You are on page 1of 5

Țăranu Alexandra-Andreea

ANA1

Dinamica Zborului Spațial
Temă de casă

Cerință
Transfer multi-impuls
Fie satelitul:
- masa iniţială a
satelitului
GTO
mi  1500 kg
- Impulsul
specific al
motorului:
I sp  275 s
Se doreşte transferul
Hohman între două
Transferul Hohmann între două orbite circulare
orbite circulare:
r1  4 Re r2  5 Re

Să se determine:
V
1. Saltul total in viteză necesar transferului orbital.
2. Masa de combustibil cu care se poate face transferul intre cele două
mcb
orbite .
Re  6,369  106 m
Constante: Raza Pământului: ;
g  9,826 m / s 2
Acceleraţia gravitaţională :

Teoria problemei

realizările obţinute în repararea sateliţilor în timpul testărilor a implicat o teologie spaţială f. numită orbită de transfer în care satelitul deja se învârte în jurul Pământului. 1. soft-ul satelitului va verifica funcţionarea corectă a echipamentelor sale şi performanţa acestora în spaţiu şi de asemenea vor fi calibrate unele echipamente înaintea utilizării la controlul satelitului. reflectoare spot. Viaţa sateliţilor începe cu transferul de pe lansator pe o orbită iniţială. Principalele părţi ale satelitului sunt: 1 Un corp central reprezentată de o structură cubică de dimensiuni 1. următoarea etapă va fi de ameliorare a orbitei.2 Satelitul DFS Kopernikus -Germania senzorul de soare) poziţionate pe corp si pe panourile solare. 4 Controlerele (cum ar fi cel pentru comanda tracţiunii) senzori de atitudine (cum ar Fig. . 3 Un pilon de antene direcţionat către Pământ ( direcţia Z ) de care sunt dispuse diferite sisteme de comunicaţii cum ar fi radiofaruri. în numai 50 de ani. de ingeniozitatea ştiinţifică şi industrială cu care au fost produşi. sisteme de comunicaţie. În continuare. 1.Țăranu Alexandra-Andreea ANA1 Tehnologia spaţială este relativ tânără prin comparaţie cu alte tehnologii moderne cum ar fi tehnologia aeronavelor. Totuşi. depind in funcţionare în foarte mare măsură de calitatea instrumentelor de la bord. complexă. primul satelit (Sputnik) fiind lansat în 1957. care înseamnă că satelitul trebuie să manevreze pentru a atinge orbita exactă pentru care satelitul a fost destinat în scopul îndeplinirii misiunii sale. Pentru sateliţi care vor pleca din apropierea Pământului. antene de telemetrie şi telecomunicaţie. Raţiunea pentru aceasta este simplu explicată: majoritatea sateliţilor. Etapa finală este aceea de utilizare a satelitului în concordanţă cu scopul pentru care a fost construit. odată aflaţi în spaţiu. Recent. acest nou domeniu a ajuns la un nivel enorm de complexitate şi sofisticare.5 x 7 m.5 x 2 m 2 Panouri solare extensibile în direcţia N-S ( după axa Y ) cu dimensiunea panourilor de aprox. Dorinţele umanităţii de cucerire a spaţiului în interiorul sistemului solar cu siguranţă vor încuraja noi realizări tehnologice pe care încă nu ni le imaginăm.

În studiul mişcării sateliţilor sunt necesare câteva elemente principale. Fiecare schimbare orbitală este însoţită de o schimbare a vitezei satelitului care presupune un consum de combustibil. În acest capitol va fi analizate atât ecuaţiile dinamice de mişcare pentru cazul ideal. Chiar dacă acest lucru teoretic ar fi posibil. legi care sunt în concordanţă cu observaţiile lui Kepler. neperturbat şi apoi pentru a fi mai realist şi cele perturbate. ca aplicaţie a aparatelor artificiale de zbor spaţial este bazată pe mecanica corpurilor cereşti. Acest lucru are loc deoarece în mod uzual satelitul nu este pus pe orbita sa finală. Legile lui Kepler de mişcare descriu orbite ideale care nu există în natură. Kepler a furnizat trei legi empirice de bază care descriu mişcarea pe orbitele planetare neperturbate. Newton a formulat legi fizice mult mai generale care guvernează mişcarea planetelor. dar în alte cazuri aceste proprietăţi putând fi un enorm ajutor. 1. In fapt.4 Secvenţele misiunii. numită în mod uzual orbită de transfer trebuie realizate multiple schimbări orbitale. şi respectiv 35786 km. nu se practică. După momentul în care satelitul a intrat pe orbită iniţială. în majoritatea cazurilor acestea cauzând dificultăţi pentru activitatea de control spaţial. . cu perigeul şi apogeul (mica şi marea atitudine ) de 200 km.Țăranu Alexandra-Andreea ANA1 SECVENŢELE UNEI MISIUNI GTO 1 Fig. care este în esenţă o manevră optimală. Mecanica orbitei. Forţele perturbatoare şi alte anomalii fizice sunt cauza pentru care orbitele navelor au proprietăţi stranii. Aceasta este urmată de transferul de pe GTO la orbita geostaţionară (GTO) cu perigeul şi apogeul ambele la 35789 km şi înclinarea orbitei şi excentricitatea aproape nule. datorită consumului energetic prea mare în raport cu un transfer orbital ulterior. orbita GTO Prima dată este lansarea într-o orbită geosincronă de transfer (GTO). După cum se va vedea în această parte a cursului minimizarea consumului de combustibil este esenţială deoarece greutatea sarcinii utile a satelitului depinde de această minimizare.

 v1  er1 . satelitul trebuie supus unor corecţii permanente.Țăranu Alexandra-Andreea ANA1 În cadrul acestei părţi a cursului vor fi considerate diferite tipuri de schimbări de orbită. Se va arăta că un impuls singular poate realiza un număr redus de schimbări de orbită.  1 1   1 1  r2 v p  2      2     2 2   r1 2a   r1 r1  r2  r1  r1  r2  *   2r2  v1  v p  v1    1 er1  r1  r2   v2  r2 2rp 2r1 va   ra ( ra  rp ) r2 (r1  r2 ) . se face ipoteza că aplicarea tracţiunii este impulsivă. Principalul inconvenient în aplicarea tracţiunii de o manieră neimpulsivă. orbita poate fi schimbată prin aplicarea unui singur impuls sau prin impulsuri multiple. Mai mult. depinde foarte mult de turata tracţiunii relativ la durata perioadei orbitei. Din acest punct de vedere transferul Hohmann este optimal atât timp cât raportul dintre raza mare şi raza mică a celor două orbite circulare este mai mic de 11. Transferul Hohmann dintre două orbite a avut la început în intenţie să asigure transferul dintre două orbite circulare cu consum minim de combustibil.   2r1  v 2  v 2  v a   1  r2  r1  r2  V  v1  v2 . Pentru realizarea misiunii. O altă problemă a manevrelor orbitale este durata tracţiunii. Odată plasat pe orbita sa. ceea ce înseamnă că şi creşterea de viteză este instantanee. În timpul schimbării orbitei tracţiunea este aplicată pentru o durată mai mare de timp. este suficientă utilizarea aproximaţiei de tracţiune impulsivă. Ceea ce noi numim tracţiune impulsivă. Aceste corecţii ale orbitei vor fi de asemenea tratate în această parte a cursului. pentru atingerea scopului de a introduce noţiunile de manevră orbitală. Astfel. fapt care este corelat cu mărimea tracţiunii. satelitul este supus diferitelor forţe perturbatoare. In analiza clasică a dinamicii orbitale dezvoltată până acum. constă în modificarea direcţie de aplicare a forţei de tracţiune odată cu deplasarea pe orbită a satelitului. uneori de ordinul orelor.8. ceea ce de fapt reprezintă V transferul cu impuls total minim. adică pe o durată finită de timp. în timp ce impulsul multiplu poate realiza oricare din trecerile de orbite dorite.

1685.9858e+14.2923.Țăranu Alexandra-Andreea ANA1   V  mcb  mi  1  e  rp I sp     Rezultate: niu = 3.3328. delta_m_cb =214. dV2 =202. . deltaV = =416.9595. dV1 =213.