rocile si betonul, depinde de nivelul presiunii hidrostatice. Din acest motiv I1 si \ trebuie sa fie prezenti in criteriile de cedare. Forma generala a suprafetei de cedare f (I1, J2, J3) = 0 sau f(\, V , U) = 0 in spatiul tridimensional poate fi descrisa printr-o sectiune cu planul deviatoric si meridianele sale din planele meridiane. Sectiunea transversala a suprafetei de cedare este curba de intersectie a acestei suprafete cu planul deviatoric care este perpendiculara pe axa hidrostatica cu \=ct. Meridianele suprafetei de cedare sunt curbele de intersectie intre aceasta suprafata si un plan meridian ce contine axa hidrostatica U = ct. Pentru un material izotrop, forma suprafetei
17

¤

kv kT

W0 2 ! 3 ! ! 1.25 W0 3 2
ises, in planul Wx Xxy reprezentarea grafica este elipsa de

18

de cedare trebuie sa fie simetrica. De aceea este necesar ca in experiment sa se urmareasca sectorul 0O - 60O celelalte stabilindu-se prin simetrie.
V V W1 ¶

intindere U=0 U = 60 compresiune

\
W2 ¶

Vc

Vc W3 ¶

Figura 3.5 Considerand W1 u W2 u W3 exista doua situatii extreme: 1) W1 = W2 > W3 U1 = 60O 2) W1 > W2 = W3 U2 = 0O Valorile se obtin inlocuind in:

cos U !
si tinand seama de :

3 s1 2 J2

s1 ! W1 

W1  W 2  W 3 2W1  W 2  W 3 ! 3 3 J 2 ! s1s 2  s 2 s 3  s 3s1

Rezulta astfel: 1) cos U1 !

3 W1  W 3 3 ! 2 3 J2 2
3 3 W1  W 3 ! 2 2 3 J2

1 W1  W 3 ! 2 2 2 3 W1  W 3 6
!1

(3.18)

2) cos U 2 !

2 W1  W 3 1 2 3 W1  W 2 3

(3.19)

Meridianul asociat lui U = 60 se numeste meridianul de compresiune deoarece situatia corespunde unei stari de tensiune cu compresiune intr-o singura directie. p !
W1 = W2 > W3

W1  2W 3 3

18

19

2W1  W 3 W  W3 3 ! 1 3 3 2W  W 3 W  W3 ! 1 W2  1 3 3 2W  W 3 2 W1  W 3 ! W3  1 3 3 W1 
corespunde unei stari de tensiune cu intindere intr-o singura directie.

(3.20)

Meridianul asociat lui U = 0 se numeste meridianul de intindere deoarece situatia

p!

W1  2W 2 3

W1 > W2 = W3

W1 

W 3  2W 2 2 W1  W 2 ! 3 3 W  2W 2 W 2  W1 W2  1 ! 3 3 W  2W 2 W 2  W1 W2  1 ! 3 3

(3.21)

U = 30 este meridian de forfecare si caracterizeaza o situatie de forfecare pura

1 W1  W 3 ,0, W 3  W1 2

p!

W1  W 2 

W1  W 2 W  W2 2 ! 1 3 3

Cele trei situatii sunt descrise de:

W3

W1=W2

W3=W2

W1

Figura 3.6

3.3.2 Criteriul Mohr - Coulomb (1900) Acest criteriu poate fi considerat o generalizare a criteriului Tresca. Ambele considera valoare tensiunii tangentiale maxime Xmax ca masura a cedarii unui material. Totusi exista o
19

20

diferenta. Criteriul Tresca considera Xk o valoare constanta in timp ce criteriul Mohr Coulomb il considera ca o valoare dependenta de W.

X ! f(W )
Functia f(W) se determina experimental.

(3.22)

Intr-o reprezentare grafica cu cercul lui Mohr, daca cercul de raza maxima este tangent la curba intrinseca f(W) inseamna ca s-a atins starea limita.

W1  W 3 2

Figura 3.7 Cu alte cuvinte criteriul lui Mohr depinde de tensiunea medie. Cea mai simpla forma pentru curba intrinseca este o dreapta. Ecuatia acestei drepte este cunoscuta ca ecuatia lui Coulomb (1773)

X ! c  W ™ tgN

(3.23)

unde c este factorul de coeziune iar N este unghiul intern de frecare. Acesti doi parametrii se determina experimental. Daca N = 0 criteriul se reduce la criteriu Tresca cu X = c si coeziunea devine egala cu Xk de la forfecarea pura.

X = c- Wtg N N W3 W1

X

W1  W 3 2

W tg N X W c W 20

21

W1  W 3

2

Figura 3.8 Fie W1 u W2 u W3. Criteriul Mohr Coulomb poate fi scris:
¥
m=1 1 W1/ fc/

W1  W 3 1 «1 » cos N ! c  ¬ W1  W 3  W1  W 3 sin N¼ tg 2 2 ­2 ½

(3.24)

sau rearanjand relatia:

W1

1  sin N 1  sin N !1  W3 2c ™ cos N 2c ™ cos N 2c ™ cos N 1  sin N

(3.25)

Cu urmatoarele notatii:

fc/ !

2c ™ cos N si 1  sin N

f t/ !

relatia (3.19) se scrie:

W1 W 3  !1 ft/ fc/

(3.26)

Daca W1 { 0 si W 3 = 0 atunci este vorba de o solicitare uniaxiala si se poate pune in evidenta semnificatia numitorilor: fc/ reprezinta rezistenta la compresiune si f t/ rezistenta la intindere. De multe ori este convenabil sa se introduca un parametru ³m´

m!

f c/ 1  sin N ! f t/ 1  sin N

Cu aceasta noua notatie ecuatia poate fi scrisa:

mW1  W 3 ! fc/ pentru W1 u W2 u W3.
Considerand W1 - W3 = W0 curbele de cedare in planul W1 - W2 pot fi trasate pentru diferite valori ale lui m. De exemplu:
W2/ fc/ 1 N=0 -1 21

m = 1.7 m = 5.83

0.588 0.17

22

-1

Figura 3.9 Forma in spatiu a suprafetei de cedare necesita folosirea relatiilor:

¾ ® ¾ ® ± ± U ± ± U cos cos ± ± ± ± \ W p ® 1 ¾ ®¾ ®¾ 2 J 2 ± ¨ 2T ± ± ±± ¸± ¸ ± 1 ±± 2 ± ¨ 2T V¯cos©  U ¹¿  U¹¿ ! ¯\ ¿  ¯W 2 ¿ ! ¯p ¿  ¯cos© 3 ± ª 3 º± º ± 3 ±± 3 ± ª 3 ± ± ±± \ p W3 À ° À °À ° ± ¨ 2T ± ¨ 2T ¸± ¸±  U¹±  U¹± cos cos ± © ± © ºÀ ºÀ ° ª 3 ° ª 3 W1
se obtine:

1  sin N 1  sin N !1  W3 2c ™ cos N 2c ™ cos N

J 1 T¸ T¸ ¨ ¨ f ( I1 , J 2 , U) ! I1 sin N  J 2 sin © U  ¹  2 cos© U  ¹ sin N  c ™ cos N ! 0 (3.27) 3 3º 3º 3 ª ª
sau:

T¸ T¸ ¨ ¨ f ( \, V, U) ! 2\ sin N  3V sin© U  ¹  V cos© U  ¹ sin N  c 6 ™ cos N ! 0 3º 3º ª ª
cu 0 e U e 60.

(3.21¶)

Suprafata limita corespunde unei piramide hexagonale neregulate. Meridianele sunt linii drepte si sectiunile printr-un plan T sunt hexagoane neregulate. Sunt necesare numai doua caracteristici pentru a trasa acest hexagon Vt0 si Vc0.

V W1¶

Vc0 60

Vt0

Vt0

Nt Nc

\ 22

W2 ¶

W3 ¶

23 Vc0

3 ™ c ™ ctgN

Figura 3.10 Inlocuind in relatia (3.21¶) \ = 0 si U = 0 se obtin Vt0 si V c0. Se procedeaza analog si pentru \ = 0 si U = 60.

3 ™ V sin

T V  sin N  6 ™ c ™ cos N ! 0 3 2 Vt 0 2 6 ™ c ™ cos N ! ! 3  sin N 6
/ c

1  sin N

3  sin N
/ c

(3.28)

respectiv

Vc0 V t 0 3  sin N ! Vc 0 3  sin N

2 6 ™ c ™ cos N ! ! 3  sin N

6

1  sin N

3  sin N

(3.29)

O amile de curbe Mohr - Coulomb obtinute cu sectiuni transversale in planul T, pentru di erite valori ale lui N sunt date in igura 3.11 normalizate in raport cu
/ c.

Hexagonul din

planul W1 - W2 este intersectia piramidei cu planul de coordonate W3 = 0. Daca
/ c

!

/ t

 N ! 0  m ! 1 , hxagonul va deveni hexagon regulat si este identic cu ceea ce se

obtine utilizand modelul Tresca. Pentru a obtine o mai buna aproximatie cand apar tensiuni de intindere, de cele mai multe ori se combina criteriul Mohr - Coulomb cu rezistenta maxima la intindere. Ast el se obtine un criteriu cu trei parametrii. Sunt necesare doua stari de tensiune pentru a determina c si N (doua solicitari) si numai una pentru a determina rezistenta maxima de intindere.

W1¶/ c¶

Vc0 23

Vt0

¦

N = 0o N = 60o N = 30o

24

Figura 3.11 Curba de cedare in planul deviator

3.3.3 Criteriul de cedare Drucker - Prager (1952) Acest criteriu este o modificare a criteriului von Mises. Influenta presiunii hidrostatice privind cedarea este introdusa prin intermediul unui termen suplimentar in expresia lui von Mises.

f ( I1 , J 2 ) ! EI1  J 2  k ! 0
sau

(3.30)

( \, V) ! 6E\  V  2k ! 0

(3.30¶)

unde E si k sunt constante de material. Cand E = 0 ecuatia se reduce la criteriul von Mises. Ecuatia in spatiul tensiunilor principale este un con circular drept. Meridianul si sectiunea cu planul deviator sunt prezentate in igura 3.12.
W1¶ V V ! 2k

0

k 3E

V0

V0 V0 V W3 ¶ 0 ! 2k

\

W2 ¶

a) sectiunea din planul deviator

b) planul meridian U = 0o Figura 3.12

Supra ata de cedare hexagonala asociata curbelor Mohr - Coulomb este convenabila din punct de vedere matematic numai in problema in care este evidenta supra ata olosita din cele sase. Daca aceasta in ormatie nu este cunoscuta in avans, colturile hexagonului pot crea di icultati matematice deosebite in obtinerea solutiei. Criteriul Drucker - Prager este o aproximatie a criteriului Mohr - Coulomb si poate i acuta prin potrivirea laturilor pe con.

24

25

De exemplu, daca cercul Drucker - Prager este circumscris hexagonului Mohr Coulomb sau daca suprafetele coincid in lungul meridianelor de compresiune Vc unde U = 60, constantele E si k se obtin functie de constantele c si N.

k! E!

6 ™ c ™ cos N

3  sin N

3

(3.31)

2 sin N 3  sin N 3

Conul corespunzator constantelor de mai sus este circumscris piramidei hexagonale si reprezinta o limita exterioara a suprafetei de cedare Mohr - Coulomb. Pe de alta parte conul interior care trece prin meridianul de intindere Vt unde U = 0 va avea constantele:

k! E!

6 ™ c ™ cos N 3  sin N 3 2 sin N 3  sin N 3

(3.32)

Totusi aproximatia data prin conul interior sau exterior suprafetei de cedare Mohr Coulomb poate fi nepotrivita pentru cateva stari de tensiune. O alta aproximatie poate fi facuta prin meridianul de forfecare si poate fi mai potrivita. Criteriul Drucker - Prager pentru o stare de tensiune biaxiala este reprezentat prin intersectia conului circular cu planul de coordonate
W3 = 0. Curba de cedare se determina inlocuind in suprafata de cedare W 3 = 0.

E( W1  W 2 ) 
sau:

1 2 W1  W1 W 2  W 2 ! k 2 3

2 (1  3E 2 )( W1  W 2 )  (1  6E 2 )W1 W 2  6k ( W1  W 2 )  3k 2 ! 0 2

ceea ce reprezinta ecuatia unei elipse.

-W1

W1 ¶

Drucker -Prager

-W3

60o Vc W2¶

Vt

W3 ¶

-W2 25

Mohr - Coulomb

26

Figura 3.13

3.3.4 Criteriul tensiunii maxime de intindere (Rankine) Acest criteriu a fost prezentat in 1876 si este aplicabil in cazul materialelor fragile.
Wmax e W0

(3.33)

Ecuatia: W1 = Wo W2 = Wo W3 = Wo este ecuatia suprafetei de cedare, care este formata din trei plane perpendiculare pe axele W1 , W2 si W3.
W1 W0

W3 W0

W0 W2

Figura 3.14

Cand se folosesc variabilele V , \ si U sau I1, J2 si U suprafata de cedare poate fi descrisa complet prin ecuatii in interiorul 0 e U e 60

f ( I1 , J 2 , U ) ! 2 3J 2 cos U  I1  3W 0 ! 0

(3.34) (3.34¶)
V

f ( \, V, U) ! 2V cos U  \  3W 0 ! 0
W1¶ 1
3

V

2
Vc0 Vt0

t0

!

W 2 0

U=0

\ ! 3W 0
\

U = 60 W2 ¶ W3 ¶ 26

27 1
V !

2
Figura 3.15

c0

6W

0

Betonul, rocile, terenul au o buna comportare la compresiune. Sub incarcari de compresiune are loc o confinarea, si ca urmare, acest tip de material poate avea o comportare ductila si cedare prin forfecare. Sub incarcari de intindere se observa o cedare fragila si o foarte joasa rezistenta. Deseori criteriul Rankine se combina cu criteriul Tresca sau von Mises pentru a aproxima comportarea la rupere a unor astfel de materiale Reprezentarea grafica corespunde la doua suprafete asociate la o cedare prin forfecare la compresiune si prin intindere la intindere.

V U=0

W1¶

\=0

3 W 2 t \ ! 3W t
\ W2¶

\ e  3W t

W3¶ Tresca von Mises

U = 60

6W t

Figura 3.16

3.4

MATERIALE ANIZOTROPE.

CRITERII DE CURGERE

Majoritatea materialelor sunt anizotrope. Criteriul general f (Wij, k1, k2 ..............)=0 depinde de prea multi parametrii ce definesc materialul.

3.4.1 Criterii de curgere pentru materiale ortotrope.
27

28

In fiecare punct exista trei plane de simetrie elastica. Intersectiile acestor plane sunt axele de anizotropie. Criteriul de curgere propus de Hill (1950) in raport cu aceste axe:
f ( W i ) ! a 1 y  W z  a 2 W z  W x  a 3 x  W y  a 4 X 2  a 5 X 2  a 6 X 2  1 ! 0 (3.35) W W yz xz yx
2 2 2

unde a1..a6 reprezinta parametrii ce definesc materialul. Ecuatia este o expresie quadratica in tensiuni reprezentand partea din energie care guverneaza atingerea curgerii la materiale ortotrope. Din acest motiv criteriul Hill este considerat o extindere a criteriului von Mises. Lipsa termenilor liniari implica ipoteza ca materialul lucreaza identic la intindere si la compresiune si ca presiunea hidrostatica nu influenteaza curgerea. Parametrii materialului pot fi determinati din trei experimente de intindere simpla in directia axelor principale de anizotropie si trei teste de forfecare in planele de simetrie. Notand cu X, Y, Z rezistentele la intindere si S21, S13 si S23 rezistentele la forfecare se obtine:

2 a1 ! 2a 2 ! 2a 3 !

1 Y
2 



Z

1 X
2

1 1 1  2 2 2 Y X Z

Daca materialul este transversal izotrop (simetrie rotationala fata de axe z), criteriul definit de aceasta ecuatie trebuie sa ramana invariant pentru axele x si y arbitrare. Rezulta : a1 = a2 ; a4 = a5 ; a6 = 2 ( a1 + 2a3) Pentru material izotrop, particularizand in continuare rezulta 6a1 = 6a2 = 6a3 = a4 = a5 = a6 si se obtine criteriul von Mises. Observatie: La materiale anizotrope schimbarea axelor implica schimbarea formei suprafetei de cedare.

4

4.1

INTRODUCERE

§

1
2 



1 X Y
2

a4 ! a5 ! a6 !

1 S2 23 1 2 S13 1 S2 21

1 Z
2

1
2

RELATIILE TENSIUNI-DEFORMATII PENTRU MATERIALE PERFECT PLASTICE.

28

29

Situatia in care deformatiile plastice se dezvolta sub camp constant de tensiuni caracterizeaza comportarea perfect sau ideal plastica. In cazul solicitarii monoaxiale diagrama W-I este prezentata in figura 4.1:

W incarcare

F(Wij)= k suprafata de curgere

dWij incarcare Wij dWij descarcare Wij

descarcare I

Elastic F(Wij)< k

a) Figura 4.1

b)

Ipoteza comportarii perfect plastice a materialului simplifica substantial analiza problemelor structurale si permite elaborarea unor modele simple si directe necesare stabilirii capacitatii portante a structurilor. Comportarea unui material sub o stare complexa de tensiuni care implica sase componente de tensiune si sase componente de deformatii specifice nu poate fi reprezentata printr-o relatie liniara.

4.1.1 Limita elastica si functia de curgere Limita domeniului elastic de comportare al unui material sub toate combinatiile de tensiuni a fost definita ca o functie de curgere de forma f(Wij , k) = F ( W ij) - k (4.1) Pentru un material ideal plastic functia de curgere se considera invarianta si deci parametrul k ramane constant. In consecinta suprafata de curgere este fixa in spatiu (figura 1.b).

4.1.2. Criterii de incarcare si descarcare In situatia unei deformatii plastice continue, starea de tensiuni trebuie sa ramana pe suprafata de curgere. Aceasta situatie se numeste ³incarcare´. In situatia unei stari de tensiune a carei reprezentare este in interiorul suprafetei de curgere, nu se dezvolta deformatii plastice si toate deformatiile incrementale vor fi elastice. Aceasta situatie se numeste ³descarcare´.
29

30

Se considera atingerea limitei plastice sub o stare de tensiuni Wij caracterizata printr-un vector (figura 1.b). Daca la aceasta stare de tensiune se adauga o crestere incrementala a starii de tensiune dWij, pentru un material ideal plastic la care dezvoltarea de deformatii plastice are loc fara cresteri de tensiune, implica necesitatea ca incarcarea aditionala dWij sa fie in planul tangent. Conditia se scrie sub forma.

f ( W ij , k ) ! 0
acesta fiind criteriul de incarcare.

df !

xf d W ij ! 0 xW ij

(4.2)

Criteriul asociat unei descarcari (asociat unor deformatii elastice) este:

f ( W ij , k ) ! 0

df !

xf d W ij xW ij

0

(4.3)

Tensorul deformatiilor specifice totale incrementale se considera ca fiind o suma de tensori ai deformatiilor specifice incrementale elastice si plastice.

dI ij ! dI e  dI p ij ij

(4.4)

4.2

POTENTIALUL PLASTIC SI REGULA DE CURGERE Regula de curgere este o apreciere cinematica necesara pentru deformatii plastice.

Componentele tensorului deformatiilor plastice incrementale dI ip pot fi reprezentate geometric printr-un vector cu noua componente in spatiul deformatiilor (figura 2). Regula de curgere va decide directiile vectorului deformatiilor plastice incrementale dI ip . In cazul comportarii elastice, deformatiile elastice se pot obtine ca derivata energiei complementare de deformatie, in raport cu tensorul Wi .
© ¨

In 1928 von Mises a propus un concept similar de functie de potential plastic, care este o functie scalara cu variabile tensoriale g(Wi ). Ecuatia curgerii plastice se poate scrie sub forma:
© 

dI ip ! d
© 

xg xW i

in care d - factor scalar pozitiv de proportionalitate care este nenul numai cand apar deformatii plastice.
30

©

Ii !
©

xW i

©

x; W i



(4.5)

31

Ecuatia g(Wij) este o hipersuprafata de potential plastic in spatiul cu noua dimensiuni al tensiunilor. Cosinusii directori ai normalei la aceasta hipersuprafata in punctul Wij vor fi proportionali cu componentele

xg . xW ij

p Vectorul curgerii plastice dI ij este un vector liber in spatiul tensiunilor cu directia

normala la hipersuprafata potentialului plastic.

dIijp
a plat plan tangent Potential plastic g(Wij) = f(Wij)=ct

dIij

p

dIijp

b c

Wijb Wijc

Wija

Wijd

d colt

dIijp

Figura 4.2 Daca functia de curgere si functia potentialului plastic coincid f = g. Atunci 

dI p ! d ij

xf xW ij

(4.6)

si curgerea plastica se dezvolta in directia normalei la suprafata de curgere. Ecuatia (4.6) se numeste regula de curgere asociata deoarece curgerea plastica este asociata cu criteriul de cedare. Daca f { g regula de curgere este neasociata. Von Mises foloseste regula de curgere asociata pentru a obtine relatii intre tensiuni si deformatii plastice pentru metale. Regula de curgere asociata este valabila pentru materiale plastice ireversibile la care lucrul mecanic produs de deformatia plastica nu poate fi recuperat. Legea tensiuni- deformatii specifice a materialelor la care se aplica regula de curgere asociata va rezulta ca o solutie unica. Aceasta regula face posibila formularea ecuatiilor teoriei plasticitatii si prin considerarea unor suprafete de curgere cu forme complexe.

4.3
31

REGULA DE CURGERE ASOCIATA CU FUNCTIA DE CURGERE VON MISES.

32

Functia de curgere conform criteriului von Mises este: f(Wij) = J2 - k2 = 0 si se va considera si functie de potential. Regula curgerii plastice este: 

p dI ij ! d

(4.7)

xf ! d ™ s ij xW ij 

(4.8)

in care sij este tensorul deviator al tensiunilor si d este un factor de proportionalitate.

® 0 daca J 2 k 2 sau J 2 ! k 2 dar dJ 2 ± d !¯ ±0 " daca J 2 ! k 2si dJ 2 ! 0 °
incrementale si ale tensiunilor. 

0

Ecuatia (4.8) poate fi exprimata in termeni de componente ale deformatiilor specifice
p p dK p dI p dI y dI p dK xy dK p zy x z xz ! ! ! ! ! ! dP sx sy sz 2X xy 2X xz 2 X zy

(4.9)

Relatia (4.9) este cunoscuta ca ecuatia Prandtl ± Reuss si a fost propusa in 1924 de Prandtl. Acesta extinsese ecuatiile Levy - von Mises si a scris prima data relatiile tensiunideformatii specifice in cazul starii plane de deformatie pentru un material elastic - perfect plastic. Reuss, in 1930, a extins ecuatiile lui Prandtl la cazul tridimensional dand forma
p generala a ecuatiilor (4.9). Relatia intre deformatia plastic incrementala dI ij si functia de

curgere von Mises f = J2 sau regula de curgere asociata criteriului de curgere von Mises poate fi reprezentata grafic in spatiul cu trei dimensiuni al tensiunilor normale principale. Este comod ca aceasta reprezentare sa fie facuta in planul tensiunilor hidrostatice sau in planul deviator (figura 4.3)
W1 , dI1p Xoct dKoctp

dIijp

Wij

Woct dIoctp

sij

F ( Wij) = k

W2 , dI2p

W3 , dI3p
32

33

Planul hidrostatic Figura 4.3

Planul deviator

Normala la suprafata de curgere este paralela cu planul T (\ = 0) si este in directie radiala. Aceasta directie este paralela cu directia proiectiei vectorului de tensiune corespunzator Wij pe planul deviator, care este evident vectorul componentelor tensorului deviator al tensiunilor s ij.
p Ecuatiile (4.8) si (4.9) arata ca incrementul deformatiei plastice dI ij depinde numai de

starea curenta a tensiunilor deviatorice sij nu si de incrementul tensiunilor d Wij care este implicat numai pentru a mentine curgerea plastica. Deformatia volumica in stadiul plastic este nula :
p dI ii ! dPsii ! 0

(4.10)

respectiv

dI p ! 0 oct

In consecinta pentru incrementul deformatiei elastice se va aplica legea lui Hooke, iar pentru incrementul deformatiei plastice se va aplica regula de curgere:

dI ij !

1 Q Q dW kk dsij dW ij  dW kk H ij  dPsij !   dPsij 9K 2G E E

(4.11)

Ecuatia (4.11) poate fi separata in doua expresii, una pentru incrementul deformatiei de volum si una pentru incrementul deformatiei de forfecare (deviator).

dI ii ! dI ij !

dW kk 3K ds ij 2G  dPs ij pentru i { j
(4.12)

Sau in termeni expliciti:

dI x !

1 ?dW x  Q dW y  dWz A 2 dP?W x  Q W y  W z A E 3
1 dX yz  2PX yz G

(4.13)

dK yz ! K!

W E , p ! kk ! W oct ! KI kk ! KI V 3 3(1  2Q )

(4.14)

cu K = modulul volumic
In cazul deformatiilor plastice mari, deformatiile elastice pot fi neglijate si materialul se poate idealiza ca un material perfect rigid plastic. In aceasta situatie 33

34

Pentru un astfel de material relatia tensiuni-deformatii specifice se scrie sub forma: 

dI i ! dPs i
sau explicit: 

dI x dI y dI z dK xy dK xz dK zy ! ! ! ! ! ! dP 2 X xy 2X xz 2X zy sx sy sz

Aceasta ecuatie este cunoscuta ca ecuatia Levy - von Mises. In 1870 St Venant a propus prima data ca axele principale ale deformatiei specifice sa concida cu axele principale de tensiune. Relatia generala (4.15) a fost obtinuta in 1871 de Levy si independent de von Mises in 1913. Relatia se poate scrie explicit obtinand trei termeni pentru deformatiile specifice plastice liniare si trei pentru cele unghiulare sau de forfecare.

dI x !

2 « 1 » dP ¬W x  W y  W z ¼ si similar celelalte doua 3 ­ 2 ½

dK yz ! 2dPX yz si similar celelalte doua

4.4

REGULA DE CURGERE ASOCIATA CRITERIULUI DE CURGERE TRESCA Functia de curgere se poate scrie in ipoteza W1 > W2 > W3: f(Wij, k) = F(Wij) - 2k = W1 - W3 - 2k = 0 Conform teoriei curgerii plastice adoptate se poate scrie (4.18)

(dI1p, dI2p, dI3p ) = dP(1, 0, -1) sau:
p d I 1 ! dP

dP u 0

xf ! dP dW 1 xf !0 dW 2 xf !  dP dW 3
(4.20)

dI p ! dP 2
p dI 3 ! dP

Expresii similare pot fi obtinute pentru cinci combinatii posibile privind valorile algebrice ale tensiunilor principale. Deformatiile specifice incrementale pot fi reprezentate geometric in planul deviator asociat conditiei W1 > W2 > W3.
34 

dI i ! 

dI ip .

(4.15)

(4.16) (4.17)

(4.19)

35

dIijp
W1 - W3 = 2k B

W1 , dI1p
A Wij

W1 - W2 = 2k

W1 - W2 = 2k W3 - W2 = 2k W1 - W3 = 2k

W3 - W2 = -2k

A

W2 , dI2p
W2 - W1 = -2k

W3 - W1 = -2k

W3 , dI3p

a) Figura 4.4

b)

In cazul special in care W1 > W2 = W3 situatia se simplifica deoarece tensiunile tangentiale maxime sunt egale cu limita de curgere k nu numai in planul la 45O paralel cu axa x2 dar si in planul paralel cu axa x3. In aceasta situatie este posibil sa se considere ca limita de forfecare se poate obtine in lungul a doua plane cu Xmax.
Wmax = W 1 ; Wmin = W3 ; (dI1p, dI2p, dI3p ) = dP(1, 0, -1)

dP u 0 dQ u 0

sau:
Wmax = W1 ; Wmin = W2 ; (dI1p, dI2p, dI3p ) = dQ (1, -1, 0)

Se poate considera in acest fel ca vectorul incremnentului deformatiilor plastice este o combinatie liniara a celor doi vectori de mai sus. (dI1p, dI2p, dI3p ) = dQ(1, -1, 0) + dP(1, 0, -1) pentru d Q u 0 si dP u 0 Acest caz apare in situatia in care starea curenta de tensiune Wij corespunde punctelor asociate muchiilor prismei hexagonale (punctul A), vectorul se va aseza pe directia normala la planele adiacente. Acest punct angular al unei suprafete potentiale poate fi considerat ca un caz limita al unei suprafete netede care contine acest punct. (figura 4.4b) In general, intr-un punct angular in care se intersecteaza mai multe suprafete netede, deformatiile specifice se pot exprima ca o combinbatie liniara a acelor vresteri incrementale date prin normalele la suprafetele care se intersecteaza:
p dI ij ! § dP k k !1 n

xf k dW ij

(4.21)

Desigur, daca suprafata de curgere constituie o suprafata plana, acolo nu se poate scrie o relatie unica intre tensiuni si deformatiile specifice incrementale. In general corespondenta
35

36

nu este posibila intotdeauna. Se poate arata ca energia plastica incrementala dWp este intotdeauna unic determinata prin magnitudinea deformatiei plastice
p p p dWp ! W1dI1  W 2 dI 2  W 3dI 3 ! 2 ™ k ™ max dI p i i

(4.22)

dI p corespunde celei mai mari componente a vectorului deformatiilor specifice incrementale. dI p =

max dI i
i

p

.

Exemplu Fie un punct pe latura AB de ecuatie W1 - W3 = 2k Componentele vectorului deformatiilor plastice incrementale sunt:

dI p ! 0 2
p p d I1 !  d I 3 p p p p p dWp ! W1dI1  W 2dI 2  W 3dI 3 ! ( W1  W 3 )dI1 ! 2 ™ k ™ max dI ip ! 2 ™ k ™ dI1 i

Daca punctul asociat starii de tensiune coincide cu A, W2 = W3 si W1 = W3 + 2k
p p p dWp ! W 3  2 k dI1  W 2 dI 2  W 3dI 3

dar in starea plastica IV = 0 (conditia de incompresibilitate)
p p p   dI 1  d I 2  d I 3 ! 0

Se obtine in acest caz:
p dWp ! 2 ™ k ™ dI1

Deci ecuatia (4.22) este valabila pentru orice punct pe hexagon. Consideram W0 limita de curgere pentru o solicitare monoaxiala si cazul starii plane de tensiune

W1 ! X max !

W0 W p , W 2 !  0 si dI1 ! c 3 3

W max  W min 1 ¨ W 0 W 0 ¸ ! ©  ¹ !k 2 2ª 3 3º
36  

intre vectorii deformatiilor specifice plastice incrementale

dI p i

si vectorul starii de tensiune W i

37

W0 !k 3
(dI1p, dI2p) = dP(1, -1) = (c, -c)

(forfecare pura)

Deformatiile specifice plastice incrementale in directiile W1 si W 2 sunt:

dWp ! 2 ™ k ™ max dI ip ! 2 ™ k ™ c !
i

2W 0 c 3

4.5

REGULA DE CURGERE ASOCIATA CU CRITERIUL DE CURGERE MOHR - COULOMB Unele materiale fragile cum ar fi betonul sau terenul se idealizeaza uneori in analizele

numerice ca materiale ideal elasto-plastice si in acest caz criteriul Mohr - Coulomb poate fi acceptat ca un criteriu de curgere. Suprafata de curgere Mohr - Coulomb este o piramida hexagonala neregulata. Functia de curgere se scrie sub forma:

W1
sau in forma compacta:

1  sin N 1  sin N !1  W3 2c ™ cos N 2c ™ cos N
m W1 - W3 = fc¶ W1>W2>W3

(4.26) (4.27)

dP1 (m, 0, -1)

W1 ¶ dP2 (m, -1,0) A

B dP1 (0, m, -1)

dP3 (0, -1, m)

W2 , dI2p

W3 ¶ W2¶ dP5 (-1, m,0) dP4 (-1, 0,m)

Figura 4.5

37

38

In cazul utilizarii acestui criteriu de plasticitate pentru a obtine expresiile pentru
p p p deformatia specifica plastica incrementala dI1 , dI 2 si dI3 trebuie considerate trei cazuri

privind pozitia punctului asociat curgerii: cazul 1 - pe una din fetele laterale ale suprafetei piramidale cazul 2 - pe o muchie a piramidei cazul 3 - la apex (in varful piramidei) Cazul 1: Se considera ca punctul asociat starii de tensiune ce produce atingerea starii limita de curgere se afla pe suprafata plana AB unde W1>W2>W3. Conform regulii de curgere vom avea urmatoarele valori ale cresterii incrementale a deformatiilor specifice plastice: dI1p = dPm ; dI2p = 0 ; dI1p = -dP (dI1p, dI2p, dI3p ) = dP(m, 0, -1) In figura 4.5 sunt prezentate seturile de valori ce se obtin pentru alt e 5 combinatii algebrice posibile ale tensiunilor principale. In toate cazurile avem:
p p p dI1  dI 2  dI 3 ! dI p ! dP ™ ( m  1) v

dP u 0

f c/ cu m ! / u 1 ft
Pentru m u 1 regula de curgere indica o crestere de volum cu exceptia situatiei m = 1 cand se ajunge la modelul Tresca de material. Se poate pune in evidenta partea asociata compresiunii volumului:
p § dI c

! dP respectiv intinderii:

§ dI p ! m ™ dP . t

Astfel de separari se pot face si pe celelalte cinci fete ale piramidei:

§ dI p t § dI p c
astfel incat:

!m

p d I P ! § dI p  § d I c t

Incrementul energiei plastice:
p p p dWp ! W1dI1  W 2 dI 2  W 3dI 3 ! ( W1 ™ m  W 3 )dP

38

39

sau dW p ! sau dW ! Cazul 2:
p

/ c / c

§ dI

p c

§ dI m

p t

Punctul care descrie starea de tensiune se afla pe o muchie a piramidei hexagonale care contine punctul A. W1 > W2 = W3 si cele doua plane (care se intersecteaza) au ecuatiile: mW1 - W3 = fC¶ mW1 - W2 = fC¶ Se poate aplica descompunerea liniara asociata punctelor singulare: (dI1p, dI2p, dI3p ) = dP1(m, 0, -1) + dP2(m, -1, 0) = [ (dP1+ dP2)m, - dP2, - dP1] In acest mod vectorul deformatiilor specifice incrementale plastice se afla intre normalele la cele doua suprafete adiacente. Pentru celelalte cinci muchii se obtin relatii similare. Modificarea volumului in stadiul plastic este

dI P ! [ (dP1+ dP2)m - (dP1+ dP2)
in care se evidentiaza cele doua parti:
!

dI P ! (dP1+ dP2) c dI P ! (dP1+ dP2)m t
astfel incat:
p d I P ! § dI p  § d I c t

Incrementul energiei plastice

p p p / dWp ! W1dI1  W 2dI 2  W 3dI 3 ! ( W1 ™ m  W 3 )dP1  ( W1 ™ m  W 2 )dP 2 ! fC ( dP1  dP 2 )

Cazul 3: Punctul asociat atingerii curgerii se afla in varful piramidei. Toate marimile se calculeaza intr-o maniera similara.

4.6
39

PROPRIETATEA DE CONVEXITATE, NORMALITATE SI UNICITATE

"

!

Se poate observa ca pentru m > 1 se obtine dI P

!

0

40

PENTRU MATERIALUL IDEAL ELASTO-PLASTIC Conditia de ireversabilitate a deformatiei plastice implica disiparea de energie pozitiva intr-un ciclu. Ca o consecinta, suprafata de curgere trebuie sa fie convexa iar deformatiile specifice plastice sunt normale la suprafata. Conditia de normalitate garanteaza unicitatea solutiei. Aceste proprietati generale se vor putea extinde si in cazul materialelor cu consolidare.

4.6.1 Proprietatea de convexitate a suprafetei de curgere si de normalitate a regulii de curgere. Deoarece deformatiile plastice sunt ireversibile lucrul mecanic asociat acestora nu poate fi recuperat la descarcare. Aceasta inseamna ca lucrul mecanic efectuat pentru o modificare a deformatiei plastice este intotdeauna pozitiv. Conditia de ireversibilitate va impune restrictii relatiilor intre tensiuni si deformatii.
Wij

dIijp C B A D
Wij*

f (W ij ) = 0

W ij , dIijp

a)

dIijp dIijp

dIijp dIijp

Wij - Wij*

W ij - Wij*

b) Figura 4.6

c)

Fie o stare de tensiune Wij* in interiorul suprafetei de curgere. La o crestere a incarcarilor exterioare starea de tensiune va urma drumul ABC (figura 4.6) pana la atingerea starii de curgere. Pana in acest moment lucrul mecanic produs corespunde unor deformatii
40

41

elastice. Sa presupunem ca incarcarile exterioare mentin pentru un timp scurt starea de tensiune Wij pe suprafata de curgere si se dezvolta deformatii plastice astfel incat lucrul mecanic ce se produce este asociat numai acestora. Daca incarcarile exterioare suplimentare dispar, starea de tensiune revine din situatia Wij la situatia Wij*. Drumul de descarcare CDE este elastic. Pentru orice modificare a starii de tensiune in domeniul elastic, comportarea este elastica si complet reversibila, indiferent de drumul parcurs de la Wij* la Wij si invers, iar energia consumata este recuperata. Lucrul mecanic plastic produs de incarcarile exterioare pe ciclul incarcare - descarcare este un scalar si corespunde produsului dintre Wij - W i*j si incrementul
p vectorului deformatiilor specifice plastice dI ij . Cerinta ca acesta sa fie pozitiv implica: p (Wij - Wij* )  dI ij u 0

Conditia exprimata prin produsul scalar de mai sus conduce la necesiatea ca unghiul intre cei doi vectori sa fie e 90O. - Suprafata de curgere sa fie convexa. Daca nu este indeplinita aceasta conditie este contrazisa restrictia de mai sus, unghiurile rezultand u 90O (figura 4.6 b).
p - Vectorul deformatiilor specifice incrementale, dI ij trebuie sa fie normal la suprafata

de curgere intr-un punct curent sau intre normalele la suprafetele adiacente daca punctul este pe muchie (figura 4.6 c). Caracterul ireversibil al deformatiei plastice impune ca incrementul lucrului mecanic plastic sa fie pozitiv.
P dWP ! W ijdI ij ! dP ™ W ij

xf u0 dW ij

Produsul scalar intre Wij si vectorul normal la hipersuprafata de curgere este pozitiv. Multiplicatorul dP trebuie sa fie pozitiv pentru ca dW sa fie pozitiv, astfel incat conditia de ireversibilitate a deformatiei plastice sa fie satisfacuta. Suprafata de curgere are expresia: f = F - k = 0 deci ceea ce permite scrierea:

xf xF ! xW ij xW ij

dWP ! dP ™ W ij

xF ! dPnF dW ij

41

42

F este o functie omogena de gradul n in tensiuni la majoritatea teoriilor de curgere aplicate pentru metale.

4.6.2 Unicitatea solutiei si conditia de normalitate Se considera ca problema care se analizeaza admite doua solutii, ambele corespunzand unei stari de incarcare data dTi pe AT. Se considera o variatie de deplasare dui pe Au si o modificare a fortelor masice dFi pe V (figura 4.7). Lucrul mecanic virtual considerand campul de deplasari ui si integrand pe V:
# 1
i V V

T

u

AT

dTi

Fi V W i , Ii , ui

AU

Figura 4.7 Considerand apoi o alta stare astfel incat dTi(c) = dTi(b) pe AT , si conditii de
( c )

continuitate exprimate in deplasari pe Au satisfacute: dui(c) = dui(b) si dFi
( b)

scaderea ecuatiilor de echilibru corespunzand celor doua situatii se poate scrie:
% % % %

´ ( dW i
& 

dW ( b ) )( dI ( b )  dI ( c ) )d ! 0 ceea ce impune ca integrantul sa fie nul. i i i
' ' ' ' '

dI = (dWi (dIi = (dWi ((dIi e +(dIi p) Integrantul poate fi scris ca o forma patratica in tensiuni sau deformatii specifice si este o forma patratica pozitiv definita. Pentru ca relatia sa fie adevarata trebuie ca (dWi = 0 sau
(dIi = 0 ceea ce arata unicitatea solutiei. Pentru deformatiile specifice elastice, conform legii
'

lui Hooke generalizate, (dWi (dIi e este pozitiv definit. Pentru produsul scalar (dWi (dIi p sunt posibile trei situatii: Cazul 1: Ambele solutii sunt valabile in domeniul plastic. Cum ipoteza de baza a considerat materialul ideal elasto-plastic, dW i( a ) , dW (i b ) si respectiv ( dWi trebuie sa fie in planul tangent la suprafata de curgere. Cum ( dI iP este normal la suprafata de curgere inseamna ca produsul scalar (dWi (dIi nu este negativ si este nul.
0 0
42

'

'

$

´ dT

*

dui dA  ´ dTi du i dA  ´ dFi *du i dV ! ´ d

*

* ij

dI ij dV

0

)

)

)

(

'

'

# '

= dFi(b) prin

43
P Cazul 2: Solutiile corespund unei descarcari si (dI ij =0 Rezulta ca dI este pozitiv definit (dI =

(dW ij(dIij )
( P Cazul 3: O solutie este asociata incarcarii dW ija )si dI ij ( a ) si alta corespunde unei descarcari P dW ( b )si dI ij ( b ) . Atunci: ij
P P ( P P (dWij ™ dI ij ! dWijb  dWija ™ dIij ( b) ! dWijb) ™ dI ij ( b )  dW a ™ dIij ( b) ij

Cum vectorul dW ( b ) asociat unei descarcari va fi in interiorul suprafetei de curgere, acesta va ij
P face un unghi obtuz cu dI ij ( b ) normal la suprafata de curgere f, produsul scalar va fi deci:

egalitatea celor doua solutii deoarece ordinea in care se impun cele doua solutii nu trebuie sa
P afecteze semnul produselor (dW ij ™ (dI ij . In caz contrar daca valorile celor doua solutii s-ar

inversa ar aparea o schimbare de semn ceea ce nu corespunde situatiei in care ambele solutii conduc la atingerea domeniului plastic de comportare.

4.7

RELATII INCREMENTALE TENSIUNI - DEFORMATII SPECIFICE In analizele numerice ingineresti cea mai uzuala este metoda incrementala folosind

rigiditatea tangenta. Relatiile constitutive obtinute nu pot fi aplicate direct. Incrementul deformatiei specifice totale se poate considera sub forma:
p dI ij ! dI e  dI ij ij

in care:

dI e ! ij
dar

ijkl dW kl

Wkl = p Hij + sij = I1/3 + sij iar sij = 2Geij

I ij !
In final rezulta: dI e ! ij

1 1 I1H ij  sij 9K 2G

dsij dI1 H ij  9K 2G

43

2

P dW ( b ) ™ dI ij ( b ) ij

P P 0 de unde rezulta: (dWij ™ dI ij ( b ) ! dWija ™ dI ij ( b )

0 ceea ce conduce la

44

Prin adunarea celor doua componente se obtine:
5 3

In aceasta relatie dP este un actor nedeterminat cu valoarea: dP = 0 daca ( < 0) sau daca ( = 0 si d < 0) dP > 0 daca = 0 si d = 0 Conditia ca starea de tensiuni Wi asociata atingerii curgerii, modi icata cu incrementul dWi , sa se a le pe supra ata de curgere se scrie: Aceasta relatie implica:
3 6 6 6 6 6 6

(W i + d W i ) = (W i ) + d = ( W i )

d =0   ar

x dW i ! 0 xW i
3

dW i ! C i kl ( dI kl  dI p ) ! C i kl dI kl  dPC i kl kl
4 4 4 4

x xW kl

(4.30)

Rezulta :

x C i kl dI kl xW i dP ! x x C rstu xW rs xI tu
respectiv:

(4.31)

x x » « C i mn C pqkl ¼ ¬ xW mn xW pq ¼ dI kl dW i ! ¬C i kl  x x ¼ ¬ C rstu ¼ ¬ xW rs xI tu ½ ­
Termenul din paranteza reprezinta tensorul elasto - plastic sau modulul tangent pentru un material ideal elasto - plastic.
3 3 3

3

3

dI i ! dI e  dI ip ! i
4 4 4

i kl dW kl + dP

5

3

3

3

3

iar

dI ip ! dP

x xW i

ds i x dI x ! 1 Hi  + dP 2G xW i 9 K xW i

44

45

C ijmn
ep C ijkl ! C ijkl 

xf xf C pqkl xW mn xW pq xf xf C rstu xW rs xI tu

(4.32)

Relatiile obtinute constituie cea mai generala formulare a ecuatiei constitutive pentru un material ideal elasto - plastic. Se poate vedea ca incrementul tensiunilor poate fi determinat unic prin functia de curgere f (Wij ) si prin incrementul deformatiei dIij. Se poate observa de asemenea ca, daca starea de tensiune este cunoscuta si incrementul deformatiei specifice este prescris, incrementul tensiunilor poate fi determinat. Daca insa se cunoaste starea de tensiune si se prescrie incrementul tensiunilor atunci incrementul deformatiei specifice asociat nu este unic determinat deoarece dP depinde de dIij si deci este nedeterminat.

4.7.1 Relatii constitutive in termeni de constante elastice E si Q sau G si K Componentele tensorului constantelor elastice Cijkl, tensor care face legatura intre tensorul tensiunilor Wij si tensorul deformatiilor Iij (Wij = Cijkl Iij ) , pentru un material elastic liniar si izotrop, se pot scrie sub forma:

C ijkl !
iar modulul volumic: p = Woct = KIkk

« 2Q » ¬1  2 H ij H kl  H ik H jl  H il H jk ¼ 2  Q ­ 1 ½
7

(4.33)

K!

3 1  2Q

G!

2 1  Q

Prin substitutie in relatia (4.31) a relatiei (4.33) se obtine:

dP !

Q xf xf dI ij  dI kk H ij xW ij 1  2Q xW ij ¸ xf xf Q ¨ xf H rs ¹  © xW rs xW rs 1  2Q ª xW rs º
2

(4.34)

Dar Q !

1 3K  2G expresia (4.34) devine: 2 3K  G

45

46

dP !

xf 3K  2 G xf dI ij  dI kk H ij xW ij 6G xW ij ¸ xf xf 3K  2 G ¨ xf H rs ¹  © xW rs xW rs 6G ª xW rs º
2

(4.35)

Daca se substituie ecuatia (4.33) in relatia (4.30) se obtine:

dW ij !

« E xf » E EQ EQ xf dI ij  dI kk H ij  dP ¬  H mn H ij ¼ 1Q 1  Q 1  2Q ­1  Q xW ij 1  Q 1  2Q xW nm ½
(4.36)

sau in termeni de G si K :

» « 2 ¸ xf xf ¨ dW ij ! 2Gde ij  KdI kk H ij  dP ¬2G  ©K  G¹ H mn H ij ¼ 3 º xW nm ½ ­ xW ij ª

(4.37)

in care deij = dIij - dIkkHij incrementul tensorului deviator al deformatiilor specifice. Pentru o serie de materiale functia de curgere este exprimata ca functie de invaraintii I1 si J2 avand forma generala: f(Wij) = F( I1 , Se poate scrie: xf xf xI1 xf x J 2 !  xW ij xI1 xW ij x J 2 xW ij xf xf xf 1 H ij  ! s ij xW ij xI1 2 J2 x J2 in care J 2 ! sau: (4.38)

J2 ) - k = 0

W 1 sijs ji iar W ij ! sij  kk 3 2

Expresia (4.37) devine:

« » xf G xf H ij  s ij ¼ dW ij ! 2Gde ij  KdI kk H ij  dP ¬3K J2 x J2 ¼ ¬ xI 1 ­ ½
In care dP are forma: ¨ xf ¸ G xf 3KdI kk © s mn de mn ¹ ª xI1 º J2 x J2 ¨ xf ¸ ¨ xf ¸ 9 K© ¹ ¹  G© ª xI1 º ª x J2 º
2 2

dP !

(4.39)

4.8

MODELUL PRANDTL - REUSS (TEORIA J2)
46

47

Aceasta teorie deriva din criteriul de curgere von Mises: f=

J2 - k = 0

(4.40)

si este cel mai simplu model pentru materialul ideal elasto-plastic. Substituind functia de curgere f in relatia (4.39) se obtine d P:

dP !

J2

s mn de mn
!

s mn de mn J2

dW ij ! 2 de ij  KdI kk H ij  dP

J2

s ij ! 2 de ij  KdI kk H ij 

de mn s mn s ij J2

dI ij !

dsij ds ij s mn de mn 1 dI1 xf dI  dP ! 1 H ij  H ij  sij !  9K 2 xW ij 9 K 2 J2 2 J2

!

dsij smn de mn dI1 H ij  sij  9K 2 2k 2
s mn de mn s ij 2k 2

(4.41) (4.42)

dW ij ! 2 de ij  KdI kk H ij 
Satisfacerea regulii de curgere presupune: J2 = k2 si df !

xf dW ij ! sijdsij ! 0 xW ij

Termenul smn demn reprezinta cresterea de energie

s mn de mn ! s mn de e  de p mn mn
si

(4.43)

de e ! mn

ds mn 2

dJ2 = smn dsmn = 0

Ecuatia (4.93) se reduce la

s mn de mn ! s mn de p mn
indicand ca in domeniul elastic cresterea lucrului mecanic se datoreaza numai deformatiei plastice.

dI p ! dI kk  dI e ! 0 kk kk
ceea ce implica o modificare de volum nula in domeniul plastic

dI kk ! dI e ! kk
47

dI1 3K

48

Cresterea deformatiei specifice plastice are numai componente date de deviatorul deformatiilor specifice:
8

dI p ! d P i
8

xJ xf ! dP 2 ! dPs i xW i xW i
8 8

iar cresterea de energie acumulata prin deformatii plastice este:

dWp ! W i dI ip ! dPW i s i ! 2dPJ 2 ! 2dPk 2 s mn de p s de mn Rezulta: dP ! ! ! mn 2mn 2 2 2k 2k 2k dWp
Pentru dP = 0 ecuatia constitutiva se reduce la legea lui Hooke in forma diferentiala. In concluzie, materialul Prandtl - Reuss se caracterizeaza prin: - deformatiile plastice incrementale depind de valorile efective ale tensorului deviator al tensiunilor si de valorile incrementale dWi care au condus la aceasta stare; - directiile principale ale tensorului deformatiilor specifice incrementale si ale tensorului tensiunilor coincid; - deformatiile specifice de volum in domeniul plastic sunt nule; - magnitudinea deformatiilor specifice plastice incrementale este determinata de scalarul dP care este raportat la incrementul energiei plastice acumulate dWp.
@ 9 9 9 9

4.9

MODELUL DRUCKER - PRAGER Suprafata de curgere conform criteriului Drucker - Prager este: f=

J 2 + E I1 - k

unde E si k sunt constante pozitive ce depind de material. Relatia intre tensiuni si deformatii corespunzand acestei functii de curgere este
A A

si xf xf xf 1 si ! EH i  Hi  ! xW i xI1 2 J2 x J2 2 J2
In aceste conditii rezulta:
A A A A A A

dI i !
A

ds i ¨ si ¸ dI1 Hi   dP ©  EH i ¹ 9 2 ª 2 J2 º
A A

A
48

dI i !
A

dsi dI1 xf  dP Hi  9 2 xW i
A

49

3KEdI kk 
iar : dP !

G s mn de mn J2

9 KE 2  G

Deformatia plastica de volum este: dI p ! 3EdP kk Aceasta arata ca deformatia plastica trebuie sa fie insotita de cresteri de volum daca E { 0, aceasta fiind o proprietate de dilatare si in acelasi timp o consecinta a dependentei functiei de curgere de presiunea hidrostatica prin intermediul lui I1. Rezulta ca orice suprafata de curgere deschisa la un capat indica o crestere de volum in cazul deformarii plastice. Geometric, aceasta se poate descrie:
pb dI ij pa dI ij P p dI ij V

\

Figura 4.8 Unde: dI pb reprezinta cresterea de volum, \ ! ij

1 I1 iar V ! 2J 2 3

Daca suprafata de curgere este deschisa in zona tensiunilor negative, componenta orizontala dI pb este intotdeauna pozitiva indicand o crestere de volum. ij Incrementul deformatiei specifice totale a volumului :

dI kk ! dI e  dI p kk kk
rezulta:

¨ G ¸« © ¹ W mn dI mn  I 1 ¨ dI kk © © J ¹¬ ª 3 dI 1 ª 2 º­ dI kk !  3E 9K G  9 KE 2
WmndIkk = Wkk dImn { 0 pentru m = n

» ¸ ¹  3KEdI kk ¼ º ½

S-a tinut seama ca smn = Wmn - Wkk demn = dImn - dIkk ; Wkk = I1/3 si = 0 pentru m { n
49

50

Se poate obtine prin grupare de tensori si k =

J 2 + E  I1 conform regulii de curgere

dI kk !
respectiv:

2dI 1  9 E 2  3E W mn dI mn k 3 k ¨ ¸ dW i ! 2 de i  dI kk H i  dP © s i  3 EH i ¹ © J ¹ ª 2 º

sau dW i ! C ep dI mn i mn in care:
C C

4.10

CAZUL GENERAL AL MATERIALULUI IZOTROP Pentru un material izotrop general, suprafata de curgere poate fi scrisa sub forma: f ( I1, J2, J3) = 0

xf xf xI1 xf xJ 2 xf xJ 3 !   xW ij xI1 xW ij xJ 2 xW ij xJ 3 xW ij sau: xf ! B0H ij  B1s ij  B2 t ij xW ij in care B0, B1 si B2 sunt:

B0 !

xf ; xI1

B1 !

xf ; xJ 2

B2 !

sij sunt componentele tensorului deviator al tensiunilor: sij !

tij sunt patratele componentelor tensorului deviator al tensiunilor

Pentru cele trei criterii enuntate anterior se pot obtine coeficientii B: - criteriul von Mises: f = J2 - k2
50

B

¨ C epmn ! 2 H in  © i ª
B 

2 3

¸ ¹H i H mn  º

J2 

9 E2

xf xJ 3
xJ 2 xW ij

t ij !

xJ 3 2 ! s ik s kj  J 2 H ij xW ij 3

B

s i  3 EH i
B

¨ ¸ © s mn  3 EH mn ¹ © J ¹ ª 2 º

B

B

B

B

B

51

B0 = 0, B1 = 1, B2 = 0 - criteriul Drucker - Prager : f = J 2 + E I1 - k B0 = E, B1 = 1/(2 J 2 ) , B2 = 0 - criteriul Mohr - Coulomb :

J T¸ T¸ 1 ¨ ¨ f ( W ij ) ! I1 sin N  J 2 sin © U  ¹  2 cos© U  ¹ sin N  c ™ cos N ª ª 3 3º 3º 3
Avand in vedere ca:

cos U !
De asemenea:

3 s1 3 3 rezulta: cos 3U ! 2 2 J2

J2

J3

3

3 3 xU J3 ctg3U ! ! 2J 2 xJ 2 4 sin 3U J 5 2
2

3 1 ctg3U xU ! ! 2 sin 3U J 3 2 3J 3 xJ 3
2

Expresiile coeficientilor B se pot calcula din functia f si se obtine:

B0 !

xf sin N ; ! xI 1 3

T¸ ¨ sin © U  ¹ xf T¸ T¸ « » sin N « ¨ »¾ 3º ® ¨ ª ! B1 ! ¯ ¬1  ctg © U  ¹ctg 3U¼  ¬ctg © U  3 ¹  ctg3U¼ ¿ ; xJ 2 3º 3 ­ ª 2 J2 ª º ­ ½ ½À °

T¸ T¸ ¨ ¨ sin© U  ¹ sin N  3 cos© U  ¹ xf 3º 3º ª ! ª B2 ! xJ 3 2J 2 sin 3U

- Criteriul Tresca: f ( J 2 , U) ! 2 J 2 sin © U 

¨ ª

T¸ ¹  W0 ! 0 3º

B0 !

xf ! 0; xI1

T¸ ¨ sin© U  ¹ ª xf 3º B1 ! ! xJ 2 J2
51

T¸ « » ¨ 1  ctg© U  ¹ ctg3U¼ ; ¬ ª 3º ­ ½

52

2

T¸ ¨ 3 cos© U  ¹ ª x 3º ! ! 2J 2 sin 3U xJ 3

Pentru alte criterii de curgere se vor obtine in mod relatii similare. In aplicatiile de element init relatiile constitutive ale materialelor sunt re lectate prin
D
ep i mn

matricea de rigiditate a materialelor elasto - plastice:
E

dW i !
ep i kl i kl

ep i kl dI kl

i kl

reprezinta tensorul constantelor elastice pentru domeniul elastic de comportare.
F F F

i kl

!
D

« 2Q » ¬1  2Q H i H kl  H ik H l  H il H k ¼ 2  Q ­ 1 ½
este tensorul constantelor asociat de ormatiilor plastice considerand modulul tangent

iar

p i kl

de elasticitate.
i mn p i kl

!

i mn

Se obtine:
p i kl

!

Dar
G G G

x ! xW i
G

0H i

2 t i si ! ¨ s ik s k  J 2H i ¸ si ! si s k s ki ! 3J 3 © ¹ ª º 3 2 2 ¨ ¸¨ ¸ 2 2 t i t i ! © sik s k  J 2 H i ¹ © sik s k  J 2H i ¹ ! J 2 ª ºª º 3 3 3
E E E E E E
52

D D

Avand in vedere ca: t i ! sik s k  J 2H i ; t ii ! sik s ki  J 2 ;
D D D D D D D D D D

D

D

Notand cu H i !
D

x x si h ! xW rs xW mn H i H kl h 

1s i 

2ti

2 3

F

F

D

D

D

E

! 

p i kl

D D

F

x x xW mn xW pq x x rstu xW rs xW tu
rstu

pqkl

x xW tu

2 3

1 J 2 ! si s i 2

53

H ij ! C ijmn

E « 2Q » xf ¬1  2Q H ij H mn  H im H jn  H in H jm ¼ B 0 H mn  B1s mn  B 2 t mn 1 xW mn 2  Q ­ ½

« Q » !2 ¬ H ij H mn  H im H jn  H in H mj ¼ B0H mn  B1s mn  B2 t mn ! ­1  2Q ½ ¨ 1 Q ¸ ¨ 3Q ¸ !2 © B0H ij  B0H ij  B1sij  B2 t ij ¹ ! 2 © B0H ij  B1sij  B2 t ij ¹ ª 1  2Q º ª 1  2Q º h! xf xf xf ¨ 1  Q ¸ !2 C ijmn B0H ij  B1sij  B2 t ij ¹ ! © xW ij xW mn xW ij ª 1  2Q º

¨ 1 Q ¸ !2 © B0H ij  B1sij  B2 t ij ¹ B0H ij  B1s ij  B2 t ij ! ª 1  2Q º ¨ ¸ 2 1 Q 2  2 B1 J 2  B2 J 2  6B1B2J 3 ¹ ! 2 © 3B3 0 2 2 ª 3 º 1  2Q
Relatiile s-au obtinul tinandu-se seama de proprietatile simbolului lui Kronecker Hij si de proprietatile inmultirii tensorilor. Vectorii tensiunilor si deformatiilor specifice incrementale sunt: {dW} = { dWx, dWy, dWz, dXyz, dXxz, dXxy } {dW} = { dIx, dIy, dIz, dKyz, dKxz, dKxy } in care dKyz = 2 dIyz respectiv vectorul asociat tensorului H este Hij = { Hx, Hy, Hz, Hyz, Hxz, Hxy } in care:

¨ ¸ « 1 Q 2 ¸» 1 Q ¨  B1s x  B2 © s2  s2  s 2  J 2 ¹ ¼  B1s x  B2 t x ¹ ! 2 ¬ B0 H x ! 2 © B0 x xy xz ª ª 1  2Q º 3 º½ ­ 1  2Q
H yz ! 2

B1sxz  B2 t yz ! 2
p

?B s

1 xz 

B2 s xz s xy  s yzs y  s yz s z

A

Tensorul C ep in forma matriceala devine: ijkl

?C A! ?CA ?C A
ep

in care conform legii lui Hooke pentru materiale elastice liniare si izotrope:

53

54

?

4 «  ¬ 3 ¬ 2 ¬  3 ¬ 2 A! ¬  ¬ 3 ¬ 0 ¬ ¬ 0 ¬ 0 ­ «H 2 x ¬ ¬ 1¬ p A! ¬ h¬ ¬ ¬ ¬ ­ H
2 y

2 3 4  3 2  3 0  0 0 HxHy HxHz HzHy H sim
2 z

2 3 2  3 4  3 0  0 0

0 0 0 0 0

0 0 0 0 0

» 0¼ ¼ 0¼ ¼ 0¼ ¼ 0¼ ¼ 0¼ ¼ ½ H x H xy » H xy H y ¼ ¼ H z H xy ¼ ¼ H yz H xy ¼ H zx H xy ¼ ¼ H2 ¼ xy ½ ! E 2 1  Q

H x H yz H yz H y H z H yz H
2 yz

H x H xz H xz H y H z H zx H yz H zx H2 zx

?

Tinand cont de expresiile se obtine:

!

E 3 1  2Q 2 3 

4 3

!

1 Q E si 1  2Q 1  Q 

!

Q E 1  2Q 1  Q

5. APLICAREA METODEI ELEMENTULUI FINIT LA OB INEREA R SPUNSULUI STRUCTURILOR SUPUSE LA AC IUNI STATICE I DINAMICE 5.1 INTRODUCERE Stadiul de comportare al unei structuri depinde atât de valoarea înc rc rilor exterioare, cât i de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor care intr în alc tuirea elementelor de rezisten . Pentru a controla stadiile parcurse de structur se poate folosi metoda elementului finit cu formulare în deplas ri (MEF). Punctul de plecare al metodei îl constituie un câmp de deplas ri aproximative care, în general, nu satisfac condi iile de continuitate pe frontierele
54

55

elementelor finite. Identificarea stadiului de comportare se poate face la nivel de "punct material" (controlând nivelul tensiunilor) sau la nivel "global" (controlând eforturile sec ionale). Primul mod de abordare este general i utilizeaz procedeele Teoriei Plasticit ii. Momentul atingerii limitei de curgere se stabile te pe baza unui criteriu de plasticitate asociat modului de comportare a materialului. Deoarece aceast procedur necesit un timp considerabil de calcul i de prelucrare a rezultatelor, în analizele inginere ti este folosit numai la studiul comport rii unor zone de interes deosebit sau atunci când nu poate fi aplicat teoria barelor. Al doilea mod de abordare este destinat structurilor din bare sau alc tuite din elemente care pot fi reduse la axa lor. În acest caz, stadiul de comportare este furnizat de rela ia dintre eforturile sec ionale i curba limit de interac iune stabilit pentru materiale cu comportare ideal elasto-plastic , specifice structurilor din o el. Acest mod de analiz este mult mai simplu i mai apropiat de calculul ingineresc al construc iilor metalice. Spre deosebire de prima manier de abordare, prin aceast procedur nu poate fi eviden iat zona pe care se extind incursiunile în domeniul elasto-plastic, acestea reducându-se la nivelul unei sec iuni. Astfel, zona de articula ie plastic se reduce la o sec iune care, în teoria barelor, devine o articula ie punctual . În ambele moduri de abordare, r spunsul în domeniul elasto-plastic se ob ine prin calcul incremental "pas-cu-pas", stadiul de comportare fiind controlat la finalul fiec rui pas. În func ie de stadiul atins, se men ine constant sau se corecteaz matricea de rigiditate. De asemenea, se verific realizarea echilibrului i, dac este necesar, se efectueaz corec ii specifice procedului numeric de rezovare. 5.2 UTILIZAREA TEORIEI PLASTICIT CONTINUE DEFORMABILE II ÎN MEF, ÎN CAZUL MEDIILOR

Condi ia de echilibru poate fi exprimat la orice moment de solicitare corespunz toare înc rc rii sau desc rc rii folosind principiul lucrului mecanic virtual [C1]: (5.1) ´ W ijHI ij dV ! ´ TiH ui dA  ´ qiH ui dV
V A V

în care H ui sunt deplas rile virtuale incrementale, HI ij sunt deforma iile specifice virtuale incrmentale, Ti sunt for e distribuite pe suprafa a corpului, iar qi sunt for ele masice. În form matriceal , ecua ia lucrului mecanic virtual se scrie:
T ´ V

dV !

´ u
A

T

T dA  ´ u T q dV
V

(5.2)

în care
uT ! ?u1 u 2 u3 A,
T T

u T ! ?H u1 H u 2 H u3 A , HI ! ? x I y I z K yz K zx K xy A T ! ? x HI y HI z HK yz HK zx HK xy A I
! W x W y W z X yz X zx X xy

?

A

În cazul analizei geometrice liniare sau în analize bazate pe ipoteza micilor deforma ii, ! BU i !B U (5.3)

55

56

în care U este vectorul deplas rilor nodale. Acesta se poate exprima ca o func ie de câmpul de deplas ri acceptat u , cu rela ia u! U (5.4)

în care N este matricea func iei de interpolare a deplas rilor, denumit i func ie de form . Matricea B de leg tur între deforma iile specifice i deplas rile nodale U are expresia: B ! LN în care L este matricea operatorului diferen ial,
«x ¬ xx ¬ ¬0 ¬ ¬ ¬0 L!¬ ¬0 ¬ ¬x ¬ ¬ xz ¬x ¬ xy ­ 0 x xy 0 x xz 0 x xx ! Lu » 0¼ ¼ 0¼ ¼ x¼ xz ¼ x¼ ¼ xy ¼ x¼ ¼ xx ¼ 0¼ ¼ ½

astfel încât Înlocuind rela iile (5.3) i (5.4) în rela ia (5.2) se ob ine ecua ia de echilibru care guverneaz mecanica mediilor deformabile în ipoteza micilor deforma ii:

´B
V

T

dV ! ´ NT T dA  ´ NT q dV
A V

(5.5)

sau

´B
V

T

dV ! R

în care
R ! ´ N T T dA  ´ N T q dV
A V

este vectorul for elor nodale echivalente. Dac se consider c rela ia între tensiuni i deforma ii specifice este liniar , ! C , C fiind matricea constantelor elastice, se ob ine ecua ia de echilibru pentru analize liniare, KU ! R în care K ! ´ BT C B dV
V

este matricea de rigiditate a structurii.
56

57

Într-o analiz elasto-plastic , rela iile dintre tensiunile i deforma iile specifice sunt neliniare i rela ia (5.5) este o ecua ie neliniar în func ie de deforma iile specifice, respectiv de deplas rile nodale U. Pentru rezolvarea ecua iei (5.5) se aplic metode iterative. Întrucât rela iile constitutive elasto-plastice depind de istoria deforma iilor, este necesar o analiz incremental care, pentru o varia ie a înc rc rii exterioare s conduc la varia iile corespunz toare ale deplas rilor, deforma iilor specifice i tensiunilor. Într-o astfel de analiz , înc rcarea total R este aplicat incremental, pas cu pas [C1]. La un pas de înc rcare ³m+1´, înc rcarea se exprim prin: m 1 R ! m R  m 1 R Se presupun cunoscute solu iile m U , m , m la un pas anterior, iar la pasul ³m+1´ asociat cre terii înc rc rii R se poate scrie m 1 U ! m U  U m 1 ! m  Ecua ia (5.5) devine în care
m 1 F ! m 1 R m 1 F ! BT m 1 dV ´
V

(5.6)

reprezint for ele interne la pasul ³m+1´. Rezult m 1 R  BT m dV T ´ B dV ! ´
V V

Pentru rezolvarea ecua iei de echilibru (5.6) dintre for ele exterioare m 1 R i for ele interne m 1 F sunt necesare dou tipuri de algoritme pentru determinarea incrementului deplas rilor (U i a tensiunilor incrementale . Primul algoritm va rezolva ecua iile de echilibru neliniar. Se pot folosi metode din familia Newton, cum ar fi metoda NewtonRaphson i metoda Newton-Raphson modificat prezentate în capitolul 3. Al doilea algoritm este necesar pentru determinarea tensiunilor incrementale corespunz toare deforma iilor , pentru o stare de tensiuni i o istorie a deforma iilor date [C1]. specifice incrementale

5.3

ALGORITMI PENTRU REZOLVAREA ECUATIILOR NELINIARE Considerand ca starea de tensiuni {W} este o functie de deplasarile {U} ecuatia (5.3) se
(m+1)

poate scrie: =( (m+1){U}) = (m+1){F((m+1){U})} deplasari metode de iterare a echilibrului. 5.3.1 Metoda Newton ± Raphson
(m+1)

{R}.

Metodele iterative de tip Newton care se vor prezenta, constituie in formularea in

Sa consideram ca la iteratia (i-1) s-a obtinut aproximatia deplasarilor reale {U}i-1.

(m+1)

{U},

57

58

Se dezvolta in serie Taylor functia reziduala =( ordin superior:

(m+1)

{U}) = 0 si neglijand termenii de

=

( m 1)

{U}( i 1) 

x= xU

( m 1 )

{U}( i 1 )

( m 1)

{U}  ( m 1) {U}( i 1) ! 0

sau:

x xU

( m 1 )

(i) {U}( i 1 ) {(U} 

( m 1) { }( i 1)  ( m 1) { } ! 0

in care s-au facut notatiile:

{(U}( i ) ! ( m 1) {U}  ( m 1) {U}( i 1)
si { }( i 1) ! ( m 1)

_

( m 1)

{U}( i 1)

a
ep

Se poate observa ca:
m 1

? A
( m 1 )

i 1

!

in care:

[

ep

]

{U }( i  1 )

= matricea elasto - plastica asociata deplasarilor

( m 1)

? A( i 1) = matricea de rigiditate tangenta a structurii. ? A( i 1) _(Ua( i ) ! ( m 1) _ a ( m 1) _ a( i 1)
_Ua( i ) ! ( m 1) _Ua( i 1)  {(U}( i )
_Ua( 0 ) ! ( m ) _Ua
[ ]( 0 ) ! ( m ) [ ]
i = 1, 2, ... n, ... pana la atingerea convergentei

Algoritmul de integrare Newton- aphson este:
( m 1) ( m 1)
( m  1)

( m 1) ( m 1)

_ a( 0 ) ! ( m ) _ a
Metoda Newton aphson are o rata mare de convergenta si este quadratic
( m 1)

convergenta. Totusi trebuie sa retinem ca matricea de rigiditate tangenta factorizata si evaluata la fiecare pas al iteratiei, ceea ce poate fi prohibit.

Pe de alta parte pentru un material perfect plastic sau cu degradare, matricea de rigiditate tangenta poate deveni singulara sau neconditionata.

2

H
( m 1)

x xU

( m 1 )

{U}( i 1 )

! ´ [ ]T [

]

( m 1 )

{U }( i  1 ) [

]d

{U}( i 1)

[ ]( i 1) este

(U)

58

59
2 2 0 (2) 2 (1)

=1

Figura 5.1 Metoda Newton - Raphson

5.3.2 Metoda Newton - Raphson modificata Aceasta metoda consista in folosirea unei rigiditati tangente constante pentru toate iteratiile dintr-un pas de incarcare. Cu alte cuvinte, matricea de rigiditate tangenta
( m 1)

[ K ]( i 1) din pasul de incarcare (m+1) in iteratia (i - 1) din interiorul acestui pas coincide
(n)

cu matricea de rigiditate tangenta

[ K] evaluata in pasul de incarcare anterior, n < m+1 si
(n)

care se pastreaza aceeasi pentru toate iteratiile din pasul respectiv. Daca care
(0)

[K] ! ( 0) [K] in

[ K] este matrice de rigiditate initiala elastica corespunzatoare primului pas de

incarcare si se pastreaza aceeasi pentru toti pasii se obtine metoda tensiunilor initiale. In metoda Newton - Raphson modificata matricea de rigiditate este deci evaluata la inceputul fiecarui pas de incarcare si in timpul iteratiilor se pastreaza constanta. De exemplu pentru pasul (m+1) se obtine:
( m 1 )

[ K ]( 0 ) ! ( n ) [ K ]( 0 ) ! ( m ) [ K ]( 0 )
apoi:

Schema de iteratie a metodei Newton - Raphson modificata se exprima astfel:
(m)

? A_( a( i ) ! ( m 1) _Ra ( m 1) _ a( i 1)
( m 1)

_ a( i ) ! ( m 1) _ a( i 1)  _( a( i )
_ a( 0 ) ! ( m ) _ a ( i = 1,2,......)
( )

si:

( m 1)

_ a( 0) ! ( m ) _ a;

( m  1)

2

R

59
1

60

(U(1)

...............

Figura 5.2 Metoda Newton - Raphson modificata Iteratiile ³i´ au loc pana cand criteriul de convergenta impus este satisfacut. Pentru un sistem neliniar cu un grad de libertate, se reprezinta grafic in figura de sus principiul acestei metode. Metoda de integrare Newton - Raphson modificata implica putini pasi pentru evaluarea si factorizarea matricii de rigiditate si prin urmare efortul de calcul este mult redus. Fata de metoda Newton - Raphson metoda Newton - Raphson modificata converge insa mai incet, fiind necesare mai multe iteratii. In situatia unui material cu deformatii degradabile metoda este foarte inceata. Rata de convergenta nu depinde de numarul de pasi la care se actualizeaza matricea de rigiditate. Daca se produce o modificare a incarcarilor exterioare cum ar fi descarcarea, metoda nu conduce la convergenta iteratiilor, cu exceptia cazului in care se actualizeaza matricea pentru aceasta situatie.

5.3.3

Metoda quasi Newman (QN) Aceasta este un compromis intre metoda Newton - Raphson si metoda Newton -

Raphson modificata. Metoda Newton - Raphson implica evaluarea si factorizarea matricii de rigiditate a structurii la fiecare iteratie, si ca urmare un timp de calcul mai lung. Metoda Newton - Raphson modificata pastreaza aceeasi matrice de rigiditate pentru toate iteratiile dintr-un pas de incarcare si rata de convergenta este slaba. Spre deosebire de aceste doua metode, metoda quasi -Newton angajeaza o matrice de ordin inferior la actualizarea ulterioara a matricii de rigiditate, secanta a matricii
( m 1) ( m 1)

[ K 1 ]( i 1) ceea ce reprezinta o aproximare

[ K 1 ]( i ) .

Metoda apartine clasei de metode cunoscuta sub numele de metode cu actualizarea matricilor.

60

61

In cele ce urmeaza se prezinta o metoda de ordin 2, Broyden - Fletcher - Goldfarb Shanno (BFGS) folosita uzual cu algoritmul quasi - Newton (Bathe 1982). Se definesc: incrementul deplasarii {H} ca:

_Hai ! ( m 1) { _Rai ! ( m 1) {R} 
( m 1) {F}( i )

}( i )  ( m 1) { }( i 1)

vectorul fortelor neechilibrate {R}si incrementul sau {K}:

_K ai ! {R}( i 1)  {R}( i )
astfel incat matricea actualizata ( m 1) [ ]( i ) satisface ecuatia quasi - Newton:
( m 1)

[ ]( i ) _ a ! _K a H

(i)

(i )

Pentru o matrice de rigiditate simetrica si pozitiv definita formula de recurenta a inversei matricii este:
( m 1) 1 ( i )

[

]

! [ A ]( i 1) T ™( m 1) [ ]( i 1) [A ]( i 1)

in care [A] este matricea de modificare cu expresia: [A](i-1) = [I] + {V}(i-1){W}(i-1)T unde [I] este matricea unitate de aceeasi dimensiune cu [ ] , {V} (i-1) si {W}(i-1) sunt vectori exprimati in termeni de {H}, {R} si {K}. Procedura de iteratie pentru un pas de iteratie i (i = 1,2,«.) este compusa din doi pasi: Pasul 1: Se evalueaza incrementul deplasarii:
( R _ a! ( m 1) ? A( i1) _ ai1) = [ A]( i1) T ™ .............. ™ [A]1T [ ( ( si _ ai ) ! _ a H ( ( m) 1

][ A]1 ™ ........ ™ [A ]( i 1) {R}( i 1)

se obtine:

{ }( i ) ! ( m1) { }( i 1)  _ (

a

Calculul in acest pas implica produse vectoriale interne, produse scalare de vectori si rezolvarea unui set de ecuatii liniare cu o matrice a coeficientilor ( m ) ? Afactorizata anterior. Pasul 2: Calculul vectorilor de corectie {V}(i) si {W}(i) care se vor utiliza in pasul urmator de iterare.
( _Va( i ) ! c ( i ) ™( m 1) ? A( i1) _ a( i )  _Ka( i ) ! _R ai )   c ( i ) R a( i1) _ 1 H (i) (i) H H ( _Wai ) ! _) Ta ( i) ! _ a (i H _ a _Ka G(0)  G (1)

in care c(i) este un factor pentru modificare matricii [A]:
61

62
( ¨ ¸ _ ai )T _Ka( i ) H ¹ c ( i ) ! © ( i ) T ( m 1) ( i 1) (i) ¹ ©_a ™ ? A _Ka º ª H 1/ 2

!

(0)  (1) (0 )

Pentru a se evita actualizari numerice nepotrivite, actualizarea va fi facuta numai daca c(i) este mai mic decat o toleranta prestabilita (de exemplu 105). (x) este un produs de vectori:
( ) ( ( x ) ! ( ( m 1) {U}( i 1)  x_ Ua ! _ Ua
T ( m 1)

?

_R a _ ( m 1) {U}( i 1)  x_ Uaa ( A F

In pasul al doilea este necesar calculul fortelor echivalente pentru starea de tensiune ce corespunde deplasarilor ( m 1) {U}( i ) . Aceasta iterare continua pana cand se ajunge la o convergenta ceruta. Pentru cazul unui sistem neliniar cu un grad de libertate procedura este prezentata in figura 5.3
R
K(i)
2 1 (2)

2

R

F (U)
K(n)

R

K(1) H(2)
F(1)

H(i) H(n) (U(i)( U(n)

F(2)

(U(2)

1

U

2

2 (i-1) U(1) U 2U(i) 2U

Figura 5.3 Efortul de calcul in procedura quasi-Newton pentru un pas de iterare este mult mai mare decat in metoda Newton-Raphson modificata dar mai mic decat in metoda Newton Raphson. Aceasta metoda are o convergenta mai buna decat ce a metodei Newton-Raphson modificata, rata de convergenta situandu-se intre o rata de convergenta liniara si una quadratica. Matricea de rigiditate in aceasta metoda este mai putin importanta decat in celelalte doua metode in care se folosesc matrici de rigiditate actualizate. De fapt matricea de rigiditate elastica initiala a structurii poate chiar sa fie folosita pentru toti pasii incrementali fara a pierde din eficienta. Ca o consecinta, aceasta metoda este potrivita pentru analiza solidelor elastoplastice care prezinta consolidare si degradarea deformatiilor sau pentru analiza solidelor perfect plastice. Nu apar dificultati in caz de descarcare si este poate cel mai bun algoritm disponibil.
62

63

5.4 DETERMINAREA R SPUNSULUI STRUCTURILOR ALC TUITE DIN BARE, SOLICITATE ÎN DOMENIUL ELASTO-PLASTIC Prin sc derea ecua iilor de echilibru dinamic scrise la momentele de timp t i t  dt se ob ine 
  M du  CT du  K T du ! dP

(5.21)

în care dP este incrementul înc rc rii aplicate la nodurile structurii, M este matricea maselor, iar CT i K T sunt matricele tangente de amortizare, respectiv de rigiditate. Vectorii valorilor    incrementale ale accelera iei, vitezei i deplas rii respectiv du , du i du depind de timp, dar i de stadiul de comportare. Pentru un pas de timp finit (t , ecua ia (5.21) se scrie    M u  Ct u  K t u ! (P (5.22) 
  în acest caz echilibrul fiind satisf cut aproximativ [P5]. u , u , u i P sunt vectorii valorilor incrementale finite ale accelera iei, vitezei, deplas rii i, respectiv, înc rc rii, iar Ct i K t sunt matricele tangente de amortizare, respectiv de rigiditate, corespunz toare st rii structurii la începutul pasului de timp. Dac în interiorul pasului de timp se produce o modificare în starea structurii, este posibil ca echilibrul s nu fie satisf cut exact la sfâr itul pasului de timp, în noua stare ce se ob ine prin rezolvarea ecua iei (5.22). În cazul ac iunii seismice, deplasarea tuturor reazemelor se consider sincron cu cea a terenului [P5]. Ecua ia (5.22) se scrie în acest caz    M u a  Ct u r  K t u r ! 0

(5.23) 

  u a reprezint vectorul valorilor incrementale finite ale accelera iei absolute, iar u r i u r sunt vectorii valorilor incrementale finite ale vitezei, respectiv deplas rii relative. În modelul Housner, deplasarea absolut se compune din deplasarea de corp rigid u g impus structurii de mi carea terenului i deplasarea relativ ur asociat structurii deformate în prezen a for elor de iner ie care se dezvolt la nivelul maselor nodale, u a ! u g  u r . Astfel, ecua ia incremental de echilibru (5.23) devine 
    M u r  C t u r  K t u r !  M 1 (u g

(5.24)

în care 

   u r este vectorul valorilor incrementale finite ale accelera iei relative, iar (u g este

valoarea incremental finit a accelera iei terenului. Rela ia (5.24) este similar rela iei (5.22), în care vectorul valorilor incrementale finite ale for elor perturbatoare se înlocuie te cu   vectorul for elor de iner ie  M 1 (u g asociate cre terii accelera iei terenului. În capitolul 3 s-au prezentat câteva metode numerice de rezolvare a ecua iei (5.22), bazate pe considerarea unei legi de varia ie a accelera iei în pasul de timp, pentru care s-au ar tat condi iile în care acestea sunt stabile. De exemplu, metoda diferen elor finite centrale este stabil pentru perioade ale modurilor de vibra ie mai mari decât T ™ (t , iar metoda accelera iei liniare în pasul de timp este stabil pentru perioade cel pu in egale cu 1,8(t . Metoda accelera iei medii constante este necondi ionat stabil , dar are dezavantajul c nu introduce amortizare numeric . Acest dezavantaj este eliminat în metoda Wilson - , pentru
63

64

modurile de vibra ie la care perioadele sunt mai mici decât pasul de timp considerat. În [W2] se arat c metoda HHT  E produce disipare numeric de energie în modurile superioare de vibra ie. Performan ele acestei metode sunt similare cu utilizarea amortiz rii propor ionale cu rigiditatea, motiv pentru care este inclus în multe programe de calcul. În cazul sistemelor cu mai multe GLD, cu r spuns neliniar, se pot produce evenimente plastice la momente de timp foarte apropiate. La fiecare moment de timp la care se produce un eveniment ar trebui aplicat o procedur de oprire a calculului i de reluare a sa cu o nou ecua ie de echilibru, cu alt vector de stare i alt pas de timp, în prezen a altor condi ii ini iale. În aceast situa ie, apare mai rezonabil sacrificarea acurate ii calculului, prin determinarea r spunsului dinamic la pa i de timp constan i. Se recomand folosirea metodei accelera iei constante în pasul de timp, care este stabil indiferent de m rimea pasului de timp [R2]. Aceast metod este adoptat în [P5], unde se arat c în cazul structurilor cu comportare liniar elastic , pentru modurile de vibra ie cu Tn (t se pierde din acurate e, dar amplitudinile r spunsului sunt corecte ca ordin de m rime. Pentru modurile de vibra ie cu Tn " (t acurate ea r spunsului este suficient din punct de vedere practic, dar mai mic prin compara ie cu metoda accelera iei liniare. Dac se produc incursiuni în domeniul postelastic, pasul de timp trebuie ales suficient de mic. Se poate controla eroarea r spunsului comparând rezultatele a dou analize cu pa i de timp diferi i. Totu i, convergen a c tre solu ia exact este o problem ce trebuie urm rit în orice tip de analiz numeric . 5.4.1 Matricea de rigiditate tangent Structurile pot fi modelate cu elemente de tip bar , cu elemente finite de suprafa i/sau cu elemente finite tridimensionale. Dac structurile prezint regularitate în plan i pe vertical , cu cel pu in un plan de simetrie, se pot realiza modele plane ale acestora. În cazul modelelor plane cu elemente finite de tip bar , solicit rile la care pot fi supuse barele pot fi de întindere sau compresiune i de încovoiere cu sau f r for axial i for t ietoare. Pentru valori mari ale for elor de compresiune exist posibilitatea pierderii de stabilitate prin flambaj. Dac flambajul se produce în domeniul elastic, nu mai exist posibilitatea form rii de articula ii plastice. De aceea, elementele structurale trebuie astfel alc tuite încât s fie evitate pierderea de stabilitate în domeniul elastic i voalarea t lpilor sau a por iunii din inim comprimate (sec iuni de clasa 1). În momentul în care elementele finite de tip bar cu rigiditate axial i/sau la încovoiere se plastific la capete, matricea de rigiditate se modific . Corec ia matricei de rigiditate structural se face numai la sfâr itul pasului de timp în care unul sau mai multe elemente î i modific stadiul de comportare, prin introducerea schimb rilor de rigiditate asociate elementelor finite respective în matricea de rigiditate structural curent . În acest mod se evit reasamblarea matricei de rigiditate structurale. 5.4.1.1 Elementul finit de bar dublu articulat Elementul finit de bar dublu articulat poate fi orientat arbitrar în planul structurii i transmite numai for axial .

64

65

a b Fig. 5.1 Modele de comportare a elementului de bar dublu articulat : a ± plastificare la întindere i compresiune; b ± plastificare la întindere i flambaj la compresiune

Fig. 5.2 Descompunerea rela iei biliniare N  (l în dou componente
(u 4 (P4

( j
E (H i (N i
I

(H j

(P2
(u1 ( 2
P

(u2

(u3

(P3

a

b

Fig. 5.3 Deforma iile, deplas rile nodale i for ele nodale pentru elementul de bar dublu articulat Se pot considera dou moduri de comportare inelastic , i anume plastificare atât la întindere cât i la compresiune (fig. 5.1, a) i plastificare la întindere dar flambaj elastic la compresiune (fig. 5.1, b). Dup dep irea limitei de curgere se poate ine seama de efectul de consolidare, considerând dou componente de comportare în paralel, una elastic i una inelastic (fig. 5.2) [P5]. Elementul de bar dublu articulat va avea numai deforma ii axiale, corespunz toare modific rii de lungime
(l ! (H j  (H i

(5.25)

în care H i i H j sunt deplas rile capetelor barei în lungul axei sale (fig. 5.3, a). Între cre terile finite ale deplas rilor nodale din sistemul local i cele corespunz toare din sistemul global de axe (fig. 5.3, b) se poate scrie rela ia de transformare
65

66

(H i ! (u1 cos E  (u2 sin E (H j ! (u3 cos E  (u 4 sin E unde cos E ! x y i sin E ! . Înlocuind rela iile (5.26) în (5.25) se ob ine l l (u1 ¾ (u (l ! _ cos E  sin E cos E sin E a¯ 2 ¿  (u 3 (u 4 À
Q Q Q S Q Q Q R Q Q

(5.26)

(5.27)

sau (l ! R(u . Din stadiul elastic de comportare se cunoa te rela ia (l ! rezult
U

l (N , de unde Et A
U

Et A (l sau ( ! kt (l , în care k t este rigiditatea axial a barei i t este l modul de elasticitate tangent în starea curent (în cazul materialelor ideal elasto-plastice, pentru  pl e e pl i Et ! 0 pentru ! s pl ). Raportând rigiditatea tangent t ! (N !

la deplas rile nodale i inând seama de rela ia (N ! R(P (fig. 5.3, b), se poate scrie K t ! RT k t R

Se pot considera for e axiale ini iale în lungul elementului sau efectul varia iei uniforme de temperatur , prin for e de încastrare perfect a c ror valoare trebuie s fie mai mic decât capacitatea limit asociat plastific rii elementului. 5.4.1.2 Elementul finit de bar cu rigiditate axial i la încovoiere

Elementele de acest tip pot fi orientate arbitrar în planul în care se descrie structura. Rigiditatea la încovoiere se specific prin coeficien ii matricei de rigiditate în sistemul local de axe. Se pot descrie condi ii de margine diferite la capete (încastrare sau articula ie) i se poate considera cazul în care sec iunea transversal este variabil în lungul elementului, specificând coeficien ii potrivi i de rigiditate la încovoiere. Deasemenea, se poate considera efectul for ei t ietoare asupra deforma iilor din încovoiere i se poate ine seama de prezen a unor leg turi excentrice la capete datorate prinderilor, prin intermediul zonelor rigide. Plastificarea se poate produce doar în articula iile plastice punctuale de la capetele elementului (fig. 5.4). Consolidarea materialului este aproximat prin dou componente în paralel, una elastic i una elasto-plastic (fig. 5.5). Componenta ideal elasto-plastic corespunde articula iilor plastice de la capetele elementului în care momentul încovoietor este constant, iar componenta elastic corespunde zonei de consolidare a materialului, în care se permite momentului încovoietor s creasc . Datorit acestui model, dac momentul încovoietor i sec iunea elementului sunt constante, atunci curbura i rotirea sunt direct propor ionale, iar rela iile moment-rotire M  U i moment-curbur M  G ( G ! 1 V ) au aceea i form (fig. 5.6, a). Dac momentul încovoietor sau sec iunea variaz în lungul elementului, atunci curbura i rotirea nu mai sunt propor ionale, iar rela iile moment-rotire i moment-curbur pot s difere (fig. 5.6, b) [P5]. Un element finit cu rigiditate axial i la încovoiere poate avea deforma ie axial i deforma ii din încovoiere c reia îi corespund rotirile de la capetele i i j din figura 5.7.

W

W

T

V

V

V

U

(5.28)

66

67

element cu comportare elastic

Fig. 5.4 Element finit de bar cu rigiditate axial

i la încovoiere

G

Fig. 5.5 Descompunerea rela iei biliniare M  G în dou componente

G G a b

G G

Fig. 5.6 Rela iile moment-rotire i moment-curbur (u 5 (l (u2 (N (F5
67

(u 6 (F6

(F2
E

68

(M j
a

(U j

(M i

(F3

(u 3

(F1

(u1

(F4
b

(u 4 (U i

Fig. 5.7 Deforma ii, deplas ri nodale i for e nodale ± cre teri incrementale
Uj uj vj vi

Ui
vj Uj

Ui
ui

vi ] ij

a

b

Fig. 5.8 Deplas ri nodale în sistemul local de axe (a) i deforma iile produse de acestea (b) 5 RELA IA DE TRANSFORMARE DINTRE CRE TERILE INCREMENTALE ALE DEFORMA IILOR I DEPLAS RILOR ESTE ( ® u1 ¾ « »± ± sin E 0¼ (u2 ¬ cos E  sin E 0 cos E ± ± ( ®l¾ ¬ ¼ ± u3 ± ( sin E cos E sin E cos E ± ± ± ± (5.29a)  1 0¼ ¯ ¯(H i ¿ ! ¬ ¿ ( l l l l ¼ ± u4 ± ± Hj ± ¬ ( sin E cos E ° À ¬ sin E cos E (   0 1¼ ± u5 ± ¬ ¼± ± l l l l ­ ½± ± ( ° u6 À sau
( ! R(u

(5.29b)

În rela ia (5.29a), cos E !

x y , sin E ! , (l ! u j  ui i l l
v j  vi

ui , u j , U i , U j , vi

(5.30) l i v j sunt deplas rile la capetele elementului, în sistemul local de axe, iar

(H i ! (U i  (] ij ; (H j ! (U j  (] ij ; ] ij !

] ij reprezint rotirea axei barei datorat deplas rilor vi i v j ale capetelor (fig. 5.8).

Rela iile (5.29) se pot demonstra pe baza coresponden ei dintre deplas rile nodale din sistemul local de axe i cele din sistemul general de axe. De exemplu, pentru nodul i se poate scrie U i ! u3 i vi ! u2 cos E  u1 sin E Înlocuind în rela iile (5.30) rezult (H i ! (u3 

(u2 cos E  (u1 sin E  (u5 cos E  (u4 sin E , etc.
l

(5.31)
68

69

Atunci când se atinge valoarea momentului plastic în componenta elasto-plastic de comportare, se formeaz o articula ie plastic . În componenta elastic , momentul încovoietor continu s creasc . Rotirea articula iei plastice constituie o m sur a deforma iei plastice din încovoiere. Cre terile rotirilor din încovoiere (H i i (H j produc cre teri ale rotirilor articula iilor plastice (H i, pl i (H j, pl , care se datoreaz numai momentului încovoietor. Se poate scrie urm toarea rela ie matriceal : ( ( ® H i, pl ¾ « A B » ® H i ¾ (5.32) ¯ ¿!¬ ¼ ¯(H ¿ (H j , pl À ­C D ½ ° j À ° în care coeficien ii A, B, C i D depind de pozi ia nodului de cap t la care se formeaz articula ia plastic i au valori nule dac elementul lucreaz în domeniul elastic sau dac eforturile în sec iunea asociat nodului corespund stadiului elastic de comportare: Stadii de comportare ale sec iunilor de cap t Stadiu elastic la ambele capete Articula ie plastic numai la cap tul i Articula ie plastic numai la cap tul j Articula ii plastice la ambele capete A 0 1 0 1 B 0 kij kii 0 0 C 0 0
k ij k jj

D 0 0 1 1

0

Prin aceast formulare nu se ine seama de interac iunea dintre deforma iile axiale inelastice i deforma iile din încovoiere dup formarea articula iei plastice. Ca urmare, curgerea plastic are loc doar pe direc ia momentului încovoietor, nu i pe direc ia normal la suprafa a de curgere specific regulilor de curgere asociate materialelor cu comportare elastoplastic . Aceasta constituie o alt aproxima ie a modelului de bar considerat. Efectul for ei axiale asupra capacit ii plastice la încovoiere este luat în considerare prin curba de interac iune M ± N [P5]. În figura 5.9 sunt figurate eforturile sec ionale în nodurile elementului, în sistemele de axe local i general.

a

b

Fig. 5.9 Eforturile sec ionale la noduri în sistemul local de axe (a) i în sistemul de axe general (b) În stadiul elastic, se pot scrie urm toarele rela ii între varia iile eforturilor sec ionale i cre terile deforma iilor axiale i de încovoiere:
(N ! EA (l l

(5.33)

respectiv
69

70

¯

în care A este aria, iar I este momentul de iner ie al sec iunii transversale. Pentru EI ! ct , I «4 2» matricea de rigiditate va fi e ! în cazul barei dublu încastrate (fig. 5.10), l ¬2 4¼ ­ ½ respectiv K e ! EI l «3 0» ¬0 0¼ în cazul barei articulate în cap tul din dreapta (fig. 5.11). ½ ­
a b

Fig. 5.10 Momente de încastrare perfect ca efect al rotirii capetelor, la bara dublu încastrat ( EI ! ct )

Fig. 5.11 Momente de încastrare perfect la bara încastrat la un cap t i articulat la cel lalt ( EI ! ct ) Dup formarea articula iei plastice la cel pu in unul din capetele barei, termenii matricei de rigiditate asociate comport rii ideal elasto-plastice devin
d
* 1 kii ! kii  A  kij

Rela iile (5.35) indic transformarea în domeniul inelastic a elementului finit de bar dublu încastrat într-un element finit cu una sau dou articula ii la capete. În sistemul local de axe, condi ia de echilibru pentru un increment de deforma ie (H se exprim cu rela ia K ep ( ! (F (5.36a) în care
F T ! N i Ti M i N j T j M j

?

i K ep este matricea de rigiditate ob inut prin sumarea contribu iilor celor dou componente, elastic i inelastic . inînd seama de rela ia (5.29b), rela ia (5.36a) se mai poate scrie
70

c

k * ! k jj  1 jj

c

* kij ! kij  1 

kii B  kij B

Y X

(M i ¾ I « kii ¿! (M j À l ¬k ji ­
`

kij » (U i ¾ ¿ ¯ k jj ¼ (U j À ½

Y X

(5.34)

(5.35)

A

(5.36b)

71

K ep R(u ! (F

(5.37)

În sistemul general de axe, for ele nodale alc tuiesc vectorul PT ! ?P P2 P3 P4 P5 P6 A. Între 1 vectorii for elor nodale din cele dou sisteme de axe, local i general, exist rela ia de transformare P ! R T F , ca urmare este valabil rela ia (P ! RT (F Dac se premultiplic rela ia (5.37) cu R T i se ine seama de rela ia (5.38), rezult
K t (u ! (P

(5.38)

(5.39) (5.40)

în care
K t ! R T K ep R

reprezint matricea de rigiditate tangent raportat la deplas rile nodale exprimate în sistemul general de axe. În cazul structurilor în cadre, articula iile plastice se formeaz , în grinzi, la fa a stâlpilor, iar în stâlpi la fa a grinzilor, deoarece zona de prindere grind -stâlp se consider indeformabil . Aceast comportare se modeleaz prin leg turile rigide dintre nodurile definite de intersec iile axelor elementelor i capetele elementului flexibil (fig. 5.4 i 5.5). Între deplas rile nodului teoretic i ce formeaz vectorul
(uT,i ! (u1n,i (u 2 n, i (u3n, i n i deplas rile cap tului i al elementului deformabil care alc tuiesc vectorul (uT ! (u1,i (u 2,i (u3, i i

?

A

(5.41)

?

A

(5.42)

se pot scrie rela iile (fig. 5.4):
(u1,i ! (u1n ,i  yi (u3n ,i ; (u 2, i ! (u 2 n , i  xi (u3n , i ; (u3,i ! (u3n ,i

(5.43)

Cu rela ii similare pentru nodul j se ob ine rela ia matriceal dintre deplas ri,
« ¬ ¬ (u i ¾ ¬ ¯( ¿ ! ¬ u jÀ ¬ ¬ ¬ ¬ ­ 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0  yi xi 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0 0 » 0 ¼ ¼ 0 ¼ (u n , i ¾ ¼  y j ¼ ¯( u n , j ¿ À ¼ xj ¼ 1 ¼ ½
f e

sau
(u ! T (u n

Rela ia de reducere a for elor de încastrare perfect de la capetele elementelor în nodurile teroretice se scriu într-o manier similar . De exemplu, pentru nodul i,
71

f e

(5.44)

(5.45)

72

! ( 1, i 2 n , i ! ( 2, i (P3n, i ! (P3, i Rela ia matriceal se va scrie sub forma 0 « 1 ¬ 0 1 ¬ ( xi ® Pn,i ¾ ¬  yi ¯( ¿!¬ 0 ° Pn , j À ¬ 0 ¬ 0 0 ¬ 0 ¬ 0 ­ sau
1n , i

(Pn ! TT (P Prin reducerea for elor nodale în nodurile teoretice, rela ia de echilibru (5.39) devine TT K t T (u n ! (Pn

a Fig. 5.12 Curbe de interac iune

Elementul finit de bar solicitat la încovoiere i for axial admite pentru fiecare cap t dou tipuri de curbe de interac iune. Acestea definesc starea limit de eforturi în momentul form rii articula iei plastice: plastificare prin încovoiere specific grinzilor încovoiate f r for axial sau cu for axial neglijabil (fig. 5.12, a); plastificare prin încovoiere cu for axial (fig. 5.12, b). Punctele de balans a, b, c, d i eforturile limit N  , N  , M  i M  pl pl pl pl se stabilesc în func ie de forma sec iunii i de tensiunile asociate limitelor de curgere la întindere i la compresiune [P5]. 5.3.2 Determinarea stadiului de lucru R spunsurile static sau dinamic în cazul existen ei incursiunilor în domeniul postelastic se stabilesc printr-un calcul incremental. Într-un pas finit de timp (t , pentru un spor de înc rcare (P , se calculeaz incremen ii deplas rilor nodale (u n i ai deforma iilor elementului, ( . Pe baza valorilor acestora din urm se calculeaz apoi valorile incrementale ale eforturilor în elemente, (Fi , respectiv eforturile de la sfâr itul pasului de timp, Fi 1 ! Fi  (Fi . Acestea se stabilesc pe baza propriet ilor de la începutul pasului de timp i a cre terilor ob inute în pasul de timp. În procesul de rezolvare pas cu pas a ecua iilor de
72

h

h

( (

g

g

(5.46) 
yi (P , i  xi (P2, i 1 0 0 1 0 0 0 0 0 0 1 0  yj 0 0 0 0 1 xj 0 » 0 ¼ ¼ 0 ¼ ® Pi ¾ ( ¼¯ 0 ¼° P j ¿ ( À 0 ¼ ¼ 1 ¼ ½

(5.47)

(5.48)

(5.49)

b

73

echilibru pot avea loc incursiuni în domeniul postelastic prin înc rcare sau desc rcare, precum i reveniri în domeniul elastic, de exemplu prin desc rcare dup o incursiune în domeniul inelastic. De aceea, rela ia for -deplasare va fi neliniar , ca în figura 5.13.

Fig. 5.13 Exemplu de comportare neliniar

Fig. 5.14 R spuns liniar i neliniar în pasul de timp Momentul form rii unei articula ii plastice sau al desc rc rii dup o incursiune în domeniul plastic constituie un eveniment i este marcat în rela ia P  u printr-o schimbare de pant . Între dou evenimente, rela ia P  u se consider liniar . Într-un pas de timp finit (t , pot ap rea unul sau mai multe evenimente. Apari ia unui eveniment în r spunsul structural se apreciaz pe baza st rii de comportare a elementelor finite ce alc tuiesc structura. Liniarizarea r spunsului în cadrul pasului de timp are la baz starea elementelor de la începutul pasului. Aceast procedur este corect numai dac nu apar evenimente în pasul de timp, r spunsul liniar fiind reprezentat de linia întrerupt din figura 5.14. Incrementul liniar al efortului se noteaz (FL . Linia continu din figura 5.14 marcheaz r spunsul neliniar, datorat producerii evenimentelor din pasul de timp. Se observ c acceptarea unei comport ri liniare conduce la valori incorecte ale incremen ilor deforma iilor. Se poate accepta totu i c se ob in acelea i deforma ii dac se consider sau nu neliniaritatea în pasul de timp, întrucât pasul de timp este scurt, iar r spunsul structurii este afectat substan ial de efectele de iner ie i de amortizare. Ca urmare, incrementul neliniar al efortului în element, (FNL , se poate calcula prin urm torul procedeu: (1) se noteaz cu ( t incrementul deforma iei unui element în pasul de timp i cu (F incrementul efortului neliniar care trebuie calculat. Acesta se ob ine prin sumarea de subincremen i Qi (Fi , a a cum se arat în figura 5.15. Se ini ializeaz la zero un factor de scar § Q i se seteaz un contor i al ciclului, la valoarea 1.

73

74

Fig. 5.15 Calculul incrementului efortului în element (2) se seteaz
(
i

Pentru starea curent a elementului, calculat la momentul de timp t, se determin incrementul efortului în element, (Fi , corespunz tor incrementului deforma iilor ( i . (3) se determin coeficientul Qi corespunz tor cre terii incrementale a eforturilor în element care va produce un nou eveniment, cum ar fi formarea unei articula ii plastice sau descarc rea. Dac are loc desc rcare, valoarea lui Q va fi zero. Dac nu se produce desc rcare, valoarea lui Q care produce o articula ie plastic la unul din capetele elementului se calculeaz cu rela ii de tipul F  Fi (5.51) Qi ! c (Fi în care Fc este efortul în element asociat atingerii st rii limit de plastificare conform curbei de interac iune considerate, Fi este efortul în element la începutul ciclului i, iar (Fi este incrementul efortului calculat pentru acest ciclu. Trebuie g sit cea mai mic valoare a lui Q i , considerând toate componentele eforturilor în element. Dac Qi 1 , atunci s-a produs un eveniment în acest ciclu. Dac Q i " 1 , nu s-au produs evenimente în acest pas de timp i se folose te valoarea Q i ! 1 . (4) Se adun Q i (Fi la (F i se fac modific rile de rigoare a datelor referitoare la starea elementului. (5) Dac Q i 1 , ( se reduce la  Q i ( i contorul ciclului se incrementeaz cu 1. 1 Se repet etapele de calcul începând cu pasul 2, pentru a controla dac s-au produs evenimente în alte elemente finite. Dac Q i ! 1 , calculul incrementului for elor care produc neliniaritate este complet. În calculul structurilor cu incursiuni în domeniul postelastic, este deosebit de important calculul corect al deforma iilor elementelor, deoarece acestea determin m rimea eforturilor i, totodat , indic cerin a de ductilitate a structurii. Procedeul de calcul al eforturilor incrementale descris mai sus stabile te i valorile incrementale acumulate ale deforma iilor inelastice asociate, în fiecare ciclu de itera ie în cadrul pasului de timp (t . Valorile deforma iilor de la sfâr itul fiec rui pas de timp servesc la calculul eforturilor corespunz toare tipului de element finit utilizat [P5].

i

1 ! §

(

t

(5.50)

74

75

5.3.3 Compensarea echilibrului Dac nu apar evenimente în pasul de timp, r spunsul este liniar i la sfâr itul pasului de timp vor fi satisf cute ecua iile de echilibru. În caz contrar, echilibrul va fi satisf cut pentru incremen ii liniari (FL ai eforturilor din elemente, dar nu i pentru incremen ii neliniari (FNL . La nivel de element finit, echilibrul necompensat corespunde eforturilor neechilibrate din figura 5.14, (5.52) (FU ! (FL  (FNL Dup transformarea eforturilor neechilibrate în for e nodale i sumarea acestora pentru toate elementele, se ob ine vectorul for elor nodale neechilibrate (PU . Pentru a evita erorile ce pot ap rea din acumularea eforturilor neechilibrate în mai mul i pa i de timp, se aplic o înc rcare de corec ie: valorile incrementale ale for elor nodale neechilibrate (PU se introduc cu semn schimbat, ca for e nodale, la începutul pasului de timp urm tor. La sfâr itul pasului de timp, echilibrul este satisf cut dac se verific rela ia (5.53) PM  PA  PKL ! P în care PM , PA i P reprezint vectorii for elor nodale provenite din for ele de iner ie, for ele de amortizare i, respectiv, înc rc rile exterioare variabile în timp. PKL este vectorul for elor la noduri provenite din eforturile în elemente de la sfâr itul pasului de timp, (5.54) PKL ! P  (PL presupunând o comportare liniar în pasul de timp. Atingerea unui stadiu limit în cadrul pasului de timp va produce o actualizare a for elor neliniare de forma PKL  (PU Ca urmare, ecua ia de echilibru va fi
PM  PA  PKL  (PU ! P  (PU

(5.55)

(5.56)

în care  (PU este înc rcarea exterioar fictiv care trebuie aplicat în urm torul pas de timp. Necesitatea corec iilor pentru asigurarea echilibrului ar putea fi evitat prin subdivizarea pa ilor de timp oricând apare un eveniment i iterarea echilibrului pân ce acesta este atins în cadrul pasului de timp curent. Un astfel de procedeu este metoda Newton Raphson, care este destul de complicat , m re te timpul de calcul i nu asigur o acurate e mai bun decât procedeele bazate pe pa i de timp constan i i corec ii ale echilibrului. Dac starea de eforturi într-o sec iune de cap t a unui element finit este în interiorul curbei limit considerate, sec iunea respectiv se afl în domeniul elastic. În figura 5.16, a se arat situa ia în care, la sfâr itul pasului de timp, starea de eforturi în cazul unui element cu rigiditate axial i la încovoiere se g se te în afara curbei de interac iune. În acest caz se vor aplica for e de corec ie în pasul de timp urm tor celui în care s-a produs evenimentul. Acest procedeu nu este strict corect întrucât presupune c , dup atingerea limitei de curgere, rigiditatea axial r mâne neschimbat i se modific doar rigiditatea la încovoiere. În realitate, datorit interac iunii dintre deforma iile din for axial i moment incovoietor, ambele matrici de rigiditate ar trebui modificate. Totu i, procedeul este acceptabil pentru analizele practice. Deoarece rigiditatea axial r mâne constant într-o articula ie plastic , în pa ii urm tori starea de eforturi va fi în afara curbei de interac iune, a a cum se arat în figura 5.16, b.
75

76

a

b

Fig. 5.16 Corec ia echilibrului în cazul dep irii curbei de interac iune De aceea, chiar dac atingerea st rii limit se produce la sfâr itul pasului de timp (starea de eforturi definit de combina ia M - N se afl pe curba de interac iune), este necesar corec ia echilibrului în pasul de timp succesiv. Datorit acestui procedeu de calcul, pot rezulta for e axiale mai mari decât N pl  efortul axial limit corespunz tor momentului încovoietor nul. Dac se ajunge la astfel de situa ii, momentele încovoietoare se consider nule, iar rezultatele ob inute trebuie examinate cu aten ie, pentru a evita posibilitatea degrad rii elementelor. Un eveniment de tip desc rcare dup o incursiune în domeniul plastic se identific prin semnele diferite ale incremen ilor deforma iilor i eforturilor în articula ia plastic . 5.3.4 Matricea de amortizare tangent Considerarea amortiz rii într-o analiz dinamic complic rezolvarea ecua iilor de mi care, datorit termenului reprezentat de for ele de amortizare. Pentru a fi posibil decuplarea ecua iilor de mi care într-un calcul elastic liniar, sunt necesare anumite restric ii asupra expresiilor coeficien ilor de amortizare. Matricea de amortizare se poate alege de forma
C ! M § a j M 1K
j

j unde  g

j

g

(5.57)

Coeficien ii a j sunt nedetermina i. Pentru j ! 0 i j ! 1 se reg se te modelul Rayleigh,
C ! a0 M  a1K

(5.58)

Acest mod de exprimare a matricei de amortizare permite decuplarea r spunsurilor modale i reducerea r spunsului unui sistem cu n GLD cu comportare elastic liniar la r spunsul a n sisteme cu 1 GLD decuplate. În modul de vibra ie i, amortizarea modal are forma Ci ! *T C* i ! 2\ i[i M i i (5.59)

în care \ i este frac iunea din amortizarea critic în modul i, iar * i este vectorul propriu al modului i în vibra ie liber neamortizat cu pulsa ia [i . Dac matricea de amortizare este de forma (5.57), rezult
76

77

Ci ! * T M § a j M 1K j * i i
j

(5.60)

inând seama de rela ia K* i ! [i2M* i , se ob ine coeficientul amortiz rii pentru modul de vibra ie i [C5], (5.61) Ci ! § a j [ i2 j M i
j

Din rela iile (5.59) i (5.61) rezult frac iunea din amortizarea critic a modului i, \i ! 1 2[i

§ a j[ i2 j
j

(5.62)

Dac se cunosc frac iunile din amortizarea critic \ i , coeficien ii ai se ob in cu rela ia
p

« [1 \1 ¾ ± ± ¬ \ ± 2 ± 1 ¬[ 2 ¯ ¿! ¬ ±/ ± 2 ¬ ± n ± ¬[ \ ° À ­ n

3 [2 -

3 [1 -

-

-

3 [n -

2 [1 n 1 » a1 ¾ ¼± ± 2 a [ 2 n 1 ¼ ± 2 ± ¯ ¿ - ¼ ±/ ± ¼ 2 a [ n n 1 ¼ ± n ± ½° À

Rela ia (5.63) se poate scrie simbolic
! 1 Qa 2

de unde rezult vectorul coeficien ilor ai ,
a!2 
1

Prin introducerea vectorului a în rela ia (5.57) se ob ine matricea de amortizare C. Rela ia (5.62) arat urm toarele aspecte:  dac matricea de amortizare este propor ional cu masa (C ! a0 M , j ! 0 ), rezult \ i ! a0 2[i , adic frac iunea din amortizarea critic este invers propor ional cu frecven a. Ca urmare, modurile superioare de vibra ie vor avea amortiz ri mici (fig. 5.17);  dac matricea de amortizare este propor ional cu matricea de rigiditate (C ! a1K , j ! 1 ), atunci \ i ! a1[i 2 , deci frac iunea din amortizarea critic este direct propor ional cu frecven a. În acest caz, modurile inferioare de vibra ie au amortiz ri mici.

77

p

(5.63)

(5.64)

(5.65)

78

Fig. 5.17 Efectul masei i rigidit ii asupra amortiz rii Modelul Rayleigh permite scrierea urm toarei rela ii de propor ionalitate între amortizarea, masa i rigiditatea modal care definesc r spunsul decuplat al modului i de vibra ie: (5.66) Ci ! a0 M i  a1K i Dar, a a cum s-a ar tat în capitolul 3, (5.67) Ci ! 2\ i[i M i i K i ! [i2 M i Înlocuind rela iile (5.67) în (5.66) se ob ine frac iunea din amortizarea critic a modului i,
\i ! a T aT a0 a[  1 i sau \ i ! 0 i  1 Ti 4T 2[i 2

(5.68)

în func ie de pulsa ia modal , respectiv de perioada de vibra ie. Dac se cunosc coeficien ii a0 i a1 pentru dou moduri de vibra ie de perioade Tk i Tl , frac iunile din amortizarea critic aferente celor dou moduri sunt:
\k ! a0Tk a1T  Tk 4T

i \l !

a0Tl a1T  Tl 4T

(5.68a)

Considerând c rela iile (5.68a) formeaz un sistem de ecua ii în necunoscutele a0 i a1 , prin rezolvarea acestuia rezult cei doi coeficien i: a0 ! 4T Tl \ l  Tk \ k Tl  Tk2
2

, a1 !

Tk Tl Tl \ k  Tk \ l T Tl2  Tk2

(5.69)

Acest procedeu de determinare a coeficien ilor a0 i a1 necesit cunoa terea perioadelor proprii de vibra ie i a frac iunilor din amortizarea critic modal . Acestea din urm se pot ob ine experimental. Pentru structurile de cl diri, în general \ 0,2 , iar valorile cele mai întâlnite sunt în domeniul 2  10% . În mod simplificat, se pot considera frac iunile din amortizarea critic ca fiind egale pentru toate modurile de vibra ie. Se poate dezvolta i o alt metod de evaluare a matricei de amortizare C pentru un set de frac iuni din amortizarea critic specificate. Se face nota ia
« 2\1[1M 1 ¬ ¬ !¬ ¬ ¬ ¬ ­ » ¼ ¼ ¼ ¼ ¼ 2\ n[ n M n ¼ ½

2\ 2[ 2 M 2 0

0 1

A!

T

C

(5.70)

în care masele modale M i ( i ! 1, n ) sunt egale cu 1 dac matricea modal Rezult C ! T A  1

este normalizat . (5.71)
78

79

De regul , inversarea matricei modale necesit un efort mare de calcul. În baza propriet ilor de ortogonalitate a formelor proprii de vibra ie se poate scrie
¸ ¨ n 2\ [ C ! M © § i i * i * T ¹M i ¹ © º ª i !1 M i

(5.72)

Având în vedere c ortogonalitatea formelor proprii este valabil i în raport cu matricea de amortizare, ecua iile diferen iale de mi care se decupleaz în n ecua ii liniare independente. Pentru evaluarea energiei disipate prin amortizare, se consider c for ele de amortizare se opun mi c rii i sunt propor ionale cu viteza de deformare relativ (amortizare vâscoas ). Datorit schimb rilor de stare prin plastificarea elementelor structurale, matricea de rigiditate tangent se poate schimba de la un pas de timp la altul. Ca urmare, dac se consider amortizarea dependent de rigiditate, matricea de amortizare se va schimba, contribuind la nerealizarea echilibrului la începutul unui nou pas de timp, dup apari ia unui eveniment. Echilibrul la sfâr itul unui pas de timp este dat de rela ia
PM  PA  PK ! P

(5.73)

în care PM , PA i PK reprezint vectorii for elor nodale provenite din for ele de iner ie, for ele de amortizare i din eforturile în elemente, iar P reprezint înc rc rile exterioare variabile în timp. For a de amorizare este dat de rela ia  PA ! ?a0M  a1K t Au La începutul pasului de timp urm tor, for ele de amortizare vor fi de forma  PA  (PA ! ?a0M  a1K t  a1(K Au (5.75) în care (K reprezint modificarea matricei de rigiditate tangente, iar (PA este modificarea corespunz toare a for elor de amortizare. Pentru a restabili echilibrul este necesar aplicarea unei for e exterioare de corec ie,  (PA !  a1 (K u Rezult
PM  PA  (P A  PK ! P  (P A

(5.74)

(5.76) (5.77)

5.4 METODA BIOGRAFIC (PUSHOVER) Determinarea r spunsului în timp al unei structuri supuse la ac iunea seismic implic , pe de o parte, utilizarea unui aparat de calcul mai preten ios i, pe de alt parte, analiza dinamic a structurii pentru un set reprezentativ de accelerograme. Atunci când lipsesc înregistr ri ale mi c rii seismice în amplasamentul considerat, se pot folosi accelerograme artificiale sau se pot înlocui analizele dinamice cu un calcul static al structurii bazat pe cre terea monoton pân la colaps a for elor statice conven ionale de cod. În acest mod se urm resc loca iile în care se produc articula iile plastice, în vederea valid rii conform rii structurii, a sporului de rezisten i a ductilit ii structurale efective. Calculul biografic poate fi considerat ca un caz particular al ac iunii dinamice. Din punct de vedere formal, ecua iile diferen iale de mi care
79

80 

  M u  Ct u  K t u ! P se pot reduce la ecua iile de echilibru static Kt u ! P

(5.78)

(5.79)

prin anularea for elor de iner ie i de amortizare i prin reconsiderarea semnifica iei vectorului for elor de excita ie într-un vector de for e ce se aplic static monoton cresc tor, de forma (5.80) P ! L Pc în care Pc sunt for ele de cod, iar L este un factor de propor ionalitate cu valori de la 0 la o   valoare final asociat form rii mecanismului de cedare. For ele de iner ie PI ! Mu i for ele  de amortizare PA ! Ct u devin nule în cazul aplic rii unor ac iuni statice, pentru care    accelera iile u i vitezele u de deformare sunt nule, la orice nivel al for elor exterioare. Se poate deci p stra, i în cazul ac iunilor statice monoton cresc toare, algoritmul de rezolvare prin MEF a structurilor din bare supuse la ac iuni seismice definite prin deplasarea aleatoare în timp a bazei de rezemare. Pentru un sistem cu n GLD, ecua ia incremental de mi care este 
  M (u i  C(u i  K t (u i ! (Pi   în care (Pi !  M1(u g în cazul ac iunii seismice.

Pentru fiecare pas de timp (t , anularea for elor de iner e i de amortizare presupune    M (u i ! 0 i C(u i ! 0 Aceste condi ii pot fi îndeplinite formal considerând matricea de amortizare nul (C ! 0 ) i          (u i ! u i 1  i ! 0 . Rezult i 1 ! i  (i ! 0 cu i ! 0 la t ! 0 . Se ob ine astfel ecua ia u u u u u incremental de echilibru static
K u (u i ! (Pi ! (L i Pc

(5.81)

în care Pc ! M1 reprezint acum vectorul for elor aplicate static ale c ror valori se modific   incremental cu factorul (L i !  (ui, g . Astfel, într-un calcul biografic, accelera ia terenului se va interpreta ca un factor de amplificare a c rui valoare cre te liniar de la 0 pentru t ! 0 la  L max pentru t ! 1, în care L max este valoarea factorului de propor ionalitate asociat form rii mecanismului de cedare sau unei deplas ri maxime impuse. La rezolvarea sistemului de ecua ii (5.81) se ine seama de modificarea matricei de rigiditate în momentul apari iei unor articula ii plastice. Incremen ii deplas rilor vor fi
(u i ! K 1 u (Pi

Vectorul deplas rilor la timpul ti 1 ! ti  (t va fi u i 1 ! u i  (u i . 5.5 EXEMPLU DE CALCUL

80

81

Pentru validarea i exemplificarea utiliz rii celor dou moduri de abordare bazate pe MEF, respectiv aplicarea Teoriei Plasticit ii la mediile continue deformabile i utilizarea elementelor finite de bar , se determin for a limit i deplasarea ultim pentru o grind simplu rezemat din OL37 [T1], având urm toarele caracteristici geometrice i de material (fig. 5.18):  deschiderea grinzii este de 6 m;  sec iunea grinzii este dreptunghiular , cu dimensiunile 10 x 60 cm;  constantele de material sunt E ! 2,1 ™ 106 daN/cm2 i Q ! 0,3 ; pentru zona de consolidare se adopt Et ! E ™ 10 4 ;  limita de curgere a o elului este W c ! 2400 daN/cm2.

Fig. 5.18 În prima abordare, grinda se discretizeaz cu elemente finite patrulatere de stare plan de tensiune, cu dimensiunile laturilor 10 x 10 cm i grosimea de 10 cm. Re eaua astfel ob inut are 6 x 60 elemente finite (fig. 5.19, a). Valoarea limit a for ei P se determin în baza ipotezelor Rezisten ei Materialelor, cu M pl W pl W c 10 ™ 60 2 ! 9000 cm3. Rezult M pl ! 2160 kNm , unde W pl ! !4 rela ia Ppl ! 4 l l 4 i pl ! 1440 kN. În figura 5.19, b se prezint nivelul tensiunilor W x pentru
!

valoare a for ei sunt prezentate diagramele W x în sec iunea de la mijlocul grinzii (fig. 5.19, c), respectiv în sec iunile situate la o distan egal cu o treime din deschidere fa de reazemele grinzii (fig. 5.19, d). Aceast ultim diagram confirm faptul c zona elasto-plastic a grinzii se dezvolt în treimea sa de mijloc.

P

a

81

r

r

q

pl .

Pentru aceea i

82

b

c

d de

Fig. 5.19 a ± re eaua de elemente finite; b ± tensiunile W x ; c ± diagrama W x în sec iunea la mijlocul grinzii; d - diagrama W x în sec iunile de cap t ale zonei elasto-plastice

a

b

c

Fig. 5.20 a ± zona de articul ie plastic ; b ± diagrama de moment în stadiul limit ; c ± deformata în stadiul limit În figura 5.20, a se arat zona elasto-plastic , delimitat de dou curbe parabolice de 6x ¨ l¸ , cu x  © 0, ¹ [M3]. ecua ie c ! h l ª 6º
82

83

În Rezisten a Materialelor, deplasarea maxim

a grinzii sub ac iunea for ei
t s

2 3 5 pl l pl l respectiv rotirea la capete se determin cu rela iile vmax, pl ! ; N max, pl ! . 12 EI 162 EI Rezult vmax, pl ! 2,5397 cm i N max, pl ! 0,01143 rad. În modelul cu elemente de stare plan

de tensiune, pentru

!

pl

se ob ine vmax ! 2,23 cm.

În a doua abordare, grinda se discretizeaz în 6 elemente finite de bar (fig. 5.21).

a

b

Fig. 5.21 Modelarea cu elemente finite de bar Pentru acest model s-a efectuat calculul biografic bazat pe algoritmul prezentat la punctul 5.4. S-au ob inut urm toarele valori ale deplas rii la mijlocul grinzii: M el , lim bh 2  pentru P ! Pel , lim ! 4 ! 960 kN, în care M el , lim ! WW c ! Wc, l 6 vmax ! 1,18 cm;  pentru ! pl ! 1440 kN, vmax, pl ! 1,7143 cm. Se pot face urm toarele observa ii privind rezultatele ob inute prin cele dou metode de abordare i cele cunoscute de la Rezisten a Materialelor:  pentru determinarea st rii de tensiune în elementele finite de stare plan de tensiune se folosesc rela iile Teoriei Plasticit ii. Atingerea st rii limit este controlat printr-un criteriu de plasticitate care ine seama de toate componentele tensorului de tensiune. În acest model, pe lâng tensiunile normale W x i tangen iale X xy acceptate în Rezisten a Materialelor, în noduri se dezvolt i tensiuni normale pe axa barei, W y . Aceasta explic nesimetria în raport cu axa barei a domeniului elasto-plastic (fig. 5.19, b i c). Pe de alt parte, în general în Rezisten a Materialelor nu se ia în considera ie efectul for ei t ietoare la formarea articula iei plastice;  elementele finite de bar sunt construite în ipoteza comport rii elastice pân în momentul form rii articula iei plastice. Din acest motiv, acest model nu pune în eviden comportarea neliniar din punct de vedere al rela iei for ± deplasare pân în momentul form rii articula iei plastice. În figura 5.22 se prezint rela ia P ± v pentru cele dou moduri de abordare.
v v

83

s

pl ,

u

u

84

1.2

1

0.8

0.6

0.4

0.2

0 0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03

F . 5.22 Diagrama for

Raportul dintre deplasarea maxim plastic ob inut cu modelul bazat pe Teoria Plasticit ii, cu elemente finite în stare plan de tensiune (MEF SP) i aceea i deplasare calculat cu mijloacele Rezisten ei Materialelor (RM) este
MEF vmax  S RM vmax

!

2, 23 ! 0,878 , cu I ! 12,2 2,54

iar raportul dintre deplasarea maxim plastic ob inut pe modelul cu elemente finite de bar (MEF B) i deplasarea calculat cu mijloacele Rezisten ei Materialelor este
MEF vmax  B

RM vmax Se observ c ambele modele conduc la rezultate diferite de cele furnizate de Rezisten a Materialelor. Diferen ele fa de solu ia exact provin din alegerea câmpului de deplas ri i a criteriului de plasticitate, precum i din modul de considerare a form rii articula iei plastice (într-o zon de comportare elasto-plastic sau punctual). Modelarea cu elemente finite de bar , prin care articula ia plastic este punctual , deci care nu ine seama de existen a unei zone plastice, este mai potrivit pentru grinzi la care factorul de form al sec iunii transversale este apropiat de valoarea 1 i pl $ el , lim .

!

1,71 ! 0,675 , cu I ! 32,5 2,54

Sec iunile I, de exemplu, au factorul de form mai mic decât cel al sec iunilor dreptunghiulare ( k p 1 fa de k ! 1,5 ). Lungimea zonei de articula ie plastic este i ea mai mic în acest caz. Ca urmare, se poate considera c pentru bare cu sec iuni I, efectul zonei plastificate este redus i modelul simplificat de bar cu articula ie plastic punctual este satisf c tor. Astfel, informa ia privind deforma iile în momentul form rii unei articula ii plastice, necesar i aprecierii cerin ei de ductilitate, este în general satisf c toare pentru construc iile metalice. Aceast informa ie poate fi alterat în cazul sec iunilor pline.
84

d

d

x’˜„‚’x“ xw –’€y xƒ“‚ ’— ’€y “„’„” “’xx€x

‰ ‘ ˆ „x‡ „†…xƒ„w xy xƒ‚€yxw

–w’„ƒ• xw “„’„” “’xx€x ™

± deplasare

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful