You are on page 1of 252

Capitolul 1

Not¸iunile fundamentale ale
teoriei ecuat¸iilor diferent¸iale

Not¸iunea de solut¸ie. Problema Cauchy. Existent¸˘a ¸si unicitate. Solut¸ii locale,
solut¸ii maximale, solut¸ii globale. Stabilitate. Calcul aproximativ.

§1. Not¸iunea de solut¸ie ¸si problema Cauchy
ˆIncepem prin a relua pe scurt exemplele prezentate ˆın [28, vol. I, Cap. V, §6]
(vezi ¸si [7], [39], [56]).
• Dac˘ a x(t) este cantitatea dintr-un element fisionabil nedezintegrat˘a la
momentul t, procesul de dezintegrare este modelat, cu aproximat¸ie, de relat¸ia

x0 = −ax, a>0 (1.1)

• Dac˘ a p(t) este populat¸ia unei specii la momentul t iar r > 0 este rata
de cre¸stere presupus˘ a constant˘a, modelul de cre¸stere a populat¸iei propus de
Malthus conduce la
p0 = r · p (1.2)
iar un model propus de Verhulst conduce la

p0 = r · p − bp2 (1.3)

unde b > 0 este foarte mic ˆın raport cu r.
• Dac˘ a ˆıntr-o populat¸ie de n persoane atins˘a de o epidemie, x(t) reprezint˘a
num˘arul indivizilor neinfectat¸i la momentul t iar y(t) num˘arul indivizilor
infectat¸i care circul˘a liber, evolut¸ia epidemiei este descris˘a prin
( 0
x = −βxy
, β > 0, γ > 0. (1.4)
y 0 = βxy − γy

1

2

Aplicarea legilor mecanicii conduce de asemenea la ecuat¸ii diferent¸iale.
• Dac˘a P este un punct material de mas˘a m supus la momentul t act¸iunii
unei fort¸e F (t) care-l atrage f˘
ar˘
a frecare spre punctul O de-a lungul unei drepte,
atunci, considerˆ and O drept origine a dreptei, pozit¸ia lui P la momentul t, x(t),
este legat˘a de F (t), conform legii a doua a lui Newton, prin

m x00 (t) = F (t) (1.5)

ˆın particular, ˆın cazul unei fort¸e elastice F (t) = −kx(t), unde k > 0 este
coeficient de elasticitate, (1.5) devine

m x00 (t) + kx(t) = 0 (1.6)

a de frecare proport¸ional˘a cu viteza ”−kf x0 (t)”,
Dac˘a se ia ˆın considerat¸ie ¸si o fort¸˘
kf > 0, se obt¸ine ecuat¸ia oscilatorului armonic sub forma

m x00 (t) + kf x0 (t) + kx(t) = 0 (1.7)

O ecuat¸ie de acela¸si tip descrie ¸si variat¸ia intensit˘a¸tii ˆıntr-un circuit oscilant.
• Dac˘ a ϕ(t) este coordonata unghiular˘a a unui punct de mas˘a m al unui
pendul de lungime l, care se mi¸sc˘ a f˘
ar˘a frecare sub influent¸a fort¸ei gravitat¸ionale,
atunci
mlϕ00 = −mg sin ϕ
(vezi Fig.1.1.) sau
lϕ00 + g sin ϕ = 0 (1.8)

Fig. 1.1
• Sistemele hidraulice de copiere sunt modelate (vezi [80], [49], [31], [84])
prin

00 (t) + ky 0 (t) = A ps − p(t)
  
F (t) + my (1.9)
2

Ay 0 (t)− V0 p0 (t) = C [h + y0 (t) − y(t)] p(t)−[h − y0 (t) + y(t)] ps − p(t)
 n p p o
E
unde y0 (t) reprezint˘a variat¸ia cunoscut˘a a unei coordonate de-a lungul pro-
filului de copiat, y(t) este deplasarea obt¸int˘a ˆın final iar p(t) este presiunea
ˆıntr-unul dintre compartimentele separate de valva de control (vezi Fig. 1.2)

Fig. 1.2 Sistem de copiere hidraulic
1. ¸sablon; 2. Cut¸it; 3. Semifabricat (pies˘a); 4. Piston;
5. Sanie copiere; 6. Sertar distribuitor

3

A, m, k, ps , E, V0 , C, h sunt constante strict pozitive iar F (t) este o fort¸˘a
exterioar˘
a. Folosind (1.9) se studiaz˘a mi¸scarea descris˘a de y(t) ¸si p(t).
Se observ˘a c˘ a exemplele precedente sunt de forma

F (t, x, x0 , . . . , x(k) ) = 0 (1.10)
   
x1 F1
 ..   .. 
unde x =  .  iar F =  .  este o funct¸ie continu˘a. ˆın cazul (1.10)
xn Fm
se va vorbi fie de o ecuat¸ie diferent¸ial˘a (vectorial˘a) de ordin k, fie de un sistem
de ecuat¸ii diferent¸iale de ordin k.
Definit¸ie. Ecuat¸iile de tip (1.10)

x(k) = f (t, x, x0 , . . . , x(k−1) ), (1.11)
 
f1
 .. 
cu f =  . , se numesc sub forma normal˘ a Cauchy. ˆın cazul ˆın care f nu
fn
depinde de t ecuat¸ia se nume¸ste autonom˘ a.
Observ˘am c˘ a ecuat¸iile (1.1)-(1.4) sunt autonome ¸si sub forma normal˘a
Cauchy iar (1.5) - (1.9) se aduc la aceast˘a form˘a prin operat¸ii algebrice simple.
Ecuat¸iile (1.5) ¸si (1.9) nu sunt autonome.
ˆIn continuare vor fi considerate numai ecuat¸ii care admit reducerea la forma
normal˘ a Cauchy.
Exemplele precedente arat˘ a c˘a ecuat¸iile diferent¸iale au drept obiect studiul
unor funct¸ii aflate ˆın relat¸ie cu derivatele lor. Uneori este u¸sor de aflat ˆıns˘a¸si
funct¸ia: x(t) = c · e−at , t ∈ R verific˘a pentru orice c ∈ R ecuat¸iar(1.1),
k
p(t) = cert , t ∈ R, verific˘ a pentru c ∈ R ecuat¸ia (1.2), iar x(t) = c1 cos t +
r m
k
+c2 sin t , t ∈ R, verific˘a (1.6) ∀c1 , c2 , ∈ R.
m
ˆIn general este posibil˘ a numai deducerea unor propriet˘a¸ti ale acestor funct¸ii
¸si calculul lor aproximativ.
Not¸iunea fundamental˘ a a teoriei ecuat¸iilor diferent¸iale este cea de solut¸ie.
Vom ˆıncepe prin a defini aceast˘a not¸iune ˆın cazul ecuat¸iilor diferent¸iale de
ordinul unu.
Definit¸ie. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. Fie f : D → Rn o funct¸ie
continu˘ a. Funct¸ia ϕ : I → Rn de clas˘a C 1 definit˘a pe I un interval din R se
nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale de ordin unu

x0 = f (t, x) (1.12)

dac˘a

4

(1) (t, ϕ(t)) ∈ D ∀t ∈ I ¸si

(2) ϕ0 (t) = f [t, ϕ(t)] ∀t ∈ I (1.13)

Dac˘a D ⊂ Rn deci f nu depinde de t, ecuat¸iile (1.12) se numesc autonome.
De exemplu, funct¸iile x(t) = ce−αt , t ∈ R, sunt solut¸ii ale (1.1) pentru
toate constantele c ∈ R iar p(t) = cert , t ∈ R, sunt solut¸ii ale (1.2) pentru
c ∈ R.
Definit¸ie. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a, fie (t0 , x0 ) ∈ D (t0 ∈ R,
x0 ∈ Rn ) ¸si fie f : D → Rn o funct¸ie continu˘a. Se nume¸ste Problem˘ a Cauchy
relativ˘a la ecuat¸ia (1.12) problema determin˘arii unei solut¸ii ϕ : I → Rn astfel
ˆıncˆat t0 ∈ I ¸si
ϕ(t0 ) = x0 (1.14)

Notat¸ie. Problema Cauchy (1.12), (1.14) se scrie sub forma

x0 = f (t, x)
(
(1.15)
x(t0 ) = x0

iar ˆın cazul autonom
x0 = f (x)
(
(1.150 )
x(t0 ) = x0

pentru care se va folosi ¸si notat¸ia (f, t0 , x0 ) iar solut¸ia se va nota

ϕ(t; t0 , x0 ). (1.16)

Exemple. Dac˘ a ˆın (1.1) se impune condit¸ia x(t0 ) = x0 se obt¸ine solut¸ia
x(t) = x0 e−a(t−t0 ) iar dac˘ a ˆın (1.2) se cunoa¸ste p(t0 ) = p0 se obt¸ine p(t) =
= p0 er(t−t0 ) .
Atragem atent¸ia c˘ a ˆın (1.15) este vorba de fapt de n ecuat¸ii iar x0 este un
vector cu n componente; ˆın form˘ a extins˘a (1.15) se scrie:
 0 
 x1 = f1 (t, x1 , . . . , xn )
  x1 (t0 ) = x0,1

.. ; .. (1.17)
. .
 0
 
xn = fn (t1 , x1 , . . . , xn ) xn (t0 ) = x0,n .

Un exemplu important este cel al sistemelor de ecuat¸ii diferent¸iale afine
x0 = A(t)x + b(t) cu A : I → L(Rn ) continu˘a, b : I → Rn continu˘a, I un
interval deschis din R. Folosind baza canonic˘a din Rn aceste sisteme cap˘at˘a

5

forma: 
Xn

 x 0 = a1j (t)xj + b1 (t)


 1
j=1



.. (1.18)
.
n


 X
0 =


 n

 x anj (t)xj + bn (t)
j=1

Vom demonstra ˆın continuare c˘a Problema Cauchy (1.15) este echivalent˘a cu
o ecuat¸ie integral˘
a de tip Volterra (acestea sunt ecuat¸ii de forma
Z t
x(t) = g(t) + h[t, s, x(s)]ds ).
a

PROPOZIT ¸ IA 1.1. Funct¸ia de clas˘ a C 1 ϕ : I → Rn , unde I este un
interval deschis din R cu t0 ∈ I, este solut¸ie a Problemei Cauchy (1.15) dac˘
a
¸si numai dac˘a ϕ este continu˘
a ¸si satisface:
(i) (t, ϕ(t)) ∈ D ∀t ∈ I , ¸si
Rt
(ii) ϕ(t) = x0 + t0 f [s, ϕ(s)]ds, ∀t ∈ I. (1.19)

Amintim c˘
a pentru f = (f1 , . . . , fn ), f1 , . . . , fn integrabile Riemann,
Z b Z b Z b 
f= f1 , . . . , fn
a a a

(vezi [28, vol I, Cap. IV]).
Demonstrat¸ie. ”⇒” Dac˘ a ϕ este solut¸ie a (1.15) atunci (i) are loc din
definit¸ia not¸iunii de solut¸ie, ϕ este continu˘a fiind de clas˘a C 1 iar din formula
Leibniz-Newton ¸si din (1.15) obt¸inem pentru t ∈ I
Z t Z t
ϕ(t) − ϕ(t0 ) = ϕ0 (s)ds = f [s, ϕ(s)]ds.
t0 t0

¸tinˆand cont c˘ a ϕ(t0 ) = x0 , (1.19) rezult˘a.
”⇐” Dac˘ a ϕ este continu˘ a, cum f este continu˘a prin ipotez˘a, ˆın (1.19) se
integreaz˘a o funct¸ie continu˘ a ¸si atunci ϕ este de clas˘a C 1 ([28, vol I, Cap. V,
§1, Teorema 1.10]). Condit¸ia (1) din definit¸ia solut¸iei este aceea¸si cu (i) iar
din (1.19) prin derivare se obt¸ine (1.13) ¸si, evident, ϕ(t0 ) = x0 .

Observat¸ie. (1.19) are sens ¸si ˆın cazul ˆın care f este numai, de exemplu,
m˘arginit˘a ¸si integrabil˘a Lebesgue.
Dup˘a cum s-a putut observa deja, anumite probleme conduc la ecuat¸ii ˆın
care apar derivate de ordin superior.

x1 . ϕ(n−1) (t)] ∀t ∈ I (1.21) Studiul solut¸iilor ecuat¸iilor diferent¸iale de ordin n se reduce la studiul solut¸iilor unor ecuat¸ii diferent¸iale vectoriale (sisteme) de ordin 1. .20). ϕ(t). a) Dac˘ a ϕ : I → R este solut¸ie a (1. .2. x2 = ϕ0 . se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale de ordin n x(n) = f (t.20). (1.1.6 Definit¸ie. x. Funct¸ia ϕ : I → R de clas˘ a C n .20) atunci x1 = ϕ. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D → R o funct¸ie continu˘a. ϕ0 (t). Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a ¸si f : D → R o funct¸ie continu˘a. ¸si (2) ϕ(n) (t) = f [t. ϕ(n−1) (t)) ∈ D ∀t ∈ I.22) conduc la urm˘ atoa- rele condit¸ii init¸iale pentru (1.22). . x0 (t0 ) = x01 .20) dac˘a (1) (t. . . . . Ecuat¸ia diferent¸ial˘ a de ordin 2 x00 + b(t)x0 + c(t)x = g(t) este echivalent˘ a cu sistemul ( 0 x1 = x2 x02 = −b(t)x2 − c(t)x1 + g(t) . x0 . xn = ϕ (n−1) este solut¸ie a (1. . . . .2. ϕ(t). rezult˘a c˘a (n) ϕ ∈ C n (I) iar din ϕ0n = ϕ1 = ϕ(n) rezult˘a c˘a ϕ verific˘a (1.. ϕn ) este continu˘a ¸si ϕk = ϕ0k−1 ∀k ≥ 2. .20). a) Rezult˘ a imediat.22) atunci ϕ = ϕ1 este solut¸ie a (1. Fie sistemul  0 x = x2  10    x2 = x3   . . . x(n−1) (t0 ) = x0n−1 (1. . . . . . . . ϕn ) este solut¸ie a (1. ♦ COROLAR 1. definit˘a pe intervalul deschis I ⊂ R. Demonstrat¸ie. .22) . Datele init¸iale (1. . 0  x = xn    n−1   0 xn = f (t. x(n−1) ) (1. b) Deoarece (ϕ1 . .23) Exemplu. .20) x(t0 ) = x00 . . xn ) asociat (ˆın mod canonic) ecuat¸iei (1. PROPOZIT ¸ IA 1. . . b) Dac˘ a (ϕ1 .14) pentru (1. . . . .

∞) iar pentru x0 = 0 solut¸ia ϕ(t) = 0 definit˘a pe R. ϕ : (−x0 . x(0) = x0 . De exemplu. Consider˘am Problema Cauchy x0 = f (x). Exist˘ a ¸si situat¸ii ˆın care. (II) Este solut¸ia Problemei Cauchy (1. x(0) = x0 ∈ Q. o solut¸ie a acestei probleme ar trebui s˘ a aib˘a numai valori rat¸ionale.15) are solut¸ii. proprietatea de existent¸˘ a a solut¸iilor locale. x(0) = 0 are ca . y) ˆın loc de (x1 . dac˘a ˆın exemplul anterior definim f prin f (x) = 0 dac˘ a x ∈ Q.15) unic˘ a? (Am ment¸ionat anterior c˘ a ipotezele f˘acute ˆın cadrul definit¸iei asigur˘a existent¸a). f (x) = 0 dac˘a x ∈ R − Q ¸si f (x) = 1 dac˘ a x ∈ Q. Dac˘ a ∀(t0 . de¸si funct¸ia f nu este continu˘a. Astfel. ˆın acest caz. y. x0 ). Rezultatul privind existent¸a solut¸iilor locale va fi demonstrat ˆın capitolul urm˘ator (Teorema lui Peano). Pentru n = 2 vom folosi ˆın (1. x2 . Se spune c˘a (1. notat¸ia (x. pentru x0 < 0 solut¸ia ϕ(t) = −t + x0 ϕ : (x0 . x0 ) ∈ D ∃I = (a. 7 iar condit¸iile init¸iale sunt x(t0 ) = x00 . Problema Cauchy (1. Un alt ex- emplu ˆıl ofer˘a Problema Cauchy x0 = sgnx. t0 . z) ˆın loc de (x1 .24)  m m 2 m AE CE n   p p o  p0 = [y(t) − y0 (t) − h] p(t) + [y(t) − y0 (t) + h] ps − p(t)   z+ V0 V0 §2 EXISTENT ¸A˘ S ¸ I UNICITATE Relativ la Problema Cauchy se studiaz˘a ˆın primul rˆand urm˘atoarele aspecte: (I) Exist˘ a cel put¸in o solut¸ie a Problemei Cauchy ((1.22) ¸si notat¸ia (x.15)) ?.15) are. Pentru x0 > 0 aceasta are solut¸ia ϕ(t) = t + x0 . Atunci ˆıns˘a x0 = 1 deci x(t) = t + x0 ∈ / Q ∀t ∈ R − Q ¸si deducem c˘a nu exist˘a solut¸ii ale Problemei Cauchy propuse. f (x) = 1 dac˘a x ∈ R − Q funct¸ia x(t) = x0 ∀t ∈ R este solut¸ia Problemei Cauchy x0 = f (x). ϕ se nume¸ste solut¸ie local˘ a a Problemei Cauchy (1. ∞). x(0) = x0 ∈ Q. de exemplu. x0 = 5x4/5 . Este u¸sor de v˘ azut c˘ a dac˘ a f este presupus˘a numai continu˘a exist˘a Prob- leme Cauchy cu mai multe solut¸ii. ˆIn cazul ˆın care f nu este presupus˘a continu˘a se poate ˆıntˆampla ca Prob- lema Cauchy s˘ a nu aib˘a solut¸ie: fie. x3 ). x0 (t0 ) = x01 . Deoarece x0 are proprietatea lui Darboux. x2 ) iar pentru n = 3. La baza lui st˘ a ipoteza de continuitate a funct¸iei f inclus˘a ˆın definit¸ia not¸iunii de solut¸ie.9) este echivalent cu sistemul de ordinul ˆıntˆai  0   y =z     0 k A  p0  F (t) z =− z+ −p − (1. Sistemul (1. f : R → R. b) 3 t0 ¸si ∃ϕ : I → Rn solut¸ie a (f. Exemplu.15).

”⇒” Fie J = {t ∈ I1 ∩ I2 |ϕ1 (t) = ϕ2 (t)}. . t ∈ [a.15) are proprietatea de a a solut¸iilor pentru orice (t0 .4]). Cap. 5. x0 ). Din proprietatea de unicitate local˘a pentru (f. pentru a < 0.2) (aceast˘a ultim˘ a proprietate mai este denumit˘a ¸si unicitate global˘a. III.1. t0 . x0 ). x0 ) ∈ D dac˘ unicitate local˘ a ¸si numai dac˘a ∀(t0 . pentru care exist˘ a ϕ1 : I1 → Rn ¸si ϕ2 : I2 → Rn solut¸ii ale a un interval deschis I0 3 t0 astfel ˆıncˆat (f. t0 .1. t0 . 0)  t5 . t0 . I2 intervale deschise care cont¸in pe t0 . ”⇐” Este suficient s˘a lu˘am I0 = I1 ∩ I2 . I0 . I1 .8 solut¸ii pe ϕ0 (t) = 0 ∀t ∈ R ¸si. t0 ∈ J ⇒ J 6= ∅. ∞)  Proprietatea de unicitate a solut¸iilor locale necesit˘a anumite clarific˘ari (vezi [56]. t ∈ [0.1) PROPOZIT ¸ IA 2. Definit¸ie. Demonstrat¸ie. [56]). x0 ) are loc ϕ1 |I1 ∩I2 = ϕ2 |I1 ∩I2 (2. x1 ) exist˘a in- tervalul deschis I˜0 3 t1 astfel ˆıncˆ at ϕ1 |I˜0 ∩I1 ∩I2 = ϕ2 |I˜0 ∩I1 ∩I2 adic˘a t1 ∈ ˜ ˜ I0 ∩ I1 ∩ I2 ⊂ ⊂ J. Cuplˆand cele dou˘ a propriet˘ati (I) ¸si (II) obt¸inem proprietatea de existent¸˘a ¸si unicitate local˘ a pentru (f. Se spune c˘ a Problema Cauchy (f. ∀I1 . I2 intervale deschise care cont¸in pe t0 ¸si oricare ar fi ϕ1 : I1 → Rn . ♦ ˆIn cele ce urmeaz˘ a proprietatea de unicitate va fi utilizat˘a ˆın forma echiva- lent˘a dat˘a ˆın Propozit¸ia 2. Fie t1 ∈ J ¸si x1 = ϕ1 (t1 ) = = ϕ2 (t1 ). Ar˘at˘am acum c˘ a J este o mult¸ime deschis˘a. x0 ): exist˘a I0 un interval deschis cu t0 ∈ I0 ¸si exist˘a o unic˘ a ϕ : I0 → Rn solut¸ie a (f. [7]). x0 ) are proprietatea de unicitate local˘ a a solut¸iilor dac˘ a pentru orice I1 . t ∈ (−∞. §5. vezi [7]. vol I. pe  5  (t − a) . exist˘ ϕ1 |I0 ∩I1 ∩I2 = ϕ2 |I0 ∩I1 ∩I2 (2. a)  ϕa (t) = 0. Prin urmare J este o submult¸ime nevid˘ a simultan ˆınchis˘ a ¸si deschis˘a a mult¸imii conexe I1 ∩ I2 deci coincide cu aceasta ([28. x0 ) ∈ D. t0 . ϕ2 : I2 → Rn solut¸ii ale (f. I2 fiind intervale deschise am ar˘atat c˘a fiecare punct din J are o vecin˘ atate deschis˘a inclus˘a ˆın J. x0 ) definit˘a ˆın (1. t0 . (f. Deoarece J = I1 ∩ I2 ∩ (ϕ1 − ϕ2 )−1 ({0}) rezult˘a c˘a J este (relativ) ˆınchis˘a ˆın I1 ∩ I2 . t1 . Prop.

f este local lipschitzian˘ a ˆın variabila a doua. se nume¸ste constant˘ a local˘a de lipschitzianitate. .v.   ∂f i |fi (t. n X ∂fi fi (t. . ξi (t)](xj − yj ).1. . x) − fi (t. exist˘ ∂xj Atunci. xn ). n ||x − y||2 ∂xj j=1. . ¸si oricare ar fi K ⊂ G. . . A ⊂ I. t0 . n ||x − y||. . x) − fi (t. fn (t. ξ) ∈ A × K.2) dac˘a oricare ar fi A compact. exist˘ ||f (t. Prop. n. Teorema 5. y ∈ K. Dac˘a D este o mult¸ime deschis˘ a din R × Rn .]) funct¸iilor f1 (t. Demonstrat¸ie. §5. y)||2 = [fi (t. i = 1. . y) = [t. . . y] ⊂ K ¸si obt¸inem. pentru orice i = 1. . . vol II. . . i = 1. Definit¸ie.n . xn ) pe cele ale lui G. ξ) ∈ A × K. mult¸ime compact˘a ¸si convex˘ a L ≥ 0 astfel ˆıncˆat ∀t ∈ A ¸si ∀x. Folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz ([28. ξi (t)] · ||x − y|| ≤ ∂xj j=1. . x) − f (t. ξ) |(t. . x) − f (t. y)]2 ≤ i=1 (   )!2 ∂f i ≤ n sup (t. . ∂xj j=1 cu ξi (t) ∈ (x. Definit¸ia precedent˘ a a fost sugerat˘a de aplicarea formulei cre¸sterilor finite funct¸iilor de clas˘ a C 1. n}. ∂xj j=1. Aplic˘ am Teorema cre¸sterilor finite ([28. x) − fi (t. n. II. Not˘am cu t elementele lui I ¸si cu x = (x1 . care depinde de A ¸si K. . . f : D → Rn se nume¸ste local lipschitzian˘ a ˆın variabila a doua dac˘ a ˆındepline¸ste condit¸iile de mai sus pentru orice I × G ⊂ D. de clas˘ a C 1 ˆın raport cu variabilele (x1 . ξ) |(t. VII. . . PROPOZIT ¸ IA 2. ∀i. y) ⊂ K. . . . y)|| ≤ L||x − y|| (2. j ∈ {1. Fie I o mult¸ime deschis˘a din R ¸si G o mult¸ime deschis˘a din Rn . . . . . 9 Unicitatea solut¸iei Problemei Cauchy (f. norma euclidian˘a pe Rn ) L. ·).n (   )! ∂f i ≤ sup (t. Atunci n X ||f (t. ·) pe intervalul [x. a . Fie I ¸si G ca ˆın definit¸ia precedent˘ a ¸si f : I × G → Rn continu˘ a. .3) (|| || va desemna. §3.l. x0 ) se va obt¸ine pentru f cu proprietatea de a fi local lipschitzian˘a ˆın variabila a doua. . Cap. de regul˘ a. y)| ≤ [t. notˆ and cu || || norma euclidian˘a. .3. ∂fi aceasta ˆınsemnˆ and c˘a a ¸si sunt continue pe I × G. Funct¸ia f : I × G → Rn se nume¸ste local lipschitzian˘ a ˆın variabila a doua (l. . Cap.2. vol I.1]) obt¸inem.n ∀i = 1.

. ∧ ⊂ Rm o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D × ∧ → Rn o funct¸ie continu˘a. x0 . ˆIn condit¸iile ˆın care propriet˘a¸tile de existent¸˘a ¸si unicitate local˘a sunt veri- ficate. x0 ) ∈ D.22). λ) (2. i = 1. ecuat¸iile (1.3) o funct¸ie ϕ : I → Rn de clas˘ a C 1 . Definit¸ie. pentru ecuat¸iile de ordin unu. ∂xj j=1. [38]). ξ) : I1 → Rn .10 ¸si rezultatul anunt¸at este demostrat cu (  ) √ ∂f  i L = n sup (t. Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale cu parametru x0 = f (t. . τ. x0 ) ∈ D. unicitatea solut¸iei Problemei Cauchy revine la faptul c˘a doua curbe care reprezint˘a solut¸ii. G0 este o mult¸ime deschis˘a cu x0 ∈ G0 ¸si I0 × G0 ⊂ D. T¸ inˆand cont de sistemul (1.3) genereaz˘a ceea ce se nume¸ste curent local.n ♦ Din punct de vedere geometric. x(t0 ) = x0 se va nota ϕ( . Adesea ˆın scrierea ecuat¸iilor diferent¸iale intervin diver¸si parametri a c˘aror variat¸ie conduce la modificarea propriet˘a¸tilor solut¸iilor. (t0 . definit˘a pe un interval deschis I ⊂ R astfel a λ ∈ ∧ cu ˆıncˆat exist˘ (1) (t. . ϕ(t). x0 ) al ecuat¸iei x0 = f (t. dac˘a au un punct comun atunci coincid pe tot intervalul care cont¸ine acel punct ¸si pe care sunt amˆ andou˘ a definite. cu proprietatea: ∀(τ. obt¸inˆ andu-se Probleme Cauchy cu parametru. re- spectiv curent local parametrizat (vezi [56].12) ¸si (2. . curbele coin- cid dac˘a graficele se intersecteaz˘a ¸si au aceea¸si tangent˘a ˆıntr-un punct comun. λ0 ). n . ξ) ∈ A × K. f : D → Rn o funct¸ie continu˘a. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. Solut¸ia 0 Problemei Cauchy x = f (t. Definit¸ie. λ0 ). unde I0 ¸si I1 sunt intervale deschise care cont¸in pe t0 . t0 . ϕ(t)) ∈ D ∀t ∈ I ¸si (2) ϕ0 (t) = f [t. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. ξ) ∈ I0 × G0 . x. Φ(·. x. (t0 . Se nume¸ste curent local ˆın (t0 . x) o aplicat¸ie Φ : I1 × I0 × G0 → Rn . λ] ∀t ∈ I Observ˘am c˘ a ecuat¸iile diferent¸iale cu parametru sunt de fapt familii de ecuat¸ii diferent¸iale indexate dup˘ a parametrul λ. ξ) |(t. Ecuat¸iilor diferent¸iale cu parametru le sunt ata¸sate condit¸ii init¸iale x(t0 ) = x0 . ˆın cazul ecuat¸iilor scalare de ordin 2 cu proprietatea de unicitate.

Φ(t. t0 . ∧ ⊂ Rm o mult¸ime deschis˘ a.v. cu alte cuvinte.5) Φ(τ. τ. ξ) = ξ ∀(τ.15) astfel ˆıncˆ at ψ|I = ϕ. I0 × G0 ⊂ D. (t0 . b]. Definit¸ie. τ. ψ se nume¸ste prelungire a lui ϕ.16). O solut¸ie ϕ : I → Rn a acesteia se nume¸ste prelungibil˘ a exist˘a I 0 ⊃ I. b) (sau I = [a. unde I0 ¸si I1 sunt intervale deschise care cont¸in pe t0 . τ. I 0 interval deschis ¸si exist˘a ψ : I 0 → a dac˘ Rn solut¸ie a (1. Φ(t. ξ) ∈ I0 × G0  Observat¸ie. τ. ξ) = ξ e−a(t−τ ) iar ecuat¸ia (1. λ) ∈ I0 × G0 × ∧0 aplicat¸ia Φ(·. τ. x0 ) ∈ D. ∧0 ⊂ ∧ este o mult¸ime deschis˘ a cu λ0 ∈ ∧0 . τ. Conform (1. ξ). x0 ). x. f : D × ∧ → Rn continu˘a. ξ)] ∀t ∈ I1 . G0 este o mult¸ime deschis˘a cu x0 ∈ G0 . τ. ξ. Ecuat¸ia (1.4) Φ(τ.2) genereaz˘a curentul Φ : R3 → R. etc. ∂t (2. solut¸ia ϕ se nume¸ste • prelungibil˘ a strict la dreapta dac˘a ∃b0 > b ¸si exist˘a ψ : (a.) cu a < b. Dac˘ a I = (a. τ. 11 este solut¸ie a Problemei Cauchy (f. ξ) adic˘a  ∂Φ (t. τ. b0 ) → Rn solut¸ie a (1. τ. Definit¸ie. ξ) = f [t.1) conduce la Φ : R × R × R → R. cum se modific˘a solut¸iile ˆın condit¸iile modific˘arii datelor init¸iale ¸si a parametrilor. Se va demonstra ˆın capitolul urm˘ator c˘a ipoteza de l. ∀(τ. ξ) = ϕ(t. λ0 ∈ ∧. λ) = f [t. . Φ(t. ξ. adic˘a  ∂Φ (t. vezi mai jos) continuu (a curentului local (sau maximal) parametrizat continuu) respectiv ca derivabilitate a curentului local (sau maxi- mal) parametrizat ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii. Fie Problema Cauchy (1. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. τ. ξ) ∈ I0 × G0  ∂t (2. λ]  ∀t ∈ I1 . t0 . Φ(t. Φ(t. avˆand proprietatea: ∀(τ. λ0 ) ∈ D × ∧ al ecuat¸iei x0 = f (t. τ.15) astfel ˆıncˆ at ψ|I = ϕ. τ. ξ. ξ) = ξ er(t−τ ) . ξ. Aceste propriet˘a¸ti se reformuleaz˘a ca existent¸˘a a curentului local (sau maximal. Exemple.15). ξ).2 asigur˘a ¸si depen- dent¸a continu˘ a de date ¸si de parametri iar dac˘a f este de clas˘a C 1 ˆın raport cu x ¸si cu λ atunci rezult˘ a derivabilitatea solut¸iilor ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii. λ) : I1 → Rn este solut¸ia Problemei Cauchy cu parametru (f. (IV) O problem˘ a care apare dup˘a ce existent¸a ¸si unicitatea local˘a au fost stabilite ¸si care are o mare important¸˘a ˆın aplicat¸ii este cea a posibilit˘a¸tii prelungirii solut¸iilor. λ) = ξ  (III) O alt˘ a problem˘ a care apare ˆın mod natural prive¸ste dependent¸a solut¸iilor de datele init¸iale ¸si de parametri. x0 . Φ(t. λ) o funct¸ie Φ : I1 × I0 × G0 × ∧0 → Rn . x0 ) = ϕ(t. λ).l. Se nume¸ste curent local parametrizat ˆın punctul (t0 . ξ.

15) astfel ˆıncˆ at ψ|I = ϕ. Vom reveni asupra lor ˆın Capitolul II. Notat¸ie. τ. Demonstrat¸ie. un curent maxi- mal. 11]): orice mult¸ime inductiv ordonat˘a are elemente maximale. x(0) = 0 are solut¸ia  π π ϕ: − . I.15) definit˘a pe intervalul I. vol I. vol I. I˜ este conex˘ a ˆın R deci este un interval din R ([28. unic˘ a ˆın condit¸iile care asigur˘ a unicitatea local˘ a. ϕ˜ ∈ Hϕ ¸si ϕ˜  ϕα ∀α ∈ A. ≺) este inductiv ordonat˘a. ξ) = tg (t − τ + arctg ξ) . III. + τ − arctg ξ → R. TEOREMA 2. Exemplu. ♦ Solut¸iile maximale determin˘ a. ˜ R˘ amˆane s˘a ar˘at˘am c˘a ϕ˜ este solut¸ie a (1. 2 2 solut¸ie maximal˘a.15) exist˘ a o solut¸ie maxi- mal˘a care o prelunge¸ste.§2. [60. §5. ≺) este o mult¸ime ordonat˘ a ([28. prin urmare ϕ˜ este un majorant (din Hϕ ) al lui P . Problema Cauchy x0 = x2 + 1. Faptul c˘ a ψ este o prelungire a lui ϕ se va nota prin ϕ ≺ ψ sau ψ  ϕ. Definit¸ie. 2 2 ϕ(t. Cap.1]. §2]) ¸si teorema va fi obt¸inut˘ a din Lema lui Zorn ([28. Anexa I. ϕ(t) = tg t. ◦ I 6= ∅ ¸si fie Hϕ = {ψ solut¸ie a (1. Fie P = {ϕα : Iα → Rn |α ∈ A} o parte totalSordonat˘a a lui Hϕ (Iα este un interval din R cu I ⊂ Iα ∀α ∈ A). Rezult˘ a c˘a Hϕ are elemente maximale ¸si teorema este demonstrat˘ a. Cap. ξ) : − + τ − arctg ξ. Atunci ϕ˜ este bine definit˘a. τ. d s respectiv la stˆ anga. asemenea solut¸iilor locale. Deoarece este reuniunea unor mult¸imi conexe cu intersect¸ia nevid˘a (cont¸ine pe I). b) → Rn solut¸ie anga dac˘ a (1. Pentru orice solut¸ie ϕ a (1. → R. Dac˘a t ∈ Iα1 ∩ Iα2 rezult˘ a ϕα1 (t) = ϕα2 (t) conform ipotezei de total ordonare a lui P : de exemplu ϕα1 ≺ ϕα2 deci Iα1 ⊂ Iα2 ¸si ϕα2 |Iα1 = ϕα1 . ϕ ≺ ψ faptul c˘a ψ este o prelungire strict la dreapta. x0 = x2 + 1. Fie I˜ = Iα ¸si ϕ˜ : I˜ → Rn definit˘a α∈A def prin ϕ|˜ Iα = ϕα .8]) ¸si I ⊂ I.15). Cap. 5. adic˘a orice parte total ordonat˘ a a sa are un majorant. Teorema 2. Exemplu. Vom nota ϕ ≺ ψ.12 • prelungibil˘a strict la stˆ a ∃a0 < a ¸si exist˘a ψ : (a0 .I.3. Fie ϕ : I → Rn o solut¸ie a (1. vol II. O solut¸ie care nu este prelungibil˘a se nume¸ste maximal˘a (re- spectiv maximal˘ a la stˆ anga sau maximal˘a la dreapta). Prop. Deoarece ∀t ∈ I∃α ˜ ∈ A astfel ˆıncˆat t ∈ Iα ⊂ I˜ ¸si ϕ| ˜ Iα = ϕα rezult˘a c˘a ϕ˜ este solut¸ie a (1. Trebuie a¸sadar s˘a verific˘ am c˘a (Hϕ . a lui ϕ. ϕ ≺ ψ}. vol I.15). respectiv un curent maximal parametrizat. x(τ ) = ξ are solut¸iile maximale  π π  ϕ(·.15). (Hϕ .

ϕ : −∞. Vom demonstra ˆın Cap.v. x0 ) este definit˘a pe [t0 . ˆın linii generale. O solut¸ie ϕ : [t0 .1). Fie I un interval deschis din R.1) a (sau simplu stabil˘a) dac˘a ∀ε > 0 ∃δε > 0 astfel se nume¸ste (uniform) stabil˘ ˆıncˆat ∀x0 ∈ G cu ||x0 − ϕ(t0 )|| < δε au loc: (1) Solut¸ia x( . Problema Cauchy x0 = x2 − 4.2). G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘ a din Rn . G o mult¸ime deschis˘a din Rn ¸si f : I × G → Rn continu˘ a. ϕ(t) = C1 sin t + C2 cos t ale (1. Deoarece lim ϕ(t) = ∞. Init¸iat la sfˆ ar¸situl secolului al XIX-lea prin lucr˘ari ale lui Liapunov ¸si Poincar´e. t0 . → R. 6 − 2 e4t 2) Problema Cauchy x0 = x2 − 4. ϕ nu poate fi 3 − e4t 4 t → ln43 < prelungit˘ a deci este o solut¸ie maximal˘a care nu este global˘a. x(0) = 1 are solut¸ia ϕ(t) = . x) (3.6) sunt definite pe R deci sunt m m solut¸ii globale. ∞) → Rn a ecuat¸iei x0 = f (t. III c˘a sistemele liniare (1. x(0) = 4 are solut¸ia ϕ(t) = 6 + 2 e4t   ln 3 = . ∞) (3.2) (2) ||x(t.3) . x0 ) ∈ I × G dac˘a exist˘a ϕ : I → Rn solut¸ie a (f. a¸sadar. deci ϕ este solut¸ie global˘a (ecuat¸ia x = x − 4 fiind autonom˘a. l. §3 Stabilitate Stabilitatea poate fi definit˘ a. x) are proprietatea de existent¸˘ aa solut¸iilor globale ˆın (t0 . studiul stabilit˘ a¸tii solut¸iilor este de important¸˘a fundamental˘a pentru toate demeniile ˆın care modelele folosite cont¸in ecuat¸ii diferent¸iale. I = R). t0 .18) au proprietatea de existent¸˘ a a solut¸iilor globale. global˘a atunci cˆınd este definit˘a pe tot intervalul permis de domeniul de definit¸ie al lui f . ∞). x0 ). O solut¸ie este. Un tip important de solut¸ii maximale ˆıl reprezint˘a solut¸iile globale. 3 + e4t 0 2 ϕ : R → R. ˆIn acela¸si timp. ϕ(t) = x0 er(t−t0 ) ale k k (1. Exemple. Fie I ⊂ R un interval deschis cu [t0 . Ecuat¸ia x0 = f (t.l. Definit¸ia 3. 1) Solut r ¸iile ϕ(t) = r x0 e−a(t−t0 ) ale (1. f : I × G → Rn continu˘a. Definit¸ie. x0 ) − ϕ(t)|| < ε ∀t ∈ [t0 . 13 Propriet˘ a¸tile legate de dependent¸a solut¸iilor maximale de datele init¸iale ¸si de parametri vor fi studiate de asemenea ˆın capitolul urm˘ator.2. ∞) (3. ca o dependent¸˘a continu˘a de datele init¸iale a unor solut¸ii care exist˘a pe o ˆıntreag˘a semidreapt˘a [t0 . ∞) ⊂ I.1. t0 .

dac˘a exist˘a. . c) = 0 ∀t ∈ I. . de regul˘ a. Definit¸ia 3.1) o solut¸ie con- stant˘a (ϕ : I → Rn . Din calcule elementare rezult˘a √ √ (ˆb + h) p˜ + (ˆb − h) ps − p˜ Aˆa α=a ˆ. ˆın cazul sistemului (1. Punctele de echilibru se mai numesc solut¸ii stat¸ionare. 0. ϕ(t) = c ∀t ∈ I.3. n}. ˆIn cazul cazul ˆın care profilul de copiere are forma y0 (t) = a ˆt + ˆb iar F (t) = Fa > 0 ∀t ≥ 0 se studiaz˘ a stabilitatea mi¸sc˘arii ”normale” y(t) = αt+β. Termenul de ”uniform” se refer˘ a la independent¸a lui δε de t0 iar ˆın conti- nuare stabilitatea va fi ˆınt¸eleas˘ a ˆın sens uniform. Solut¸ia nul˘a. 0. dac˘a 2 F (t) = Fa > 0. 2Fa 2 A 2 A 2 A (vezi [30]). .4) t→∞ ˆın aceast˘a definit¸ie caracterul uniform al stabilit˘a¸tii asimptotice este dat atˆat de caracterul uniform al stabilit˘ a¸tii simple inclus˘a ˆın definit¸ie cˆıt ¸si de indepen- dent¸a lui µ de t0 . mai este denu- mit˘a ¸si solut¸ia banal˘a. Strˆans legat˘ a de proprietatea de stabilitate simpl˘a definit˘a mai sus este cea de stabilitate asimptotic˘ a ˆın care nu numai c˘a la perturb˘ari mici ale condit¸iei init¸iale solut¸iile r˘ amˆan apropiate de ϕ dar are loc chiar convergent¸a c˘atre ϕ pentru t → ∞. . O solut¸ie care nu este stabil˘a se nume¸ste instabil˘ a. norma euclidian˘a pe Rn ). Cel mai frecvent este studiat˘a stabilitatea punctelor de echilibru Definit¸ie. β = √ √ − √ √ p˜ + ps − p˜ C( p˜ + ps − p˜) unde ps Fa kˆ a p˜ = − − . i ∈ {1. Este u¸sor de observat c˘ a o solut¸ie stat¸ionar˘a se obt¸ine din ecuat¸iile algebrice fi (t. de unde ¸si denumirea de ”echilibru”).2. Exemplul 3. Solut¸ia ϕ : [t0 . Fie I.14 (prin || || not˘ am. Se nume¸ste punct de echilibru al ecuat¸iei (3. x0 ) − ϕ(t)|| = 0 (3. 2 A A . f ca ˆın Definit¸ia 3. in- teresante pentru fenomenele pe care le descriu. punctul de echilibru este  r r !2  y0 − Ah ps Fa + − ps Fa − . t0 . (vezi [32]).1. y0 (t) = y0 ∀t ≥ 0.24). ∞) → Rn se nume¸ste (uniform) asimptotic˘ a stabil˘a dac˘a este stabil˘a ¸si dac˘a satisface ˆın plus condit¸ia: ∃µ > 0 astfel ˆıncˆ at ∀x0 ∈ G cu ||x0 − ϕ(t0 )|| < µ are loc lim ||x(t. de aceea¸si form˘ a cu y0 . ˆIn aplicat¸ii sunt avute ˆın vedere la studiul stabilit˘a¸tii anumite solut¸ii. G.dac˘a y0(t) = y0 ∀t ≥ 0 ps ¸si F (t) = 0 ∀t ≥ 0 avem punctul de echilibru y0 . atunci ϕ0 ≡ 0. deci nu avem mi¸scare. ps Fa  − .

(c) instabil. x0 ) : [t0 . ˆIn plus. y) = f (t.1) x = y + ϕ atunci y = x − ϕ. Se arat˘a. p˜) (vezi [31]). Relu˘ am datorit˘ a important¸ei sale definit¸ia stabilit˘atii pentru cazul solut¸iei banale.1 este ilustrat˘a situat¸ia unui punct de echilibru x ˆ care este (a) stabil.5) de stabilitate a solut¸iei banale y = 0 pentru (3. Dac˘ a lu˘ am ˆın (3.1).5) Solut¸ia banal˘a a (3. ∀t ≥ t0 . F > 0 (vezi [33]). ♦ Exemplul 3. a > 0.1) este asimptotic stabil˘a dac˘a este stabil˘a ¸si dac˘a ∃µ > 0 astfel ˆıncˆ at ∀x0 ∈ G cu ||x0 || < µ. y + ϕ) − ϕ0 (3. ambele solut¸ii deci ϕ este simplu stabil˘ t→∞ avˆand limita zero la ∞.7) admite solut¸ia banal˘ a. PROPOZIT ¸ IA 3. a ˆ. (b) asimptotic stabil. 3. 3. x0 )|| = 0 (3. x0 )|| < ε. ϕ) − ϕ0 = 0 ∀t ∈ I.7) iar (3. x0 ) = x0 e−a(t−t0 ) . x0 ) : R → R ¸si |x0 e−a(t−t0 ) − ϕ(t0 )e−a(t−t0 ) | = e−a(t−t0 ) |x0 − ϕ(t0 )| ≤ |x0 − ϕ(t0 )| < ε ∀t ≥ t0 . t0 . a¸sadar (3.7) Demonstrat¸ie. (3. t0 . Studiul stabilit˘a¸tii (stabilit˘a¸tii asimptotice) solut¸iei ϕ a (3.. S˘ a observ˘am c˘a reducerea la studiul stabilit˘a¸tii solut¸iei .24) admite o solut¸ie normal˘a dac˘a y0 ¸si Fa sunt polinoame trigonometrice de acela¸si ordin ¸si cu aceea¸si perioad˘a. 15 Solut¸ia norml˘a pentru (1. ˆIn toate aceste cazuri se studiaz˘a stabilitatea mi¸sc˘arilor normale. 0) = f (t. ∞) → Rn satisface ||x(t. a) Orice solut¸ie a ecuat¸iei x0 = −ax. x( . lim ||x(t. t0 .6) t→∞ Fig.6). y) ¸si deoarece ϕ este solut¸ie a (3. Este imediat c˘a (3. precum ¸si ˆın cazul y0 (t) = αt + β + b1 sin ωt + b2 cos ωt ¸si Fa (t) = F sin ωt.3) este echivalent˘a cu condit¸ia (3. t0 .4) cu (3.1) este stabil˘a dac˘a ∀ε > 0 ∃δε > 0 astfel ˆıncˆat ∀x0 ∈ G cu ||x0 || < δε solut¸ia x( . a.5.1) revine la studiul stabilit˘a¸tii (stabilit˘a¸tii asimptotice) solut¸iei banale pentru ecuat¸ia y 0 = g(t.4. g(t. Solut¸ia banal˘a a (3.24) va fi (ˆ at + β. y + ϕ) − ϕ0 = g(t. t0 .1. ϕ(t) = ϕ(t0 )e−a(t−t0 ) . ˆIn Fig. t0 . este asimptotic stabil˘a: ˆıntr-adev˘ar dac˘a |x0 −ϕ(t0 )| < ε atunci x(t. lim |x(t. de aseme- nea. x0 ) − ϕ(t)| = 0. x) − ϕ0 = f (t. c˘a sistemul (1. y 0 = x0 − ϕ0 = f (t.

Exemplul 3.8) devine am la ˆınceput c˘ l 0 00 x x + x0 sin x = 0 g care conduce prin integrare pe [0.16 banale dat˘ a de Propozit¸ia 3.8) g ¸si studiem stabilitatea punctelor de echilibru x ˆ1 (t) = 0 ∀t ≥ 0. t] la l 0 2 l x (t) − 2 cos x(t) = x0 (0)2 − 2 cos x(0) (3. situat¸ia este complet deosebit˘a: nici o solut¸ie nu este stabil˘a. de¸si |x0 | < δ avem |x(t. ∞)). Deoarece (3. Pentru studiul stabilit˘ atii solut¸iei x ˆ2 = π proced˘am conform Propozit¸iei 3. dac˘a lu˘am un ε > 0 atunci ∀δ > 0. Din (3. r > 0. x0 )| = |x0 |ep(t−t0 ) → ∞ dac˘a t → ∞ a¸sadar nu putem avea |x(t. este asimptotic stabil˘a la fel ca orice alt˘a solut¸ie a (1. Astfel. [8]) Consider˘am ecuat¸ia (1.5) se obt¸ine din echivalent cu (3.2) p0 = r · p. . t0 .1) a¸sadar solut¸ia ba- nal˘a.8) a unui pendul f˘ar˘a frecare l 00 x + sin x = 0 (3. ˆın vecin˘ inegalitatea precedent˘ a.1). vom lua t ∈ [0.4 reducˆandu-l la studiul stabilit˘a¸tii solut¸iei banale pentru o alt˘a ecuat¸ie. x0 )| < ε ∀t ≥ t0 . b) La ecuat¸ia (1.4 conduce tot la ecuat¸ia (1.6. x ˆ2 (t) = π ∀t ≥ 0 (deoarece t are semnificat¸ia de timp. (vezi [7].9) g g Dac˘a 2g 2g |x0 (0)| + |x(0)| < δ ⇒ x0 (t)2 ≤ [cos x(t) − 1] + (1 − cos δ) + δ 2 ⇔ l l 4g x(t) 4g δ ⇔ x0 (t)2 + sin2 ≤ sin2 + δ 2 < ε2 ∀δ ≤ δε l 2 l 2 de unde rezult˘ a stabilitatea solut¸iei banale xˆ1 : se consider˘a sistemul   x0 = y  y 0 = − g sin x l atatea lui zero sin x(t) ≈ x(t) ¸si (3.2) este suficient s˘a stabilim instabilitatea solut¸iei banale. Observ˘ a prin ˆınmult¸ire cu x0 . t0 .9) se observ˘a c˘a x ˆ1 nu este asimptotic stabil.8).7) revine tot la (1. singurul punct de echilibru. (3. Vom ar˘ata c˘a x ˆ1 este simplu stabil iar x ˆ2 este instabil.

pentru y > 0.10) g Procedˆ and ca mai ˆınainte obt¸inem din (3. δ2 t→∞ 1− 1− 4 at de mic ar fi δ ∈ (0. r g g y deducem y 0 = 2 sin a c˘ arei solut¸ie este l 2 " √ # g/l C e−2t −1 y(t) = 2 arccos √ g/l C e−2t +1 r δ2 1+ 1− unde. numit˘a cu variabile separabile. de exemplu. |y(t)| ≤ 2 ¸si atunci. d) → R funct¸ii continue. §4 Metode Elementare ¸si Calcul Aproximativ ˆIn acest paragraf vor fi prezentate cˆateva tipuri de ecuat¸ii care admit o form˘a (relativ) explicit˘ a a solut¸iilor (”ecuat¸ii integrabile prin cuadraturi”) ¸si va fi studiat˘a metoda Euler de rezolvare aproximativ˘a a Problemei Cauchy.8) rezult˘a l 00 y − sin y = 0.10) este instabil˘a adic˘a punctul de echilibru x = π al (3. oricˆ ∀t ≥ 0 deci solut¸ia banal˘ a a (3. y 0 > 0. Se observ˘a c˘a lim y(t) = 2π. (3.11) obt¸inem y 0 (t)2 + 2 cos y(t) = 2 de unde.1) . (3. §4. ¸tinˆ and cont de (3.12) 2 l l Din (3. 1) nu putem avea. 1) fixat ¸si datele init¸iale r δ g y(0) = 2 arcsin . Din (3. 17 Fie y = x − π deci x = y + π. x0 = g(t)h(x) (4. Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale. ∀t ≥ 0. h : (c.12).1 Ecuat¸ii cu variabile separabile Definit¸ie. c = r 4 .10) c˘a l 0 2 l y (t) + 2 cos y(t) = y 0 (0)2 + 2 cos y(0). Fie g : (a.11) g g Fie δ ∈ (0. ˆIn capitolul IV vom reg˘ asi aceste rezultate pe baza unor teoreme cu car- acter general din teoria stabilit˘a¸tii.8) este instabil. b) → R. y 0 (0) = δ (3.

Deoarece H 0 (x) 6= 0 ∀x ∈ (c0 . H(x) = dτ. atunci ϕ|(a0 . VII.b0 )∩I1 = ψ|(a0 .1) cu ϕ(t0 ) = x0 . b)|G(t) ∈ H((c0 . (1) (existent¸a) ∀ (t0 . d0 ) → R funct¸ie continu˘a. Avem 1 (H ◦ ϕ)0 (t) = H 0 [ϕ(t)]ϕ0 (t) = h[ϕ(t)]g(t) = g(t) = (H ◦ ψ)0 (t) h[ϕ(t)] ∀t ∈ (a0 .1. (2) (unicitatea) ∀(t0 . d0 ). d0 ))} ¸si Rezult˘a ϕ de clas˘ 1 ϕ0 (t) = (H −1 )0 [G(t)] · G0 (t) = · g(t) = h[ϕ(t)]g(t) ∀t ∈ (a0 . (2) Fie G.4. b0 ) ⊂ (c. cu C ∈ R iar (H ◦ ϕ)(t0 ) = H(x0 ) = (H ◦ ψ)(t0 ) ⇒ C = 0. care satisface ϕ0 (t) = g(t)h[ϕ(t)] ∀t ∈ (a0 .18 o funct¸ie ϕ : (a0 . d) cu h(x0 ) 6= 0. d). Atunci t0 ∈ (a0 . d0 ). d). b0 ) = {t ∈ (a. H 0 [H −1 (G(t))] ˆın plus ϕ(t0 ) = H −1 [G(t0 )] = H −1 (0) = x0 . b) este o solut¸ie a (4. Propozit¸ia 1. ψ : I1 → (c. b ) ⊂ (a. b0 ) ∩ I1 . Cap. d). d) ∃(a . x0 ) ∈ (a. b0 ) ¸si ∃ϕ : (a0 . Atunci ϕ : (a. d) solut¸ie a (4. t] ⊂ (a. t0 x0 h(τ ) deci G(t0 ) = H(x0 ) = 0. Fie h Z t Z x 1 G(t) = g(s)ds. Teorema 11. ϕ(t) = x0 ∀t ∈ (a. b0 ).]. prin 1 urmare ∃ : (c0 . b0 ) ∩ I1 . d) este o alt˘a solut¸ie a (4. d0 ) de clas˘a C 1 ([28. d0 )) → (c0 . b) cu t0 ∈ (a0 . b0 ) → (c. . b0 ) → (c. Fie ϕ(t) = (H −1 ◦ G)(t) (4. vol II. Presupunem h(x0 ) 6= 0. d).1) cu 0 0 ϕ(t0 ) = x0 . V. x] ⊂ (c0 . vol I. (a0 . Rezult˘ a (H ◦ ϕ)(t) = (H ◦ ψ)(t) + C ∀t ∈ (a0 . b0 ) ∩ I˜1 ) ⊂ (c0 . b) → (c. G este definit˘a pentru [t0 .10]). b) × (c. dac˘a ψ : I1 → (c. b) iar H pentru [x0 . §11. d0 ) astfel ˆıncˆat h(x) 6= 0 ∀x ∈ (c0 .1) cu ψ(t0 ) = x0 . [28. (1) Fie h(x0 ) = 0.b0 )∩I1 . d0 ) ⊂ (c. Atunci exist˘a (c0 . x0 ∈ (c0 . de clas˘a C 1 . d0 ) rezult˘a c˘a H este strict monoton˘a pe (c . d). ¸si exist˘a I˜1 ⊂ I1 astfel ˆıncˆat ψ((a0 . PROPOZIT ¸ IA 4. b0 ). Demonstrat¸ie.1) cu ψ(t0 ) = x0 . b) × (c. d0 ). Cap.2) a C 1 pe (a0 . H ¸si ϕ construite anterior ¸si fie ψ solut¸ie a (4. x0 ) ∈ (a. b0 ) ∩ I1 . §1. d0 ) ¸si atunci exist˘ 0 a H −1 : H((c0 .

19 Deoarece H este inversabil˘ a pe (c0 . arat˘ a c˘a dac˘a h(x0 ) = 0 Problema Cauchy (4.1) s˘ a fie dat˘ a sub forma implicit˘a H[ϕ(t)] = G(t). t ∈ R. Observ˘ am c˘ a rezolvarea unei ecuat¸ii cu variabile separabile revine la calcu- lul a dou˘ a primitive ¸si la inversarea uneia dintre ele ceea ce ˆınseamn˘a rezolvarea unei ecuat¸ii implicite (de natur˘ a ”algebric˘a”). ˆın acest caz ecuat¸iile cap˘at˘ a formele echivalente x0 = −p(t)x (4.3). 1 + t2 0 1+s 2 Z x 1 h(x) = x. se numesc ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordinul unu (I este interval ⊂ R). G(t) = ds = ln 1 + t2 . x(0) = 1. se numesc ecuat¸ii diferent¸iale afine de ordinul unu. H(x) = dτ = ln x 1 τ √ ia Problemei Cauchy rezult˘a din ln x(t) = ln 1 + t2 deci ¸si solut¸√ x(t) = 1 + t2 . t Exemplu. Ecuat¸iile diferent¸iale de forma α(t)x0 + β(t)x = 0 (4.4) cu α. β. §4.1) ¸si x(t0 ) = x0 poate avea mai multe solut¸ii. b0 ) ∩ I˜1 . β : I → R funct¸ii continue. x0 = x. Aici 1 + t2 Z t t s p g(t) = . ♦ Exemplul din §2.3) cu α. (II). b0 )∩I˜1 = (a0 . Solut¸iile ecuat¸iilor (4. Ecuat¸iile diferent¸iale de forma α(t)x0 + β(t)x + γ(t) = 0 (4.3)0 respectiv x0 + p(t)x = q(t) (4. d0 ) rezult˘a ϕ(t) = ψ(t) ∀t ∈ (a0 .1. Deoarece (a0 . ˆIntrucˆat solut¸iile acestor ecuat¸ii sunt adesea greu de descris se prefer˘a ca solut¸ia ecuat¸iei (4. Propozit¸ia rezult˘ a folosind Propozit¸ia 2.4)0 . (4.2 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare ¸si ecuat¸ii diferent¸iale afine de ordinul unu Definit¸ie.4) se caut˘a pe intervale pe care α(t) 6= 0. γ : I → R funct¸ii continue. b0 )∩I1 ∩I0 unde I0 este un interval deschis convenabil ales.

3) mai r˘amˆane s˘a c˘aut˘am o solut¸ie particular˘ a a (4.4)0 ) au forma x = xh + xp unde xh este solut¸ia ecuat¸iei (4. Vom realiza aceasta prin metoda variat¸iei constantei: vom determina o funct¸ie C(t) de clas˘a C 1 astfel ˆıncˆat Rt β(s) − t0 α(s) ds xp (t) = C(t)e este solut¸ie a (4.4) dac˘a xh este solut¸ie a (4. c) Dac˘ a p. α(t) α(t) Observ˘am c˘ a ecuat¸ia (4.4). ∀(t0 . ecuat¸iile (4.3)0 ) asociat˘a cu (4. x − xp este solut¸ie a (4. Pentru a g˘ asi solut¸iile ecuat¸iei (4.4) cu xp (t0 ) = 0. b) Solut¸iile ecuat¸iei (4.3) (respectiv (4. de la ”homogeneous”. β. Se obt¸ine γ(t) Rtt β(s) ds C 0 (t) = − e 0 α(s) α(t) deci Z t γ(τ ) Rtτ β(s) ds C(t) = − e 0 α(s) dτ (4. Vom sintetiza cele de mai sus ˆın urm˘atoarea Propozit¸ie PROPOZIT ¸ IA 4. q(t) = − . C∈R (4. Deoarece cunoa¸stem forma general˘a a solut¸iilor ecuat¸iei (4.3) ¸si reciproc.4) ˆıncepem prin a observa c˘a dac˘a xp este o anumit˘a solut¸ie a (4.4)0 .3). ϕ : I → R cu ϕ(t0 ) = x0 .4).6) t0 α(τ ) Solut¸ia Problemei Cauchy este ˆın final Rt β(s) − t0 α(s) ds x(t) = x0 e + xp (t) (ˆın xh se ia C = x0 ).3) este cu variabile separabile ¸si conform paragrafului precedent solut¸iile ei vor avea forma Rt β(s) − t0 α(s) ds xh (t) = C e .20 cu p ¸si q legate ˆın mod evident de α.2. γ din definit¸ia precedent˘a: β(t) γ(t) p(t) = .4) iar xp este o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei (4. x0 ) ∈ I × R exist˘ a o unic˘a solut¸ie a (4. q : I → R sunt funct¸ii continue definite pe intervalul deschis I ⊂ R.5) (h.4) (sau (4.3) fiind numite ¸si omogene).4).3) formeaz˘a spat¸iu vectorial real.7) t0 .4) (o solut¸ie particular˘a) atunci oricare ar fi x o solut¸ie a (4. xp + xh este solut¸ie a (4. Aceasta este dat˘ a de Z t − tt p(s)ds R Rt ϕ(t) = x0 e 0 + q(s)e− s p(τ )dτ ds (4. a) Mult¸imea solut¸iilor ecuat¸iei (4.

xα y 0 = (1 − α)p(t)y + (1 − α)q(t) (4. t] ¸si obt¸inem Z t µ(t)x(t) − µ(t0 )x(t0 ) = µ(s)q(s)ds t0 1 Dar µ(t0 ) = 1 ¸si x(t0 ) = x0 de unde. ˆımp˘art¸im ˆın (4.7) rezult˘ a direct folosind (4.6). µ(t) ♦ Exemplu. x t 1 II. prin ˆınmult¸ire cu se obt¸ine (4. b) A fost demonstrat mai sus.8) cu xα ¸si obt¸inem x0 1 = p(t) · α−1 + q(t).7). x(t) = t + t ln t. xp (t) = C(t)t ⇒ C 0 (t)t2 + C(t)t − C(t)t = t ⇒ C 0 = ⇒ C(t) = ln t ⇒ t xp (t) = t ln t III.3 Ecuat¸ii Bernoulli ¸si ecuat¸ii Riccati Ecuat¸iile Bernoulli sunt ecuat¸ii diferent¸iale de forma x0 = p(t)x + q(t)xα (4. I˜ interval deschis. vom da o demonstrat¸ie diferit˘a. q : I → R continue.8) α 6= 0. tx0 = x ⇒ = ⇒ xh (t) = ct. tx0 − x − t = 0. xα x 0 Fie y(t) = x(t)1−α definit˘ ˜ Atunci y 0 = (1 − α) x ¸si rezult˘a a pe I. Deoarece µ(t) > 0 ∀t ∈ I.5) cu C = x0 ¸si (4. (4. a) Exercit¸iu. ∞) ¸si aplic˘am algoritmul precedent x0 1 I. Astfel. t > 0. Lucr˘am pe I = (0. 21 Demonstrat¸ie. R t p(s)ds Fie µ(t) = e t0 . presupunˆınd x(t) 6= 0 ∀t ∈ I˜ ⊂ I. c) De¸si (4.9) . Atunci µ0 = p · µ. x(1) = 1. α 6= 1. Rezolvarea acestor ecuat¸ii se reduce la rezolvarea unor ecuat¸ii afine.4)0 este echivalent˘ a cu ecuat¸ia care se obt¸ine din ea dup˘a ˆınmult¸irea cu µ: µx0 + p(t)µx = µq(t) ceea ce echivaleaz˘ a cu (µx)0 = µ · q Integr˘ am pe [t0 . §4. p.

11).8) iar prin (4. Ecuat¸iile Riccati sunt ecuat¸ii diferent¸iale de forma x0 = a(t)x2 + b(t)x + c(t) (4. ϕ0 solut¸ie a (4. cx + d. c : I → R funct¸ii continue.10). vezi [8]) c˘a exist˘a ecuat¸ii Riccati ale c˘aror solut¸ii nu pot fi exprimate calculˆ and primitivele unor funct¸ii continue (nu pot fi integrate prin cuadraturi). 1841. dac˘a a este de clas˘a C 1 putem substitui z(t) x(t) = − iar noua funct¸ie necunoscut˘a z va satisface a(t) a(t)(z 0 + z 2 ) − [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t) = 0 (4. prin u(t) = e respectiv z(t) = devine echivalent˘a cu u(t) o ecuat¸ie diferent¸ial˘ a liniar˘ a de ordinul al doilea a(t)u00 − [a(t)b(t) + a0 (t)]u0 + a(t)2 c(t)u = 0 (4. PROPOZIT ¸ IA 4. ”⇒” Fie x ¸si ϕ0 solut¸ii ale (4.10) ¸si x = y + ϕ0 x0 = y 0 + ϕ00 = 2a(t)ϕ0 y + b(t)y + a(t)y 2 + a(t)ϕ20 + b(t)ϕ0 + c(t) = = a(t)(y + ϕ0 )2 + b(t)(y + ϕ0 ) + c(t) = a(t)x2 + b(t)x + c(t) a¸sadar x verific˘ a (4. a(t) 6= 0 ∀t ∈ I. Dac˘a α < 0 este obligatoriu ca x(t) 6= 0 ∀t ∈ I iar dac˘a α > 0.3.10) rezolvarea ei se reduce la rezolvarea unei ecuat¸ii Bernoulli. Deoarece ˆın (4. c : I → R funct¸ii continue.11). ”⇐” Fie y solut¸ie a (4.10) a(t) 6= 0 ∀t ∈ I.22 o ecuat¸ie afin˘ a. ♦ ˆIn general.13) . Dac˘a se cunoa¸ste o solut¸ie particular˘a a ecuat¸iei (4. Se cunoa¸ste de mult timp (Liouville.10) dac˘a ¸si numai dac˘ a y = x − ϕ0 este solut¸ie a ecuat¸iei Bernoulli y 0 = [2a(t)ϕ0 (t) + b(t)]y + a(t)y 2 .10) cu a. b. y 0 = x0 − ϕ00 = a(t)x2 + b(t)x + c(t) − a(t)ϕ20 − b(t)ϕ0 − c(t) = = a(t)(x − ϕ0 )2 + 2a(t)xϕ0 − 2a(t)ϕ20 + b(t)y = = a(t)y 2 + 2a(t)ϕ0 y + b(t)y deci y verific˘ a (4.8). Cap.11) Demonstrat¸ie. a(t) 6= 0 ∀t ∈ I ¸si fie ϕ0 : I → R o solut¸ie a (4.10).9) se g˘asesc solut¸ii nenule ale (4. 8. Fie a. (4. b. Atunci x este solut¸ie a (4. solut¸ia nul˘a satisface evident (4. se pot c˘ auta solut¸ii particulare de forma unor polinoame simple: constante. §2]).12) R z(t)dt u0 (t) ecuat¸ie care.10). cxα sau a unor serii de puteri (vezi [29.

c2 ∈ R. vezi [28.15) numit polinom caracteristic. §4. ecuat¸ia (4. solut¸iile x(t) = c1 eαt cos βt + c2 eαt sin βt Demonstrat¸ie. Propozit¸ia 6. c ∈ R. vol I. 23 ar.12). c2 ∈ R. Vezi [28.2] ♦ . u0 a u 6= 0 este solut¸ie a (4. Uneori.12). solut¸iile x(t) = c1 er1 t + c2 er2 t . vol. c2 ∈ R. u0 = zu. ecuat¸ia (4.4 Ecuat¸ii de ordinul doi cu coeficient¸i constant¸i ˆIn acest paragraf vor fi prezentate succint elementele legate de rezolvarea ecuat¸iilor ax00 + bx0 + cx = f (t) (4. a 6= 0 ¸si f : I → R continu˘a.I]. (1) Dac˘ a P are dou˘a r˘ ad˘acini reale distincte r1 .13) pot servi la rezolvarea unor ecuat¸ii Riccati (4. ecuat¸iile (4.14) unde a. (4.12).15) PROPOZIT ¸ IA 4. §6.13) atunci z = Reciproc. Pentru detalii. b. pentru c1 . pentru c1 . u00 = z 0 u + zu0 = (z 0 + z 2 )u ¸si ˆıntr-adev˘ a(t)u00 − [a(t)b(t) + a0 (t)]u0 + a(t)2 c(t)u = = {a(t)(z 0 + z 2 ) − [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t)}u = 0 dac˘a z este solut¸ie a (4. I fiind un interval deschis din R.13) u2 u {a(t)z 0 + a(t)z 2 − [a(t)b(t) + a0 (t)]z + a(t)2 c(t)}u = 0 adic˘a z verific˘ a (4. r2 ecuat¸ia (4.3.15) are. dac˘ satisface u u00 u − u02 02 00 = z 0 u + u = z 0 u + u0 z. Consider˘ am la ˆınceput ecuat¸iile liniare (omogene) ax00 + bx0 + cx = 0. Cap. (3) Dac˘ a P are r˘ acinile complexe r1 = α + iβ. u0 = uz ¸ z0 = deci u si din (4. (2) Dac˘ a P are r˘ ad˘ acina dubl˘a r0 (r1 = r2 = r0 ).15) ad˘ are. t ∈ R. V.4.15) are. pentru c1 . Un exemplu va fi dat ˆın paragraful urm˘ator. r2 = α − iβ. solut¸iile x(t) = c1 er0 t + c2 t er0 t . Fie P (r) = ar2 + br + c polinomul ata¸sat ecuat¸iei (4. t ∈ R.

a) Solut¸iile ecuat¸iei (4. u(t) c2 sin t + c2 cos t Prin schimb˘ ari de variabile. V.2). 3) x00 + x = 0 Polinomul caracteristic P (r) = r2 + 1 are r˘ad˘acinile complexe r1 = i.14). x1 ) ∈ R2 exist˘ a o unic˘ a solut¸ie ϕ : I → R a (4. orice solut¸ie definit˘a pe I va fi combinat¸ie liniar˘a a acestora ¸si ˆın final T rezult˘ a izomorfism de la S pe R2 . Exemple. §4. a) ¸si c) reprezint˘a un exercit¸iu u¸sor. Polinomul caracteristic P (r) = r2 − 3r + 2 00 are r˘ad˘acinile r1 = 1. VI. Exemple (vezi [28. Deoarece (4. obt¸inem o alt˘a demonstrat¸ie a Propozit¸iei 4.5. c1 . αt e sin βt dac˘ a are r˘ad˘ acinile α ± iβ. vol I.15) iar xp este o solut¸ie particular˘ a (fix˘ a) a (4. ˆıntre spat¸iul solut¸iilor definite pe I ¸si R2 .14) au forma x = xh + xp unde xh este solut¸ie a (4. ert .15) are urm˘atoarele solut¸ii liniar independente pe R : er1 t .3 ecuat¸ia Riccati z 0 + z 2 + 1 = 0 corespunde 00 ecuat¸iei u + u = 0. recomandat cititoru- lui (vezi ¸si Propozit¸ia 4. c) Solut¸iile ecuat¸iei (4. T realizeaz˘ a o surject¸ie. ϕ0 (t0 ) = x1 .5 afirm˘ a c˘a este suficient s˘a observ˘am c˘a ecuat¸ia (4. Deoarece ∀t0 ∈ R ¸si ∀(x0 .4]). Polinomul caracteristic P (r) = r2 +2r+1 are r˘ad˘acina dubl˘a r0 = −1. Prin metoda descris˘ a ˆın §4. Cap. definite pe R. ϕ0 (t0 )). unele ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul al doilea cu coeficient¸i variabili se transform˘a ˆın ecuat¸ii cu coeficient¸i constant¸i permit¸ˆand astfel descrierea solut¸iilor. §6. u0 (t) c2 cos t − c1 sin t z(t) = = . sunt x(t) = c1 cos t+c2 sin t. pentru u(t) 6= 0. definite pe R. deci dim S = 2. Demonstrat¸ie. vol I. c2 ∈ R. r2 = 2 deci solut¸iile definite pe R vor fi x(t) = c1 et + c2 e2t . r2 = −i (α = 0.15) are dou˘a solut¸ii liniar independente definite pe R. c1 . care din unicitate este ¸si injectiv˘a.24 Folosind Teorema Cauchy-Lipschitz de existent¸˘a ¸si unicitate local˘a a solut¸iei Problemei Cauchy ([28. Cap. b) Exist˘ a un izomorfism T : S → R2 . Definim T prin T ϕ = (ϕ(t0 ). tert dac˘a are r˘ad˘acin˘a dubl˘a ¸si eαt cos βt. Cum u(t) = c1 cos t + c2 sin t obt¸inem. b) Fie t0 ∈ R. β = 1) deci solut¸iile. teorem˘a asupra c˘areia vom reveni pe larg ˆın Capitolul II. mai put¸in elementar˘a dar care funct¸ioneaz˘a pentru ecuat¸ii diferent¸iale de ordin n ≥ 1 cu coeficient¸i constant¸i . 2) x00 + 2x0 + x = 0.15) cu ϕ(t0 ) = x0 . Teorema 4. 1) x − 3x0 + 2x = 0. Solut¸iile ecuat¸iei. er2 t dac˘a polinomul carac- teristic are r˘ad˘acini reale diferite.15) formeaz˘ a un spat¸iu vectorial real.4. ♦ Teorema 4. sunt x(t) = c1 e−t + c2 te−t . S. c2 ∈ R. TEOREMA 4.4]) .

Astfel. t ∈ R. pentru x ∈ (−1. e−2t corespunzˆand r˘ad˘acinilor 1. b. B. Teorema 4. f continu˘a a. 25 4) Ecuat¸iile Cebˆı¸sev (1 − x2 )y 00 − xy 0 + n2 y = 0. 5. c1 . 1). cap˘at˘a forma y˜00 + n2 y˜ = 0 deci y˜(t) = c1 cos nt+c2 sin nt. 1. DEFINIT ¸ IE. ϕ2 ] : R → R. . t et . ϕ2 : R → R solut¸ii ale (4. Funct¸ia W = W [ϕ1 . ecuat¸ia x000 − 3x0 + 2x = 0 are solut¸iile liniar independente et . C ∈ R. y˜(t) = y(cos t). c2 ∈ R. se transform˘a ˆın ecuat¸ii cu coeficient¸i constant¸i prin ax + b = et dac˘ a ax + b > 0. respectiv ax + b = −et dac˘a ax + b < 0. de unde y(x) = c1 cos(n arccos x)+ +c2 sin(n arccos x). n ∈ N∗ . Ecuat¸iile Euler A(ax + b)2 y 00 + B(ax + b)y 0 + Cy = f (x). prin x = cos t. acela¸si rat¸ionament conduce la faptul c˘a solut¸iile formeaz˘ a spat¸iu vectorial de dimensiune n generat de o baz˘a care se obt¸ine folosind r˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic. Fie ϕ1 . −2 ale polinomului caracteristic P (r) = r3 − 3r + 2. ˆIn cazul ecuat¸iilor de ordin n.5 ridic˘ a problema test˘arii liniar independent¸ei unor solut¸ii pe R iar aceasta se poate face prin studiul wronskianului. A.15).

.

.

ϕ1 (t) ϕ2 (t) .

ϕ2 ] = . W [ϕ1 .

.

.

.

ϕ0 (t) ϕ0 (t) .

.

. ϕn ](t) = det ϕk (t) j=1. ˆIn general. Deoarece exist˘a un interval I pentru care ϕ1 (t) 6= 0 ∀t ∈ I are sens 2 ϕ1 ϕ02 − ϕ2 ϕ01  1 ϕ2 W [ϕ1 ..16) b) Dac˘ a ϕ1 ¸si ϕ2 sunt solut¸ii ale (4. dac˘ a ϕ1 .n PROPOZIT ¸ IA 4. k=1. . . 1 2 se nume¸ste wronskian al celor dou˘a solut¸ii (evident. conform (4. W [ϕ1 . b) ”⇒” Presupunem.n−1 . ele sunt liniar inde- pendente dac˘ a ¸si numai dac˘ a ∃t0 ∈ R cu W [ϕ1 .15) ¸si (4. ϕ2 liniar independente.. ϕ2 ](t0 ) 6= 0 ¸si atunci. ˆın condit¸iile definit¸iei precedente b (a) W [ϕ1 . c˘a W [ϕ1 .16) a rezult˘a. ϕ2 ](t) 6= 0 ∀t ∈ R. ϕn : I → R sunt solut¸ii ale (1. .15) neidentic nule... . ϕ2 ](t) = W0 e− a t ∀t ∈ R (4.... not¸iunea se poate intro- duce pentru orice dou˘ a funct¸ii derivabile). . .20) definim wron- skianul lor prin h i (j) W [ϕ1 . t ∈ I. ϕ2 ] = = ≡0 ϕ21 ϕ21 ϕ1 . b Demonstrat¸ie. prin reducere la absurd. . a) W 0 = ϕ1 ϕ002 − ϕ2 ϕ001 = − W conform (4. ϕ2 ](t) = 0 ∀t ∈ R pentru ϕ1 .6.16)..

x(t0 ) = x0 . a ecuat¸ia (4. x0 (0) = 1 ceea ce conduce la ϕ(t) = sin t ¸si atunci solut¸ia Problemei Cauchy propuse va fi Z t x(t) = s sin(t − s)ds. 3. x(0) = 0. rezultatul se generalizez˘a la ecuat¸ii de ordin n.18) t0 este solut¸ia particular˘ a a (4. PROPOZIT ¸ IA 4. 0 x (t0 ) = 0.14) sub forma x00 + bx0 + cx = f (t) (4. Funct¸ia lui Cauchy se obt¸ine din x00 + x = 0. Se rezolv˘ . x(t0 ) = x0 .7. x0 (0) = 0.14). Demonstrat¸ie. Exemplul. pentru t0 ∈ I Z t x(t) = ϕ(t − s)f (s)ds (4. ϕ2 sunt liniar independente. ♦ Revenind la ecuat¸ia (4. r˘ amˆane s˘a g˘asim o solut¸ie particular˘a.17)0 x(0) = 0. Vom reveni la aceasta ˆın Capitolul 3.14)0 Fie ϕ solut¸ia Problemei Cauchy ( 00 x + bx0 + cx = 0 (4. x0 (0) = 1 (ϕ se nume¸ste funct¸ia lui Cauchy).14). vol II. Propozit¸ia 4. 0 Sintetiz˘ am cele precedente ˆın urm˘atorul algoritm de rezolvare a Problemei Cauchy pentru ecuat¸iile (4. §3). x0 (t0 ) = x1 . ”⇐” Fie t0 cu W (t0 ) 6= 0 ¸si fie c1 ϕ1 (t) + c2 ϕ2 (t) = 0 ∀t ∈ R. Observat¸ie.14)0 : I. a x00 + bx0 + cx = 0. Consider˘ am. §4. ˆın particular ( c1 ϕ1 (t0 ) + c2 ϕ2 (t0 ) = 0 c1 ϕ01 (t0 ) + c2 ϕ02 (t0 ) = 0 Determinantul sistemului fiind W (t0 ) 6= 0 rezult˘a c1 = c2 = 0 ¸si ϕ1 . Atunci c1 ϕ01 (t) + c2 ϕ02 (t) = 0 ∀t ∈ R. Atunci. prin ˆımp˘art¸ire cu a 6= 0 ecuat¸ia (4. x(0) = 0. II. Se normalizeaz˘ x00 + bx0 + cx = f (t).26 ϕ2 deci = C pe I adic˘ a ϕ2 = Cϕ1 pe I. x0 (t0 ) = x1 .4].14)0 care satisface condit¸iile init¸iale x(t0 ) = 0.14) aducˆand-o la forma (4. 6) x00 + x = t. Vezi [28. Cap. VII. Relat¸ia de dependent¸˘a liniar˘a se ϕ1 prelunge¸ste la R ¸si rezult˘ a o contradict¸ie (vezi ¸si Cap. Din nou.

x]] ¸si se obt¸ine solut¸ia general˘ a   1 geSo = y = (C + Integrate[miu ∗ b. x0 ) ∈ I × J.c → F irst[C/. y → y0 } partSo = geSo/. Z t IV.5 Metoda Euler de rezolvare aproximativ˘ a Fie f : I × J → R o funct¸ie de clas˘a C 1 cu I. x) x(t0 ) = x0 .15) ( 0 x = f (t. III. aceasta realizˆandu-se ˆın foarte scurt timp de la introducerea datelor. C]/. x]) miu Pentru solut¸ia Problemei Cauchy se calculeaz˘a C Solve[geSo. Pachetele de programe ¸stiint¸ifice ap˘arute ˆın ultimii ani (Mathematica. Iat˘a. Fiind caz particular al ecuat¸iei y 0 + a(x)y = b(x) se introduce a = −3 b = Exp[2x] x0 = 0 y0 = 3 Se formeaz˘ a apoi factorul integrant miu = Exp[Integrate[a. 27 Fie xh solut¸ia acestei probleme Cauchy. §4. la calculul aproximativ al solut¸iilor ecuat¸iei (4. Se determin˘a funct¸ia lui Cauchy ϕ pentru x00 + bx0 + cx = 0. ˆımpreun˘a cu o procedur˘a de calcul nu- meric pentru integrale. J intervale deschise din R ¸si fie (t0 . de exemplu. y(0) = 3.16) ˆın situat¸ia ˆın care f nu admite o primitiv˘a exprimabil˘a prin funct¸ii elementare.{x → x0 . Solut¸ia c˘ autat˘ a va fi x(t) = xh (t) + ϕ(t − s)f (s)ds. Mat- lab. Mapple) au ˆınglobate majoritatea formulelor care se cunosc pentru re- zolvarea claselor speciale de ecuat¸ii diferent¸iale.18) poate fi utilizat˘a. Consider˘ am Problema Cauchy (1. t0 Formula (4. y 0 − 3y = e2x . cum se obt¸ine cu Mathematica solut¸ia Problemei Cauchy.%].

(t0 . x solut¸ie a (1. x0 (t) = x0 (t0 ) = f [t. ∂x . Cor. vol I. vol I. xk ). 4. Deoarece f este de clas˘a C 1 .15). . t0 + h] ⊂ I. . x0 ) ∀t ∈ [t0 . . xk dat prin (4. §1. t0 . tk = t0 + kh.19) εk+1 = ϕ(tk+1 ) − xk+1 = ϕ(tk + h) − xk − h f (tk . 1. N. Cap.8. §4. pentru k ∈ {1. xk ] astfel ˆıncˆat ∂f f [tk . [t0 . Cap. . t0 + h].1]) pentru a doua variabil˘ a a lui f rezult˘a existent¸a unui ξk ∈ [ϕ(tk ). Continuˆand ˆın acela¸si fel. ξk )[ϕ(tk ) − xk ]. V. ϕ(tk )] − f (tk . 2 existent¸a sa). xk )} + ϕ (θk ).V. x0 ) definit˘ a pe I˜ ⊂ I. Atunci exist˘ a o constant˘ aC >0 independent˘ a de h astfel ˆıncˆ at |ϕ(tk ) − xk | ≤ Ch ∀k = 1. x(s)]ds.1. ˜ h = T cu N N ∈ N∗ . .1.8. x(t)] = f (t0 . t0 T Fie h = . . Fie f de clas˘ a C 1 pe I × J.1. Fie εk = ϕ(tk ) − xk . t0 ∈ I˜ (vom demonstra Fie ϕ solut¸ia (f. Formula Taylor de ordin 2 ([28. Demonstrat¸ie. Din (4. Atunci h2 00 εk+1 = εk + h{f [tk . t0 + T ] ⊂ I. xk ) (4. numit pasul aproxim˘arii. ϕ(tk )] − f (tk . x0 ) ⊂ I × J. . N ∈ N∗ . xk ) = (tk . Are loc urm˘atoare estimare aprioric˘ a a erorii pentru metoda Euler. Presupunˆand x0 = constant N pe [t0 . . . x0 ) ca valoare aproximativ˘a pentru ϕ(t0 + h). x0 ) definit˘ ˆın Cap. ϕ(tk )]. obt¸inem xk+1 = xk + h f (tk . 2 Folosind formula cre¸sterilor finite ([28. . ϕ rezult˘a de clas˘a C 2 .]) pentru ϕ a existent¸a lui θk ∈ [tk . t0 . t0 + h] se obt¸ine x1 = x0 + hf (t0 . ϕ(t0 +T ).15) echivaleaz˘a cu Z t x(t) = x0 + f [s. Cor. . .19) Valorile x1 .˜ ideea fiind aproximarea graficului cu o linie poligonal˘ a. ϕ solut¸ia Problemei Cauchy (f. Metoda Euler (schema lui Euler) ˆı¸si propune s˘a calculeze aproximativ va- lorile lui ϕ ˆın puncte dintr-un interval [t0 . ϕ0 (tk ) = f [tk . . .28 a pe un interval I˜ ⊂ I. tk + h] astfel ˆıncˆat relativ la tk implic˘ h2 00 ϕ(tk + h) = ϕ(tk ) + h ϕ0 (tk ) + ϕ (θk ) 2 Din (1. TEOREMA 4.19). Amintim c˘ a. din Propozit¸ia 1. xN aproximeaz˘ a valorile ϕ(t1 ). N − 1} notˆand tk = t0 + kh. . .

. N ¸si xk ∈ Ir [x0 ] ∀k ∈ 1. . . 29 ¸si atunci ∂f h2 εk+1 = εk + h (tk . (4. . N . Fie .20) ∂x 2 Fie Ir [x0 ] = [x0 − r. . . . . x0 + r] ⊂ J astfel ˆıncˆat ϕ(tk ) ∈ Ir [x0 ] ∀k = 1. ξk )εk + ϕ00 (θk ).

.

 .

∂f .

M1 = sup .

x). (t.

|(t. x) ∈ [t0 . t0 + T ] × Ir [x0 ] .

.

x ˆ ∈ J cu f 0 (ˆx) 6= 0 ¸si fie J0 un interval deschis. mai puternice (vezi [41]. Fie. Ne propunem s˘a rezolv˘am ecuat¸ia algebric˘a f (x) = 0. ∂x 1 M2 ≥ sup |ϕ00 (θ)||θ ∈ [t0 .20) obt¸inem |εk+1 | ≤ |εk | (1 + hM1 ) + h2 M2 ∀k ≥ 1. Din (4. + (1 + hM1 )k ] = (1 + hM1 )k+1 − 1 M2 = h2 M2 <h (1 + hM1 )k+1 = hM1 M1 T M1 k+1 M1 N     M2 M2 M 2 M1 T =h 1+ ≤h 1+T <h e = C h. t0 + T ]  2 (s˘a observ˘ am c˘ a ∂f ∂f ϕ00 (t) = [t. Cum ε0 = 0. [75]). pentru aceasta. ϕ(t)] ∂t ∂x astfel ˆıncˆ at M2 se poate estima f˘ar˘a cunoa¸sterea lui ϕ). iterˆ and obt¸inem |εk+1 | ≤ h2 M2 [1 + (1 + hM1 ) + . 0 ˆ ∈ J0 ⊂ J cu f (x) 6= 0 ∀x ∈ J0 . . ϕ(t)] + [t. ϕ(t)]f [t. . Constanta C = e M1 cre¸ste exponent¸ial ˆın raport cu lungimea intervalului pe care se calculeaz˘a aproximarea.21)  x(0) = x ˆ  .8 arat˘a c˘a xk aproximeaz˘a uniform pe ϕ(tk ) cu o M2 M 1 T eroare de acela¸si ordin de m˘arime cu cel al pasului h. Metoda precedent˘ a se poate aplica ¸si pentru rezolvarea aproximativ˘a a unor ecuat¸ii algebrice. Fie J ⊂ R un interval ¸si f ∈ C 2 (J). ˆın practic˘a fiind folosite alte metode. Din aceste motive metoda are o eficient¸˘a redus˘a. M1 N M1 N M1 ♦ Observat¸ie. x Consider˘am Problema Cauchy   x0 = − f (ˆ  x) 0 f (x) (4. Teorema 4. [59]. [71].

(t0 = 0. Exemple. S˘a se g˘ aseasc˘ a x funct¸ie continu˘a pe R care verific˘a Z t a) x(t) = 1 + t + x(s)ds 0 . f (x) = 1 − a sin x ¸si deoarece |a| < 1. 2) Fie ecuat¸ia x + a cos x = b. Deoarece g(0) = f [ϕ(0)] − f (ˆ x) = f (ˆx) − f (ˆx) = 0 rezult˘a c = 0 deci g(t) = 0 ∀t ∈ I. Fie g(t) = f [ϕ(t)] + (t − 1)f (ˆ x) g 0 (t) = f 0 [ϕ(t)]ϕ0 (t) + f (ˆ x) = −f (ˆ x) + f (ˆ x) = 0. N − 1. Propozit¸ia 4. . 0 2 f (x) = 3x + 1 6= 0 ∀x ∈ R. este definit˘a pe un interval deschis I ⊂ R cu [0. |a| < 1. Aici f (x) = x − b + a cos x. . ϕ(1) se aproximeaz˘ a prin 1 b−a xk+1 = xk + N 1 − a sin xk §5 Exercit¸ii 1. 1 − a sin x exist˘a pe R. x(0) = 0.1. x0 = 0. asigur˘a existent¸a solut¸iei acestei 3x + 1 Probleme Cauchy pe R deci exist˘ a ϕ(1) ¸si aceasta este unica r˘ad˘acin˘a real˘a a 3 ecuat¸iei x + x + 1 = 0. Aici f (x) = x3 + x + 1. .21). Demonstrat¸ie. Construit¸i sistemele de ordin unu canonic asociate urm˘atoarelor ecuat¸ii a) x00 + tx0 + 3x − cos t = 0 b) x000 − 4x0 + sin x = et c) k x(IV ) − tx = 0. T = 1) N 3xk + 1 iar ϕ(1) ≈ xN . ˆın particular g(1) = 0 = f [ϕ(1)] ¸si Propozit¸ia este demonstrat˘ a. k 6= 0 2. k = 0. . Alegem x ˆ = 0 ⇒ f (ˆ x) = 1 ¸si (4. ∀t ∈ I a¸sadar g(t) = c ∀t ∈ I. Folosind metoda Euler aceasta se aproximeaz˘a prin 1 1 xk+1 = xk − 2 . 1] ⊂ I atunci f [ϕ(1)] = 0.9. Dac˘ a ϕ. solut¸ia Problemei Cauchy (4. f (ˆx) = a − b ¸si solut¸ia Problemei Cauchy x0 = . f 0 (x) 6= 0 ∀x ∈ R.30 PROPOZIT ¸ IA 4. ♦ Metoda Euler intervine pentru a calcula aproximativ pe ϕ(1). Alegem din nou 0 b−a x ˆ = 0. x(0) = 0.21) devine 1 x0 = − 2 . 1) Consider˘ am ecuat¸ia x3 + x + 1 = 0.

satisface lim ϕ(t) = 0. x0 (0) = 1 ¸si x este m˘arginit˘a pe [0. x(0) = x0 (0) = 1 c) x00 + x0 − 6x = 0. ∞) 6. a se studieze m˘ x(0) = 1. t→∞ 11. S˘ a se determine solut¸iile ecuat¸iilor urm˘atoare pentru x > 0 a) x2 y 00 − 5xy 0 + 9y = 0 b) x2 y 00 + xy 0 + 4y = ln x .  00  x + x = f (t) t + 1. S˘a se arate c˘a ϕ. unde p. ∞). S˘ arginit˘a pe [0. ∞). x(1) = 1. S˘ a se g˘ a o solut¸ie a ecuat¸iei 2tx0 + x = t continu˘a pe R aseasc˘ 8. q : R → R sunt funct¸ii continue. 31 Z t b) x(t) = et + x(s)ds 0 3. t ≤ 0 d) . x(t0 ) = x0 . pe [0. S˘ a se g˘ aseasc˘ a ϕ( . Fie Problema Cauchy x0 + p(t)x = q(t). S˘a se g˘ a o solut¸ie periodic˘a a ecuat¸iei x0 − x = sin t aseasc˘ 1 9. S˘ arginirea solut¸iilor ecuat¸iei x00 + ω 2 x = sin 2t. x(0) = x0 (0) = 0 b) x00 − 4x0 + 4x = 2. ξ) precizˆandu-se intervalul maxim de definit¸ie a) t x0 = x + t b) (1 − t2 ) x0 − t x − 1 = 0 c) t x0 + x = t2 x2 12. ∞) a ecuat¸iei t x0 − x = t2 e−t a se afle o solut¸ie m˘ 7. este m˘arginit˘a pe [1. 5. S˘ a se studieze stabilitatea solut¸iei banale pentru ecuat¸iile a) x0 − (cos t)x = 0 b) x0 − tx = 0 4. S˘ 15. t→∞ solut¸ia Problemei Cauchy. f (t) = x(0) = x0 (0) = 0 1. 2 10. S˘ arginirea solut¸iei Problemei Cauchy x0 + x = e−t . S˘a se arate c˘a orice solut¸ie a ecuat¸iei x0 + xtg t = este m˘arginit˘a h π cos t pe 0. S˘ a se rezolve Problemele Cauchy a) x00 − 2x0 = et . ω > 0 a se discute m˘ 13. t>0 a se determine solut¸iile ecuat¸iei x00 −x0 −2x = e−t m˘arginite pe [0. f : R → R. S˘ a se g˘ a o solut¸ie a ecuat¸iei x00 + x = sin t nem˘arginit˘a pe R aseasc˘ 16. ∞) 14. S˘ a se g˘ a valorile parametrului a ∈ R pentru care solut¸ia Problemei aseasc˘ Cauchy t x0 + x = ta . p(t) ≥ r > 0 ∀t ∈ R ¸si lim q(t) = 0. τ.

32 .

x0 ) ∈ D ¸si f : D → Rn o funct¸ie continu˘a. x0 ). Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. funct¸ia ϕ(t) = x0 ∀t ∈ Ia [t0 ] este solut¸ie a (f. t0 . (Peano. BR [x0 ] = = {x ∈ Rn | ||x − x0 || ≤ R} iar || || noteaz˘ a norma euclidian˘ a pe Rn ). x) ∈ K} (amintim c˘ a Ia [t0 ] = [t0 −a.1). R > 0 astfel ˆıncˆ at K = Ia [t0 ] × BR [x0 ] ⊂ D ¸si fie M = sup{||f (t. pentru D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. Dependent¸a continu˘a a solu- ¸tiilor locale de date ¸si de parametri. t0 . (t0 . Teorema Cauchy-Lipschitz. Solut¸ii locale ˆIn acest paragraf vor fi demonstrate teoreme privind existent¸a. 1890). x)|| | (t. 33 . x). x(t0 ) = x0 (1. Caracterizarea solut¸iilor maximale.Capitolul 2 Teoremele principale referitoare la Problema Cauchy Teorema lui Peano. §1. Integrale prime ¸si ecuat¸iile liniare sau quasiliniare cu derivate part¸iale de ordin unu. n (t0 . prin x0 = f (t. t0 +a]. t0 . x0 ) Problema Cauchy (1.1) ˆıncepem cu existent¸a local˘ a a solut¸iilor.1. x0 ) definit˘a. x0 ) ∈ D ¸si f : D → R o funct¸ie continu˘ a ¸si fie (f. unicitatea ¸si dependent¸a continu˘ a de date ¸si de parametri a solut¸iilor locale pentru Pro- blema Cauchy (f. TEOREMA 1. Dac˘ a M = 0 atunci. deoarece f este identic nul˘ a pe K. Fie a > 0. Con- tinuitatea ¸si derivabilitatea solut¸iilor maximale ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii.

verificarea unui criteriu de compacitate ˆın spat¸iul funct¸iilor continue definite pe un compact dintr-un spat¸iu metric cu valori ˆın Rn . y ∈ X cu dX (x. Se construie¸ste o mult¸ime de solut¸ii aproximative procedˆand ca ˆın cazul metodei Euler. m} Ai ⊂ F(X. dup˘a cum am afirmat mai sus. dX ). . Observat¸ii.1. dat˘a ˆın Propozit¸ia 1. dY ) un spat¸iu metric. . g) = sup{dY (f (x). 2) Orice mult¸ime finit˘ a de funct¸ii uniform continue este uniform echicon- tinu˘a (exercit¸iu !) 3) Dac˘ a pentru orice i ∈ {1. Un moment important al demonstrat¸iei este. Fie (X. Demonstrat¸ii diferite de cea care va fi prezentat˘a ˆın continuare se g˘asesc ˆın [26].2 Fie (X. y) < ηε are loc dY (f (x). f (y)) < ε.34   def R Dac˘ a M > 0. Deoarece . 1) Dac˘ a A este uniform echicontinu˘a ¸si B ⊂ A atunci ¸si B este uniform echicontinu˘ a. .2) este o distant¸˘a pe C(X. pentru r = min a. II. Y ) = {f : X → Y }. dY ) un spat¸iu metric. Cap. A ⊂ F(X. Definit¸ie. Not˘am C(X. x0 ). Rn ) = {ϕ : Ir [t0 ] → n → R |ϕ continu˘ a} cu norma convergent¸ei uniforme ||ϕ||∞ = sup{||ϕ(t)|| |t ∈ ∈ Ir [t0 ]} iar orice punct de acumulare al acestei mult¸imi de solut¸ii aproxima- tive va fi solut¸ie a (f. (Y. §4. Teorema 4. Acest criteriu formeaz˘a obiectul Teoremei Arzela-Ascoli. Y ) definim d(f. Y ) = {f : X → Y |f este continu˘a }. Dac˘ a A ⊂ (C(X. x0 ). Y ) se nume¸ste uniform echicontinu˘ a (sau egal uniform continu˘a) dac˘a ∀ε > 0 ∃ηε > 0 astfel ˆıncˆ at ∀x. PROPOZIT ¸ IA 1. f (y))|x ∈ X} (1. Y ) (exercit¸iu). i=1 Definit¸ie. Pentru f. t0 . Y ) este uniform echicon- [m tinu˘a atunci ¸si Ai este uniform echicontinu˘a. a ϕ : Ir [t0 ] → Rn solut¸ie a exist˘ M (f. A¯ este compact˘ a) atunci A este uniform echicontinu˘a. se demonstreaz˘ a compacitatea acestei mult¸imi ˆın C(Ir [t0 ]. Demonstrat¸ie. t0 . prin definit¸ie. Y ).3]) de caracterizare a compacit˘a¸tii ˆın spat¸ii metrice. g ∈ C(X.2) Este u¸sor de ar˘ atat c˘ a d definit˘ a ˆın (1. ∀f ∈ A.19) din Capitolul 1 a Problemei Cauchy. Demonstrat¸ia Teoremei lui Peano se va face utilizˆand forma (1. [56]. . Fie X un spat¸iu metric compact ¸si (Y. Leg˘atura dintre uniform echicontinuitate ¸si compacitate este evident¸iat˘a de urm˘atoarea Propozit¸ie. dX ) un spat¸iu metric compact ¸si (Y. Vom aplica Teorema lui Hausdorff [22. dY ) dou˘a spat¸ii metrice ¸si not F(X. d) este relativ compact˘a (adic˘a.

Y ) este spat¸iu Banach cu norma ||f ||∞ = sup{||f (x)||Y |x ∈ X} (vezi [28. Atunci ∀f ∈ A¯ ∃i0 = i0 (f ) ast- 6 ε ε fel ˆıncˆ at d(f. fnε formeaz˘a o -ret¸ea pen- 3 3 tru A). vol. a . . . fn ) < ∀n ≥ 1 (d este distant¸a definit˘a ˆın (1. §4]). . Cap. vol. . Teorema 1. A¯ este total m˘arginit˘a ¸si atunci ∀ε > 0 ∃f˜1 . Fie (X. fi0 (x)) + dY (fi0 (x).I. . Teorema 4. ♦ ˆIn anumite condit¸ii este adev˘arat˘a ¸si reciproca Propozit¸iei precedente.II. f (y)) ≤ dY (f (x). . . . fi0 (y)) < ε ¯ deci ¸si a lui A. Cap. Rm ). Rm ) o mult¸ime m˘ arginit˘ a ¸si uniform echicontinu˘ a. n dac˘a lim fnj = f rezult˘ a c˘a ¸si lim f˜nj = f deci orice ¸sir din A¯ are un sub¸sir j j convergent cu limita evident ˆın A¯ ¸si A¯ rezult˘a compact. y) < ηε .I. limita sa va fi ˆın ¯ Dac˘ A. f˜i0 ) < . Fie ηε = min{η1 . . Fie 6 ε f1 . Rm ). pe baza Teoremei Bolzano-Weierstrass ([28. . Deoarece X este compact˘a exist˘a {xn }n o mult¸ime num˘a- 1 rabil˘a dens˘ a ˆın X (este suficient s˘a lu˘am reuniunea. || ||∞ ) ¸sirul (fn (x1 ))n este m˘arginit ˆın Rm deci. Amintim c˘ a dac˘ a (Y.2)) iar atunci. .1]) face ca rezultatul s˘a r˘amˆan˘a valabil oricare ar fi norma considerat˘ a pe Rm . Fie f ∈ A. 35 A¯ este compact˘ a. II. . §6]). f˜i ) < . TEOREMA 1. . 3 ε ¯ dX (x. pentru n ≥ 1. Cap. vol. . am un ¸sir (f˜n )n din A. Atunci dY (f (x).ret¸elelor n date de proprietatea de total m˘arginire a lui X. III. vol.I. Teorema 4. nε } fi este uniform continu˘a pe X ([28. ¯ Deoarece ∀i ∈ {1. Deoarece A este o mult¸ime m˘arginit˘a ˆın (C(X. .I. vol. y ∈ X. Fie a¸sadar (fn )n un ¸sir din A. Echivalent¸a normelor pe Rm (vezi [28. un element fn ∈ A ˜ 1 astfel ˆıncˆat d(fn . Cap. fi0 ) < (se mai spune c˘a f1 . y) < ηi ⇒ dY (fi (x). §4. fi0 (y)) + dY (fi0 (y). fi (y)) < . Fiind vorba de o submult¸ime a unui spat¸iu metric este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a orice ¸sir (fn )n din A are un sub¸sir convergent ˆın C(X. || ||) este un spat¸iu Banach ¸si X este un spat¸iu metric compact. . este demonstrat˘a. §1. ε I. vezi [28. ηnε }. a lu˘ ¯ folosind propriet˘a¸tile ˆınchiderii unei mult¸imi ˆıntr-un spat¸iu metric putem g˘ asi. pentru fiecare n ≥ 1.12]) exist˘a ηi = ηi astfel ˆıncˆat ∀x. . y ∈ X cu dX (x. De asemenea || || va nota ˆın cele ce urmeaz˘a norma euclidian˘ a pe Rm . fnε ∈ A astfel ˆıncˆat d(fi . III. fi0 ) + dY (fi0 (x). . f˜nε ∈ ε A¯ astfel ˆıncˆ at ∀f ∈ A¯ exist˘ a i0 = i0 (f ) astfel ˆıncˆat d(f. f (y)) ≤ ≤ 2d(f. . Atunci A este relativ compact˘ a (adic˘ a A¯ este compact˘ a) Demonstrat¸ie. . C(X. dX ) un spat¸iu metric com- pact ¸si A ⊂ C(X. ¸si uniform echicontinuitatea lui A. 3 i0 = i0 (f ) ca mai sus ¸si fie x. .3 (Arzela-Ascoli). III. §4.2]) cont¸ine un sub¸sir convergent (f1n (x1 ))n . Cap.

cu ◦ I 6= ∅. . p}. . cu a < b. convergent. . Atunci. din (1. pe lˆıng˘a uniform echicontinuitatea lui A ¸si proprietatea {f (x)|f ∈ A} este relativ compact˘a ˆın Y . . R ). l ≥ Nε (xkj ) ε ||fnn (xkj ) − fll (xkj )|| < (1. rezultˆ and. Dac˘a l. b]. 2) ˆIn cazul ˆın care Rm este ˆınlocuit cu un spat¸iu Banach infinit dimensional. Din proprietatea de uniform echicontinuitate a lui A exist˘a η = ηε > 0 astfel ˆıncˆ at ∀x. denumit˘a ¸si Proprietatea lui Montel. 4) Dac˘ a A ⊂ C 1 ([a. este un ¸sir conver- gent.n )n . ∀k ≥ 2. Fie ε > 0. adic˘a dX (x. Folosind aceast˘a proprietate ¸si uniform echicontinu- itatea funct¸iilor din A vom ar˘ ata c˘ a (fnn )n este ¸sir Cauchy ˆın spat¸iul Banach m C(X. ∀k ≥ 1. satisface. . 3) O mult¸ime num˘ arabil˘ a dens˘ a ˆıntr-un interval compact I din Rn . ∀x ∈ X. y ∈ X cu dX (x. . . . Atunci. pentru j ∈ {1.5) 3 ¸si fie Nε = max{Nε (xk1 ). Continu˘ am ¸si obt¸inem succesiv ¸sirurile convergente (fkn (xk ))n . este ¸si I ∩ Qn . . ||ϕ0 (t)|| ≤ M ∀t ∈ [a. xkj0 ) < η. 1) Proprietatea specific˘a lui R folosit˘a ˆın demonstrat¸ie a fost relativ compacitatea mult¸imilor m˘arginite. Teorema se demonstreaz˘ a presupunˆ and. . Rm ). ||fnn (x) − fll (x)|| ≤ ||fnn (x) − fnn (xkj0 )|| + ||fnn (xkj0 ) − fll (xkj0 )||+ 2ε +||fll (xkj0 ) − fll (x)|| < + ||fnn (xkj0 ) − fll (xkj0 )|| 3 (1.3). . ˆın Rm . teorema va fi demonstrat˘ a. . Rm ). . Nε (xkj ) ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n. l ≥ Nε adic˘ a (fnn )n este ¸sir Cauchy ˆın C(X. j=1 Fie x ∈ X ¸si j0 ∈ {1. xkp cu proprietatea X ⊂ Deoarece (xn )n este dens ˆın X exist˘ Bη (xkj ). Cum (fnn )n este sub¸sir al (fn )n . y) < ηε rezult˘a ε ||fnn (x) − fnn (y)|| < ∀n ≥ 1 (1.5) implic˘a ||fnn (x) − fll (x)|| < ε. . astfel. p} astfel ˆıncˆat x ∈ Bη (xkj0 ).4) Fie. . (1.3) 3 p [ a xk1 .4) ¸si (1. Deoarece Nε nu depinde de x considerat ˆın X rezult˘a ||fnn − fll ||∞ < ε ∀n. deci Cauchy. b] (M constant˘ a) atunci A este uniform echicontinu˘a deoarece Z t . Nε (xkp )}.36 S¸irul (f1n (x2 ))n este de asemenea m˘arginit ˆın Rm deci cont¸ine sub¸sirul (f2n (x2 ))n convergent. ♦ m Observat¸ii. n ≥ Nε . . ∀ϕ ∈ A. (fkn )n fiind sub¸sir al (fk−1. (fnn (xk ))n .

Z t .

0 0 .

.

||ϕ(t)−ϕ(s)|| = ϕ (τ )dτ ≤ .

||ϕ (τ )||dτ .

.

∀ϕ ∈ A. ≤ M |t−s| ∀s. . t ∈ [a. b].

s s .

j = 0. x0 )|| ≤ M (t − t0 ). t00j = t0 + jhε . din |t − s| < δε ¸si ||y − x|| < δε rezult˘a ||f (s.10) a uniform echicontinuitatea familiei {ϕε |ε > 0} pe Ir [t0 ]. δε > 0 ca mai sus ¸si hε = cu N ∈ N∗ ales astfel ˆıncˆat   N 1 hε ≤ min δε . etc.1. . . Fie ϕε : Ir [t0 ] → Rn definit˘ a prin ϕε (t0j ) + (t − t0j )f [t0j . Consider˘am diviziunile echidistante ale [t0 − r. Deoarece f este uniform continu˘a pe compactul K. t0 + hε ]. t ∈ Ir [t0 ] cu |t − s| < hε are loc ||ϕε (t) − ϕε (s)|| ≤ M |t − s| (1. Atunci ||ϕε (t) − x0 || = (t − t0 )||f (t0 . x0 + hε f (t0 .8) obt¸inem ¸si c˘ a ∀ε > 0 ||ϕε (t)|| ≤ ||x0 || + R ∀t ∈ Ir [t0 ] (1. t0 + r] date prin t0j = t0 − jhε .6) r Fie ε > 0 . ceea ce antreneaz˘ . t0 ] ¸si M [t0 . x0 ) pentru t ∈ (t0 . (t. t0j+1 ≤ t < t0j . x). x) − f (t. dac˘ ||ϕε (t) − x0 || ≤ M (jhε + t − t00j ) = M (t − t0 ) ≤ M r ≤ R (1. ˆIntradev˘ar. j = 0. ϕε (t0j )]. ϕε (t00j )]. t1 ). . . N. ϕε (t)) ∈ K ∀t ∈ Ir [t0 ]. N − 1   Astfel ϕε (t) = x0 + (t − t0 )f (t0 . y)|| < ε (1. y) ∈ K. ∃δε > 0 astfel ˆıncˆat ∀(s. ˆIn 00 a t ∈ (t00j .8) folosind ¸si definit¸ia lui r. ∀ε > 0. t00j+1 ] (sau t ∈ [t0j+1 . x0 ) + (t − t001 )f [t001 . j = 0. ϕε (t001 ) = ϕε (t0 + hε ) = x0 + hε f (t0 . t002 ]. x0 )] = = x0 + hε f (t0 . 37 Demonstrat¸ia Teoremei 1. fie la ˆınceput t ∈ (t0 . Ar˘ at˘am ˆın primul rˆ and c˘a (t. Vom ar˘ata ˆın continuare c˘a ∀ε > 0 ∀s. Rn ). N − 1     ϕε (t) = x0 t = t0 (1. δε .7)  ϕε (t00j ) + (t − t00j )f [t00j . x0 ) ϕε (t) = ϕε (t001 ) + (t − t001 )f [t1 . t0j )) obt¸inem general. Din (1. ϕε (t001 )] pentru t ∈ (t001 . t00j < t ≤ t00j+1 .9) a¸sadar {ϕε |ε > 0} este uniform m˘arginit˘a ˆın C(Ir [t0 ].

t ∈ (t0j . Atunci ||ϕε (t) − ϕε (s)|| ≤ M (t00j+1 − s + t − t00j+1 ) = M (t − s). j = 0. . Rn ) din (1. N }. ϕε (t00j+1 )] = = (t00j+1 − s)f [t00j . . t ∈ (t00j . §1. ϕε (t00j )] = ϕε (t00j ) + hε f [t00j . adic˘a. ∞) cu lim εn = 0. N − 1 ( ϕ0ε (t) = f [t0j . t00j |j = 0. dac˘ ||ϕε (t) − ϕε (s)|| ≤ M (t − s) ¸si (1.7).38 Observ˘ am c˘ a. (1. t0 . ϕε (t00j )]+ +(t − t00j+1 )f [t00j+1 . (1. ϕε (t00j )]. ˆIn acela¸s mod se obt¸ine estimarea dac˘a s ∈ [t0 . Dac˘a s ∈ (t00j . t0 ) ¸si t ∈ [t0 . t00j+1 ]. ϕε (t00j )] + (t − t00j+1 )f [t00j+1 . t0j ). . t00j |j = 0. t00j+1 ] sau s. . ϕε (t) − ϕε (s) = (t − s)f (t0 . n n Demonstr˘ am c˘ a ϕ este solut¸ia a (f. t0j ). x0 ) deci sfˆar¸sit. ϕε (t)]. Deoarece {ϕε |ε > 0} este n m˘arginit˘a ˆın C(Ir [t0 ]. j = 0. t0 ).9) ¸si este uniform echicontinu˘a. din (1. . j ∈ {0. t001 ). ϕε (t00j+1 )] − ϕε (t00j ) − (s − t00j )f [t00j .10) este demonstrat˘a. t00j | j = 0. t ∈ [t0j+1 . ˆın j+1 j j+2 j+1 a s ∈ [t01 . N − 1} ( ϕ˜0ε = f [t. ϕ(s)]ds ∀t ∈ Ir [t0 ]. . t ∈ {t0j . t ∈ Ir [t0 ] − {t0j . Teorema Ascoli-Arzela afirma c˘ a este relativ compact˘a deci (ϕεn )n cont¸ine un sub¸sir (ϕεnj )j convergent ˆın C(Ir [t0 ]. t ∈ (t00j+1 . . t00j+1 ). N − 1} ϕ˜0ε este integrabil˘ a Riemann pe Ir [t0 ] ¸si deoarece valorile ˆıntr-o mult¸ime finit˘a de puncte nu modific˘ a integrala Z t ϕε (t) − ϕε (t0 ) = ϕ˜0ε (s)ds t0 . 1. ϕε (t00j )] + (t − t00j+1 )f [t00j+1 . Fie (εn )n un ¸sir din (0. Fie ϕ0ε (t). dac˘ a s.19) Z t ϕ(t) = x0 + f [s. ϕε este derivabil˘a pe Ir [t0 ] − {t0j .10) rezult˘a imediat. ϕε (t) − ϕε (s) = ϕε (t00j+1 ) + (t − t00j+1 )f [t00j+1 . t00j . t ∈ (t00j . ϕε (t00j+1 )]− −ϕε (t00j ) − (s − t00j )f [t00j . Pentru a simplifica notat¸ia vom renota sub¸sirul convergent prin (ϕn )n a¸sadar lim ϕεn = lim ϕn = ϕ uniform pe Ir [t0 ]. ϕε (t00j )] = = (hε − s + t00j )f [t00j . . Rn ). ϕε (t00j+1 )]. ˆın conformitate cu Cap. x0 ). ϕε (t0j )]. N − 1 Funct¸ia ϕ0ε nu este definit˘ a ˆın punctele t0j . t0 ) ¸si t ∈ [t0 . t0 Pentru aceasta ˆıncepem prin a observa c˘a ∀ε > 0. t00j+2 ]. N } ¸si f [t00j .

Fie D o mult¸ime deschis˘ a din n n R × R . ϕεn (s)]}ds = 0 ∀t ∈ Ir [t0 ] n t0 deci Z t ϕ(t) − x0 − f [s. (t0 .11) cu ε = εn . A. Dup˘ a cum am anunt¸at ˆın Cap. (Cauchy-Lipschitz). Godunov a demonstrat c˘a orice spat¸iu Banach pe care este adev˘ arat˘ a Teorema lui Peano este finit dimensional (vezi ¸si [63]). ϕεn (t)] = 0 uniform pe Ir [t0 ]. t00j+1 ) relativ la hεn . n t0 t0 a n → ∞. Similar se obt¸ine (1. TEOREMA 1. prin renotare εn → 0 ¸si ϕεn = ϕn → ϕ uniform pe Ir [t0 ]. t0 R˘ amˆ ane s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a membrul  drept al (1. ϕεn (t)] = f [t00j . ata c˘ n Diferent¸a precedent˘ a este zero ˆın nodurile diviziunii din definit¸ia lui ϕ˜0ε iar pe un interval al diviziunii. t0 . ϕεn (t)] < εn n (1.4. ϕ(s)]ds = 0 t0 ceea ce demonstreaz˘ a teorema. .12) pentru t ∈ (t0j+1 .v.v. ϕεn (t)]} = 0 uniform pe Ir [t0 ] ¸si atunci n Z t lim {ϕ˜0εn (s) − f [s. f : D → R o funct¸ie continu˘ a. ϕ(s)]ds.l. ϕεn (s)]ds = f [s.11) t0 t0 not Amintim c˘ a. ϕ(s)]ds ∀t ∈ Ir [t0 ]. §2. ϕεn (t)]|| < εn iar lim εn = 0 t∈Ir [t0 ] n antreneaz˘ a lim{ϕ˜0εn (t) − f [t. converge la zero ¸si pentru asta vom ar˘ a lim ϕ˜0εn (t) − f [t.7) deducem 0 ϕ˜ε (t) − f [t. ϕεn (s)] = f [s.2) atunci solut¸ia obt¸inut˘ a ˆın Teorema 1. ϕ(s)] uniform pe Ir [t0 ] ¸si n atunci Z t Z t lim f [s.12) deoarece |t − t00j | < hεn < δεn iar din (1. I. ϕε (s)]}ds (1.12) rezult˘a din (1. x0 ) definite pe Ir [t0 ]. Fie ϕ ¸si ϕ˜ solut¸ii ale (f. are ca limit˘a pe Z t ϕ(t) − x0 − f [s.6). x0 ) ∈ D. ϕε (s)]ds = {ϕ˜0ε (s) − f [s. ♦ Observat¸ie.11) cu ε = εn . dac˘a presupunem. deci (1. ˆın [23].l. 39 ¸si Z t Z t ϕε (t) − x0 − f [s. t0j ) deci sup ||ϕ˜0εn (t) − f [t.1 este unic˘a. ϕεn (t00j )] − f [t. ˆın plus fat¸˘a de condit¸iile din Teorema 1. Atunci ϕ(t) = ϕ(t). ˜ ∀t ∈ Ir [t0 ]. Din continuitatea lui f rezult˘ a lim f [s. partea stˆ A¸sadar dac˘ ang˘a a (1. ∀t ∈ Ir [t0 ]. din (1. de exemplu pentru t ∈ (t00j .1.N. c˘ a f este local lipschitzian˘a ˆın variabila a doua (l. l.10) ||ϕεn (t) − ϕεn (t00j )|| < M hεn < δεn din alegerea lui hεn .2.

(Bellman). Z t def y(t) = ψ(s)u(s)ds. ∞).13) antreneaz˘a. (1.18) Rs − ψ(τ )dτ ˆınmult¸ind (1.20) pe [t0 . (1. b]. pentru t ∈ [a.16) t0 Demonstrat¸ie. ∞) (1. t0 ] (1. ∞) (mult¸imea fiind presupus˘a neredus˘a la un punct). b]∩[t0 . b] → R funct¸ii continue cu ψ(t) ≥ 0. ∀t ∈ [a.19) revine la ψ(τ )dτ 0  Rs  Rs − − ψ(τ )dτ y(s)e t0 ≤ ψ(s)ϕ(s)e t0 ∀s ∈ [a. (1. prin ˆınmult¸ire cu ψ(s) ≥ 0.18) cu funct¸ia pozitiv˘ ae t0 . y 0 (s) ≤ ψ(s)ϕ(s) + ψ(s)y(s) (1. Fie t0 ∈ [a.20) Integr˘am (1.15) t0 atunci Z t Rs ψ(τ )dτ u(t) ≤ ϕ(t) − e t ψ(s)ϕ(s)ds ∀t ∈ [a. b].17) t0 Atunci y 0 (t) = ψ(t)u(t) iar (1. obt¸inem Rs Rs Rs − ψ(τ )dτ − ψ(τ )dτ − ψ(τ )dτ y 0 (s)e − ψ(s)y(s)e t0 t0 ≤ ψ(s)ϕ(s)e t0 . ∞). a) Dac˘ a Z t u(t) ≤ ϕ(t) + ψ(s)u(s)ds ∀t ∈ [a. t0 ] (1.5. ∞) (1. b] ∩ [t0 . t] ¸si ¸tinˆ and cont de formula Leibnitz-Newton ¸si de y(t0 ) = 0 obt¸inem Z t − ts ψ(τ )dτ − s ψ(τ )dτ R R y(t)e 0 ≤ ψ(s)ϕ(s)e t0 t0 . ϕ. b] ∩ (−∞. a) Fie. b] ∩ [t0 . s ∈ [a. b] ∩ [t0 . TEOREMA 1. (1.19) − s ψ(τ )dτ 0 − s ψ(τ )dτ  R  R ¸tinˆand cont c˘ a e t0 = −ψ(s)e t0 . ψ : [a. Fie a < b ¸si u.4 va fi obt¸inut˘a folosind inegalit˘a¸ti integrale de interes mai larg: Teorema lui Bellman ¸si Lema lui Gronwall. b] ∩ [t0 .14) t0 b) Dac˘ a Z t u(t) ≤ ϕ(t) − ψ(s)u(s)ds ∀t ∈ [a.40 Demonstrat¸ia Teoremei 1.13) t0 atunci Z t Rt ψ(τ )dτ u(t) ≤ ϕ(t) + e s ψ(s)ϕ(s)ds ∀t ∈ [a. b] ∩ (−∞.

15) conduce la y 0 (s) ≤ ψ(s)ϕ(s) − ψ(s)y(s) (1. b) Presupunem c˘ a t0 > a ¸si definim din nou y prin (1. (Lema lui Gronwall). ∞) (1.6.21) Rs ψ(τ )dτ ˆınmult¸im acum (1.17). b] ∩ [t0 . t0 ] ¸si obt¸inem Rs Rs Rs ψ(τ )dτ ψ(τ )dτ ψ(τ )dτ y 0 (s)e t0 + ψ(s)y(s)e t0 ≤ ψ(s)ϕ(s)e t0 adic˘a ψ(τ )dτ 0  Rs  Rs ψ(τ )dτ y(s)e t0 ≤ ψ(s)ϕ(s)e t0 ∀s ∈ [a. s ∈ [a. b] rezult˘a Integrˆ Rt Z t0 Rs Z t Rs ψ(τ )dτ ψ(τ )dτ ψ(τ )dτ −y(t)e 0 t ≤ ψ(s)ϕ(s)e 0 t ds = − ψ(s)ϕ(s)e t0 ds t t0 de unde obt¸inem Z t Z t Rs ψ(τ )dτ − tt ψ(τ )dτ R − ψ(s)u(s)ds ≤ − e t0 0 ψ(s)ϕ(s)ds t0 t0 ¸si (1. t0 ] ⊂ [a. b] a) Dac˘a Z t u(t) ≤ M + ψ(s)u(s)ds. fie M ∈ R ¸si fie t0 ∈ [a. b] ∩ [t0 .22) and ˆın (1. ♦ TEOREMA 1. 41 de unde rezult˘ a Z t Z t Rt ψ(τ )dτ − ts ψ(τ )dτ R y(t) = ψ(s)u(s)ds ≤ e t0 0 ψ(s)ϕ(s)ds = t0 t0 Z t Rt ψ(τ )dτ = e s ψ(s)ϕ(s)ds t0 ¸si (1. b] ∩ [−∞. b] ∩ (−∞. ∀t ∈ [a. b] → R funct¸ii continue.24) b) Dac˘ a Z t u(t) ≤ M − ψ(s)u(s)ds. ψ(t) ≥ 0 ∀t ∈ [a. b] ∩ (−∞. Fie u. ∞) (1. b].25) t0 .23) t0 atunci Rt ψ(s)ds u(t) ≤ M e t0 ∀t ∈ [a.16) este demonstrat˘ a. ∀t ∈ [a.14) este demonstrat˘ a.21) cu funct¸ia pozitiv˘a e t0 . t0 ] (1. Atunci (1. ψ : [a.22) pe [t. t0 ] (1.

t0 ] (1. b]. cele dou˘ c) Dac˘ a cazuri se restrˆ ang ˆıntr-unul singur: dac˘ a .42 atunci Rt − ψ(s)ds u(t) ≤ M e t0 .26) a ˆın plus u(t) ≥ 0 ∀t ∈ [a. b] ∩ (−∞. ∀t ∈ [a.

Z t .

.

.

u(t) ≤ M + .

.

ψ(s)u(s)ds.

.

b] (1. dac˘ In a ˆın (1. ϕ(s)].28) ultima afirmat¸ie a Teoremei este imediat˘ a. b) Folosim (1.13). ϕ(s)] − f [s.27) t0 atunci Rt | ψ(s)ds| u(t) ≤ M e t0 ∀t ∈ [a.15). Demonstrat¸ie a) Folosim (1. b] atunci (1. (1.24) ¸si (1.28) ˆ particular.14) cu ϕ(t) = M ∀t ∈ [a. ϕ(t) ˜ = x0 + f [s.26) dau (1. 1.25) se pot scrie sub forma (1. (1.16) cu ϕ(t) = M ∀t ∈ [a. (1. c) Dac˘ a u(s) ≥ 0 ∀s ∈ [a. Din (1. 1. b]. §2. b] (1. Alegem r0 ∈ (0. ϕ(s)]}ds ˜ ≤ t0 . r) pentru care exist˘a R > 0 cu Ir0 [t0 ] × BR [x0 ] ⊂ D ¸si ϕ(Ir0 [t0 ]) ⊂ BR [x0 ].27) iar (1. Conform Cap. §1. Obt¸inem Z t Rt Z t ψ(τ )dτ d  R t ψ(τ )dτ  u(t) ≤ M + M e s ψ(s)ds = M + M −e s ds = t0 t0 ds  Rt  Rt ψ(τ )dτ ψ(τ )dτ = M + M e t0 − 1 = M e t0 .3) Z t ||ϕ(t) − ϕ(t)|| ˜ ≤ {f [s. §2. b].23) ¸si (1.19). (2.4. ∀t ∈ [a.28). Folosim Propozit¸ia 2. b] ¸si obt¸inem ca mai sus Z t Z t Rs ψ(τ )dτ  d h R s ψ(τ )dτ i u(t) ≤ M − M e t ψ(s)ds = M − M et ds = t0 t0 ds − t ψ(τ )dτ  R t0  R = M − M 1 − e t ψ(τ )dτ = M e t0 .27) M ≤ 0 atunci u(t) = 0 ∀t ∈ [a. ϕ(s)]ds ˜ t0 t0 ¸si atunci din Cap 1. ϕ(I ˜ r0 [t0 ]) ⊂ BR [x0 ]. ∀t ∈ Irp p [t0 ] Z t Z t ϕ(t) = x0 + f [s.1 din Cap. Fie L ≥ 0 constanta de lipschitziani- tate relativ˘ a la Ir0 [t0 ] × BR [x0 ] ⊂ D. ♦ Demonstrat¸ia Teoremei 1.

R .

.

.

Z t .

.

t .

≤ .

ϕ(s)]||ds ˜ . ϕ(s)] − f (x. t0 ||f [s.

≤ .

L||ϕ(s) − ϕ(s)||ds ˜ .

.

.

.

t0 .

Teoremele 1. vol. 43 Suntem astfel ˆın situat¸ia din Teorema 1.2 folosind Teorema de punct fix Banach-Caccioppoli (Teorema contract¸iei. x0 ) ∈ D.v. Demonstrat¸ie. pentru solut¸ia (f.I.1 ¸si 1. x0 ). §1. x0 ). x)|| | (t. Presupunem   M > 0. lucrare publicat˘ a ˆın 1840 ¸si ˆın ipoteza f continu˘a ¸si lipschitzian˘a ˆın al doilea argument de c˘ atre R. t0 . ψ) = sup{||ϕ(t) − ψ(t)||e−B|t−t0 | /t ∈ Ir [t0 ]} . §2. ♦ ˆIn ipoteza c˘ a f este l.29) t0 Pentru a ar˘ ata. x0 ). [28. (t0 ∈ R.4 este demonstrat˘ a.l. ∀(t0 . ϕ(t) = x0 este evident unica solut¸ie a (f. ψ ∈ S def d(ϕ. f : D → R continu˘ a ¸si l. c˘a acest punct fix exist˘ a ¸si este unic. x0 ∈ Rn ) exist˘ a r > 0 ¸si exist˘ a o unic˘ a ϕ : [t0 − r. Vom prezenta acum demonstrat¸ia existent¸ei ¸si unicit˘a¸tii locale ˆın cazul ˆın care f este continu˘ a ¸si l.6 c) implic˘ a u(t) = 0 ∀t ∈ Ir0 [t0 ] deci ϕ(t) = ϕ(t)˜ ∀t ∈ Ir0 [t0 ] ¸si Teorema 1. x0 ) este echivalent˘a cu faptul c˘a ϕ este punct fix al unui operator definit prin Z t (T ϕ)(t) = x0 + f [s.6 c) cu u(t) = ||ϕ(t) − ϕ(t)||. ˜ ψ(t) = L ≥ 0 ∀t ∈ Ir0 [t0 ] ¸si M = 0. M = sup{||f (t. Teorema 1. t0 . Alegem B > L ¸si definim: def S = {ϕ : Ir [t0 ] → Rn | ϕ este continu˘a ¸si ||ϕ(t) − x0 || ≤ R ∀t ∈ Ir [t0 ]} iar pentru ϕ. Fie D o mult¸ime deschis˘ a din n n R × R . III. M ˆIncepem prin a observa c˘ a forma (1. Fie. Teorema 2.l.2. 1.1)]. t0 + r] → Rn solut¸ie a (f.2. Dac˘a M = 0 atunci solut¸ia constant˘a ϕ : Ia [t0 ] → Rn .v. t0 .4 se pot demonstra simultan. Lipschitz ˆın 1868. Vom construi a¸sadar un spat¸iu metric complet ale c˘arui ele- mente s˘ a satisfac˘a cerint¸ele impuse prin definit¸ia solut¸iilor problemei Cauchy (f.v. Din punct de vedere istoric existent¸a ¸si unicitatea ˆın ipoteza f continu˘a ¸si de clas˘a C 1 ˆın al doilea argument au fost demonstrate de c˘atre Cauchy ˆın 1835. Atunci.l.7. TEOREMA 1. x) ∈ K}. fie L constanta de lipschitzian- R itate relativ˘ a la K ¸si r = min a. .19) din Cap. trebuie ca T s˘a fie definit pe un spat¸iu metric complet ¸si s˘a fie contract¸ie. ϕ(s)]ds (1. t0 . Cap. aplicˆ and Teorema Banach-Caccioppoli.1) K = Ia [t0 ] × BR [x0 ] ⊂ D. ca ˆın Teorema lui Peano (Teorema 1. (Cauchy-Lipschitz).

30) arat˘a c˘a ˆın (S. vol. d) are o limit˘ a ϕ care este continu˘a pe Ir [t0 ]. ψ) ≤ ||ϕ − ψ||∞ ≤ eBr d(ϕ. ψ ∈ S (1. orice ¸sir Cauchy (ϕn )n din (S. Rn ). ψ) ∀ϕ. T ϕ este continu˘a (chiar derivabil˘a deoarece ϕ este continu˘ a) iar Z t . d) este spat¸iu n metric complet. Cap. || ||∞ ) este complet [28. Ar˘at˘am acum c˘ a T ϕ ∈ S ∀ϕ ∈ S. III. d) rezult˘a c˘a dac˘a ϕ = lim ϕn are loc ||ϕ(t) − x0 || ≤ R ∀t ∈ Ir [t0 ]. Din convergent¸a punctual˘a pe Ir [t0 ] implicat˘ a de convergent¸a ˆın (S. A¸sadar (S.44 (d poart˘a numele de metrica Bielecki). §6). Se verific˘ a u¸sor pentru d propriet˘a¸tile distant¸ei iar faptul c˘a d(ϕ. d) convergent¸a este echivalent˘a cu convergent¸a uniform˘a ¸si cum (C(Ir [t0 ].I.

Z t .

.

.

f [s. ϕ(s)]ds ≤ .

||f [s. ϕ(s)]||ds.

≤ ||(T ϕ)(t) − x0 || = .

.

(2. 1. §2. t0 t0 ≤ M |t − t0 | ≤ M r ≤ R ∀t ∈ Ir [t0 ] deci T ϕ ∈ S ∀ϕ ∈ S. Observ˘am la ˆınceput c˘a pe baza Cap. R˘amˆane de verificat proprietatea de contract¸ie.3) Z t ||(T ϕ)(t) − (T ψ)(t)|| = {f [s. ϕ(s)] − f [s. ψ(s)]}ds ≤ t0 .

Z t .

.

Z t .

.

.

.

||f [s, ϕ(s)] − f [s, ψ(s)]||ds

≤ L

||ϕ(s) − ψ(s)||ds

= .

.

.

t0 t0

Z t

−B|s−t0 | B|s−t0 |

= L .

||ϕ(s) − ψ(s)||e .

·e ds.

≤ t0 .

Z t .

B|s−t0 | .

L   ds.

. = d(ϕ. ψ) eB|t−t0 | − 1 .

.

ψ) . ≤ Ld(ϕ.

e .

ψ ∈ S ¸si cum 0 ≤ < 1. ψ). ♦ . ∀t ∈ Ir [t0 ] t0 B Atunci L   ||(T ϕ)(t) − (T ψ)(t)||e−B|t−t0 | ≤ d(ϕ. t0 . ψ) ∀t ∈ Ir [t0 ] B L L de unde rezult˘ a d(T ϕ. T ψ) ≤ d(ϕ. ∀ϕ. ψ) 1 − e−B|t−t0 | ≤ B L ≤ d(ϕ. T B B rezult˘a o contract¸ie. x0 ) definit˘a pe Ir [t0 ]. Din Teorema Banach-Caccioppoli T are un unic punct fix care este unica solut¸ie a Problemei Cauchy (f.

f (t. din Rn . . τ. λ). yλ)|| ≤ L||x − y|| astfel ˆıncˆ TEOREMA 1. Φ(t.33) Φ(τ. x. ♦ Am v˘ azut ˆın Capitolul 1. .v. λ) − f (t. . x0. Teorema 1. τ. x. deducem c˘ a solut¸ia ϕ este limita ¸sirului aproximat¸iilor succesive ϕl : Ir [t0 ] → Rn . §2. xn . COROLAR 1. y. 45 Observat¸ie. ˆIncepem cu urm˘ atoarea definit¸ie Definit¸ie 1. . . respectiv a curentului local parametrizat ˆın cazul ecuat¸iilor cu parametru. Atunci ∀(t0 . λ) ∈ V0  ∂t (1. . ξ. Fie ∧ o mult¸ime deschis˘a din Rm ¸si fie f : D×∧ → Rn o funct¸ie continu˘a.l. x = (x1 . dac˘ a ∀A mult¸ime compact˘a din R.l. Pentru orice (t0 .32) cu r. x(n−1) ]. t0 T and cont de Propozit¸ia 1.1 . x0.7 se aplic˘a ¸si ˆın ¸ inˆ cazul ecuat¸iilor de ordin n.2 pe D. τ. . x). ∀K mult¸ime compact˘a ¸si convex˘ a din Rn cu A × K ⊂ D ¸si ∀C mult¸ime compact˘a din ∧ exist˘a L ≥ 0 at ∀(t. Este suficient s˘a observ˘am c˘a funct¸ia f : D → Rn cores- punz˘ atoare sistemului echivalent cu ecuat¸ia (1. (t. ϕ0 (t) = x0 ∀t ∈ Ir [t0 ]. . T ¸ inˆ and cont de demonstrat¸ia Teoremei Banach-Caccioppoli. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. .2 din Cap 1. ||f (t. ”x”. x ∈ Rn . . t0 + r] → R solut¸ie a Problemei Cauchy x(n) = h[t.9. ξ. λ) ∈ A × K × C. Vom demonstra ˆın continuare c˘a ˆın ipotezele Teore- mei Cauchy-Lipschitz exist˘ a un unic curent local parametrizat continuu. . ϕl (s)]ds (= (T ϕl )(t)). xn )) este continu˘ a ¸si l. λ) = ξ ∀(τ.31) Demonstrat¸ie. §1. .n ) ∈ D exist˘ a r > 0 ¸si exist˘ a o unic˘a ϕ : [t0 − r. .n (1.7. . . . Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a ale c˘arei elemente sunt notate (t. t ∈ R. .8. x3 .2 . R. f se nume¸ste local lipschitzian˘ a ˆın variabila a doua. x. . . . . λ] ∀(t. λ). x0 . x1 . . Z t ϕl+1 (t) = x0 + f [s. λ0 ) ∈ D × ∧ exist˘ a V0 = Ir [t0 ] × Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ] (1.2.1 . . . xn ). xn ) = (x2 . λ) ∈ Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ]  . h(t. . cum existent¸a local˘a a solut¸iilor permite definirea curentului local. x(n−1) (t0 ) = x0.v.1. ξ. . Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a ¸si h : D → R o funct¸ie continu˘a ¸si l. ξ. x0. x(t0 ) = x0. . ρ > 0 ¸si exist˘ a Φ : V0 → Rn continu˘ a o unic˘ a satisf˘acˆ and  ∂Φ = f [t. . x0 .31). ∧ ⊂ Rm o mult¸ime deschis˘ a ¸si f : D × ∧ → Rn o funct¸ie continu˘ a local lipschitzian˘ a ˆın variabila a doua. x1 .

λ) ∈ Ia [t0 ] × K este unicul curent local parametrizat ˆın (t0 . λ]ds ≤ τ .36) Φl (t. ρ. τ. Cap. §4]). ξ. b. ξ. Φ este curent local parametrizat continuu ˆın punctul (t0 . λ). ξ. l ≥ 1 τ Demonstr˘ am ˆın primul rˆ and prin induct¸ie c˘a Φl (V0 ) ⊂ Bb [x0 ] ∀l ≥ 0. τ. x. ρ > 0 astfel ˆıncˆ M = sup{||f (t. λ). x0 . fie   def b def b r = min a. Dac˘a M = 0 atunci Φ(t. x. ξ. λ0 ) al ecuat¸iei cu parametru x0 = f (t. ¸ inˆand cont de Propozit¸ia 1. τ.32) relativ la ace¸sti r. x.I. x0 .35) 4M 2 ¸si fie V0 definit ˆın (1. ξ. §1. λ)|||(t. Definim aproximat¸iile lui Picard Φl : V0 → Rn Φ0 (t. ξ. λ) = ξ + f [s. τ. Φ(s. τ. R. Unicitatea este o consecint¸˘a direct˘a a propriet˘a¸tii de unicitate demon- strat˘a ˆın Teorema 1. τ. τ. λ). vol.4. ξ. τ. λ). ξ. Fie M > 0.46 Altfel spus. ξ. Deoarece ξ ∈ BR [x0 ] ⊂ Bb [x0 ] din (1. λ) − x0 || ≤ ||ξ − x0 || + f [s. Φl (s. Fie (t. O presupunem verificat˘ a pentru l ¸si o demonstr˘am pentru l + 1.35). τ. Vom folosi pentru demonstrat¸ia existent¸ei metoda aproxi- mat¸iilor succesive a lui Picard. VI. Demonstrat¸ie.34) τ at K = Ia [t0 ] × Bb [x0 ] × Bρ [λ0 ] ⊂ D × ∧. λ) = ξ + f [s. metod˘a care conduce de asemenea ¸si la o alt˘a demonstrat¸ie a existent¸ei ˆın Teorema Cauchy-Lipschitz (vezi [28. λ0 ) ¸si este u¸sor de v˘azut c˘a este continuu. ξ. λ]ds (1. Bb [x0 ] ˆın locul lui K ¸si C = Bρ [λ0 ]. ipoteza induct¸iei este verificat˘a pentru l = 0. λ) = ξ Z t (1. τ. λ) ∈ K} ¸si fie L dat de proprietatea de lipschitzian- itate local˘a relativ la A = Ia [t0 ]. λ) ∈ V0 Z t ||Φl+1 (t. fie Fie a. (1. . λ) = ξ ∀(t.33) este echivalent˘a cu T Z t Φ(t. λ]ds.1 din Cap. Φl−1 (s. 1.32) ¸si (1. R = (1.

Z t .

.

.

≤ R + .

τ. λ). λ]||ds. ||f [s. ξ. Φl (s.

.

≤ R + M |t − τ | ≤ .

(1. folosind ¸si Teorema de continuitate a integralelor ˆın raport cu parametrii ([28. . vol.35) ¸si ipoteza induct¸iei. §6. Teorema 6.1]) rezult˘ a recurent c˘a Φl este continu˘a pe V0 ∀l ≥ 0. τ b b b ≤ + M · 2r ≤ + = b 2 2 2 folosind (1. Cap. Cum Φ0 este funct¸ie continu˘a.I.32).36) este consistent˘ a. Rezult˘a a¸sadar c˘a definit¸ia lui Φl din (1. IV.

Rn ). τ. ξ. 47 Metoda lui Picard continu˘ a prin demonstrarea convergent¸ei uniforme a ¸sirului (Φl )l la o funct¸ie Φ care va fi. τ. ξ. λ) − (Φl (t.36) curentul local parametrizat continuu c˘autat. λ) ∈ V0 } ¸si pentru aceasta vom folosi proprietatea de lipschitzianitate local˘a ˆın x a lui f . §1. Cap. ξ. ˆın virtutea continuit˘a¸tii lui f ¸si a (1. τ. ξ. τ. VI. λ) ∈ V0 ||Φl+1 (t. Fie (t.3]). Teorema 1. τ. λ) − Φl (t. λ)|| |(t. existent¸a unei limite uniforme a j=0 ∞ X lui (Φl )l echivaleaz˘ a cu convergent¸a uniform˘a a seriei (Φj+1 − Φj ) ¸si cum j=0 (C(V0 . vol. || ||∞ ) este spat¸iu Banach. aceasta va rezulta. Vom estima a¸sadar sup{||(Φl+1 (t. λ)|| ≤ . ξ. conform Teoremei lui Weierstrass. ξ.I. τ. l−1 X Deoarece Φl = Φ0 + (Φj+1 − Φj ). din existent¸a unei serii majorante convergente ([28.

Z t .

.

.

≤ .

τ. Φl−1 (s. ξ. λ). λ). ||f [s. ξ. τ. Φl (s. λ] − f [s. λ]||ds.

.

≤ .

τ (1.37) .

Z t .

.

.

≤ L .

ξ. τ. τ. λ)||ds. ξ. λ) − Φl−1 (s. ||Φl (s.

.

.

ξ.38) atrag . τ.38) (1. λ)|| = ξ + f (s.37) ¸si (1. τ Observ˘ am ¸si c˘ a Z t ||Φ1 (t. λ) − Φ0 (t. λ)ds − ξ ≤ M |t − τ | ≤ 2M r τ (1. ξ. τ. ξ.

Z t |t − τ |2 M (2rL)2 .

||Φ2 (t, τ, ξ, λ)−Φ1 (t, τ, ξ, λ)|| ≤ LM

|s − τ |ds

= LM .

≤ τ 2 L 2 ¸si recurent M (2Lr)l+1 ||Φl+1 (t.39) L (l + 1)! ∞ X (2Lr)l Deoarece seria este convergent˘a la e2Lr rezult˘a convergent¸a uni- l! l=0 ∞ X form˘ a a seriei (Φj+1 − Φj ) pe V0 deci convergent¸a uniform˘a a ¸sirului (Φl )l j=0 Z t pe V0 la Φ care va verifica. τ. λ) − Φl (t. λ]ds τ ¸si teorema este demonstrat˘ a. τ. λ). ξ. Φ(s. ∀(t. λ) = ξ + f [s. ξ. Φ(t. τ. ♦ . τ. τ. ξ. pe V0 . ξ. ξ. λ)|| ≤ . λ) ∈ V0 (1.

Deoarece Ir [t0 ] este compact. {(τj00 . TEOREMA 1. respectiv ˆın locul lui Φ1 ˆın (1. ξ. λ00j )|| ≥ ε ∀j ∈ N (1. Teorema 1. λ0 ). ∧ ¸si f ca ˆın enunt¸ul Teoremei 1. λ) = ϕ( . ξ. λ) este continu˘a (uniform. λ0 ) ∈ D × ∧ ¸si fie r. ρ definit¸i ˆın Teorema 1. || ||∞ ) definit˘a prin ψ(τ. τj0 .38) obt¸inem estimarea apriori a erorii ˆın cursul aproximat¸iilor succesive M (2Lr)l+1 sup ||Φ − Φl || ≤ (l > 2Lr) V0 L (l + 1)! 2) Deoarece demonstrat¸ia precedent˘a poate fi folosit˘a ¸si pentru constru- irea solut¸iei Problemei Cauchy (1. ξ. x). ξ.41) t∈Ir [t0 ] (cu || || not˘ am normele euclidiene ˆın spat¸iile corespunz˘atoare). ξj0 .40) t∈Ir [t0 ] L (l + 1)! unde M. λ00j )|| ≥ ε ∀j ∈ N (1. τ. x0 .9 relativ la (t0 . τ. λ00j )|| → 0 dar ∃ε > 0 astfel ˆıncˆat sup ||ϕ(t. Rn ). Presupunem c˘ a ψ nu este uniform continu˘a.9 permite s˘ a deducem u¸sor continuitatea solut¸iilor locale ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii. λ0j ) − ϕ(tj .9 devine Teorema de existent¸˘ a ¸si unicitate a curentului local continuu ˆın (t0 . ξj00 . ξj0 . Putem atunci g˘asi ¸sirurile {(τj0 . Demonstrat¸ie. λ0j )}j . λ0j ) − ϕ(t.33) ¸si definit¸ia curentului local parametrizat. τj0 . ξj0 . ξj0 . fiind definit˘a pe un compact). λ) este definit˘a pe Ir [t0 ] conform cu (1. x. τ. τj00 .48 Observat¸ii. Funct¸ia ψ : Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ] → (C(Ir [t0 ]. S˘ a observ˘ am la ˆınceput c˘a ∀(τ.42) . λ0j ) − (τj00 . 1) Folosind estim˘ arile precedente dar cu Φ ˆın locul lui Φl+1 ˆın (1. ξj00 . x0 ) al ecuat¸iei 0 x = f (t. λ00j )}j din Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ] cu proprietatea c˘a ||(τj0 .10.9. λ) solut¸ia Problemei Cauchy cu parametru x0 = f (t. L ¸si r sunt definite ˆın Teorema 1. Fie D. ξj00 . x(τ ) = ξ. τj00 . x0 . Amintim c˘ a am notat cu ϕ( . fie (t0 . 3) ˆIn cazul ˆın care f nu depinde de parametri. ξ. ϕl−1 (s)]ds t0 M (Lr)l+1 sup ||ϕ(t) − ϕl (t)|| ≤ (1. λ).7. Teorema 1. λ) ∈ Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ] solut¸ia ϕ( . ξj00 . R.39).37) ¸si (1.1) vom obt¸ine urm˘atoarea estimare a erorii Z t aproximat¸iilor succesive ϕl (t) = x0 + f [s. ∀j ≥ 0 ∃tj ∈ Ir [t0 ] astfel ˆıncˆıt ||ϕ(tj .

ˆın condit¸iile Teoremei Cauchy-Lipschitz intervalul pe care este definit˘ a o solut¸ie maximal˘a este deschis. Fie I1 = (a. Similar se arat˘a c˘a ϕ admite o prelungire strict˘a la dreapta. fie coincid. Demonstrat¸ie. λ00j )|| ≥ ε ∀j ∈ N (1. ♦ O consecint¸a important˘ a a propriet˘a¸tii de unicitate este ¸si faptul c˘a.43) unde Φ este construit˘ a ˆın Teorema 1.1. Caracterizarea solut¸iilor maximale Am definit ˆın Cap. a + r] → Rn . Deoarece t1 ∈ (a. ˆın cazul sistemelor autonome. b − t1 + t2 ).2. Definit¸ie. . b] → Rn solut¸ie a x0 = f (t. ♦ Vom relua propriet˘ a¸tile precedente ˆın paragraful urm˘ator pentru solut¸iile maximale ale Problemei Cauchy.1. y ∈ K. Demonstrat¸ie.9. Atunci I1 = {t + t1 − t2 |t ∈ I2 } ¸si ψ(t) = ϕ(t + t1 − t2 ) ∀t ∈ I2 . K mult¸ime compact˘a ¸si convex˘a. Deoarece Φ este continu˘a pe compactul Ir [t0 ] × Ir [t0 ] × BR [x0 ] × Bρ [λ0 ] ea este uniform continu˘a fapt ˆın contradict¸ie evident˘ a cu (1. Fie D ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D → Rn local lipschitzian˘ a. 49 ˆIn conformitate cu definit¸ia curentului local parametrizat din Cap. Consider˘ am Problema Cauchy (f. PROPOZIT ¸ IA 2. a + r] a¸sadar ψ este o prelungire la stˆanga a lui ϕ. ˆın acest caz definit¸ia lipschitzianit˘a¸tii locale se adapteaz˘ a ˆın mod natural. 1. a. §2. Fie D ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a. τj0 . §2. not¸iunea de solut¸ie maximal˘a demonstrˆand c˘a orice solut¸ie a unei Probleme Cauchy admite o prelungire la o solut¸ie maximal˘a. (1.42) se transcrie prin ||Φ(tj . Fie ϕ : I1 → Rn ¸si ψ : I2 → Rn solut¸ii maximale ale ecuat¸iei autonome x0 = f (x) astfel ˆıncˆat ∃t1 ∈ I1 . PROPOZIT ¸ IA 2. Rezult˘ a c˘ a ψ este uniform continu˘a ¸si Teorema este demon- strat˘ a. τj00 . t2 ∈ I2 cu proprietatea ϕ(t1 ) = ψ(t2 ). Amintim c˘a numim autonome sistemele x0 = f (x) deci f nu depinde explicit de t. Rezult˘a c˘a ψ(t) = ϕ(t) ∀t ∈ [a. b] ∩ [a − r. λ0j ) − Φ(tj . §2. Din Teorema Cauchy-Lipschitz aceasta admite o unic˘ a solut¸ie ψ : [a − r. ξj00 . b) rezult˘ a t2 ∈ I˜2 deci I2 ∩ I˜2 6= ∅. x). Fie a < b ¸si ϕ : [a. ξj0 . b) ¸si I˜2 = (a − t1 + t2 . exist˘a a dac˘ L = LK ≥ 0 astfel ˆıncˆ at ||f (x) − f (y)|| ≤ L||x − y|| ∀x. demonstrat¸iile devenind sensibil mai compli- cate. f : D → Rn se nume¸ste local lipschitzian˘ a ∀K ⊂ D.43). Evident I1 = {t + t1 − t2 |t ∈ I˜2 }.1. ϕ(a)). traiectoriile solut¸iilor maximale fie nu se inter- secteaz˘ a. SOLUT ¸ II MAXIMALE §2.

ϕ(t)) ∈ K ∀t ∈ (a. Vom demonstra (1). TEOREMA 2.1) (1) ϕ se prelunge¸ste la dreapta dac˘ a ¸si numai dac˘ a T ∈ (a. b) ¸si exist˘ a exist˘ a un compact K ⊂ D astfel ˆıncˆ at (t. x)|| ≤ M ∀(t. ϕ(s)]ds = T T Z 00 . Rezult˘ a c˘ a ψ˜0 (t) = ϕ0 (t + t1 − t2 ) = f [ϕ(t + t1 − t2 )] = f [ψ(t)] ˜ ˜ 2 ) = ϕ(t1 ) = ψ(t2 ). Din maximalitatea lui ψ ¸si ψ rezult˘a I2 = I2 ¸si ψ = ψ ceea ce demonstreaz˘ a Propozit¸ia.2. b). ϕ(b)) ˜ ∈ D ¸si pentru T ∈ (a. ϕ˜ ϕ. b) (2. b0 ) → Rn solut¸ie a (2. b] ⊂ (a. T ] (2. b) T ¸si atunci Z 00 Z t0 t 00 0 ||ϕ(t ) − ϕ(t )|| = f [s.2) (2) ϕ se prelunge¸ste la stˆ anga dac˘ a ¸si numai dac˘ a T ∈ (a.v. x) ∈ K. ♦ Demonstr˘ am ˆın continuare o condit¸ie necesar˘a ¸si suficient˘a ca o solut¸ie local˘a s˘a se poat˘a prelungi. demonstrat¸ia afirmat¸iei (2) cont¸inˆand modific˘ari neesent¸iale ¸si fiind recomandat˘a ca exercit¸iu.3. Fie ϕ : (a. Din proprietatea de unicitate global˘a. ϕ(t))|t ˜ ∈ n [T.1). este compact˘ a (fiind ˆınchis˘ a ¸si m˘arginit˘a) ˆın R ¸si este inclus˘a ˆın D deoarece ϕ˜ este solut¸ie. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a ¸si f : D → Rn n continu˘ a. l. b) ¸si exist˘ a exist˘ a un compact K ⊂ D astfel ˆıncˆ at (t. K = {(t. b) se obt¸ine (2. §1. ϕ(s)]ds ∀t ∈ (a. ”⇐” Fie T ∈ (a. ψ˜ este Pentru t ∈ I˜2 definim ψ(t) solut¸ie maximal˘ a. b) ¸si K submult¸ime compact˘a a lui D cu (2. ”⇒” Fie b0 > b ¸si ϕ˜ : (a.l. x) (2. b0 ) rezult˘ a c˘ a (b.19) din Cap. ϕ(t)) ∈ K ∀t ∈ [T. ψ(t) = ψ(t) ¸si ψ(t ˜ ˜ ˜ ˜ ˜ ∀t ∈ I2 ∩ I2 . Din maximalitatea lui ϕ. Deoarece ϕ(t) ˜ = ϕ(t) ∀t ∈ [T. b]}. b) → R solut¸ie a x0 = f (t.2). conform cu (1.3) Demonstrat¸ie.50 ˜ = ϕ(t + t1 − t2 ). Cum d (a. Z t ϕ(t) = ϕ(T ) + f [s. deoarece f este continu˘ a exist˘a M ≥ 0 astfel ˆıncˆat ||f (t. ϕ(s)]ds − f [s. Deoarece ϕ este solut¸ie a (2.2). Atunci. 1.1).

Z 00 .

t .

t .

ϕ(s)]ds ≤ . = f [s.

||f [s. ϕ(s)]||ds.

b) . ∀t0 . t00 ∈ [T. ≤ M |t00 − t0 |.

.

t0 .

t0 .

.

ϕ(b)] c˘a exist˘ ˜ a¸sadar ϕ˜ verific˘a (2.7) j .4) t→b < (vezi [28. t ∈ [b. rezult˘a. Din Teorema Cauchy-Lipschitz (Teorema 1. t ∈ (a. ξ) ∈ F rD (2. TEOREMA 2. b. (1C) exist˘ a (tj )j ¸sir din (a.v. (2B) lim ||ϕ(t)|| = ∞.5) ϕb (t). b) → Rn solut¸ie a (2. pe baza continuit˘a¸tii lui ϕ˜ ¸si a unei consecint¸e binecunoscute a Teoremei lui Lagrange (aplicat˘a pe componente) a ϕ˜0 (b) = f (b. F rD ∩ D = ∅.l. b). b + r) Deorece evident ϕ˜ prelunge¸ste la dreapta pe ϕ r˘amˆane de ar˘atat c˘a ϕ˜ verific˘ a (2.4.I. Acela¸si lucru fiind valabil pentru t→b < t > b deoarece ϕb verific˘ a (2. vol.1) este maximal˘ a la dreapta dac˘ a ¸si numai dac˘a are loc una dintre urm˘ atoarele situat¸ii: (1A) b = ∞. ϕ˜0 (t) = f [t. Cap II. b + r) ¸si Teorema este demonstrat˘ a. ξ). Fie atunci ϕ˜ : (a. t→b < lim tj = b astfel ˆıncˆ at exist˘ a j lim ϕ(tj ) = ξ ∈ Rn ¸si (b.1). ξ) ∈ K ⊂ D.4) ¸si din continuitatea 0 lui f rezult˘a c˘a exist˘ a lim ϕ˜ (t) = f (b.6) j ◦ F rD este frontiera mult¸imii D ¸si deoarece D =D. Din compacitatea lui K rezult˘a (b. b).1) iar singurul punct ˆın care acest lucru nu este evident este t = b.1) pe [a. ϕ(t)] ˜ = f [t. b) ϕ(t) ˜ = (2. Pentru t < b. 1) ϕ : (a. Propozit¸ia 1. ϕ(t)] ¸si din (2. l. ξ). b) → Rn este maximal˘ a la stˆ anga dac˘ a ¸si numai dac˘ a are loc una din urm˘atoarele situat¸ii: (2A) a = −∞. b + r] → Rn solut¸ie unic˘a a (f. ξ) ∈ F rD (2. (1B) lim ||ϕ(t)|| = ∞.7]). ξ) = f [b. (2C) exist˘ a (tj )j ¸sir din (a. Acest criteriu de prelungibilitate permite deducerea unei teoreme de ca- racterizare a solut¸iilor maximale.7 din §1) exist˘a r > 0 ¸si exist˘a ϕb : [b − r.2. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a ¸si f : D → Rn continu˘a. §1. t→a > lim tj = a astfel ˆıncˆ at exist˘ a j lim ϕ(tj ) = ξ ∈ Rn ¸si (a. b + r) → Rn ( ϕ(t). 51 de unde rezult˘ a c˘ a exist˘ a ¸si este finit˘a limita lateral˘a not lim ϕ(t) = ξ ∈ Rn (2. 2) ϕ : (a.

exist˘a j0 ∈ N astfel ˆıncˆat j ∀j ≥ j0 . ξ) ∈ D ata c˘ a este verificat (1C) trebuie s˘a demonstr˘am c˘a ◦ (b. x0 ) ∈ I δ [b] × B R [ξ] exist˘a. lim tj = b astfel ˆıncˆat exist˘a lim ϕ(tj ) = ξ ∈ Rn . b) deoarece ˆın situat¸ia din (1A) prima component˘a nu este m˘arginit˘a. ϕ(tj0 )). Prin urmare Teorema 2. I δ [t0 ] × B R [x0 ] ⊂ Iδ [b] × BR [ξ] = ∆ 2 2 2 2 deci n o 0 M = sup ||f (t. b). tj0 + r] → Rn definit˘a prin ( ϕ(t). ¸si din > rezult˘a r0 > r deci 2 2M 0 2M 0 4M Ir [t0 ] ⊂ Ir0 [t0 ]. (tj . x0 ) ∈ I δ [b] × B R [ξ]. ϕ(tj )) = (b. x0 ) este definit˘a pe   0 0 0 δ R R R [t0 − r . c˘a (b. ”⇐” Observ˘ am c˘ a dac˘a au loc (1A) sau (1B) sau (1C) nu poate exista T ∈ (a.8) 4 4M a ∀(t0 .1 (ca ¸si ˆın Teorema 1. x)|| |(t. . Datorit˘ a propriet˘ a¸tii de unicitate. Dac˘a ˜ = ξ ∀t ∈ Iδ [b] prelunge¸ste pe ϕ ˆın contradict¸ie cu maximalitatea. ξ) ∈ / D. b) ϕ(t) ˜ = ϕj0 (t). ”⇒” Fie b < ∞ ¸si presupunem c˘a (1B) nu are loc. conform celor de mai sus. tj0 . ξ) ∈D. x) ∈ ∆}. Ar˘at˘am c˘ 2 2 o unic˘a solut¸ie ϕ : [t0 − r.1) ¸si ϕ(t0 ) = x0 . x) ∈ I δ [t0 ] × B R [x0 ] ≤ M. ϕ(t)) ∈ K ∀t ∈ [T. satisf˘acˆand (2. Evident j j ¯ ¸si pentru a ar˘ (b. ϕ(tj0 )) ∈ I δ [b] × B R [ξ] 2 2 ¸si atunci. tj0 + r) . t0 + r] → Rn . ϕ(tj )) ∈ Ir (b) × B R (ξ) deci b < tj + r ∀j ≥ j0 . M = 0. x)|| | (t. b) ¸si atunci funct¸ia ϕ˜ : (a. Atunci exist˘a un ¸sir (tj )j din (a.3 implic˘a neprelungibilitatea la dreapta a solut¸iei ϕ a¸sadar faptul c˘ a este maximal˘a la drepta. t ∈ [b. exist˘a ϕj0 : Ir [tj0 ] → Rn solut¸ie a (f. R > 0 astfel ˆıncˆat ∆ = Iδ [b] × BR [ξ] ⊂ D ¸si fie M = sup{||f (t. Fie δ. (2. Deoarece lim(tj . ◦ Presupunem. ϕj0 (t) = ϕ(t) ∀t ∈ Ir [tj0 ] ∩ (a. ξ). ϕ(t) Fie M > 0 ¸si   δ R r = min . t ∈ (a. Vom face demonstrat¸ia afirmat¸iei 1) recomandˆand demon- strat¸ia lui 2) ca exercit¸iu.8). prin reducere la absurd. b) ¸si K un compact din D astfel ˆıncˆat (t. ˆın particular (tj0 . din Teorema Cauchy-Lipschitz. t0 + r ] cu r = min . deoarece (t0 . ˆıntr-adev˘ar.52 Demonstrat¸ie. 2 2 ˆIn Teorema 1.7) solut¸ia (f. cu r definit ˆın 2 (2. t0 . ˆın situat¸ia din (1B) a doua component˘ a nu este m˘ arginit˘a iar ˆın cazul (1C) un punct limit˘a al lui K nu se afl˘ a ˆın D.

4 nu poate avea loc. β < b. ♦ Exemplu. ϕ(t) > ¸si ϕ este . §3. §2.1. Teorema 2. Atunci 1) ϕ : (a.1) dac˘ a ¸si numai dac˘ a b = ∞ sau lim ||ϕ(t)|| = ∞. l. 1. c˘ a ϕ : (α. β]×BR [0] submult¸ime compact˘a a (a. Este suficient s˘a observ˘am c˘a F r(R × Rn ) = ∅ deci cazul C din Teorema 2. b) → R este solut¸ie maximal˘ a la stˆ anga pentru (2. Cap. ˆIncepem prin a observa c˘ a deoarece ||ϕ(t)||2 =< ϕ(t).4]). β) → Rn cu t0 ∈ (α. Vom ar˘ata.2 a.4. → R ¸si lim ϕ(t) = ∞.9) ( < . b)×Rn .l. ∞) continu˘ at ∀t ∈ I ¸si ∀x ∈ Rn − Br [0] a astfel ˆıncˆ | < x.1) dac˘ a ¸si numai dac˘a a = −∞ sau lim ||ϕ(t)|| = ∞.l. Fie. Demonstrat¸ie. b) × Rn → Rn o funct¸ie continu˘ a. Definit¸ie.v. b)). ♦ n n COROLAR 2. Teorema 2. x0 ) este solut¸ie global˘a (adic˘a este definit˘ a pe (a. x(0) = 1 ˆın care solut¸ia maximal˘  0 2  definit˘a pe R ¸si x = x −4.5. a ϕ este ln 3 x(0) = 4 ˆın care solut¸ia maximal˘a ϕ : −∞. b) × ¸si cu proprietatea de disipativitate bilateral˘ Rn orice solut¸ie maximal˘ a a Problemei Cauchy (f. (1). β) 6= (a. b).2. b) → Rn este solut¸ie maximal˘ a la dreapta pentru (2. t→a > Demonstrat¸ie. exemplul Problemelor Cauchy x0 = x2 −4. Atunci pentru (t0 . f (t. §2) (vezi ¸si [56. f : I × Rn → Rn are proprietatea de disipativitate bilateral˘ a dac˘a exist˘a r > 0 ¸si exist˘a o funct¸ie δ : I → [0. t0 . 1. de exemplu. prin ⊂ reducere la absurd.3 c˘ a ˆın acest caz ϕ are o prelungire strict˘a rezultˆand astfel o contradict¸ie cu maximalitatea.1) ¸si este o prelungire la dreapta a lui ϕ rezultˆand o contradict¸ie cu ipoteza de maximalitate la dreapta a lui ϕ. t0 . Fie f : (a.v.3. Relu˘ am din Cap. TEOREMA 2. Demonstr˘am c˘a exist˘a R > 0 astfel ˆıncˆat ∀t ∈ [t0 . l. 53 verific˘ a (2.3 permite demonstrarea unui criteriu de existent¸a a solut¸iilor globale (Cap. Fie f : R × R → R continu˘ a. ϕ(t)) ∈ [t0 . x0 ) ¸si presupunem. implic˘ a existent¸a unei prelungiri stricte la dreapta a lui ϕ. β) are loc (t. > noteaz˘ a produsul scalar canonic din Rn ¸si || || norma euclidian˘a). x0 ) ∈ (a. Fie I un interval din R. III. x) > | ≤ δ(t)||x||2 (2. pe baza Teoremei 2. deci contradict¸ia anunt¸at˘ a. t→b < n 2) ϕ : (a. Fie ϕ o solut¸ie maximal˘a a (f. ˆIn 4 t→ ln43 < situat¸ia existent¸ei unei limite infinite la cap˘atul din dreapta se mai spune c˘a ”solut¸ia explodeaz˘ a ˆın timp finit” (blow-up).

ϕ(t)] > . f [s. ||x|| ≤ r}. iar (2. I2 = [t0 . pentru orice s ∈ I1 avem estimarea | < ϕ(s). β) a c˘ < ϕ(s).24) cu u(t) = ||ϕ(t)||2 . β) (||ϕ(t)||2 )0 = 2 < ϕ(t). β] × BR [0] ∀t ∈ [t0 . f [s. M ˆınlocuit de ||ϕ(t0 )||2 + 2M r(β − t0 ) ¸si ψ(s) = δ(s). ϕ(t)) ∈ [t0 . ϕ(s)]|| ≤ M r. are loc. β) | ||ϕ(s)|| ≤ r}. ϕ(s)] > | ≤ ||ϕ(s)|| ||f [s. pentru t ∈ (α. ϕ0 (t) >= 2 < ϕ(t). β).23) ⇒ (1. ϕ(s)] > ds (2. f [s. pentru orice s ∈ I2 | < ϕ(s). f [t.10) antreneaz˘ Z t ||ϕ(t)||2 ≤ ||ϕ(t0 )||2 + 2M r(β − t0 ) + 2 δ(s)||ϕ(s)||2 ds (2. Din (2. (1.11) Fie M = sup{||f (t.9). t] ⊂ (α. Observˆand c˘a: − < ϕ(s). f [s.10) se ˆınlocuie¸ste. ϕ(s)] >≤ M r + δ(s)||ϕ(s)||2 (2. t0 ] cu Z t0 2 2 ||ϕ(t)|| = ||ϕ(t0 )|| − 2 < ϕ(s). β].6). f [s. (2.14) Lema lui Gronwall (Teorema 1. f [s.11) ¸si (2. Prin integrare pe [t0 .13) a pentru ∀t ∈ [t0 . pentru t ∈ (α. b) → R+ date de (2. β).12) Din (2. Se obt¸ine c˘a pentru orice t ∈ [t0 .12) rezult˘ a pentru orice s ∈ [t0 .54 derivabil˘a. β) − I1 . ϕ(s)] > | .10) t0 Fie r > 0 ¸si δ : (a. x)|| |t ∈ [t0 . β) Rt 2δ(s)ds ||ϕ(t)||2 ≤ [||ϕ(t0 )||2 + 2M r(β − t0 )]e t0 ≤ Rβ 2δ(s)ds def ≤ [||ϕ(t0 )||2 + 2M r(β − t0 )]e t0 = R2 a¸sadar (t. (2. ˆIn ipoteza α > a. β) obt¸inem Z t 2 2 ||ϕ(t)|| = ||ϕ(t0 )|| + 2 < ϕ(s). ϕ(s)] > ds t ¸si apoi se urmeaz˘ a aceea¸si cale.14) t0 Aplic˘am ˆın (2. ϕ(s)] > | ≤ δ(s)||ϕ(s)||2 (2. ϕ(s)] >≤ | < ϕ(s). f [s. Folosind inegalitatea Cauchy-Schwartz. cu modific˘ari evidente.9) ¸si fie I1 = {s ∈ [t0 .

x) − f (t. Atunci ∀t ∈ J ¸si ∀x. (1. t0 ] − < ϕ(s). prin considerarea unei baze ace¸stia se reprezint˘ a ca matrici). y)|| = ||A(t)(x − y)|| ≤ ||A(t)||L(Rn ) ||x − y|| ≤ M ||x − y|| ¸si f rezult˘ a ˆın variabila a doua (vezi ¸si [28. x) > | = | < x. Folosind Cauchy- Schwartz.15) a ¸si este unic˘ cu ϕ(t0 ) = x0 . A : I → L(Rn ) con- tinu˘ a. A(t)x + b(t) > | ≤ | < x. t0 ] ¸si se aplic˘a Teorema 1. 55 (2. b : I → Rn continu˘ a (L(Rn ) noteaz˘ a spat¸iul operatorilor liniari.10) este verificat˘ ♦ §2. pentru orice t ∈ I obt¸inem | < x.2 Continuitatea solut¸iilor maximale ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii Primul rezultat pe care-l vom demonstra ˆın acest paragraf va privi continui- tatea solut¸iilor maximale ˆın raport cu parametrii ˆın condit¸iile ˆın care datele .15) TEOREMA 2.5 pentru f (t. vol. b(t) > | ≤ ||x||2 ||A(t)||L(Rn ) + ||x|| ||b(t)|| ≤ ≤ (||A(t)||L(Rn ) + ||b(t)||)||x||2 dac˘a ||x|| ≥ 1 a pentru r = 1 ¸si δ(t) = ||A(t)||L(Rn ) + ||b(t)|| ¸si (2. ♦ O clas˘a deosebit de important˘a de ecuat¸ii pentru care condit¸iile din Teo- rema 2. Demonstrat¸ie. §3]). A(t)x > |+ +| < x. Fie J compact.6. Cap III.26) ˆın inegalitatea Z t 2 2 ||ϕ(t)|| ≤ ||ϕ(t0 )|| + 2M r(t0 − α) − δ(s)||ϕ(s)||2 ds. Verific˘ am propriet˘a¸tile cerute ˆın Teorema 2.11) ¸si (2.25) ⇒ (1. Teorema este demonstrat˘ a.5 sunt ˆındeplinite este cea a ecuat¸iior (sistemelor) diferent¸iale afine de ordin unu x0 = A(t)x + b(t) (2. a lipschitzian˘ Verific˘ am c˘a f are proprietatea de disipativitate bilateral˘a.12) conduc la inegalitatea valabil˘a pentru orice s ∈ (α. f (t. Fie I ⊂ R un interval deschis. y ∈ Rn ||f (t. x0 ) ∈ I × Rn exist˘ a ϕ : I → Rn solut¸ie a (2. f : I × Rn → Rn este evident continu˘a.I. x) = A(t)x + b(t). t0 rezultˆ and prelungibilitatea solut¸iei ϕ deci o contradict¸ie cu maximalitatea. au- n tomat m˘ arginit¸i. J ⊂ I ¸si fie M = sup{||A(t)||L(Rn ) |t ∈ J}. ϕ(s)] >≤ M r + δ(s)||ϕ(s)||2 Se integreaz˘a pe [t. Atunci ∀(t0 . f [s. pe R .6.

||f (t. y ∈ J ¸si ∀λ ∈ Bb [λ∗ ] (2. Deoarece ϕ(·. f : D × ∧ → R continu˘ a. λ) : (t (λ). .I. λ∗ ) ∈ J ∀t ∈ [t0 . n. ∧ ⊂ Rm o n mult¸ime deschis˘ a. Vom defini J = J1 × . F rJ) > 0 cu d distant¸a Hausdorff-Pompeiu dintre dou˘ a mult¸imi (d(A. λ∗ ) ∈ Ω. Vom ar˘ata c˘a pentru oricare [r1 . x. λ). Cap. . λ∗ ). F rJk ) > 0. ∀t ∈ [t0 . r2 ) exist˘a ρ > 0 astfel ˆıncˆat (r1 . ∞) → R. Fie r2 ∈ (t∗ . x. Presupunem t∗ ≥ t0 . x(t0 ) = x0 . r2 ]. r2 ]. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. r2 ) × Bρ (λ∗ ) ⊂ Ω.17) De asemenea ϕ este continu˘ a pe Ω ca funct¸ie de (t. λ∗ )|t ∈ [t0 . × Jn (vezi Fig. r2 ] ⊂ (t− (λ∗ ). y. x0 ) ∈ D ¸si fie ϕλ = ϕ( . Pentru existent¸a lui J. t∗ ] ⊂ (t− (λ∗ ). 2. r2 ] ¸si ales astfel ˆıncˆ at d(ϕλ∗ ([t0 . y ∈ B}).56 init¸iale r˘amˆan fixe. t+ (λ∗ )) deci [t0 . (t. Aceasta va demonstra faptul c˘a Ω este o mult¸ime deschis˘a. λ∗ ) ⊂ Jk ⊂ Pk (D) ¸si d(ϕk ([t0 . TEOREMA 2. λ∗ ) = x0 avem x0 ∈ J. K ⊂ D × ∧ definit˘ a prin K = [t0 . y. Fie (t∗ . r1 < r2 . . λ) − f (t. r2 ] ⊂ (t− (λ). t+ (λ∗ )). r2 ] ⊂ (t− (λ∗ ). Cazul I. t+ (λ)) pentru ∀ε > 0 ∃ρε > 0 astfel ˆıncˆ ¸si sup{||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| |t ∈ [r1 . x. r2 ]} este com- pact˘a conex˘ a iar proiect¸ia pe componenta ”xk ” a lui D. r2 ]} < ε (2. Continuitatea ˆın raport cu datele init¸iale va rezulta din cea ˆın raport cu parametrii.9.1 pentru o imagine a proiect¸iei lui K pe primele dou˘a componente ˆın cazul n = 1) Fig. ω2 (η) = sup{||f (s. y)|x ∈ A. J este compact ¸si convex ¸si atunci fie L ≥ 0 constanta de lipschitzianitate local˘a relativ˘a la K. {ϕk (t. Pk (D). §1]) adic˘ a ω2 : [0.16) Fie Ω = {(t. . µ) ∈ K. λ) ∈ R × ∧|ϕλ este definit˘ a ˆın t}. 2. . r2 ]).l. remarc˘ am c˘a deoarece ∀k = 1. x. λ). λ)|| ≤ L||x−y||. este o submult¸ime deschis˘ a din R. (2. − Fie (t0 .18) Fie ω2 modulul de continuitate (uniform˘a) a lui f relativ la K (vezi [28. r2 ] ⊂ (t− (λ∗ ). ∀x. t+ (λ)) → Rn solut¸ia maximal˘ aa Problemei Cauchy cu parametru x0 = f (t. t+ (λ∗ )) cu r1 < r2 ¸si t∗ ∈ (r1 . y. t+ (λ∗ )). λ∗ ) este definit˘a ˆın t∗ rezult˘a c˘a [t0 . III.1 Deoarece ϕ(t0 . l. r2 ]. Fie K mult¸imea compact˘a din R×Rn ×Rm . λ)−f (t.7. B) = inf{d(x. . λ). exist˘ a un interval ˆınchis Jk avˆand proprietatea ϕk ([t0 . t+ (λ∗ )) adic˘a ϕλ∗ este definit˘ a pe [t0 . ∗ at ∀λ ∈ Bρε (λ∗ ) are loc [r1 . r2 ] × J × Bb [λ∗ ] unde b > 0 iar J este un interval n-dimensional compact cu proprietatea ϕ(t.2 ˆın sensul Definit¸iei 1. vol. Demonstrat¸ie. Atunci: Ω este o mult¸ime m a ˆın R × R ¸si dac˘ deschis˘ a λ ∈ ∧ ¸si [r1 . r2 ]. . µ)|| |(s.v.

λ ∈ Bb [λ∗ ]. ϕλ (t). λ) = (t0 . Din (2. λ) iese din K. λ) ∈ F rK} ∈ (t0 . (1.23) ⇒ (1. µ)|| ≤ η} ω2 este cresc˘ atoare iar continuitatea uniform˘a a lui f pe K echivaleaz˘a cu lim ω2 (η) = 0 ([28.21) Fie ρ2 > 0 ales astfel ˆıncˆ at ρ2 < b ¸si C2 ω2 (ρ2 ) < d(ϕλ∗ ([t0 . ¸si ∀λ. ϕλ∗ (s). y. λ) − f (t. ϕλ∗ (s).18) ¸si (2. t+ (λ)) |(t.22) . §1. x. r2 ]×J este compact iar ϕλ este solut¸ie maximal˘a. ϕλ∗ (s).19). r2 ].1. x0 . Propozit¸ia 1. vol. ψ = L ¸si u(s) = ||ϕλ (s) − ϕλ∗ (s)|| rezult˘a ||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| ≤ (r2 − t0 )ω2 (||λ − λ∗ ||)eL(t−t0 ) (2. Din (2.19) Fie λ ∈ Bb [λ∗ ]. λ] − f [s. III. (t. ϕλ (t). r2 ] × J. 57 ||(s. λ) ∈ F rK. ϕλ (t).19) obt¸inem: Z t ∗ ||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| = {f [s. r2 ].20) rezult˘a c˘a pentru orice t ∈ [t0 . §1.I. ϕλ (t0 ). λ) − (t. Fie t2 (λ) = inf{t ∈ (t0 . λ] − f [s. λ∗ ]||ds ≤ t0 Z t Z t ≤L ||ϕλ (s) − ϕλ∗ (s)||ds + ω2 (||λ − λ∗ ||)ds ≤ t0 t0 Z t ≤ (r2 − t0 )ω2 (||λ − λ∗ ||) + L ||ϕλ (s) − ϕλ∗ (s)||ds t0 Din Lema lui Gronwall (1. µ)|| ≤ ω2 (||λ − µ||) (2. ϕλ∗ (s). x. λ ]}ds ≤ t0 Z t ≤ ||f [s. ˆIncepem cu o estimare a distant¸ei dintre ϕλ ¸si ϕλ∗ pe [t0 . x. Cap. Fie t ∈ [t0 . r2 ]. Ar˘at˘am acum c˘ a ∃ρ2 > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a ||λ − λ∗ || < ρ2 . Acest fapt va rezulta din eliminarea celorlalte situat¸ii ˆın care (t. deci (t.20) Not˘am C2 = (r2 − t0 )eL(r2 −t0 ) . r2 ] ||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| ≤ C2 ω2 (||λ − λ∗ ||) (2. ϕλ (t)) p˘ar˘ase¸ste [t0 . ϕλ (s).24). λ) ∈ K ¸si deoarece [t0 . ϕλ (s). pentru t → t+ (λ). Aplic˘am Cap. λ]||ds+ t0 Z t + ||f [s. cu M = (r2 − t0 )ω2 (||λ − λ∗ ||). r2 ]. Atunci (t0 . r2 ]). µ ∈ Bb [λ∗ ] ||f (t. λ] − f [s.11]). ∀x ∈ J. F rJ) (2. Mai observ˘am c˘a η→0 > ∀t ∈ [t0 . t2 (λ) = r2 .

||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| < ε ∀t ∈ [r1 . Fie (t∗ . fie (3) ||λ − λ∗ || = b. t∗ ≤ t0 . R˘amˆane a¸sadar ca t2 (λ) = r2 ∀λ ∈ Bρ2 (λ∗ ). fie (2) ϕλ [t2 (λ)] ∈ F rJ.9. ϕλ [t2 (λ)]. λ∗ ) ∈ Ω. r2 ] deci (2. Printr-un rat¸ionament asem˘an˘ator se arat˘a c˘a pentru r1 ∈ (t− (λ∗ ). λ∗ ) − ϕ(t∗ .v. λ∗ )|| < δε . λ) − ϕ(t.17). ∀t ∈ [t0 . (t. Cazul II. avem fie (1) t2 (λ) = r2 .21) ¸si (2. ♦ Din Teorema 2.l. λ∗ )|| + ||ϕ(t. f : D × ∧ → R continu˘ mult¸ime deschis˘ a. r2 ]. l.21). [r1 .24). (t. Reunind cele dou˘ a cazuri rezult˘ a c˘a ∀(t∗ . ˆıntr-adev˘ar. r2 ] ⊂ (t− (λ). λ∗ )|| ≤ ε ≤ Cω(||λ − λ∗ ||) + ||ϕλ∗ (t) − ϕλ∗ (t∗ )|| < Cω(δε ) + < ε 2 ¸si Teorema este demonstrat˘ a. fie ε > 0 ¸si ρε > 0 astfel ˆıncˆat Cω(ρε ) < ε ¸si ρε < ρ. ∀t ∈ [r1 . λ)|| ≤ ||ϕ(t. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. λ∗ ) ∈ Ω exist˘a r1 < t∗ < r2 ¸si at [r1 .7 obt¸inem teorema general˘a privind continuitatea solut¸iilor maximale ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii. Continuitatea lui ϕ ˆın ansamblul variabilelor se demonstreaz˘a de asemenea u¸sor pe baza (2. t0 ]. t+ (λ)) ¸si din (2.2 ˆın sensul Definit¸iei 1. Fie 2 2 ||(t. λ) ∈ F rK din definit¸ia lui t2 (λ). Intr-adev˘ ar deoarece (t2 (λ). Acum e u¸sor de ar˘ atat c˘ a dac˘ a λ ∈ Bρ2 (λ∗ ) atunci t2 (λ) = r2 a¸sadar ϕλ ˆ este definit pe [t0 .24) a iar ω : [0. ∞) → R o funct¸ie cresc˘atoare cu lim ω(δ) = 0. Sintetizˆ and. λ) − (t∗ . r2 ] × Bρ (λ∗ ) ⊂ Ω ceea ce demonstreaz˘a c˘a Ω este o ρ > 0 astfel ˆıncˆ a. t∗ ) ∃ρ1 > 0 astfel ˆıncˆat ∀t ∈ [r1 . .23) cu C1 > 0 ¸si ω1 modul de continuitate uniform˘a relativ la un compact cores- punz˘ator. t0 ] are loc ||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| ≤ C1 ω1 (||λ − λ∗ ||) (2.17) este satisf˘acut˘a. ∀λ ∈ Bρ (λ∗ ) mult¸ime deschis˘ ||ϕλ (t) − ϕλ∗ (t)|| ≤ C ω(||λ − λ∗ ||) (2. ∀λ ∈ Bρ1 (λ∗ ).8. Atunci ∀λ ∈ Bρε (λ∗ ). ∧ ⊂ Rm o n a. Dar ||λ − λ∗ || < ρ2 < b pentru λ ∈ Bρ2 (λ∗ ) exclude ultima situat¸ie iar (2.24).24). r2 ].22) o exclud pe cea de-a doua. ˆIn plus. TEOREMA 2. Pentru ∀ε > 0 ∃δε > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a ε ε |t − t∗ | < δε atunci ||ϕλ∗ (t) − ϕλ∗ (t∗ )|| < ¸si Cω(δε ) < . Rezult˘ a |t − t∗ | < δε ¸si ||λ − λ∗ || < δε ¸si atunci ||ϕ(t. λ) ∈ Ω ¸si ∀t ∈ [r1 . λ) − ϕ(t∗ . cu C > 0 o constant˘ δ→0 > Din (2.24) rezult˘ a imediat (2. ∀λ ∈ Bρ2 (λ∗ ). r2 ].58 (distant¸a Hausdorff-Pompeiu a fost presupus˘a strict pozitiv˘a la alegerea lui J). ρ fiind cel pentru care are loc (2. λ) ∈ Ω ¸si are loc (2.

Fie (τ. Funct¸ia g este definit˘a pe D˜ × ∧ unde ˜ = {(s. Rm astfel ˆıncˆat A×K ×I ×U ⊂ D ˜ ¸si V ⊂ ∧. λ) : I(τ.˜ Atunci (τ0 . λ0 ).ξ. Rn . y + ξ). λ ∈ ∧. ξ.27) formeaz˘ a o Problem˘a Cauchy cu parametrul (τ. Ecuat¸ia x0 = f (t. r˜2 ] ⊂ I(τ0 . ˆIntr- adev˘ar. ξ) ∈ D. y. Definim s = t − τ . 59 Fie (τ. ξ0 ) ∈ D ¸si cum D este o mult¸ime deschis˘a exist˘ a ε1 > 0 astfel ˆıncˆ at Iε1 (τ0 ) × Bε1 (ξ0 ) ⊂ D. λ0 ) ∈ a pe S.26) ¸si (2. ξ + y) ∈ Iε (τ0 + s0 ) × Bε (ξ0 + y0 ) ⊂ D ˜ rezult˘ ¸si D a deschis˘ a.λ = ϕ(·.ξ0 .ξ. I ⊂ I(τ. y(s) = x(s + τ ) − ξ. ξ. ∀(τ.25) Demonstrat¸ie. ξ)|(τ.λ (t) − ϕτ0 . λ) − (τ0 . τ. V mult¸imi compacte convexe respectiv din R. x. D Demonstr˘ am acum c˘ aD ˜ este o mult¸ime deschis˘a din R × Rn × Rn+1 . Fie ε = min{ε1 . ξ. r˜1 < r˜2 . ξ. ξ0 ) ∈ D. ξ. U. Fie A un compact din R. λ) → Rn solut¸ia maximal˘ a a Problemei Cauchy cu parametru (f. λ) ∈ D × ∧ cu ||(τ. Fie S = {(t. ξ. (τ + s. K un compact convex din Rn ¸si I. Deoarece g este evident continu˘a pe D˜ × ∧ r˘amˆane s˘a verific˘am c˘a g este local lipschitzian˘ a ˆın variabila (a doua) ”y”. y0 . ξ. ξ). Atunci I 2ε (s0 ) × B 2ε (y0 ) × I 2ε (τ0 ) × B 2ε (ξ0 ) ⊂ D˜ deoarece I 2ε (τ0 ) × B 2ε (ξ0 ) ⊂ Iε (τ0 ) × Bε (ξ0 ) ⊂ D a s ∈ I 2ε (s0 ) ¸si τ ∈ I 2ε (τ0 ) atunci τ + s ∈ Iε (τ0 + s0 ) iar dac˘a y ∈ B 2ε (y0 ) ¸si dac˘ ¸si ξ ∈ B 2ε (ξ0 ) atunci ξ + y ∈ Bε (ξ0 + y0 ) deci (τ + s. ε2 }. ξ. τ. ξ + y) ∈ D}. λ) = g(s. λ) (2. λ) ¸si ˆıncˆ sup{||ϕτ. τ. λ ∈ ∧ ¸si ϕτ. atunci ∀ε > 0 ∃δε > 0 astfel at. y. ξ0 +y0 ) ∈ D exist˘ a ε2 > 0 astfel ˆıncˆat Iε2 (τ0 +s0 )×Bε2 (ξ0 +y0 ) ⊂ D. ξ) ∈ D.26) iar condit¸ia x(τ ) = ξ revine la y(0) = 0 (2. fie (s0 . ξ0 . λ). τ. τ. Atunci A+I = {s+τ |s ∈ . λ) conduce la def y 0 = f (s + τ. Deoarece (τ0 +s0 . Dac˘ D × ∧ ¸si I = [˜ r1 . τ0 . λ) este definit˘ a}. τ. Atunci S este o mult¸ime deschis˘ a ¸si ϕ este continu˘ a (τ0 . Rezult˘ a Iε (τ0 ) × Bε (ξ0 ) ⊂ D ¸si Iε (τ0 + s0 ) × Bε (ξ0 + y0 ) ⊂ D.27) (2. λ0 )|| < δε . ξ. λ) ∈ R × Rn × Rm |ϕ(t. ξ0 . ξ) ∈ D. ξ0 .λ0 (t)|| |t ∈ I} < ε (2.

r˜2 ] ⊂ I(τ. λ0 ). ξ0 .λ = ψ(·. r1 < r2 atunci ∀ε > 0 exist˘a ρε > 0 astfel ˆıncˆat ∀(τ. τ ∈ I} este compact˘ a iar K + U = {y + ξ | y ∈ K. ξ. R˘amˆane de demonstrat ultima afirmat¸ie a teoremei. ξ. ξ.9 relativ la mult¸imea compact˘a A + I ⊂ R. t+ (τ. ξ0 . λ) 7→ (s + τ. Conform Teoremei 2. ξ ∈ U ¸si λ ∈ V are loc convex˘a ¸si dac˘ ||g(s. r2 + τ ] ⊂ I(τ. ξ. y. ξ. λ). λ0 ) are loc [r1 . pentru (τ. τ0 . Dar r1 + τ = r˜1 − η − τ0 + τ ≤ r˜1 (deoarece τ − τ0 ≤ |τ − τ0 | < δε0 ≤ η) ¸si r2 + τ = r˜2 + η − τ0 + τ ≥ r˜2 (vezi Fig. λ) ∈ Bδε0 (τ0 . fie ρε > 0 pentru care sunt valabile (2. λ0 ) ∈ D × ∧. Fie Ω = {(s. λ). λ0 ) Fig. dac˘a (τ. ξ.27). 2. ξ0 . r˜2 ] ⊂ I(τ0 . τ0 .29) pentru r1 = r˜1 −η−τ0 . x.28) ¸si (2. ξ0 . λ0 ) ∈ Ω ¸si dac˘a Iδ (t0 − τ0 ) × Iδ (τ0 ) × Bδ (ξ0 ) × Bδ (λ0 ) ⊂ Ω atunci I δ (t0 ) × I δ (τ0 ) × Bδ (ξ0 ) × Bδ (λ0 ) ⊂ S 2 2 deoarece dac˘ a t ∈ I δ (t0 ) ¸si τ ∈ I δ (τ0 ) pentru s = t − τ avem |s − t0 + τ0 | ≤ 2 2 |t−t0 |+|τ −τ0 | < δ) iar dac˘ a ψ este continu˘a pe Ω atunci ϕ este continu˘a pe S.2 .60 A. la mult¸imea compact˘ a convex˘ a K + U ¸si mult¸imea compact˘a V . ξ. λ) ∈ R × R × Rn × Rm | ψ(s. λ)) → Rn . ξ0 . τ.30) Transformarea (s. r˜2 +η−τ0 ] ⊂ (t− (τ0 . τ. ξ. x. r2 ] ⊂ (t− (τ. τ. λ) ∈ Bδε0 (τ0 . λ ∈ ∧. λ)) (2. Fie. ξ0 . Atunci.29) ¸si de asemenea ψ este continu˘ a pe Ω.ξ. ξ0 . r2 = r˜2 + η − τ0 ¸si fie δε0 = min{η. ξ0 . r2 ] ⊂ (t− (τ. 2. λ)|| ≤ ≤ L||x + ξ − y − ξ|| = L||x − y|| unde L este dat de Definit¸ia 1. λ0 ) ∈ S atunci (t0 − τ0 . ξ0 . ψτ. λ) este definit˘a }. ψτ. λ0 ). ξ. τ. τ.2) de unde rezult˘a [˜ r1 . λ) − ψ(t. ξ0 . Atunci [˜ r1 −η−τ0 .7 Ω este o mult¸ime deschis˘a ¸si dac˘a (τ0 . λ). Fie ε > 0. λ0 )). t+ (τ. λ0 ) ∈ D × ∧ ¸si [r1 . r2 ]} < ε (2. λ0 ) cu r˜1 < r˜2 ¸si η > 0 astfel ˆıncˆat [˜ [˜ r1 − η. ξ0 . λ) solut¸ia maximal˘a a (2. r2 ] ⊂ (t− (τ0 . y + ξ. τ0 . Observ˘am acum c˘a ϕτ. ξ. ξ. t+ (τ0 . λ0 )|| |t ∈ [r1 . λ)) ¸si atunci [r1 + τ. ξ ∈ U } este compact˘a ¸si a s ∈ A. t+ (τ0 . ξ. λ) − f (s + τ. ξ. ρε }. t+ (τ. ξ. λ)|| = ||f (s + τ. ξ0 . τ. Fie (τ0 . τ ∈ I.λ : (t− (τ. λ) duce mult¸imea deschis˘a Ω pe mult¸imea S pe care ϕ este definit˘ a rezultˆand c˘a S este o mult¸ime deschis˘a (dac˘a (t0 . ξ) ∈ D. ξ. r˜2 + η] ⊂ I(τ0 . (2.ξ. τ.ξ.λ (t) = ψτ.26). λ) ∈ Bρε (τ0 . ∀(τ. r1 .28) ¸si sup{||ψ(t. ξ0 . τ. x + ξ. λ). λ0 ) rezult˘a c˘a [r1 . ξ.ξ. λ0 ). ξ.λ (t − τ ) + ξ (2. ξ. ξ. ξ0 . λ) − g(s. λ0 )). λ). y ∈ K.

avem r˜1 −η−τ0 < t−τ < r˜2 +η−τ0 (t < r˜2 < r˜2 +η+τ −τ0 . t − τ ∈ [r1 . Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. ξ0 . ξ. Se nume¸ste curent maximal parametrizat al lui f funct¸ia Φ : S → Rn . τ0 . λ0 )|| not˘am. τ0 .8 afirm˘a existent¸a curen- tului maximal parametrizat continuu definit pe mult¸imea deschis˘a S.8 conduce ˆın mod natural la not¸iunea de curent maximal parame- trizat continuu. deoarece t ∈ [˜ r1 . λ0 )|| < δε00 cu lim ω(δ) = 0 deci exist˘ δ→0 > s˘a avem ε sup{||ψ(t − τ. λ0 )|| Dac˘a τ ∈ Iδε0 [τ0 ]. ∧ ⊂ Rm o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D × ∧ → Rn o funct¸ie continu˘a. τ. ξ0 .l. λ0 )|| |t ∈ [˜ r1 . ξ. ϕ( . τ. ξ0 . ξ. 3 Pentru estimarea ||ψ(t − τ. ξ0 . ξ.ξ0 .λ0 (t − τ )|| ≤ Cω(||(τ − τ0 . ε sup{||ψ(t − τ. ξ0 . τ0 . r2 ] ⊂ (t− (τ. λ) − ψ(t − τ. ξ. τ. λ0 ) − ψ(t − τ0 . λ0 ) − ξ0 || ≤ (2.24) vezi Fig. r2 ] deci exist˘a δε000 > 0 astfel ˆıncˆ at dac˘ a |τ − τ0 | < δε000 . λ) → Rn solut¸ia maximal˘ a a Problemei Cauchy cu parametru (f. λ) + ξ − ψ(t − τ0 . λ)) ¸si conform (2. 3 n εo Deci (2. a t − τ ∈ [r1 . δε000 . λ0 )||+ +||ψ(t − τ. τ0 .2. τ0 . ξ. t0 ). ξ. λ0 )|| = = ||ψ(t − τ. ξ0 . cu notat¸iile din Teorema 2. λ) = ϕ(t. ξ0 . Acum este clar c˘ a prima parte a Teoremei 2. r˜2 ].λ (t − τ ) − ψτ0 . r2 ] ⊂ (t0 . τ0 . ♦ Teorema 2.8. t+ (τ. τ.30) ||ϕ(t. λ0 )|| |t ∈ [˜ r1 . λ − λ0 )||) a δε00 > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a ||(τ. λ0 ) − ψ(t − τ0 . ξ. τ.31) ≤ ||ξ − ξ0 || + ||ψ(t − τ.ξ. Φ(t.v. ξ0 . r˜2 ]. τ. λ) : I(τ. τ0 . ξ − ξ0 . pentru sim- plificare ψ0 = ψ(·. ψ0 este uniform continu˘a pe [r1 . τ0 . λ).8. ξ0 . l. λ0 ) − ψ(t − τ0 . λ) − ψ(t − τ. τ. ξ. t > r˜1 > r˜1 −η+τ −τ0 . λ) − ϕ(t.25) alegˆand δε = min δε0 . τ0 . ξ. ξ.31) se obt¸ine ˆın final (2. care . ξ) ¸si fie S mult¸imea definit˘a ˆın Teorema 2. ξ0 . ξ0 . 61 Fie t ∈ [˜ r1 . − + τ ∈ Iδε [τ0 ]. Fie. Conform (2. ξ0 .8. ˆın sensul Definit¸iei 1. λ0 ) : (t− + 0 . 2. λ). ¸si 3 Teorema este demonstrat˘ a. Definit¸ie. λ)−(τ0 . τ0 . r˜2 ]} < . t0 ) → R ¸ n si observ˘am c˘a ∀t ∈ [˜ r1 . τ0 . r˜2 ]} < . δε00 . r˜2 ]. τ.2) adic˘ ||ψτ.

ξ) este definit˘a } ¸si fie Φ : Ω → Rn . cum t1 ⊂ I1 .8 permit ¸si obt¸inerea propriet˘a¸tii de semicontinui- tate a capetelor intervalelor pe care sunt definite solut¸iile maximale. K mult¸ime compact˘ a ¸si convex˘a ∃L = LK ≥ 0 astfel ˆıncˆat ∀x.ξ = ϕ(·. Fie (t0 . (vezi [7]. ∞] (a¸sadar t+ este inferior semicontinu˘a) (vezi [56. . ξ) este definit}. ξ) ∈ J × V .ξ este definit ˆın t1 rezultˆand t1 ∈ (t− (τ. exist˘a I2 × J × V o vecin˘atate a lui (t2 . Din Teorema 2. τ. Prin urmare t− (τ.v. τ. ξ) ∈ D. ξ) ∈ I × U ¸si atunci t− (I × U ) ⊂ [−∞.ξ este definit ˆın t2 rezultˆ and t2 ∈ (t− (τ. t0 .v. ξ). ξ) < t1 < a ∀(τ. Vom considera. ξ)) ceea ce antreneaz˘a b < t2 < t (τ. I(τ. x0 ) ∃J × V ⊂ D.9. + Demonstrat¸ie. x0 ). notˆand pentru (τ. ∀(τ.l. x0 ) ∈ Ω = {(t. S¸tim din Teorema 2. τ. x0 )) ∩ (−∞. ξ). y ∈ K. din nou. x0 ) ∃I × U ⊂ D. ξ) ∈ J × V ¸si atunci t+ (J × V ) ⊂ (b. J × V vecin˘atate a lui (t0 . x0 ). t0 . vol II]). 2) Deoarece b < t+ (t0 . x0 ) ∈ D. rezult˘a c˘a ∀(τ. t0 . f : D → Rn continu˘a. ξ) | ϕ(t. Fie. t+ (t0 . ||f (x) − f (y)|| ≤ L||x − y|| (cu alte cuvinte f este local lipschitzian˘a).62 este ¸si unic datorit˘ a condit¸iei de l. x0 ) astfel ˆıncˆat t (J × V ) ⊂ (b. ξ) ∀(τ. 1) ∀a > t− (t0 . Φ(t. x0 ) ≤ ∞ exist˘a t2 ∈ (t− (t0 . a) deci. Probleme Cauchy f˘ar˘a parametru (vezi ¸si [56]) PROPOZIT ¸ IA 2. 0.8 c˘a Ω este o mult¸ime deschis˘a ¸si c˘ a Φ este continu˘a pe Ω. a).l. +∞]. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. I × U vecin˘atate a lui (t0 . Rat¸ionamentele din demonstrat¸ia Teoremei 2. ξ) ∈ R × D |ϕ(t. ϕτ. − 2) ∀b < t+ (t0 . ∞]. ξ)) intervalul de definit¸ie a solut¸iei maximale a (f. ξ) solut¸ia Problemei Cauchy (f. ϕτ. x0 ).x0 este definit˘ a ˆın t1 a¸sadar (t1 . a) (a¸sadar t− este superior semicontinu˘a). ξ) ∈ I × U . t+ (τ. τ. Se definesc astfel funct¸iile t− : D → [−∞. x0 ) < a exist˘a t1 ∈ (t− (t0 . ξ). I1 × I × U ⊂ Ω ¸si atunci. x(0) = ξ (2. l. ∞] ¸si atunci (t2 . + ♦ ˆIn cazul sistemelor autonome se obt¸in propriet˘a¸ti suplimentare ale curen- tului maximal pe care-l definesc. ξ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy x0 = f (x). 0.8 ¸stim c˘ a Ω este o mult¸ime deschis˘a deci exist˘a I1 × I × U o vecin˘atate a lui (t1 . ξ) curentul maximal. x0 ) ∈ Ω deci. x0 ). ∞) ¸si t+ : D → (−∞. x0 ) astfel ˆıncˆat t (I × U ) ⊂ [−∞. 0. pentru a mai simplifica notat¸iile. ξ) ∈ D cu ϕτ.32) Fie Ω = {(t. t+ (τ. 1) Deoarece −∞ ≤ t− (t0 . ξ) rezult˘ a c˘ a ϕt0 .2 impuse lui f . [38]) Fie D ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘ a ¸si f : D → Rn cu proprietatea c˘a ∀K ⊂ D. ξ) = (t− (τ. Pentru ξ ∈ D fie ϕξ = ϕ( . ξ)). t+ (t0 . x0 )) ∩ (b.2. pentru (τ. I2 × J × V ⊂ Ω ¸si cum t2 ∈ I2 rezult˘a. t0 . ξ) = ϕ(t. ξ). τ. t+ (τ.

(3) Se obt¸ine datorit˘ a continuit˘a¸tii lui Φ. s + t]). t] ⊂ I(ϕξ (s)) ∀τ ∈ [s. s + t] ¸si ψ(s) = ϕξ (s) . Atunci t ∈ I deci |t| ≤ T iar din (2) U (−t)[U (t)x] = x a¸sadar U (−t) este definit pe U (t)G = V ¸si folosind din nou (2) cu rolurile lui t ¸si (−t) schimbate obt¸inem ¸si U (t)U (−t)y = y ∀y ∈ V .10. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a s + t ∈ I(ξ).10. ξ). Atunci am c˘ ψ 0 (τ ) = f [ψ(τ )] ∀τ ∈ (t− (ξ).32). T ] (3) lim U (t)ξ = ξ ∀ξ ∈ G t→0 1 (4) lim [U (t)ξ − ξ] = f (ξ) ∀ξ ∈ G (2.35) ∀t. Demonstrat¸ie. U (−t) ˆıntoarce deschi¸si ˆın deschi¸si. 0. dac˘a membrul drept este definit atunci este definit ¸si cel stˆang ¸si are loc egalitatea. U (t)ξ − ξ ϕξ (t) − ϕξ (0) (4) lim = lim = ϕ0ξ (0) = f [ϕξ (0)] = f (ξ). s] ( ψ(τ ) = ϕ(τ − s. 1) Se poate ar˘ata c˘a ˆın Teorema 2. fie s ∈ I(ξ) = (t− (ξ). U (t)U (−t)y = y ∀y ∈ V . U (−t)U (t)x = x ∀x ∈ G. (2) ˆIn condit¸iile date.34) (2) U (t+s)ξ = U (t)[U (s)ξ] ∀ξ ∈ G. τ ∈ (t− (ξ). a¸sadar U (t) este homeomorfism ∀t ∈ [−T. ϕξ (s)).33) TEOREMA 2. cu t + s ∈ [−T. τ ∈ [s.ξ) (t) ambele solut¸ii coincizˆ and pentru t = 0. deci [−T. t→0 t t→0 t (5) Fie y = U (t)x. T ]. astfel ˆıncˆat [−T. ♦ Observat¸ii. U (−t) este definit˘ a pe V ¸si U (−t)V = G. ˆın plus. (1) U (0)ξ = ϕξ (0) = ξ deoarece ϕξ este solut¸ie a (2.36) t→0 t (5) V = U (t)G este o mult¸ime deschis˘ a. Pentru |t| ≤ T fie U (t) : G → Rn U (t)ξ = Φ(t. T ] × G ⊂ Ω. s ∈ [−T. T ] ⊂ I(ξ) ∀ξ ∈ G. s + t] → n R prin ϕ(τ. U (s)ξ = ϕξ (s) ¸si U (t + s)ξ = ϕξ (t + s) = ϕΦ(s. T ]. Dac˘ a t > 0 rezult˘ a s + t > s > t− (ξ) ¸si definim ψ : (t− (ξ). Se spune c˘ a {U (t) | |t| ≤ T } este grup local continuu de aplicat¸ii cu gene- rator f. (2. s + t] (observ˘ a τ − s ∈ [0. Pentru a ar˘ata c˘a V este o mult¸ime deschis˘ a observ˘am c˘a V = U (−t)−1 G ¸si cum U (−t) este continu˘ a datorit˘ a continuit˘a¸tii lui Φ. (2). G deschis˘a. ˆIntr- adev˘ ar. 0. x0 ∈ G. Familia de aplicat¸ii {U (t) | |t| ≤ T } are urm˘ atoarele propriet˘ a¸ti (1) U (0)ξ = ξ ∀ξ ∈ G (2. t+ (ξ)) ¸si t ∈ I(ϕξ (s)). ξ) = ϕξ (t) (2. 63 Fie x0 ∈ D ¸si fie T > 0 ¸si G ⊂ D.

t ≥ 0.37) definesc un semigrup de contract¸ii 1 {U (t) : Rn → Rn |t ≥ 0} .3). U (t)x = eAt x ∀t ∈ R. ∀x. ∀x ∈ G Mult¸imea {Φ(t.10 este natural˘a urm˘atoarea definit¸ie Definit¸ie. x) ∀t. §5. ˆın general neliniare. A ∈ L(Rn ).3 Derivabilitatea solut¸iilor maximale ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii ˆIn cazul ˆın care f este de clas˘ a C 1 ˆın raport cu variabilele x1 .35) ¸si (2. . ϕξ (s)) = = Φ(t. .37) Propriet˘a¸tile (2. 3) ˆIn cazul sistemelor liniare x0 = Ax. x − y >≤ 0 ∀x. .34). y ∈ R atunci ∀ξ ∈ Rn . Leg˘atura cu ecuat¸iile se obt¸ine observˆand c˘a dac˘a definim pentru x ∈ G. ∀x ∈ Rn (vezi ¸si Cap. ξ)) = U (t)[U (s)ξ]. Teorema 12] c˘a dac˘a f : Rn → Rn verific˘a < f (x) − f (t). x0 ) = [Φ(s + t0 . ϕ(s. x) (ˆın ipoteza existent¸ei derivatei) atunci ∂t ∂Φ ∂ (t0 . x0 ) vom avea ϕ0 (t) = f [ϕ(t)]. Cap.36) lim [U (t)ξ −ξ] = t0 t f (ξ) deci generatorul acestui semigrup este f (vezi ¸si [6]). a¸sadar dac˘ §2. Se nume¸ste sistem dinamic ˆın G o funct¸ie de clas˘a C 1 . . Φ : R × G → G cu propriet˘a¸tile 1) Φ(0. 2) Se arat˘a ˆın [7.64 deci din proprietatea de unicitate ψ = ϕξ ¸si atunci s + t < t+ (ξ). (2. Φ(t0 . iar din (2.35) are loc pentru orice s.II. ξ) = ϕξ (s + t) = ψ(s + t) = ϕ(t. 0. ϕ(0) = x0 . ∞) ⊂ I(ξ) ¸si (2. x)) = Φ(t + s. respectiv cu parametrii. Fie G o mult¸ime deschis˘a din Rn . xn sau cu parametrii. x0 )]|s=0 ∂t ∂t ∂ = Φ[s. s ∈ R. De asemenea U (t + s)ξ = Φ(s + t. . x0 ∈ G se nume¸ste orbita sistemului dinamic prin x0 . curentul maximal este derivabil ˆın raport cu datele init¸iale. y ∈ Rn (2. [0. Pornind de la teorema 2. x0 )] ∂t a ϕ(t) = Φ(t. De asemenea are loc proprietatea ||U (t)x − U (t)y|| ≤ ||x − y|| ∀t ≥ 0. G se nume¸ste spat¸iul st˘arilor sau spat¸iul fazelor. ∂Φ f (x) = (0. x0 )]|s=0 = f [Φ(t0 . x0 )|t ∈ R}. x) = x ∀x ∈ G 2) Φ(t. Φ(s.

Scris pe componente revine la un sistem de n2 ecuat¸ii cu n2 funct¸ii necunoscute. x0 ).8 c˘ a ψt0 este continu˘ a.38) ∂x ∂xj i. A¸sadar ∂x   ∂ϕ ∂Φ (t. ψt0 0 (ξ0 ) ∈ L(Rn . ξ)) deci [r1 . din continuitatea curentului maximal. t0 . §2.2. In ˆ condit¸iile enunt¸ate mai sus ψt este 0 a pe Bρ (x0 ) iar pentru ξ0 ∈ Bρ (x0 ). ξ) : (t− (τ. ξ0 + h) − ϕ(t. Not˘am   ∂f ∂fi = : D → L(Rn ) (2. ξ0 ) = X(t) = ψt0 0 (ξ0 )(t). ∂ξ ∂ξ Sistemul (2. r2 ] → Rn este solut¸ia (f. τ. ξ). ξ).l. t0 + ρ] × Bρ [x0 ] ⊂ Ω. r2 ]. t0 . va rezulta ∂ξ continu˘ a ˆın raport cu τ ¸si ξ. ϕ(t. ξ)) → Rn solut¸ia max- imal˘a a (f. 65 Fie D o mult¸ime deschis˘ a din R×Rn . ξ).39). Rn )) derivabil˘ este solut¸ia matricial˘ a a Problemei Cauchy ∂f X 0 (t) = [t.39) ∂x X(t0 ) = In (2. ξ) ∈ R × D|ϕ(t. ξ0 ) = (t. r2 ] × [t0 − ρ. (2.ξ : [r1 .11 Fie. ˆın aceast˘ a situat¸ie f este l. Conform definit¸iei derivatei Frech´et ([28.j=1.40). Coeficient¸ii sunt funct¸ii continue ∂ϕ ˆın raport cu τ ¸si ξ ¸si. VII. . t+ (τ. ξ) ∈ D fie ϕτ. Rn ) a prin ψt0 (ξ) = ϕt0 .39). r2 ] (2. r1 < t0 < r2 . cu notat¸iile precedente. .8 exist˘ a ρ > 0 astfel ˆıncˆat ∀τ ∈ R cu |τ − t0 | < ρ ¸si ∀ξ ∈ Rn cu ||ξ − x0 || < ρ. numit sistem ˆın variat¸ii. C([r1 . Fie (t0 . ξ0 ) − X(t)h|| = 0 ||h||→0 ||h|| t∈[r1 . . Demonstrat¸ia Teoremei 2.38)).n Pentru (τ. t+ (τ. τ. t ∈ [r1 .r2 ] . t+ (t0 .11 Fie X solut¸ie a (2. t0 . r2 ] ⊂ (t− (τ. f : D → Rn continu˘a cu proprietatea ∂fi c˘a oricare ar fi i. τ. r2 ] ⊂ (t− (t0 .ξ = ϕ(·. ξ). n} exist˘a : D → Rn ¸si sunt continue (f este ∂xj de clas˘a C 1 ˆın raport cu variabilele x1 . x0 ) ∈ D ¸si fie t0 ∈ I = [r1 . . t0 . r2 ]. Dup˘a cum am v˘azut ˆın Cap. vol. . Conform Teoremei 2. [r1 . xn ). ξ0 )]X(t). S definit˘ ¸ tim din Teorema 2. este de forma X 0 (t) = A(t)X(t) cu A(t) ∈ L(Rn ).40) ∂f (In este matricea unitate iar este definit ˆın (2. ψt0 : Bρ (x0 ) → C([r1 . Propozit¸ia 2. fie Ω = {(t. TEOREMA 2.2. . τ.II. Cap. .1. componentele lui X. . j ∈ {1. t0 . t0 . x0 )). §1]) avem de ar˘atat c˘a 1 lim sup ||ϕ(t. ξ) este definit˘a} ¸si fie Φ : Ω → Rn curentul maximal continuu.v.

t0 . fie t ∈ [r1 . VII.19) din Cap. t0 . ϕ(s. ξ0 ) = ξ0 + f [τ. ϕ(s. §1. ξ0 + h) = ξ0 + h + f [τ. ξ0 + h) − ϕ(t. ϕ(s. t0 . ξ0 ) − X(t)h = Z t = {f [s. ¸si formula Leibniz-Newton pe componente obt¸inem. t0 . ˆIncepem prin a estima ||ϕ(s. t0 . t0 . ξ0 )|| pentru s ∈ I. t0 . t0 . r2 ] ¸si ||h|| ≤ ρ0 . ϕ(s. ξ0 + h) − ϕ(s. t0 .66 Fie ρ0 > 0 astfel ˆıncˆ at Bρ0 [ξ0 ] ⊂ Bρ [x0 ]. §5.1. §1. ξ0 )][ϕ(s. t0 . t0 . t0 . ϕ(s.1.II. t0 .41) ∂x Z t = {f [s. ξ0 )] − [s. ξ0 )]z(s)ds t0 ∂x ˆIn continuare vom utiliza Teorema cre¸sterilor finite ([28. ξ0 + h) − ϕ(s. ξ0 + h)]− t0 t0 ∂f −f [s.3]). Cap. t0 . ˆın conformitate ¸si cu (2. Utiliz˘ am din nou (1. ξ0 )]}ds + h− t0 Z t Z t − X 0 (s)hds − X(t0 )h = {f [s. ϕ(τ. ξ0 )]X(s)h}ds = (2. ϕ(s. t0 . ξ0 )]dτ t0 . ϕ(s. ξ0 )]− t0 ∂f − [s.19) din Cap. t0 . vol. t0 . ξ0 + h)]dτ t0 Z s ϕ(s. ξ0 + h)] − f [s. t0 . t0 . ϕ(s. Folosind (1. Z s ϕ(s. ϕ(τ.40) def z(t) = ϕ(t. Teorema 5. ξ0 + h)] − f [s. ξ0 )]}ds+ ∂x Z t ∂f + [s. ϕ(s.

Z s (2.42) .

ξ0 )|| ≤ ||h|| + . ξ0 + h) − ϕ(s. t0 . t0 . ||ϕ(s.

.

ϕ(τ. t0 . ξ0 + h)] − t0 . ||f [τ.

.

ϕ(τ. − f [τ. t0 . ξ0 )]||dτ .

.

r2 ]. pentru I = [r1 . y ∈ K (2. Deoarece este compact˘ este continu˘a pe I × K ∂x   ∂f M = sup (s. y) |s ∈ I.43) ∂f a ˆın Rn ¸si I × K ⊂ D. t0 . ξ ∈ Bρ0 [ξ0 ]} = Φ(I × {t0 } × Bρ0 [ξ0 ]) (2. ξ)|s ∈ I. K = {ϕ(s. Din continuitatea lui Φ.44) ∂x .

67 este finit ¸si atunci din Teorema cre¸sterilor finite obt¸inem ||f [τ. ξ0 )|| ¸si din (2. ξ0 )]|| ≤ M ||ϕ(τ. t0 . ϕ(τ. t0 . t0 . t0 . ϕ(τ.42) rezult˘ a s . ξ0 + h) − ϕ(τ. ξ0 + h)] − f [τ.

Z .

.

.

ξ0 +h)−ϕ(s. ξ0 )|| ≤ ||h||+M . t0 . ||ϕ(s. t0 .

.

t0 . ξ0 )||dτ . t0 . ||ϕ(τ. ξ0 + h) − ϕ(τ.

.

y ) − < ε. y 0 − y 00 )|| < ηε are loc 0 00 ∂x (s . a¸sadar ∀ε > 0 ∃ηε > 0 astfel 0 0 00 00 ˆıncˆat ∀(s . a not˘ ∂f αs (y) = f (s. y0 ) |θ ∈ [0. ξ0 + h) + (1 − θ)ϕ(s. ξ0 ). y) ∈ D. Pentru aceasta folosim faptul c˘a h→0 ∂x este uniform continu˘ a pe mult¸imea compact˘a I × K unde K este definit ˆın (2. y) − f (s. ξ0 )] − s∈I θ∈[0.1] ∂x (2.46) definim. (s.41) vom folosi tot Teorema cre¸sterilor finite pentru a estima termenul de sub prima integral˘a. ϕ(s. (s . t0 . y) − (s.46)    ∂f ∂f ≤ sup [s. ||h|| < ρ0 . ξ0 ). Atunci. t0 . t0 . y ) ∈ I × K satisf˘acˆand ∂f 0 0 ∂f 00 00 ||(s0 − s00 . t0 Aplic˘ am lema lui Gronwall (Teorema 1. s ∈ I. Dac˘ am. ξ0 )|| ≤ eM (r2 −r1 ) ||h|| < ηε . y ) ∂x y 0 = θϕ(s. t0 . Fie s = s = s. t0 . 1] ||y − y0 || ∂x ∂x T ¸ inˆ and cont de forma termenului pe care dorim s˘a-l estim˘am ¸si de (2. t0 .45). θϕ(s. θy + (1 − θ)y0 ] − (s. pentru (s. din (2. t0 .43). y0 )(y − y0 ) ∂x ∂f ∂f a. αs (y0 ) = 0 ¸si αs0 (y) = vom obt¸ine αs continu˘ (s. (s . ξ0 + h) − ϕ(s. ξ0 + h) + (1 − θ)ϕ(s. ξ0 )|| ≤ ||h||eM |s−t0 | ≤ ||h||eM (r2 −r1 ) (2.6) ¸si obt¸inem ||ϕ(s. ξ0 )] ∂x ∂f ¸si ar˘at˘ am ˆın continuare c˘ a lim β(h) = 0. t0 . y0 ). t0 . y0 ) deci. t0 . pentru s ∈ I vom avea ||αs (y) − αs (y0 )|| = ||αs (y)|| ≤ (2. ∂f β(h) = sup sup [s. ξ0 + h) − ϕ(s.47) ∂f − [s. ξ0 + h) − ϕ(s. ξ0 )|| ≤ ≤ ||ϕ(s. dac˘a ∂x ∂x I × [y0 . y] ⊂ D. y ). y 00 = ϕ(s. t0 . t0 .45) ˆIn (2. y0 ) − (s. ||y 0 − y 00 || = θ||ϕ(s. pentru ||h|| < ρ0 .

t0 . ϕ(s.41) . ξ0 + h) − ϕ(s. ξ0 )]|| ≤ (2. t0 . t0 .48) ∂x ≤ β(h)||ϕ(s. (2. t0 . h→0 Revenind la prima integral˘ a din (2. folosind la ˆınceput (2. ϕ(s. t0 .45) ||f [s. ξ0 + h)] − f [s.48) obt¸inem urm˘atoarea estimare ˆın (2. t0 .47) ¸si apoi (2. ξ0 + h) − ϕ(s. ϕ(s. ξ0 )]− ∂f − [s. t0 . ξ0 )|| ≤ β(h)||h||eM (r2 −r1 ) Atunci folosind (2. ξ0 )][ϕ(s. uniform ˆın θ ∈ [0.41) obt¸inem.43) ¸si (2. Rezult˘a c˘a ||h|| < δε ¸si ||h|| < ρ0 implic˘ a β(h) < ε deci lim β(h) = 0.68 dac˘a ||h|| < δε = e−M (r2 −r1 ) ηε . 1].46).

Z t .

||z(t)|| ≤ .

.

t0 . ϕ(s. ||f (s. t0 . ξ0 )]− t0 . ξ0 + h)] − f [s. ϕ(s.

∂f .

t0 . t0 . ξ0 )]||ds. ξ0 )] · [ϕ(s. − [s. ξ0 + h) − ϕ(s. t0 . ϕ(s.

.

+ ∂x .

Z t .

.

∂f .

+ .

.

ϕ(s. ξ 0 0 )] ||z(s)||ds . t . ∂x [s.

≤ .

t0 .

Z t .

−r M (r ) .

.

≤ β(h)||h||e 2 1 (r2 − r1 ) + M .

||z(s)||ds.

.

.

♦ Observat¸ie. t0 . Ne ∂ϕ propunem s˘ a calcul˘am (t. 0. ϕ(t. Pentru aceasta observ˘am la ˆınceput c˘a. (2. ξ0 ) ∀t ∈ I ∂t ∂ξ ∂x ∂ξ Exemplu. x0 ).4) ϕ(t. t0 Aplic˘am din nou Teorema 1. t0 . f : R × R → R este evident de clas˘a C 1 . pe ∂ξ baza Teoremei de unicitate (Teorema 1. r2 ]. ξ0 ) = [t.6 (inegalitatea Gronwall) ¸si obt¸inem ||z(t)|| ≤ β(h)||h||eM (r2 −r1 ) (r2 − r1 )eM (r2 −r1 ) ∀t ∈ [r1 . 0). 0. Fie x0 = tx + t2 x5 = f (t. t0 . Atunci 1 sup ||z(t)|| ≤ β(h)e2M (r2 −r1 ) (r2 − r1 ) → 0 ||h|| t∈I dac˘a ||h|| → 0 ceea ce demonstreaz˘ a teorema. t0 . t0 .39) revine la   ∂ ∂ψ ∂f ∂ϕ (t. ξ0 )] (t. Fie ϕ( . x0 ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy (f. 0) = 0. Form˘am ˆın continuare . x).

τ0 . x0 ) (2.4) ∀θ ∈ I. x0 ) ∈ D ¸si − I = [r1 .49) ∂ϕ t 7→ (t. X(0) = 1.50) ∂x Y (τ0 ) = −f (τ0 . Fie ρ > 0 astfel ˆıncˆ at ∀(τ. 0) = et /2 . τ.39). x0 ) ∂τ ∂τ ∂ξ (2. ξ) ∈ Iρ [t0 ] × Bρ [x0 ]. 0)X(t) = tX(t). Fie ψx0 : Iρ [t0 ] → C(I. τ.   0 ∂ϕ ∂Φ ∂ϕ ψx0 (τ0 )(t) = (t. ξ) + (t. r2 ] ⊂ (t− (τ. xn . τ0 . x0 ) = − (t. ∂x ∂x 2 /2 ∂ϕ 2 Solut¸ia acestei Probleme Cauchy este X(t) = et a¸sadar (t. ∂ξ Pe baza Teoremei 2. τ. Demonstrat¸ia Teoremei 2. Atunci ψx0 este derivabil˘ a pe Iρ [t0 ] iar pentru τ0 ∈ Iρ [t0 ]. x0 )]Y  (2. x0 ) = (t. x0 ). t+ (τ. ξ) ∈ Iρ [t0 ] × Bρ [x0 ] conduce la n ∂Φ X ∂Φ (t. ˆIncepem prin a observa c˘a datorit˘a a¸tii solut¸iei Problemei Cauchy (Teorema 1. f : D → Rn continu˘ a de clas˘ a C 1 ˆın raport cu variabilele x1 . unicit˘ ϕ( . r2 ] ⊂ (t (t0 . τ0 . ϕ(t. τ0 . I ⊂ (t− (τ. ξ)). . x0 )f (τ0 . . 0. τ.53) ˆın ambii membri fiind solut¸ii ale x0 = f (t. Ne plas˘ am ˆın ipotezele f˘acute la ˆınceputul paragrafului. ξ)fj (τ. ∀τ ∈ Iρ [t0 ]. TEOREMA 2. ϕ(θ. . ipoteze ˆın care am demonstrat Teorema 2.52) ∂τ ∂ξj j=1 ∀t ∈ [r1 . x0 ) este solut¸ie a Problemei Cauchy pentru sistemul ˆın variat¸ii ∂τ  Y 0 = ∂f [t. x) care au aceea¸si valoare pentru t = θ. x0 )). x0 ) (2.12 Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. Rn ) definit˘ a prin ψx0 (τ ) = ϕτ. 0. ξ) = 0 (2.49) are loc ˆın particular pentru τ0 = t0 ¸si ˆınlocuind (t0 . t+ (τ. ξ). r1 < r2 .40). . θ. (2. ϕ(t. 69 Problema Cauchy (2. x0 ). t+ (t0 .x0 : I → Rn este solut¸ie a (f. τ. τ0 . x0 )) = ϕ( . Fie (t0 . ξ).51)  (2. . x0 ) cu (τ. 0)]X(t) = (t. Deoarece n = 1 sistemul ˆın variat¸ii se reduce la o ecuat¸ie de ordin 1 ∂f ∂f X 0 (t) = [t. ξ)).11.11 demonstr˘am acum derivabilitatea ˆın raport cu mo- mentul init¸ial τ .12.

1 . Teorema 6. τ0 .I. τ0 + h. . §6. x0 ) − x0 )]dθ · i=1 0 ∂ξi ·[ϕi (τ0 + h. τ0 . . τ0 + h. x0 ) − x0 ] Deoarece x0 = (x0. ϕn (τ0 . . . Cap. x0 ) − ϕ(t. vol. x0 )dθ = (t. x0 ) = ϕ(t. iar ||ψx0 (τ0 + h) − ψx0 (τ0 )||∞ = sup ||ϕ(t. .n ) = ϕ(τ0 . x0 ) − x0 )]dθ = h→0 0 ∂ξi Z 1 ∂ϕj ∂ϕj = (t. x0 ) − x0 )]dθ · (2.55) i=1 0 ∂ξi  1 · [ϕi (τ0 + h. IV. τ0 . x0 ) − ϕi (τ0 . τ0 . x0 ) 0 ∂ξi ∂xi . τ0 . τ0 . τ0 . τ0 . τ0 . . Observat¸ia dup˘a Teorema 5. x0 ) − ϕj (t.54) Pentru |h| ≤ r suficient de mic. x0 ) − ϕj (t. ϕ(τ0 + h. VII. τ0 + h. x0 + θ(ϕ(τ0 + h. . Cap.1]) ¸si (2. x0 )) (2. la urm˘ atoarele egalit˘a¸ti: ϕj (t. τ0 . x0 )] h ∂ϕ Pentru h → 0. x0 )) = n Z 1  X ∂ϕj =− [t. τ0 + h. τ0 + h. cu τ0 + h ∈ Iρ [t0 ]. x0 ) = (ϕ1 (τ0 .1]) conduc la Z 1 ∂ϕj lim [t. §5. ϕ(τ0 + h. τ0 . τ0 . x0.II. x0 ) − ϕ(t. . x0 + θ(ϕ(τ0 + h. . pentru j = 1. x0 )||.8) ¸si continuitatea integralelor cu parametru ([28. τ0 . x0 )) = h n Z 1  X ∂ϕj =− [t. ϕ(τ0 + h. τ0 . τ0 + h. continuitatea lui ˆın raport cu τ ¸si ξ (care rezult˘a din (2. ¸si atunci pe baza ∂ϕ continuit˘a¸tii curentului maximal ¸si a existent¸ei derivatei continu˘a putem ∂ξ aplica ˆın mult¸imea convex˘ a Bρ (x0 ) formula cre¸sterilor finite de tip integral ([28.39) ∂ξ ¸si din continuitatea curentului maximal dat˘a de Teorema 2.53) cu θ = τ0 + h pentru t ∈ I ¸si τ0 + h ∈ I putem scrie ϕ(t. . τ0 + h. τ0 . ϕ(τ0 + h. τ0 + h. n. τ0 + h. x0 )) obt¸inem pentru h 6= 0. x0 + θ(ϕ(τ0 + h. . τ0 . x0 ) − ϕ(t. τ0 + h. t∈I Folosind (2. . |h| ≤ r 1 [ϕj (t. τ0 + h. vol. τ0 . x0 ). x0 ) ∈ Bρ (x0 ).70 1 Pentru calculul derivatei trebuie s˘a evalu˘am ||ψx0 (τ0 + h) − ψx0 (τ0 )||∞ h pentru h → 0.54) conduce.

pentru h → 0. x0 )f (τ0 . x). n ∂ϕj X ∂ϕj (t. . x0 )f (τ0 . r1 < r2 . τ0 . λm ) ∈ ∧. t0 . t+ (λ)) → Rn solut¸ia maximal˘a a (2.56) Fie. .40)     ∂ ∂ϕ ∂ ∂ϕ (t. . r2 ] ⊂ (t− (λ0 ). . x0 ) ∈ D ¸si λ ∈ ∧ consider˘ am Problema Cauchy cu parametru x0 = f (t. x0 ) ∂x ∂τ deci (2. . λ) : (t− (λ). τ0 . . x(t0 ) = x0 (2. Atunci n ∂ϕj X ∂ϕj (t. . x0 ) = −In f (τ0 .50) ¸si (2. . τ0 . . . τ0 . xn . x0 )fi [τ0 . x0 ) = ∂t ∂τ ∂t ∂ξ ∂f ∂ϕ =− [t. . . λ1 . x0 . x0 ) = − (t. t+ (λ0 )). . x0 )] (t. ♦ Tot pe baza Teoremei 2. ϕ(τ0 . λ). ϕ(t. ca ˆın cazul celorlalte dou˘a teoreme anterioare cu prezentarea contextului necesar enunt¸˘ arii teoremei. x0 ) = ∂x ∂ξ ∂f ∂ϕ = [t. τ0 .39) ¸si (2. x0 ) ∂τ ∂ξ Teorema este demonstrat˘ a. ˆIncepem.50) iar ∂ϕ ∂ϕ (τ0 . x0 ). 71 Din (2. x0 . τ0 . τ0 . τ0 .56). τ0 . ϕ(·. x0 ) = − (t. τ0 . x0 )] = ∂τ ∂xi i=1 n X ∂ϕj = − (t. . . x. τ0 .11 vom deduce ¸si derivabilitatea solut¸iilor maxi- male (a curentului maximal parametrizat) ˆın raport cu parametrii. Fie λ0 ∈ ∧ ¸si I = [r1 . x0 ) = − (τ0 . ϕ(t. x0 )ϕ0i (τ0 .51) rezult˘ a u¸sor folosind (2. x0 )] (t. pentru λ ∈ ∧.49) explicitate pe componente. Fie D ⊂ R × R o mult¸ime deschis˘a. λ) = ϕ(·. . x0 ) = − (t. . . x1 . x0 ) ∂τ ∂xi i=1 unde notat¸ia ϕ0i subliniaz˘ a c˘ a ϕi este componenta i a solut¸iei ecuat¸iei x0 = f (t. τ0 . j = 1. .55) obt¸inem. . ∧ ⊂ Rm o mult¸ime deschis˘a. n ∂xi i=1 adic˘a relat¸iile (2. τ0 . x0 ) f (τ0 . λm ) unde (t. n f : D × ∧ → Rn o funct¸ie de clas˘a C 1 ˆın raport cu variabilele (x1 . xn ) ∈ D ¸si (λ1 . Pentru (t0 . . x0 )fi (τ0 . τ0 . Relat¸iile (2.54) ¸si (2. τ0 . x0 ) = −f (τ0 .

pentru µ ∈ Bρ (λ0 ). µ)  not (t. x0 .59). ψ(t. z). t0 . ϕ(t. x0 .8 c˘a exist˘ a ρ > 0 astfel ˆıncˆat ∀λ ∈ Bρ (λ0 ) ⊂ ∧.72 S¸tim din Teorema 2. λ) (2. µ) ∈ L(R n .57) ∂x ∂λ Y (t0 ) = 0 (2.x0 : Bρ (λ0 ) → C(I.60) revine la (2. µ). µ). x0 . z) z = (x. ψ(t. x0 . µ). µ). ζ) =  ∂ξ ∂λ  = Z(t). Fie pentru asta   def f (t. Not˘am ζ = (x0 . Conform Teoremei 2. TEOREMA 2. C(I.11 sunt ˆındeplinite de F . ψ este derivabil˘a ˆın raport cu ζ ¸si matricea derivatelor part¸iale are forma   ∂ϕ ∂ϕ ∂ψ (t. ζ) : I → Rn solut¸ia maximal˘a a (F.59) 0 Atunci (2. µ]Y (t) + [t. z) = (2. λ). µ) (t. x0 . x0 . µ].39) ¸si notˆ and Y (t) = (t. (2. µ) = (ϕ(t. ζ) = = (ϕ(t. µ ∈ Bρ (λ0 ) ¸si cu ψ( .13 In ˆ condit¸iile precedente ψ este derivabil˘ a pe Bρ (λ0 ) ¸si. µ) Y (t)  ∂F Z 0 (t) =  ∂t ∂ξ = [t.58) Demonstrat¸ie. x0 . Ideea demonstrat¸iei este ca prin introducerea unei noi variabile s˘ a putem aplica Teorema 2. µ]  (t. λ) cu (t. ϕ(t.56) este echivalent˘ a cu z 0 = F (t. Rn ). x0 . µ) avem ∂λ     ∂ ∂ϕ 0 (t. Fie ψ = ψt0 . − + I ⊂ (t (λ). ζ). z(t0 ) = (x0 . µ). x0 . t (λ)). µ] [t. x0 . ζ)]Z(t) =  ∂z 0 0   ∂ϕ  ∂f ∂f  [t. x0 .  ∂ζ 0 Im ∂ϕ T ¸ inˆand cont de (2. Condit¸iile din Teorema 2.11. µ). x0 . z) ∈ D × ∧ ¸si F (t.60) (citit˘a pe componente. ζ). Din (2. ψ(λ)(t) = ϕ(t.56) ¸si la λ0 = 0). t∈I (2. ϕ(t.11. ψ (µ) = ∂ϕ 0 ∂λ ( . ϕ(t. µ). µ) Y (t)  =  ∂x ∂λ   ∂ξ = 0 0 0 Im . Rn )) este solut¸ia Pro- blemei Cauchy pentru ecuat¸ia diferent¸ial˘ a matricial˘ a numit˘ a din nou sistem ˆın variat¸ii ∂f ∂f Y 0 (t) = [t.

1) Iterˆ and rat¸ionamentele precedente obt¸inem c˘a. λ) = −x2 + λ2 (t2 + x). y(1) = 0 t t adic˘a 2 1 y 0 = − y + t2 + . 0) = + + . x0 .58) revine la fiind definit˘ h i y 0 = (−2x + λ2 )|x= 1 . ϕ(t. pentru λ = λ0 . µ]  =  0 0 Egalˆand componentele se obt¸ine (2. = t2 + x ∂x ∂λ (2. dac˘a. x0 . λ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy cu parametru (2. λ0 ) se mai nume¸ste matrice de senzitivitate.40) ∂ϕ " #   " # In 0 In (t0 .57) devine o ecuat¸ie scalar˘ a. ˆın condit¸iile Teoremei 2.61) x0 = −x2 + λ2 (t2 + x). ϕ(t. µ] ∂ξ (t. ∂λ 10t2 5 2 Observat¸ii. t a pe (0.57) iar din (2. = −2x + λ2 . ♦ Exemplul 2. x(1) = 1 ∂ϕ Ne propunem s˘ a calcul˘ am (t. t0 . ∂λ O aplicat¸ie important˘ a a Teoremei 2. y(1) = 0 t t Folosind metodele din Cap.13 o constituie Metoda parametrului mic de aproximare a solut¸iilor unor Probleme Cauchy cu parametru. 0) care este 1 solut¸ia Problemei Cauchy x0 = −x2 . x0 .58) ¸si Teorema este demonstrat˘a. µ) ∂x [t. Pentru a o scrie avem nevoie de ϕ(t. µ). 0) = . (2.2 sau Metoda variat¸ei constan- ∂ϕ −7 t3 1 tei) deducem y(t) = (t.14. µ). x(1) = 1 ¸si se vede u¸sor c˘a ϕ(t. dac˘a f este de clas˘ a C k ˆın x ¸si λ. ∂ϕ 2) Matricea (t. §4 (Propozit¸ia 4. ∞). µ). x0 . x0 . Astfel. Deoarece ∂λ ∂f ∂f f (t. x0 . Fie ϕ(t. 73   ∂f ∂ϕ ∂f ∂f  ∂x [t. atunci solut¸ia maximal˘a este de clas˘a C k ˆın raport cu datele init¸iale ¸si cu parametrii. solut¸ia Problemei . µ]Y (t) + ∂λ [t. ϕ(t. x.57).1.13 cunoa¸stem.λ=0 y + (t2 + x)|x= 1 . µ) In Y (t0 ) Z(t0 ) = In×m = = ∂λ = 0 Im 0 Im 0 Im deci Y (t0 ) = 0 adic˘ a (2. 0). Atunci (2.

Observat¸ie. . ϕ(t)] = C ∀t ∈ I (adic˘ a U [t. λ. ∂λ t 10t 5 2 §3. . aceasta dˆand ¸si numele metodei. Reluˆ and exemplul 2. λ0 . ϕn (t)] = C ∀t ∈ I). x. x(t0 ) = x0 atunci folosind Formula Taylor ˆın Bρ (λ0 ) putem scrie pentru t ∈ I not ∂ϕ ϕ(t. vezi ¸si [7]. ∂λ desigur aproximarea fiind cu atˆ at mai bun˘a cu cˆat ||λ − λ0 || este mai mic˘a. a¸sadar ∂ϕ ϕ(t. .2) cˆand D ⊂ Rn vom avea ¸si D0 ⊂ Rn ¸si U : D0 → R de clas˘a C 1 va fi integral˘ a prim˘a dac˘ a U [ϕ(t)] = Cϕ ∀ϕ : I → Rn solut¸ia a (3. f : D → Rn continu˘a. Fie sistemul de ecuat¸ii diferent¸iale definit de f x0 = f (t. . λ) = ϕ(t. . λ0 )(λ − λ0 ) ∀t ∈ I. Exemplul 2. pentru ecuat¸ia Riccati (2. λ). λ0 )|| ≤ C||λ − λ0 || t∈I cu C o constant˘ a pozitiv˘ a. Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘a. . ˆIn cazul sistemelor autonome x0 = f (x) (3. Cu alte cuvinte o integral˘ a prim˘a este o funct¸ie neconstant˘a de clas˘a C 1 ˆın D0 ⊂ D care este constant˘ a pe traiectoriile sistemelor (3. λ0 )(λ − λ0 ) + R(t. ϕ(t)) ∈ D0 ∀t ∈ I ∃C = Cϕ ∈ R astfel ˆıncˆat U [t. . . .74 Cauchy x0 = f (t. ϕ : I → Rn cu (t. λ0 ) + (t.15. λ) ' ϕ(t. Integrale prime ¸si ecuat¸ii cu derivate part¸iale liniare ¸si cuasiliniare de ordinul I Definit¸ie. 0)λ = + λ − 2 + + .1) Funct¸ia U : D0 → R de clas˘ a C 1 . . λ0 ) + (t. . ϕ1 (t). x) (3. Dac˘ a U1 .2) cu graficul ˆın D0 . λ) = ϕ(t. λ) ∂λ unde sup ||R(t. λ) ' ϕ(t.14.1) dac˘a ∀ϕ solut¸ie a (3.2) cu ϕ(t) ∈ D0 ∀t ∈ I.1) sau (3. . dac˘ a |λ| este mic t3 1   ∂ϕ 1 7 ϕ(t.1). ∀λ ∈ Bρ (λ0 ). x0 . definit˘a pe o submult¸ime deschis˘a D0 ⊂ D se nume¸ste integral˘a prim˘ a a sistemului (3. Um ) este o integral˘a prim˘a ˆın D0 . t0 . 0) + (t. neconstant˘a.61) avem. . Um sunt integrale prime definite ˆın D0 ¸si m F : R → R este o funct¸ie de clas˘ a C 1 atunci F (U1 . t ∈ I.

1) afirm˘a existent¸a unei solut¸ii a (3. ϕ(t)] + [t. TEOREMA 3. se obt¸ine n ∂U X ∂U (τ. f : D → Rn continu˘a. . din (3. fn ). x)fj (t.1) dac˘a ¸si numai dac˘ a satisface. Deoarece U [t. x) = 0 (3. ”⇒” Fie ϕ : I → Rn solut¸ie a (3. . ϕ(t)]fj [t. f = (f1 . ϕ(t)] = 0 ∀t ∈ I (3. este integral˘a prim˘a a (3. . . ξ) + fj (τ. Funct¸ia neconstant˘a U : D0 → R de clas˘ a C1 definit˘ a pe D0 submult¸ime deschis˘ a a lui D. ϕ(t)] = 0 ∀t ∈ I ∂t ∂xj j=1 . ∂t ∂xj j=1 Deoarece (τ.1) cu (t. ”⇐” Fie ϕ o solut¸ie a (3. (3. x) ∈ D0 .1). ϕ0j (t) = fj [t.3) pentru x = ϕ(t) obt¸inem n d ∂U X ∂U U [t. pentru orice (t. ϕ(t)) ∈ D0 ∀t ∈ I. deoarece ϕ este solut¸ie a (3. Teorema lui Peano (Teorema 1. . ϕ(t)]ϕ0j (t) = dt ∂t ∂xj j=1 n ∂U X ∂U = [t. ϕ(t)] + [t. j = 1. n ∂U X ∂U (t. . ξ) ∈ D0 .3) ∂t ∂xj j=1 U este integral˘ a prim˘ a a (3. ξ) = 0.5) ∂t ∂xj j=1 Pentru orice (τ.1 Fie D ⊂ R × Rn o mult¸ime deschis˘ a. ϕ(t)] = C ∀t ∈ I prin derivare obt¸inem n ∂U X ∂U [t. ϕ(t)) ∈ D0 ∀t ∈ I. x) + (t. ϕ(t)] + [t. Folosind (3.1) cu ϕ(τ ) = ξ.2)) de ecuat¸iile cu derivate part¸iale de ordinul I. ϕ(t)]. n ¸si atunci n ∂U X ∂U [t.1). ξ) este arbitrar ˆın D0 . Acest criteriu leag˘a totodat˘a sistemul (3.5).1) cu (t. A¸sadar.1) (sau (3. ϕ(t)]ϕ0j (t) = 0 ∀t ∈ I ∂t ∂xj j=1 Dar.3) este demonstrat˘a.2) dac˘ a ¸si numai dac˘ a n X ∂U (x)fj (x) = 0 ∀x ∈ D0 (3. . 75 Vom ˆıncepe prin a demonstra un criteriu care permite verificarea faptului c˘a o funct¸ie de clas˘a C 1 este integral˘a prim˘a f˘ar˘a a fi necesar˘a cunoa¸sterea traiectoriilor sistemului (3. I interval deschis din R.4) ∂xj j=1 Demonstrat¸ie. ϕ(t)]fj [t. . ϕ(t)] = [t. ϕ(t)] + [t.

vol. x)fj (t. . i = 1. n ∂U X ∂U (Lf U )(t. . n   i (3. . i = 1. Cap. Cum acelea¸si argu- mente funct¸ioneaz˘ a ˆın ¸si cazul sistemelor autonome (3.6) q(t) = (q1 (t). . qn (t)) reprezint˘a coordonatele generalizate ale unui sistem mecanic cu n grade de libertate (vezi [3]. n ∂qi H este o integral˘ a prim˘ a deoarece n n   X ∂H ∂H X ∂H ∂H + − = 0. ϕ(t)] = Cϕ ∀t ∈ I ¸si U rezult˘a integral˘a prim˘a. [45]) iar dac˘a L : R2n → R. ˆIn sistemul de ecuat¸ii canonice al lui Hamilton ∂H  0  qi = ∂p (q. x) + (t. p). L = L(q. Exemplu. .2). Pentru U : D → R derivabil˘a. . p) = pi qi0 − L(q. dt ∂qi0 . q 0 ) este funct¸ia lui Lagrange a mi¸sc˘arii (lagrangeianul) ∂L pi = 0 .7) dt ∂y ∂y (vezi [28. ∂qi ∂pi ∂pi ∂qi i=1 i=1 ˆIn (3. . VII.6).II. y 0 (t)]dt t0 deci verific˘ a ecuat¸ia lui Euler (numit˘a ¸si ecuat¸ia Euler-Lagrange)   d ∂L ∂L 0 − =0 (3. x) ∂t ∂xj j=1 se nume¸ste derivata Lie a lui U ˆın direct¸ia cˆampului vectorial f . [7]. p). ♦ Definit¸ie. . .6) ∂H  p0i = −   (q. Prin introducerea funct¸iei n X ∂H ∂H ∂L H(q. . .76 deci U [t. teorema este demon- strat˘a. §10]). q 0 ) obt¸inem din (3. . . . se numesc impulsuri generalizate. n. . i = 1.7) = qi0 ¸si =− = ∂pi ∂qi ∂qi  i=1 d ∂L =− = −p0i adic˘ a (3. x) = (t. Orice traiectorie este ∂qi o extremal˘ a a funct¸ionalei Z t F (y) = L[y(t). .

. . §1. xn−1 ) ∈ D formeaz˘a o Problem˘a Cauchy.2 Fie G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a ¸si f = (f1 .9) ∂x1 ∂xn o funct¸ie u : G1 → R de clas˘ a C 1 . . T ) revine la legea conserv˘arii energiei. . xn−1 . .8) j=1 Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei liniare cu derivate part¸iale de ordin unu ∂u ∂u f1 (x) (x) + . . Fie D ⊂ Rn−1 o mult¸ime deschis˘a. cu G1 o submult¸ime deschis˘a a lui G. . .1. u : G1 → R este solut¸ie a Problemei Cauchy (3. . Dac˘a f (q) = sin q se obt¸ine ecuat¸ia (1. . Dac˘ a n = 1. q) = + . . .2) ¸si ecuat¸iile cu derivate part¸iale de ordin unu este natural˘a. + n + U (q1 . fn ) : G → Rn o funct¸ie de clas˘a C 1 cu proprietatea n X |fj (x)| = 6 0 ∀x ∈ G (3. α) = ϕ(x1 . .6) din Cap. deci este considerat un singur punct material de mas˘a m cu Z q energia potent¸ial˘ a definit˘ a prin U (q) = f (ξ)dξ (vezi [3]) avem H(q. . . care satisface (3. a oscilatorului armonic. Definit¸ia 3. qn ) 2m1 2mn unde U reprezint˘ a energia potent¸ial˘a a sistemului. xn−1 ) (3. p0 = −f (q) ceea ce 2m q0 m 1 conduce la ecuat¸ia de ordinul doi q 00 + f (q) = 0. .4) leag˘ a derivatele part¸iale de ordin unu ale lui U de componentele lui f a¸sadar leg˘ atura dintre integralele prime ale lui (3. . Relat¸iile (3. u(x1 . . .6) revin la q 0 = . + fn (x) (x) = 0 (3. . . Definit¸ia 3. . .3) ¸si (3. xn−1 .1) sau (3.8) din Cap.1. . 77 ˆIn mecanica newtonian˘ a hamiltonianul unui sistem de particule materiale de mase m1 . p) = Z q q0 1 2 p = p + f (ξ)dξ ¸si ecuat¸iile (3. . .9) ¸si (3. .3 Fie G ¸si f ca ˆın definit¸ia precedent˘a. . . α) ∈ G1 . .10) dac˘a u satisface (3. xn−1 ). .9). . p(t)] = C ∀t ∈ [t0 . a¸sadar H este energia total˘a a sistemului la momentul t iar condit¸ia de integral˘a prim˘a H[q(t). α ∈ R ¸si fie ϕ : D → R o funct¸ie de clas˘a C 1 . Ecuat¸ia (3. . §1. D × {α} ⊂ G1 ¸si pentru (x1 . . α) = ϕ(x1 . . . . . xn−1 .9) ∀x ∈ G1 . . mn are forma p21 p2 H(p.9) ¸si condit¸ia u(x1 . Remarc˘am c˘a dac˘a f m este liniar˘a reg˘ asim ecuat¸ia (1. .10) pentru (x1 . a pendulului. .

. §11. . .13). Uj−1 (x). . . Dac˘a f1 6= 0. f : D → Rn o funct¸ie continu˘a. . .. Um dac˘a exist˘a F : V → R de clas˘a C 1 . ψn+1 ) cu ψ1 (0) = 0. . ♦ Amintim din [28. ˆInainte de a trece la demonstrarea principalelor teoreme privind existent¸a integralelor prime funct¸ional independente observ˘am c˘a ne putem limita la cazul ecuat¸iilor (sistemelor) autonome prin ad˘augarea. .. . . . Uj+1 (x). u este solut¸ie a (3. ϕ(t)] atunci ψ 0 (s) = (1. f1 fn formula (3. ψ2 (t). ψn+1 (t)].9). ϕ : I → Rn este solut¸ie a sistemului x0 = f (t. VII. .1.1. = (= 1) numit˘a f1 (x) fn (x) dx1 dxn forma simetric˘ a. Um )(G) ⊂ V astfel ˆıncˆat Uj (x) = F [U1 (x). j = 2. unde (U1 . . . . . vol. .5 Fie D ⊂ Rn+1 o mult¸ime deschis˘a. Uj+1 . . .13) x0 (s) = f [t(s). ψn+1 (t)) este solut¸ie a (3.. . . Um (x)]. ψ = (ψ1 . .11) se mai pune sub forma = . ϕ(s)] = fj−1 [ψ(s)]. . . .78 Definit¸ia 3.II. .3] c˘a fiind date funct¸iile U1 . Uj+1 .11). . = .2 ¸si fie ecuat¸ia (3. fn 6= 0.9). .11) se nume¸ste sistem caracteristic al ecuat¸iei (3. .12) a ψ : I → Rn+1 . . . x01 x0n sistemul (3.4 Fie f ca ˆın Definit¸ia 3.13). . Um : G → R de clas˘ a C 1 . . . Sistemul de ecuat¸ii diferent¸iale x0 = f (x) (3.12). ψ10 (s) = 1 ¸si ψ1 (0) = 0 conduce la ψ1 (s) = s ¸si notˆand t = ψ1 (s) obt¸inem din celelalte n ecuat¸ii ale (3. .9) dac˘ a ¸si numai dac˘ a u este integral˘a prim˘a a (3. . se spune c˘a Uj depinde funct¸ional de U1 . x) (3.1. . notat˘a uneori ¸si prin = . cu G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a. Uj−1 . ψn+1 0 (t) = fn [t. Dac˘ ψ10 (s) = 1. x(s)] cu ψ1 (0) = 0. ψj0 (s) = ϕ0j−1 (s) = fj−1 [s. ϕ(s)) este solut¸ie a sistemului dac˘a ¸si numai dac˘ autonom ( 0 t (s) = 1 (3. . Din Teorema 3. n + 1 adic˘a ψ este solut¸ie a (3. Cap. PROPOZIT ¸ IA 3. . .. . ˆın cazul neautonom. . . . . . Uj−1 . a ϕ0 = f [t.4) obt¸inem COROLAR 3. . a ˆınc˘a unei ecuat¸ii scalare. . . .13) c˘ a ψ20 (t) = f2 [t. ∀x ∈ G. fie ψ solut¸ia a (3. ψn+1 (t)] a¸sadar ϕ(t) = (ψ2 (t). . Reciproc. ψ(s) = (s. . . ϕ0 (s)) deci Demonstrat¸ie. . . . ψ2 (t).

. Un ) ∂Ui (f1 (x).m j=1. .5 deci vom demonstra 1). . Un−1 (x)] ∀x ∈ G. . .n atunci ˆın aceast˘ a vecin˘atate exist˘a k funct¸ii independente funct¸ional printre U1 . Fie a ∈ D cu f (a) 6= 0.2). . . .2). . . . . Um sunt funct¸ional independente. pentru orice x ∈ G sistemul (3. Demonstrat¸ie.14) are o solut  ¸ie nenul˘a ∂(U1 . pentru x ∈ G au loc  ∂U1 ∂U1   (x)f1 (x) + . . . Din (3. + (x)fn (x) = 0 ∂x ∂xn  1     .  ∂Un ∂Un      (x)f1 (x) + .4).2) funct¸ional independente. Fie U1 . xn ) ∂xj G astfel ˆıncˆ at vor fi cel mult (n − 1) integrale prime funct¸ional independente ˆın G. . . Atunci ˆın G pot exista cel mult (n − 1) integrale prime ale (3. . . 2) rezult˘ a din 1) ¸si din Propozit¸ia 3. . . . Um iar celelalte depind funct¸ional de acestea.14)  . Un−1 sunt integrale prime pentru (3. (3... VII.7 Fie D ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D → Rn de clas˘a C 1 . . . . PROPOZIT ¸ IA 3. Atunci exist˘a G ⊂ D. 79 Dac˘ a pentru ∀j = 1.. ♦ Din Propozit¸ia 3.6 rezult˘ a c˘ a dac˘a U1 . . .3]: Dac˘ a rang (x) = k ˆın vecin˘atatea unui punct din G ∂xj i=1. f : D → Rn este continu˘a ¸si f (t. . Vom demonstra acum c˘ a ˆın vecin˘atatea unui punct care nu este critic pentru f exist˘ a exact (n − 1) integrale prime funct¸ional independente.6 din [28. .. . .. m. x) 6= 0 ˆın D0 submult¸ime deschis˘a nevid˘a a lui D atunci exist˘a cel mult n integrale prime ale (3. .2) funct¸ional independente ¸si W este o alt˘a integral˘a prim˘a pentru (3.1) funct¸ional independente ˆın D0 . . Uj nu depinde funct¸ional de celelalte se spune c˘a U1 . . . . adic˘ a. . TEOREMA 3. . .. . . . + (x)fn (x) = 0 ∂x1 ∂xn Deoarece. Un−1 (G)) astfel ˆıncˆat W (x) = F [U1 (x). ∂Ui §11. Fie f (x) 6= 0 ∀x ∈ G ⊂ D. . . G vecin˘atate deschis˘a a lui a ¸si exist˘ a U1 .. rezult˘ a = 0 ˆın G deci rang ≤ n − 1 ˆın ∂(x1 . Observat¸ie. . . f (a) 6= 0. fn (x)). .. Un : G → R integrale prime ale (3. prin ipotez˘ a. . ˆın cazul (3. ˆIn mod obi¸snuit se ia G o vecin˘atate a unui punct a care nu este critic pentru f . . Rezultatul legat de dependent¸a funct¸ional˘ a pe care-l vom folosi  este Teorema 11. Un−1 : G → R integrale prime ale (3.2) funct¸ional independente. Cap. vol.II. 2) Dac˘ a D ⊂ Rn+1 este o mult¸ime deschis˘a.2) exist˘a F de clas˘ a C 1 ˆıntr-o mult¸ime care cont¸ine (U1 (G). .6 1) Fie D ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a ¸si f : D → Rn o funct¸ie continu˘ a. . G mult¸ime deschis˘a nevid˘a.

Presupunem fn (a) 6= 0. . . . . ξ ∈ D ¸si fie ϕξ (t) = ϕ(t. . t+ (ξ)) → Rn ˆın particular ϕ0ξ (t0 ) = f [ϕξ (t0 )] = f (ξ). . . . . . . Hn ) ∂(ϕ1 . Observ˘am c˘a H(t0 . ξ) = ϕξ : (t− (ξ). . . .8 ¸si 2. . ξ) este solut¸ia matricial˘a a Problemei Cauchy ∂ξ X 0 (t) = f 0 [ϕξ (t)]X(t). ξn−1 )|(ξ1 . a1 . . Din Teorema 2. . . Construct¸ia integralelor prime are la baz˘a propriet˘a¸tile curentului maximal demonstrate ˆın Teoremele 2. . an−1 ) = Φ(t0 . a1 . . an−1 . ξn−1 ) = Φ(t. Fie I = [r1 . . . bilele fiind con- siderate ˆın raport cu norma euclidian˘a). . . Cap. ξ1 .9]) relativ la (t0 . . Fie t0 ∈ R.15) ∂ξ not Fie a = (a1 . Φ(t.11. . ξn−1 . . Din Teorema 2. . . vol. . an−1 . ξn−1 .80 Demonstrat¸ie. x(t0 ) = ξ. . . . a1 . ξ1 . r1 < t0 < r2 . an−1 ) = a ˜. . an−1 ). Atunci a) = {(ξ1 . cel put¸in una dintre componente este nenul˘a. .II. . Fie H : I × Bρ (˜ a) → Rn . . Deoarece f (a) 6= 0. Teorema 11. . ξ1 . ϕn ) (t0 . . an ) = a ¸si c˘a ∂(H1 . . an ) ¸si fie (a1 . VII. . §11. ξn−1 ) ∂(t. . ξ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy x0 = f (x). . r2 ] ⊂ (t− (a). . an ) ∈ Bρ (a)} Bρ (˜ (Bρ (˜ a din Rn−1 de raz˘a ρ cu centrul ˆın a a) este bila deschis˘ ˜. I ⊂ (t− (ξ). Verific˘am pentru H ipotezele Teoremei de inversare local˘a ([22. . a) = In (3. t+ (a)). X(t0 ) = In . . an−1 ) = (t0 . . . . ˆIn particular ∂Φ (t0 .11 funct¸ia Φ : I × Bρ (a) → Rn .8 exist˘ a ρ > 0 astfel ˆıncˆat ∀ξ ∈ Bρ [a].5. . a1 . . . . . . . ξn−1 ) . . . a1 . ξ1 . ϕ(·. t+ (ξ)). . an ) = ∂(t. ξ) = ∂Φ = ϕξ (t) este de clas˘a C 1 ¸si (t. an ). H(t. .

81 .

.

.

∂ϕ1 ∂ϕ1 ∂ϕ1 ∂ϕ1 .

.

. a) (0.. a) . a) (0. a) . (0. (0.

.

.

∂t ∂ξ1 ∂ξ2 ∂ξn−1 .

.

∂ϕ2 ∂ϕ2 ∂ϕ2 ∂ϕ2 .

.

(0. a) (0.. a) . a) . (0. a) (0..

.

.

.

.

∂t ∂ξ1 ∂ξ2 ∂ξn−1 .

.

.

.

.

.

.

=.

.

. .. . .. . .. ..

= .

.

. . . . . .

.

.

.

.

.

∂ϕn−1 ∂ϕn−1 ∂ϕn−1 ∂ϕn−1 .

.

a) (0. (0. . a) . a) (0. a) . (0. .

.

∂t ∂ξ1 ∂ξ2 ∂ξn−1 .

.

.

.

.

.

∂ϕn ∂ϕn ∂ϕn ∂ϕn .

.

a) . a) (0. (0. (0.. a) .. a) (0.

.

.

∂t ∂ξ1 ∂ξ2 ∂ξn−1 .

.

.

.

. . f1 (a) 1 0 . 0 .

.

.

.

.

.

f2 (a) 0 1 . . . 0 .

.

.

. ..

=.

.

. .

= (−1)n+1 fn (a) 6= 0 .

.

.

.

.

1 . . fn−1 (a) 0 0 . .

.

.

.

.

.

.

.. fn (a) 0 0 . 0 .

.. U1 (x). . . . ∀t ∈ I1 . . . ξn−1 )] = t (3. . . De asemenea U 0 (a) = H 0 (t0 .. a)  ∂t ∂ξ1 ∂ξn−1      = . . Un−1 (x)] = x ∀x ∈ V ¸si ψ[H(t. an−1 ) ¸si V o vecin˘atate a lui a astfel ˆıncˆ at H|G1 : G1 → V este difeomorphism de clas˘a C 1. . a) . . . . n − 1. . . . an−1 )−1 =  ∂ϕ1 ∂ϕ1 ∂ϕ1 −1 (t0 . ξ1 . ξn−1 ) ∈ Br (˜ a). (t0 . . a1 . . a1 . . Fie U = (ψ. . an−1 ) este inversabil ˆın L(Rn ) ¸si atunci exist˘a G1 = I1 × Br (a1 . a) (t0 . . . .. . . ξ1 . ∀(ξ1 . a) . a) (t0 . an−1 ) ⊂ I × Bρ (˜ a) vecin˘atate a lui (t0 . a1 . .      ∂ϕ ∂ϕn ∂ϕn  n−1 (t0 . . Un−1 ) : V → G1 de clas˘a C 1 aplicat¸ia invers˘a deci H[ψ(x).. deci H 0 (t0 . (t0 . U1 . . ξn−1 ] = ξj . . . . . . . j = 1. . . . . . . . .16) Uj [H(t. . . . . a) ∂t ∂ξ1 ∂ξn−1 .  . . . . .

2). . ¸stim din Propozit¸ia 2. .16) va rezulta Uj [ϕ(t)] = Uj [ϕ(t. . . . .j = constant pentru ∀j = 1. . . t0 . Un−1 pe o vecin˘ atate conex˘a V1 a lui a. . . .. . pentru (t0 . . R˘amˆane s˘a demon- str˘am c˘a U1 .. . .. . . .j = constant. 0       fn (a)  0 . . Un−1 ) De aici rezult˘ a (a) = 1 ceea ce antreneaz˘a independent¸a funct¸ional˘a ∂(x1 . a) ∈ R × D0 g˘ asirea solut¸iei Problemei Cauchy (f. .      U (a) =  = f (a)   . . . S ¸ tim c˘ a rang = m ˆın D0 ¸si notˆand convenabil ∂xj i=1. xm ) .  fn (a) 0 0 . ..1 . Fie J1 ⊂ J astfel ˆıncˆ at dac˘a t ∈ J1 rezult˘a t + τ0 ∈ ϕ−1 (V1 ) ∩ I1 . 1       . n − 1.n−1 )] = ξ0. .m j=1.17) ∂(x1 . . . Um integrale prime ale (3. ξ0. t0 .. . Vom continua s˘a ne situ˘am ˆın cadrul sistemelor autonome. . definite ˆın D0 ⊂ D.1 . TEOREMA 3. . . . 0   . a) se reduce la o problem˘ a de funct¸ii implicite ¸si la rezolvarea unei Probleme Cauchy pentru   un sistem de n − m ecuat¸ii. . xn−1 ) a U1 . . . ..   0 1 . t0 ..2) definit˘ a pe I1 . ξ0 )] = Uj [H(t. .n−1 )] = ξ0. Un−1 sunt integrale prime ale (3. . . Dac˘a t ∈ I1 este astfel ˆıncˆat ϕ(t) ∈ V1 . Atunci. ξ0. . Dac˘ a ϕ˜ este o alt˘a solut¸ia a (3. n − 1 Uj [ϕ(t)] ˜ = Uj [ϕ(t+τ0 . . . . . Fie ξ0 = ϕ(t0 ). ξ0.. V1 ⊂ V . 0 (−1)      f2 (a) 0 1 . . . ξ0. Um ) (x) 6= 0 ∀x ∈ D0 (3. . Atunci ∀t ∈ J1 ¸si j = 1.2). .2) funct¸ional inde- pendente. ξ0 )] = Uj [H(t+τ0 . 0  −1  fn (a)  f1 (a) 1 0 . Fie ϕ o solut¸ie a (3. . . Teorema este demonstrat˘ a ♦ Cunoa¸sterea unor integrale prime funct¸ional independente permite redu- cerea ordinului sistemului. . 0 (−1)n 2  fn (a)      fn−1 (a) 0 0 . . . . . . .15) obt¸inem (−1)n+1   0 0 . . 1 (−1)n fn (a) ∂(U1 . . . presupunem c˘ a ∂(U1 . . . . .    fn−1 (a)  0 0 . din (3.n variabilele.. 0   f (a)   n 1 1 0 . .. . .. . .82 Din (3. .8 Fie U1 .2 c˘ a ϕ(t) ˜ = ϕ(t + τ0 ) cu ϕ solut¸ia precedent˘a pentru care ϕ(t0 ) = ξ0 . . ∂Ui Demonstrat¸ie.. ϕ˜ : J → V1 ..

. . xn ). . . . . . . . . . . a ˜ = (am+1 . . xn ). . Teorema 11. x ˜ = (xm+1 . . vol. . . . xm+1 . . .2. . a ∂y Prin urmare exist˘ a V1 ⊂ D. ψm (xm+1 . D2 ⊂ Rn−m .20) j = 1. VII.. . ψm ) : V2 → V1 cu propriet˘ a¸tile a) = ˜b. . . . . . . xn ]. . ψm (˜ a) = am (3. Um (x1 . j = m + 1.21). . . xn ). . ϕn (t)]  . .22). . . . . ψm (xm+1 . . .4]). . n (3. .II. . . . Dac˘a not˘am y = (x1 . xm ). xn ) = U1 (a)  . xm+1 . . . xn ) = Um (a)  Studiem aplicabilitatea Teoremei Funct¸iilor Implicite la sistemul (3. . (3. . ϕn ) : I → Rn (3. . xn ] = Uj (a). . ϕm (t) = ψm [ϕm+1 (t). . . .1) exist˘a o solut¸ie a Problemei Cauchy (3. . (3. . xm . (3.19) ¸si Uj [ψ1 (xm+1 . am ). ψ(˜ deci ψ1 (˜ a) = a1 . ∂F ˜ din (3.. m am sistemul de n − m ecuat¸ii diferent¸iale Consider˘ x0j = fj [ψ1 (xm+1 . . an )) ¸si F = (U1 .21) j = m + 1. . . . . . . . . . . ϕn (t)]  .18) conduce la F (˜b. . xm+1 . §11. (3. . . . . . . . . an ) (a = (a1 . . .17) avem ˜) este inversabil ˆın L(Rm ). 83 Consider˘ am sistemul de ecuat¸ii   U1 (x1 . . Um ). . xm . . (3.23) Definim pentru t ∈ I   ϕ1 (t) = ψ1 [ϕm+1 (t). . a ˜) ¸si exist˘ a o unic˘a funct¸ie de clas˘a C 1 . . . ψ = (ψ1 . . (b. . . . (3. ˜b = (a1 . . Dac˘a D0 = D1 ×D2 cu D1 ⊂ Rm . . . . ϕ˜ = (ϕm+1 . xn ).22) Din Teorema lui Peano (Teorema 1. . . . . . n ¸si condit¸iile init¸iale xj (t0 ) = aj . Cap. . V2 ⊂ D cu V1 × V2 vecin˘atate deschis˘a a lui a = (˜b. xm+1 . . .24)  . . a ˜) = 0. xn ). .18) ([28. . . .18)  .

. .. . . . . .4) pentru U1 . .. fk = 0 ∂xk ∂xk k=1 k=1 .20) prin derivare ˆın raport cu xm+1 obt¸inem sistemul ∂U1 ∂ψ1 ∂U1 ∂ψm ∂U1    + . . . . . . pentru j = m + 1. ym ) Scriem acum ¸si relat¸iile (3. ϕn (t)] = (3. . . an ).. ϕm (t0 ). . (3. ϕm+1 (t).27)  . . . . . ϕn (t)] = fj [ϕ1 (t). .. . . . . . . . . am . ∂Um ∂ψ1 ∂Um ∂ψm ∂Um      + . .26) ∂xk ∂xk k=m+1 k=m+1 Din (3. .. . . .. . . an ) = (a1 . . . . . . . . n. ϕm+1 (t). .21) ¸si (3. . ˆIn continuare se obt¸ine u¸sor din (3. . . ϕn (t)]. ψm [ϕm+1 (t). .24) n n X ∂ψl X ∂ψl ϕ0l (t) = [ϕ(t)]ϕ ˜ 0 k (t) = [ϕ(t)]f ˜ k [ϕ(t)] (3. . + + =0 ∂y1 ∂xm+1 ∂ym ∂xm+1 ∂xm+1 ∂ψ1 ∂ψm ˆın care . .. . . + + =0  ∂y1 ∂xm+1 ∂ym ∂xm+1 ∂xm+1    . . . . . . ϕn ) definit˘a ˆın (3. an ) = = (ψ1 (˜ a). .24) c˘a.. . .. . . . ϕ0j (t) = fj [ψ1 [ϕm+1 (t). ϕm+1 (t0 ). . . . . .25) = fj [ϕ(t)] Pentru t ∈ I ¸si l = 1. n ¸si t ∈ I. . . . . . din (3. am+1 . . xn se obt¸in sisteme asem˘an˘atoare pentru ”necunoscutele” ∂ψ1 ∂ψm . . . ψm (am+1 . ϕn (t0 )]. . . . ϕn (t0 )]. Um ) ∆= . . .24) este solut¸ie a Pro- blemei Cauchy x0 = f (x). ¸si prin derivare ˆın ∂xm+1 ∂xm+1 raport cu xm+2 .. . . ϕm (t). S˘a observ˘am la ˆınceput c˘a ϕ(t0 ) = (ϕ1 (t0 ). . . ψm (˜ a). . sunt privite ca ”necunoscute”. an ). ∂(y1 . . .. an ) = a. . . . . . . . ϕn (t0 )) = (ψ1 (am+1 . am+1 . .23) ¸si (3. . . . ∂xk ∂xk Toate aceste sisteme au aceea¸si matrice de ”coeficient¸i” cu determinantul ∂(U1 . .. . . . . . . m. . ϕm+1 (t0 ). . k = m + 2. x(t0 ) = a. Um n n X ∂U1 X ∂Um fk = 0. . . . . ϕn (t)]. . ϕn (t0 )) = = (ψ1 [ϕm+1 (t0 ). . . . .. . am+1 . ψm [ϕm+1 (t0 ). . . .84 ¸si verific˘am c˘ a ϕ = (ϕ1 . .

. .28)  . . . + fm = − fm+1 − . − fn ∂x1 ∂xm ∂xm+1 ∂xn De aici. folosind regula lui Cramer. . 85 din care obt¸inem urm˘ atorul sistem cu (f1 . . (3. . . . fm ) pe pozit¸ia ”necunoscutelor” ¸si avˆand acela¸si determinant ∆ al matricii coeficient¸ilor cu (3. . obt¸inem ∂U1 ∂U1 ∂U1 ∂U1 . . − fn  ∂x1 ∂xm ∂xm+1 ∂xn    ..  ∂Um ∂Um ∂Um ∂Um     f1 + .27): ∂U1 ∂U1 ∂U1 ∂U1    f1 + . + fm = − fm+1 − . .

.

.

.. .. − fn . . − fm+1 − .

.

.

.

∂xm+1 ∂xn ∂x2 ∂xm .

1 .

. .

.

f1 = .

= .

.

. ∆.

. .

.

− ∂Um f ∂Um ∂Um ∂Um .

.

− fn . m+1 − .. . . ..

∂xm+1 ∂xn ∂x2 ∂xm .

.

∂U1 ∂U1 ∂U1 .

.

.

.

. . − ..

.

.

∂xm+1 ∂x2 ∂xm .

.

1 .

.

. .. = ..

fm+1 + .

∆.

.

. . .

.

.

− ∂U m ∂Um ∂Um .

.

. ∂xm+1 ∂x2 ∂xm . ..

.

∂U1 ∂U1 ∂U1 .

.

∂U1 ∂U1 ∂U1 .

.

.

.

.

. − .. .

.

.

.

− ... .

.

∂xm+2 ∂x2 ∂xm .

.

.

∂x n ∂x2 ∂xm .

1 .

.

1 . . .

.

. . .

+ .

.

. + . . fm+2 + .

.

fn .

.

. . ∆. .... . .

.

∆.

.

.

− ∂Um ∂Um ∂Um .

.

∂Um . . . − ∂Um ∂Um .

.

.

.

.. . .

∂xm+2 ∂x2 ∂xm ∂xn ∂x2 ∂xm .

.

.

.

.m k = m + 2. .26). n rezult˘ a c˘a ∂ψ1 ∂ψ1 f1 [ϕ(t)] = [ϕ(t)]f ˜ m+1 [ϕ(t)] + . ∂xk j=1. .28) ¸si (3. m (3.   ∂ψj T ¸ inˆand cont de (3. . ♦ . . . .2) ¸si Teorema este demonstrat˘a.27) de- ducem c˘ a ϕ0l (t) = fl [ϕ(t)] ∀l = 1. ϕ01 (t) = f1 [ϕ(t)].25) ¸si (3. Asem˘an˘ator. .27) ¸si de variantele sale pentru . din (3. folosind (3. + [ϕ(t)]f ˜ n [ϕ(t)] ∂xm+1 ∂xn deci. .29) rezult˘ a c˘ a ϕ verific˘a (3. .29) Din (3.

11) asociat ecuat¸iei (3. α) ∈ V . .9) care satisface (3. Demonstrat¸ie. Un−1 )(x. . D1 vecin˘ atate deschis˘a a lui a ¸si exist˘a o solut¸ie u : G1 → R a (3. . . . Cap.II. α) 6= 0 exist˘ a D1 ⊂ D.3. . . Revenind la ecuat¸iile liniare cu derivate part¸iale de ordinul I (3. deoarece solut¸ia lor este integral˘ a prim˘ a a sistemului caracteristic (3. .10) pentru (x1 . . Fie (a. . Teorema 11. xn−1 ) ∈ D1 . x ∈ G1 cu F o funct¸ie de clas˘ a C 1 pe o mult¸ime care cont¸ine (U1 . definite pe o mult¸ime deschis˘a V ⊂ G cu (a. fie a = (a1 .9. vol. an−1 ) ∈ D. D1 ⊂ D0 astfel ˆıncˆat a o vecin˘ x 7→ (U1 . Un−1 integrale prime ale (3. .9). .11) funct¸ional independente construite ca ˆın Teorema 3. . unic˘ a ˆın sensul urm˘ ator: dac˘au ˜ : G1 → R de clas˘ a C 1 satisface (3. . Exist˘a o submult¸ime deschis˘ a D0 ⊂ D astfel ˆıncˆat D0 × {α} ⊂ V . . . . . . Un−1 (x)]. . Dac˘ a fn (a. b) Fie D ¸si ϕ ca ˆın Definit¸ia 3. definite ˆın submult¸imea deschis˘ a G1 ⊂ G. b) Vom nota ˆın continuare x = (x1 .9) ˆın G1 . . Exemplu. . . . VII.1 Dac˘ a se cunosc (n − 1) integrale prime funct¸ional in- dependente ale sistemului (3. din Teorema ∂(x1 . Fie sistemul de ordinul unu  0   x = xy  y 0 = −x2   0  z = yz Deoarece xx0 + yy 0 = 0 rezult˘ a o integral˘a prim˘a x2 + y 2 = C1 ¸si din x 0 z 0 z = (= y) obt¸inem a doua integral˘a prim˘a = C2 . . .11) ea este complet determinat˘ a se cunosc (n − 1) integrale prime funct¸ional independente a dac˘ ale acestuia. xn−1 ) ∈ D1 atunci u(x) = u ˜(x) ∀x ∈ G1 .4. . .6. xn−1 ). Atunci. . . . .86 COROLAR 3. Un−1 ) (a. Fie U1 . . . xn−1 ) de inversare local˘ a ([28.10) pentru (x1 . prin rezolvarea unei probleme de funct¸ii im- plicite acesta se reduce la o ecuat¸ie scalar˘a de ordin 1 (deci rezolvabil˘a prin cuadraturi). are forma u(x) = F [U1 (x).7. . .8. Un−1 )(G1 ). a) Rezult˘ a direct din Propozit¸ia 3.2). . Deoarece ∂(U1 .1]) rezult˘ a c˘a exist˘ atate deschis˘a a lui a. . . Atunci orice solut¸ie a (3.9 ¸si Corolarul 11. a¸sadar exist˘a . Un−1 : G1 → R integrale prime funct¸ional independente ale sistemului caracteristic (3.9) ¸si (3. ˆın anumite x z √ x 0 2 √ x = x C1 − x permite deducerea explicit˘a a lui x ¸si apoi a lui ipoteze. TEOREMA 3. . §11. α) 6= 0 (vezi demonstrat¸ia Teoremei 3.9 a) Fie U1 . α) ∈ G. . . y = C1 − x2 ¸si z = C2 x. .7). α) este difeomorphsm de clas˘a C 1 pe D1 . .9).

α) = F (x) = ϕ(x) deci u ˜ = u ˆın G1 ¸si teorema este demon- strat˘ a.1. α). .9) ¸si din (3. . . . . . . α. (3. Un−1 (x)]. Un−1 ) sunt integrale prime ale (3. Un−1 (x. . . . . ωn−1 [U1 (x. Pentru x ∈ G1 definim u(x) = ϕ[ω1 [U1 (x).10). . . y) = x2 + y 2 este integrala . . .  xn−1 = ωn−1 [U1 (x. . . deci u este solut¸ia Problemei Cauchy (3. α)]. xn ). . . . xk . Un−1 ) sunt integrale prime ale (3. Pentru a demonstra unicitatea. . . . . . . . Fie submult¸imea deschis˘ a G1 ⊂ G cu D1 × {α} ⊂ G1 .11) ¸si din (3. . . α). [56]. 2) O abordare ˆın cadru general a Problemei Cauchy ca Problem˘a la limit˘a se poate g˘ asi ˆın [7]. α)]   pentru orice x = (x1 . . ωn−1 [U1 (x). ωn−1 (U1 . Deoarece ω1 (U1 . .. . . ♦ Observat¸ii. Exemplu. . . α)]    . . ωn−1 (U1 .29)  .11) funct¸ional independente ˆın G1 iar u ˜ este ¸si ea integral˘a prim˘a a existent¸a unei funct¸ii F de clas˘a C 1 astfel ˆıncˆat a (3. . . . α). ωn−1 de clas˘    x1 = ω1 [U1 (x. . . Deducem c˘ au ˜(x. xn−1 . . Rezolv˘ am Problema Cauchy ∂u ∂u y −x = 0. .1 u este solut¸ie a (3. α) = ϕ[ω1 [U1 (x. . . Un−1 (x. . ωn−1 (U1 . De- y x ducem xx0 + yy 0 = 0 deci x2 + y 2 = C ¸si U1 (x.9) cu u ˜(x. . Un−1 (x)]] (3. Un−1 )]. . .11). .29) u(x. . . . . α)]] = = ϕ(x) ∀x ∈ D1 . Un−1 ).6 implic˘ u ˜ = F [ω1 (U1 .29) ele sunt funct¸ional independente ˆın G1 . . Funct¸iile ω1 (U1 . . xn−1 ) ∈ D1 . . . . . . . . α) = ϕ(x) ∀x ∈ D1 .30) Conform Corolarului 3. . . . . . . . 87 a C 1 cu funct¸iile ω1 . . (3. . Un−1 (x. . u(x. Un−1 (x. . α). . 1) Rat¸ionamentele nu se schimb˘a dac˘a datele Cauchy sunt date pentru (x1 . 0) = x2 ∂x ∂y x0 y0 Form˘ am sistemul caracteristic = − ¸si c˘aut˘am o integral˘a prim˘a. . .9). Propozit¸ia 3. . . . . Un−1 ). fie u˜ : G1 → R o alt˘a solut¸ie a (3. . . Un−1 ). .

y.5. z) = + x2 + y 2 − 2 . . y > 0 ∂x ∂y ∂z I. u)| 6= 0 ∀(x. . ∂u ∂u ∂u xy − x2 + yz = 0.9).9 ˆın urm˘atorul Algoritm de rezolvare a Problemei Cauchy (3. . . y)]] = ω12 [U1 (x. (3. . x)f0 (t. . T ¸ inˆ and cont de Propozit¸ia 3. x) + fj (t. . . . u) − g(x. fn .88 √ a. g : Ω → R de clas˘a C 1 cu |fi (x. Sistemul caracteristicilor este cel din exemplul anterior Teoremei 3.11). x) (t. xn = α. . folosind eventual forma simetric˘a.10) asesc (n − 1) integrale prime funct¸ional independente ale sistemului I. . . . . .30) obt¸inem u(x. Definit¸ia 3. . . y)] = U1 (x. Dup˘a ˆınlocuirea xn = α se rezolv˘ a primele ecuat¸ii obt¸inˆandu-se x1 . . . u) ∈ Ω. . y) = . . z = 1. . y) = x2 + y 2 . . . Sintetiz˘am construct¸iile din Teorema 3. 1) = x + y. . Se formeaz˘ a sistemul U1 (x1 . Un−1 . . . u(x. xn−1 ˆın funct¸ie de C1 . = C2 . u = x+y. y) = x2 + y 2 . U2 (x. xn−1 ). C2 C2 r x x2 III. x s 2 2 z 1 1 II. . . . U1 . xn−1 ). Din (3. . 0) = x2 deci pentru x > 0. II. u = ϕ(x1 . metodele precedente se aplic˘a ¸si ecuat¸iilor cu derivate part¸iale de ordin I n ∂u X ∂u (t. Exemplu. . xn ) = Cn−1 . z z Observat¸ie. x) = 0 ∂t ∂xj j=1 Un alt tip de ecuat¸ii cu derivate part¸iale de ordin unu c˘aruia ˆıi sunt aplica- bile metode asem˘ an˘ atoare cu cele precedente ˆıl constituie ecuat¸iile cuasiliniare. . . . Cn−1 ¸si se introduc ˆın u = ϕ(x1 . y = C1 − 2 . Se obt¸ine solut¸ia ˆınlocuind C1 cu U1 (x).9 ¸si z are integralele prime U1 (x. x +y = C1 . . y) = ϕ[ω1 [U1 (x. ω1 (x) = prim˘a c˘autat˘ x este inversa (3. Cn−1 cu Un−1 (x). Se g˘ (3. y. . Un−1 (x1 . i=1 Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei n X ∂u fi (x. xn ) = C1 . x C2 C2 s 1 1 u= + C1 − 2 . . Atunci x = .31) ∂xi i=1 .10 Fie Ω ⊂ Rn+1 o mult¸ime deschis˘a ¸si fie Xn f1 . U1 (x. III. u) = 0 (3. Pentru y = 0. . . u)| + |g(x.29) ¸si x = ω1 (x2 ). Solut¸ia Problemei Cauchy este u(x.

. u) + g(x. .35) ∂xi ∂u i=1 PROPOZIT ¸ IA 3.10. f1 .31) ¸si din condit¸ia u(x1 . (2) (x. se nume¸ste solut¸ie a Problemei Cauchy format˘ a din (3. cu propriet˘a¸tile o funct¸ie u : G → R de clas˘ (1) (x. . u) se nume¸ste sistemul caracteristic ata¸sat ecuat¸iei (3. u(x)) ∈ Ω ∀x ∈ G. G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a. u0 ) 6= 0. v satisface ∂xi ∂xi ∂v ∂u n X ∂v ∂v fi (x. .12 Fie D ⊂ Rn−1 o mult¸ime deschis˘a. u) (3. .11 ˆIn condit¸iile din Definit¸ia 3. Din Teorema Funct¸iilor Implicite se obt¸ine pentru u cu v o funct¸ie de clas˘ ∂u ∂v 1 definit˘ a de (3. . . . xn−1 ). α ∈ R ¸si ϕ : D → R o funct¸ie de clas˘ a C 1 .34) =− · iar dac˘a u este solut¸ie a (3. u(x)] (x) − g[x. u(x)] (x) − g[x. u0 ) ˆıntr-o vecin˘atate a lui x0 este solut¸ie a (3. C˘ aut˘ am solut¸ii ale ecuat¸iei (3.10 not˘am f = (f1 . Sistemul ( 0 x = f (x. . . . 89 a C 1 . xn−1 ) ∈ D (3. Atunci funct¸ia u definit˘a ∂u implicit de ecuat¸ia v(x. u0 ) ∈ Ω1 cu (x0 . .33). α) = ϕ(x1 . ∂xi i=1 Definit¸ia 3.13 Fie Ω1 ⊂ Ω o mult¸ime deschis˘a ¸si v : Ω1 → R o ∂v solut¸ie a (3.31).34) a C 1 . . .31). . xn−1 .31) definite implicit de o ecuat¸ie de forma v(x. fn ¸si g ca ˆın Definit¸ia 3. . G ⊂ Rn mult¸ime deschis˘a.33) dac˘a (1) D × {α} ⊂ G. n X ∂u (2) fi [x. .32) u0 = g(x. . Fie Ω. u : G → R de clas˘ a C 1 . . u(x)) ∈ Ω ∀x ∈ G. u(x)] = 0 ∀x ∈ G.31) care satisface u(x0 ) = u0 . u(x)] = 0 ∀x ∈ G ¸si u satisface ∂xi i=1 (3. Definit¸ia 3. Fie (x0 . (x1 . . u) =0 (3. n X ∂u (3) u satisface fi [x. fn ). u) = C (3.35). u) = v(x0 . .

u). xn−1 ). α. . u(x)]g[x. Un integrale prime ale (3. . Un ) Deoarece (a. ϕ(a)) 6= 0 pentru un a ∈ D. . α. ϕ(a)) ∈ Ω1 . Un (x. .33) are cel put¸in o solut¸ie. u(x)] 6= 0 ∀x ∈ G cu ∂u G vecin˘atate a lui x0 pe care este definit˘a u. .14 Fie Problema Cauchy (3. . . u(x)] (x) = [x. u(x)] + [x. . rezult˘a c˘a u este solut¸ie a (3.33). α. u) = ωn [U1 (x. u)]  Funct¸ia v definit˘ a prin v(x. ω1 . ca mai ˆınainte.32) funct¸ional inde- pendente construite ca ˆın Teorema 3. u)]  . v[x. Un (x. u(x)] [x. . u)]] . α. Fie U1 . u(x)] ∂u ∂xi ∂u i=1 ∂v Deoarece din Teorema Funct¸iilor Implicite ¸stim c˘a [x. Demonstrat¸ie. . . ∂(x1 . . α. G1 o mult¸ime deschis˘ a cu D1 × {α} ⊂ G1 ¸si exist˘ a u : G1 → R solut¸ie a (3. . . . Fie D ˜ ⊂ D o vecin˘atate a lui a cu D ˜ × {α} × ϕ(D) ˜ ⊂ Ω1 . u). definite pe o mult¸ime deschis˘a Ω1 ⊂ Ω cu (a. . ωn astfel ˆıncˆat pe o vecin˘atate D0 mai mic˘ a a lui a. . . (3. . .37) −ϕ[ω1 [U1 (x.31) cu u(x. pentru x ∈ D0 ⊂ D ˜ ¸si u ˆın vecin˘atatea J a lui ϕ(a) are loc    x1 = ω1 [U1 (x. .7. . u(x)] + [x.7. . Un (x. x = (x1 . . . . . .31). . u(x)] (x) = 0 ∂xi ∂u ∂xi i=1 i=1 Comparˆand cu (3. u). . . ∂(U1 . (3. .90 Demonstrat¸ie. xn−1 .31) ♦ Demonstr˘ am acum c˘ a Problema Cauchy (3. u(x)] fi [x. . α. . u)] u = ωn [U1 (x.36)    xn−1 = ωn−1 [U1 (x. . . ϕ(a)) 6= 0 din demonstrat¸ia Teoremei 3. Atunci exist˘ a D1 ⊂ D o vecin˘ atate a lui a ¸si G1 ⊂ G. Un (x. u(x)] = v(x0 . Un (x. Presupunem c˘ a fn (a. α. . . TEOREMA 3. . Un (x. . . u).35) scris˘ a pentru u = u(x) deducem n ∂v X ∂u ∂v [x. . u). α.9 ¸si de- ducem existent¸a funct¸iilor de clas˘ a C 1 .. u)]. (3. u). u)]− (3. . Not˘am. . u(x)] (x) = 0 ∂xi ∂u ∂xi ¸si atunci n n X ∂v ∂v X ∂u fi [x. u) aplic˘am Teorema de Inversare Local˘a ca ˆın demonstrat¸ia Teoremei 3. ωn−1 [U1 (x. . α) = ϕ(x) ∀x ∈ D1 . . u(x)] fi [x. . α.31). u0 ) antreneaz˘a ∂v ∂v ∂u [x. .  .

u) − U2 (x. u(x)] = 0 ∀x ∈ G1 ∂v ¸si [x.36) ¸si (3. U2 (x. u(x.31) la fel ca ˆın ∂u demonstrat¸ia Propozit¸iei 3. 91 este solut¸ie a (3.37). y. independente ˆıntr-un 2 u2 domeniu convenabil ales. v[x. 2 Pentru y = 1. u) = x + y ¸si U2 (x. u)] = 0 adic˘a r u2 2(x + y − xy + ) = (x + y − 1)2 . 1. α). .35) ¸si din (3. u) = 1 ¸si atunci din Teorema Funct¸iilor Implicite exist˘a o ∂u atate a lui a. u)] r u2 u = 2(x + 1 − 1 − x + ) = ω2 [U1 (x. 1. u) = xy − . u(x)] 6= 0 ∀x ∈ G1 . ♦ Observat¸ii. 1) Pentru studiul Problemei Cauchy ˆın form˘a general˘a ca Problem˘ a la limit˘a ¸si. D1 ⊂ D0 ¸si o mult¸ime deschis˘a G1 ⊂ G cu D1 × {α} ⊂ G1 vecin˘ ¸si exist˘a u : G1 → J de clas˘a C 1 astfel ˆıncˆat v[x. Exemplu. [67]. u). α. Din u u y−x 0 yx + x y 0 uu 0 prima egalitatea deducem x + y = C1 iar din = deducem u(y − x) u(y − x) u2 xy − = C2 . α) = ϕ(x) deci u este solut¸ie a (3. 1. 2) Locul variabilei xn ˆın Definit¸ia 3. conform (3. 1. u)] − ω12 [U1 (x.13. ˆın acest context. x = U1 (x. U2 (x.14 poate fi luat de oricare alt˘a variabil˘ a. ∂v Rezult˘ a (x. sintetiz˘am cele precedente sub forma unui algoritm de rezolvare a Problemei Cauchy. u) = u − ϕ(x) ∀x ∈ D0 . u(x. ∀u ∈ J. y. y. y. 1) = x2 = ϕ(x) ∂x ∂y x0 y0 u0 Sistemul caracteristic sub form˘a simetric˘a este = − = . 1. u). α. studiul condit¸iilor care asigur˘a unici- tatea. Prin urmare cele dou˘a integrale prime. y. vor fi U1 (x.12 ¸si apoi ˆın Teorema 3. u)] 2 Solut¸ia c˘ autat˘ a va fi definit˘ a implicit prin ω2 [U1 (x. [56].33). Fie Problema Cauchy ∂u ∂u u −u = y − x. recomand˘ am [7]. U2 (x.36) v(x. u) − 1 = ω1 [U1 (x. u(x)] = 0 antreneaz˘a pentru x ∈ D0 ¸si u = u(x. 2 Ca ¸si ˆın cazul ecuat¸iilor liniare. u). Atunci u este solut¸ia a (3. y.

. cn : x1 = ω1 (c1 . u)] = = ϕ[ω1 [U1 (x. . . . . y. u). . . cn ). Un (x. . . . u) = x2 − u ¸si U2 (x. ∂u ∂u Exemplu. xn . .92 I. . . . . cn ). u(1. s˘a se calculeze primele trei aproximat¸ii succesive ϕ0 . y = ¸si solut¸ia Problemei Cauchy 1 − c1 r y2u se obt¸ine sub forma implicit˘ a 1 − x2 + u = . ωn−1 [U1 (x. . . Un (x1 . II. . x(0) = 1. u)]]. . . ϕ1 . . . u) = c1 . . . Un (x. . cn ). xn−1 = ωn−1 (c1 . . . xn = α. . U1 (x. xn−1 ¸si u ˆın funct¸ie de c1 . x2 − u = c1 . . . cn cu Un (x. 1. Se formeaz˘ a sistemul U1 (x1 . u = ϕ(x1 . u). . c) x000 = t2 + x4 . S˘ a se stabileasc˘ a ˆın fiecare caz dac˘a ecuat¸iile urm˘atoare admit solut¸ii distincte ale c˘ aror grafice se intersecteaz˘a a) x0 = t2 x + x4 . b) x00 = t2 + x2 . . . ωn [U1 (x. . xn−1 ). u) = y 2 u sunt independente ˆıntr-un domeniu convenabil r ales. u − xy = 2xu. . . 1 − x2 + u §4. y 2 u = c2 . . u = ωn (c1 . . . III. y. c2 x = 1. . a) x0 = t2 + x2 . Sistemul caracteristic ∂x ∂y x0 y0 u0 = − = are integralele prime x2 − u = c1 (din 2xx0 − u0 = 0) ¸si u u 2xu y 2 u = c2 (din 2yy 0 u + y 2 u0 = 0). S˘ a se stabileasc˘ a un interval pe care exist˘a solut¸ia. Ex. . . . u). u). . x(0) = 0 c) x0 = x2 + e−t . b) x00 = t2 + x2 . . . . . 2. u)]. . Exercit¸ii Ex. Se formeaz˘ a ecuat¸ia implicit˘ a pentru u ˆınlocuind c1 cu U1 (x. S˘ a se stabileasc˘ a ˆın fiecare caz dac˘a ecuat¸iile urm˘atoare admit solut¸ii distincte ale c˘ aror grafice s˘ a fie tangente ˆıntr-un punct a) x0 = tx + x4 . . u) = cn . . 3.40). ϕ2 ¸si s˘a se estimeze diferent¸a fat¸˘a de solut¸ia exact˘ a pe intervalul ales folosind (1. y) = y. . . u). xn . . . Se determin˘ a n integrale prime funct¸ional independente ale sistemului caracteristic. . . . Ex. x(0) = 0 b) x0 = t − x2 . . Dup˘ a ˆınlocuirea xn = α se rezolv˘a primele n ecuat¸ii obt¸inˆ andu-se x1 . u = y conduc la u = 1 − c1 . . . Un (x.

0) = x ∂x ∂y ∂u ∂u ∂u d) + +2 = 0. u(x. 0). 0. τ. 0). 6. ∂x ∂y ∂z Ex. . S˘ a se rezolve Problemele Cauchy √ ∂u √ ∂u √ ∂u a) x + y + z = 0. . Fie ϕ(·. y. 1) = xy ∂x ∂y ∂z ∂u ∂u ∂u e) x +y + xy = 0. b) . a) Ar˘ a ϕ41 (t) + ϕ22 (t) = x40 + y02 ∀t ∈ R atat¸i c˘ b) Ar˘ a ϕ21 (t) + ϕ22 (t) = x20 + y02 ∀t ∈ R atat¸i c˘ 2 2 c) Ar˘ a [1 + ϕ1 (t)2 ]eϕ2 (t) = (x20 + 1)ey0 ∀t ∈ R. u(x. ∂ξ Ex. 8. u(x. 1) = x − y ∂x ∂y ∂z ∂u ∂u b) (1 + x2 ) + xy = 0. 9. y. ∂λ Ex. ∂ϕ x(0) = (λ + 1)2 . λ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy x0 = x + λtx4 + t. 0). 10. 0. S˘ a se calculeze (t. 0) ¸si (t. x(τ ) = ξ a) S˘ a ϕ(t. atat¸i c˘ Ex. u(x. ∂ξ ∂τ Ex. y(t0 ) = y0 este definit˘a pe R (admite existent¸a global˘a)  0  x =y ( 0 ( 0 x =y x = xy a) . ξ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy x0 = x2 + t4 . Fie ϕ( . ∂λ Ex. 7. 4. ∂ϕ x(0) = ξ. u(x. 0) = t2 a se verifice c˘ ∂ϕ ∂ϕ b) S˘ a se calculeze (t. orice solut¸ie a Problemei Cauchy x(t0 ) = x0 . ˆın fiecare caz. ξ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy x0 = tx2 − t5 + 2t. S˘ a se arate c˘ a. λ) solut¸ia maximal˘a a Problemei Cauchy cu parametru ∂ϕ x0 = x + λtx2 + t. c) x y 0 = −2x3 y 0 = −x2  y0 = − 1 + x2 Indicat¸ie. a) S˘ a se g˘ aseasc˘ a forma general˘a a solut¸iilor ecuat¸iei ∂u ∂u x1 + . S˘ a se calculeze (t. Fie ϕ(·. 0. 0) = x2 + y 2 . 1) = x2 ∂x ∂y ∂u ∂u c) + (2ex − y) = 0. 0). S˘ a se calculeze (t. + xn =0 ∂x1 ∂xn . 93 Ex. y. Fie ϕ(·. 5.

1) = x2 ∂x ∂y ∂u ∂u c) x −y = u. 2) = x3 ∂x ∂y ∂u ∂u d) + = 1. u(x. u(x. 1) = x2 ∂x ∂y Ex. u(x. u(x. + xn = pu.94 b) S˘a se rezolve: ∂u ∂u ∂u x +y +z = 0. . 0) = x2 + x + 1. a) S˘ a se g˘ aseasc˘ a forma general˘a a solut¸iilor ecuat¸iilor ∂u ∂u x1 + . ∂x ∂y ∂z Ex. 0) = ∂x ∂y 2 ∂u ∂u b) u −u = y − x. . u(x. 11. p ∈ Z∗ . 12 S˘ a se rezolve Problemele Cauchy ∂u ∂u x2 a) 2y + 3x2 = 6x2 y. y. u(x. ∂x ∂y . ∂x1 ∂xn ∂u ∂u b) S˘a se rezolve: x +y = 3u. 1) = x2 y 2 .

Sisteme cu coeficient¸i constant¸i. n A : I → L(R ) continu˘ a ¸si b : I → Rn continu˘a. Ecuat¸ii diferent¸iale liniare ¸si ecuat¸ii diferen- ¸tiale afine de ordin superior. Sisteme liniare ¸si sisteme afine de ecuat¸ii diferent¸iale de ordinul unu Amintim din Capitolul II c˘ a pentru I un interval deschis din R. Stabilitatea sistemelor liniare de ecuat¸ii diferent¸iale. Serii Fourier-Bessel.2) 95 .Capitolul 3 Sisteme liniare ¸si sisteme afine de ecuat¸ii diferent¸iale Sistem fundamental de solut¸ii.1) dac˘a ϕ0 (t) = A(t)ϕ(t) ∀t ∈ J ¸si c˘a ϕ : J → Rn este solut¸ia a sistemului afin (sau neomogen) de ecuat¸ii diferent¸iale de ordin 1 x0 = A(t)x + b(t) (1. Clasificarea Poincar´e a punctelor de echilibru. Variat¸ia constantelor. Funct¸ia Green pentru unele probleme Sturm-Liouville. ϕ : J → Rn de clas˘a 1 a pe intervalul J ⊂ I este solut¸ia sistemului liniar (numit ¸si sistem C definit˘ omogen) de ecuat¸ii diferent¸iale de ordin 1 x0 = A(t)x (1. Zerouri ale solut¸iilor ecuat¸iilor diferent¸iale liniare de ordin doi. §1.

t ∈ I. . Fie t0 ∈ I. Rn ). . Datorit˘a faptului demonstrat ˆın Cap.1) VA = {ϕ : I → Rn | ϕ solut¸ie a (1. ϕn } ˆın VA se nume¸ste sistem fundamental de solut¸ii al ecuat¸iei (1. n}. .     ϕn.  Xn    0 x1 (t) = a1j (t)xj (t) + b1 (t)   j=1    .1 (t) ϕ1.  . O alt˘a proprietate fundamental˘ a a sistemului (1. . O proprietate foarte important˘ a a sistemului (1.1) va fi demonstrat˘a ˆın teorema urm˘ atoare TEOREMA 1.i (t) ϕn.2) (deci ¸si a (1. . ϕn }. c˘ a ∀x0 ∈ R exist˘a o unic˘a solut¸ie a (1..2) este definit˘a pe I. . ϕn (t)] = . . . Fie A : I → L(Rn ) continu˘ a.1)) este aceea de existent¸˘a global˘a a solut¸iilor. §2. . . . . ϕn } o baz˘a ˆın VA . demonstrat˘a ˆın Cap.1)} (1. Prin considerarea unei baze ˆın Rn .n (t) ϕn. Definim T ϕ = ϕ(t0 ). ♦ Definit¸ie. ϕi (t) =  . T este evident liniar. β ∈ R atunci αϕ + βψ este solut¸ie a (1. j ∈ {1. .  . fiind evident subspat¸iu vectorial al C(I.  .1) ¸si α.. Funct¸ia X : I → L(Rn ) cu X(t) matricea de coloane {ϕ1 . deci izomorfism. n    X  x0n (t) =     anj (t)xj (t) + bn (t) j=1 cu aij : I → R funct¸ii continue ∀i. . T este bijectiv. .. . . . II. Pentru a demonstra c˘ a dim VA = n vom construi un izomorfism T : VA → Rn . §2: orice solut¸ie maximal˘a a (1. . Demonstrat¸ie.i (t) ϕ1. . .96 dac˘a ϕ0 (t) = A(t)ϕ(t) + b(t) ∀t ∈ J. Atunci mult¸imea solut¸iilor sistemului (1.. Prin urmare ˆın VA exist˘ a o baz˘a format˘ a din n elemente. (1. ϕn (t) =  . Dac˘ a ˆın Rn consider˘am baza canonic˘a atunci       ϕ1. Fie {ϕ1 .n (t) ϕ1 (t) =  . .1). .  . .n (t) Definit¸ie. . . pentru t ∈ I. Se verific˘ a u¸sor c˘a dac˘a ϕ ¸si ψ sunt solut¸ii ale (1. . . O baz˘ a {ϕ1 . X(t) = col[ϕ1 (t).3) este spat¸iu vectorial real de dimensiune n.2) devine. . . II.1) ϕ : I → Rn astfel ˆıncˆat ϕ(t0 ) = x0 .1. Observat¸ie..1): (αϕ + βψ)0 = αϕ0 + βψ 0 = αA(t)ϕ + βA(t)ψ = A(t)(αϕ + βψ).

yn (t) coloanele lui Y (t).4) ¸si ∃t0 ∈ I astfel ˆıncˆat det X(t0 ) 6= 0 atunci coloanele lui X(t) formeaz˘a un sistem fundamental de solut¸ii 3) Matricea fundamental˘ a de solut¸ii nu este unic˘ a: dac˘ a B este o matrice inversabil˘ a. X(t)B este matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1.1). (1. 1) Dac˘ a exist˘a t0 cu det X(t0 ) = 0 atunci coloanele lui X(t0 ) nu sunt liniar independente deci exist˘a c1 . det X(t) 6= 0 ¸si X 0 (t) = A(t)X(t) (1. 3) Ar˘at˘am c˘a X(t)B verific˘a (1. . . Deoarece Y verific˘a (1. cn ) este solut¸ie nenul˘a a sistemului omogen X(t0 )¯ ct = 0). ϕn } este baz˘ a ˆın VA . Atunci: 1) ∀t ∈ I. . . . 97 = [ϕi.2. . . . TEOREMA 1.4). . . din egalitatea coloanelor din membrul stˆang cu cele corespunz˘atoare ˆın membrul drept obt¸inem c˘ a ϕ1 . Ele sunt liniar indepen- dente dac˘ a det X(t) 6= 0 cel put¸in ˆıntr-un punct t ∈ I ceea ce a ¸si numai dac˘ potrivit rat¸ionamentului de la punctul precedent echivaleaz˘a cu det X(t) 6= 0 ∀t ∈ I. . . . .1). ϕ0n (t)] = col[A(t)ϕ1 (t). y1 . . . ϕn coloanele lui X. yn sunt solut¸ii ale (1.4) se obt¸ine observˆand c˘a X 0 (t) = col[ϕ01 (t). ϕn verific˘a (1. 4) Solut¸ia Problemei Cauchy format˘ a din (1. Fie acum y1 (t). . .j (t)]i.4) 2) Dac˘ a X : I → L(Rn ) verific˘ a (1. . . . + cn ϕn (t) = 0 ∀t ∈ I ceea ce contrazice faptul c˘a {ϕ1 . . . . . . cn ∈ Rn .j (prin considerarea bazei canonice ˆın Rn ) se nume¸ste matrice fun- damental˘ a de solut¸ii a ecuat¸iei (1. .1). + cn ϕn este solut¸ie a (1.1) ¸si reciproc dac˘ a Y (t) este matrice fundamental˘ a de solut¸ii atunci Y (t) = X(t)B cu B inversabil˘ a. . 2) Dac˘ a presupunem c˘ a X verific˘a (1.4) (X(t)B)0 = X(t)0 B = A(t)X(t)B ¸si det(X(t)B) = det X(t) det B 6= 0 ∀t ∈ I dac˘a B este inversabil˘a. Dar c1 ϕ1 + . A(t)ϕn (t)] = A(t)X(t). . . . . cu c1 ϕ1 (t0 ) + .1) ¸si x(t0 ) = x0 este ϕ(t) = X(t)X(t0 )−1 x0 (1. . . A¸sadar det X(t) 6= 0 ∀t ∈ I. Fie X : I → L(Rn ) matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1. .1) ¸si x(t0 ) = 0 rezult˘a c˘a c1 ϕ1 (t) + .4) ¸si not˘am cu ϕ1 . + cn ϕn (t0 ) = 0 (¯ c = (c1 . . nu toate nule. . . yn = bjn ϕj j=1 j=1 .1) ¸si atunci n X n X y1 = bj1 ϕj . .5) Demonstrat¸ie. . . . . .1) iar din unicitatea solut¸iei Problemei Cauchy format˘a din (1. . .

Liouville. .98 n X adic˘a ∀i. . . ϕ(t0 ) = cn cn = X(t0 )¯ −1 c = x0 atrage c¯ = X(t0 ) x0 ¸si (1. + cn ϕn = X(t)  . . . ϕn ](t) = det col[ϕ1 (t). k ∈ {1. X(t + h) − X(t) = X 0 (t)h + α(t. . Vom deduce ˆın continuare o proprietate important˘ a a acestui determinant. . cu c¯ =  . VII. . Cap. ♦ Observat¸ie.Wronski (1778-1853)). . W (t) = W [ϕ1 .6) (dup˘a numele matematicianului polonez H. I.5) este demonstrat˘a. numit wronskian.1)are forma c1 c1  . det X(t) 6= 0 ∀t ∈ I rezult˘ a det B 6= 0.   . T r A = aii . ϕn } liniar independente ˆın C(I.. Atunci. . . Observat¸ie.j .3. .4) obt¸inem h→0 h X(t + h) − X(t) = hA(t)X(t) + α(t. . Presupunem acum {ϕ1 . . ¸tinˆand cont c˘a X(t) este . . . yik = bjk ϕij deci Y (t) = X(t)B ¸si din det Y (t) 6= j=1 0. . .1).2 c˘a W (t) = 0 ∀t ∈ I dac˘a ¸si numai dac˘ a ∃t0 ∈ I astfel ˆıncˆ at W (t0 ) = 0 (ceea ce echivaleaz˘a cu faptul c˘a solut¸iile nu sunt liniar independente) iar ˆın acest caz formula (1. matematician francez. . . I.2 s-a ar˘atat c˘a orice solut¸ie a (1. ase¸ste definit¸ia dat˘ TEOREMA 1.1) are forma ϕ(t) = X(t)¯ c cu c¯ ∈ Rn vector constant. (Liouville) Fie W wronskianul unui sistem de solut¸ii ale ecuat¸iei (1. . orice solut¸ie  a (1.7) n X unde T r A noteaz˘ a urma matricii A: dac˘ a A = [aij ]i. Folosind (1. i=1 (J. Rn ).1) ¸si fie t0 ∈ I. ϕn : I → Rn solut¸ii ale (1. Am v˘ azut ˆın Teorema 1. §4. . ϕn . . pentru n = 2 se reg˘ a wronskianului ˆın Cap. 1809-1882). §1]).. X fiind derivabil˘a ˆın t ∈ I are loc. h) = 0 (vezi [28. Definit¸ie. ϕn } este  baz˘aˆın VA . h) ¸si atunci. . . vol. T ¸ inˆ and cont de leg˘atura dintre ecuat¸iile de ordin n ¸si sis- temele de n ecuat¸ii de ordinul 1 dedus˘a ˆın Propozit¸ia 1. ϕn (t)] (1. Fie X(t) matricea fundamental˘ a de solut¸ii pe care o genereaz˘a. pentru ∀h ∈ R cu t + h ∈ I.2 din Cap. Fie ϕ1 . h) 1 cu lim α(t.II. . §1. n}. . Se nume¸ste wronskian al acestor solut¸ii determinantul matricii cu coloane ϕ1 . ˆın demonstrarea punctului 4) din Teorema 1. 4) Deoarece {ϕ1 .  ϕ = c1 ϕ1 + .7) este evident verificat˘a. . Am v˘azut ˆın teorema precedent˘ a c˘a o caracteristic˘a important˘a a matricii fundamentale de solut¸ii este faptul c˘ a are determinantul nenul. Atunci Rt T rA(τ )dτ W (t) = W (t0 )e t0 (1. Demonstrat¸ie. . . . .

j = 1. Atunci X(t) = col[ϕ1 (t).  0 0 1 Fie ϕj solut¸ia (1.1).7) rezult˘a c˘a Rt T r A(s)ds det R(t. h→0 h Deoarece. Observat¸ie.. conform Teoremei 1. h) = 0.2.       1 0 0  0   1   0  e1 =  . ξ) este un izomorfism de spat¸ii vectoriale n n R → R . h) cont¸ine termeni de grad ≥ 2 ˆın raport cu h 1 ¸si termeni care provin din α(t.4). τ ∈ I. . Acest lucru se poate demonstra direct f˘ar˘a a folosi matricea fundamental˘ a de solut¸ii. 2).8) Matricea R(t. h)) = = det[In + hA(t) + α(t. . ˆın aceste condit¸ii lim β(t. o matrice fundamental˘a de solut¸ii care. en }. Fie t0 ∈ I ¸si fie ˆın Rn baza canonic˘ a {e1 .7) rezult˘a imediat a c˘ h→0 h (vezi Cap.10) Din (1. .9) cu X matrice fundamental˘ a de solut¸ii.  .   . .. natural˘a. h) 1 cu lim β(t. Din (1. Pe baza formulei (1. . h) = 0 rezult˘ a W 0 (t) = [T r A(t)]W (t) ¸si (1. . I. ξ ∈ Rn (1. . β(t. Observat¸ie. h)X(t)−1 . ϕn (t)] este.1). h) (In fiind matricea unitate). τ ) = e τ (1.   . se nume¸ste matrice de tranzit¸ie (vezi [39]) a sistemului (1. §4). . e2 =  . satisface ¸si X(t0 ) = In . .        .1) are forma Φ(t. .8) se observ˘a c˘a ξ 7→ Φ(t.5) curentul maximal (care este curent global) ata¸sat ecuat¸iei (1. . t. pe lˆang˘a (1. h)X(t)−1 ] det X(t) = = W (t)[1 + hT r A(t)] + β(t. .  .  . τ. τ. . 99 inversabil˘ a rezult˘ a W (t + h) = det X(t + h) = det(X(t) + hA(t)X(t) + α(t. ξ) = X(t)X(τ )−1 ξ. . ∀h ∈ R cu t+h ∈ I are loc W (t+h)−W (t) = T rA(t)W (t)h+β(t. τ ) = X(t)X(τ )−1 (1. . . n. . en =  . ♦ Exist˘ a o matrice fundamental˘a de solut¸ii pentru (1.1) cu ϕj (t0 ) = ej .. deci det X(t0 ) = 1.

ζ).5. 2) Solut¸ia Problemei Cauchy (1. s. s. τ. t. τ ) = R(t. (1. Φ(τ. ξ) (1. este Z t −1 x(t) = X(t)X(t0 ) x0 + X(t)X(s)−1 b(s)ds (1. x0 ∈ Rn .1) ¸si.1) cu ϕ(τ ) = αξ + βζ = αΦ(τ. τ )−1 ∀t. C˘aut˘am c¯ ∈ Rn pentru care x ˜(t) = X(t)¯ c + xp (t) ∀t ∈ I. τ. τ ) : Rn → Rn .13) define¸ste o solut¸ie a (1. τ ) este izomorfism de spat¸ii vectoriale. Evident ϕ(t) = C(t. Atunci 1) x este solut¸ie a (1. τ )Φ(τ. t) = In . τ )ϕ(τ ). ♦ −1 Revenim acum la (1. Fie v ∈ Rn ¸si ξ = Φ(τ. 2) C(t. τ )◦C(τ. Pentru t = t0 obt¸inem x˜0 = X(t0 )¯ c + x0 deci X(t0 )¯ c = x0 − x ˜0 ¸si c¯ = X(t0 )−1 (x0 − x ˜0 ). τ ) ∈ I × I. τ. τ. ξ) = Φ(t. 1) C(t.2) ¸si y˜(t0 ) = x ˜0 = x˜(t0 ). v)) = v. τ.12) este demonstrat˘ a. s. Atunci Φ(t. ξ) + βΦ(τ. ξ) = Φ(t. Fie X o matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1. x ˜0 = x ˜(t0 ).100 Propozit¸ia 1. ξ) = = C(t. τ )C(τ.4. t.12) 3) C(τ. fie t0 ∈ I ¸si fie x0 = xp (t0 ). Din Teorema de unicitate a solut¸iei Problemei Cauchy. v). τ ∈ I. τ. 4) C(t.11) Atunci 1) ∀t. s) = C(t. Atunci −1 y˜(t) = X(t)X(t0 ) (x0 − x ˜0 ) + xp (t) este solut¸ie a (1. τ )(αξ + βζ) = αC(t. s ∈ I. Punctele 3) ¸si 4) rezult˘a imediat din 2). τ. Fie acum x ˜ o solut¸ie a (1. s)ξ = C(t.2). τ )(αξ + βζ) = Φ(t. C(t.2). ϕ(t) = αΦ(t. fie C(t. τ.14) t0 Demonstrat¸ie. Demonstrat¸ie. 1) Este imediat c˘a (1. τ.1). t0 ∈ I. τ )ξ + βC(t.13) unde c¯ ∈ Rn iar xp este o solut¸ie particular˘ a a (1. TEOREMA 1. s) ∀t. ξ)) = Φ(t. Φ(τ.9): C(t. pentru (t. τ )ξ = Φ(t. τ ∈ I. . τ )ζ.2). τ.2) dac˘ a ¸si numai dac˘a x(t) = X(t)¯ c + xp (t) (1. t) = C(t. 2) C(t. C(t. ξ) + βΦ(t. τ ) = X(t)X(τ ) . s)ξ ¸si (1. Fie Φ : I × I × Rn → Rn curentul maximal ata¸sat ecuat¸iei (1. αξ + βζ) este solut¸ia ϕ a (1. ζ) ∀t ∈ I deci C(t. Pentru a termina de ar˘ a C(t.2) ¸si x(t0 ) = x0 . τ ) este izomorfism Rn → Rn este sufi- atat c˘ cient s˘a demonstr˘ am c˘ a este surjectiv.

n! n=0 ¸si atunci pentru A ∈ L(Rn ) ¸si t ∈ R. I. A ∈ L(Rn ). b] ⊂ R (din criteriul major˘arii al lui Weierstrass). 2) T¸ inˆ and cont de (1.17) n! n=0 seria fiind absolut convergent˘ a. Seria derivatelor ˆın raport cu t. Vom deduce ˆıns˘ a (1. II. C˘aut˘am a¸sadar o solut¸ie particular˘a a (1.14) este demonstrat˘ a. vol. A ∈ L(Rn ) (1.2) ceea ce rezult˘a imediat din derivarea integralelor cu parametru ˆın fiecare component˘a a matricii. Folosind (1. Atunci x0 (t) = X 0 (t)C(t)+X(t)C 0 (t) = A(t)X(t)C(t)+X(t)C 0 (t) = A(t)X(t)C(t)+b(t) Z t 0 −1 de unde C (t) = X(t) b(t) ¸si C(t) = X(s)−1 b(s)ds iar t0 Z t Z t xp (t) = X(t) X(s)−1 b(s)ds = X(t)X(s)−1 b(s)ds t0 t0 ¸si (1. t0 Un caz deosebit de important este constituit de sistemele liniare cu coeficient¸i constant¸i x0 = Ax.9). 101 Teorema de unicitate a solut¸iei a Problemei Cauchy (Cap. ∞ At X 1 n n e = A t (1.14) este o solut¸ie particular˘a a (1. b] pentru orice [a. t0 )x0 + R(t. §4). (1. s)b(s)ds. §1] c˘a pentru E spat¸iu Banach ¸si A ∈ L(E) ∞ X 1 n se define¸ste eA ca sum˘ a a seriei absolut (normal) convergente eA = A . §1.14) pe baza metodei variat¸iei constantei aplicat˘a cu succes ˆın cazul scalar (Cap.14) se scrie sub forma Z t x(t) = R(t. ♦ Observat¸ie. VI. ∞ X 1 An tn−1 este de asemenea absolut ¸si uniform convergent˘a pe orice (n − 1)! n=1 .15) ¸si de sistemele afine de forma x0 = Ax + b(t).4) asigur˘ a c˘ ax˜(t) = y˜(t) = X(t)X(t0 )−1 (x0 − x ˜0 ) + xp (t) ∀t ∈ I.2) de forma x(t) = X(t)C(t).16) Amintim din [28.13) este suficient s˘a verific˘am c˘a integrala din mem- brul drept al (1. Cap. Teorema 1. I. uniform ˆın t ∈ [a. b : I → Rn continu˘a (1.

prezentat˘a pe larg ˆın [29] se bazeaz˘ a pe calculul funct¸ional analitic cu matrici p˘atrate. 2) Rezult˘a din 1) ¸si din (1.19)0 Demonstrat¸ie. Fie A ∈ Mn (C). Fie A ∈ Mn (C) ¸si G ⊂ C o mult¸ime deschis˘a. D¯ ⊂ G cu σ(A) ⊂ D ¸si cu γ = ∂D drum neted (pe port¸iuni) orientat pozitiv.4) se re- duce la (1.15) cu X(0) = In este X(t) = eAt 2) Solut¸ia Problemei Cauchy (1. β ∈ C.14). Una dintre metode.19) t0 ˆın particular. 1) Matricea fundamental˘ a de solut¸ii X a (1. particularizˆand la spat¸ii finit dimensionale calculul funct¸ional analitic Riesz- Dunford.17) ¸si rezult˘a c˘a ∀t ∈ R avem (eAt )0 = A eAt (1. Definit¸ie.7. Definit¸ie. Fie f : G → C o funct¸ie olomorf˘a ¸si fie D un domeniu.18) TEOREMA 1.6. σ(A) = {λ ∈ C|λIn −A nu este inversabil˘a ˆın Cn } = {λ ∈ C| det(λIn −A) = 0} (In este matricea unitate).15) ¸si x(t0 ) = x0 este ϕ(t) = eA(t−t0 ) x0 (1. A) = (zIn − A)−1 se nume¸ste funct¸ia rezolvant˘a a lui A. eAt este matrice fundamental˘a de solut¸ii care satisface X(0) = In conform (1. (αf + βg)(A) = αf (A) + βg(A) 2) (f g)(A) = f (A)g(A) . b] ⊂ R ceea ce permite derivarea termen cu termen ˆın (1. R(z. Definim prin formula Riesz-Dunford Z 1 f (A) = f (z)R(z. Se nume¸ste spectrul lui A submult¸imea din C. Mult¸imea ρ(A) = C − σ(A) se nume¸ste mult¸imea rezolvant˘ a a lui A iar funct¸ia R( .15). A) : ρ(A) → Mn (C). solut¸ia Problemei Cauchy (1. ecuat¸ia (1.20) 2πi γ (Integralele se calculeaz˘ a pe fiecare component˘a a matricii).17). A)dz (1. Atunci 1) ∀α. 1) Deoarece ˆın cazul ecuat¸iei (1. Calculul funct¸ional astfel definit are urm˘atoarele propriet˘a¸ti TEOREMA 1.102 interval [a. Fie f ¸si g funct¸ii olomorfe ˆın G cu σ(A) ⊂ G.18).16) ¸si x(t0 ) = x0 este Z t A(t−t0 ) ϕ(t) = e x0 + eA(t−s) b(s)ds (1. ♦ Rezolvarea sistemelor de ecuat¸ii diferent¸iale liniare cu coeficient¸i constant¸i depinde a¸sadar de calculul matricilor eAt .

5. .22) j=1 k=0 cu Zjk ∈ Mn (C) coeficient¸i matriciali independent¸i de f . a) Fie A ∈ Mn (C). . ♦ Coeficient¸ii matriciali ˆın (1. atunci f (A) = αk Ak . ˆın particular. λn }. .21) ¸si (1. . . . 1 + i}. Atunci n X f (A) = f (λj )Zj (1.22) se determin˘a folosind n funct¸ii reale particulare de form˘  a cˆat mai simpl˘a (polinoame) liniar independente. 5}.3]. seria fiind convergent˘ a uniform ˆın D cu k=0 ∞ X σ(A) ⊂ D. + k=0 +an An pentru P ∈ C[X]. 1 1   1 z − 1 −1 R(z. . ♦ Formula (1. . 103 ∞ X 3) Dac˘ a f (z) = αk z k . 2. λp }. . Demonstrat¸ie vezi [29. §6. Vezi [29. f (z) = z − 1 ¸si f (z) = (z − 1)(z − 2) . III. Dac˘a γ = ∂D cu σ(A) ⊂ D z − 2z + 2 1 z−1 ezt (z − 1) ezt  Z Z  1 1  2πi γ z 2 − 2z + 2 dx − dx ! 2πi γ z 2 − 2z + 2  cos t − sin t eAt =  = et   ezt ezt (z − 1) Z Z  1 1  sin t cos t dx dx 2πi γ z 2 − 2z + 2 2πi γ z 2 − 2z + 2 2) Fie σ(A) = {1. P (A) = a0 In + a1 A + . Cap.20) conduce la calcule complicate cˆand dimensiunea matricilor este 3 sau mai mare. deci A are n valori proprii distincte.8. valorile proprii avˆ and respectiv multiplicit˘ a¸tile m1 . . §6.21) j=1 cu Zj ∈ Mn (C) coeficient¸i matriciali independent¸i de f . b) Dac˘ a σ(A) = {λ1 . Cap. 1) A = . . Atunci f (A) = f (1)Z1 + f (2)Z2 + f (5)Z5 . A) = 2 . Teorema 6. . III.2]. 1 −1 Exemple. σ(A) = {λ1 . Corolar 6. σ(A) = {1 − i. . ˆIn aceste situat¸ii este util˘a urm˘atoare teorem˘a TEOREMA 1. Demonstrat¸ie. atunci   p mj −1 X X f (A) =  f (k) (λj )Zjk  (1. mp . Scriem relat¸ia pentru funct¸iile f (z) = 1 ∀z ∈ C. .

5) permite studiul stabilit˘ a¸tii oric˘ arei solut¸ii. 2) S¸i ˆın cazul r˘ acinilor complexe forma final˘a a matricii eAt este real˘a ad˘ (vezi Exemplul 1).104 ¸si obt¸inem. f (z) = (z − 1)2 ¸si obt¸inem    I = Z1 + Z3  A − I = Z2 + 2Z3   (A − I)2 = 4Z3  de unde 1 1 1 Z3 = (A − I)2 . f (A) = f (1)Z1 + +f 0 (1)Z2 + f (−1)Z3 . 1} ¸si 1 are multiplicitate doi. Z2 = (A − I) + (A − I)2 . 1) ˆIn cazul valorilor proprii multiple. formula (1. 3) Dac˘ a σ(A) = {−1. 4 2 4 Rezult˘a e−t     At t 1 2 t 1 2 e =e I − (A − I) + t e (A − I) + (A − I) + (A − I)2 .9. Z1 = I − (A − I)2 . Alegem f (z) = 1. Fie A : I → L(Rn ) continu˘ a. unii dintre coeficient¸ii matriciali pot fi nuli. Z2 = A−I − (A−I)(A−2I) = (A−I) I− A 12 4 4 4 1 1 Z1 = I − (A − I)(6I − A) − (A − I)(A − 2I) 4 12 ¸si eAt = et Z1 + e2t Z2 + e5t Z3 . TEOREMA 1. 4 2 4 Observat¸ii. cu I = I3 .1) este stabil˘a (1B) Orice solut¸ie a (1. f (z) = z − 1.    I = Z1 + Z2 + Z3  A − I = Z2 + 3Z3   (A − I)(A − 2I) = 12Z3  Atunci   1 1 3 1 Z3 = (A−I)(A−2I). Revenind la sistemele liniare cu coeficient¸i variabili. 1) Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente: (1A) Solut¸ia banal˘ a a (1. Aceasta se ˆıntˆampl˘a atunci cˆand polinomul minimal al matricii A este diferit de polinomul caracteristic.1) este stabil˘ a . cu [0. ∞) ⊂ I.

1)... §3. din Cap. Demonstrat¸ie. . (1D) Orice matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1.23) t→∞ (2D) Orice matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1. ∀t ∈ [t0 . §3. t0 .1) este asimptotic stabil˘a (2C) Exist˘ a o matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1.1) revine la studiul stabilit˘a¸tii (stabilit˘a¸tii asimptotice) solut¸iei banale pentru sistemul y 0 = A(t)(y + ϕ) − ϕ0 = A(t)y + A(t)ϕ − ϕ0 = A(t)y care coincide cu (1.1) are proprietatea (1.4. ”(1A) ⇔ (1B)” ¸si ”(2A) ⇔ (2B)” Este suficient s˘ a observ˘ am c˘a. ˆın conformitate cu Cap. x0 )|| = 0 t→∞ ”(1A) ⇒ (1C)” ¸si ”(2A) ⇒ (2C)” Fie ε = 1 ˆın definit¸ia stabilit˘a¸tii solut¸iei banale.. la demonstrarea stabilit˘ a¸tii ¸si a stabilit˘a¸tii asimptotice trebuie verificate relat¸iile (3. Deoarece orice solut¸ie a (1.1) cu       δ 0 0  0   δ   0        ϕ1 (t0 ) =  .24) dac˘a 1 ||x0 || < δε = . 2) Urm˘atoarele afirmat¸ii sunt echivalente (2A) Solut¸ia banal˘ a a (1. studiul stabilit˘a¸tii (respectiv a stabilit˘a¸tii asimptotice) pentru solut¸ia ϕ a (1.5). . ∞) ||ϕ(t. ϕ(t.3).1) m˘arginit˘ a. . x0 ) = X(t)X(t0 )−1 x0 ¸si atunci.  .1). lim ||X(t)|| = 0 atunci ¸si a dac˘ t→∞ lim ||ϕ(t.24) mai rezult˘ a c˘ a. ϕ2 (t0 ) =  . X : I → L(Rn ) cu lim ||X(t)|| = 0 (1.4). Propozit¸ia 3. Atunci exist˘a δ > 0 astfel ˆıncˆat dac˘ a ||x0 || ≤ δ rezult˘a ||ϕ(t.1) este asimptotic stabil˘ a (2B) Orice solut¸ie a (1. Fie ϕ1 .I.               0   0   0  0 0 δ .23). . t0 . t0 . . Din (1. ϕn solut¸ii ale (1. .. x0 )|| ≤ ||X(t)|| ||X(t0 )−1 || ||x0 || ≤ M ||X(t0 )−1 || · ||x0 || < ε (1.1) este m˘arginit˘a. x0 )|| ≤ 1 ∀t ≥ t0 . I. t0 . .1) este solut¸ie global˘a. ”(1C) ⇒ (1B)” ¸si ”(2C) ⇒ (2B)” Fie ||X(t)|| ≤ M ∀t ∈ I ¸si fie t0 ∈ I. ϕn (t0 ) =  .. ˆın plus. . 105 (1C) Exist˘ a o matrice fundamental˘ a de solut¸ii a (1.  . M ||X(t0 )−1 || Din (1.. respectiv (3. uniform ˆın t0 ∈ I.

.27). .15) este asimptotic stabil dac˘ a ¸si numai dac˘ a σ(A) ⊂ {λ ∈ C| Re λ < 0} (2) Dac˘ a σ(A) ⊂ {λ ∈ C| Re λ ≤ 0} ¸si oricare λ ∈ σ(A) cu Re λ = 0 este valoare proprie simpl˘ a atunci sistemul (1. Deoarece ||ϕj (t0 )|| = δ ∀j = 1. urm˘atorul rezultat este imediat TEOREMA 1. din (1. dac˘a ||x0 || ≤ δ.26) j=1 cu Pj polinom cu coeficient¸i matriciali de grad ≤ mj − 1. Subliniem c˘ a ˆın cazul neliniar stabilitatea se refer˘a la solut¸iile sistemelor. . (1) Sistemul (1. . . ϕ1 . n ¸si atunci  1 n 2 X 2 √ ||X(t)|| ≤  ϕij (t) ≤ n ∀t ≥ t0 (1. ¸tinˆand cont de (1.106 ¸si fie X(t) = col[ϕ1 (t). . ϕn sunt independente ˆın C(I. . ˆIn cazul sistemelor cu coeficient¸i constant¸i x0 = Ax am v˘azut c˘a o matrice fundamental˘ a de solut¸ii este eAt . ˆIn cazul r˘ ad˘acinilor complexe λj = αj + iβj termenii corespunz˘atori ˆın (1. s˘a aib˘a loc ¸si lim ||ϕ(t. n rezult˘a ||ϕj (t)|| ≤ 1 ∀t ≥ t0 . Rj polinoame cu coeficient¸i matriciali de grad ≤ mj − 1. Definit¸ie. . . .j=1 ˆIn cazul 2) alegem δ > 0 astfel ˆıncˆ at.10.27) cu Qj . .26) vor fi de forma eαj t (Qj (t) cos βj t + Rj (t) sin βj t) (1. . ˆın plus.9 arat˘ a c˘ a ˆın cazul sistemelor liniare se poate vorbi de stabilitate ca de o proprietate a sistemului. ♦ Teorema 1. . ˆın general     p mj −1 p mj −1 X X X X eAt =  tk eλj t Zjk  = e λj t  Zjk tk  j=1 k=0 j=1 k=0 deci p X eAt = Pj (t)eλj t (1. (1. Sistemul x0 = A(t)x se nume¸ste stabil dac˘a orice solut¸ie a sa este stabil˘ a ¸si se nume¸ste asimptotic stabil dac˘a orice solut¸ie este asimptotic stabil˘a. ϕn (t)] matricea fundamental˘a de solut¸ii generat˘a de ele (fiind independente ˆın t0 .25) rezult˘a lim ||X(t)|| = 0. . j = 1. Din (1. x0 )|| = 0 ¸si atunci.2.26).22) rezult˘a c˘a. .15) este stabil. Rn )). . t→∞ t→∞ ”(1C) ⇔ (1D)” ¸si ”(2C) ⇔ (2D)” se obt¸in din Propozit¸ia 1.25) i. t0 . . 3): dac˘a Y este o matrice fundamental˘ a de solut¸ii atunci Y (t) = X(t)B cu B ∈ L(Rn ) ¸si cum ||Y (t)|| ≤ ||X(t)|| ||B|| ∀t ∈ I echivalent¸ele sunt imediate.

26) ¸si (1. Dac˘ a A este o matrice stabil˘ a atunci exist˘ a b > 0 ¸si M ≥ 1 astfel ˆıncˆat pentru orice t ≥ 0 ||eAt || ≤ M e−bt (1. Cj matrici constante a¸sadar termeni care r˘amˆan m˘arginit¸i pentru t → ∞. Din (1. deci ¸si ||eAt ||. Deoarece σ(A) este format din r˘ad˘acinile polinomului caracteristic P (λ) = det(λI − A) ∈ R[X] este fireasc˘a urm˘atoare definit¸ie Definit¸ie. Pentru (2). 107 (3) Dac˘ a λ ∈ σ(A) cu Re λ > 0 atunci sistemul (1. P este stabil dac˘ a ¸si numai dac˘a a1 . A ∈ Mn (R) se nume¸ste stabil˘ a sau hurwitzian˘ a dac˘a σ(A) ⊂ {λ ∈ C|Reλ < 0} (dup˘ a numele matematicianului german A. observ˘am c˘a dac˘a αj = 0 ¸si mj = 1.12.27) se vede c˘a lim ||eAt || = 0 dac˘a ¸si t→∞ numai dac˘ a Re λ < 0 ∀λ ∈ σ(A) iar dac˘a exist˘a λj ∈ σ(A) cu Re λ > 0 atunci pentru t → ∞ termenul respectiv. TEOREMA 1.11. ∞) ¸si a1 a2 > a3 (1. ˆın (1. Hurwitz (1859-1919)). tinde la infinit adic˘a eAt nu este m˘arginit˘ a. a2 .29) . Are loc urm˘ atorul criteriu de stabilitate. (Routh-Hurwitz). p j=1 1 Re λj ≤ max{Re λ ∈ σ(A)} < max{Re λ|λ ∈ σ(A)} = −b 2 rezult˘ a p p X X ||Pj (t)|| ||eAt ||ebt ≤ ||Pj (t)||e(Re λj +b)t = (−Re λj −b)t →0 j=1 j=1 e pentru t → ∞ deci ||eAt ||ebt ≤ M ∀t ≥ 0 ¸si Teorema este demonstrat˘a. ♦ Calitatea de a fi stabil˘ a sau nu a matricii A este determinat˘a de pozit¸ia spectrului s˘au ˆın C. Aceasta demonstreaz˘a (1) ¸si (3). . Un polinom P ∈ R[X] se nume¸ste stabil dac˘a {λ ∈ C| P (λ) = = 0} ⊂ {λ ∈ C| Re λ < 0}.27) apar termeni de forma Bj cos βj t + Cj sin βj t cu Bj . TEOREMA 1.28) 1 Demonstrat¸ie. .15) nu este stabil a exist˘ (solut¸ia banal˘ a nu este stabil˘ a) Demonstrat¸ie.26) 2 p X ||eAt || ≤ ||Pj (t)||eRe λj t ¸si deoarece ∀j = 1. . a) Fie P (x) = x3 + a1 x2 + a2 x + a3 ∈ R[X]. Fie b = − max{Re λ|λ ∈ σ(A)}. . Din (1. a3 ∈ (0. eAt rezult˘ a m˘arginit˘a ¸si (2) este demonstrat˘a ♦ Teorema precedent˘ a justific˘ a urm˘atoare definit¸ie Definit¸ie.

.  0 0 0 0 0 0 .. . 0 0   a3 a2 a1 a0 0 0 .. .. ......108 n X b) Fie P (x) = ak xn−k ∈ R[X]ω.... .. .. 0 an P este stabil ⇔ ∆j > 0 ∀j ≥ 1 cu ∆j minorii principali ai matricii H: . .. a0 > 0 ¸si fie H matricea Hurwitz k=0 asociat˘ a   a1 a0 0 0 0 0 .. 0 0    . 0 0   H=  a5 a4 a3 a2 a1 a0 ... .... .. .. ..

.

.

.

.

a1 a0 0 .

.

a1 a0 .

.

.

∆2 = . ∆1 = a1 .

.

.

∆3 = . .

a3 a2 a1 .

∆n = det H. . . . a3 a2 . . .

.

.

a5 a4 a3 .

.

r1 r2 + r1 r3 + r2 r3 = a2 . Dac˘a r1 ∈ (−∞. Cap. 0) ¸si r2 = r¯3 ∈ C. a2 > 0. r1 + r2 + r3 = −a1 . 0) ¸si r2 = r¯3 ∈ C cu Re r2 = Re r3 < 0 rezult˘a r2 r3 > 0. 0) ¸si dac˘a toate r˘ad˘acinile sunt reale. Apoi a1 a2 − a3 = a1 [r1 (r2 + r3 ) + r2 r3 ] + r1 r2 r3 = a1 r1 (r2 + r3 ) + (a1 + r1 )r2 r3 = = a1 r1 (r2 + r3 ) − (r2 + r3 )r2 r3 = (r2 + r3 )(a1 r1 − r2 r3 ) > 0 ”⇐” Deoarece a1 > 0. 4. r2 . b) vezi [18. r1 r2 r3 = −a3 . XVI] sau [68. a1 r1 < 0. care duce axa imaginar˘a pe T.II. discul unitate deschis din C ¸si {λ ∈ C| Re λ < 0}. Atunci   z+1 det(A − λI) = 0 ⇔ det A − I = 0 ⇔ [A + I − z(A − I)] = 0. r2 + r3 = = 2Re r2 < 0 deci a3 > 0. Demonstrat¸ie. Scriem relat¸iile lui Vi`ete. §2]) c˘ a ϕ(z) = = λ realizeaz˘a o transformare conform˘a z−1 ˆıntre D. a2 > 0 ¸si a3 > 0 rezult˘a c˘a P (x) > 0 ∀x ≥ 0 de unde {λ ∈ C| P (λ) = 0} ∩ R ⊂ (−∞. P rezult˘a stabil. S¸tim z+1 (vezi [29. a3 > 0. r3 r˘ad˘acinile lui P . Dac˘a r1 . a1 > 0. ♦ ˆIn leg˘ atur˘a cu studiul stabilit˘ a¸tii exist˘a ¸si proceduri aproximative. a2 > 0. . iar din a1 a2 − a3 = (r2 + r3 )(a1 r1 − r2 r3 ) > 0 rezult˘a r2 + r3 = 2Re r2 < 0. §5]. Cap. Cap. Fie r1 ∈ (−∞. r3 ∈ (−∞. z−1 ˆInmult¸im cu det(A − I)−1 ¸si obt¸inem det[I + 2(A − I)−1 − zI] = 0. 0) din nou este imediat c˘ a a1 > 0. Atunci r2 r3 > 0. r2 . a) ”⇒” Fie r1 .

29). cˆand se studiaz˘a stabilitatea mi¸sc˘arilor normale prezentate ˆın Exemplul 3. ˆın cazul F periodic˘a ¸si a intr˘arii y0 periodice se obt¸ine matricea ([33])   0 1 0 k A   0 − −   B=    m m    2CE r ps AE r CEh 2  − V0 2 V0 V0 ps cu polinomul caracteristic  r   2 r  r 3 2 k CEh 2 A E kCEh 2 2ACE ps P (λ) = λ + λ + +λ + + m V0 ps mV0 mV0 ps mV0 2 care conform Teoremei 1.12. 109 Not˘am B = I + 2(A − I)−1 = (A − I)−1 (A + I) ¸si rezult˘a c˘a σ(A) ⊂ {λ ∈ C| Re λ < 0} ⇔ σ(B) ⊂ D a ¸si numai dac˘a lim B k = 0.j=1 a lim ||B mk0 || = 0 ¸si atunci ˆın mod sigur σ(B) ⊂ D. Aplicat¸ie.3 din Cap. rezult˘ m→∞ Putem de asemenea aproxima (A − I)−1 prin I + A + . I. se vede c˘ a dac˘a |tr B| ≥ n atunci B nu poate avea spectrul ˆın D ¸si A rezult˘ a instabil˘a. §1. I. transformarea neschimbˆ and distribut¸ia ˆın raport cu axa Oy a valorilor proprii. §12. a). + Am ).30) m V0 ps ps 2 . deoarece T r este invariant˘a la schimbarea bazei (vezi de exemplu [28. ˆIn sistemul (1. VII. Dac˘a se ajunge ca pentru un anumit (k ) 1 a loc |bij 0 | < . §3. . + Am ¸si s˘a con- sider˘am B ≈ I − 2(I + A + . vol. . II.1]) prin aducerea lui B la forma canonic˘ a Jordan.0) (vezi ¸si Cap. Observ˘ am de asemenea c˘ a. va fi stabil pentru  r  r  r k CEh 2 2 2 ps + A + kCh > 2AC (1. . Pentru ca aproximarea s˘a fie consistent˘a trebuie ca ||A|| < 1 ¸si acest lucru se poate realiza ˆınlocuind A prin εA cu ε mic. (1.24) din Cap.0. . dup˘a reducerea la studiul stabilit˘a¸tii solut¸iei banale se cerceteaz˘a ˆın primul rˆand stabilitatea matricii derivatelor part¸iale ˆın (0. Cap. Pentru a studia stabilitatea iar aceasta are loc dac˘ k→∞ lui A putem a¸sadar calcula puterile lui B. IV). deoarece k0 s˘a aib˘ n  1/2 n (k ) X ||B k0 || ≤  |bij 0 |2  < 1 ¸si ||B mk0 || ≤ ||B k0 ||m i.

λ2 a b ale matricii A = c d I. O situat¸ie ˆın care traiectoriile pot fi descrise mai u¸sor ¸si poate fi analizat˘a comportarea solut¸iei este cea ˆın care ordinul sistemului este doi ( 0 x = ax + by (1.10  acest studiu porne¸ste de la valorile proprii λ1 .32) Condit¸ia (1.33) de unde λ2 y = c x λ2 (1. λ1 . solut¸ia sistemului (1.0). [67]). concluziile transferˆandu-se la puncte de echili- bru ale sistemelor afine de ordin unu bidimensionale ¸si chiar.110 ¸si instabil ˆın cazul inegalit˘ a¸tii (stricte) inverse. c2 ∈ R. [66]. 3. ˆın unele cazuri. a) b) Fig. λ2 ∈ R. x0 = −2x.1 Un punct de echilibru cu acest tablou de faz˘a se nume¸ste nod bidirect¸ional stabil (punctul de echilibru este asimptotic stabil conform cu Teorema 1.32) asigur˘ a c˘a singurul punct de echilibru al (1. y(t) = c2 eλ2 t (1. v1 .31) este (0. 3.30) este o egalitate este numit critic.31) y 0 = cx + dy cu ad − bc 6= 0 (1. Acest studiu este cunos- cut sub denumirea de clasificarea Poincar´e a punctelor de echilibru (vezi ¸si [8]. el necesitˆand inves- tigarea stabilit˘ a¸tii solut¸iei banale a sistemului neliniar cu metode deosebite.10 (1)). A = . y 0 = −4y conduce la y = cx2 .35) 1) Dac˘ a λ2 < λ1 < 0 traiectoriile au forma din Fig. la sisteme neliniare. [61]. IV.31) va fi 0 λ2 x(t) = c1 eλ1 t . . Conform Teoremei 1. Dac˘a presupunem c˘a A are forma λ1 0 diagonal˘a. Studiul traiectoriilor ˆın planul fazelor ¸si implicit studiul stabilit˘a¸tii solut¸iei banale au un caracter general.34) ˆın general ϕ(t) = c1 eλ1 t v1 + c2 eλ2 t v2 . dup˘a cum vom vedea ˆın cap. Exemplu. v2 ∈ R2 (1. Cazul ˆın care (1. 3.1 b) ˆın cazul general. 1 6= λ λ 2 ¸si λ1 λ2 > 0. c1 .1 a) ˆın cazul matricii diagonale ¸si cea din Fig.

x0 = −x + y. v1 . v2 ∈ R2 . ϕ(t) = eλt ~x0 ceea ce conduce la y = cx deci traiectoriile sunt drepte care trec prin origine. 3.5 b). 3.4 2) Dac˘a nu exist˘ a doi vectori proprii liniar independent ¸i. punctul de echilibru fiind numit nod bidirect¸ional instabil.3 Exemplu. Solut¸ia este din nou descris˘a ˆın (1. 111 2) Dac˘ a λ2 > λ1 > 0 traiectoriile au forma din Fig. 3.4 b)). 3.4 a)) ¸si instabil dac˘a λ > 0 (Fig. y 0 = −4y. c2 ∈ R. 3. λ1 = λ2 = λ (6= 0 deoarece det A 6= 0). Exemplu. λ1 < 0 < λ2 . 1) Dac˘ a exist˘a doi vectori liniar independent¸i. (1. Atunci polinomul minimal are gradul 1 ¸si din (1. x0 = 2x. Punctul de echilibru se nume¸ste ¸sa ¸si este instabil. y 0 = 4y.5) ¸si instabil dac˘a λ > 0 a) b) Fig. Un asemenea punct de echilibru se nume¸ste nod degenerat. c1 . 3.34). x0 = 2x. y(t) = eλt c2 cu traiectoriile descrise ˆın Fig.35) nu vor mai fi ”parabole” ci ”hiperbole”. Exemplu.33). y 0 = −y. III. A se aduce la forma diag- onal˘a λI2 . 3. 3. stabil dac˘a λ < 0 (cazul din Fig. 3. 3. Un asemenea punct de echilibru se nume¸ste nod unidirect¸ional (stea) ¸si va fi stabil dac˘ a λ < 0 (Fig. (1.3 a) ˆın cazul matricii diagonale ¸si din Fig.5 Exemplu.2. cu traiectoriile din Fig.35) dar ˆın (1. x0 = 2x. y 0 = 2y. Traiectoriile au forma din Fig. 3. . Solut¸ia ˆın 0 λ acest caz este x(t) = eλt c1 + t eλt c2 .3 b) ˆın cazul general a) b) Fig. 3.2 II.19)0 .5 a) ¸si ˆın general ϕ(t) = (c1 + c2 t)eλt v1 + c2 eλt v2 . A nu admite  form˘a λ 1 diagonal˘ a dar se poate aduce la forma canonic˘a Jordan .26) ¸si (1. a) b) Fig. a) b) Fig.

Atunci.112 IV.7 b)). 3. Exemplu. λ1 = iν. ˆIn cazul general. x0 = −y. µ 6= 0. x(t) → ∞. λ2 = −iν. dac˘a A = solut¸ia este 0 λ2 x(t) = c1 . A se aduce la forma printr-o ν µ similitudine. y 0 = x − 15 y. 3.7 ˆIn cazul ˆın care det A = 0.8 Exemplu. Punctul de echilibru se nume¸ste focar.6). y(t) → ∞ pentru t → ∞ ¸si solut¸ia banal˘a nu este stabil˘a. x0 y0 = x + y. Fig.6 Exemplu. 3. Fig. sunt posibile ¸si situat¸iile   0 0 VI. λ2 = −iν se obt¸in elipse. y(t) = c1 e2t − c2 (din x00 = 2x0 ). λ1 = µ + iν. ˆIn general. = x + y. (Fig. 3. stabil dac˘a µ < 0 (cazul dinFig. Dac˘a c1 6= 0.8). 3. pentru A oarecare cu λ1 = iν. din(discut¸ia precedent˘a se vede c˘a x(t) = c1 cos νt − c2 sin νt   0 −ν pentru A = solut¸ia are forma ¸si ν 0 y(t) = c1 sin νt + c2 cos νt traiectoriile sunt cercuri x2 + y 2 = c21 + c22 (Fig. eAt = eµt ν µ sin νt cos νt ¸si atunci solut¸iile au forma eµt (c1 cos νt − c2 sin νt) !   µt a1 cos(νt − α1 ) ϕ(t) = =e eµt (c1 sin νt + c2 cos νt) a2 cos(νt − α2 ) Trecˆand ˆın coordonate polare se obt¸in spirale logaritmice (Fig.7 a)). 3. 3. Punctul de echilibru se nume¸ste centru (sau vortex) ¸si este (simplu) stabil. ˆIn general traiectoriile vor fi drepte paralele (Fig. 3. Se obt¸in dreptele y = x + c paralele cu prima bisectoare ¸si x(t) = c1 e2t + c2 . Dac˘a ! cos νt − sin νt   µ −ν A= . . Dac˘ a µ = 0. λ2 = µ − iν. y 0 = x a) b) Fig. λ2 6= 0. x0 = − 15 x − y.6 )¸si instabil µ −ν dac˘a µ > 0. Punctele de echilibru vor fi simplu stabile dac˘a λ2 < 0 ¸si instabile ˆın cazul λ2 > 0. V. y(t) = c2 eλ2 t ¸si traiectoriile sunt drepte paralele cu axa Oy. 1) λ1 = 0.

. . traiectoriile sunt drepte paralele ¸si solut¸ia banal˘a este instabil˘ a. . . Fie a1 . b : I → R continu˘a. . λ1 = −2. J interval inclus ˆın I.2) pentru t ∈ J. t→∞ punctele de echilibru fiind simplu stabile (vezi ¸si Teorema 1. ecuat¸iile diferent¸iale de ordin n sunt cele de forma x(n) = f (t. x(n−1) ). .1. y(t) = c1 e−2t −c2 . −c2 ) ∈ {x + y = 0}. . y 0 = −x − y. Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale afine (sau neomogen˘ a) de ordin n x(n) + a1 (t)x(n−1) + .1) pentru ∀t ∈ J. Ecuat¸ii diferent¸iale liniare ¸si ecuat¸ii diferent¸iale afine de ordin superior Dup˘a cum am v˘ azut deja ˆın Capitolul I. A = .2) o funct¸ie ϕ : J → R de clas˘ a C n . y 0 = 0) ¸si toate diagonalizabil˘ punctele sunt ˆın echilibru. Fie. §1. x0 . x. + an−1 (t)x0 + an (t)x = 0 (2. an : I → R continue.  ( 0 1 x(t) = c1 t + c2 Exemplu. ˆın plus.1) sau (2. De data asta ˆıns˘a lim (x(t). 3. . ˆIn general. x(n) + a1 (t)x(n−1) + .9) Fig. Observat¸ie.1) o funct¸ie ϕ : J → R de clas˘ a C n definit˘a pe un interval J ⊂ I care verific˘a (2. .10). 113 Dac˘a c1 = 0 se obt¸in punctele de echilibru date prin x + y = 0 care sunt de asemenea instabile. care verific˘a (2. 3. + an (t)x = b(t) (2. Ment¸ion˘am c˘ a tablourile de faz˘a precedente pot fi obt¸inute relativ u¸sor cu ajutorul pachetelor de programe ¸stiint¸ifice Mathematica sau Matlab. deci traiectoriile sunt drepte 0 0 y(t) = c1 paralele cu Ox (Fig. . . Atunci ϕ(t) = c1 v¯1 + c2 t¯ v2 . y(t)) = (c2 . 2) λ1 = λ2 = 0 ¸si polinomul minimal are gradul 1 deci A nu este diagona- lizabil˘ a. I interval ⊂ R. . este posibil ca x(n) s˘a aib˘a un coeficient a0 (t) dar ecuat¸iile vor fi considerate numai pe intervale pe care a0 (t) 6= 0 ¸si atunci ele se reduc la formele (2. Traiectoriile au aceea¸si form˘a ca mai sus. Definit¸ia 2. Se nume¸ste solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale liniare (sau omogene) de ordin n. §2. . Ecuat¸iile diferent¸iale liniare ¸si cele afine reprezint˘ a un caz particular. Pentru sistemele x0 = −x − y.2).9 3) Dac˘a λ1 = λ2 = 0 ¸si exist˘a 2 vectori proprii liniar independent¸i (A a) atunci ϕ(t) = c¯ ∀t ∈ R (cazul x0 = 0. λ2 = 0 ¸si obt¸inem x(t) = c1 e−2t +c2 .

. (1) Fie A : I → L(Rn ) definit˘ a prin (2.2. . −a2 (t) −a1 (t) ¸si   0  .. .4)    x0n−1 = xn   0  xn = −an (t)x1 − .114 Din Propozit¸ia 1. §1.. .3) este un sistem liniar de ecuat¸ii diferent¸iale de forma x¯0 = A(t)¯x iar sistemul (2. Astfel. Cap. 0 0     0 0 1 . .  ¯b(t) =  (2. ˆIncepem cu dou˘ a observat¸ii relative la matricea sistemului (2...   .   . Atunci T r A(t) = −a1 (t) .2.2) sistemul    x01 = x2   . . . .2) se afl˘a ˆın corespondent¸˘a bijectiv˘a cu mult¸imea solut¸iilor unui sistem de n ecuat¸ii diferent¸iale de ordin 1. .3)    x0n−1 = xn   0  xn = −an (t)x1 − an−1 x2 − . respectiv (2. . (2. . se reg˘ asesc ˆın cazul ecuat¸iilor diferent¸iale liniare sau afine de ordin n... 0 0     A(t) =   .  (2. ecuat¸iei (2. ..4) un sistem afin de ecuat¸ii diferent¸iale x 0 ¯ = A(t)¯ x + ¯b(t) unde   0 1 0 . (2...5). ¸stim c˘a mult¸imea solut¸iilor ecuat¸iei (2.6)   0  b(t) Prin intermediul biject¸iei amintite mai sus rezultatele demonstrate ˆın para- graful precedent. − a1 (t)xn iar ecuat¸iei (2. PROPOZIT ¸ IA 2.1) ˆıi este ata¸sat sistemul    x01 = x2   .3)... . relative la sistemele liniare sau afine de ecuat¸ii diferent¸iale de ordin 1.5)  . − a1 (t)xn + b(t) Sistemul (2..   .       0 0 0 .. .. I..1). . 0 1   −an (t) −an−1 (t) −an−2 (t) . .

0 0     0 0 1 . .. (1) Evident.7) Demonstrat¸ie. .. 0 0     A=  . . .5)..... .. .. + an−1 λ + an (2.. .. 0 1   −an −an−1 −an−2 .   0 1 0 .   ... .. . . . . . .       0 0 0 . 115 (2) Fie A ∈ L(Rn ) matrice constant˘ a de forma (2. −a2 −a1 Atunci polinomul caracteristic al lui A este P (λ) = λn + a1 λn−1 + .

.

.

.

λ −1 0 . 0 0 ...

.

.

.

.

.

. 0 λ −1 . 0 0 ..

.

.

.

(2) P (λ) = det(λI − A) = .

.

. .... . ... . .

.

. . . ... . . .

.

.

.

.

.

. 0 0 0 . λ −1 ..

.

.

.

.

an an−1 an−2 . . . a2 λ + a1 .

.

.

.

λ −1 .

P (λ) = . Vom aplica metoda induct¸iei matematice. Dac˘a n = 2.

.

= .

.

.

a2 λ + a1 .

7) adev˘arat˘a pentru n ¸si fie A de ordin (n + 1) de forma (2. Atunci . Presupunem (2. = λ2 + a1 λ + a2 ¸si (2.7) este verificat˘a.5).

.

.

λ .

−1 0 0 .. 0 0 ..

.

.

.

.

0 .

. λ −1 0 .. 0 0 .

.

.

.

.

0 .

0 λ −1 ... 0 0 .

.

P (λ) = .

. .

. . . .... .. . .

= .

. . .

.

. . . . . .. ..

.

.

.

.

0 .

. λ −1 . 0 0 0 ..

.

.

.

.

. a2 λ + a1 . an+1 an an−1 an−2 . .

.

116 .

.

.

.

.

.

λ −1 . 0 0...

.

0 .

.

−1 0 .. 0 0 ..

.

.

.

.

.

.

.

0 λ . 0 0 ...

.

0 .

.

λ −1 .. 0 0 ..

.

.

.

.

.

. . . ... . .

.

. ... . . .. . = λ..

. . . . ..

+.

. .

= .

.

.

. . . .

.

. .. . . . . .

.

.

.

.

.

.

λ −1 .. 0 0 ..

.

.

.

. 0 0 0 .. λ −1 .

.

.

.

.

.

.

. . a2 λ + a1 . an an−1 .

.

an+1 an−1 an−2 . a2 λ + a1 ...

.

.

.

. . 0 0 . −1 0 .

.

.

.

.

.

λ .

. . 0 0 . −1 .

.

. . n = λ(λ + a1 λ n−1 + . + an−1 λ + an ) + (−1)n+1 an+1 .

.

. .. .

= .

. .. . .

. .. .. . .. .

.

.

.

.

.

. λ −1 . . 0 0 .

3) este natural˘ a urm˘ atoare definit¸ie Definit¸ie.1)} este subspat¸iu vectorial de dimensiune n al C n (I).1. In Definit¸ia 2. deduse din cele demonstrate pentru sisteme.2. x0 (t0 ) = x0.1).n ∈ R. ♦ Ca ¸si ˆın cazul sistemelor liniare numim sistem fundamental de solut¸ii o baz˘a ˆın spat¸iul V al solut¸iilor ecuat¸iei (2. x0. (2.1) ¸si (2.2 ¸si din Teorema 1. Cap.2 . Fie ϕ1 . Funct¸ia . (1) Rezult˘ a din Propozit¸ia 1. = λn+1 + a1 λn + . T ¸ inˆand cont de izomorfismul dintre spat¸iul V al solut¸iilor ecuat¸iei (2. I. . + an−1 λ2 + an λ + (−1)n+1 an+1 (−1)n−1 = = λn+1 + a1 λn + . .1) sau (2. TEOREMA 2. . (2) Rezult˘ a din Cap.3. .6.1). I.8).1 . . . ♦ Amintim c˘ a Problema Cauchy pentru ecuat¸iile (2.1 din acest capitol. . ∀x0. (1) (Existent¸a ¸si unicitatea global˘ ˆ condit¸iile din a).7) este demonstrat˘ a. §1. . .1 . x(n−1) (t0 ) = x0.8) Enunt¸˘am acum rezultatele relative la ecuat¸iile de ordin n. ϕn : I → R solut¸ii ale (2. Propozit¸ia 1. . Cap. Demonstrat¸ie. . §1 ¸si din Teorema 2.2) ¸si (2.1) ¸si spat¸iul VA al solut¸iilor sistemului (2. II.n (2.2) const˘a ˆın g˘asirea unei solut¸ii care s˘ a satisfac˘ a ˆın plus x(t0 ) = x0. . respectiv (2. §2. (2) V = {ϕ : I → R | ϕ este solut¸ie a (2. . + an−1 λ2 + an λ + an+1 . . exist˘ a o unic˘a funct¸ie ϕ : I → R de clas˘ n a C solut¸ie a (2. ∀t0 ∈ I. . .8).

. . . . 117 W = W [ϕ1 . ϕn ] : I → R definit˘a prin .

.

.

.. ϕ1 (t) . ϕn (t) .

.

.

.

ϕ01 (t) 0 .

.

.

ϕn (t) .. ..

.

W (t) = .

.

. . ...

.

.

. .. . ..

.

.

.

(n−1) (n−1) .

.

. ϕ (t) . . ϕn (t) .

(1) {ϕ1 . Fie {ϕ1 . . . . .1) ⇔ ∃t0 ∈ I cu W [ϕ1 . I.3 ¸si din Propozit¸ia 2. . . . . . . .. + c0n (t)ϕn (t) = 0   c0 (t)ϕ01 (t) + .2 (1) se obt¸ine direct TEOREMA 2. Atunci Xn (1) Orice solut¸ie a (2. . . . . . .8).2) de forma ϕp (t) = cj (t)ϕj (t) cu j=1 c1 (t). (2.2 din Cap.3) ¸si (2.2). 1 se nume¸ste wronskian al sistemului de solut¸ii {ϕ1 . Din Teoremele 1. ϕn ](t) 6= 0 ∀t ∈ I Rt − a1 (s)ds (2) (Liouville) W (t) = W (t0 )e t0 ∀t ∈ I. .2 ¸si 1. cn ∈ R j=1 ¸si ϕp o solut¸ie particular˘ a a (2. se aleg funct¸iile c1 (t). . . . §1. . ϕn } formeaz˘ a o baz˘ a ˆın spat¸iul solut¸iilor ecuat¸iei (2. cn (t) obt¸inute din sistemul  0  c1 (t)ϕ1 (t) + . (2. . . + c0n (t)ϕ0n (t) = 0    . .4) ¸si din Propozit¸ia 1. cn din R astfel ˆıncˆ at s˘a se verifice (2.9) Din Teorema 1. ϕn } o baz˘ a ˆın spat¸iul solut¸iilor ecuat¸iei (2. . . . . . ϕn ](t0 ) 6= 0 ⇔ W [ϕ1 . . + c0n (t)ϕn  (t) = 0        0 (n−1) (n−1) c1 (t)ϕ1 (t) + . cn (t0 ) = 0 ¸si se determin˘ a constantele c1 . . Demonstrat¸ie. . . . se obt¸ine TEOREMA 2. . . . ϕn }. cn (t) cu c1 (t0 ) = 0.8). . .5 aplicat˘ a sistemelor (2. . (1) Rezult˘ a imediat din Teorema 1. .2) n X (2) Exist˘ a o solut¸ie particular˘ a a (2.1).1   .2) este dat˘ a prin ϕ = cj ϕj + ϕp cu c1 .4. . .5. . . (2. . . .5. + c0n (t)ϕn (t) = b(t) Pentru solut¸ia Problemei Cauchy (2.10) (n−2) (n−2) c01 (t)ϕ1 (t) + . (Metoda variat¸iei constantelor).

 = X(t) X(s)−1~b(s)ds ¸si atunci    . a2 (t) = 2 .  . forma x00 − x0 + 2 x > 0.  0   cn (t)  0  b(t) adic˘a (2.  t0   (n−1) ϕp (t)   c1 (t) Z t  . VIII])) se poate reduce ordinul ecuat¸iei folosind (2. Din (2.9). Prin derivare obt¸inem t0 cn (t)   0 c01 (t)     0    . dup˘a cum se observ˘a u¸sor. .. ♦ Metoda variat¸iei constantelor.. ˆımp˘ art¸im cu t2 ¸si obt¸inem... Exemplu.10). ϕn (t) ϕ01 (t) ϕ0n (t)    . ˆın cazul ˆın care se poate g˘ asi o solut¸ie a (2.14).9).   .. .... . = X(s)−1¯b(s)ds..  −1  .10).   . pe ϕ1 = t ca solut¸ie.   .1) (de exemplu prin c˘autarea ei de o form˘a particular˘ a sau ca serie de puteri (vezi [29. pe intervale care nu cont¸in pe 1 1 1 1 zero. Cap.118   ϕ1 (t) . pentru t .. ϕn (t)   ϕp (t) ϕ0p (t)   Z t   (1. implicˆand rezolvarea sistemului (2. se poate aplica atunci cˆ and este cunoscut˘a o baz˘a ˆın spat¸iul solut¸iilor ecuat¸iei (2..  (n−1) (n−1) ϕ1 (t) . ˆıns˘a ˆın general nu exist˘ a algoritmi pentru determinarea acesteia.  (2) Observ˘ am c˘ a X(t) =   ¸si ¸tinˆand cont de    . deci a1 (t) = − .1). Ecuat¸ia t2 x00 − tx0 + x = 0 are. . = X(t)   .. .

t .

t t .

t ϕ2 .

Rt 1 c t0 s ds = c e ln tt t > t0 > 0 rezult˘ a .

Alegem c = t0 ¸si . = c e 0 = t.

.

.

1 ϕ0 .

t .

solut¸iile se pot g˘asi ¸si prin schimbarea variabilei). . . ˆIn cazul ˆın care ˆın (2. . ecuat¸ie afin˘ a de ordin unu cu solut¸ia ϕ2 (t) = t ln t liniar independent˘ a de ϕ1 pe [t0 . 2 0 atunci tϕ02 − ϕ2 = t.2) a1 . an ∈ R (ecuat¸iile au coeficient¸i constant¸i). ∞) (desigur ecuat¸ia fiind de tip Euler. g˘ asirea unei baze ˆın spat¸iul solut¸iilor se face pornind de la r˘ad˘acinile .1) ¸si ˆın (2. . ∞) ⊂ (0.

12) are dimensiune n. . x0 (t0 ) = x1 . . conform (2. Atunci o baz˘ a ˆın spat¸iul solut¸iilor ecuat¸iei (2. . . . Polinomul caracteristic este P (λ) = (λ − 1)3 ¸si atunci solut¸iile ecuat¸iei au forma x(t) = c1 et + c2 tet + c3 t2 et . . din funct¸iile eαk t cos βk t. x00 (t0 ) = x2 se obt¸ine un sistem din care se determin˘a constantele c1 . . . . t eλj t . (λ2 − 2αm λ + λ2m + βm ) . . Polinomul caracteristic este P (λ) = λ4 + 2λ2 + 1 cu r˘ad˘acinile −i ¸si i de multiplicitate doi. tνk −1 eαk t cos βk t (2. d Observat¸ie. . . P (λ) = (λ − λ1 )ν1 .14) sunt definite pe R ¸si sunt liniar independente. putem defini ¸si operatorul liniar act¸ionˆ Xn P (D) = Dn + aj Dn−j cu Dk = D ◦ D ◦ . + an−1 x + an = 0 (2. c2 ¸si c3 obt¸inˆandu-se solut¸ia Problemei Cauchy. . tνk −1 eαk t sin βk t Demonstrat¸ie. Este suficient s˘a observ˘am c˘a funct¸iile din (2. Deoarece num˘arul lor este exact n iar spat¸iul solut¸iilor ecuat¸iei (2. νm (ν1 + ν2 + .12) cap˘a¸t˘a j=1 forma P (D)x = 0. . an ∈ R ¸si fie λ1 . + νm = n). . . .11) TEOREMA 2. .12) este constituit˘ a din funct¸iile eλj t . . + an−1 λ + an (2.13) ¸si pentru λk = αk + iβk . . ♦ Exemple. ◦ D (de k ori) ¸si (2. . . 119 polinomului caracteristic al matricii (2.6. Dac˘ a not˘ am cu D = operatorul de derivare privit ca dt and.13) ¸si (2. . . 2 νm . de exemplu. acestea constituie o baz˘a a acestui spat¸iu.11) cu multiplicit˘ a¸tile ν1 . 2) x (IV ) + 2x00 + x = 0. tνj −1 eλj t pentru λj ∈ R (2.7). (λ − λp )νp (λ2 − 2αp+1 λ + αp+1 2 2 + βp+1 )νp+1 . Fie ecuat¸ia x(n) + a1 x(n−1) + . t eαk t cos βk t. . . . ˆın C ∞ (R).5) care. . Considerˆ and descompunerea lui P ˆın factori primi. t eαk t sin βk t. este P (λ) = λn + a1 λn−1 + . . . .12) cu a1 . . λm r˘ ad˘ acinile polinomului caracteristic (2. . . .14) eαk t sin βk t. . 1) x000 − 3x00 + 3x0 − x = 0. βk 6= 0. Dac˘a se dau ¸si condit¸iile init¸iale x(t0 ) = x0 . . . . Solut¸iile au forma x(t) = c1 cos t + c2 t cos t + c3 sin t + c4 t sin t.

Atunci Dn+1 (eat f ) = D[eat (D + a)n f ] = a eat (D + a)n f + eat (D + a)n Df = = eat (D + a)n (D + a)f = eat (D + a)n+1 f.13) ¸si (2. . Conform celor precedente xp are forma X l xp = cj ϕj (2. Con- sider˘am L de grad minim ¸si aplic˘ am L(D) ˆın (2. Propozit¸ia 2. .13) ˆın cazul λ ∈ R iar ˆın cazul λ ∈ C se obt¸in combinat¸ii ale (2. Se nume¸ste cuasipolinom orice funct¸ie care este solut¸ie a unei ecuat¸ii diferent¸iale cu coeficient¸i constant¸i. Obt¸inem L(D)P (D)x = 0 a¸sadar xp satisface o ecuat¸ie cu coeficient¸i constant¸i.7. (D2 − 2αm D + αm 2 2 νm + βm ) iar solut¸iile ecuat¸iei P (D)x = 0 se vor obt¸ine din (D − λ1 )ν1 x = 0. Definit¸ie. ˆIn leg˘atur˘ a cu rezolvarea ecuat¸iilor precedente este util˘a urm˘atoarea propozit¸ie. ∀a ∈ C. Fie ecuat¸ia P (D)x = b(t) (2.17) j=1 . (D2 − 2αm D + αm 2 2 νm + βm ) x = 0. prin separarea p˘art¸ilor real˘a ¸si imaginar˘a ˆın eαt (cos βt + i sin βt)Q(t). ♦ Revenind la solut¸iile ecuat¸iilor (D − λ)ν x = 0.14).16) cu b(t) cuasipolinom. . Atunci exist˘ a L ∈ R[X] astfel ˆıncˆat L(D)b(t) = 0. D(eat f ) = aeat f +eat Df = = eat (D + a)f .15) pentru P (D) = Dn ¸si pentru asta folosim metoda induct¸iei. Dac˘a n = 1. Orice cuasipolinom este o combinat¸ie liniar˘a de funct¸ii din (2. (2.120 rezult˘a c˘a P (D) = (D − λ1 )ν1 . . P (D)(eat f ) = eat P (D + a)f ∀f ∈ C ∞ (R). . Observat¸ie. Este suficient s˘ a demonstr˘am (2. ˆIn cazul ˆın care b(t) din (2. . dac˘a x = eλt f deducem (D − λ)ν (eλt f ) = eλt (D − λ + λ)νf = eλt Dν f = 0 ¸si atunci Dν f = 0 deci f este polinom de grad ≤ ν − 1 ¸si se obt¸ine x(t) = eλt Q(t) adic˘ a o combinat¸ie a solut¸iilor (2.2) este cuasipolinom exist˘a o metod˘a mai simpl˘a pentru g˘asirea unei solut¸ii particulare. Presupunem (2.16).15) adev˘arat˘a pentru Dn .14).15) Demonstrat¸ie.

ˆın acest caz. . Se nume¸ste funct¸ie a lui Cauchy. . . L(D)P (D) are ad˘ r˘ad˘acinile ecuat¸iei caracteristice −1. c2 ∈ R. vor disp˘area Xl la aplicarea lui P ¸si vom c˘ auta xp de forma xp = cj ϕj prin identificarea j=n+1 l X coeficient¸ilor ˆın cj P (D)ϕj = b. Ecuat¸ia omogen˘ a x00 +x = 0 are solut¸iile de forma xh (t) = c1 cos t+c2 sin t.5. b(t). 2. 2 Situat¸ia ˆın care P ¸si L au r˘ ad˘acini comune poart˘a numele de rezonant¸˘ a. . . x(0) = 0. Exemplu. cl . . Liniar independent¸a funct¸iilor implicate j=n+1 asigur˘ a existent¸a ¸si unicitatea coeficient¸ilor cn+1 . (2. . iar et corespunde tot r˘ad˘acinii µ = 1. nu este cuasipolinom se poate determina o solut¸ie particular˘a prin metoda variat¸iei constantelor ca ˆın Teorema 2. . O alt˘a metod˘ a se bazeaz˘ a pe utilizarea funct¸iei lui Cauchy. −i. a operatorului P (D) solut¸ia Problemei Cauchy P (D)x = 0. x(n−2) (0) = 0. c1 . . c2 ∈ R. notat˘a ϕ.13). Vom c˘ auta xp = ct2 et ¸si din c(t2 et )00 −2c(t2 et )0 +ct2 et = et 1 rezult˘a c = deci solut¸iile ecuat¸iei au forma 2 1 x(t) = c1 et + c2 t et + t2 et . de exemplu ϕ1 . depinzˆand de r˘ad˘acinile lui LP . . 3 1 3 1 Se obt¸ine c1 = − . ˆIn cazul ˆın care membrul drept al (2. L(D)P (D) = (D − I)3 ¸si L(D)P (D)x = 0 are solut¸iile de forma c1 et +c2 tet +c3 t2 et . . c1 . x(n−1) (0) = 1 (2. Exemple. x0 (0) = 0. chiar dac˘ a solut¸iile ecuat¸iei omogene P (D)x = 0 sunt m˘arginite pe R ¸si dac˘ a f este m˘ arginit˘ a pe R. sin t corespunde r˘ acinilor ±i deci L(D) = D2 + I. 1) x00 − x0 − 2x = sin t P (λ) = λ2 − λ − 2 r˘ ad˘ acinile λ1 = −1. ecuat¸ia P (D)x = f poate avea solut¸ii nem˘arginite. ϕn . Acei termeni din (2. sin t corespunde r˘ ad˘ acinilor i ¸si (−i) ale lui L. λ2 = 2. .14). O solut¸ie particular˘a se caut˘a 1 de forma xp (t) = A t cos t + B t sin t ¸si se obt¸ine xp (t) = − t cos t care nu 2 este m˘ arginit˘ a pe R.18) . x00 + x = sin t.17) care corespund r˘ ad˘acinilor lui P . 121 cu ϕj de forma (2.2). Definit¸ie. 7 7 2) x00 − 2x0 + x = et P (λ) = λ2 −2λ+1 are r˘ ad˘ acina dubl˘a λ = 1. i ¸si vom c˘auta xp = c1 sin t+c2 cos t. c2 = deci xp = − sin t + cos t ¸si ecuat¸ia are solut¸iile 7 7 7 7 de forma 3 1 x(t) = c1 e−t + c2 e2t − sin t + cos t.

22) conform Teoremei de derivare a integralelor cu parametru ([28. dac˘a funct¸iile a0 . C([a. . .21) t0 unde xh este solut¸ia Problemei Cauchy format˘ a din P (D)x = 0 ¸si (2. . Este suficient s˘ a verific˘am c˘a Z t xp (t) = ϕ(t − s)b(s)ds (2. b]) → C([a. pentru k ≤ n−1. sunt continue. Teorema 4. . ˆIn final Z t Z t x(n) p (t) =ϕ (n−1) (0)b(t) + ϕ (n) (t − s)b(s)ds = ϕ(n) (t − s)b(s)ds + b(t). ˆIn demonstrat¸ia precedent˘a s-a folosit implicit faptul c˘a ϕ este de clas˘ a C n (chiar C ∞ ) pe R. b]) n X Lx = ak (t)x(n−k) (2.22) k=0 a a = −∞ sau b = ∞). x(n−1) (t0 ) = xn−1 (2.8. Este evident c˘ a xp (t0 ) = 0. t0 t0 T ¸ inˆand cont c˘ a ϕ verific˘ a (2. vol. xp (t) = ϕ(k) (t−s)b(s)ds t0 (k) deci xp (t0 ) = 0. . Solut¸ia Problemei Cauchy P (D)x = b(t) (2. xp verific˘a (2. Demonstrat¸ie. an : [a. §4. Lx = b. ˆın general. a0 (t) 6= 0 ∀t ∈ [a. .2). Atunci (2. Cap. . folosind condit¸ia ϕ(0) = 0 din definit¸ia funct¸iei lui Cauchy Z t Z t x0p (t) = ϕ(t − t)b(t) + 0 ϕ (t − s)b(s)ds = ϕ0 (t − s)b(s)ds. putem defini operatorul L : C n ([a. .22) t0 (n−1) a xp (t0 ) = 0. t0 t0 Z t (k) Rezult˘a x0p (t0 ) = 0. 0 ≤ k ≤ n − 1. VII. b]. b] → R.20) este Z t x(t) = xh (t) + ϕ(t − s)b(s)ds (2.2]) ¸si obt¸inem. Fie b : I → R continu˘ a ¸si t0 ∈ I. ♦ Observat¸ie. . Revenind la cazul coeficient¸ilor variabili.18) rezult˘a c˘a xp este solut¸ie a (2. b]) sunt subspat¸ii dense ale . Spat¸iile C n ([a. . a < b.19).122 TEOREMA 2. . b]).19) ¸si c˘ (t0 ) = 0. x0p (t0 ) = 0. a1 .20).19) x(t0 ) = x0 . . Deriv˘am ˆın (2.II.1) devine (acela¸si lucru este valabil ¸si dac˘ Lx = 0 iar (2.

. §2).23) pentru u ∈ C0∞ (a. b]) putem utiliza (2. Cap. Scriem (2. spat¸iul funct¸iilor cu suport compact inclus ˆın (a. b]) → L2 ([a. . Fie T : L2 ([a.23) are loc pentru orice u. v ∈ C n ([a. 15.24) k=0 Demonstrat¸ie. b]). integrˆand prin p˘ art¸i obt¸inem Z b Z b n Z X b (Lu)v = uL∗ v ⇔ ak (t)u(n−k) (t)v(t)dt = a a k=0 a n . 123 Z b L2 ([a. g) = f (t)g(t)dt (vezi [28. De¸si operatorul L nu este definit pe L2 ([a. Deoarece u(k) (a) = u(k) (b) = 0. Acest spat¸iu este dens ˆın C n ([a.23) pentru a defini operatorul simetric. T ∗ v) ∀u. b]) un operator liniar m˘arginit. §6]). b). VIII. T ∗ : L2 ([a. . . v) = (u. b]) ˆın care este definit produsul scalar (f. Definit¸ie. Evident L∗∗ = L. b]) (2. Se nume¸ste adjunctul (sau simetricul) lui T operatorul liniar notat T ∗ .3]). V. Teorema 15. b]) (vezi [77]. b]) → L2 ([a. b]) care satisface (T u. Dac˘ a ak ∈ C n ([a. v ∈ L2 ([a. ∀k ≥ 0.23) (vezi Cap. b]) (2. n n X L∗ v = (−1)k [an−k (t)v](k) ∀v ∈ C n ([a. b). Cap. II. Vom spune a¸sadar c˘a L∗ este operatorul simetric al lui L dac˘a (2. a vol. Propozit¸ia 2. b]) ∀k = 1.9.

b Z X .

b = [u(n−k−1) (t)ak (t)v(t).

. − u(n−k−1) (t)[ak (t)v(t)]0 dt] = . . .

k=0 .

1. . 1. dac˘ COROLAR 2.26) ˆIn continuare vom presupune ak ∈ C n (I) ∀k = 0. In a Lx = a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x (2. . ♦ ˆ condit¸iile din Propozit¸ia 2. a0 (t) 6= 0 ∀t ∈ I. a a n X Z b . ..9.25) atunci L∗ x = a0 (t)x00 + [2a00 (t) − a1 (t)]x0 + [a000 (t) − a01 (t) + a2 (t)]x (2. = (−1)n−k u(t)[ak · v](n−k) (t)dt k=0 a ¸si (2.. n.9. . .24) rezult˘ a.

Deoarece h(t) = t 1 rezult˘a x(t) = (cn cos nt + c2 sin nt).28) a0 (t) Atunci x 7→ u = x·h stabile¸ste o corespondent¸˘ a bijectiv˘ a ˆıntre solut¸iile ecuat¸iei Lx = 0 ¸si cele ale L∗ u = 0. t PROPOZIT ¸ IA 2.29) Demonstrat¸ie.11. Fie ecuat¸ia tx00 +2x0 +n2 tx = 0.28) ¸si fie.22) se nume¸ste autoadjunct˘ a ∗ dac˘a L = L . Este suficient s˘ a ˆınmult¸im cu h ecuat¸ia a0 (t)x00 +a1 (t)x0 + +a1 (t)x = 0 ¸si s˘a folosim a1 h = (a0 h)0 pentru a obt¸ine (2. ♦ Exemple.29). 1) Ecuat¸iile t2 x00 + tx0 + (t2 − ν 2 )x = 0. Atunci Lx = 0 ⇔ x este solut¸ie a ecuat¸iei autoadjuncte (r(t)x0 )0 + p(t)x = 0 (2.25) este autoad- junct˘a dac˘ a ¸si numai dac˘ a a00 (t) = a1 (t) ∀t ∈ I (2. ♦ 1 Uneori ecuat¸ia L∗ u = 0 este mai simplu de rezolvat ¸si cum x = u. Direct din (2.25) solut¸iile ecuat¸iilor Lx = 0 ¸si L∗ x = 0 sunt ˆın corespondent¸˘ a bijectiv˘ a PROPOZIT ¸ IA 2. Exemplu. Fie t0 ∈ I ¸si h : I → R 1 Rtt a1 (s) ds h(t) = e 0 a0 (s) (2. numite ecuat¸ii Bessel au forma autoadjunct˘ a.10. b) dac˘ a a = −∞ sau b = ∞). Fie I = [a. Deoarece (a0 h)0 = a1 h.2. Deoarece h(t) 6= 0 ∀t ∈ I. t . ♦ Dac˘a L este definit ˆın (2. b] (sau I = (a. L∗ (xh) = a0 hx00 + (2a0 h0 + 2a00 h − a1 h)x0 + +(a0 h00 + 2a00 h0 + a000 h − a1 h0 − a01 h + a2 h)x = h(a0 x00 + a1 x0 + a2 x) = h Lx ¸si cum h(t) 6= 0 ∀t ∈ I. pentru t ∈ I.124 Definit¸ie. Fie h definit ˆın (2. r(t) = a0 (t)h(t) ¸si p(t) = a2 (t)h(t). Adjuncta ei este t(u00 +n2 u) = = 0 ¸si pentru t 6= 0 obt¸inem u(t) = c1 cos nt + c2 sin nt. (2.27) Demonstrat¸ie. Lx = 0 ⇔ L∗ (xh) = 0.26). COROLAR 2. Ecuat¸ia Lx = 0 cu L definit ˆın (2. pentru t 6= 0. ν ∈ R. Demonstrat¸ie. Ecuat¸ia Lx = 0 cu L definit ˆın (2.9. g˘asim h ¸si solut¸iile ecuat¸iei Lx = 0. ν2   0 0 (tx ) + t − x = 0.29) este echivalent˘a cu Lx = 0.

unde 1 1 1 p(t) = [a2 (t)a0 (t) − a1 (t)2 − (a01 (t)a0 (t) − a1 (t)a00 (t))] (2. Se calculeaz˘a u00 pentru u din (2. Cap. Dac˘a t = cos τ . 8. π) ¸si x ˜(τ ) = x(cos τ ). a2 : I → R sunt de clas˘a C 2 . a0 (t) 6= 0. ∀t ∈ I (2. a1 . I fiind un interval deschis din R (netezimea este necesar˘a numai pentru unele . Zerouri ale solut¸iilor ecuat¸iilor diferent¸iale de ordin doi ˆIn acest paragraf vom studia urmˆand [39] zerourile solut¸iilor ecuat¸iilor diferent¸iale a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0 (3.31).30) nu schimb˘a num˘arul de zerouri ale solut¸iilor ¸si nici pozit¸ia acestora ˆın I. Fie t0 ∈ I. sin τ Aceast˘ a form˘ a a ecuat¸iei polinoamelor Legendre este foarte util˘a pentru studiul propriet˘a¸tilor acestor polinoame ¸si pentru utilizarea lor ˆın teoria potent¸ialului ¸si la rezolvarea unor probleme la limit˘a (vezi [29. t∈I (2. a0 (t) 6= 0.32) a20 (t) 4 2 Demonstrat¸ie. §4. ∀t ∈ I.1) unde a0 .2]). t 2) Ecuat¸iile Legendre (1−t2 )x00 −2tx0 +n(n+1)x = 0 au forma autoadjunct˘a ((1 − t2 )x0 )0 + n(n + 1)x = 0. u00 + p(t)u = 0 revine la a1 (t) 0 a2 (t) x00 + x + x=0 a0 (t) a0 (t) ♦ Observat¸ie.31) ¸si cele ale ecuat¸iei u00 + p(t)u = 0. PROPOZIT ¸ IA 2. §3. 125 1 Aici h(t) = . Transformarea 1 Rt a1 (s) t0 a0 (s) ds x 7→ u = x · e 2 .32). numit˘a forma normal˘ a a ecuat¸iei (2.30) ¸si se observ˘a c˘a pentru p definit ˆın (2. Biject¸ia stabilit˘a prin (2.30) stabile¸ste o corespondent¸˘ a bijectiv˘a ˆıntre solut¸iile ecuat¸iei a0 (t)x00 + a1 (t)x0 + a2 (t)x = 0. C 1 ¸si respectiv C 0 .12. τ ∈ (0. ecuat¸ia Legendre sub form˘ a autoadjunct˘a devine 1 x0 (τ ) sin τ )0 + n(n + 1)˜ (˜ x(τ ) = 0.

1) poate avea cel mult un num˘ar finit de zerouri ˆın [a. b]. §4]) exist˘ a un sub¸sir tkn → c ∈ [a. ϕ2 solut¸ii liniar independente ale (3. Deoarece lim t˜kn = c ˜   tkn . I.3) y 00 + q(t)y = 0 (3. Fie p. II. (Sturm). (2) Fie ¸sirul {tn }n din [a. b] ⊂ I. Demonstrat¸ie. Demonstrat¸ie. Dac˘ a ϕ2 (t) 6= 0 ∀t ∈ (t1 . ϕ2 (t2 ) 6= 0. ˆın cazul p = q. t2 ). Rezult˘a c˘a ϕ2 are cel put¸in un zerou ˆın (t1 .1) ¸si fie t1 < t2 zerouri consecutive ale lui ϕ1 .2) ¸si fie ecuat¸iile x00 + p(t)x = 0 (3. ˆIncepem cu dou˘ a propriet˘ a¸ti care rezult˘a direct din Teorema de unicitate (Cap. t2 ) ˆın contradict¸ie cu t1 . Demonstrat¸ie. t2 ). t2 ) rezult˘a c˘a h ∈ C 1 ([t1 . t2 ). vol. ∀[a.3. o contradict¸ie. Fie h(t) = definit˘a ϕ2 (t) pe {t ∈ I|ϕ2 (t) 6= 0}. Fie y(t1 ) = y(t2 ) = 0. b] cu x(tn ) = 0 ∀n cu o infinitate de termeni distinct¸i ordonat¸i cresc˘ ator. t2 consecutive. t1 < t2 . Atunci ϕ2 are exact un zerou ˆın (t1 .2. Din Teorema lui Rolle aplicat˘a funct¸iei x pe 0 a ∃tkn ∈ tkn . Propozit¸ia 3. Cap. ϕ2 ](ξ) = 0. Teorema 1.4). ♦ TEOREMA 3. ˆımpreun˘ a cu x(c) = 0 atrage x(t) = 0 ∀t ∈ I. tkn+1 cu x (t˜kn ) = 0. (2) O solut¸ie neidentic nul˘ a a (3. (1) Dac˘ a x(t0 ) = 0 ¸si x0 (t0 ) = 0 atunci x(t) = 0 ∀t ∈ I din Teorema de unicitate a solut¸iei Problemei Cauchy. ♦ TEOREMA 3. ϕ2 ](t) 6= 0 ∀t ∈ I ¸si ϕ1 (t1 ) = 0 rezult˘a ϕ1 (t) ϕ2 (t1 ) 6= 0 ¸si din acela¸si rat¸ionament. b]. I. t2 ]) ¸si cum h(t1 ) = h2 (t) = 0. ˆın aceast˘a situat¸ie x . Din compacitatea lui [a. ˆın sensul c˘a x(t0 ) = 0 dar x0 (t0 ) 6= 0. t2 ). vezi [28.126 din rezultatele care vor fi demonstrate ˆın continuare dar ˆın cazurile importante pentru care vom aplica aceste rezultate. y(t) 6= 0 ∀t ∈ (t1 . Prin reducere la absurd presupunem c˘ a x(t) 6= 0 ∀t ∈ (t1 . b] (Lema Bolzano-Cesaro. Deoarece W [ϕ1 . q : I → R continue cu q(t) ≤ p(t) ∀t ∈ I (3. Fie ϕ1 .1. §1. Dac˘a ar avea mai multe zerouri.4) Dac˘ a p 6= q sau. Teorema lui Rolle implic˘a existent¸a unui ξ ∈ (t1 . t2 ) cu h0 (ξ) = 0. coeficient¸ii sunt chiar de clas˘a C ∞ ). Aceasta echivaleaz˘ a ˆıns˘a cu W [ϕ1 . inversˆand rolul funct¸iilor ϕ1 ¸si ϕ2 ˆın rat¸ionamentul precedent ar rezulta c˘a ϕ1 mai are un zerou ˆın (t1 . Deoarece x (t  kn ) = 0 ∀n rezult˘a x(c) = 0. tkn+1 rezult˘ a c˘ n rezult˘a x0 (c) = 0 ceea ce. x nu este multiplu al lui y (adic˘ a x 6= cy ∀c ∈ R) ˆıntre dou˘a zerouri consecutive ale lui y 6≡ 0 exist˘ a cel put¸in un zerou al lui x.1) sunt sim- ple. (1) Zerourile solut¸iilor neidentic nule ale (3.

Atunci orice solut¸ie neidentic nul˘ a a ecuat¸iei y 00 + q(t)y = 0 are cel mult un zerou ˆın I. Dac˘a y ar avea dou˘a zerouri ˆın I.3. Atunci t 2tw0 (t) − w(t) 00 3 5 3 1 x0 (t) = √ . putem s˘ a presupunem. A¸sadar x are o r˘ ad˘ acin˘a pe (t1 . t2 ) ⇒ y 0 (t2 ) ≤ 0). ∞).3 luˆ and q(t) = 1. t2 ) ¸si cum (−x) ¸si (−y) au acelea¸si zerouri cu x. 127 ¸si y au semn constant pe (t1 . orice solut¸ie a (3. ˆın contradict¸ie cu (3.1. Aducem la ˆınceput (3. Fie q : I → R continu˘ a. Fie ecuat¸ia Bessel t2 x00 + tx0 + (t2 − ν 2 )x = 0 cu ν ≥ 0 (3. Demonstrat¸ie. x mai are ˆınc˘a o r˘ ad˘acin˘ a ˆın (t1 .6) are cel put¸in un zerou ˆın orice 2 interval [nπ. q(t) ≤ 0 ∀t ∈ I.6) 1 a0≤ν< (a) Dac˘ . schimbˆand eventual un semn. Atunci W [x.6) au cel mult un zerou ˆın orice interval 2 [nπ. ∞). respectiv y. deci ecuat¸ia corespunz˘atoare este u00 + u = 0 avˆ and o solut¸ie u(t) = sin t. (n + 1)π] ⊂ (0. Demonstrat¸ie. y](t2 ) = x(t2 )y 0 (t2 ) ≤ 0 (3. ˆıntre ele ar trebui s˘a fie un zerou al funct¸iei x(t) = 1. ♦ COROLAR 3. (n + 1)π] ⊂ (0. 1 (b) Dac˘ a ν > solut¸iile ecuat¸iei (3.5).7) 4t2 4t2 Vom folosi Teorema 3. y](t1 ) = x(t1 )y 0 (t1 ) ≥ 0 ¸si W [x.2)) deci W [x. t2 ) ⇒ y 0 (t1 ) ≥ 0. Presupunem 1 t > 0 ¸si fie x(t) = √ w(t). y] este cresc˘atoare pe [t1 . c˘a x(t) > 0 ¸si y(t) > 0 ∀t ∈ (t1 . y]0 (t) = x(t)y 00 (t) − x00 (t)y(t) = x(t)y(t)[p(t) − q(t)] ≥ 0 ∀t ∈ (t1 . . x (t) = t− 2 w(t) − t− 2 w0 (t) + t− 2 w00 (t) 2t t 4 ¸si obt¸inem 1 − 4ν 2 1 − 4ν 2   00 w + 1+ w = 0 deci p(t) = 1 + (3. t2 ].5) (y(t1 ) = 0 ¸si y(t) > 0 ∀t ∈ (t1 . ˆın acela¸si timp W [x.6) la forma normal˘a. evident imposibil. t2 ) (se spune c˘a x oscileaz˘a mai repede decˆat y). t2 ) (folosind (3. Ecuatia x00 = 0 are solut¸ia x(t) = 1 ∀t. ˆın particular dac˘a x(t1 ) = 0. t2 ).2. ♦ COROLAR 3.3. t2 ). y(t2 ) = 0 ¸si y(t) > 0 ∀t ∈ (t1 .

2 rezult˘a c˘a dac˘a ecuat¸ia (3.6) au toate 1 solut¸iile oscilatorii ˆın (0.8) unde r ∈ C 1 (I).1) se nume¸ste oscilatorie ˆın (α. C 1 ¸si re- spectiv C 0 . ∞ . Demonstrat¸ie. O solut¸ie a ecuat¸iei (3. orice solut¸ie a ecuat¸iei (3. (n + 1)π) ar exista ˆıntre ele un zerou al lui sin ceea ce este imposibil. 1970). ∞). x . Observat¸ia 3.2 ¸si din Observat¸ia 3.6) se aduce la forma normal˘a 2 1 w00 + w = 0 deci x(t) = √ (c1 cos t + c2 sin t).8) sub forma + p = 0 pe [t1 . ∀t ≥ t1 . 1 Dac˘a ν ∈ .6). 2 Vom demonstra ˆın continuare o condit¸ie suficient˘a pentru ca solut¸iile ecuat¸iei (3.1) este sub forma autoadjunct˘ a (r(t)x0 )0 + p(t)x = 0 (3.1) are o solut¸ie oscilatorie ˆın (α. ar avea dou˘a zerouri 2 ˆıntr-un interval (nπ.128   1 Dac˘a ν ∈ 0. a2 de clas˘a C 2 . Pentru ν = ecuat¸ia (3.3.10) α atunci orice solut¸ie a (3.4 ecuat¸iile Bessel (3. ∞). ∞). ∞) ¸si r(t) > 0 ∀t ∈ [α. Dac˘ a Z ∞ 1 dt = ∞ (3. deci w. ∞) (vezi Observat¸ia 3. a1 . Presupunem c˘ a ecuat¸ia (3.9) α r(t) ¸si Z ∞ p(t)dt = ∞ (3.4. ∞) deci. Vom presupune funct¸iile a0 .1) s˘a fie oscilatorii. p(t) < q(t) ¸si dac˘a x. Atunci exist˘a t1 > α astfel ˆıncˆat x(t) 6= 0 ∀t ≥ t1 ¸si schimbˆ and eventual x cu (−x) presupunem c˘a x(t) > 0 ∀t ≥ t1 . p ∈ C 0 (I). TEOREMA 3. Presupunem c˘ a orice solut¸ie x a (3. (Leighton.1)). I ⊃ [α.1) este oscilatorie ˆın (α. Fie a0 . ∞). ∞). (rx0 )0 Acum putem rescrie (3. 2) Din Corolarul 3.8) este oscilatorie ˆın [α. t Rezultatele precedente motiveaz˘ a urm˘atoarea definit¸ie Definit¸ie. a2 : I → R continue cu I ⊃ (α. c1 . a1 .6. 1) Din Teorema 3. ˆIn caz contrar solut¸ia se nume¸ste nonoscilatorie.5.8) este nonoscilatorie ˆın [α. ♦ 1 Observat¸ia 3. ∞) pentru 0 ≤ ν ≤ .5. ∞) dac˘a are o infinitate de zerouri ˆın (α. ∞). atunci p(t) > q(t) ∀t > 0 ¸si atunci ˆıntre dou˘a zerouri 2 consecutive alelui sint exist˘ a un zerou al lui w deci al lui x solut¸ie a (3. c2 ∈ R.

Integrˆand prin p˘art¸i ˆın prima integral˘a rezult˘a t1 x(s) t1 r(s)x0 (s) . 129 t (rx0 )0 (s) t Z Z ds+ p(s)ds = 0.

.

t r(s)x0 (s)2 .

Z t Z t + ds = − p(s)ds ∀t ≥ t1 . x(s) .

9) ˆın cazul ecuat¸iei (3. y]. y](t) c v 0 (t) = 2 2 = 2 2 = >0 y (t) x (t) r(t)[x (t) + y (t)] r(t)[x (t) + y 2 (t)] 2 1+ 2 x (t) ∀t ∈ [t3 . x este monoton descresc˘atoare pe [t2 . t] obt¸inem Z t Z t 1 c 1 v(t) − v(t3 ) = c 2 2 ds > 2 2 ds −→ ∞ t3 r(s)[x (s) + y (s)] x (t3 ) + y (t3 ) t3 r(s) t→∞ . ∞). r(t)x0 (t) r(t1 )x0 (t1 ) Z t ≤ − p(s)ds → −∞ x(t) x(t1 ) t1 r(t)x0 (t) deci lim = −∞ de unde rezult˘a c˘a ∃t2 > t1 astfel ˆıncˆat x0 (t)x(t) < 0 t→∞ x(t) ∀t ≥ t1 deci.t1 t1 x(s)2 t1 sau r(t)x0 (t) r(t1 )x0 (t1 ) t r(s)x0 (s)2 t Z Z − + ds = − p(s)ds ∀t ≥ t1 x(t) x(t1 ) t1 x(s)2 t1 ¸tinˆand cont de r(t) > 0 ¸si de (3. ˆIn acela¸si timp. ∞). r(t) prin urmare not W (t)r(t) = W (t2 )r(t2 ) = c ∀t ≥ t2 (3.10) obt¸inem. y](t2 ) = x(t2 )y 0 (t2 ) − x0 (t2 )y(t2 ) > 0 (cum x0 (t2 ) < 0 este suficient ca y 0 (t2 ) > 0).8) pentru W = W [x. Integrˆand pe [t3 . pentru ∀t ≥ t1 . Fie acum y o solut¸ie liniar independent˘a de x a ecuat¸iei (3.11) deci W (t) > 0 ∀t ≥ t2 deoarece r(t) > 0 ∀t ≥ α ¸si W (t2 ) > 0. rat¸ionamentul precedent aplicat lui y arat˘a c˘a exist˘a t3 ≥ t2 astfel ˆıncˆat y(t) 0 < y(t) ≤ y(t3 ) ∀t ≥ t3 . Din x(t) (3.8) y(t) > 0 ∀t > t1 aleas˘ a astfel incˆat W [x. y](t) r(t)W [x. Folosind formula lui Liouville (2. ˆın particular 0 < x(t) ≤ x(t2 ) ∀t ∈ [t2 . ∞). cum x(t) > 0 ∀t ≥ t1 . ∞).11) 1 W [x. Fie v(t) = arctg definit˘a pentru t ∈ [t3 . obt¸inem Rt a1 (s) Rt r 0 (s) r(t) W (t2 )r(t2 ) − t2 a0 (s) ds − t2 r(s) ds − ln W (t) = W (t2 )e = W (t2 )e = W (t2 )e r(t2 ) = .

6). VIII. ∀ν ∈ R. solut¸iile ecuat¸iei (3. ∞) ∀α > 0. ∞). r(t) > 0 ∀t ∈ I ¸si p ∈ C(I).10). t1 ]: aceasta antreneaz˘a x descresc˘atoare deci x0 (t1 ) ≤ 0. Integrˆand pe [α.1. c1 . In ˆ aceste condit¸ii orice solut¸ie a (3. Definit¸ie.8) este oscilatorie pe [α. Fie x o solut¸ie a (3. funct¸iile analitice ˆın C − {0} ∞ ∞ X z 2k+ν X z 2k−ν Jν (z) = (−1)k ¸si J−ν (z) = 22k+ν Γ(k + ν + 1)k! 22k−ν Γ(k − ν + 1)k! k=0 k=0 (vezi [29. ∞) ¸si teorema va rezulta din Propozit¸ia 3.9) ¸si t (3. ♦ Urm˘atoarea teorem˘ a arat˘ a c˘ a ˆın condit¸ii des ˆıntˆalnite. t1 ). ∞).6) sunt oscilatorii pe [α.8) obt¸inem Z t1 Z t1 0 0 (rx ) (s)ds = − p(s)x(s)ds > 0. Cap. Demonstrat¸ie. Fie ν ≥ 0 ˆın (3. ν2   Demonstrat¸ie. Presupunem c˘ a ar avea ¸si fie t1 > α primul zerou. ♦ Ne vom concentra ˆın continuare asupra ecuat¸iilor Bessel (3. toate solut¸iile) a ecuat¸iei (3. Rezult˘a c˘a cel put¸in o solut¸ie (echiva- 2 lent. Se numesc funct¸ii Bessel.6) are forma autoadjunct˘a (tx ) + t − 0 0 x= t ν2 = 0 deci r(t) = t > 0 pe (0. ∞) ¸si p(t) = t − iar acestea satisfac (3. p(t) < 0 ∀t ∈ I cu I ⊃ [α. Dac˘a ν ∈/ N. ∞). Jν ¸si J−ν sunt liniar independente deci solut¸iile ecuat¸iei (3. α α Z t1 Rezult˘a r(t1 )x0 (t1 ) − r(α)x0 (α) =− p(s)x(s)ds > 0 deci α r(t1 )x0 (t1 ) > r(α)x0 (α) > 0 de unde x0 (t1 ) > 0 ceea ce este ˆın contradict¸ie cu x(t1 ) = 0 ¸si x(t) > 0 pe [α. Atunci x(t) > 0 ∀t ∈ [α.8) sunt nonoscilatorii. ∞). Vom ar˘ ata c˘ a x nu are zerouri pe [α.130 π ceea ce este ˆın contradict¸ie cu v(t) ≤ . Rezultatul nu este nea¸steptat dac˘a ¸tinem seama de Corolarul 3. c2 ∈ R.6) au forma x(t) = c1 Jν (t) + c2 J−ν (t). Este suficient s˘a g˘asim o solut¸ie a (3. ∞).8) poate avea cel mult un zerou ˆın [α. Fie r ∈ C 1 (I).8) f˘ar˘a zerouri pe [α. TEOREMA 3.1.7. ˆın cazul ν = n ∈ N se obt¸ine . Rezult˘a c˘a x nu are zerouri ˆın [α. Solut¸iile ecuat¸iei Bessel (3. §3]).1. t1 ) ˆın ecuat¸ia (3. ♦ COROLAR 3.3.8) cu x(α) > 0 ¸si x0 (α) > 0. Ecuat¸ia (3.6.6).

funct¸ia s 7→ Jν (λs) verific˘a pentru s 6= 0. Fie ν ≥ 0. ˆınlocuind t = λs. dt dt t ˆInmult¸im prima ecuat¸ie cu Jν (µ2 t).10 (identitatea lui Green). ♦ PROPOZIT ¸ IA 3. x00 (λs) = 2 x x ˜ (s) ¸si atunci obt¸inem λ λ ˜00 (s) + s˜ s2 x x0 (s) + (λ2 s2 − ν 2 )˜x(s) = 0 ν2   de unde. (identitatea lui Lagrange). ♦ PROPOZIT ¸ IA 3. PROPOZIT ¸ IA 3. ˆımp˘ art¸ind cu s 6= 0. Fie x ˜(s) = x(λs). µ21 6= µ22 . µ2 ∈ R ¸si t 6= 0. rezult˘a [s˜ 0 0 x (s)] + λ s − 2 x ˜(s) = 0 adic˘a s (3. Atunci Z 1 1 tJν (µ1 t)Jν (µ2 t)dt = 2 [µ1 Jν (µ2 )Jν0 (µ1 ) − µ2 Jν (µ1 )Jν0 (µ2 )] (3. pe a doua cu (−Jν (µ1 t)) ¸si adun˘am. 1 0 1 00 Dar x0 (λs) = ˜ (s). µ1 .14) 0 µ2 − µ21 .12) pentru λ = µ1 ¸si λ = µ2 cu s ˆınlocuit prin t.12). ν2     d d 2 s Jν (λs) + λ s − Jν (λs) = 0 (3.6) devine λ2 s2 x00 (λs) + λsx0 (λs) + (λ2 s2 − ν 2 )˜ x(s) = 0. (3.13) Demonstrat¸ie. Rezult˘ a   d d d Jν (µ2 t) t Jν (µ1 t) − Jν (µ1 t) [tJν (µ2 t)] + t(µ21 − µ22 ) · Jν (µ2 t)Jν (µ1 t) = 0 dt dt dt de unde se obt¸ine (3.8. µ2 ∈ R. ν2     d d 2 t Jν (µ1 t) + µ1 t − Jν (µ1 t) = 0 dt dt t ν2     d d 2 t Jν (µ2 t) + µ2 t − Jν (µ2 t) = 0. 131 Yn o solut¸ie liniar independent˘a de Jn prin metoda de reducere a ordinului bazat˘a pe formula lui Liouville iar solut¸iile au forma x(t) = c1 Jn (t) + c2 Yn (t).12) ds ds s Demonstrat¸ie. Pentru orice µ1 .9. Pentru λ ∈ R. Scriem (3.    d d d t Jν (µ2 t) Jν (µ1 t) − Jν (µ1 t) Jν (µ2 t) = t(µ22 − µ21 )Jν (µ1 t)Jν (µ2 t) dt dt dt (3.13).

1] ¸si se obt¸ine 1 . Se integreaz˘ a (3.132 Demonstrat¸ie.13) pe [0.

1 Z .

(µ22 µ21 ) t[µ1 Jν (µ2 t)Jν0 (µ1 t) Jν0 (µ2 t)]  − tJν (µ1 t)Jν (µ2 t)dt = − µ2 Jν (µ1 t) · .

.

15) (dac˘a β = 0 se obt¸in zerouri ale funct¸iei Bessel Jν ). Consider˘ am sistemul cu necunoscute α. µ2 r˘ad˘acini reale ale ecuat¸iei PROPOZIT αJν (z) + βzJν0 (z) = 0. folosind regula lui l0 Hospital ¸si apoi (3.6) rezult˘a 1 µJν0 (µ2 )Jν0 (µ) − Jν (µ)Jν0 (µ2 ) − µ2 Jν (µ)Jν00 (µ2 ) Z tJν (µt)2 dt = lim = 0 µ2 →µ 2µ2 1 0 1 = [Jν (µ)]2 − Jν (µ)[µJν00 (µ) + Jν0 (µ)] = 2 2µ 1 0 1 = [Jν (µ)]2 − 2 Jν (µ)(ν 2 − µ2 )Jν (µ) 2 2µ . 0 0 de unde rezult˘ a (3. Atunci. β) 6= (0.17) 0 2 2 µ Demonstrat¸ie.11. β αJν (µ1 ) + βµ1 Jν0 (µ1 ) = 0 ( αJν (µ2 ) + βµ2 Jν0 (µ2 ) = 0 Deoarece acesta are o solut¸ie (α. 0) trebuie ca determinantul s˘au s˘a fie zero.14). Obt¸inem 1 µJν (µ2 )Jν0 (µ) − µ2 Jν (µ)Jν0 (µ2 ) Z tJν (µt)2 dt = lim 0 µ2 →µ µ22 − µ2 de unde. dac˘a µ21 6= µ22 Z 1 tJν (µ1 t)Jν (µ2 t)dt = 0 (3. Fie ν ≥ 0 ¸si µ1 .14) f˘acˆand µ2 → µ. α ≥ 0. deci µ2 Jν (µ1 )Jν0 (µ2 ) − µ1 Jν (µ2 )Jν0 (µ1 ) = 0 ¸si atunci (3. Pentru µ2 = µ1 = µ 6= 0 folosim din nou (3.16) rezult˘ a din (3. β ≥ 0. α + β > 0 (3.16) 0 not iar dac˘a µ1 = µ2 = µ 6= 0 Z 1 ν2   2 1 0 2 1 tJν (µt) dt = [Jν (µ)] + 1 − 2 Jν (µ)2 (3.14). ♦ ¸ IA 3.

1] (2) Pentru orice funct¸ie f : [0. 3.17). 1]) 0 1 ([28. Atunci (ν) (1) Funct¸iile t 7→ Jν (µk t).1.18) k=1 unde Z 1 2 (ν) ck = (ν) tf (t)Jν (µk t)dt (3.17) deoarece ck = (ν) iar ||Jν (µk ·)||2t Z 1 (ν) (ν) 1 (ν) 2 ||Jν (µk ·)||t = tJν (µk t)2 dt = Jν0 (µk )2 0 2 (ν) deoarece Jν (µk ) = 0. 3.3. §4. Cor. de clas˘a C 1 pe port¸iuni. . ∀t ∈ [0. Jν (µk ·))t Formula (3. [76. V. ∞ (ν) X f (t) = ck Jν (µk t) (serie Fourier-Bessel) (3. cum ar fi Problema lui Euler privind oscilat¸iile membranei circulare fixate [29. l]). f )t ] 2 este norma definit˘a de acest produs scalar..12. Fie ν ≥ 0 ¸si fie {µk }k≥1 ¸sirul r˘ ad˘ acinilor lui Jν din (0. dup˘a simplificarea ecuat¸iilor Navier-Stokes (vezi. ||f ||t = [(f. Cap. b2 ∈ [0. de exemplu. [21].]) sau ˆın pro- bleme din mecanica fluidelor. p ∈ C([0.6. VII. ∞) (vezi ¸si Cor. are loc.2). A. 1] → R continu˘ a. (ν) TEOREMA 3. g)t = tf (t)g(t)dt define¸ste un produs scalar pe C([0. l]).16). a2 . k ∈ N∗ formeaz˘ a un sistem ortogonal relativ la ( . (ν) (f.18). (1) Este o reformulare a (3.2. Cap. §3]). 3. vol. 133 de unde se obt¸ine (3. b1 . (2) Se va demonstra ˆın Capitolul V (vezi ¸si [81. )t pe [0. I] sau [46. Unele probleme Sturm-Liouville ¸si funct¸ia Green Fie r ∈ C 1 ([0. VIII. ∞) cu a1 +a2 > 0 ¸si b1 + b2 > 0 (l > 0). 1].19) rezult˘ a din (3. §23]. [82]).19) [Jν0 (µk )]2 0 Demonstrat¸ie. §3. fie a1 . Cap. Principalul rezultat legat de zerourile funct¸iilor Bessel este enunt¸at ˆın teo- rema urm˘ atoare. Cap. II. r(x) > 0. Cap. §95]) convergent¸a punctual˘a la f a seriei din (3.I. ♦ Z 1 Amintim c˘ a (f. ♦ Seriile Fourier-Bessel apar la descrierea solut¸iilor anumitor ecuat¸ii cu derivate part¸iale supuse unor condit¸ii la limit˘a.

6) b1 a1 +r(l) u(l)v(l) + r(0) u(0)v(0) = (u. Avˆand ˆın vedere ¸si aplicat¸ii ulterioare vom prezenta ˆın cele de urmeaz˘a cˆateva rezultate relative la Problema Sturm-Liouville (4.2) fiind liniare. (4. Se nume¸ste solut¸ie a Problemei Sturm-Liouville −(r(x)u0 )0 + p(x)u = 0 (4. L(u) = −(ru0 )0 + pu. Fie def DL = {u ∈ C 2 (0. l)). Lv) (4.5) ker L = {0} (adic˘a Lu = 0 ⇔ u = 0) dac˘a ¸si numai dac˘a p 6≡ 0 sau a1 > 0 sau b1 > 0.2) sunt ˆın general date ˆın capetele unui interval [a.4) pozitiv (Lu. l])| u00 ∈ L2 (0. l] (4. l) ∩ C 1 ([0. Propozit¸ia 4.1. Alt¸i autori ([81]) definesc Problema Sturm-Liouville ca problem˘a de valori proprii (vezi ˆın con- tinuare).3) DL este subspat¸iu al L2 (0.1) reprezint˘a forma autoadjunct˘a a ecuat¸iei liniare de ordin 2. Liniaritatea lui L este evident˘a. Ecuat¸ia (4.1) a1 u(0) − a2 u0 (0) = 0 (4. Problema Sturm-Liouville se define¸ste pentru orice ecuat¸ie diferen- ¸tial˘a de ordin 2 iar condit¸iile (4. simetric (Lu. Observat¸ie. v) = [−(r(x)u0 (x))0 v(x) + p(x)u(x)v(x)]dx = 0  Z l  =− r(x)u0 (x)v 0 (x)|l0 − [r(x)u0 (x)v 0 (x) + p(x)u(x)v(x)]dx 0 Dac˘a b2 > 0 ¸si a2 > 0 obt¸inem Z l (Lu.2) b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0 o funct¸ie ϕ : [0. b]. Z l (Lu. Fie u. p(x) ≥ 0. l] → R de clas˘ a C 2 care verific˘a (4. v) = (u.1) ¸si satisface condit¸iile (4.134 Definit¸ie. v) = [r(x)u0 (x)v 0 (x) + p(x)u(x)v(x)]dx+ 0 (4. ∀x ∈ [0. numite condit¸ii la limit˘ a. Demonstrat¸ie. Urm˘ am [66] ˆın definirea Problemei Sturm-Liouville. v ∈ DL . u) ≥ 0 ∀u ∈ DL (4.2). Lv) b2 a2 .2). l) ¸si u verific˘a(4. l).2)} ¸si L : DL → C((0.1). Operatorul L este liniar. condit¸iile (4.

Din (4. O asemenea funct¸ie uλ se nume¸ste funct¸ie proprie a lui L. ˆın ipotezele formulate. l]|p(t) 6= 0} ¸si rezult˘a c = 0. fie u(t) = 0 ∀t ∈ {t ∈ [0. cu alte cuvinte.4) ca mai sus pentru a2 6= 0. Fie acum u ∈ ker L. u) = ||u||2 > 0 rezult˘a λ ≥ 0. Este evident c˘a orice funct¸ie constant˘ a satisface Lu = 0 ¸si u0 (0) = u0 (l) = 0 a¸sadar ker L ⊃ {u : [0. Fie L definit ˆın (4. ♦ ˆIn concordant¸˘ a cu not¸iunea corespunz˘atoare relativ˘a la matrici vom numi valoare proprie a lui L un num˘ar λ ∈ C astfel ˆıncˆat exist˘a u ∈ DL − {0} cu Lu = λu. l] → R. l] obt¸inem u0 (x) = 0 ∀x ∈ [0. Din (4. fie u(0) = 0 deci c = 0 fie u(l) = 0 deci c = 0. 0 ≤ (Lu. b2 > 0. Fiec˘ arei valori proprii ˆıi corespunde un subspat¸iu propriu unidi- mensional. u) ¸si cum (u. Dac˘a a2 > 0. a2 ) acesta are o solut¸ie nenul˘ a deci trebuie s˘a aib˘a determinantul zero.3). p(x)u(x)2 dx = 0. ψ ∈ DL funct¸ii proprii relative la λ. Fie ker L = {0} ¸si presupunem c˘a a1 = 0. (L−λ)x = 0) antreneaz˘a ψ = cϕ deci subspat¸iul propriu relativ la λ este unidimensional. din (4. Valorile proprii ale lui L sunt pozitive. u) = 0 ¸si ˆın (4. Funct¸iile proprii corespunz˘atoare unor valori proprii distincte sunt ortogonale. l].2) rezult˘a v(l) = u(l) = 0 de unde obt¸inem (4. 135 Dac˘a b2 = 0 atunci b1 6= 0 ¸si din (4. o contradict¸ie. λ este valoare proprie a lui L dac˘a Problema Sturm-Liouville format˘ a din Lu − λu = 0 ¸si (4.7) 0 a2 b2 ¸si acela¸si rezultat se obt¸ine ¸si dac˘a a2 = 0 sau b2 = 0. b1 = 0 ¸si p ≡ 0. Dac˘a a2 = 0 atunci a1 6= 0 ¸si din (4. λ > 0).4) este demonstrat˘a.2) are o solut¸ie nenul˘a. ψ](0) = 0 ceea ce. u) = [r(x)u0 (x)2 + p(x)u(x)2 ]dx + r(0)u(0)2 + r(l)u(l)2 ≥ 0 (4.2) rezult˘a v(0) = u(0) = 0 ¸si din nou (4. Din Propozit¸ia 4.2. (ˆın cazul ker L = {0}.7) avem 0 = sum˘a de termeni pozitivi.2). uλ .5). Rezult˘ a Z l Z l 0 2 r(x)u (x) dx = 0. l] ¸si atunci u(x) = c ∀x ∈ [0.2) devine u0 (0) = u0 (l) = 0 iar Lu = −(ru0 )0 . u) = λ(u. u = constant }. conform celor demonstrate ˆın §2 (ϕ ¸si ψ sunt solut¸ii ale unei ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordin 2. a1 ϕ(0) − a2 ϕ0 (0) = 0 ¸si a1 ψ(0) − a2 ψ 0 (0) = 0.1 se obt¸ine u¸sor PROPOZIT ¸ IA 4. Privit ca sistem cu necunoscutele (a1 . Se obt¸ine W [ϕ. pentru v = u ∈ DL Z l a1 b1 (Lu. a1 u(0) = 0 ¸si b1 u(l) = 0 0 0 Deoarece r(x) > 0 ∀x ∈ [0. . Demonstrat¸ie. Fie ϕ. Atunci (Lu. ˆın final u ≡ 0 ¸si Propozit¸ia este demonstrat˘ a. Fie Lu = λu cu u ∈ DL − {0}.6) obt¸inem. Atunci (4.

Cap. Exemplu. Lϕ2 ) = λ2 (ϕ1 . ϕ2 ) deci (ϕ1 . VIII.9) are o√solut¸ie nebanal˘ √ a numai dac˘a λ > 0 ¸si aceasta este de forma u(x) = c1 sin √ x λ + c2 cos x λ. s˘a g˘asim solut¸ii pentru problema la limit˘a Lu = f.4) rezult˘a λ1 (ϕ1 . ˆın continuare.3.3). Fuct¸iile proprii satisfac −u00 = λu (4. II.8). vol. Fie Lu = −u00 ¸si u(0) = u(l) = 0 (a2 = b2 = 0. ♦ Existent¸a unei solut¸ii pentru (4. Din completitudinea sistemului l l 2 trigonometric ˆın L ([−l. §6]) rezult˘ a (ϕn )n este complet ˆın L2 ([0.136 Dac˘a Lϕ1 = λ1 ϕ1 ¸si Lϕ2 = λ2 ϕ2 cu λ1 6= λ2 .9) obt¸inem c2 = 0 ¸si dac˘ a vrem ca c1 6= 0 atunci l λ = nπ de unde se obt¸in valorile proprii n2 π 2 nπx λn = 2 cu funct¸ii proprii ϕn (x) = sin . l) ∩ L2 (0. u2 solut¸ii ale Lu = f . l) ¸si L definit ˆın (4. Lu = λu + f are cel mult o solut¸ie.2) o funct¸ie G : [0. a1 = b1 = 1). l]) (vezi [28. l] × [0. Demonstrat¸ie. VI.10) cu f ∈ C(0. l]) deci ∀f ∈ L2 ([0. ϕ2 ) = (ϕ1 . Definit¸ie. l]). l 0 l Ne propunem ca. Din (4. ϕ2 ) = (Lϕ1 . b) Dac˘a λ nu este valoare proprie a lui L.3).10) va fi dedus˘a din condit¸ia ker L = {0} prin intermediul construct¸iei unei funct¸ii Green. Fie L definit ˆın (4. (4. l] → R cu propriet˘a¸tile .8) u(0) = u(l) = 0 (4. ♦ Prezent˘ am acum un exemplu important de operator L. ˆIncepem cu o observat¸ie elementar˘a PROPOZIT ¸ IA 4. I. Lu = f are cel mult o solut¸ie. din (4. a c˘ ∞ X nπx f ∼ cn sin (semnul ∼ ˆınseamn˘a c˘a seria din dreapta converge la f ˆın l n=1 2 l Z 2 nπx L ([0. ϕ2 ) = 0. u1 = u2 . vol.9) Este u¸sor de v˘ azut c˘a (4. l])) cu cn = f (x) sin dx. ˆ a) In cazul ˆın care ker L = {0}. Se nume¸ste funct¸ie Green a operatorului L relativ la condit¸iile (4. §6] ¸si [28. Cap. a) Fie u1 . u ∈ DL (4. Atunci L(u1 − u2 ) = 0 adic˘a u1 − u2 ∈ ker L = {0} deci u1 = u2 b) Cu acela¸si rat¸ionament Lu1 = λu1 + f ¸si Lu2 = λu2 + f atrage L(u1 − u2 ) = λ(u1 − u2 ) ¸si cum λ nu este valoare proprie.

Fie ϕ1 solut¸ie neidentic nul˘ aa Lu = 0.6.12) Teorema de existent¸˘ a pentru solut¸ia Problemei Cauchy ne asigur˘a c˘a exist˘a ϕ1 ¸si ϕ2 de clas˘a C 2 pe [0.5. ˆInainte de a trece la demonstrarea Teoremei 4. ϕ1 solut¸ie a (4. ∂G (G 5) a1 G(0.4 vom face cˆateva observat¸ii simple.12). y) + b2 (l.4.13) . x) = − . l]|0 ≤ y ≤ x ≤ l} (derivatele part¸iale sunt continue la frontier˘a numai pe direct¸ii din interiorul celor dou˘a triunghiuri). Aceasta conduce la construct¸ia unei funct¸ii G cu propriet˘ a¸tile dorite. o contradict¸ie ♦ LEMA 4. l]. l] ∂x Z l (G 6) u(x) = G(x. y) = 0 ∀y ∈ [0.11) ¸si ϕ2 solut¸ie a (4. l] ∂x ∂x r(x) ∂G ∂G 1 (x. Demonstrat¸ia teoremei va avea ˆın vedere rezolvarea (4. l]| 0 ≤ x ≤ y ≤ l} ¸si ˆın {(x.3).10). l] (4.10) are solut¸ie unic˘a. y ∈ [0. Demonstrat¸ie. y) ∈ [0. y)f (y)dy este solut¸ie a (4. l] ∂x ∂G b1 G(l.12) sunt liniar independente. y) = 0 ∀x. x − 0) = .11) ¸si ϕ2 solut¸ie neidentic nul˘ aa Lu = 0. b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0 (4. respectiv (4. a1 u(0) − a2 u0 (0) = 0 (4. y) = G(y. LEMA 4. Dac˘ a are loc ker L = {0} atunci funct¸ia Green exist˘ a ¸si Problema (4. ϕ2 ](x) = r(0)W [ϕ1 . y) − a2 (0. l] neidentic nule care satisfac (4. y) ∈ [0. Atunci ϕ2 satisface Lϕ2 = 0 ¸si (4. ∀x ∈ [0.10) ¸si pentru asta se va folosi metoda variat¸iei constantelor. ∀x ∈ [0. y) = 0 ∀y ∈ [0. x) ∂G ∂G 1 (G 3) (x + 0. Presupunem c˘a ϕ2 = cϕ1 . x 6= y.2) deci ϕ2 ∈ DL ¸si Lϕ2 = 0 ceea ce conduce la ϕ2 = 0. x + 0) − (x. l] × [0. l] × [0. (G 2) G(x. 137 (G 1) G este continu˘a ¸si G este de clas˘a C 2 ˆın {(x. Dac˘ a avem ker L = {0}. 0 TEOREMA 4.3). Fie L definit ˆın (4. x) − (x − 0. ϕ2 ](0) ∀x ∈ [0. l] ∂x ∂x r(x) (G 4) Lx G(x.11). Pentru ϕ1 ¸si ϕ2 definit¸i mai sus r(x)W [ϕ1 . Fie L definit ˆın (4.

13) f (x)ϕ2 (x) 1 c01 (x) = = f (x)ϕ2 (x) W (x)r(x) r(0)W (0) (4.138 Demonstrat¸ie. Din (4.4. ϕ2 ](x) = W [ϕ1 .2). ϕ2 ](0)r(0) = . Asem˘an˘ator.9). Din sistemul  0 0  c1 (x)ϕ1 (x) + c2 (x)ϕ2 (x) = 0  f (x)  c01 (x)ϕ01 (x) + c02 (x)ϕ02 (x) = −  r(x) al c˘arui determinant este W (x) = W [ϕ1 .2) deoarece ker L = {0}. ¸tinˆ and cont c˘ a ϕ2 nu verific˘a prima egalitate din (4.14) f (x)ϕ1 (x) 1 c02 (x) =− =− f (x)ϕ1 (x) W (x)r(x) r(0)W (0) Deoarece u trebuie s˘ a verifice (4.2).12) ¸si ¸tinˆand cont c˘a ϕ1 nu verific˘a a doua egali- tatea din (4. ϕ2 ](x) se obt¸ine.11) obt¸inem 0 = a1 u(0) − a2 u0 (0) = a1 [c1 (0)ϕ1 (0) + c2 (0)ϕ2 (0)] − a2 [c1 (0)ϕ01 (0)+ +c01 (0)ϕ1 (0) + c02 (0)ϕ2 (0) + c2 (0)ϕ02 (0)] = c1 (0)[a1 ϕ1 (0) − a2 ϕ01 (0)]+ +c2 (0)[a1 ϕ2 (0) − a2 ϕ02 (0)] = c2 (0)[a1 ϕ2 (0) − a2 ϕ02 (0)] de unde. conform (4. l] r(x) ♦ Demonstrat¸ia Teoremei 4. rezult˘a c2 (0) = 0. ϕ2 ](0)e− ln r(x)+ln r(0) = W [ϕ1 . ϕ2 ](0)e 0 r(t) = W [ϕ1 . Rx r 0 (t) − dt W [ϕ1 .14) rezult˘ a acum Z l 1 c1 (x) = − f (y)ϕ2 (y)dy r(0)W (0) x Z x 1 c2 (x) = − f (y)ϕ1 (y)dy r(0)W (0) 0 . C˘aut˘am solut¸ia u ∈ DL a ecuat¸iei Lu = f prin metoda variat¸iei constantelor u(x) = c1 (x)ϕ1 (x) + c2 (x)ϕ2 (x). obtinem din 0 = b1 u(l) + b2 u0 (l) = b1 [c1 (l)ϕ1 (l) + c2 (l)ϕ2 (l)] + b2 [c1 (l)ϕ01 (l)+ +c01 (l)ϕ1 (l) + c02 (l)ϕ2 (l) + c2 (l)ϕ02 (l)] = c1 (l)[b1 ϕ1 (l) + b2 ϕ01 (l)]+ +c2 (l)[b1 ϕ2 (l) + b2 ϕ02 (l)] = c1 (l)[b1 ϕ1 (l) + b2 ϕ01 (l)] c˘a c1 (l) = 0. ∀x ∈ [0. folosind (4. Conform formulei lui Liouville (2. folosind ¸si (4.

12) iar (G 6) este dat de (4.9) (a2 = b2 = 0).15) r(0)W (0) 0 x Definim 1   − ϕ1 (x)ϕ2 (y) pentru 0≤x≤y≤l   r(0)W (0) G(x. Calcul˘ 00 am funct¸ia Green pentru Lu = −u cu condit¸iile (4. ♦ Exemplu. Pentru (G 3) observ˘am c˘a ∂G G(y. ϕ1 va satisface ϕ001 = 0 ¸si ϕ(0) = 0 deci putem lua ϕ1 (x) = x iar ϕ. r(0)W (0) (G 5) este o consecint¸˘ a imediat˘a a (4. 1 (G 4) rezult˘ a deoarece Lx G(x. conform (4. Observ˘ am c˘a are loc ker L = {0}. pentru x > y. ∂x ∂x r(0)W (0) r(x) Cealalt˘a relat¸ie din (G 3) se obt¸ine ˆın acela¸si fel. x) = − =− . x) = lim = ∂x y→x > y−x 1 ϕ1 (x)ϕ2 (y) − ϕ1 (x)ϕ2 (x) = − lim = r(0)W (0) y→x y−x 1 = − ϕ1 (x)ϕ02 (x) r(0)W (0) ∂G 1 (x − 0.16) 1  − 0≤y≤x≤l   ϕ1 (y)ϕ2 (x) pentru r(0)W (0) ¸si verific˘ am propriet˘a¸tile (G 1) . ∂G ∂G W (x) 1 (x + 0. x) = − ϕ0 (x)ϕ2 (x) ∂x r(0)W (0) 1 ¸si atunci. x) (x + 0.13).15). x) − (x − 0. y) = − ϕ2 (y)(Lϕ1 )(x) = 0 pentru r(0)W (0) 1 x < y ¸si Lx G(x. y) = (4. x) − G(x. (G 1) ¸si (G 2) sunt evidente. 139 ¸si atunci  Z x Z l  1 u(x) = − ϕ2 (x) f (y)ϕ1 (y)dy + ϕ1 (x) f (y)ϕ2 (y)dy (4.(G 6).11) ¸si (4. y) = − ϕ1 (y)(Lϕ2 )(x) = 0.

2 satisface 00 .

ϕ2 = 0 ¸si ϕ1 (l) = 0 ¸si .

0 −l .

W [ϕ1 . ϕ2 ](0) = . putem lua ϕ2 (x) = x − l.

.

= l iar r(0) = 1 ¸si atunci .

.

.

1 1 .

.

17) 0 0 ˆın particular. y)u(y)dy + G(x. Fie u0 ∈ C([0. l] (4.17). l] (4.  0≤y≤x≤l l COROLAR 4.4 exist˘ a funct¸ie u ∈ DL care verific˘a Lu = λu0 +f a o unic˘ ¸si care. l]) ¸si a ¸si numai dac˘ Z l Z l u(x) = λ G(x. Vom reveni asupra problemei de valori ¸si funct¸ii proprii pentru L ˆın Capi- tolul V. Fie L definit ˆın (4. Atunci Lu = λu ⇔ ⇔ L1 u = (λ + 1)u ¸si p(x) ≥ 0 ∀x ∈ [0. S˘a se g˘aseasc˘a o baz˘ a {ϕ1 .  0≤x≤y≤l l G(x. ∀x ∈ [0.1.1. y) =  − 1 y(x − l).4. dac˘ a u ∈ C([0. ϕ2 } ˆın spat¸iul solut¸iilor ( 0 x = tx + (1 − t2 )y t2 + 1 ! a) . EXERCIT ¸ II 1. atrage ker L1 = {0}. Din (G 6) se obt¸ine (4.140 (4. Lu = λu pentru u ∈ DL dac˘ a u ∈ C([0. 0 ♦ ˆIn toate rezultatele precedente o condit¸ie esent¸ial˘a este ker L = {0}. y)u(y)dy. satisface Z l u(x) = G(x. ϕ1 (t) = y 0 = x − ty t ( 0 x = e2t x + (et − e3t )y et ! b) . Fie L1 u = −(ru0 )0 + (p + 1)u cu DL1 = DL . §5. ϕ1 (t) = y 0 = et x − e2t y t . l]) ¸si a ¸si numai dac˘ Z l u(x) = λ G(x. y)f (y)dy. Pen- tru problema de valori ¸si funct¸ii proprii Lu = λu aceast˘a condit¸ie nu este restrictiv˘a. l].17). Atunci u ∈ DL este solut¸ie a Lu = λu + f . Consider˘am ecuat¸ia Lu = λu0 + f Conform Teoremei 4. conform Propozit¸iei 4. conform (G 6).18) 0 Demonstrat¸ie.16) conduce la  1  − x(y − l). Fie u ∈ DL cu Lu = λu + f . l]) care verific˘a (4. y)[λu0 (y) + f (y)]dy = u0 (x) ∀x ∈ [0. λ ∈ R. ∀x ∈ [0. l] ceea ce.3) cu ker L = {0}. l] implic˘a p(x) + 1 > 0 ∀x ∈ [0.

S˘a se determine matricea fundamental˘a de solut¸ii X care satisface X(0) = I3 . ϕ(0) = 0 2 y = −x + t + 2 1 y 0 = −x   1 . h) A =  −1 0 0 . f) A =  1 0 1  1 3 −3 −1 −1 −1 0 1 1     2 1 2 2 1 −2 g) A =  −1 0 −2 . b) A =  1 1 2 . f) . S˘a se determine matricea fundamental˘a de solut¸ii X cu X(0) = I2 ¸si s˘a se precizeze natura solut¸iei banale ca punct de echilibru folosind clasificarea Poincar´e. 1 1 0 1 1 −1 4. ϕ(0) = . e) A =  0 −2 0 . y 0 = 3x − 2y + e2t 1 y 0 = −x − 2y + sin t   1 ϕ(0) = .       3 −1 1 1 −2 −3 1 −1 −1 a) A =  1 1 1 . ( 0 ( 0 ( 0 ( 0 x =x−y x = −2x − y x = x − 4y x = −2x − y a) . b) . 2. 1 5. d) . a ∈ R. d) y0 = x + y y 0 = x − 2y y0 = x − y y 0 = −2x − 3y ( 0 ( 0 ( 0 x = −x + y x =x+y x = ax + 5y e) . ϕ1 (t) = e2t c) (t2 + 2t − 1)x00 − 2(t + 1)x0 + 2x = 0. ϕ1 (t) = t b) (t + 2)x00 − (2t + 5)x0 + 2x = 0. S˘a se determine solut¸iile Problemelor Cauchy ( 0 ( 0 x = 2x − y + et x = 2x + 4y + cos t   1 a) . S˘ a se afle o baz˘ a ˆın spat¸iul solut¸iilor a) (2t + 1)x00 + 4tx0 − 4x = 0. c) A =  1 1 0  4 −1 4 1 −1 4 3 0 1       0 1 0 −3 −1 1 1 1 0 d) A =  0 0 −1 . c) . pentru sistemul x0 = Ax ¸si s˘a se discute stabilitatea sistemului. g) . Folosit¸i formula lui Liouville. 0 ( 0 ( 0 x = x − y + t sin t x =y+t   0 c) . a ∈ R. ϕ1 (t) = t + 1. b) . y 0 = 2x − 3y y0 = y y 0 = −x + 2y ( 0 x = ax + y h) . ϕ(0) = . y 0 = −x + ay 3. 141 Indicat¸ie. .

142 6. x(0) = x0 (0) = 1. Folosind exercit¸iul 5 s˘ a se rezolve Problemele Cauchy a) (2t + 1)x00 + 4tx0 − 4x = (t + 1)2 . 9.   00 1 2 00 0 2 00 1 d) x + √ x = 0. b) x00 + 2x0 + 2x = 0. 8. 1 d) x000 − 5x00 + 8x0 − 4x = 7e2t . S˘a se arate c˘ atoarelor ecuat¸ii sunt oscilatorii pe [a. c) x000 + ω 2 x0 = 0. e) t x + 2tx + (t − 4)x = 0. e) x(iv) − x = 0. a solut¸iile urm˘ ∀a > 0. d. e) x000 + x0 = . t t +1 13. S˘a se determine forma general˘a a solut¸iei a) x00 + x = cos t + sin t. S˘a se arate c˘a ecuat¸iile diferent¸iale de forma s2 y 00 +asy 0 +(b+csd )y = 0 (y = y(s)) se aduc la forma ecuat¸iei Bessel t2 x00 + tx0 + (t2 − ν 2 )x = 0 prin s = htα . b) x000 + ax00 + x0 + 2x = 0. 12. t > 0. 10. c) x000 − 5x00 + 6x = et . c) x(iv) + 5x000 + 6x00 + 3x0 + x = 0. k ¸si ν pot fi dedu¸si ˆın funct¸ie de a. b. b) x000 + x0 = t. β. S˘a se studieze stabilitatea solut¸iei banale a) x000 + 8x00 + 15x0 + x = 0. x(0) = x0 (0) = 0 b) (t + 2)x00 − (2t + 5)x0 + 2x = t. 14. 7. S˘a se rezolve folosind ecuat¸ia adjunct˘a a) t2 x00 + (3t2 + 4t)x0 + (2t2 + 6t + 2)x = 0 b) t2 x00 + (4t − t2 )x0 + (2 − 2t − 2t2 )x = 0. a > 0. c) x00 + 4tx = 0. a) x00 + 16x = 0. S˘a se determine forma general˘a a solut¸iei a) x000 + 8x = 0. sin t 11. f) x + 1 + 2 x = 0. f) t3 x000 − 3t2 x00 + 6tx0 − 6x = 0. ∞). d) x000 − 13x0 − 12x = 0. d) x(iv) + x000 + 8x00 + 10x0 + x = 0. c. Folosind exercit¸iul 13 s˘ a se scrie cu ajutorul funct¸iilor Bessel solut¸iile ecuat¸iilor a) s2 y 00 + sy 0 + 9(s2 − 1)y = 0 b) s2 y 00 + (4s2 + 1)y = 0 . b) x000 − 8x = 0. S˘a se aduc˘ a la forma autoadjunct˘a ecuat¸iile a) x00 + (tg t)x0 + (cos t)x = 0 b) tx00 − x0 + t3 x = 0. y˜(t) = y(ktα ) ¸si x(t) = tβ y˜(t) unde α.

ˆIn c) ¸si e) se ˆınmult¸esc ecuat¸iile cu s. J3 (x)dx. πz πz 2ν b) Deducet¸i c˘a Jν+1 (z) + Jν−1 (z) = 6 0. j=1 21. Indicat¸ie. pentru ν > 0. t ∈ [0. λ ∈ R. b) Ar˘ a J0 (0) = 1 ¸si Jn (0) = 0. Z 18. atat¸i c˘ 16. a) Ar˘ atat¸i c˘ a dac˘ a n este par. x(0) = 0. 15. Demonstrat¸i urm˘ atoarele relat¸ii de recurent¸˘a a) (xν Jν (x))0 = xν Jν−1 (x). t ∈ [0. z = z c) Calculat¸i J3/2 (z). 17. iar ˆın d) cu s2 . 20. S˘ a se descrie coeficient¸ii cj ˆın dezvolt˘arile Fourier-Bessel (µj sunt zerourile funct¸iilor Bessel implicate) ∞ X a) 100 = cj J0 (µj t). ν > 0. Ar˘atat¸i c˘ a Z x a) sJ0 (s)ds = xJ1 (x) 0 Z x b) s2 J1 (s)ds = x2 J2 (x) 0 Z c) xν Jν+1 (x)dx = −x−ν Jν (x) + C. x(0) = 0. 1) S˘ a se calculeze funct¸ia Green pentru: a) x00 = 0. Jn este funct¸ie impar˘ a. 1] j=1 ∞ X b) t = cj J1 (µj t). x0 (1) = 0 . J−5/2 (z). Jn este funct¸ie par˘a iar dac˘a n este impar. 1]. a) Verificat¸i c˘ a J1/2 (z) = sin z ¸si J−1/2 (z) = cos z. J5/2 (z). J−3/2 (z). b) (xν J−ν (x))0 = −xν J−ν+1 (x). r r 2 2 19. ∀n ≥ 1. 143 c) sy 00 − y 0 + sy = 0 d) y 00 + 3sy = 0 e) sy 00 + λ2 y = 0. Calculat¸i ˆın funct¸ie de J1 ¸si J2 . x(1) = 0 b) x00 = 0. Jν (z).

x(0) = x0 (0).144 c) x00 = 0. x(0) = 0. x(1) = −x0 (1) π  d) x00 + x = 0. 2 . 2 2) Folosind funct¸ia Green g˘ asit¸i solut¸ia Problemei la limit˘a π  x00 + x = sin 2t. x = 0. x(0) = x = 0.

ˆın condit¸ii suplimentare.1) este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘ at ∀x ∈ Rn a m > 0. xn ) (1. Bifurcat¸ii. Liapunov. cu stabilitatea punctelor de echilibru ¸si.j=1 Definit¸ie.1) i. toate fiind echivalente) V ˆı¸si atinge pe S n−1 marginile inferioar˘a ¸si superioar˘a. V este evident continu˘a din definit¸ie. aij = aji ∀i.M. M = sup{V (x)|x ∈ S n−1 }. cu stabilitatea asimptotic˘a a acestora. x = (x1 . Stabilitate ˆın prima aproximat¸ie. a fost definit ˆın 1892 de matemati- cianul rus A. dup˘a cum se va ar˘ ata ˆın continuare. (x ∈ Rn ) (1.1) se nume¸ste pozitiv definit˘ a dac˘a V (x) > 0 ∀x 6= 0. Demonstrat¸ie. ˆın general vom prefera norma euclidian˘a. . . m = V (xm ) cu 145 . Fie m = inf{V (x)|x ∈ S n−1 }. Forma p˘ atratic˘a (1. . O clas˘a larg˘a de funct¸ii Liapunov este constituit˘a din forme p˘atratice n V :R →R n X V (x) = aij xi xj .1. O form˘ a p˘ atratic˘a (1. Existent¸a unei asemenea funct¸ii este echivalent˘a. §1. . Funct¸ii Liapunov ¸si stabilitatea solut¸iilor sistemelor neliniare Conceptul numit ast˘ azi funct¸ie Liapunov. M > 0 astfel ˆıncˆ m||x||2 ≤ V (x) ≤ M ||x||2 (1. j.2) Lema 1. Deoarece S n−1 = {x ∈ Rn |||x|| = 1} este compact˘a (ˆın orice norm˘a de pe Rn .3) unde || || noteaz˘ a o norm˘ a pe Rn .Capitolul 4 Teoria stabilit˘ a¸tii Funct¸ii Liapunov.

de integralele prime ale (1. Aceasta se poate obt¸ine din celelalte condit¸ii.5). ∞).2). pentru m(r) = inf{m(s)|r ˜ ≤ s ≤ R} rezult˘ a V (t. unde I este un interval din R cu [0. (1. ¸si atunci. ˆ 1) In locul intervalului [0. x) = (t. x) ≤ 0. Prin urmare. m ˜ continu˘ a ¸si V (t. x) (1.146 xm ∈ S n−1 . dac˘ a (1) Exist˘a funct¸iile continue monoton strict cresc˘atoare m. ∞) se pot considera intervale [t0 .4). R] → [0. o integral˘ a prim˘a definit˘a pe [0.v. ∀(t. ∞) × BR [0] care satisface (1.6) Observat¸ii. ˆIn aceste condit¸ii se obt¸in rezultate privind stabilitatea ˆın general neuniform relativ la t0 . x) ∈ [0.1) c˘a V x = V (x) deci ||x|| ||x|| ||x||2 1 m≤ V (x) ≤ M ∀x 6= 0 ¸si (1. ˜ Atunci. m(r) 6= 0 ∀r 6= 0 astfel ˆıncˆ at m(||x||) ≤ V (t. De altfel.3) este fireasc˘ a urm˘ atoarea definit¸ie Definit¸ia 1.4). l. ||x||2 ♦ Pe baza (1. . x) ≥ m(||x||) (vezi [7]).5) n ∂V X ∂V (2)(Lf V )(t.2. [51]. Ment¸ion˘ am ¸si faptul c˘ a alt¸i autori ([7]. [35]) nu presupun ˆın definit¸ie mono- tonia lui m. m(r) ˜ > 0 ∀r > 0. Fie f : I ×G → Rn continu˘a. Pentru x 6= 0. Fie sistemul x0 = f (t. [25] este adecvat˘ a cadrului ˆın care lucr˘am cu atˆat mai mult cu cˆat funct¸iile de tipul formelor p˘ atratice satisfac (1. x) + (t. V (xm ) = m > 0. 0) = 0 ∀t ≥ 0 ¸si V (t. x ∈ S n−1 ¸si rezult˘a    ||x||  1 1 1 m ≤ V x ≤ M .4) Funct¸ia V : [0. 3) Din (1. din (1.1. [67] funct¸ia Liapunov este prin definit¸ie o form˘a p˘atratic˘a. ˆın particular.5) este o funct¸ie Liapunov. ∞) × BR [0] ∂t ∂xj j=1 (1. V (t. Se vede din (1. ˆın [50]. adic˘ a ||xm || = 1. x ∈ BR [0]. M : [0. ∞) ⊂ I ¸si G este o mult¸ime deschis˘a din Rn cu BR [0] ⊂ G pentru un R > 0.2.3) este demonstrat˘a.l. Fie m(0) ˜ = 0. ∞) cu m(0) = M (0) = 0 ¸si M (r) 6= 0 ∀r 6= 0. Deoarece am definit stabilitatea ˆın sens uniform am considerat c˘ a Definit¸ia 1. x)fj (t.3) este 1 evident ˆındeplinit˘a pentru x = 0.2 dat˘a funct¸iei Liapunov ˆın [24]. x) > 0 ∀t ≥ 0. ∞) × BR [0] → R de clas˘a C 1 se nume¸ste funct¸ie Liapunov a (1. Exist˘a ¸si definit¸ii ale funct¸iei Liapunov ˆın care este presupus˘a numai inegal- itatea V (t. x) ≥ m(||x||). ∀x 6= 0. 2) Condit¸ia (1. x) ≥ m(||x||) ˜ ≥ m(||x||) ¸si m(0) = 0.6) este ˆındeplinit˘ a. ∀x ∈ BR [0] (1.5) dup˘a cum am v˘azut ˆın Lema 1. x) ≤ M (||x||) ∀t ≥ 0.

G fiind o mult¸ime deschis˘ a din Rn cu BR [0] ⊂ G. Demonstrat¸ie. M sunt monoton cresc˘ atoare. ♦ Demonstr˘ am acum o teorem˘a a lui Liapunov privind stabilitatea punctelor de echilibru. dedus din cel init¸ial).7) ¸si fie V de clas˘a C 1 ˆın BR [0] cu V (0) = 0.7) Funct¸ia V : BR [0] → R de clas˘ a C 1 se nume¸ste funct¸ie Liapunov a (1. R0 ] cu R0 ≤ R. m(r) 6= 0 ∀r 6= 0. M (r) 6= 0 ∀r 6= 0. monoton strict cresc˘atoare. 0) = 0 ∀t ≥ 0 (1. ¸si fie sistemul autonom x0 = f (x) (1. m este continu˘a ¸si strict cresc˘atoare cel put¸in pe [0. §3. R] → [0.7) dac˘a (1) Exist˘a funct¸iile continue. y) = x2 + y 2 y 0 = x − αy(x2 + y 2 ) ca funct¸ie Liapunov.2.4) este autonom (f nu depinde ˆın mod explicit de t) definit¸ia funct¸iei Liapunov se modific˘a ˆın mod corespunz˘ator. local lipschitzian˘a. Fie f ca ˆın Definit¸ia 1. TEOREMA 1. studiul stabilit˘a¸tii unei solut¸ii se reduce ˆıntotdeauna la studiul stabilit˘a¸tii solut¸iei banale (a unui alt sistem. M : [0. 1892). Atunci m(||x||) ≤ V (x) ≤ M (||x||). m ¸si M satisfac m(0) = M (0) = 0. V (x) > 0 ∀x ∈ BR [0] − {0} ¸si cu (Lf V )(x) ≤ 0 ∀x ∈ BR [0]. dup˘ a cum am v˘azut ˆın Cap. 147 m(r) > 0 ∀r > 0. Deoarece.4 (Liapunov. ∞). M (r) > 0 ∀r > 0 ¸si m.4) solut¸ia banal˘ a este stabil˘ a . Dac˘ a sistemul (1. PROPOZIT ¸ IA 1. are pe V (x.3. y) = x2 + y 4 ca y 0 = x − y 3 x2 funct¸ie Liapunov. Atunci exist˘a R0 ∈ (0. vom considera ˆın continuare acest caz. al solut¸iei banale. m. Fie m(r) = inf{V (x)|r ≤ ||x|| ≤ R} ¸si M (r) = sup{V (x)|0 ≤ ||x|| ≤ r}. Rezult˘a c˘a V |BR0 [0] satisface condit¸iile din Definit¸ia 1.9) ∂xj j=1 ( 0 x = −2y 3 Exemple. m(r) > 0. R] astfel ˆıncˆ at V |BR0 [0] este o funct¸ie Liapunov pentru (1.7). ( 0 x = −y − αx(x2 + y 2 ) 2) Sistemul cu α > 0. astfel ˆıncˆ at m(||x||) ≤ V (x) ≤ M (||x||) ∀x ∈ BR [0] (1. m(0) = M (0) = 0. Fie sistemul (1. Definit¸ia 1. strict cel put¸in pe [0. Pre- supunem c˘ a f (t.20 .8) n X ∂V (2) (Lf V )(x) = (x)fj (x) ≤ 0 ∀x ∈ BR [0] (1. R > 0. R0 ] pentru R0 ≤ R. Fie f : G → Rn continu˘a.20 . Un rat¸ionament similar este valabil pentru M .10) 1) Dac˘ a exist˘ a o funct¸ie Liapunov V pentru (1. 1) Sistemul are pe V (x. I.

x0 ) : [t0 .4.4) d cu x(t0 ) = x0 . x(t)] ≤ 0 a¸sadar dt funct¸ia t 7→ V [t. astfel ˆıncˆ at (Lf V )(t. fie η ∈ (0. x(t0 + T (η))] ≤ m(R) − m(R) = 0 . II. ˆın plus. T ). ∞) ceea ce. t0 .6) rezult˘ a V [t.6). definit˘ a pentru t ∈ [t0 . x(t0 + T (η))] − V (t0 .5). V [t. x(t0 )] = V (t0 . ca mai sus. 1). x( . ω(r) 6= 0 ∀r 6= 0. m(||x(t)||) ≤ V [t. rezult˘a c˘a T = ∞ deci solut¸ia x(t0 . t0 .14) ω(δη ) ω(δη ) Ar˘at˘am c˘ a pentru t ≥ t0 + M (η). t0 + T (η)] c˘a V [t0 + T (η). Din (1. t→∞ d ||x(t)|| ≥ δη . x0 ) ≤ −ω(δη )T (η). x(t)] este monoton descresc˘atoare ¸si atunci.13) Din Cap. ˆımpreun˘a cu (1.148 2) Dac˘ a ω : [0. Teorema 2.14) rezult˘ a V [t0 + T (η). Not˘am x(t) = x(t. ∀t ∈ [t0 . δη = M −1 [m(η)] ¸si fie M (δR ) m(R) T (η) = = (1. Dac˘a ||x0 || < δε se obt¸ine. ||x(t. m fiind cresc˘atoare. t0 . dt Fie ||x0 || < δR = M −1 [m(R)]. d Din (1. obt¸inem integrˆ and pe [t0 . Din (1. ∞). x(t)] ≤ m(ε). x0 ) solut¸ia maximal˘a a (1.13) arat˘a c˘a solut¸ia nul˘a a (1. ∀x ∈ BR [0] (1. ∞) → Rn ¸si satisface ||x(t.4) este stabil˘ a. x0 )|| = 0. V [t. x0 ) cu ||x0 || < δε . 1) Alegem 0 < ε < R ¸si fie δε = M −1 [m(ε)] (M este bijectiv˘a pe imagine ¸si m(ε) < M (ε) ⇒ m(ε) ∈ M ([0. x0 ) ≤ M (||x0 ||) < M (δε ) = m(ε) (1. V [t. x) ≤ −ω(||x||) ∀t > 0. t0 + T (η)]. x(t)] + ω(||x(t)||) ≤ 0 ∀t ≥ t0 .12) ¸si (1. 2) Fie din nou 0 < ε ≤ R ¸si δε = M −1 [m(ε)].12) Tot din (1. ∞) continu˘ a. R])).11). x0 ) este definit˘a pe [t0 . T ) (1. folosind (1. t0 . T ). ∀t ∈ [t0 . t0 . fie t0 > 0 ¸si fie x(t) = x(t. x(t)] ≤ dt ≤ −ω(δη ). Atunci −ω(||x(t)||) ≤ −ω(δη ) ¸si cum ∀t ≥ t0 . monoton cresc˘ atoare cu ω(0) = 0. Fie ||x0 || < δε . t0 . de aici rezult˘ a c˘ a ||x(t)|| = ||x(t. R). x(t)] ≤ V [t0 . exist˘ a. Presupunem la ˆınceput c˘a ∀t ∈ [t0 .11) atunci solut¸ia banal˘ a este asimptotic stabil˘ a. x0 )|| < η ceea ce atrage lim ||x(t. x0 )|| < ε ∀t ∈ [t0 . t0 . x0 )|| < ε ∀t ∈ [t0 . Demonstrat¸ie. §2. T ). R] → [0.

Prima afirmat¸ie rezult˘a direct din Propozit¸ia 1.15). t0 . monoton cresc˘atoare.16)  v 0 = − 1 (grad Φ)(x + x ˜) m 1 Fie E(x. Pentru t ≥ t1 . Fie 2 1 V (x.5. Demonstrat¸ie. V (x) > 0 ∀x ∈ BR [0] − {0} ¸si cu (Lf V )(x) ≤ 0 ∀x ∈ BR [0]. x(t1 )] ≤ M (||x(t1 )||) < M (δη ) = m(η) de unde deducem ||x(t. m(||x(t)||) ≤ V [t. x0 )|| < δη . v) = mv 2 + Φ(x + x ˜) − Φ(˜ x). 0) ¸si x ˆıntr-o anumit˘a vecin˘atate a lui zero.0) este punct de echilibru stabil pentru (1. 149 o contradict¸ie. Acest rezultat este cunoscut ca Teorema (Principiul) lui . Fie sistemul autonom (1. v) = v(grad Φ)(x + x ˜) = 0 m ¸si dac˘ ax˜ este punct de minim local izolat pentru Φ rezult˘a ¸si V (x. t0 . 0) este punct de echilibru stabil pentru (1.3 ¸si din Teorema 1. cu ω(||x||) ≤ −(Lf V )(x) ∀x ∈ BR [0] ¸si concluzia dorit˘ a se obt¸ine din nou din Teorema 1. ω(r) > 0 ∀r 6= 0. solut¸ia banal˘a a (1. Pentru cea de-a dou˘a aplic˘am rat¸ionamentele din demonstrat¸ia Propozit¸iei 1.16) adic˘a (˜ x. x0 )|| = t→∞ = 0 ¸si Teorema este demonstrat˘a. v) 6= (0. Relativ la (1.15). t0 + T (η)] cu ||x(t1 .4.4. R] → R continu˘a cu ω(0) = 0. Stabilitatea lui (˜ x. x0 )|| < η ∀t ≥ t0 +T (η) ≥ t1 deci lim ||x(t. ♦ Exemple. Se obt¸ine c˘a (0. 1) Fie o particul˘a de mas˘a m ˆın cˆampul de fort¸e conservativ F (x) = −grad Φ(x). x(t)] ≤ V [t1 . Prin urmare nu este posibil ca ||x(t)|| ≥ δη .7) cu f (0) = 0 ¸si V o funct¸ie de clas˘a C 1 ˆın BR [0] cu V (0) = 0.7) este stabil˘ a. Atunci solut¸ia banal˘ a a (1. t0 + T (η)]. Dac˘ a (Lf V )(x) < 0 ∀x ∈ BR [0] − {0}.3 pentru ”−(Lf V )” ¸si deducem c˘a exist˘a ω : [0. v) > 0 pen- tru (x. Atunci v˜ = 0 ¸si (grad Φ)(˜ x) = 0. ♦ TEOREMA 1. Evident V (0.16) 2   1 ˜) + mv − (grad Φ)(x + x (Lf V )(x. 0) este echivalent˘ a cu cea a solut¸iei banale pentru sistemul  0  x =v (1. Ecuat¸ia mi¸sc˘arii dat˘a de legea lui Newton este mx00 = F (x) care conduce la sistemul ( 0 x =v (1. ∀t ∈ [t0 . t0 . v) = mv 2 + Φ(x) energia total˘a a sistemului (1.15) mv 0 = −grad Φ(x) Fie (˜ x.7) este asimptotic stabil˘ a. Fie t1 ∈ [t0 . 0) = 0. v˜) un punct de echilibru.

4) este (uniform) asimptotic˘ a stabil˘ a atunci exist˘ a o funct¸ie Liapunov satisf˘acˆand (1.11.8)). 0). 2) Legat de exemplul anterior. din (1. Teorema 1. y) 6= (0. Teorema 1.. e x > dt = < e ei . §1). Amintim c˘ a am demonstrat ˆın Cap. Demonstrat¸ie. §1. Aici vom face demonstrat¸ia pentru un caz particular ¸si anume cel al sistemelor liniare de ecuat¸ii diferent¸iale cu coeficient¸i constant¸i.150 Lagrange: Un punct de echilibru (˜ x. consider˘am ecuat¸ia pendulului neliniar f˘ar˘a g frecare x00 + sin x = 0 (Cap. Atunci V (0. Atunci exist˘ a V : Rn → [0. ∞) o funct¸ie Liapunov pentru sistemul x0 = Ax (1. y) = y + sin tdt = + (1 − cos x) 2 L 0 2 L π definit˘a pentru |x| ≤ ¸si y ∈ R. I. e ej > dt xi xj 0 i.19) Z ∞ Atunci este bine definit˘a V (x) = ||eAt x||2 dt. c˘a dac˘a A este hurwitzian˘ a exist˘ a ω > 0 ¸si B > 0 astfel ˆıncˆat ||eAt || ≤ B e−ωt ∀t ≥ 0 (1. TEOREMA 1. Fie A ∈ L(Rn ) o matrice hurwitzian˘ a (vezi Cap. y)|| ≤ ¸si 2 ∂V ∂V  g  (Lf V )(x. Ax >). Se observ˘ a c˘ a V (x) = ||ϕ(t.17) cu proprietatea c˘ a exist˘ a β > 0 astfel ˆıncˆ at (LA V )(x) ≤ −βV (x) ∀x ∈ Rn (1. §1.4 admite o reciproc˘ a : dac˘a solut¸ia banal˘a a (1. x)||2 dt.j=1 0 . y) = y+ − sin x = 0. y) > 0 2 π ∀(x.18) ((LA V )(x) =< (grad V )(x). (1. 0. ∂x ∂y L Rezult˘a c˘a punctul de echilibru x = 0. 3. ||(x. cu g.6. L numere reale pozitive. 0) = 0. Fie L   x0 = y sistemul asociat ¸si fie  y 0 = − g sin x L 1 2 g x y2 Z g V (x. ¸tinˆand cont 0 a provine din produsul scalar standard din Rn obt¸inem c˘a norma euclidian˘ Z ∞ Xn Z ∞  At At At At V (x) = < e x.19) convergent¸a inte- 0 Z ∞ gralei fiind asigurat˘ a. V (x. y = 0 este stabil.11). 3. O demonstrat¸ie a acestei teoreme se poate g˘asi ˆın [24] sau [25]. 0) al unui sistem conservativ pentru care energia potent¸ial˘ a are un minim local izolat ˆın x ˜ este stabil.

. V (x) > 0 ∀x 6= 0 ¸si (1. . 151 ({e1 . V (0) = 0.8) revine la (1. . .3). a¸sadar V este o form˘a p˘atratic˘a. en } baza canonic˘ a din Rn ).18) observ˘ am c˘ a  . Pentru a demonstra (1.

 .

d .

d As .

(LA V )(x) = V [ϕ(s. x)] . 0.

.

= V (e x) .

.

= ds s=0 ds s=0  Z ∞ .

 Z ∞ .

d A(t+s) 2 .

d Aτ 2 .

= ||e x|| dt .

.

= ||e x|| dτ .

.

= ds 0 s=0 ds s s=0 = −||eAs x||2 .

s=0 = −||x||2 .

1≤k≤n (1.21) 2 ∂xi ∂xj i.11) relativ la sistemul (1. 0. 0.20) Demonstrat¸ie.7).7) este asimptotic stabil˘ a. este exponential stabil˘ a.6 pentru a demonstra o teorem˘a foarte folosit˘a ˆın aplicat¸ii.7).3). TEOREMA 1. mai mult. x0 )|| ≤ C e−tα ||x0 || (1. ∀t ≥ 0. ˆın condit¸iile definit¸iei precedente.7) sau prima 0 aproximare a acestuia. Fie V funct¸ia Liapunov dat˘a de Teorema 1. 0 ∈ G. pentru x ∈ BR [0] are loc n 1 X ∂2f f (x) = f 0 (0)x + (θ · x)xi xj (1. f (0) = 0 ¸si A = f 0 (0) ma- trice hurwitzian˘ a. α. ||ϕ(t.18) este demonstrat˘ . Fie A = f 0 (0).j=1 . M ♦ Vom aplica Teorema 1. Din formula Taylor pentru x = 0 rezult˘a c˘a dac˘a alegem R > 0 cu BR [0] ⊂ G. m||x||2 ≤ V (x) ≤ M ||x||2 ∀x ∈ Rn ¸si atunci rezult˘a 1 (LA V )(x) = −||x||2 ≤ − V (x) M 1 a cu β = − deci (1. adic˘a exist˘a δ. Demon- str˘am c˘a V satisface (1. Fie. 1]. Atunci solut¸ia banal˘ a a sistemului (1. x0 ) (deci ϕ(0) = x0 ) satisface. f de clas˘ a C 2 .7. (Stabilitatea ˆın prima aproximare). Sistemul liniar x = Ax (= f 0 (0)x) se nume¸ste liniarizarea sistemului (1.7) (x0 = f (x)).6 pentru A = f 0 (0). C > 0 astfel ˆıncˆ at ∀x0 ∈ Bδ [0] solut¸ia sistemului (1. Not˘am n 1 X ∂ 2 fk Rk = (θx)xi xj .j=1 pentru un θ = θx ∈ [0.22) 2 ∂xi ∂xj i. ˆın conformitate cu (1. ϕ(·. Definit¸ie. ¸si f : G → Rn de clas˘a C 1 . Consider˘ am sistemul (1. Fie G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a. Teorema de stabilitatea ˆın prima aproximare pentru sisteme au- tonome.

18).6. constant˘a (1. + bkn xn este liniar˘a ¸si din inegalitatea Cauchy-Schwarz ∂xk se obt¸ine . Ax > + (x)Rk ≤ − V (x)+ (x)Rk . din demonstrat¸ia Teoremei 1.152 ∂ 2 fk Deoarece f ∈ C 2 (G). ∂V (x) = bk1 x1 + . cu C1 ≥ 1. .22) este m˘ ∂xi ∂xj rezult˘a |Rk | ≤ C1 ||x||2 ∀x ∈ Rn . arginit˘a pe BR [0]. V este o form˘a p˘atratic˘a.21) ¸si (1. n n X ∂V 1 X ∂V (Lf V )(x) =< (gradV )(x). . ∂xk M ∂xk k=1 k=1 ¸tinˆand cont c˘ a. ¸si din (1.23) Din (1. 1 ≤ k ≤ n.

.

.

∂V .

2 n .

∂xk (x).

≤ C2 ||x|| . 1 ≤ k ≤ n. constant˘a (1.24) . ∀x ∈ R cu C2 ≥ 1.

.

Deoarece 2M 0 m||x||2 ≤ V (x) ≤ M ||x||2 obt¸inem m||ϕ(t)||2 ≤ V [ϕ(t)] = u(t) ≤ e−2αt V [ϕ(0)] ≤ e−2αt M ||x0 ||2 .7) rezult˘a 2M asimptotic stabil˘ a din Teorema 1. Solut¸ia banal˘a a (1. Pentru a demonstra c˘ a stabilitatea este de tip exponent¸ial folosim la ˆınceput (1.27) rezult˘a u(t) ≤ e−2αt u(0). Fie u(t) = V [ϕ(t)].7) cu ϕ(0) = x0 ¸si fie ||x0 || ≤ δ.11) este satisf˘ acut˘ a cu ω(r) = r .27) 2M 2M 2 m Dac˘a not˘ am 2α = . Atunci ||ϕ(t)|| ≤ 2δ ∀t ∈ [0. Din (1. x0 ) solut¸ia (1.23) ¸si (1. pentru ||x|| ≤ 2δ. 0.3) ¸si deducem c˘ a dac˘a ||x|| ≤ 2δ m m (Lf V )(x) ≤ − ||x||2 ≤ − V (x) (1.26) 2M 2M 2 Fie ϕ(t) = ϕ(t.24) rezult˘ a m  m  (Lf V )(x) = − ||x||2 + C1 C2 ||x||4 = ||x||2 − + C1 C2 ||x||2 . T ). din (1. T ). obt¸inem 2C1 C2 M m (Lf V )(x) ≤ − ||x||2 (1.5. M M m Alegem δ > 0 cu 4δ 2 < ¸si atunci.25) implic˘a m m u0 (t) = (Lf V )[ϕ(t)] ≤ − 2 V [ϕ(t)] = − u(t) (1. (1.25) 2M m 2 deci (1. Pentru t ∈ [0.25) ¸si (1.

29) ( 0 x =y   0 1 Sistemul liniar asociat este .28) y 0 = 1 − ex − y Studiem stabilitatea solut¸iei banale. Sistemul liniar x0 = f 0 (0)x este ( 0 x = −x + y . Atunci M a √ V (x0 ) ≤ M ||x||2 = ¸si dac˘ a V [ϕ(t)] ≤ a rezult˘a ||ϕ(t)|| ≤ 2δ < 2δ a¸sadar 2 este suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘a ∀t ≥ 0.28) este exponent¸ial stabil˘a. λ2 = −1 + i deci −1 −1 este hurwitzian˘ a. A = . −1 0 . Presupunem c˘a nu ar fi a¸sa ¸si fie t1 primul num˘ ar pozitiv pentru care V [ϕ(t1 )] = a. Deducem c˘ a solut¸ia banal˘a a (1. m 4M 2 R˘amˆ ane s˘ a ar˘ at˘am c˘ a T = ∞ adic˘a ||ϕ(t)|| r ≤ 2δ. m Fie a = 2mδ 2 . Reλ2 < 0 2 2 ¸si solut¸ia x = 0 este exponent¸ial stabil˘a.20) este verificat˘a pe [0. Observ˘ am c˘ a nu puteam folosi Teorema de stabilitate ˆın prima aproximare deoarecepentru sistemul liniarizat. σ(A) = {−i. T ) ¸si (1. Rezult˘ a c˘a t1 = ∞ a¸sadar V [ϕ(t)] < a ∀t ≥ 0 deci ||ϕ(t)|| < 2δ ∀t ≥ 0 ¸si (1. ∀t ≥ 0. 153 r M m pentru t ∈ [0. α= . Deoarece u0 (t) < 0 pentru t ∈ [0.20) este verificat˘a ∀t > 0. i} deci A nu este hurwitzian˘a. y 0 = −x − y   −1 1 Matricea A = are valorile proprii λ1 = −1 − i. T ) cu C = . ♦ Exemple. Alegem ||x0 || ≤ δ1 ≤ δ < δ. ˆın cazul pendulului f˘ar˘a fre- 0 1 care. A= are valorile y 0 = −x − by −1 −b √ √ −b − b2 − 4 −b + b2 − 4 proprii λ1 = ¸si λ2 = deci Reλ1 < 0. 2) Consider˘ am ecuat¸ia pendulului cu frecare x00 + bx0 + sin x = 0 cu b > 0 (1. ˆIn cazul pendulului f˘ar˘a frecare am obt¸inut stabilitatea simpl˘ a a solut¸iei banale pe baza existent¸ei funct¸iei Liapunov. 1) Fie sistemul ( 0 x = sin(y − x) (1. t1 ] rezult˘ a c˘ a a u(t1 ) = V [ϕ(t1 )] = a < u(0) = V [ϕ(0)] = V (x0 ) ≤ 2 ceea ce este imposibil. V [ϕ(t)] < a.

In aceast˘ a situat¸ie apar frecvente modific˘ari ale tabloului de faz˘a numite bifurcat¸ii. Observat¸ii.30) c˘aut˘am o funct¸ie Liapunov V (x. numit caz critic. z) = ax2 + by 2 + cz 2 (Lf V )(x. Exemplul 3. Un rezultat asem˘ an˘ator celui din Teorema 1. λ3 = i 2 deci A nu este hurwitzian˘a.8]) rezultˆand c˘a mi¸scarea normal˘ a pentru intrarea y(t) = αt + βt + b1 sin ωt + b2 cos ωt cu |α| suficient de mic este stabil˘ a ¸si dac˘a h = h0 . necesit˘a ˆ un studiu separat. sau a solut¸iilor normale (Cap. cazuri care vor fi prezentate ˆın paragraful urm˘ator. x0 ) − x ˜|| (vezi [67]). Observ˘ am c˘a deoarece V a fost g˘asit˘a ca integral˘a prim˘a. c˘a. §74] sau [25. z) = 2axyz − 6byxz + 2byz + 4cxyz − 4cyz = 0 pentru a − 3b + 2c = 0. ˆın jurul solut¸iei banale. y. V [ϕ(t)] = c 6= 0 ∀t ≥ 0 ¸si V (0) = 0 arat˘ a solut¸iile neidentic nule nu pot satisface lim ||ϕ(t)|| = a c˘ t→∞ = 0. (1. atunci matricea B este hurwitzian˘a deci solut¸ia normal˘ a este exponent¸ial stabil˘a. Am v˘ azut ˆın Cap. ˆIn alte situat¸ii. b. ceea ce revine la h > h0 . Teorema 1. C > 0 astfel ˆıncˆat ∀x0 ∈ Bδ [˜ ˜|| ≤ Ce−αt ||x0 − x x].24).1.30)   0  z = −2y + 2xy   0 0 0 Sistemul liniarizat. y. 1. λ2 = −i 2.30) (§1).3. ˆın cazul mi¸sc˘arilor normale. 1) ˆIn cazul unui punct de echilibru oarecare. 0. b = 2c.31) . x ˜ cu x) = 0. are matricea A =  0 0 1  0 −2 0 √ √ cu λ1 = 0. Atunci V (x. §1. ˆIn studiul stabilit˘a¸tii punctelor de echilibru. §1. 4) Relu˘ am exemplul din Cap. §3. c > 0. Pentru a studia stabilitatea solut¸iei banale a (1. ˆIn cazul h = h0 stabilitatea este studiat˘a ˆın [33] folosind Teorema de stabilitate relativ la perturbat¸ii perma- nente a lui I.9).3) se obt¸in prin liniarizare matrici constante B care depind de parametrul h. 1. (1.G. Teorema 1.8. y. α. §1. h = h0 este un punct de bifurcare.154 3) Consider˘ am sistemul  0   x = yz  y 0 = z − 3xz (1. Malkin ([51. cˆ and este cazul. dac˘a are loc (1. ||ϕ(t. z) = 4x2 + 2y 2 + z 2 este o funct¸ie Liapunov care conduce la concluzia c˘a solut¸ia banal˘a este sta- bil˘a.7 are forma: dac˘a A = f 0 (˜ f (˜ x) este hurwitzian˘a atunci exist˘a δ. x) (1. 2) ˆIn general cazul r˘ ad˘acinilor cu parte real˘a zero. Cap.7 are loc ¸si ˆın cazul sistemelor neautonome x0 = A(t)x + F (t. a.

19) din Cap.34) B Atunci solut¸ia banal˘ a a sistemului x0 = Ax + F (t. ∀t ≥ t0 . Vom demonstra aceast˘a teorema numai pentru A(t) = A. x) (1.8 Fie I interval din R cu [0. 3.33) cu ω 0<C< (1. Fie A o matrice hurwitzian˘ a ¸si fie ω > 0. solut¸ia banal˘ a a sistemului perturbat (1. 155 cu A(t) m˘ a ¸si ||F (t. fie G o mult¸ime deschis˘a din Rn cu 0 ∈ G ¸si fie F : I × G → Rn continu˘ a. Demonstrat¸ie.36) t0 pentru t ∈ [t0 .2. ∞) ⊂ I. Teorema 1.. x)|| ≤ C||x|| ∀(t. x) ∈ I × G (1. §1. Folosind (1.7] TEOREMA 1.32) ¸si (1. ∀t ≥ 0. x(s)]ds (1.6) rezult˘a Rt C Bds ||x(t)||eωt ≤ B eωt0 ||x0 ||e t0 deci. §1. 1. 2. Z t ||x(t)|| ≤ ||eA(t−t0 ) || ||x0 || + C ||eA(t−s) || ||x(s)||ds ≤ t0 Z t ≤ B e−ω(t−t0 ) ||x 0 || +C B e−ω(t−s) ||x(s)||ds. B ≥ 1 astfel ˆıncˆ at ||eAt || ≤ B e−ωt . . Ar˘at˘ am c˘ a T = ∞. chiar exponent¸ial. Fie (t0 . Pentru aceasta observ˘am c˘a din (1.35) este asimptotic stabil˘ a. Teorema 1. t0 Atunci Z t ||x(t)||eωt ≤ B eωt0 ||x0 || + C B eωs ||x(s)||ds t0 Folosind inegalitatea lui Gronwall (Cap. §1.31) este asimptotic stabil˘ a (uniform). scriem solut¸ia maximal˘a a (1. Cap.32) Presupunem c˘ a F verific˘ a ||F (t.v. x) ≤ C||x|| pentru ||x|| ≤ δ ¸si C o constant˘a suficient arginit˘ de mic˘ a: dac˘a solut¸ia banal˘ a a sistemului liniar x0 = A(t) x este asimptotic stabil˘ a (uniform).7.35) cu x(t0 ) = x0 sub forma Z t x(t) = eA(t−t0 ) x0 + eA(t−s) F [s. (1.l. ˆIn cazul general este demonstrat˘a ˆın [24] sau [25. 0) = 0. cu F (t. l. T ).33). x0 ) ∈ I × G.

satisf˘acˆand ˆın loc de (1. ∞) de clas˘ a C 1 cu V (0) = 0. 2 Demonstrat¸ie.39) r→0 r Dac˘a A este hurwitzian˘ a solut¸ia banal˘a a (1.38) ¸si (1. Re λ ≤ 0. R1 ] ⊂ [0. Definit¸ie. x) ∈ I × G (1. Mai precis. funct¸iile m. Presupunem c˘ a exist˘a U o vecin˘ atate a originii. cu .7) este stabil atunci ∀λ ∈ σ(f 0 (˜ x)).3. din demonstrat¸ia Teoremei 1. Fie.7) cu f : G → Rn de clas˘ a 1 C ¸si f (0) = 0. R] astfel ˆıncˆat ∀δ ∈ (0. ∃R1 ∈ (0. Vom demonstra ˆın continuare un rezultat privind instabilitatea ˆın condit¸ii de tipul celor care au condus la Teoremele 1.38) cu α(r) lim =0 (1. R]. R] → [0.38) ¸si (1. R1 ).7) este instabil˘ a.35) este asimptotic stabil˘a.37) se vede c˘ 2. TEOREMA 1.156 ||x(t)|| ≤ B||x0 ||e(CB−ω)(t−t0 ) = B1 ||x0 ||e−αt (1. t0 . Fie sistemul autonom (1.33) pentru ||x|| ω suficient de mic˘ a. §2] este demonstrat urm˘atorul rezultat privind instabili- tatea: dac˘ a punctul de echilibru x ˜ al (1. 2 atrage T = ∞.34). T ) ¸si atunci Teorema Din (1. Atunci. V (x) > 0 ∀x ∈ BR [0]−{0} ⊂ U ¸si care satisface (Lf V )(x) > 0 ∀x ∈ BR [0]−{0}. Re λ 6= 0. ∀x0 ∈ Br0 [0]. de tip exponent¸ial. ∀t ≥ t0 ≥ 0 ¸si solut¸ia banal˘a este exponent¸ial stabil˘a. M : [0.8. Ar˘ at˘ am c˘ a (1.33) condit¸ia ||F (t. Fie F ca ˆın enunt¸ul Teoremei 1. Din rezultatul ment¸ionat mai sus ¸si din Teorema 1. 0.8.7) se numesc hiperbolice dac˘a ∀λ ∈ σ(f 0 (˜ x)). Fie 0 < C < cu ω ¸si B ca ˆın Teorema 1. ♦ ˆIn [38. ||x(t.5.4 din Cap.4 ¸si 1. U ⊂ G ¸si exist˘a V : U → [0.8. ♦ COROLAR 1. x)|| ≤ α(||x||) ∀(t. a ||x(t)|| ≤ B1 ||x0 || ∀t ∈ [t0 .7 rezult˘a c˘a un punct de echilibru hiperbolic este sau exponent¸ial stabil sau instabil. IX. x0 )|| > .8. strict cresc˘atoare pe [0. Demonstrat¸ie.9. x0 )|| ≤ B1 ||x0 ||e−αt .1. Din B (1. ∞) continue.37) se vede c˘a solut¸ia banal˘a este exponent¸ial stabil˘a.39) conduc la (1. pentru orice x0 ∈ Bδ [0] − {0} ∃T = T (x0 ) > 0 astfel ˆıncˆ at R1 ||x(T. ca ˆın demonstrat¸ia Propozit¸iei 1. Cap.39) rezult˘ a c˘a ∃r0 > 0 astfel ˆıncˆat ||F (t. Punctele de echilibru ale (1. x)|| ≤ α(||x||) ≤ C||x|| ∀x ∈ Br0 [0] ⊂ G.37) unde α = ω − CB > 0 conform (1. Tot din (1. iar B1 = B eαt0 . Atunci solut¸ia banal˘ a a sistemului (1.

f˘ar˘a demonstrat¸ie. 157 m(0) = M (0) = 0 ¸si astfel ˆıncˆ at ∀x ∈ BR [0].9. 0. ˆın ceea ce prive¸ste tablourile de faz˘a. T1 ] obt¸inem V [x(t)] ≥ V (x0 ) + αt. nu-l cont¸ine pe zero. O demonstrat¸ie se poate g˘asi ˆın [35. Atunci a c˘ d inf{(Lf V )[x(t)]|t ∈ [0. enunt¸˘am. Fie V (x. x0 )|| ≥ R1 . Evident V este de clas˘a C 1 . λ2 = 1 + i). V (0. y) = 2x(x − y)(1 − x2 − y 2 ) + 2y(x + y)(1 − x2 − y 2 ) = = 2(x2 + y 2 )(1 − x2 − y 2 ) > 0 dac˘a x2 + y 2 ≤ R < 1 ¸si (x. urm˘atorul rezultat. . x0 )|| ≥ M −1 (V (x0 )) ≥ M −1 [m(||x0 ||). Deoarece (Lf V )[x(t)] = V [x(t)] ≥ α dt ∀t ∈ [0. Fie sistemul ( 0 x = (x − y)(1 − x2 − y 2 ) (1. §3]. Dac˘a ||x0 || < δ < R1 fie T1 = T (x0 ) primul num˘ar strict pozitiv cu ||x(T1 . x0 )|| ≤ R1 ∀t ∈ [0. VIII. T1 ]. 0) = 0 ¸si V (x. T1 ]. y) 6= (0. x0 )|| ≥ R1 > a c˘ deci lu˘am T (x0 ) = T1 iar 2 dac˘a T1 = ∞. evident o contradict¸ie. ∀t ∈ [0.9 arat˘a c˘a dac˘ a traiectoria porne¸ste din (x0 . Din nou. 0). T1 ]. R1 ||x(t. Rezult˘ a {x(t)|t ∈ [0. m(||x||) ≤ V (x) ≤ M (||x||). x0 )|| ≥ R > ∀t ≥ T . 0). Cap. 2 ♦ Exemplu. Observ˘ am c˘ a deoarece (Lf V )(x. t] ⊂ [0. T1 ]} = α > 0. Din teoremele precedente s-a v˘azut ˆın ce m˘asur˘a stabilitatea solut¸iei ba- nale pentru sistemul x0 = Ax este reg˘asit˘a ˆın cazul sistemului perturbat x0 = Ax+F (x). (Lf V )(x. ˆın caz contrar V rezultˆ and nem˘ arginit˘a pe BR [0].40) y 0 = (x + y)(1 − x2 − y 2 ) ( 0 x =x−y Se vede u¸sor c˘ a pentru aproximarea liniar˘a ˆın jurul lui zero y0 = x + y solut¸ia banal˘ a este un focar instabil (λ1 = 1 − i. y) 6= (0. y) = x + y 2 . ∃T = T (x0 ) astfel ˆıncˆat x(t) iese din BR [0] pentru t ≥ T . Verific˘ 2 am pentru V ipotezele Teoremei 1. y0 ) punct exterior discului unitate deschis ea atinge ˆın timp finit cercul unitate unde r˘amˆane. prin integrare pe [0. Atunci ||x(t. T1 ]} care este compact˘a. 0. T1 < ∞ rezult˘ a ||x(T1 . y) > 0 ∀(x. 0. R1 Dac˘a. 0. a¸sadar ||x(t. rat¸ionamente asem˘ an˘ atoare celor folosite ˆın demonstrat¸ia Teoremei 1. y) < 0 dac˘a x2 + y 2 > 1. A¸sadar orice traiectorie care porne¸ste din interiorul discului unitate deschis atinge ˆın timp finit frontiera acestuia unde r˘ amˆane. 0.

§2.1) este cu variabile separabile se obt¸ine direct c˘a x ˆ1 este stabil iat x ˆ2 este instabil. µ) (2. Bifurcat¸ii Vom ˆıncepe cu studiul unor exemple care ilustreaz˘a ideea de bifurcat¸ie.158 TEOREMA 1. Fie ecuat¸ia depinzˆand de parametrul µ ∈ R x0 = x2 + µ = f (x. 0) este singurul punct!de echilibru. y) (1. Re λ 6= 0 ∂f2 ∂f2  (0) (0) ∂x ∂y ¸si nu exist˘a o valoare proprie dubl˘ a atunci sistemul (1.1) √ √ Dac˘a µ < 0 exist˘ a dou˘a puncte de echilibru xˆ1 = − −µ = x ˆ1 (µ).2. admit¸ˆ cu f1 . Pentru µ = 0 exist˘a un singur punct de echilibru x ˆ = 0 iar pentru µ > 0 nu exist˘ a puncte de echilibru.2) y 0 = x + µy − y(x2 + y 2 ) Se observ˘ a u¸sor c˘ a (0. §3].41) are acela¸si tablou de faz˘a cu x0 = Ax.1 Exemplul 2. µ) = 0 are ca reprezentare parabola µ = −x2 (Fig. ˆın ∂x µ→0 < µ→0 < sistemul de axe (µ. 4. 0) = 0 ¸si c˘a lim x ˆ02 (µ) = ∞.41) y 0 = f2 (x. Deoarece (2. y) a C n . n ≥ 2. x). ˆın cazul valo- rilor proprii complexe cu partea real˘ a zero pot ap˘area tablouri de faz˘a neechiva- lente (bifurcat¸ii) care fac obiectul paragrafului urm˘ator. f (x. Fie sistemul de ordinul doi ( 0 x = f1 (x.1) Fig. 4.1. Dac˘ a ∀λ ∈ σ(A). Exemplul 2. Cap. ˆIn ceea ce prive¸ste tablourile de faz˘a ˆın situat¸iile exceptate. Aproximarea ! liniar˘a 0 ! x x µ −1 ˆın jurul lui zero este =A cu A = . Fie sistemul depinzˆand de parametrul µ ∈ R ( 0 x = µx − y − x(x2 + y 2 ) (2. ∂f S˘a observ˘ am ¸si c˘a ˆ01 (µ) = lim x (0. ∂f1 ∂f1   (0) (0)  ∂x ∂y  Fie A =    cu det A 6= 0. y0 y 1 µ .10. xˆ2 = −µ = =x ˆ2 (µ). VIII. Cazul valorii proprii duble este de asemenea studiat ˆın [35. f2 de clas˘ and solut¸ia banal˘ a.

2 b) a µ > 0. 4. (Fig. solut¸ia banal˘ a a (2. funct¸ia V (x. din Teorema 1. Solut¸ia banal˘a rezult˘ a asimptotic stabil˘a dar nu exponent¸ial ca ˆın cazul µ < 0.2) este asimptotic stabil˘a ¸si traiectoriile spiraleaz˘a spre zero (Fig. y) = x2 + y 2 ¸si condit¸iile din Teorema 1. 4.3) θ0 = 1 √ Din (2. µ + 1} ¸si atunci.5 sunt satisf˘acute. y) = 2(µ − x2 − y 2 )(x2 + y 2 ) > 0 dac˘a x2 + y 2 < µ ¸si atunci. Fig.2 b)). pentru sistemul exist˘a funct¸ia Lia- y 0 = x − y(x2 + y 2 ) punov V (x. §1. conform Cap. 159 σ(A) = {µ − i. 4.2 a)) Fig. 0  y 0 2 2 2 Deoarece x + y = r ¸si θ = arctg . 4. y) = x2 + y 2 satisface Dac˘ (Lf V )(x. 4. dac˘a µ < 0.3. iar din 0 √ r (t) < 0 pentru r(t) > µ rezult˘a c˘a traiectoriile care pornesc din exteriorul √ discului de raz˘ a µ au modulul r(t) descresc˘ator deci spiraleaz˘a din exterior spre C√µ (0) (Fig.10.2 c) Pentru a continua analiza comport˘arii solut¸iilor ˆın cazul µ > 0 vom trece sistemul (2. .2) ˆın coordonate polare x(t) = r(t) cos θ(t). y(t) = r(t) sin θ(t). rezult˘a xx0 + yy 0 = rr0 ¸si x y 0 x − x0 y = r2 θ0 de unde deducem ( 0 r = r(µ − r2 ) (2. punctul de echilibru este un focar stabil pentru x0 = Ax deci conform Teoremei 1. ˆIn exemplul de mai sus am ˆıntˆalnit o traiectorie ˆınchis˘a corespunz˘atoare unei solut¸ii periodice. Situat¸ia este general˘a.3) se observ˘ a c˘a pentru µ > 0 exist˘a o solut¸ie periodic˘a r(t) = µ. rezult˘a c˘a solut¸ia banal˘a este instabil˘ a.9.2 c)). Deoarece r0 (t) > 0 pentru r(t) < µ rezult˘a c˘a traiectoriile √ care pornesc din interiorul discului de raz˘a µ au modulul r(t) cresc˘ator deci spiraleaz˘ a din interior spre cercul C√µ (0). traiectoria solut¸iei periodice.2 a) ( 0 x = −y − x(x2 + y 2 ) Dac˘ a µ = 0. 4. Fig. √ θ(t) = θ0 + t.

. O solut¸ie periodic˘ a izolat˘a a sistemului (1. semistabil dac˘ a traiectoriile tind la γ dintr-o regiune ¸si se dep˘arteaz˘ a de γ ˆın cealalt˘ a. γ este o curb˘ a neted˘ a ˆınchis˘ a ¸si γ = ∂D cu D deschis˘ a conex˘a.4). m˘ arginit˘a. Proprietatea lui ϕ de a fi solut¸ie izolat˘a semnific˘a faptul c˘a ∃ρ > 0 astfel ˆıncˆat ∀¯v0 = (x0 .2) pentru µ > 0 cu r(t) = µ ∀t ∈ R este un ciclu limit˘ a.7) se nume¸ste ciclu limit˘a (vezi ¸si [8]. Definit¸ie. Fie sistemul autonom ( 0 x = f (x. y0 ) deci din unicitatea solut¸iei Problemei Cauchy ϕ(t) ˜ = ϕ(t+T ) = ϕ(t) ∀t ∈ R adic˘ a ϕ este periodic˘ a. Atunci ϕ˜ este solut¸ie a (2. Urm˘atoarea teorem˘ a a c˘ arei demonstrat¸ie se g˘ase¸ste ˆın [67] ¸si. y0 ).2 motiveaz˘ a definit¸ia urm˘atoarei not¸iuni introdus˘a de matema- ticianul francez H.4) ¸si ϕ(t0 ) = (x0 . dac˘ a ϕ are traiectorie ˆınchis˘a.4) ¸si γ traiectoria sa ˆın planul fazelor. y0 ).3. ˆın particular ϕ(t0 ) = ϕ(t0 + T ) ¸si traiectoria lui ϕ este ˆınchis˘ a. y) cu f.4) y 0 = g(x. Atunci toate traiectoriile care pornesc din D din vecin˘ atatea lui γ fie spiraleaz˘ a spre γ pentru t → ∞ fie se dep˘ a de γ pentru t → ∞ dar arteaz˘ se apropie de γ pentru t → −∞. Acela¸si lucru este valabil pentru traiectoriile care pornesc din CD¯ . Atunci ∃T > 0 astfel ˆıncˆat ϕ(t + T ) = ϕ(t) ∀t ∈ R. TEOREMA 2.4). solut¸ia x(·. Traiectoria lui ϕ este ˆınchis˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ϕ este o solut¸ie periodic˘ a a (2. Solut¸ia sistemului (2. Reciproc. v¯0 ) nu este periodic˘ a.4. Fie ϕ o solut¸ie periodic˘a a (2. fie ϕ(t) ˜ = ϕ(t+T ). [44]. sub o form˘a deosebit˘a. y) (2. y(t)) solut¸ia Problemei Cauchy format˘a din (2. Exemplu. deci ∃T > 0 astfel ˆıncˆat ϕ(t0 +T ) = (x0 . dac˘a traiectoriile care pornesc din vecin˘ atatea sa atˆat din D cˆat ¸si din CD¯ spiraleaz˘a c˘atre γ dac˘ a t → ∞. Definit¸ie. g ∈ C 1 (G). [67]). t0 . √ Exemplu.160 PROPOZIT ¸ IA 2. Demonstrat¸ie. Fie ϕ un ciclu limit˘ a al (2. Considerat¸iile f˘ acute ˆın Exemplul 2.4) ¸si ϕ(t ˜ 0) = = (x0 . y0 ) ∈ R2 cu d(¯ v0 . arat˘ a c˘ a exist˘ a numai dou˘a tipuri de comportament al solut¸iilor ˆın apropierea unui ciclu limit˘a (aceast˘a proprietate este introdus˘a ˆın definit¸ia ciclului limit˘ a ˆın [38]). instabil dac˘a traiectoriile care pornesc din ambele domenii D ¸si CD¯ se ˆındep˘arteaz˘a de γ pentru t → ∞.Poincar´e (1854-1912). ♦ Exemplul 2.2 legate de comportarea celorlalte solut¸ii arat˘ a c˘a ciclul limit˘a este stabil. {ϕ(t)|t ∈ R}) < ρ. pentru t → ∞. Un ciclu limit˘ a ϕ cu traiectoria γ = ∂D se nume¸ste stabil. Fie ϕ(t) = (x(t). ˆın [38].

hµ (0) = 0 ¸si care duce orbitele din Uµ ale sistemului (2. ∀x ∈ G Mult¸imea {Φ(t. originea. Φ(s. Definit¸ia 2.5) se nume¸ste topologic echivalent ˆın Uµ ⊂ Rn cu sistemul dinamic definit ˆın Vη de y 0 = g(y. . 1) Deoarece un tablou de faz˘a cu un ciclu limit˘a nu este home- omorf cu un tablou de faz˘ a cu un (unic) echilibru. Amintim c˘ a am definit ˆın Cap. x ∈ Rn . a unor tablouri de faz˘a care nu sunt topologic echivalente se nume¸ste bifurcat¸ie. cercul C√µ (0). η).2 a). prin variat¸ia parametrului.6) dac˘a exist˘a (1) un homeomorphism ˆın spat¸iul parametrilor χ : Rm → Rm cu χ(0) = 0 ¸si (2) ∀µ. µ) un sistem depinzˆand de parametrul µ ∈ R. ˆın aceast˘a situat¸ie se spune c˘a ¸si traiectoriile lui Φ ¸si Ψ sunt topologic echivalente. 161 Observ˘am c˘ a not¸iunea de ciclu limit˘a stabil revine la stabilitatea asimp- totic˘a a solut¸iei periodice. ∃hµ : Rn → Rn homeomorphism cu hµ (Uµ ) = Vχ(µ) .5) pe orbite din Vχ(µ) ale sistemului (2. se nume¸ste topologic echivalent cu sistemul dinamic Ψ din V . ˆın c) acestea spiraleaz˘a c˘atre o curb˘a ˆınchis˘a. §2. ¸si a celor din Fig.6) cu η = χ(µ).2 apare o bifurcat¸ie cˆ and µ trece de zero. Sistemele cu parametru echivalente au tablourile de faz˘a (diagrame de bifurcare) echivalente topologic. Sistemul dinamic Φ din U . ˆIn cazul sistemelor care depind de un parametru definit¸ia echivalent¸ei topologice implic˘ a ¸si parametrii Definit¸ie ([44]) Sistemul dinamic definit de x0 = f (x. ˆın Exemplul 2. Observat¸ie. 4. Din examinarea tablourilor de faz˘a din Fig. µ ∈ Rm (2.2. V mult¸imi deschise din Rn .2 c) se constat˘ a o deosebire fundamental˘a: ˆın timp ce ˆın a) solut¸iile spiraleaz˘a c˘atre un punct. x) ∀t. Definit¸ie. 4.. p˘ astrˆand direct¸ia timpului.5. x)|t ∈ R} se nume¸ste orbita lui Φ prin x. Aparit¸ia. x) = x ∀x ∈ G ¸si Φ(t. Aceast˘ a schimbare produs˘a prin variat¸ia parametrului µ de la valori negative la cele pozitive se va numi bifurcat¸ie. sistemul dinamic Φ ˆın G ca o funct¸ie de clas˘a C 1 . dac˘a a un homeomorphism h : Rn → Rn cu h(U ) = V astfel ˆıncˆat orbitele exist˘ lui Φ sunt aplicate pe orbitele lui Ψ p˘astrˆand direct¸ia timpului. µ). Φ : R × G → G cu propriet˘a¸tile Φ(0. η ∈ Rm (2. x)) = Φ(t + s. Fie x0 = f (x. y ∈ Rn . Fie U. numit˘a bifurcat¸ie Andronov-Hopf: din echilibru apar oscilat¸ii periodice (cicluri limit˘a) de amplitudine mic˘a. s ∈ R. Exemple.

8) ∂ 2 gj ∂ 2 gj Fie g : R2 × (−µ0 . Fie.6. 2. T (0) = 2π (2. o variant˘a simplificat˘a a Teoremei lui Hopf. ε0 ] → R de clas˘ µ(0) = 0.13) sin T (ε)t R(ε) a R(ε) este o(|ε|) pentru ε → 0 dac˘a lim (amintim din [28. |µ| < µ0 ! µ ω(µ) A(µ) = (2. µ) a C 1 cu Atunci ∃ε0 > 0. Fie A ¸si g ˆın condit¸iile de mai sus ¸si fie sistemul x0 ! ! ! x g1 (x. µ) = 0.7) x0 (t) = ρ0 (t) cos θ(t) − ρ(t)θ0 (t) sin θ(t) = µρ(t) cos θ(t) + ω(µ)ρ(t) sin θ(t) + g1 y 0 (t) = ρ0 (t) sin θ(t) + ρ(t)θ0 (t) cos θ(t) = −ω(µ)ρ(t) cos θ(t) + µρ(t) sin θ(t) + g2 . . pentru µ ∈ R. y(t) = ρ(t) sin θ(t). pentru orice ε ∈ (0. j = 1. 0. dup˘a [11]. 0.11) y0 y g2 (x. µ) = A(µ) + (2. II] c˘ = 0). 2 (2. |ε|→0 |ε| Demonstrat¸ie. avˆand .7) −ω(µ) µ cu ω(0) = 1 (2. 0.162 2) Tot nehomeomorfe sunt traiectoriile din cazul µ < 0 din Exemplul 2.12) ¸si.11) ¸si (2. µ) = 0 (2. ∂x∂µ ∂y∂µ continue ¸si satisf˘ and pentru |µ| < µ0 condit¸iile acˆ g(0. ε0 ) ∃ϕε o solut¸ie periodic˘ a a (2. j = 1.10) ∂x ∂y TEOREMA 2. Bifurcat¸ia care apare cˆand µ trece prin zero ˆın acest caz se nume¸ste bifurcat¸ie tangent˘ a (sau fald). ∃µ. Vom demonstra ˆın continuare. µ0 ) → R2 de clas˘a C 1 . Deoarece c˘ aut˘ am solut¸ii periodice este normal s˘a utiliz˘am coordonate polare: x(t) = ρ(t) cos θ(t). Din (2.1 cu cele din cazul µ > 0. µ) = (0. y. vol.11) cu µ = µ(ε)   cos T (ε)t ϕε (t) = ε + o(|ε|) pentru |ε| → 0 (2.9) ∂gj ∂gj (0. y. T : [−ε0 .

0. 1. µ) = 0. S˘a mai observ˘am ¸si c˘a. pe a dou˘a cu sin θ(t) ¸si adunˆand obt¸inem ρ0 = µρ + (cos θ)g1 + (sin θ)g2 . θ. µ) ( (2. 0.15). µ) = µ˜ ρ + G2 (˜ ρ. θ. Din (2. ∀µ ∈ (−µ0 .14) θ0 = −ω(µ) + G2 (ρ. G ˜ ˜ θ. µ) ρ˜ + G(˜ (2. θ. µ) = 0.17) ∂ ρ˜ (ˆın G1 apar termeni ˆın ρk .10) ¸si formula Taylor avem. din (2. ε). θ. θ.18) se descrie prin −µ(θ) Z θ −µ(θ−s) ρ˜(θ) = ε e ω(µ) + ˜ ρ(s. (0.9) ¸si (2. ∂ G (0.16) ¸si (2. ˆın acela¸si mod ρθ0 = −ω(µ)ρ + (cos θ)g2 − (sin θ)g1 . G2 (0.16).14) prin ρ(t) = ρ˜[θ(t)] deci ρ0 (t) = ρ˜0 [θ(t)]θ0 (t). θ. (2.15) ∂ρ De asemenea. ρ˜ = 0 este solut¸ie a (2.16) are o solut¸ie ρ˜ cu perioada 2π pentru ρ˜ mic.11) are o solut¸ie periodic˘a ˆın vecin˘atatea lui zero. rezult˘a c˘a ¸si (2.17). µ) = 0 ∀θ ¸si ∀µ ∈ (−µ0 .18) and formula (4. µ0 ). 163 ˆInmult¸im prima ecuat¸ie cu cos θ(t). ε) a Problemei Aplicˆ Cauchy (2.1) din Cap. s. G1 ¸si G2 sunt periodice ˆın θ de perioad˘a 2π. Fie ε = ρ˜(0) (2. Elimin˘am t ˆın (2. µ0 ) G(0. θ. Dac˘ a (2. folosind (2. solut¸ia ρ˜ = ρ˜(θ. θ. Rezult˘ a sistemul ρ0 = µρ + G1 (ρ. §4. pe baza (2. µ). µ) ˆın care. µ) = 0 (2. k ≥ 2 iar ˆın G2 apar termeni ˆın ρk . k ≥ 1). µ) de unde −˜ρ0 (θ)ω(µ) + ρ˜0 (θ)G2 (˜ ρ.8) rezult˘a c˘ a dac˘ a |µ| este suficient de mic avem ω(µ) 6= 0 ¸si atunci ∞  ρ + G1 X G2 k  0 1 (µ˜ ρ + G1 ) 1 µ˜ ρ˜ (θ) = − (µ˜ρ+G1 ) = − =− = ω(µ) − G2 ω(µ) G2 ω(µ) ω(µ) 1− k=0 ω(µ) ∞  ∞ ρ X G2 k X G1 G2 k    µ µ˜ =− ρ˜ − − ω(µ) ω(µ) ω(µ) ω(µ) ω(µ) k=1 k=0 a¸sadar µ ρ˜0 (θ) = − ˜ ρ. θ. 0. Rezult˘a ρ˜0 (θ)θ0 = µ˜ ρ + G1 (˜ ρ.16) ω(µ) ˜ este periodic˘a ˆın θ de perioad˘a 2π ¸si unde. µ]ds e ω(µ) G[˜ 0 . ∂G1 G1 (0. µ) = 0.

0.19) 0 Observ˘am c˘ a −2πµ Z 2π sµ h(0. µ) − 1 + e . ε). 0. µ] (s. µ) = ε pentru ε > 0. µ) = lim = e ω(µ) lim e ω(µ) [˜ ρ(s. µ) = u(ε. ε). 0) = 0 ∀θ ∈ R. s. echivalent. s. 0. Observ˘am c˘a ω(µ) − µω 0 (µ) . µ]ds = 0 e ω(µ) G[˜ 0 def h(ε. s. µ) = e ω(µ) ˜ ρ(s. µ]ds (s.164 Din teorema de unicitate ρ˜(θ. 0. µ]ds not ε[1 − e ]=e e ω(µ) G[˜ = h(ε.17) 0 ∂ ρ˜ ∂ε 2πµ − ω(µ) Fie f (ε. s. 0). 2πµ 2πµ Z 2π sµ − ω(µ) − ω(µ) ˜ ρ(s. s. 0. µ) (2. 0)ds = 0 conform (2. 0.µ) Fie u(ε. ε). Condit¸ia de periodicitate ρ˜(0) = ρ˜(2π) revine la 2πµ Z 2π µ(2π−s) − ω(µ) − ˜ ρ(s. µ) −2πµ Z 2π sµ ∂G ˜ ∂ ρ˜ u(0. h(ε. µ]ds ε=εe + e ω(µ) G[˜ 0 sau. ¸si aplicˆand regula lui l0 Hˆospital. 0. ε)ds = ε→0 ε ε→0 0 ∂ ρ˜ ∂ε −2πµ Z 2π sµ ∂G ˜ ∂ ρ˜ =e ω(µ) e ω(µ) [0.

.

.

0) − 2π = −2π 6= 0 ∂µ ∂µ ω(µ)2 . ∂f ∂u (0. 0) = (0.

µ(ε) = εµ0 (ξε ) rezult˘a ρ˜(θ) = ε + o(|ε|) iar din ecuat¸ia θ0 = −ω[µ(ε)] + G2 [ρ. µ : (−ε0 . 0) = 0) ¸si ˆın acela¸si timp (0.2). µ0 ) astfel ˆıncˆat f [ε.14) de forma 0 2 1 ρ˜ = ρ˜(µ − ρ˜ ) (vezi Exemplul 2. µ(ε)] = 0 ∀ε ∈ (−ε0 . µ = 0 ∂f (f (0. §11. ε0 ) ¸si care satisface µ(0) = 0. ∂µ Din Teorema Funct¸iilor Implicite ([28. θ.4]) rezult˘ a c˘a exist˘a o vecin˘ atate (−ε0 . µ=0 (2. Cap. µ) = 0 ¸si relat¸ia este verificat˘a pentru ε = 0. ε0 ) a lui 0 ¸si exist˘a o funct¸ie (unic˘a) de clas˘a C 1 . pentru |ε| < ε0 .11) conduce la o ecuat¸ie (2. Deoarece. vol. µ(ε)] = −1 + o(|ε|) se obt¸ine perioada T (ε) cu T (0) = 2π. o ecuat¸ie Bernoulli. Cu r = 2 obt¸inem ρ˜ . II.13) ¸si Teorema este demonstrat˘ a. 0) 6= 0. Rezult˘a c˘a ϕε are forma (2. VII. Teorema 11.19) revine la f (ε. Presupunem c˘ a (2. ♦ Exemplu. ε0 ) → (−µ0 .

21). o solut¸ie periodic˘ a 2π ϕε (t) cu perioada T (ε) ≈ .11) cu A dat de (2. Fie sistemul (2. Mai precis. y. Spectrul lui A este dat de ecuat¸ia . Cap. cel put¸in de clas˘  a(µ) b(µ) mari sau egale cu doi. In este un punct de bifurcare a echilibrului x0 la un ciclu limit˘ a. cu ω(µ0 ) = ω0 > 0.21) iar celelate valori proprii au partea real˘ a strict negativ˘ ˆ aceste condit¸ii µ0 a. ˆın care x¸si y apar la puteri mai a. pentru µ = µ ˜(ε). ˆIn aceea ce prive¸ste calculul principalelor caracteristici ale ciclului limit˘a ¸si stabilirea naturii sale.7) a unui sistem general de dou˘a ecuat¸ii. µ) = A(µ) + (2.2 (µ) = α(µ) ± iω(µ).3] elementele principale ale acestei tehnici. Presupunem c˘a are elementele funct¸ii c(µ) d(µ) netede (cel put¸in C 1 ) de parametrul µ.20) cu f de clas˘ a C 1 .20) pentru n = 2 sub forma  0      x x F1 (x. cont¸ine ¸si reducerea la forma (2.20) are. depinzˆ and neted de µ. α(µ0 ) = 0. r(0) = C + = 2 deci C = 2 − µ µ ε ε µ ¸si atunci ε2 µ ρ˜2 (θ) = . ˆIn cazul general are loc un fenomen asem˘an˘ator celui din Teorema 2. µ) cu F o funct¸ie neted˘ a C 3 . ε0 ) sistemul (2.6. (µ − ε2 )e−2µθ + ε2 ε2 µe4µπ ε2 = ρ˜2 (0) = ρ˜2 (2π) = ⇒ µ · (e4µπ − 1) = ε2 (e4µπ − 1) µ − ε2 + ε2 e4µπ deci µ = ε2 . ω0 dat ˆın (2. G mult¸ime deschis˘ a din Rn . 165 1 1 1 1 1 r0 = −2µr +2 de unde r(θ) = C e−2µθ + . urmˆand [44. µ ˜ : (0. TEOREMA 2. Fie sistemul autonom cu parametru µ ∈ I ⊂ R dat de f : G × I → Rn . exist˘a ε0 > 0 ¸si o funct¸ie de clas˘ a C 1.7. ω0 Pentru demonstrat¸ie vezi [52]. µ) (2. ε0 ) → R astfel ˆıncˆ at ∀ε ∈ (0. simple. Vom prezenta.j λ1. foarte util˘a se dovede¸ste tehnica introdus˘a ˆın [36] ¸si detaliat˘a ˆın [44] care. ∂xj i. α0 (µ0 ) 6= 0 (2. (Hopf. conjugate. Fie µ0 ∈ R o valoare a parametrului pentru care exist˘ a n x0 = x0 (µ 0 ) ∈ R cu  f (x0 . ˆın particular. 1942). y. µ0 ) are dou˘ a valori proprii complexe. x0 = f (x.22) y0 y F2 (x. µ0 ) = 0 ¸si ˆın plus sunt ˆındeplinite condit¸iile: ∂fi matricea (x0 .

atunci din egalitatea precedent˘ . pentru |µ| mic ¸si a se obt¸ine < V (µ). pentru |µ| mic. U (µ) >= < V¯ (µ). U (µ) = < V (µ).166 λ2 − s(µ)λ + ∆(µ) = 0 unde s(µ) = a(µ) + d(µ) = tr A(µ) iar ∆(µ) = det A(µ). considerˆ and pentru simplitate µ0 = 0. U (µ) >= 0 pentru |µ| mic. la studiul sistemului (2. Atunci 2 2 not λ1 (µ) = λ(µ) = α(µ) + iω(µ). U (µ) >= 1. V >= U1 V1 + U2 V¯2 . V ∈ C2 se define¸ste prin < U.25) y Atunci sistemul (2. Din modul de definire a vectorilor U (µ) ¸si V (µ) obt¸inem 1 1 < V (µ).22) va fi redus. α(µ) = s(µ). Demonstrat¸ie.2) din Exemplul 2. U (µ) > .22) devine z 0 = λ(µ)z + g(z.22) este introducerea unei variabile complexe ¸si obt¸inerea unei singure ecuat¸ii ˆın form˘a complex˘a.23) 1 1p Fie. rezult˘a c˘a λ(µ) 6= λ(µ).24) ˆIn aceste condit¸ii studiul sistemului (2. ω(µ) = 4∆(µ) − s(µ)2 . A(µ)T U (µ) >= λ(µ) λ(µ) 1 λ(µ) = < V¯ (µ).23) α(0) = 0. λ(µ) λ(µ) Deoarece ω(µ) > 0 pentru |µ| mic. z¯.2 (µ) = [s(µ) ± s(µ)2 − 4∆(µ) ] 2 iar condit¸iile impuse ˆın Teorema lui Hopf care conduc la aparit¸ia bifurcat¸iei sunt. Amintim c˘ a produsul scalar a doi vectori U. ∆(0) = ω(0)2 = ω02 cu ω0 > 0 (2. Fie V (µ) ∈ C2 un vector propriu al lui A(µ) relativ la valoarea proprie λ(µ) ¸si fie z ∈ C astfel ˆıncˆat   x = zV (µ) + z¯V¯ (µ) (2. ales astfel ˆıncˆat < V (µ). ¯ Fie U (µ) ∈ C2 cu A(µ)T U (µ) = λ(µ)U (µ). PROPOZIT ¸ IA 2. Primul pas ˆın studierea sistemului (2. prin transform˘ari care nu-i modific˘ a structura.26) cu g = O(|z|2 ). Rezult˘a valorile proprii 1 p λ1. U (µ) >=< A(µ)V¯ (µ). µ) (2. λ2 (µ) = λ(µ) iar din (2.8. ω(0) = ω0 > 0 (2. s(0) = 0.2. g funct¸ie neted˘ a. λ(µ).

z¯.25) obt¸inem z =< .3. α(0) = 0. Cap. ω(0) = ω0 > 0 se aduce prin transformarea inversabil˘ a h20 (µ) 2 h02 (µ) 2 h30 (µ) 3 h12 (µ) h03 (µ) 3 z = w+ w +h11 (µ)ww+ ¯ w ¯ + w + ¯2 + ww w ¯ 2 2 6 2 6 pentru |µ| mic. z¯. U (µ) > (2. §3. µ].5 ¸si Lemma 3.26).27) are o dezvoltare Taylor X 1 g(z. ment¸ion˘am forma explicit˘a a lui c1 (0) i 1 g21 (0) c1 (0) = (g20 (0)g11 (0) − 2|g11 (0)|2 − |g02 (0)|2 ) + (2. µ) y unde g(z.29) Pentru demonstrat¸ie vezi [44. U (µ) >=< A(µ) . µ) =< F [zV (µ) + z¯V (µ). (2.27) ♦ Observat¸ie.9. ˆın baza {2Re V (µ). U (µ) >=< . U (µ) >= y   x =< . la forma w0 = λ(µ)w + c1 (µ)w2 w ¯ + O(|w|4 ) (2. Ecuat¸ia X 1 z 0 = λ(µ)z + gjk (µ)z j z¯k + O(|z|4 ) j!k! 2≤j+k≤3 cu λµ) = α(µ) + iω(µ). PROPOZIT ¸ IA 2. A(µ)T U (µ) > + < F.4. A(µ) are forma (canonic˘a α(µ) −ω(µ) Jordan) A(µ) = . Lemma 3. z¯. U (µ) >= λ(µ)z + g(z. U (µ) > + y0 y   x + < F [zV (µ) + z¯V (µ). U (µ) > deci y x0     x z0 =< . ! −2Im V (µ)}. λ(µ)U (µ) > + < F.5. Datorit˘ a important¸ei sale deosebite. µ) = gjk (µ)z j z¯k (2.26) la forma normal˘a Poincar´e.6]. Lemma 3. µ].28) j!k! j+k≥2 Urm˘atorul pas important este reducerea ecuat¸iei (2.30) 2ω0 3 2 . ω(µ) α(µ) Funct¸ia g din (2. 167   x Din (2.

3. solut¸ia banal˘ admit¸ˆ a. Demonstrat¸ie.31) y0 f2 (x.33) este demonstrat˘a ˆın [44. Lemma 3.32). Echivalent˘a topologic˘ a a (2. ¸tinˆ and cont de discut¸ia din Exemplul 2.10. Fie ∂f1 ∂f1   (0.2). ¸si fie sistemul deschis˘  0    x f1 (x. TEOREMA 2. se obt¸ine sistemul echivalent  0       u η −1 u 2 2 u 0 = ± (u + v ) + O(|u2 + v 2 |) (2. 0.31) se bifurc˘ a la un ciclu limit˘ a stabil dac˘ a l1 (0) < 0 ¸si instabil pentru l1 (0) > 0. Cap. 0.29) se aduce la forma (2.29) la o form˘a care este o perturbare a (2. 0 ∈ G.32) ¸si (2. 0) cu sistemul corespunz˘ator redus  0       u η −1 u 2 2 u = ± (u + v ) (2. µ) and. ˆın (2. f2 de clas˘ a C n (n ≥ 3) ˆın G × I. prin transform˘ ari inversabile.32) este topologic echivalent ˆın apropierea originii (u.2]. solut¸ia banal˘ a a (2. Vom indica numai modul ˆın care (2.   F1 Fie F = funct¸ii cont¸inˆ and termenii de ordin mai mare sau egal F2 cu doi din dezvolt˘ arile lui f1 ¸si f2 ˆın jurul lui (x. ω(0) = ω0 > 0. y) = (0. y. G mult¸ime 2 a din R .27) ¸si fie c1 (0) din (2. 0). Fie f1 . . µ)  ∂x ∂y  A(µ) =    ∂f2 ∂f2  (0.32) se obt¸ine semnul ”+” iar dac˘a l1 (0) < 0 se obt¸ine semnul ”−”.30). fie g definit ˆın (2. schimb˘ari de variabile ¸si de parametru. 0. I interval deschis din R cu 0 ∈ I. 0. µ) = (2.2. µ) (0. Fiecare dintre sistemele din (2. y.168 Urmeaz˘a o transformare care aduce (2. §3.33) v0 1 η v v deci. v) = (0. Aceasta implic˘ a ¸si o schimbare a parametrului. pentru |µ| mic. Presupunem c˘ a 1) α0 (0) 6= 0 def Re c1 (0) 2) l1 (0) = 6= 0.4.32) v 1 η v v Dac˘a l1 (0) > 0. µ) ∂x ∂y cu valorile proprii λ(µ) = α(µ) + iω(µ) ¸si λ(µ) care satisfac α(0) = 0. ω0 Atunci. µ) (0.

sistemul (2.41) Re c1 (0) Din (2. 169 Din Propozit¸iile 2.9. Fie w(τ ˜ ) = ζ[s(τ )]. Fie τ = ω(µ)t (2.29) obt¸inem   α(µ) c1 (µ) w˜0 = +i w ˜+ w| ˜ 2 + O(|w| ˜ w| ˜ 4) (2.39) rezult˘ a l1 (0) = 6= 0 conform (2) deci l1 (η) 6= 0 ω0 pentru |η| mic.34) Deoarece ω(µ) > 0 pentru |µ| mic. w˜0 (τ ) = ζ 0 (s)[1 + β1 (η)|ζ(s)|2 ] de unde 1 1 ζ 0 (s) = 2 w˜0 (τ ) = [(η + i)ζ(s)+ 1 + β1 (η)|ζ(s)| 1 + β1 (η)|ζ(s)|2 +γ1 (η)ζ(s)|ζ(s)|2 + O(|ζ|4 )] = (1 − β1 (η)|ζ(s)|2 )[(η + i)ζ(s)+ (2.36) ω(µ) ω(µ) Fie α(µ) η = η(µ) = (2.38) ω[µ(η)] Definim s(τ ) prin s0 (τ ) = 1 + β1 (η)|w(τ ˜ )|2 (2. din (2.37) ω(µ) α0 (0) noul parametru. se obt¸ine ¸si |w| mic pentru |τ | mic. Fie c1 [µ(η)] γ1 (η) = ¸si β1 (η) = Im γ1 (η) (2. Fie w(t) = w[τ ˜ (t)] (2. Rezult˘ a.40) +γ1 (η)ζ(s)|ζ(s)|2 + O(|ζ|4 )] = = (η + i)ζ(s) + [γ1 (η) − ηβ1 (η) − iβ1 (η)]ζ(s)|ζ(s)|2 ] + O(|ζ|4 ) = = (η + i)ζ(s) + l1 (η)ζ(s)|ζ(s)|2 + O(|ζ|4 ) unde l1 (η) = Re γ1 (η) − ηIm γ1 (η) (2. τ p˘astreaz˘a direct¸ia de variat¸ie a lui t. Atunci η(0) = 0 ¸si η 0 (0) = 6= 0 rezultˆand c˘a pentru |µ| ω(0) mic schimbarea de parametru este difeomorfism de clas˘a C 1 ¸si µ = µ(η).29) w0 = λ(µ)w + c1 (µ)w2 w ¯ + O(|w|4 ). .31) care pornesc din apropierea originii.41) ¸si (2.39).35) Atunci w0 (t) = w ˜ 0 (τ )ω(µ) ¸si substituind ˆın (2. prin transform˘ari in- versabile la forma (2.39) Observ˘am c˘a atunci cˆ and se consider˘a solut¸ii ale (2.31) se aduce.8 ¸si 2.

punctele 6. G mult¸ime deschis˘a 3 din R . Presupunem c˘a A(µ) are.42) |l1 (η)| l1 (η) = (η + i)ψ(s) + ψ(s)|ψ(s)|2 + O(|ψ|4 ) |l1 (η)| Dac˘a ψ = u + iv ¸si separ˘ am p˘ art¸ile real˘a ¸si imaginar˘a ˆın (2. ∂fi Fie A(µ) = (0.42) obt¸inem (2. dup˘ a [36]. µ) = 0. I interval din R. µ) . analiza bifurcat¸iilor devine ¸si mai complicat˘ a. este instabil. −ImV1 .3 |µ − µ0 | < δ. ♦ Definit¸ie. F3 iar cu ajutorul acestuia se descrie ciclul limit˘a.II.170 p Fie ψ(s) = ζ(s) |l1 (η)|.2 (µ) = = α(µ) ± iω(µ) cu propriet˘ a¸tile (1) α(µ0 ) = 0. 7 ¸si 8]. µ) cu   0 −ω0 0 ∂Fi   F (0. V2 ] (matrice cu coloanele indicate) ¸si lu˘am x = P y. Funct¸ia l1 (η) = Re γ1 (η) − ηIm γ1 (η) se nume¸ste primul coeficient Liapunov al sistemului (2. Formulele corespunz˘ atoare se g˘asesc ˆın [36.31).j=1. 0 ∈ G. Vom prezenta. Avem ψ 0 (s) = ζ 0 (s) |l1 (η)| = (η + i)ζ(s) |l1 (η)|+ p p p |ζ(s) |l1 (η)||2 + O(|ζ|4 ) = p +l1 (η)ζ(s) |l1 (η)| (2. Aceasta se realizeaz˘a ∂yj i. (2) α0 (µ0 ) 6= 0. ˆIn cazul sistemelor de dimensiune n. Cap.32) cu ”+” dac˘ a l1 (0) > 0 ¸si cu ”−” dac˘ a l1 (0) < 0 ¸tinˆand cont c˘a l1 (η) are acela¸si semn cu l1 (0) pentru |η| mic deci pentru |µ| mic. Se va calcula apoi un coeficient c1 (0) pe baza derivatelor part¸iale de ordin doi ¸si trei ˆın y = 0 ale F1 . ([44]).3  0 0 λ3 prin construirea unui vector propriu V1 corespunzˆand lui λ1 = iω0 cu prima component˘ a nenul˘a egal˘a cu 1 ¸si a unui vector propriu V2 corespunzˆand valorii proprii λ3 . (3) ω(µ0 ) = ω0 > 0. µ) (2. iar cea de-a treia valoare proprie λ3 (µ) satisface (4) λ3 < 0. Form˘ am P = col[ReV1 . §1. pentru ∂xj i. ciclul limit˘a este stabil iar dac˘a Re c1 (0) > 0. . Dac˘ a Re c1 (0) < 0. Pentru calculul caracteristicilor acestuia ¸si studiul stabilit˘a¸tii se transform˘ a sistemul aducˆ andu-l la  forma normal˘a Poincar´  e y 0 = F (y.j=1. o pereche de valori proprii complex conjugate λ1. cazul bifurcat¸iei Hopf pentru n = 3. µ0 ) = ω0 0 0  . F2 . ∀µ ∈ I. µ) = 0 ¸si (0. Fie sistemul x0 = f (x. f(0.43) cu f : G × I → R3 neted˘ a (cel put¸in de clas˘a C 3 ). ˆIn aceste condit¸ii solut¸ia banal˘ a se bifurc˘a la un ciclu limit˘a cˆand µ trece prin µ0 .

171 Exemplu. w) F 0 (0) =    cu  ω0 0 0 . 0.  ps  Punctul de echilibru este y0 . ω(h0 ) = ω0 > 0 ¸si α0 (h0 ) < 0 deci condit¸iile din Teorema 2. din nou. Fie.7 sunt ˆındeplinite ¸si echilibrul se bifurc˘ a la un ciclu limit˘ a. λ2 = −iω0 ¸si λ3 < 0. sistemul de ecuat¸ii diferent¸iale pentru sistemul de copiere hidraulic neˆınc˘ arcat cu intrare de tip treapt˘a  0  y =z      0 k A  ps  z =− z+ −p (2. v. pentru o anumit˘ a valoare h0 a parametrului are spectrul format din λ1 = iω0 . Cˆand liniariz˘am 2 ˆın jurul echilibrului obt¸inem matricea   0 1 0 k A   0 − −   B= (2. iar h este parametru.44)  m m 2 AE CE √ √    p0 = [(y − y0 − h) p + (y − y0 + h) p0 − p]   z+ V0 V0 (vezi [32]).45)    m m   r  CE ps AE r CE 2  2 − h V0 2 V0 V0 ps care. Matricea P care face trecerea la forma normal˘a Poincar´e este   1 0 1    0 −ω0 λ3  P =  2     mω0 kω0 m k  λ3 + λ3 A A A m ¸si dac˘ a definim noi funct¸ii necunoscute (u. Pentru λ(h) = α(h) + iω(h) se obt¸in α(h0 ) = 0. w) prin    y    y 0 u  z =  p 0 +P  v   s p w 2 se obt¸ine sistemul   0 −ω0 0 u0    v 0  = F (u. w0 0 0 λ3 . v.

ps F a  − 2F a 2 A 2 A 2 A (vezi Cap. α > 0. T = 1+τ + O(|h − h0 | ) α (h0 ) ω0 ω 1 τ = −[Im γ + µω 0 (h0 )] ω0 ˆIn cazul sistemelor de copiere ˆınc˘arcate (deci ˆın care apare o fort¸˘a de a¸schiere nenul˘ a) se arat˘ a ˆın [30] c˘ a echilibrul  r r !2  y0 − Ah ps F a + − ps F a − . n ∈ N. y 0 = −cx − βy 3 ( 0 x = cy − αx2k+1 c) . y 0 = −βx2 y 3 y 0 = x − y + xy 2 . β. β > 0. y) = Ax2 + By 2 ( 0 x = y − αx(x2 + y 2 )n a) . α. β. 0. y 0 = −cx − βy 2k+1 ( 0 ( 0 x = −αxy 2 x = −x + y − x3 − y 3 d) . α. c > 0.172 Se calculeaz˘ a γ = c1 (0) ¸si apoi se obt¸ine ciclul limit˘a stabil  2πt  cos   u(t) s  T   v(t)  = h − h0 2πt       + O(|h − h0 |). h < h0   µ  sin   T  w(t) 0 cu   γ 2π h − h0 2 µ=− 0 . EXERCIT ¸ II Ex. S˘a se studieze stabilitatea solut¸iei banale utilizˆand o funct¸ie Liapunov de forma V (x. p˜(t) = p˜ = − − a ˆ 0 2 A A iar dup˘a translat¸ia ξ = y˜ − y. α.1. e) . §3 Exemplul 3. §3.3) se bifurc˘a din nou la un ciclu limit˘a stabil. η = p˜ − p. y 0 = −x − αy(x2 + y 2 )n ( 0 x = cy − αx3 b) . c > 0. ζ = z − y˜ . ˆın sistemul nou obt¸inut solut¸ia banal˘ a se bifurc˘ a la un ciclu limit˘a stabil.1. Aceea¸si situat¸ie este ˆıntˆ alnit˘ a ˆın cazul intr˘arii y0 = a ˆt + ˆb studiat˘a ˆın [31]: ps F a k sistemul are o solut¸ie de aceea¸si form˘a y˜(t) = a ˆt + β.

S˘ a se scrie ˆın form˘ a complex˘a ( 0 x = −y − x2 − y 2 y 0 = x + x2 y ¸si apoi s˘a se calculeze c1 (0) dup˘a formula (2. Studiat¸i aparit¸ia bifurcat¸iei Hopf pentru anumite valori ale parametru- lui µ ¸si calculat¸i primul coeficient Liapunov l1 (0) a) x00 + x03 − 2µx0 + x = 0 b) x00 − (µ − x2 )x0 + x = 0 . b ∈ R (ecuat¸ia Duffin) Ex.6.2. b) . cˆand este posibil. S˘ a se studieze stabilitatea solut¸iei banale prin metoda primei aproximat¸ii ¸si.3. b > 0 (ecuat¸ia Van der Pol) b) x00 + bx0 − x + x3 = 0.7. S˘ a se studieze existent¸a ciclurilor limit˘a ¸si stabilitatea lor.30). b) y 0 = x + y(x2 + y 2 − 2) y 0 = −x + y − y(x2 + y 2 − 4) Ex. y 0 = −4x − 2y + x2 y 0 = 2x − 3y + 5x4 + y 3  0 ( 0  x = tg (z − y) − 2x y x = ln(3e − 2 cos x) √   c) √ . S˘ a se discute stabilitatea solut¸iei banale a) x00 − b(1 − x2 )x0 + kx = 0.5. y 0 = −yx4 Ex. θ0 = 1 θ0 = 1 Ex. b) . s˘ a se schit¸eze tabloul de faz˘a ( 0 ( 0 x = −2x + 5y + y 2 x = −x + y + 2xy a) .4. d) y 0 = 4 + 9x − 2ey . S˘a se studieze existent¸a ciclurilor limit˘a ¸si stabilitatea lor ( 0 ( 0 r = r(r2 − 1) r = r(r2 − 1)2 a) . Ex. 173 x0 = −xy 4 ( f) . 0 x y = 3e − 27 + 12y 3   0  z = −2y  0   x = −2x + y + z + 2y 2  e) y 0 = −6y − 5z − 10z 3   0  z = −z + x2 − y 2 Ex. folosind coordonate polare ( 0 ( 0 x = −y + x(x2 + y 2 − 2) x = x + y − x(x2 + y 2 − 4) a) .

174 x0 = y ( c) (ecuat¸ia Bautin) y 0 = −x + µy + x2 + xy + y 2 x0 = 1 − (µ + 1)x + x2 y ( d) (react¸ie chimic˘a cu difuzie autocatalitic˘a) y 0 = µx − x2 y .

respectiv pe Rm . III.1]) orice operator liniar T : Rn → Rm este m˘arginit. §1 Operatori liniari m˘ arginit¸i ˆın spat¸ii Banach Definit¸ie. Teorema 4. Operatorul liniar T : E → F se nume¸ste m˘ arginit dac˘a sup{||T x||F | ||x||E ≤ 1} este finit (1. + xn en cu ||x||2 ≤ 1. T : E → F se nume¸ste operator liniar dac˘ a ∀x. Re- zolventa ¸si spectrul. fie {e1 . deoarece toate normele de pe Rk sunt echivalente ([28. . Operatori ˆın spat¸ii Hilbert. Operatori ˆınchi¸si ¸si semigrupuri tare continue. . Cap. en } baza canonic˘ a a lui Rn ¸si x = x1 e1 + . vol. Fie E ¸si F spat¸ii normate reale sau complexe. ˆIn particular. indiferent de normele considerate pe Rn . Atunci dac˘a T : Rn → F este liniar el este ¸si m˘arginit. Atunci. Operatori compact¸i. Dezvolt˘ ari dup˘ a funct¸ii proprii ¸si completitudinea funct¸iilor Bessel. . folosind inegalitatea Cauchy-Schwarz. . §4.1) Se observ˘ a u¸sor c˘ a dac˘ a T este liniar atunci T (0) = 0. ˆIntr-adev˘ar. Operatori integrali ¸si Alternativa lui Fredholm. I. y ∈ E ¸si ∀α. . Exemplul 1. T (αx + βy) = αT x + βT y. Fie E = Rn cu norma euclidian˘a || ||2 .Capitolul 5 Operatori liniari ˆın spat¸ii Banach ¸si ecuat¸ii integrale Operatori liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii Banach. β ∈ R (sau ∀α. β ∈ C). Dac˘a se aleg bazele 175 . v v n n u n u n X X uX uX ||T x|| = xj T ej ≤ |xj | ||T ej || ≤ ||x||2 t 2 ||T ej || ≤ t ||T ej ||2 j=1 j=1 j=1 j=1 ¸si T rezult˘a m˘arginit. . Teorema Hille-Yosida ¸si Teorema lui Stone.

. G ¯ cu Operatorul K mai are o proprietatea important˘a. vol. T ej = aij fi . . (asemenea mult¸imi se numesc relativ compacte sau precompacte). Fie G ⊂ Rn o mult¸ime deschis˘a. atunci Teorema Ascoli-Arzela (Cap. Operatorul K.3) antreneaz˘a faptul c˘a pentru orice ¸sir (un )n din BR [0]. . ceea ce ˆınseamn˘ a Z |k(x. G = (a. ˆın cazul ˆın care k ∈ L2 (G × G). dyn ) ¸si K rezult˘a operator liniar m˘arginit pe C(G). Cap. m˘arginit˘a cu frontiera neted˘ a pe port¸iuni (domeniu) (dac˘a n = 1. x ∈ G. II. ¯ Deoarece G ¯×G ¯ este compact˘ a ¸si k este continu˘ a.176 {e1 . ¯ limita se afl˘ a ˆın K(BR [0]). §6]). . I. . x ∈ G ¯ cu ||x0 − x00 || < δε rezult˘a |k(x0 . n. de M Rvol (G).2) ¯ G ¯ este spat¸iul funct¸iilor continue pe G (C(G)) ¯ cu valori ˆın C). ˆın [28. y)| |(x. y)u(y)dy (1. VIII. y)− ε ¯ Prin urmare |(Ku)(x0 ) − (Ku)(x00 )| < ε R −k(x00 . Din continuitatea integralelor ˆın raport cu parametrii (demonstrat¸ia pentru cazul parametrului unidimensional se g˘ase¸ste. nevid˘a. . x00 ∈ G ¯ cu ||x0 − x00 || < δε deci K(BR [0]) rezult˘a uniform echicontinu˘ ¯ K(BR [0]) este ¸si uniform m˘arginit˘a. . fm } ˆın Rm . 2. dxn . a < b) ¸si ¯×G fie k : G ¯ → C o funct¸ie continu˘ a. vol (G) ∀u ∈ BR [0]. en } ˆın Rn ¸si {f1 . (Kun )n are un sub¸sir convergent ˆın C(G). §6. y) − k(x00 . ∀x0 . y)| ||u||∞ vol (G) ¯ y∈G k fiind continu˘ a pe mult¸imea compact˘a G ¯ ×G¯ este uniform continu˘a ¸si atunci ∀ε > 0 ∃δε > 0 astfel ˆıncˆ 0 00 at ∀x . ! |(Ku)(x0 ) − (Ku)(x00 )| ≤ sup |k(x0 . y)|2 dxdy = B 2 < ∞ (1. de exem- plu. . IV. Definim operatorul K : C(G)¯ → C(G) ¯ prin Z (Ku)(x) = k(x. b).3) G×G (am notat dx = dx1 . . ¸si a ˆın C(G). conex˘a. sup{|k(x. numit operator integral cu nucleu k (sau operator Fred- holm) este evident liniar. Teorema 6. . y) ∈ G¯ × G} ¯ = M < ∞ ¸si atunci ||Ku|| Z ∞ ≤ M ||u||∞ vol (G) (vol (G) este m˘ asura Lebesgue a lui G. j = 1. Fie u ∈ C(G) 0 00 ¯ ||u||∞ ≤ R.j . Cap. . . ˆIntr-adev˘ar. . S-a obt¸inut astfel faptul c˘a operatorul integral K duce mult¸imi m˘ ¯ || ||∞ ) ˆın mult¸imi cu ˆınchiderea compact˘a arginite din (C(G). vol. operatorul T se descrie sub forma Xn unei matrici T = [aij ]i.2) este operator liniar m˘arginit. §1. y)| < ∀y ∈ G. . . Atunci ∀x . vezi [28.1]) Ku ∈ C(G). Exemplul 3. . . . dyn . dy = dy1 . i=1 Exemplul 2. Teorema 1. vol (G) = ¯ dy1 . K : L2 (G) → L2 (G) definit ˆın (1. . ˆIn acela¸si context din exemplul precedent.

Propozit¸ia 3. Cap. §3. II. §3.17]) ¸si notˆand cu || || norma din L2 (G) obt¸inem Z . VIII. Teorema 3. 177 folosind Inegalitatea lui Schwarz ([28. vol. I. II. Cap. vol.1]) ¸si Teorema lui Fubini ([28.

Z .

2 .

.

||Ku||2 = .

k(x. y)u(y)dy .

dx ≤ .

.

Urm˘ atoarele afirmat¸ii sunt echivalente: 1) T este m˘ arginit a M ≥ 0 astfel ˆıncˆ 2) Exist˘ at. liniar ¸si m˘ PROPOZIT ¸ IA 1. Pentru x 6= 0. y)|2 dxdy = B 2 ||u||2 G G×G ¸si m˘arginirea lui K rezult˘a. Demonstrat ¸ie. ♦ . E).1. Fie E ¸si F spat¸ii normate ˆın care. G G Z  Z  ≤ |u(y)|2 dy |k(x. 1 ||x|| x = 1 a¸sadar   1 1 T x = ||T x|| ≤ M ||x|| ||x|| a pentru ∀x 6= 0. Revenim la studiul propriet˘ a¸tilor generale ale operatorilor liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii normate. pentru como- ditate. ∀x ∈ E ||T x|| ≤ M ||x|| (1. Dac˘a 1 ||x|| ≤ 1 ⇒ ||δx|| ≤ δ ⇒ ||T (δx)|| = δ||T x|| ≤ 1 deci ||T x|| ≤ ∀x ∈ E cu δ ||x|| ≤ 1 ¸si T rezult˘ a m˘ arginit. ¸si (1.4) rezult˘ 2) ⇒ 3): ε ||T x0 − T x00 || = ||T (x0 − x00 )|| ≤ M ||x0 − x00 || < ε dac˘a ||x0 − x00 || < δε = M 3) ⇒ 4): evident 4) ⇒ 1): Fie δ = δ(1) > 0 astfel ˆıncˆat ||x|| ≤ δ ⇒ ||T x|| ≤ 1. 1) ⇒ 2): Fie M = sup{||T x|| | ||x|| ≤ 1}. F ) = {T : E → F |T operator arginit }. Fie T : E → F un operator liniar. vom nota ˆın acela¸si mod normele posibil diferite. Vom folosi notat¸iile L(E. fiind evident satisf˘acut˘a pentru x = 0. L(E) = L(E.4) 3) T este o funct¸ie uniform continu˘a pe E 4) T este o funct¸ie continu˘a ˆın zero.

din b) rezult˘a   T 1 ≤ ||T || de unde obt¸inem ||T x|| ≤ ||T || ||x|| ∀x ∈ E. Din (1. Dac˘a ||x|| ≤ 1 atunci ||T x|| ≤ M ||x|| ≤ M ∀M ∈ M. o ||x||=1 contradict¸ie. Presupunem acum 0 < sup ||T x|| < ||T ||.3. a) (1. Dac˘ a E este un spat¸iu normat ¸si F este un spat¸iu Banach. ˆIn particular d) Dac˘ ∀T ∈ L(E).7) Demonstrat¸ie. Rezult˘a c˘a ||T || = sup ||T x|| ≤ M ∀M ∈ M. ♦ TEOREMA 1. Deoarece F este spat¸iu Banach. x0 6= 0 ¸si x0 = 1 deci sup ||T x|| ≥ ||x||=1 ||x0 || ||x||=1   1 1 1 ≥ T ||x0 || x0 = ||x0 || ||T x0 || > ||x0 || sup ||T x||. F). ∀x ∈ E exist˘a T x = lim Tn x ¸si evident T : E → F este liniar. d) ||T Sx|| ≤ ||T || ||S|| ||x|| ¸si din c) rezult˘a ||T S|| ≤ ||T || ||S||.2. b) Evident sup{||T x|| | ||x|| = 1} ≤ ||T ||. (Tn x)n este ¸sir Cauchy ˆın F .6) a T. Fie (Tn )n un ¸sir Cauchy din L(E. Fie T : E → F un operator liniar ¸si m˘arginit. R˘amˆane s˘a demonstr˘am n c˘a T este m˘ a ||Tn − T || → 0 pentru n → ∞. F ) b) ||T || = sup{||T x|| | ||x|| = 1} c) ||T || = inf{M ≥ 0 | ||T x|| ≤ M ||x|| ∀x ∈ E} ¸si ∀x ∈ E ||T x|| ≤ ||T || ||x|| (1. ||x|| x = 1 rezult˘ a T x = 0 ∀x ∈ E deci T = 0 ¸si ||T || = 0. ||Tn − Tm || < ε. m ≥ nε . 1 cum ∀x 6= 0.6) rezult˘a c˘a ∀x ∈ E. Demonstrat¸ie. F ) este un spat¸iu Banach. ||x|| x = 1. S ∈ L(E). Deoarece ∀x 6= 0.5) define¸ste o norm˘a pe L(E. Dac˘a sup{||T x|| | ||x|| = 1} = 0. L(E. a) Este un exercit¸iu u¸sor propus cititorului. ||x||≤1 1 a¸sadar ||T || ≤ inf M. ||Tn x − Tm x|| = ||(Tn − Tm )x|| ≤ ||Tn − Tm || ||x|| < ε||x|| ¸si atunci ∀x ∈ E.5) Propozit¸ia 1. Atunci ∃x0 ∈ E cu ||x0 || < 1 ||x||=1 1 ¸si cu ||T x0 || > sup ||T x||. Rezult˘a c˘a ||x0 || > 1. Aceasta ˆınseamn˘a c˘a ∀ε > 0 ∃nε ∈ N astfel ˆıncˆ at ∀n. ∀n ≥ 0 ||T n || ≤ ||T ||n (1. Definim ||T || = sup{||T x|| | ||x|| ≤ 1} (1. Rezult˘a x ||x|| c˘a ||T || ∈ M ¸si atunci ||T || = inf M. c) Fie M = {M ≥ 0| ||T x|| ≤ M ||x|| ∀x ∈ E}.178 Definit¸ie. arginit ¸si c˘ . T S ∈ L(E) ¸si ||T S|| ≤ ||T || ||S||.

2 c˘a ||An || ≤ ||A||n ∀n ≥ 0 ¸si ∞ X 1 cum ||A||n = e||A|| este convergent˘a. pentru n → ∞. Fie n! n=0 ∞ def X 1 n eA = A (1. Cap. seria (1. acesta fiind unul din motivele pentru care vom considera ˆın con- tinuare operatori ˆın spat¸ii Banach.4.9) este normal convergent˘a. 3) Rezult˘ a din 2) n n ||A| n    1 0 X 1 k 4) Fie an = I + A . m ≥ nε . arginit. ˆın L(E.I. F ). §2. 1) S ¸ tim din Propozit¸ia 1. Pentru m → ∞ se obt¸ine ||Tn x − T x|| ≤ ||x|| ∀x ∈ E 2 2 ¸si (1. Rezult˘a c˘a ∀x ∈ E 2 ε ε ||Tn x − Tm x|| < ||x||. Propozit¸ia 1. Rezult˘a c˘a ∀x ∈ E. vol. ||Tn − Tm || < . n! n=0 2) Se rat¸ioneaz˘a ca ˆın cazul produsului a dou˘a serii numerice absolut con- vergente ([28. F ) trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a ∀ε > 0 ∃nε ∈ N astfel ˆınc˘ at ∀n ≥ nε ¸si ∀x ∈ E ||Tn x − T x|| < ε||x|| (1. an = 1 + . Fie E un spat¸iu Banach ¸si A ∈ L(E). ∞ X 1 n 1) Seria A este normal (absolut) convergent˘a. F ) seriile absolut (normal) convergente sunt convergente. ♦ Fiind spat¸iu Banach. deci este m˘ a ∃M > 0 cu ||Tn || ≤ M ∀n ∈ N. bn = A ¸si n n k! k=0 . ||T x|| ≤ M ||x|| ∀x ∈ E. 179 Deoarece (Tn )n este Cauchy. VI.8) este demonstrat˘a. Pentru a demonstra c˘a Tn → T ˆın L(E. Propozit¸ia 2. (||Tn ||)n este de asemenea ¸sir Cauchy.6]). adic˘ ||Tn x|| ≤ M ||x|| ∀n ∈ N de unde. O prim˘a aplicat¸ie a acestui fapt este urm˘atoarea Propozit¸ie.9) n! n=0 a A. deci T ∈ L(E. B ∈ L(E) ¸si AB = BA ⇒ eA eB = eB eA = eA+B 2) Dac˘ 3) eA e−A = I deci e−A = (eA )−1 ∈ L(E)  n A 1 4) e = lim I + A n→∞ n Demonstrat¸ie.8) ε Fie nε astfel ˆıncˆ at ∀n.

Spat¸ii Hilbert ¸si operatori autoadjunct¸i Amintim (vezi [28. Pentru orice y ∈ H. y ∈ H p p |(x. y) (2. §3]) c˘a un spat¸iu Hilbert este un spat¸iu vectorial real sau complex H.. pe care este definit un produs scalar (real. k! k=n+1  n 1 Cˆand p → ∞. ment¸ionat˘a deja de mai multe ori ˆın capitolele anterioare: ∀x. Cap. vol.. PROPOZIT ¸ IA 2. y)| ≤ ||x|| ||y|| (2.1. ¸si care este complet ˆın norma definit˘a de produsul scalar. II. vol. y)| ≤ (x. Cap. Pentru p ≥ 1 are loc k! k=0 n+p X 1 ||bn+p − an || ≤ ||bn − an || + Ak ≤ k! k=n+1 n n     X 1 k X 1 1 k−1 ≤ A − 1− . y) (2. Atunci ||eA − an || ≤ e||A|| − 1 + ||A|| →0 n pentru n → ∞. I. x) (y. ♦ §2. §3. C) se noteaz˘a H∗ .180 n X 1 b0n = ||A||k . (2. y). 1 − ||A||k + k! k! k! n n k=n+1 k=2 n+p X 1 + ||A||k = b0n+p − a0n . res- pectiv complex). ˆIn cele ce urmeaz˘ a vom considera spat¸ii Hilbert complexe cu produsul scalar complex notat (x.. 1 − Ak + k! k! n n k=2 k=2 n+p n      X 1 X 1 1 1 k−1 + ||A||k ≤ − 1− .2) Amintim. y ∈ H |(x.3) . ˆın [28. Un rezultat deosebit de important dedus din propriet˘a¸tile produsului scalar este inegalitatea lui Schwarz. de exemplu.I. de asemenea.1].1) ase¸ste. funct¸ionala fy : H → C fy (x) = (x. bn+p → eA ∀n. Propozit¸ia O demonstrat¸ie se g˘ 3. p Deoarece (x.. x) = ||x|| este norma dedus˘a din produsul scalar. II.1) cap˘at˘a forma: ∀x. c˘ a operatorii liniari ¸si m˘arginit¸i H → C se numesc funct¸ionale liniare iar spat¸iul Banach L(H.

♦ ∗ Vom demonstra ˆın continuare c˘a dualul H este format numai din funct¸ionale de forma (2.4) este evident˘a. ||fy || ≤ ||y||. 2 2 2 1 2 −4 x − (yn + ym ) ≤ −4d(x. (regula paralelogramului) ∀x.1. 2 2 1 x − 1 (yn + ym ) ≥ d(x. E)). E) . im- portant˘a ¸si ˆın sine.3). ♦ PROPOZIT ¸ IA 2.5) Demonstrat¸ie. Primul pas este proprietatea de descompunere ortogonal˘a. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si E un subspat¸iu ˆınchis al lui H. 181 este liniar˘ a ¸si m˘ arginit˘ a fy ∈ H∗ . y ∈ H are loc ||x + y||2 + ||x − y||2 = 2(||x||2 + ||y||2 ) (2. PROPOZIT ¸ IA 2. 2 .2) ˆımpreun˘a cu Propozit¸ia 1. E)2 de unde Deoarece (yn + ym ) ∈ E. ˆIn plus a. Demonstrat¸ie.4) ||x||≤1 Demonstrat¸ie.4) pentru ||y|| ||x||=1 y 6= 0.5) obt¸inem ||yn − ym ||2 = ||(yn − x) − (ym − x)||2 = = 2||yn − x||2 + 2||ym − x||2 − ||yn + ym − 2x||2 = 2 2 2 1 = 2||yn − x|| + 2||ym − x|| − 4 x − (yn + ym ) . adic˘ ||fy || = sup |(x. bazat pe propriet˘a¸tile produsului scalar. pentru care avem nevoie de rezultate preliminare. 1 dac˘a y 6= 0.2. Este un calcul simplu. E). fy y = ||y|| ≤ sup |fy (x)| = ||fy || rezult˘a (2. Fie (yn )n un ¸sir din E cu lim ||x − yn || = inf{||x − y|| | y ∈ E} = d(x. Liniaritatea este clar˘a din propriet˘a¸tile produsului scalar iar inegalitatea lui Schwarz (2.  Din (2. recomandat ca exercit¸iu. (2.3. Pentru y = 0. c). n Aplicˆ and (2. conduc la pro- prietatea de m˘ arginire. Pentru x ∈ H exist˘ a un unic e ∈ E cu ||x − e|| = inf{||x − y|| | y ∈ E} (= d(x. Deoarece.2) ¸si Propozit¸ia 1. y)| = ||y|| (2.2. 2).

||h − e||2 ≤ ||h − (e + ty)||2 = ||h − e||2 − 2tRe(g. y) = 0 ∀y ∈ E} formeaz˘ a un subspat¸iu ˆınchis al lui H (exercit¸iu !). E)2 = 0 deci e = e0 . E) . Definit¸ie. n Dac˘a e0 ∈ E satisface ||x − e0 || = d(x. Din Propozit¸ia 2. Fie g = h − e. Obt¸inem a¸sadar (yn )n este ¸sir Cauchy ˆın H. (g 0 . Atunci orice h ∈ H se scrie ˆın mod unic sub forma h = e + g unde e ∈ E iar g are proprietatea (g. {g ∈ H|(g. y) + t2 ||y||2 de unde rezulta c˘ a t2 ||y||2 − 2tRe(g. (g. E) = 0 ¯ = E. ♦ TEOREMA 2. E)2 − 4d(x. De asemenea ||h − e||2 ≤ ||h − (e + ity)||2 = ||h − e||2 + t2 ||y||2 − 2tIm(g. Are loc mai sus. Pentru a demonstra unicitatea. E)2 + 2d(x.4. Demonstrat¸ie. subspat¸iul ˆınchis al vectorilor g ∈ H cu (g. m → ∞ a dac˘ ||yn − ym ||2 ≤ 2||yn − x||2 + 2||ym − x||2 − 4d(x. y) = 0 ∀y ∈ E. ˆIn general. Fie e = lim yn ∈ E n lim ||x − yn || = d(x. ˆIn final. y) = 0. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si E ⊂ H. (g. exist˘ n ||yn − yn0 ||2 = ||(yn − x) + (x − yn0 )||2 = 2||yn − x||2 + 2||yn0 − x||2 − 2 1 0 2 0 2 2 −4 x − (yn + yn ≤ 2||yn − x|| + 2||yn − x|| − 4d(x. Pentru y = e − e0 ∈ E rezult˘a ||e − e0 ||2 = 0 deci e = e0 ¸si atunci ¸si g = g 0 . y) = 0 ∀y ∈ E.3 exist˘a un unic e ∈ E astfel ˆıncˆat ||h − e|| = d(h. E) = ||x − e||. e0 ∈ E. Se nume¸ste ortogonalul lui E. . notat E ⊥ . Fie h ∈ H. E)2 → → 2d(x. Pentru y ∈ E ¸si t ∈ R. y) ≥ 0 ∀t ∈ R ceea ce antreneaz˘ a Re(g. dac˘ a E este o submult¸ime a lui H. Atunci e − e0 = g 0 − g are proprietatea (e − e0 . ♦ Observat¸ie. E) atunci reluˆand rat¸ionamentul de a (yn0 )n ¸sir din E cu lim ||x − yn0 || = ||x − e0 || = d(x. E)2 + 2d(x. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si E ⊂ H un subspat¸iu ˆınchis. E). y) = 0. fie h = e + g = e0 + g 0 unde e. ) 2 Pentru n → ∞ obt¸inem ||e − e0 ||2 ≤ 2d(x. y) = 0 ∀y ∈ E. y) = 0 ∀y ∈ E. y) = 0 ∀y ∈ E. y) = 0 ∀y ∈ E. E). y) de unde se obt¸ine ca mai sus Im(g.182 Rezult˘a c˘ a n → ∞. (existent¸a proiect¸iei). E)2 − 4d(x.

f (x) = (x. y˜) ∀x ∈ H atunci (x. yf ) (2. Presupunem E 6= H. Prin iterarea rat¸ionamentului se obt¸ine c˘a H este izometric izomorf ca spat¸iu Banach cu H∗∗ = (H∗ )∗ . Fie def 1 yf = f (g0 )g0 ||g0 ||2 yf ∈ E ⊥ odat˘ a cu g0 . Fie E = ker f = {x ∈ H|f (x) = 0} = f −1 ({0}). f (g0 )g0 = f (x). g ∈ E ⊥ (E este subspat¸iu ˆınchis al lui H) ceea ce vom scrie sub forma H = E ⊕ E⊥.4). evident subspat¸iu al lui H. Pentru orice f ∈ H∗ exist˘ a un unic yf ∈ H astfel ˆıncˆ at ∀x ∈ H. f fiind continu˘ a rezult˘ a E. Din Teorema 2. x = x − g0 + g0 = e + g cu e ∈ E.5 (Lema lui Riesz). Atunci g0 ∈ a c˘ / E deci f (g0 ) 6= 0. e ∈ E. . Fie g0 ∈ E ⊥ − {0}. f (x) f (x) Pentru x ∈ H. E = H revine a c˘ la f ≡ 0 ¸si atunci yf = 0 este elementul c˘autat. H este ˆın biject¸ie cu H dar corespondent¸a este conjugat liniar˘ a: Φ(α1 f1 + α2 f2 ) = α ¯ 1 Φ(f1 ) + α¯ 2 Φ(f2 ) ∀α1 . yf ) = (e.6) Conform (2. g ∈ E ⊥ . f2 ∈ H∗ . yf ) = (x. Observat¸ii. ||yf ||H = ||f ||H∗ . TEOREMA 2. yf ) = g0 . Teorema 2. de un izomorfism canonic. 1) H⊥ = {0} ¸si {0}⊥ = H 2) Dac˘aD¯ = H atunci D⊥ = {0} Putem demonstra acum rezultatul relativ la H∗ anunt¸at anterior. operatorul adjunct. f (g0 ) f (g0 ) Rezult˘ a   f (x) 1 (x. yf ) + (g. ♦ Φ ∗ Observ˘ am c˘ a prin f → yf . f (g0 ) ||g0 ||2 Unicitatea lui yf este imediat˘ a: dac˘a y˜ satisface (x. α2 ∈ C. 183 Cu aceast˘a definit¸ie. Not˘ am c˘a ˆın cazul spat¸iilor Hilbert reale putem identifica H∗ cu H prin (2.6).6).4 se reformulez˘a: orice element h al lui H are o descompunere unic˘ a de forma h = e + g. fiind vorba. este ˆınchis. de fapt. Revenind la studiul operatorilor liniari m˘arginit¸i. Verific˘  am (2. Demonstrat¸ie. yf − y˜) = 0 ∀x ∈ H ¸si rezult˘ a y˜ = yf .4 rezult˘ a E ⊥ 6= {0}. fiec˘arui asemenea ope- rator i se asociaz˘ a un operator ˆıntre spat¸iile duale. ∀f1 .

a c˘a T 0 ∈ L(F ∗ . 1) Dac˘ a T ∈ L(E. E ∗ ). [42].7. [69]. Definit¸ie. y ∈ H. Se arat˘ a (vezi [14]. T 0 : F ∗ → E ∗ definit prin (T 0 f )(x) = f (T x) ∀f ∈ F ∗ . β ∈ C atunci (αT + βS)0 = αT 0 + βS 0 2) Dac˘ Demonstrat¸ie. T y) (2. F ) ¸si α. folosind Propozit¸ia 1. ∀x ∈ E (2. 1) Fie f ∈ F ∗ cu ||f || ≤ 1.184 Definit¸ie. a ∀x. ♦ Observat¸ie. Rezult˘ ∗ 2) Fie f ∈ F . Nu vom mai insista acum asupra adjunctului unui operator ˆın spat¸ii Ba- nach arbitrare concentrˆandu-se studiul la cazul T ∈ L(H) cu H spat¸iu Hilbert. E ∗ ) ¸si ||T 0 || ≤ ||T ||. ∀x ∈ H avem Φ−1 T ∗ x = T 0 fx de unde obt¸inem pentru y∈H (Φ−1 T ∗ x)(y) = (T ∗ x.7) PROPOZIT ¸ IA 2. ||x|| ≤ 1} ≤ ||f || ||T || ≤ ||T ||.9) a T = T ∗ operatorul se nume¸ste autoadjunct. β ∈ C.8) Atunci. F ). Se nume¸ste operator adjunct al lui T operatorul notat T 0 . y) = (x. I ∗ = I .2. Fie E. Atunci ||T 0 f || = sup{|(T 0 f )(x)| x ∈ E. F spat¸ii Banach ¸si T ∈ L(E. Φ(f ) = yf ¸si fie.6. y) = (T 0 fx )(y) = fx (T y) = (x. [83]) c˘a ||T 0 || = ||T ||. a T. Φ : H∗ → H. T ∗ satisface Rezult˘a c˘ (T ∗ x. ||x|| ≤ 1} = = sup{|f (T x)| x ∈ E. Fie Φ biject¸ia canonic˘ a dat˘a de (2. (αT + βS)∗ = α ¯ T ∗ + βS ¯ ∗ (2. T y). Dac˘ TEOREMA 2. 2) Dac˘a T. x ∈ E (αT + βS)0 (f )(x) = f [(αT + βS)(x)] = f [αT (x) + βS(x)] = = αf [T x] + βf [Sx] = α(T 0 f )(x) + β(S 0 f )(x) = = (αT 0 + βS 0 )(f )(x). c). conform (2. pentru T ∈ L(H) T ∗ = Φ ◦ T 0 ◦ Φ−1 : H → H (2.10) (T S)∗ = S ∗ T ∗ (2. S ∈ L(E.6). 1) T ∗ ∈ L(H) ¸si ||T ∗ || = ||T ||. S ∈ L(H) ¸si α.3). F ) atunci T 0 ∈ L(F ∗ .11) 3) (T ∗ )∗ = T .

dac˘ ∀y ∈ H ceea ce ˆınseamn˘ a T ∗ x − g ∈ H ⊥ = {0} deci g = T ∗ x. Atunci.2 b). y)| ≤ ||T ∗ || ||y|| ∀y ∈ H ||x||≤1 ||x||≤1 deci ||T || ≤ ||T ∗ || a¸sadar ||T || = ||T ∗ ||. Fie x.11). 185 a T este inversabil ˆın L(H) atunci T ∗ este inversabil ˆın L(H) ¸si 4) Dac˘ (T ∗ )−1 = (T −1 )∗ (2. De asemenea ((T S)∗ x. ((αT + βS)∗ x.4). ¸tinˆand cont de 1). T y) + β(x. y ∈ H. T y) + β(t. ||y||≤1 Atunci T ∗ ∈ L(H) conform Propozit¸iei 1. y) ¸si obt¸inem (2. T x) = sup (T ∗ T x. y) = 0 ar. T Sy) = (T ∗ x. x) ≤ ||x||=1 ||x||=1 ||x||=1 ∗ ∗ ∗ ≤ sup ||T T x|| = ||T T || ≤ ||T || ||T || = ||T ||2 ||x||=1 .4) c˘ a ||T ∗ x|| = sup |(T ∗ x.13) ˆ Demonstrat¸ie. y ∈ H. T ∗ y) = (T x. y) = (x. y) = (x. ∗ I = I revine la (x.9).2 c). 1) Incepem prin a observa c˘a (2. y) = (x.1 2) ¸si ||T ∗ || ≤ ||T || conform Propozit¸iei 1. t ∈ H ¸si α. Sy) = (S ∗ T ∗ x. y) de unde T = (T ∗ )∗ . y) = (g. 3) Fie x. y)| = sup |(x. Am v˘ azut ˆın (2. T y) = α(x. Pe de alt˘ a parte. ||x||=1 ||T ||2 = sup ||T x||2 = sup (T x. ¯ ∗ )x. 2) Folosim tot (2. ((T ∗ )∗ x. 5) Din Propozit¸ia 1. y ∈ H. y. ||T y|| = sup |(x. y) = (αx + βt. y) ∀y ∈ H atunci (T ∗ x − g. 4) Deoarece T −1 T = I = T T −1 . Folosind a c˘ aceast˘a observat¸ie rezult˘ a pentru x. (αT + βS)y) = α ¯ Sy) = ¯ (x. y) = (x. T y) = = (αT ∗ x + βT ∗ t.10) rezult˘ a. a c˘ (T ∗ (αx + βt). din (2. ||T || = sup ||T x||. y) deci T ∗ este liniar. y) ¯ T ∗ x + βS = ((α ¸si (2. 2) conduce la T ∗ (T −1 )∗ = I = (T −1 )∗ T ∗ deci T ∗ este inversibil ¸si (T ∗ )−1 = (T −1 )∗ . y) ∀x. T y)| ≤ ||y||≤1 ||y||≤1 ≤ sup ||x|| ||T || ||y|| = ||x|| ||T || ∀x ∈ H. β ∈ C. T y)| = sup |(T ∗ x.12) 5) ||T ∗ T || = ||T ||2 (2.9) define¸ste ˆın mod unic pe T ∗ x: ˆıntr-adev˘ a (T ∗ x.

j ∈ L(Cn . x) ∀x.j . ˆın plus. A = A∗ ⇔ aij = a¯ji ∀i. ♦ Exemple. y ∈ G.j . aplicˆand Teorema lui Fubini rezult˘a ar. Definit¸ie.8. x)u(y)dy G ˆIntr-adev˘ a v ∈ L2 (G). a ¯ji fiind conjugatul complex al lui aji . P = P ∗ proiect¸ia se nume¸ste ortogonal˘a.186 ¸si (2. y)v(x)dx u(y)dy = G G G G Z Z  = u(y) k(x. j. j. Prin urmare. Z (Ku)(x) = k(x.13) este demonstrat˘ a. y)u(y)dy G arginit (§1. K ∗ v >= G G Z = u(y)(K ∗ v)(y)dy G ¸si se obt¸ine Z ∗ (K v)(x) = k ∗ (x. y ∈ G. K ∗ : L2 (G) → L2 (G) este definit prin care este m˘ Z ∗ (K u)(x) = k(y. ˆIn cazul A = [aij ]i. 2) Pentru operatorul Fredholm K : L2 (G) → L2 (G). dac˘ Z < Ku. Exemplul 3). y) = k(y. iar ˆın cazul ˆın care spat¸iile L2 sunt reale (se lucreaz˘ a cu funct¸ii reale) operatorul Fredholm este autoadjunct dac˘ a nucleul este simetric: k(x. y) = k(y.j . A = A∗ ⇔ aij = aji ∀i. G Condit¸ia K = K ∗ revine la k(x. x) ∀x. Dac˘a P ∈ L(H) este o proiect¸ie ortogonal˘ a. Rm ) se reprezint˘a ˆın bazele canonice prin matricea A = [aij ]i. dac˘a A ∈ L(Rn ). PROPOZIT ¸ IA 2. 3) Un exemplu important de operatori ˆın spat¸ii Hilbert ˆıl constituie proiect¸iile. H se descompune ˆın H = R(P ) ⊕ R(P )⊥ (2.14) . Fie H un spat¸iu Hilbert. A∗ = A¯t = [¯ aji ]i. ˆın cazul A ∈ L(Cn ). atunci A∗ are reprezentarea At = [aji ]i. Dac˘ a. P ∈ L(H) se nume¸ste proiect¸ie dac˘a 2 P = P . y)v(y)dy cu k ∗ (x. Fie H un spat¸iu Hilbert. Cm ). matricile cu aceast˘a proprietatea fiind numite simetrice. x). y)u(y)dy v(x)dx = k(x. y)v(x)dx dy =< u. 1) Dac˘ a A ∈ L(Rn . y) = k(y. v >= (Ku)(x)v(x)dx = G Z Z  Z Z  = k(x.

T ) = (λI − T )−1 se nume¸ste rezolvanta lui T ˆın λ. Mult¸imea C − ρ(T ) se nume¸ste spectrul lui T . Pentru convergent¸a seriilor ˆın spat¸ii Banach se poate consulta.4 dac˘a E este un subspat¸iu ˆınchis al lui H. T ) = (µ − λ)R(µ. g ∈ E ⊥ definim PE h = e. PE h2 ) = (e1 +g1 . dac˘a |λ − λ0 | < R. g1 .2) . Pentru h = e + g. Pentru a simplifica notat¸ia vom scrie ¸si λ − T ˆın loc de λI − T .1. R(µ.14). µ ∈ ρ(T ). vol. (I este operatorul identitate pe E). Deoarece (g. Se obt¸ine un operator liniar cu PE H = E iar din unicitatea descompunerii. TEOREMA 3. de exemplu. 3. Cap. T ) (3. e) = 0. Fie E un spat¸iu Banach ¸si fie T ∈ L(E). T ) − R(µ. e ∈ E. h2 = e2 + g2 . [28. P g = 0. T ) ¸si R(λ. g2 ∈ E ⊥ . H = E ⊕ E ⊥ . Deoarece P 2 = P se observ˘a c˘a E = P H este un subspat¸iu ˆınchis al lui H: lim P xn = y ⇒ lim P 2 xn = lim P xn = P y = y n n n ¸si atunci Teorema 2. Pentru cazul operatorilor liniari pe Rn aceste not¸iuni pot fi g˘asite ˆın [29. e2 ∈ E. e2 +g2 ) = (e1 . PE2 = PE . Cap. Pentru λ ∈ ρ(T ). X∞ R(λ. T ) comut˘a ¸si R(λ. Dac˘a h1 = e1 + g1 . §1]. VI. Prezent˘ am ˆın teorema urm˘ atoare propriet˘a¸tile principale ale rezolvantei ex- tinzˆand ˆın cazul spat¸iilor Banach arbitrare rezultate din cazul finit dimen- sional. (PE h1 . I. Rezult˘a ||e|| = ||PE h|| ≤ ||h|| deci PE este m˘arginit. Demonstrat¸ie. e2 ) = (e1 . §6] ˆın contextul caculului funct¸ional analitic pentru matrici p˘atrate. §3 Rezolvanta ¸si spectrul unui operator liniar m˘ arginit Definit¸ie. seria fiind normal(absolut) convergent˘a ˆın L(E). h2 ) = (e1 . R(λ. (2) ∀λ. Fie E un spat¸iu Banach ¸si T ∈ L(E).1) n=0 cu An ∈ L(E). Tot din Teorema 2. (1) ρ(T ) este o mult¸ime deschis˘a ¸si ∀λ0 ∈ ρ(T ) ∃R > 0 astfel ˆıncˆat. ||h||2 = ||e||2 + ||g||2 . ♦ a P este o proiect¸ie ortogonal˘a atunci ∀g ∈ Observat¸ie. 187 def unde R(P ) = P H se nume¸ste imaginea (range) lui P . Num˘arul complex λ se afl˘a ˆın mult¸imea rezolvant˘ a a lui T . Dac˘ R(P )⊥ .. T ) = (λ − λ0 )n An (3. PE h2 ) deci PE = PE∗ ¸si PE este o proiect¸ie ortogonal˘a.4 conduce la (2. e1 . notat˘a ρ(T ). T )R(λ. PE h2 ) = (h1 . dac˘a λI−T este inversabil ˆın L(E). Dac˘a E este un subspat¸iu ˆınchis al lui H atunci exist˘a P = PE o proiect¸ie ortogonal˘a pe H cu E = PE H.

pentru orice n ≥ 1. similar. T ) − R(µ. T )|| < 1. T )n+1 (λ0 − λ)n+1 → I. T )S(λ) = I ¸si. T )] = µI − T − λI + T = (µ − λ)I ¸si (3. VI. p n ||(λ0 − λ)n R(λ0 . Verific˘am c˘ a R(λ. ||(λ0 − λ)n+1 R(λ0 .3) R(λ.8. I.3) este normal (absolut) convergent˘a. Cap. Dac˘a not˘am din nou Sn (λ) = .188 (identitatea lui Hilbert a rezolventei) (3) Dac˘a |λ| > ||T || atunci λ ∈ ρ(T ) ¸si ∞ X 1 (3.2) rezult˘ a. Xn Fie Sn (λ) = (λ0 − λ)k R(λ0 . ˆın ∞ X consecint¸˘a λ ∈ ρ(T ) ¸si R(λ. n=0 (2) (µI − T )(λI − T )[R(λ. T ) = Tn λn+1 n=0 a ˆın L(E). T )n este normal convergent˘a conform testului n=0 radicalului ([28. T )||)n+1 → 0. R(λ0 . Rezult˘a c˘a (λ − T )R(λ0 .1]) ||(λ0 − λ)n R(λ0 . Corolar 1.4). T )k k=0 n X (λ − T )(λ0 − T )−1 Sn (λ) = (λ − T ) (λ0 − T )−k−1 (λ0 − λ)k = k=0 n X = (λ0 − T + λ − λ0 ) (λ0 − T )−k−1 (λ0 − λ)k = k=0 = I − (λ0 − T )−n−1 (λ0 − λ)n+1 = I − R(λ0 . T ) = R(λ0 . T )|| ∞ X Seria S(λ) = (λ0 − λ)n R(λ0 . §1. (1) Fie λ0 ∈ ρ(T ) ¸si fie λ ∈ C cu 1 |λ − λ0 | < (3. T )n || ≤ |λ0 − λ|||R(λ0 . vol. T )n || ≤ ≤ |λ0 − λ|n ||R(λ0 .4) ||R(λ0 . T )n+1 || ≤ (|λ0 − λ|||R(λ0 . T )n+1 . s 1 n 1 n 1 n n ||T || (3) Deoarece n T ≤ n ||T || < 1 rezult˘a n T ≤ < 1 ¸si λ |λ| λ |λ| seria (3. n → ∞. T )S(λ)(λ − T ) = I.4). seria fiind normal convergent˘ Demonstrat¸ie. din (3. T ) = An (λ − λ0 )n cu An = (−1)n R(λ0 . n → ∞ deoarece. T )||n ¸si din (3. T )S(λ).

T ). (R(λ. R(λ. Recomand˘am celor interesat¸i [14]. Cap. TEOREMA 3. T )g. 2. .8. n p o σ(T ) ⊂ λ ∈ C | |λ| ≤ lim sup n ||T n || ⊂ {λ ∈ C| |λ| ≤ ||T ||}. Atunci σ(T ) 6= ∅. ∀T ∈ L(E). Cap.1. ∞ 1 X 1 n f (z) = (T g. Atunci z zn n=0 ∞  n 1 X ||T || 1 |z| ||g|| ||h|| |f (z)| ≤ ||g|| ||h|| = ||g|| ||h|| = . §1. (1). §4. T )g ∈ H⊥ = {0} adic˘a R(λ. nu poate fi decˆat zero.4]) rezult˘ a c˘ a f este o constant˘a care. h ∈ H.3) pentru |λ| > lim sup n ||T n ||. Teorema 4.1. pentru |z| > ||T ||. n Proprietatea urm˘ atoare este valabil˘a pentru operatori liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii Banach complexe dar va fi demonstrat˘a pentru operatori liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii Hilbert complexe datorit˘ a atˆat aplicat¸iilor avute ˆın vedere cˆat ¸si faptului c˘a demonstrat¸ia ˆın cazul spat¸iilor Banach presupune elemente auxiliare care ar complica expunerea. [83]. funct¸ia f : C → C. I. f (z) = (R(z. evident o contradict¸ie. h). vol. din Teorema lui Liouville ([29. Rezult˘a c˘a ∀λ ∈ C. p VI. 189 n X 1 T k atunci λk+1 k=0 n n X 1 k X 1 1 (λI − T )Sn (λ) = k T − k+1 T k+1 = I − n+1 T n+1 −→ I λ λ λ n→∞ k=0 k=0 ∞ X 1 de unde rezult˘ a λ ∈ ρ(T ) ¸si a c˘ T n = (λI − T )−1 = R(λ. Presupunem c˘a σ(T ) = ∅.1]) se obt¸ine convergent¸a seriei (3. h). T )g. n COROLAR 3. Prin aplicarea criteriului radicalului ([28. |z| |z| |z| |z| − ||T || |z| − ||T || n=0 a lim |f (z)| = 0 a¸sadar f este m˘arginit˘a. h) = 0 ∀g. deci ρ(T ) = C. Conform Teoremei 3. Fiind o funct¸ie analitic˘a Deducem c˘ |z|→∞ ˆın C (funct¸ie ˆıntreag˘ a) ¸si m˘ arginit˘a. Demonstrat¸ie. avˆand ˆın vedere limita zero la infinit. ♦ Definit¸ie.1. [37]. Fie E un spat¸iu Banach ¸si T ∈ L(E). Fie. Num˘arul real pozitiv r(T ) = sup{|λ| | λ ∈ σ(T )} se nume¸ste raza spectral˘a a lui T . Atunci ∀g ∈ H. h ∈ H. A¸sadar σ(T ) 6= ∅ ¸si Teorema este demonstrat˘a. λn+1 n=0 ♦ Observat¸ie. f este analitic˘a ˆın C iar conform (3). Propozit¸ia 1. Fie H un spat¸iu Hilbert complex ¸si T ∈ L(H). T ) = 0.2. pentru g.

de exemplu. ∀n ≥ n0 . vol. ♦ O parte important˘ a.190 TEOREMA 3. n n §4]).5) se nume¸ste vector propriu al lui T . I. Atunci. Analiza detaliat˘a a propriet˘a¸tilor spectrale ale operatorilor este efectuat˘ a ˆın monografii specializate. ∀λ cu c˘ 1 n |λ| > r(T ). vezi. Din Teorema 3. [28. a spectrului unui operator o constituie spectrul punctual. [69]. I. Fie E un spat¸iu Banach ¸si T ∈ L(E).5) } este subspat¸iu ˆınchis al lui E numit subspat¸iu propriu. spectrul punctual poate fi vid. n = mp + q. n n n R˘amˆane de ar˘ atat c˘a a = r(T ).1. [79].3. Din Corolarul 3. dac˘a |λ| > a. Din unicitatea dezvolt˘arii Laurent deducem a ea este valabil˘a pentru |λ| > r(T ) ¸si atunci. liminf xn . atunci |λ| > r(T ) deci r(T ) ≤ a. ˆIn cazul operatorilor liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii infinit dimen- sionale. Rezult˘a n n c˘a liminf ||T n ||1/n = limsup ||T n ||1/n = lim ||T n ||1/n = a. mp q Dac˘a n → ∞. λ ∈ C se nume¸ste valoare proprie a lui T dac˘ a x ∈ E − {0} astfel ˆıncˆat a exist˘ T x = λx (3. Fie E un spat¸iu Banach ¸si T ∈ L(E). Evident c˘ a valorile proprii se afl˘a ˆın σ(T ) deoarece (λ − T ) nu este injectiv. Dac˘ ||T n ||1/n = ||T mp · T q ||1/n ≤ ||T m ||p/n ||T ||q/n ≤ (a + ε)mp/n ||T ||q/n .1 R(λ. {x ∈ E − {0}|x satisface (3. format din valorile proprii. . Este clar c˘a dac˘a λ este valoare proprie a lui T . n Demonstrat¸ie.5) x care satisface (3. → 1 ¸si → 0 ¸si obt¸inem c˘a limsup ||T n ||1/n ≤ a + ε n n n (pentru definit¸ia limsup xn . [83]. adic˘a ||T n ||1/n ≤ r(T ) + ε. 0 ≤ q ≤ m − 1 ¸si atunci ˆıncˆat ||T m ||1/m ≤ a + ε. ∀ε > 0. [42]. Vom analiza ˆın paragraful urm˘ator o clas˘a de operatori liniari m˘arginit¸i ˆın spat¸ii infinit dimensionale al c˘aror spec- tru coincide cu spectrul punctual. Recomand˘am [14]. Prin urmare. lim T = 0. Definit¸ie. dar care poate fi vid˘a. fie ε > 0 ¸si fie m (fix) astfel a n ∈ N∗ .3) spre ∞. tot spectrul este format din valori proprii. Fie a = inf{||T n ||1/n |n ∈ N}. a ≤ liminf ||T n ||1/n ≤ limsup ||T n ||1/n ≤ a + ε. ˆIn cazul operatorilor liniari pe spat¸ii finit dimensionale. luˆand λ = r(T ) + ε n λn deducem c˘ a ∃n0 = n0 (ε) astfel ˆıncˆat ||T n || ≤ [r(T ) + ε]n ∀n ≥ n0 . [15]. T ) este olomorf˘a pentru |λ| > r(T ) ¸si are dezvoltarea Laurent (3. Atunci exist˘a 1 lim ||T n || n = r(T ). ∀ε > 0. Cap.1. Pentru n → ∞ obt¸inem a ≤ r(T ) + ε ∀ε > 0 deci a ≤ r(T ) ¸si rezult˘a c˘ a a = r(T ).

de unde n n deducem ||T 2 ||1/2 = ||T || ∀n ¸si atunci r(T ) = ||T ||. |Im λ| ||x||2 ≤ |((λ − T )x. ∀x ∈ H. λ1 6= λ2 . T = T ¸si T 6= 0 atunci σ(T ) 6= {0}. h2 ) = λ2 (h1 .6) |Im λ| (2) r(T ) = ||T || (3) Dac˘a λ1 ¸si λ2 sunt valori proprii ale lui T . Dac˘ ∗ a T ∈ L(H). h2 ) = (h1 . ∀x ∈ H ||(λ − T )x|| ≥ |Im λ| ||x|| (3. folosind inega- litatea lui Schwarz. x ∈ H.7) rezult˘a (3. y ∈ H − {0} astfel ˆıncˆat. ♦ COROLAR 3.7. x)| ≤ ||(λ − T )x|| ||x||. Fie H un spat¸iu Hilbert complex ¸si T ∈ L(H). Atunci (1) σ(T ) ⊂ R ¸si ∀λ ∈ C cu Im λ 6= 0. h2 ∈ H cu T h1 = λ1 h1 . ((λ − T )x. T x) = (T x.7) rezult˘a u¸sor c˘a (λ − T )H este un subspat¸iu ˆınchis al lui H. Dar n n n n din Teorema 2. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si T ∈ L(H). Demonstrat¸ie.6). h2 ) = 0 (spat¸iile proprii corespunz˘atoare unor valori proprii distincte sunt ortogonale). T h2 ) deducem λ1 (h1 . Teorema 2.4. x) ∈ R ∀x ∈ H. Atunci pentru λ ∈ C.4. σ(T ∗ ) = {λ|λ . T = T ∗ . Im ((λ − T )x. h2 ) de unde (h1 . x) = Im [λ(x. cu vectori proprii corespunz˘ atori h1 ¸si h2 atunci (h1 . Dac˘a ar fi diferit de H ar exista. ||T 2 || = ||T T ∗ || = ||T ||2 deci ||T 2 || = ||T ||2 ∀n. x) = (x.7) implic˘a ¸si m˘arginirea lui (λ−T )−1 . λ2 ∈ R. (5). Din (T h1 .1. TEOREMA 3. T ∗ x) = (x.3. x)] = ||x||2 Im λ de unde deducem. conform §2. Atunci ¯ ∈ σ(T )}. x) deducem c˘ a (T x. h2 ) = 0. a c˘ A¸sadar σ(T ) ⊂ R ¸si din (3. PROPOZIT ¸ IA 3. Demonstr˘am c˘a ˆın aceast˘a situat¸ie (λ − T ) este surjectiv. ♦ ˆIncheiem cu o observat¸ie simpl˘a. T )|| ≤ (3. 1 ||R(λ. r(T ) = lim ||T n ||1/n = lim ||T 2 ||1/2 . ¯ y 6= 0 ¸si asta contrazice faptul probat mai sus c˘a (T y. (λ ¯ − T )y = 0 adic˘a T y = λy. 191 ˆIn cazul operatorilor autoadjunct¸i ˆın spat¸ii Hilbert se pot preciza pro- priet˘a¸ti suplimentare ale spectrului.7) Rezult˘a c˘a ∀λ ∈ C cu Im λ 6= 0. Rezult˘a c˘a (λ (x.5. y) = 0 deci ¯ − T )y) = 0 ∀x ∈ H. (1) Deoarece (T x. deci ∀λ ∈ C. (3) Fie λ1 . n n (2) Conform cu Teorema 3. (λ − T ) este injectiv. Rezult˘ a (λ−T ) este surjectiv iar (3. y) ∈ R. T h2 = λ2 h2 .4. Dac˘ a σ(T ) = {0} atunci r(T ) = 0 = ||T || deci T = 0 ˆın contradict¸ie cu ipoteza. λ1 6= λ2 valori proprii ¸si h1 . Demonstrat¸ie. Din (3.

1) rezult˘a j=1 . . λ ∈ ρ(T ) ⇔ ¯ ∈ ρ(T ∗ ). F spat¸ii Banach ¸si T ∈ L(E. . ||xn || ≤ M . M n n Exemplul 1. . din (4. . ∀n ∈ N ||T xn || ≤ ||T || ||xn || ≤ ||T ||M (4. Exemplul 2. . deci λ ∈ σ(T ) ⇔ λ ⇔λ ¯ ∈ σ(T ∗ ). chiar: T este compact dac˘ a duce bila unitate ˆıntr-o mult¸ime relativ compact˘a: 1 evident c˘a dac˘ a ||xn || ≤ M ∀n atunci M xn ≤ 1 ¸si (T xkn )n este convergent    1 ⇔ T xk este convergent. F ). . dac˘ N generat de {f1 . Deoarece [(λ − T )−1 ]∗ = (λ¯ − T ∗ )−1 . (T xn )n cont¸ine un sub¸sir convergent. ∀n. deci echivalent˘a cu norma XN euclidian˘a. Dac˘a || || este norma pe X. . . ♦ §4. ||Φ(·)|| este norm˘a pe CN . ¸si deducem c˘ a dac˘a T xn = αj. j=1 j = 1. n ∈ N. O reformulare a definit¸iei precedente este: T este com- pact dac˘a duce mult¸imi m˘ arginite ˆın mult¸imi relativ compacte. fN } atunci C este (canonic) izomorf cu X prin   XN XN Φ  αj ej =  αj fj cu {e1 .192 Demonstrat¸ie. Fie K : C(G) ¯ → C(G) ¯ operatorul integral cu nucleu con- tinuu k definit ˆın §1. prin urmare K este un operator com- pact. . Exemplul 2.1. N . . . . αj (x) ∈ C. (Operatori de rang finit). F ). T este compact. Deoarece demonstrat¸ia f˘ acut˘a pentru Rn se transcrie ˆıntocmai ˆın cazul lui Cn . ˆIn acest caz se spune c˘a T are rang finit (≤ N ). eN } j=1 j=1 baza canonic˘ a din CN (Φ este liniar˘ a ¸si bijectiv˘a). Atunci. Fie (xn )n un ¸sir m˘arginit din E. . Am v˘azut c˘a acest operator duce mult¸imi m˘arginite ˆın mult¸imi relativ compacte. T se nume¸ste compact (sau complet continuu) dac˘ a ∀(xn )n ¸sir m˘arginit din E.1.n fj . Dac˘ a T are rang finit. fN ∈ F astfel ˆıncˆat ∀x ∈ E. . T x = αj (x)fj . toate normele de pe Cn sunt echivalente cu norma euclidian˘a.1) Observ˘am la ˆınceput c˘ a X = [fj ]nj=1 este subspat¸iul liniar ˆınchis a. Fie E. Fie T ∈ L(E. . Observat¸ia 4. Demonstrat¸ie. Presupunem XN c˘a exist˘a f1 . PROPOZIT ¸ IA 4. Operatori compact¸i Definit¸ie. .

n )n cont¸ine un sub¸sir convergent. ¸sirul (α2.nN fj = lim T xnN = αj fj n→∞ n→∞ n→∞ j=1 j=1 j=1 ¸si rezult˘ a c˘ a T este compact. cu XN N X lim αj. apoi exist˘a j sub¸sirul (xj2 )j al (xj1 )j cu lim T2 xj2 = y2 ∈ E. α2. 193 c˘a ∃M1 ≥ 1 astfel ˆıncˆ at |αj. Din (4. . m ≥ jε . ∀n ∈ N. S ∈ L(E) ¸si T este compact atunci T ◦ S ¸si S ◦ T sunt operatori compact¸i. (2) Fie (xn )n un ¸sir m˘ arginit din E. ||Tnε xjj − Tnε xmm || < .nN .2. procedeul conducˆand la construct¸ia sub¸sirului {(α1. . Atunci ¸si (Sxn )n este un ¸sir m˘arginit din E. ¸sirul (Tnε xjj )j este Cauchy. . L˘as˘am ca exercit¸iu demonstrarea compacit˘ a¸tii lui S ◦ T . Fie E un spat¸iu Banach. Are loc estimarea j→∞ ||T xjj − T xmm || ≤ ||T xjj − Tn xjj || + ||Tn xjj − Tn xmm ||+ +||Tn xmm − T xmm || ≤ ||T − Tn || ||xjj || + ||Tn xjj − Tn xmm ||+ (4.n1 )n cont¸ine un sub¸sir convergent (α2.2) 3 ε ε rezult˘ a ∀j. . . . (2) Dac˘ a T. αN. . m ≥ jε .n | ≤ M1 ∀j = 1. Deoarece T este compact.n2 )n .2) +||T − Tn || ||xmm || ≤ 2M ||T − Tn || + ||Tn xjj − Tn xmm || Fie ε > 0. Deoarece lim ||T − Tn || = 0 exist˘a nε ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ nε n ε ||T − Tn || < .nN )}n din CN convergent ˆın norma euclidian˘a. Deoarece T1 este compact exist˘ a sub¸sirul (xj1 )j al (xj )j cu lim T1 xj1 = y1 ∈ E. .nN ej = αj ej ∈ CN . Atunci ¸sirul (α1. (3) Fie (xj )j un ¸sir m˘ arginit din E. ||xj || ≤ M ∀j. (1) Este un exercit¸iu u¸sor. ♦ . S ∈ L(E) sunt compact¸i ¸si α. etc.n1 )n . 3M j ε Atunci ∃jε ∈ N astfel ˆıncˆ at ∀j. (3) Dac˘ a (Tn )n este un ¸sir de operatori compact¸i ¸si T = lim Tn ˆın L(E) n atunci T este compact. ¸sirul {T (Sxn )}n = {(T ◦S)(xn )}n cont¸ine un sub¸sir convergent deci T ◦ S este compact. Atunci sub¸sirul diagonal j (xjj )j al (xj )j are proprietatea c˘a lim Tn xjj = yn ∀n ≥ 1.nN . Din echivalent¸a normelor n→∞ j=1 j=1   N X N X N X lim Φ  αj. β ∈ C atunci αT + βS este compact. (α1. (1) Dac˘ a T. Demonstrat¸ie. ||T xjj − T xmm || < 2M a c˘ + = ε ¸si (T xjj )j rezult˘a 3M 3 ¸sir Cauchy ˆın spat¸iul Banach E deci convergent.nN ej  = lim αj. N . Deoarece lim Tnε xjj = yj . ♦ Teorema 4. recomandat cititorului.

Cap.194 Aplicat¸ie.n=1 ¸si TN : L2 ([a. II. b]) → L2 [a. Observ˘am c˘ N "N Z b # N X X X (TN u)(x) = αmn ϕn (y)u(y)dy ϕm (x) = βm (u)ϕm (x). y) = αmn ϕm (x)ϕn (y) = lim αmn ϕm (x)ϕn (y) N →∞ m. b]). VIII. Cap. y)u(y)dy a a ∀u ∈ L2 ([a. vol. b] × [a. vezi [28. b]) (a < b). n ≥ 1} este un sistem complet ˆın L2 ([a. Fie pentru aceasta (ϕn )n≥1 un sistem ortonormal complet ˆın L2 ([a. Fie T : L2 ([a. I. Vom ar˘ata c˘a T este limita unui ¸sir de operatori de rang finit.n=1 m. b]) (de exemplu sistemul trigonometric.n=1 seria dubl˘a fiind convergent˘ a ˆın norma din L2 ([a. b]) (vezi [43]) ¸si X∞ XN k(x. b]) → L2 ([a. m=1 n=1 a m=1 Rezult˘a c˘ a TN este operator de rang finit ¸si aplicˆand inegalitatea lui Schwarz Z b . Fie N X kN (x. vol. §6]). b]) Z b (TN u)(x) = kN (x. b]) (pentru serii duble vezi [28. vol. Cap. I. b] × [a. Atunci {ϕm (x)ϕn (y)|m. VI. deci T este compact. §2]). b]) un operator Fredholm cu nucleu k ∈ L2 ([a. §1. VI. y) = αmn ϕm (x)ϕn (y) m. §6] ¸si [28. b] × [a.

Z b .

2 .

.

||TN u − T u||2 = .

y)]u(y)dy . [kN (x. y) − k(x.

dx ≤ .

.

T este compact dac˘a ¸si numai dac˘a ∗ T este compact. PROPOZIT ¸ IA 4. y)| dxdy |u(y)| dy = a a a = ||kN − k||2L2 ([a. a a Z b Z b  Z b  2 2 ≤ |kN (x.b]) . ˆIn cazul ˆın care X este spat¸iu Hilbert. Fie X un spat¸iu Banach ¸si T ∈ L(X).b]×[a. . Dac˘a T este compact atunci ¸si T 0 este compact.b]) ||u||2L2 ([a.3. Rezult˘a c˘ a ||TN − T || ≤ ||kN − k||L2 → 0 pentru N → ∞ deci T este limita unui ¸sir de operatori de rang finit. Operatorii de rang finit fiind compact¸i rezult˘a c˘a T este compact. Proprietatea de compacitate se transmite adjunctului. y) − k(x.

ˆIn cazul spat¸iilor Hilbert se obt¸ine c˘a T compact ⇒ T ∗ compact ¸si T ∗ compact ⇒ (T ∗ )∗ = T compact. ||fn || ≤ M ∀n ¸si fie x ∈ X cu ||x|| ≤ 1.3) implic˘a faptul c˘a (fn )n cont¸ine un sub¸sir (fkn )n uniform convergent pe K.4) xnj = (ynj + T xnj ) → j λ 1 → x = (y + z) ¸si atunci z = T x iar y = (λI − T )x ∈ R[(λI − T )].3) Demonstrat¸ie. ∀n.4.4) cu lim yn = y. T ∈ L(H) un operator com- pact. deci este uniform Cauchy adic˘a ∀ε > 0 ∃nε ∈ N astfel ˆıncˆ at ∀n. Rezult˘a c˘a {fkn (T x)}n converge uniform ˆın x ∈ B1 pentru n → ∞. avem lim(λI − T )hn = lim yn = 0. Deoarece K este m˘arginit˘a exist˘a R > 0 cu ||x|| ≤ R ∀x ∈ K. ||xn || n n ||xn || . Atunci. Din (4. m ≥ nε . Deoarece T este com- pact. λ Dac˘a nu exist˘a un sub¸sir m˘ arginit al lui (xn )n rezult˘a c˘a lim ||xn || = ∞ ¸si n 1 1 atunci. Fie (fn )n un ¸sir m˘arginit din X ∗ . §1. Fie B1 = {x ∈ X| ||x|| ≤ 1} bila unitate din X. Dar ||x||≤1 asta revine la sup |(T fkn − T fkm )(x)| = ||T fkn − T 0 fkm || < ε ∀n. Fie yn = (λI − T )xn (4. Dar. 195 Demonstrat¸ie. Presupunem la ˆınceput ker (λI − T ) = {0}.7). |fn (x0 ) − fn (x00 )| = |fn (x0 − x00 )| ≤ ||fn || ||x0 − x00 || ≤ M ||x0 − x00 || a¸sadar (fn )n este uniform echicontinuu. Consider˘am ¸sirul (fn )n ˆın (C(K). || ||∞ ) ¸si verific˘ am c˘ a este m˘arginit. Vom considera operatorii ˆın spat¸ii Hilbert complexe. m ≥ nε . Fie H un spat¸iu Hilbert. Atunci R(λI − T ) = (λI − T )(H) este subspat¸iu ˆınchis al lui H ¸si au loc descompunerile H = ker (λI − T )∗ ⊕ R(λI − T ) = ker (λI − T ) ⊕ R[(λI − T )∗ ] (4. Dac˘ a exist˘ a un sub¸sir (xkn )n cu ||xkn || ≤ M ∀n atuci (xn )n n 1 cont¸ine un sub¸sir (xnj )j cu lim T xnj = z. (T 0 fn )(x) = fn (T x). K = T B1 este o mult¸ime compact˘a din X. |fn (x)| ≤ ||fn || ||x|| ≤ M ||x|| ≤ ≤ M R ∀n ¸si (fn )n rezult˘ a un ¸sir m˘arginit ¸si uniform echicontinuu din C(K). pentru hn = xn . 2. Teorema 1. ∀x ∈ K. Fie λ ∈ C − {0}. TEOREMA 4. sup |fkn (T x) − fkm (T x)| < ε. x00 ∈ X. ment¸ionˆand c˘a toate rezultatele care vor fi obt¸inute sunt valabile ¸si ˆın cazul operatorilor compact¸i ˆın spat¸ii Banach complexe. Teorema Ascoli-Arzela (Cap. ♦ ˆIn continuare vom studia spectrul operatorilor compact¸i. ˆIncepem cu o proprietate important˘a dedus˘a din compacitate. Conform cu (2. 0 0 0 ||x||≤1 X 0 este spat¸iu Banach deci (T 0 fkn )n fiind ¸sir Cauchy va fi convergent ceea ce demonstreaz˘ a faptul c˘a T 0 este compact. Observ˘am c˘a ∀x0 .

Ah) = 0 ∀h ∈ H ⇔ (A∗ x. o contradict¸ie. 1 Dac˘a lim ||xn || = ∞. ˆın general. y) = 0 ∀y ∈ R(A). j Rezult˘a c˘ a 1 1 xnj = (ynj + T xnj ) −→ x = (y + z) λ j→∞ λ ¸si atunci z = T x iar y = (λI − T )x. Atunci (x. ˆın general pentru A ∈ L(H). ||h|| = 1 λ λ ¸si h ∈ [ker (λI − T )]⊥ .3) este demonstrat˘a. ˆIntr-adev˘ar. Rezult˘a c˘a n 1 1 not hkn = [T hkn + (λI − T )hkn ] → z = h.3) va rezulta din Teorema 2. y) = (x. dac˘a x ∈ ker A∗ atunci (x. Reciproc. ♦ . Rezult˘a ker A∗ = R(A)⊥ deci ˆın particular ker (λI − T )∗ = [R(λI − T )]⊥ ¸si (4. cea de-a doua egalitate se demonstreaz˘a ˆın acela¸si mod. Fie acum yn = (λI − T )xn → y. lu˘ am hn = xn ¸si obt¸inem hn ∈ [ker (λI − T )]⊥ n ||xn || ¸si lim(λI − T )hn = 0. a¸sadar (xn )n cont¸ine un sub¸sir m˘ arginit ¸si rezult˘a c˘a R(λI − T ) este ˆınchis dac˘a (λI − T ) este injectiv. E ∩ E ⊥ = {0}. Ah) = (A∗ x. h) = 0 ∀h ∈ H ¸si atunci A∗ x = 0 deci x ∈ ker A∗ . Observ˘ am ˆın continuare c˘ a.196 deoarece ||hn || = 1 ∀n ¸si T este compact. Deoarece. cu xn ∈ [ker (λI − T )]⊥ ∀n. fie y = Ah. h ∈ H. λ λ Deoarece ||hkn || = 1 ∀n ⇒ ||h|| = 1 ¸si (λI − T )h = z − T h = z − T (lim hkn ) = z − lim T hkn = z − z = 0. Deoarece ||hn | = 1 ∀n ¸si T este compact exist˘a (hkn )n n sub¸sir al (hn )n cu lim T hkn = z de unde rezult˘a c˘a n 1 1 hkn = [T hkn + (λI − T )hkn ] → z = h. Dac˘a exist˘a (xkn )n cu ||xkn || ≤ M ∀n atunci exist˘a un sub¸sir (xnj )j cu lim T xnj = z. n → ∞. a¸sadar nu este posibil ca lim ||xn || = ∞. h) = 0. Deoarece ker (λI − T ) este ˆınchis.4 dac˘a ar˘at˘ am c˘ a R(λI − T ) este ˆınchis. Deoarece T ∗ este compact odat˘a cu T . H = ker (λI − T ) ⊕ [ker (λI − T )]⊥ deci (λI − T )H = (λI − T )[ker (λI − T )]⊥ . rezult˘a h = 0. n n Aceasta este ˆın contradict¸ie cu ipoteza ker (λI − T ) = {0}. exist˘a un sub¸sir (hkn )n al lui (hn )n astfel ˆıncˆat exist˘ a lim T hkn = z. dac˘ a x ∈ R(A)⊥ atunci (x. Dar (λI − T )h = z − T h = z − lim T hkn = z − z = 0 n adic˘a h ∈ ker (λI − T ). R(λI − T ) este ˆınchis ¸si n prima egalitatea din (4.

adic˘a avem ker (λ − T ) = {0}. Recomand˘ am cititorului interesat monografiile [13]. Demonstrat¸ie. dac˘a T este ¸si injectiv. ˆın contradict¸ie cu λ ∈ σ(T ). Teorema aplicat¸iei deschise. Fie pentru n ≥ 1. (Teorema lui Banach a aplicat¸iei deschise).6. S¸tim din Teorema 4. [14]. Fn+1 subspat¸iu ˆınchis al En cu proprietatea (y. 197 Pentru a continua studiul spectrului operatorilor compact¸i este necesar˘a urm˘atoarea teorem˘ a. En = En+1 ⊕ Fn+1 cu Fn+1 6= {0}. Presupunem. F ) un operator surjectiv. T −1 ∈ L(F.m . Atunci operatorul (λ − T ) este injectiv. a c˘arei demonstrat¸ie pre- supune ˆıns˘ a rezultate de topologie (clasificarea Baire) care dep˘a¸sesc scopul acestei c˘ art¸i. Conform Teoremei 2. Fie E. c˘a E1 = (λ − T )H 6= H. Fie n. Iterˆandu-l pe (λ − T ) form˘ am ¸sirul de subspat¸iu ˆınchise (En )n cu En+1 ⊂ En . Atunci ∀G o mult¸ime deschis˘ a din E. F spat¸ii Banach ¸si T ∈ L(E. h) = 0 ∀y ∈ Fn+1 .5. Are loc 1 [(λ − T )yn − (λ − T )yn+p ] + yn+p ∈ En+1 λ ¸si atunci   1 1 yn − yn+p + [(λ − T )yn − (λ − T )yn+p ] = (T yn − T yn+p ) ≥ 1 λ λ de unde rezult˘ a ||T yn+p − T yn || ≥ |λ| > 0 ∀n. E). [19]. T (G) este o mult¸ime deschis˘a din F . Rezult˘ a c˘ a λ este valoare proprie a lui T . prin reducere la absurd. TEOREMA 4. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si fie T ∈ L(H) un operator compact. [83]. Presupunem c˘ a nu ar avea multiplicitate finit˘a. Atunci E2 = (λ − T )E1 este subspat¸iu ˆınchis al E1 ¸si E2 6= E1 (ˆın caz contrar (λ − T )|E1 : E1 → E1 ar fi inversabil de unde ar rezulta E1 = H).4. Presupunem c˘a λ nu este valoare proprie a lui T . yn ∈ Fn+1 cu ||yn || = 1. Fie pentru n ≥ 1. h) = 0 ∀h ∈ En+1 rezult˘a ||yn − h||2 = ||yn ||2 + ||h||2 ≥ 1 ∀h ∈ En+1 deci ||yn − h|| ≥ 1 ∀h ∈ En+1 . ˆIn consecint¸˘a.4 c˘ a R(λ − T ) este ˆınchis ¸si vom ar˘ata c˘a R(λ − T ) = H ceea ce va implica (λ − T ) inversabil ˆın L(H). p ≥ 1. p ≥ 1 ¸si prin urmare ¸sirul a c˘ (T yn )n nu cont¸ine nici un sub¸sir Cauchy deci nu poate avea un sub¸sir conver- gent. Dac˘ a λ 6= 0 ¸si λ ∈ σ(T ) atunci λ este valoare proprie a lui T de multiplicitate finit˘ a (adic˘ a subspat¸iul propriu corespunz˘ator are dimensiune finit˘a). Rat¸ion˘ am ca mai ˆınainte. TEOREMA 4. ˆın contradict¸ie cu faptul c˘a T este compact. ∀h ∈ En+1 . Deoarece (yn . Xn = c. Ar exista atunci un ¸sir (xn )n de vectori liniar independent¸i din H cu ||xn || = 1 ∀n astfel ˆıncˆat T xn = λxn ∀n. En+1 6= En ∀n.l.

♦ COROLAR 4. Pentru Xn x ∈ H fie A ∈ L(H) definit prin Ax = (T − λ)x + (x. . en } este baz˘ a ˆın ker (T − λ)). Demonstrat¸ie. λ (T yn+p − T yn ) = ||yn+p − √ √ −yn || = 2 adic˘ a ||T yn+p − T yn || = |λ| 2 ∀n. A = T + K − λI unde T este compact prin ipotez˘a ¸si K este de rang finit. . ˆın contradict¸ie cu T operator compact.6 ¸si atunci exist˘a xn ∈ H cu . ceea ce revine la faptul c˘a T x = λx are numai solut¸ia x = 0. hm } o baz˘a ortonormal˘ a pentru ker (T − λ)∗ = [R(T − λ)]⊥ . yn ∈ Xn+1 ¸si (yn . . (yn+p . p ≥ 1 ceea ce arat˘a c˘a (T yn )n nu cont¸ine nici un sub¸sir convergent. Fie n = dim ker (T − λ). en } o baz˘a ortonormal˘a pentru ker(T −λ) ¸si {h1 . . Deoarece λ 6= 0 ¸si λ nu este valoare proprie a lui T + K. Deoarece yn ∈ Xn+1 ¸si ∀p ≥ 1.5 c˘a λ ∈ σ(T ) ⇔ λ ¯ ∈ σ(T ∗ ) ¸si ∗ cum T este compact. . (Alternativa lui Fredholm). ∗ ¯ Presupunem c˘ a n < m ¸si fie {e1 . Fie. A¸sadar λ are multiplicitate finit˘ a ¸si Teorema este demonstrat˘a. . Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si T ∈ L(H) un operator compact.1. . . . h) = 0 ∀h ∈ Xn . . xn } subspat¸iul ˆınchis generat de {x1 . ˆıntr-adev˘ar dac˘a X n Ax = (T − λ)x + (x. . Pentru λ ∈ C − {0}. n de unde x = 0 (deoarece {e1 .7.6. Din ipoteza de liniar independent¸˘ a rezult˘a Xn ⊂ Xn+1 . deci compact. atunci (λ − T ) este inversabil. Demonstrat¸ie. p ≥ 1. ∀p ≥ 1 de unde ||yn+p 2 − yn || = 1 = ||yn+p ||2 + ||yn ||2 = 2 ¸si atunci ∀n. ej )hj . . . h) = 0 ∀h ∈ Xn+1 rezult˘ a (yn+p .198 {x1 . .6 c˘a dac˘a λ 6= 0 nu este valoare proprie. λ ¯ este valoare proprie de multiplicitate finit˘a pentru T conform Teoremei 4. pentru n ≥ 1. . ej )hj ∈ R(T − λ) ∩ [R(T − λ)]⊥ = {0} j=1 deci x ∈ ker (T − λ) ¸si (x. ∀n. cele dou˘a cazuri excluzˆandu-se reciproc. j=1 Observ˘ am ˆın primul rˆand c˘a avem ker A = {0}. m = dim ker (T ∗ − λ). . . .6. ♦ PROPOZIT ¸ IA 4. . Dac˘ a T ∈ L(H) este compact ¸si λ ∈ σ(T ) − {0} atunci λ ¯ este valoare proprie pentru T ∗ de aceea¸si multiplicitate (finit˘a) cu cea a lui λ. Mai precis ker (T − λ) = {0} ⇔ ∀y ∈ H ∃ unic x ∈ H astfel ˆıncˆat y = (T − λ)x. ej ) = 0 ∀j = 1. . . ej )hj = 0 atunci j=1 n X (T − λ)x = − (x. S ¸ tim din Propozit¸ia 3. (T + K − λI) este inversabil conform Teoremei 4. S-a demonstrat ˆın Teorema 4. . Xn 6= Xn+1 . yn ) = 0 ∀n ≥ 1. . xn }. . (λ − T )−1 exist˘a sau T x = λx are o solut¸ie x ∈ H − {0}.

Atunci n ≥ m ¸si ˆınlocuind ˆın rat¸ionamente T cu T ∗ rezult˘a m ≥ n deci n = m ¸si Propozit¸ia este demonstrat˘ a. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si T un operator compact definit pe H. T x = λ00 x00 cu x0 6= 0. . 2) ˆIn cazul operatorilor compact¸i ˆın spat¸ii Banach. Observ˘ am la ˆınceput c˘a dac˘a λ0 .6. x00 6= 0 atunci x0 ¸si x00 sunt liniar 0 0 0 00 independent¸i: dac˘ a x00 = cx0 . n Deoarece. . pentru ∀n ≥ 1 exist˘a xn ∈ H cu ||xn || = 1 ¸si T xn = λn xn . λn ∈ σ(T ) − {0}. 1) Prin considerarea operatorului λT ˆın locul lui T . λ ∈ ρ(T ) ⇔ λ ∈ ρ(T 0 ) deci λ ∈ σ(T ) ⇔ λ ∈ σ(T 0 ) ¸si atunci λ este valoare proprie a lui T dac˘a ¸si numai dac˘ a este valoare proprie a lui T 0 . (2) σ(T ) este o mult¸ime cel mult num˘arabil˘a. alterna- tiva lui Fredholm se reduce la cazul λ = 1: (I − T )−1 exist˘a sau T x = x are o solut¸ie x ∈ H − {0}. xn } ca ˆın demonstrat¸ia Teoremei 4. conform Teoremei 4. . Demonstrat¸ie. . Atunci (1) ∀λ 6= 0. TEOREMA 4. hj ) = 0 j=1 deoarece hn+1 ∈ [(T − λ)H]⊥ ¸si {h1 . ||yn || = 1 ¸si (yn .n λj xj deci j=1 j=1 1 yn − T yn ∈ Xn λn+1 . ˆın particular. T x00 = cT x0 = cλ0 x0 = λ0 x00 = λ00 x00 ¸si deoarece x00 6= 0 rezult˘ a λ0 = λ00 . . Xn ⊂ Xn+1 ¸si Xn 6= Xn+1 de unde rezult˘ a ∀n ≥ 1 exist˘ a c˘ a yn ∈ Xn+1 . ||yn − x|| ≥ 1 (4.5) n+1 X n+1 X Fie yn = αj. Rezult˘ a T yn = αj. λ0 6= λ00 ¸si dac˘a T x = λ x . .l. Atunci ∀n ≥ 1. ♦ Observat¸ii. ∀λ ∈ σ(T ) − {0}. Se obt¸ine o contradict¸ie care arat˘ a c˘a nu putem avea n < m.m {x1 . Fie. Rezult˘ a 1 = ||hn+1 ||2 = (hn+1 . (T − λ)xn )+ n X + (xn . ej )(hn+1 . λn este valoare proprie a lui T . hn+1 } este sistem ortogonal. 199 Axn = hn+1 . λ nu este punct de acumulare al σ(T ).6. Fie Xn = c. λ este punct izolat al σ(T ). hn+1 ) = (hn+1 . Axn ) = (hn+1 . pentru n ∈ N∗ . x) = 0 ∀x ∈ Xn . . . λn 6= λk ∀n 6= k ¸si lim λn = λ 6= 0. contradict¸ie. Se obt¸ine c˘ a ∀x ∈ Xn .8 (Riesz-Schauder).n xj . λ00 ∈ σ(T ) − {0}.

de unde obt¸inem c˘ n+p n+1 1 1 X 1 X T yn+p − T yn = yn+p − ˜ j.n λj xj = yn+p − x λn+p+1 λn λn j=1 j=1 cu x ∈ Xn+p . Din (4.5) rezult˘ a c˘ a 1 1 λn+p T yn+p − λn T yn ≥ 1 ∀n ≥ 1.200 a ∀p ≥ 1. ∀p ≥ 1 ¸si atunci 1 1 1 ≤ λn+p n+p λn n ≤ T y − T y   1 1 1 ≤ (T yn+p − T yn ) + − ≤ T yn λn+p λn+p λn .n+p xj − α αj.

.

1 .

1 1 .

.

≤ ||T yn+p − T yn || + C .

.

|λn+p | λn+p λn . − . C = ||T ||.

9. |λn+p − λn | < δ2 δ δ < . (1) Dac˘ a H este un spat¸iu Hilbert cu dim H = ∞ atunci pentru orice operator compact T ∈ L(H). (2) Dac˘ a σ(T ) = {λn |n ∈ N} nu este o mult¸ime finit˘a atunci lim λn = 0 n deci 0 este (singurul) punct de acumulare al σ(T ). Rezult˘ a δ ≤ ||T yn+p − T yn || + a¸sadar ||T yn+p − T yn || ≥ ∀n ≥ nδ . Cum σ(T ) = P ∪ {0} rezult˘a c˘a σ(T ) este o mult¸ime cel mult num˘arabil˘a. Deoarece λn 6= 0 ¸si lim λn = λ 6= 0 ∃δ > 0 astfel ˆıncˆat |λn | ≥ δ ∀n. ceea ce arat˘ a c˘ a (T yn )n nu are sub¸siruri convergente. 0 ∈ σ(T ). n ∈ N∗ pot exista n cel mult un num˘ ar finit de elemente din σ(T ) iar reuniunea acestora pentru n ∈ N∗ formeaz˘ a o mult¸ime cel mult num˘arabil˘a. ♦ PROPOZIT ¸ IA 4. Rezult˘a c˘a bila unitate a lui H este . ˆın afara oric˘arui disc D 1 [0]. Demonstrat¸ie. P . 2C 2 2 ∀p ≥ 1. ∀p ≥ 1. (2). Rezult˘a n C δ ≤ |λn+p | ≤ ||T yn+p − T yn || + |λn+p − λn | ≤ |λn | C ≤ ||T yn+p − T yn || + |λn+p − λn | δ (λn )n fiind ¸sir Cauchy ∃nδ ∈ N astfel ˆıncˆat ∀n ≥ nδ .2. Atunci. Prin urmare nu poate exista un ¸sir de valori proprii distincte care s˘a tind˘ a la o limit˘ a nenul˘ a ceea ce arat˘a ¸si c˘a ∀λ ∈ σ(T ) − {0} este un punct izolat al σ(T ). ˆın contradict¸ie cu T compact. (1) Dac˘ a0∈ / σ(T ) atunci T este inversabil ¸si I = T T −1 este compact conform Teoremei 4.

Presupunem c˘a ar ata c˘ exista {en |n ∈ N} un sistem infinit de vectori liniar independent¸i care pot fi ale¸si ortonormali din Teorema Gramm-Schmidt ([28. ˆIn general. Vom fi interesat¸i de acest rezultat ˆın cazul spat¸iilor Hilbert separabile.10. Definit¸ie. dac˘ a j 6= i. §3. [43]. Atunci exist˘a un sistem . ˆıntr-adev˘ar. Cum orice 5 submult¸ime a unei mult¸imi num˘arabile este cel mult num˘arabil˘a rezult˘a c˘a {ϕi |i ∈ I} este cel mult num˘ arabil˘a. Fie H un spat¸iu Hilbert. √ 2 ||ϕi − ϕj || = 2 ≤ ||ϕi − xni || + ||xni − xnj || + ||xnj − ϕj || ≤ + ||xni − xnj ||. 1 Pentru i ∈ I alegem xni astfel ˆıncˆat ||ϕi − xni || ≤ . II. Vom ar˘ a ˆın aceast˘a situat¸ie dim H < ∞. ♦ TEOREMA 4. √ vol. TEOREM˘ a 4. Demonstrat¸ie. Cap. 10 √ 1 Rezult˘ a c˘a ||xni − xnj || ≥ 2 − > 0 deci xni 6= xnj ∀i 6= j. n ♦ Observat¸ie. λ Frecvent rezultatele privitoare la operatorii compact¸i. Teorema 3. I. (2) Deoarece σ(T ) este o mult¸ime compact˘a. 201 compact˘ a. Aceasta stabile¸ste o 10 corespondent¸˘ a injectiv˘a ˆıntre {ϕi |i ∈ I} ¸si o submult¸ime a {xn |n ∈ N}. dac˘a X este un spat¸iu Banach ¸si bila unitate din X este compact˘ a atunci din X < ∞.11 (Hilbert-Schmidt). Fie T ∈ L(H) un operator compact. Demonstrat¸ia se poate g˘asi ˆın [13]. Definit¸ie. fiecare sub¸sir al ¸sirului (λn )n are un sub-sub¸sir convergent la un punct din σ(T )0 = {0} ¸si atunci ∀ sub¸sir al lui (λn )n tinde la zero deci lim λn = 0. Dac˘a λ ∈ σ(T ) − {0} 1 num˘arul se nume¸ste num˘ ar caracteristic al lui T . Atunci en ∈ B1 [0] ∀n ¸si ||en − em || = 2 ∀n 6= m. se formuleaz˘a folosind numerele caracteristice ˆın locul valorilor proprii. Dar B1 [0] este compact˘ a deci (en )n trebuie s˘a cont¸in˘a un sub¸s√ ir convergent. Un spat¸iu metric S se nume¸ste separabil dac˘a exist˘a o mult¸ime num˘arabil˘ a dens˘a ˆın S.5]). [73]. Dac˘a H este separabil atunci orice familie ortonormal˘ a este cel mult num˘arabil˘a. ˆIn cazul operatorilor compact¸i autoadjunct¸i funct¸iile proprii formeaz˘a o baz˘a ortonormal˘ a complet˘ a. Fie H un spat¸iu Hilbert sepa- rabil ¸si T ∈ L(H) un operator autoadjunct compact. Fie {xn |n ∈ N} o mult¸ime dens˘a ˆın H ¸si fie (ϕi )i∈I o familie ortonormal˘a. Rezult˘a c˘a 0 ∈ σ(T ). [19]. care va fi Cauchy ceea ce este ˆın contradict¸ie cu ||en − em || = 2 ∀n 6= m. Amintim la ˆınceput √ c˘a dac˘a ϕ ¸si ψ sunt ortogonale ¸si ||ϕ|| = ||ψ|| = 1 atunci ||ϕ − ψ|| = 2.

y ∈ E ⊥ . Atunci.11. Fie H un spat¸iu Hilbert separabil ¸si T ∈ L(H) un operator autoadjunct. injectiv.8) dac˘a λ ∈ σ(T1 ) − {0}. (T1 x. Din Teorema 4.4 (2). Rezult˘a c˘a zero este valoare proprie iar ipoteza de separabilitate a lui H permite s˘a complet˘am sistemul de vectori proprii care genereaz˘ a E la o baz˘ a ortonormal˘a a lui H = E ⊕ E ⊥ . ♦ COROLAR 4. n ≥ 1.4. h) = (x. are loc ∞ X f= (f. r(T1 ) = ||T1 || ¸si atunci T1 = 0 adic˘ a ∀x ∈ E ⊥ . λkn ∈ σ(T ). ♦ . T1 y) deci T1 = T1∗ ¸si T1 este compact odat˘a cu T . vol. Demonstrat¸ie. Deoarece ker T = {0} (= T H⊥ ) rezult˘a c˘a subspat¸iul E construit ˆın demonstrat¸ia Teoremei 4. T ∈ L(H) un ope- rator autoadjunct compact cu σ(T )−{0} = {λn |n ≥ 1} o mult¸ime num˘arabil˘a.1. ϕn )ϕn (4. y) = (T x. §6]). Fie (ϕn )n sistemul ortonormal (Teorema 3.11 coincide cu H. o contradict¸ie. h) = 0 ∀h ∈ E atunci (T x. II.2 Fie H un spat¸iu Hilbert separabil. T h) = 0 ∀h ∈ E (T h ∈ E ∀h ∈ E).11. y) = = (x. Pentru ∀λ ∈ σ(T ) − {0} alegem o baz˘a ortonormal˘a ˆın spat¸iul propriu corespunz˘ ator (¸stim c˘a acesta este de dimensiune finit˘a).202 ortonormal complet (ϕn )n ˆın H cu T ϕn = λkn ϕn ∀n. ♦ COROLAR 4. λ este valoare proprie a lui T1 deci a lui T iar vectorul propriu corespunz˘ator ar trebui s˘a se afle simultan ˆın E ¸si ˆın E ⊥ deci ar fi zero. VIII. H = E ⊕ ker T cu E subspat¸iul liniar ˆınchis generat de vectorii proprii relativ la valorile proprii nenule. fiind ˆınchis ˆın H.6) este dezvoltarea ˆın serie Fourier a lui f relativ la sistemul ortonormal {ϕn |n ≥ 1} ([28. Atunci σ(T )−{0} = {λn |n ≥ 1} este o mult¸ime infinit˘ a ¸si exist˘ a o baz˘ a ortonormal˘a a lui H format˘a din vectori proprii corespunz˘atori valorilor proprii λn . h ∈ H. Din Teorema 3. (3)) format de reuniunea acestor baze ortonormale pentru tot¸i λ ∈ σ(T ) − {0} ¸si fie E spat¸iul liniar ˆınchis generat de {ϕn |n ∈ N}. dac˘ a f = T h. Atunci ∀x. Din Teorema Riesz-Schauder (Teorema 4. rezult˘a c˘a T h ∈ E ∀h ∈ H ¸si (4. Deoarece T E ⊂ E ¸si T u = 0 ∀u ∈ ker T . Observ˘ am c˘a T E ⊂ E deoarece T ϕn = λkn ϕn ¸si T E ⊥ ⊂ E ⊥ deoarece dac˘ a (x. T x = 0. T y) = (x. Rezult˘a c˘a σ(T1 ) = {0} deci r(T1 ) = 0.6) n=1 Demonstrat¸ie. Demonstrat¸ie. Fie {ϕn |n ≥ 1} sistemul ortonormal format din vectori proprii pentru valorile proprii nenule. compact.11. Cap. Evident E ⊥ este un spat¸iu Hilbert. Fie T1 = T |E ⊥ : E ⊥ → E ⊥ .

2) se transcrie sub forma u = λKu + f adic˘a (I − λK)u = f ceea ce. nevid˘ a. Operatori integrali ˆIn acest paragraf vom aplica teoremele generale demonstrate anterior la studiul operatorilor integrali.y)∈G× ¯ (2) K ∈ L(L2 (G)) ¸si ∀u ∈ L2 (G) ! p ||Ku||2 ≤ sup |k(x. TEOREMA 5. operatorul integral K relativ la nucleul k prin Z (Ku)(x) = k(x. 203 §5. (1) ¸si (3) au fost demonstrate ˆın §1. y)u(y)dy + f (x).1.1). b). Exemplul 2. a < b) iar k este o funct¸ie continu˘a pe G¯×G ¯ (nucleu continuu) cu valori complexe. . G = (a. pentru λ 6= 0 revine la   1 1 I −K u= f (5. Fie K definit prin (5. y)| vol (G)||u||∞ (5.5) ¯ G G× ¯ ¯ (3) K este compact ˆın L(C(G)) (4) K este compact ˆın L(L2 (G)) (5) ∀u ∈ L2 (G). y)u(y)dy (5. ¯ Ku ∈ C(G) Demonstrat¸ie. y)| vol (G)||u||2 (5.1) G Acest¸i operatori apar cˆ and se caut˘a solut¸ii ale ecuat¸iilor integrale Z u(x) = λ k(x.2) G numite ecuat¸ii Fredholm de tipul al doilea (cu parametru λ ∈ C).3) λ λ Un prim caz care a fost studiat ˆın §1 este cel ˆın care G este o submult¸ime deschis˘ a. x ∈ G (5. conex˘ arginit˘a din Rn cu frontiera neted˘a pe port¸iuni a ¸si m˘ (domeniu) (dac˘ a n = 1.4) ¯ G (x. Fie G ⊂ Rn un domeniu ¸si k : G ¯×G ¯ → C o funct¸ie continu˘a. Evident (5. Sintetiz˘am rezultatele obt¸inute ˆın urm˘atoarea Teorem˘ a. ¯ ¸si ∀u ∈ C(G) (1) K ∈ L(C(G)) ¯ ! ||Ku||∞ ≤ sup |k(x. Exemplele 2 ¸si 3. Am definit ˆın §1.

Fie λ ∈ C G 1 ¯ exist˘a o unic˘a funct¸ie u ∈ C(G) ¯ solut¸ie a cu |λ| < . Atunci ∀f ∈ C(G) MV ¯ ecuat¸iei integrale Fredholm (5. (5) Observ˘ am la ˆınceput c˘ a. Aceea¸si demonstrat¸ie. De asemenea seria fiind convergent˘ 1 ||u||∞ ≤ ||f ||∞ (5. y)| [vol (G)]1/2 G×G ¯ G G× ¯ (4) este demonstrat ˆın Aplicat¸ia din §4 pentru cazul G = (a.204 (2) rezult˘ a din cele demonstrate ˆın Exemplul 3 observˆand c˘a Z 1/2 " # |k(x.7) 1 − |λ|M V Demonstrat¸ie. |u| ¸si 1. (5. y 00 ) ∈ ∈G ¯ × G. ♦ ¯ ¯ n TEOREMA 5. funct¸ioneaz˘ a ¸si ˆın cazul G ⊂ Rn . Jn interval n-dimensional.6) se reduce la u = f . Fie G domeniu din R ¸si k : G ×ZG → C continu˘a. considerˆand G ⊂ Jn . ¯ cu ||(x0 . y 00 )| < . y 0 ).2.7) devenind o egalitate. Dac˘ a λ = 0.6) n=0 a ˆın || ||∞ (absolut ¸si uniform).2) este ¯ echivalent˘ . Fie M = ||k||∞ > 0 ¸si V = m˘ asura Lebesgue a lui G = dx. ecuat¸ia (5. y)|2 dxdy ≤ sup |k(x.2) revine la u = f iar seria (5. (5. y 0 ) − k(x00 . Pentru λ 6= 0. adaptat˘ a. din Inegalitatea lui Schwarz aplicat˘a funct¸iilor a u ∈ L (G) atunci u ∈ L1 (G). ||u||L1 (G) ¯ Rezult˘a Z ε |(Ku)(x0 ) − (Ku)(x00 )| ≤ · |u(y)|dy = ε ||u||L1 (G) G deci Ku este uniform continu˘ ¯ a pe G. b). dac˘ 2 Fie u 6= 0 ˆın L2 (G) ¸si fie ε > 0 ¸si δε > 0 astfel ˆıncˆat dac˘a (x0 .2) ¸si ∀x ∈ G ∞ X u(x) = λn (K n f )(x) (5. (x00 . y 0 ) − (x00 . y 00 )|| < δε atunci ε |k(x0 .

.

Din (5.3). a cu (5. a ||K|| ≤ M V ˆın L(C(G)).4) rezult˘ 1 .

1.

Pentru λ 6= 0. |λ| < ⇔ .

.

.

.

1.2) are solut¸ia unic˘a MV λ  −1   1 1 1 1 u= −K f =R .K f. λ λ λ λ . σ(K) ⊂ {λ ∈ C| |λ| ≤ ||K||} prin urmare dac˘a 1 1 λ 6= 0 satisface |λ| < atunci ∈ ρ(K) ¸si (5. > M V ≥ ||K||.1. MV λ Conform Corolarului 3.

¸sirul (un )n n j=0 se nume¸ste ¸sir de aproximat¸ii succesive pentru solut¸ia ecuat¸iei Fredholm (5. y)k(y. G Z Z  (K 2 f )(x) = k(x. Deoarece n n n ||K f || ≤ ||K|| ||f || ≤ (M V ) ||f || ∀n ≥ 0. a¸sadar. y) este absolut ¸si uniform convergent˘a pe G× MV n=0 X∞ admit¸ˆ and seria majorant˘ a convergent˘a |λ|n M n+1 V n . dac˘a ∞ 1 X ¯ G¯ |λ| < . t)dy G Se verific˘ a prin induct¸ie c˘ a ∀n ≥ 1. λ n=0 n=0 seria fiind convergent˘ ¯ a ˆın (C(G). t)f (t)dt dy = G G Z Z  = k(x.6) se obt¸ine (5. Se verific˘a u¸sor prin induct¸ie Xn c˘a un = λj K j f . seria λn kn+1 (x. din (5. y) (5. este definit. t)f (t)dt unde k1 = k iar nucleul kn . un+1 = λKun +f . lim un = u ˆın || ||∞ . din (5. t)f (t)dt G Z ¸si ˆın general (K n f )(x) = kn (x. y)f (y)dy.2) funct¸ia Γ:G ¯×G ¯ × D 1 (0) → C definit˘a prin MV ∞ X Γ(x. ∀n ≥ 0. Definit¸ie. Z ♦ Observat¸ie. pentru n ≥ 2 prin Z kn (x. y)kn−1 (y. t) = k(x. Se nume¸ste nucleu rezolvant al ecuat¸iei (5. numit G nucleu iterat. n=1 Fie u0 = f ¸si pentru n ≥ 0. 205 Conform (3.6). ||kn ||∞ ≤ M n V n−1 ¸si atunci.6) este demonstrat˘a. (Kf )(x) = k(x. y) k(y.3) ∞ ∞ X 1 X u= λn+1 K n f = λn K n f. t)dy f (t)dt = G G Z = k2 (x. λ) = λn kn+1 (x.2).8) n=0    1 D 1 (0) = λ ∈ C| |λ| < MV MV .7). || ||∞ ) ¸si (5. y.

10) ¸si (5. 1) ∀f ∈ C(G) ¯ exist˘ a u ∈ C(G) a o unic˘ ¯ solut¸ie a (5. Aici privim C(G) ¯ ⊂ L2 (G) ¯ ¸si consider˘am ad- 2 junctul relativ la produsul scalar din L . y) = k(y. dim ker (I − λK) = dim ker (I − λK¯ ∗ ) ¸si este finit˘a ceea ce revine la faptul c˘ a ecuat¸iile integrale Z u(x) = λ k(x. Operatorul K rezult˘a autoadjunct ¸si.5 ¸si a Teoremei ¯ o solut¸ie unic˘a u ∈ C(G) 5. y)u(y)dy (5. y. operatorul K ∗ . Fie λ1 ∈ R − {0} cu |λ1 | = r(K). Din (4.206 1 COROLAR 5. finit ¸si nenul. din Corolarul 3.1 (5) 2 deducem c˘ a pentru λ−1 ∈ σ(K) − {0} exist˘a u o solut¸ie a (5. Rezultatele precedente sunt cunoscute ˆın teoria ecuat¸iilor integrale sub denumirea de Alternativa lui Fredholm.10) G ¸si Z ¯ v(x) = λ k ∗ (x.3. G Demonstrat¸ie.1 ¸si Teorema 3. λ)f (y)dy. v) = 0 ∀v solut¸ie a (5. finit.2) cu |λ| < se exprim˘a MV cu ajutorul nucleului (5. y)v(y)dy + g(x) (5. x). ecuat¸iile (5.¯ o solut¸ie unic˘ ¯ ∗ ) este a.8) prin Z u(x) = f (x) + λ Γ(x. (2). (Alternativa lui Fredholm).4.2) dac˘a ¸si numai dac˘a (f.11). v) = 0 ∀v solut¸ie a (5. ((I − λK) este inversabil ⇔ (I − λK inversabil). ∀g ∈ C(G). σ(K) 6= {0} ¸si ||K|| = = r(K) = sup{|λ| |λ ∈ σ(K)}. ecuat¸ia (5.1.4. Din Propozit¸ia 4. Le vom relua sintetic ˆın urm˘atoarea teorem˘a.6). Folosind din nou Teorema 5.2) are solut¸ii dac˘a ¸si numai dac˘a (f. Pe baza Propozit¸iei 3. de solut¸ii liniar independente.2. de solut¸ii liniar independente.11). y)v(y)dy (5.11) au acela¸si num˘ ar.3).9).2) are.9) G are. este operator integral cu nucleul k ∗ (x. λ1 exist˘a . ˆın acest caz ecuat¸ia (5. ∀f ∈ C(G). TEOREMA 5.1.7. Direct din (5.11) G au acela¸si num˘ ar. nucleul se nume¸ste hermitic. ¯ ⇔ ⇔ ecuat¸ia Z v(x) = λ¯ k ∗ (x. ˆIn cazul ˆın care k ∗ = k. a o unic˘ 2) ˆIn cazul ˆın care ∃f ∈ C(G) ¯ pentru care (5. ♦ S-a observat ˆın §2 c˘a adjunctul lui K.2) dac˘a ¸si numai dac˘a ¯ ∀g ∈ C(G) exist˘ ¯ a v ∈ C(G) solut¸ie a (5. L (G) = ker (λI − K)∗ ⊕ R(λI − K). Solut¸ia unic˘a a ecuat¸iei (5.2) nu are solut¸ii. (5).

||u|| = 1} = sup .13) este absolut convergent˘a ([28. y)u(y)dy (5. u∈L2 (G)−{0} ||u|| 1 Evident este minim ˆıntre modulele numerelor caracteristice ale lui K. Fie G un domeniu din R3 . care se transcriu u¸sor pentru R2 ¸si R.3.14) ¯ G G× ¯ 3−α . Vom lucra. neidentic nul˘ a ¸si fie α < 3. y) . sunt valabile ˆın Rn . pentru simplificarea calculelor.13) rezult˘a c˘a nu conteaz˘ a ce valori ia nucleul k pentru x = y. Rezultatele obt¸inute. Se nume¸ste nucleu singular (sau nucleu polar) funct¸ia k : G¯×G ¯ → C definit˘ a prin   h(x. ˆın R3 . y) = ||x − y||α (5. Fie h : G ¯×G ¯ → C continu˘a. PROPOZIT ¸ IA 5. vol. y) (Ku)(x) = u(y)dy = k(x. IV. Dac˘a α < unde || || noteaz˘ nucleul se nume¸ste 2 cu singularitate slab˘ a (slab polar). y ∈ G} este diametrul lui G are loc ! 4π |(Ku)(x)| ≤ sup |h(x.10).2) pentru λ = λk ∈ σ(T ) − {0} devine (f. y)u(y)dy. ecuat¸ia (5. I. Rezultatele precedente se generalizeaz˘a la cazul nucleelor cu singularitate slab˘a. Pentru orice x ∈ G ¯ ¸si orice u ∈ C(G) ¯ integrala din (5. pentru x 6= y  k(x. Din modul ˆın care este definit˘a integrala din (5. ε→0 G−B ¯ ε [x] Observat¸ie. Cap. |λ1 | Mai observ˘ am c˘ a pentru K = K ∗ .12) prin Z Z h(x. 207 deoarece σ(K) este o mult¸ime compact˘a din R ¸si σ(K) 6= {0}.13) ¯ G ||x − y||α ¯ G Z ¯ ¸si integrala este definit˘a prin lim unde u ∈ C(G) k(x. numite ¸si nuclee slab polare. cu n ≥ 1 arbitrar (vezi [81]). Din r(K) = ||K|| obt¸inem ||Ku|| |λ1 | = sup{||Ku|| | u ∈ L2 (G). ¸si ˆın Teorema 5. ϕj ) = 0 ∀ϕj funct¸ie proprie a lui K relativ la λk . §8]) ¸si dac˘a δ(G) = sup{||x − y|| | x.12)  0. pentru x = y  3 a norma euclidian˘a din R3 .11) coincide cu (5. Definit¸ie. λ trebuind s˘ a fie real. y)| ||u||∞ δ(G)3−α (5.4. 2) condit¸ia s˘a existe o solut¸ie a (5. Se define¸ste operatorul integral K relativ la nucleul (5.

14) se obt¸ine observˆand c˘a putem ˆınlocui R cu δ(G). fie R > 0 astfel ˆıncˆat G¯ ⊂ BR [x]. Dac˘a y ∈ G. y)| ||u||∞ . y1 = x1 + ρ sin θ cos ϕ. y) − u(y)dy ¯ G ||x0 − y||α ||x0 − y||α ||x00 − y||α . ! |h(x. Fie u ∈ C(G). (4) Dac˘ Demonstrat¸ie. y)| |u(y)| 1 α ≤ sup |h(x. calcul˘am Z Z 1 1 α dy = p dy1 dy2 dy3 .208 Demonstrat¸ie. Cap. (1) Liniaritatea lui K este evident˘a iar m˘arginirea rezult˘a din (5. ||x − y|| ¯ G G× ¯ ||x − y||α Pentru a aplica un criteriu de majorare. ρ ∈ (0.5. y) − h(x00 . y) h(x00 . ♦ TEOREMA 5. II. §4]).12) este liniar. θ ∈ (0.14).¯ y 6= x. x00 ∈ G. π). 2π) Z Z R Z π Z 2π 2   1 ρ sin θ α dy = dρ dθ dρ = BR [x] ||x − y|| 0 0 0 ρα Z R 4π = 4π ρ2−α dρ = R3−α 0 3 − α de unde Z Z 1 1 dy = lim dy BR [x] ||x − y||α ε→0 BR [x]−Bε [x] ||x − y||α rezult˘a convergent˘ a (5. atunci u ∈ C(G). m˘arginit ¸si compact pe C(G). BR [x] ||x − y|| [(y1 − x1 ) + (y2 − x2 )2 + (y3 − x3 )2 ]α 2 BR [x] Folosim coordonate polare ¸si aplic˘ am formula schimb˘arii de variabil˘a ([28. VIII. R]. Pentru a arat˘ a convergent¸a absolut˘a a integralei (exist˘a limita integralelor din modul pentru ε → 0 ¸si este finit˘a). ¯ Dac˘a 2α < 3 atunci (2) K ∈ L(L2 (G)) ¯ (3) ∀u ∈ L2 (G).¯ ||u||∞ ≤ M ¸si x0 . y) Z   0 (Ku)(x ) − (Ku)(x ) =00 − 00 u(y)dy = ¯ ||x0 − y||α G ||x − y||α h(x0 . y3 = x3 + ρ cos θ. ρ ∈ (0. Ku ∈ C(G) ¯ a u ∈ L2 (G) satisface Ku = λu cu λ 6= 0. ¯ h(x0 . y2 = x2 + ρ sin θ sin ϕ. y) Z    00 1 1 = + h(x . vol. (1) Operatorul integral K relativ la nucleul (5.

209 Rezult˘ a Z 1 |(Ku)(x0 ) − (Ku)(x00 )| ≤ |h(x0 . y) − h(x00 . y)| |u(y)|dy+ ¯ G||x0 − y||α Z .

.

.

1 1 .

+ ||h||∞ ||u||∞ .

0 α − 00 α .

dy ¯ ||x − y|| ||x − y|| .

.

y)| |u(y)|dy ≤ ¯ ||x0 G − y||α ε(3 − α) 4π ε ≤M 3−α δ(G)3−α = . y) − h(x00 . G ¯×G Fie ε > 0. y)| < 3M 4πδ(G)3−α de unde rezult˘ a c˘ a Z 1 |h(x0 . 3M 4πδ(G) 3−α 3 Pentru estimarea celei de-a doua integrale consider˘am r > 0 suficient de mic at Br [x0 ] ⊂ G ¸si fie ||x0 − x00 || < r astfel ˆıncˆ Z . Deoarece h este uniform continu˘a pe mult¸imea compact˘a G ¯ exist˘ 0 a δε > 0 astfel ˆıncˆ 0 00 0 a ||x − x || < δε s˘a avem at dac˘ ε(3 − α) |h(x0 . y) − h(x00 .

.

.

1 1 .

.

0 α − 00 α .

dy = ¯ G .

||x − y|| ||x − y|| .

Z .

.

.

1 1 .

= .

0 α − 00 α .

dy+ ¯ G−B 0 r [x ] .

||x − y|| ||x − y|| .

Br [x ]0 ||x 0 Br [x ] ||x Folosind coordonate polare rezult˘a u¸sor c˘a 4πr3−α I2 = . B2r ||x00 − y||α 3−α . Z Z 1 1 + 0 − y||α dy + 00 − y||α dy = I1 + I2 + I3 . 3−α Dac˘a y ∈ Br [x0 ] (adic˘ a ||y − x0 || < r) atunci ||y − x00 || ≤ ||y − x0 || + ||x0 − x00 || < 2r de unde rezult˘ a c˘ a 4π(2r)3−α Z 1 I3 = dy = .

y) − v(x0 . y) = ||x − y||α este bine definit˘ a ¸si continu˘ a pe G¯ × (G ¯ − Br (x0 )). Aceasta arat˘a c˘a ¯ avem Ku ∈ C(G) pentru u ∈ C(G). ¸stim c˘ aG ¯ ⊂ BR [x].210 ε Alegem r suficient de mic pentru ca I2 + I3 < . Atunci folosind Inegalitatea lui Schwarz . Prin urmare K(BM [0]) este o mult¸ime m˘arginit˘a ¯ || ||∞ ) format˘ ˆın (C(G). ˆIn final. Atunci 00 exist˘a δε > 0 astfel ˆıncˆ a ||x − x|| < δε00 < r s˘a rezulte at dac˘ 00 ε |v(x00 . Cu un astfel de r 3M ||h||∞ fixat. R = δ(G). mult¸ime compact˘a. K este compact ¸si (1) este demonstrat˘a.3). 2. δε00 ) rezult˘a 3||h||∞ M c˘a |(Ku)(x0 ) − (Ku)(x00 )| < ε uniform ˆın u cu ||u|| ≤ M . Fie 2α < 3 ¸si fie u ∈ L2 (G). a din funct¸ii uniform echicontinue. Teorema 1. dac˘a ||x0 − x00 || < δε = min(δε0 . y)| < 3||h||∞ M vol (G) ε ¸si se obt¸ine I1 ≤ . ¯ ¸si din Teorema Ascoli-Arzela (Cap. funct¸ia 1 v(x. §1.

Z .

Z .

h(x. y) .

|h(x. y)| |(Ku)(x)| = .

.

α u(y)dy .

≤ |u(y)|dy ≤ ¯ G ||x − y|| .

. arginit˘ 3 √ δ(G) 2 −α 2 π ||Ku||2 ≤ ||h||∞ √ m(G)1/2 ||u||2 3−α ¸si (2) este demonstrat˘ a. ¯ G ||x − y||α Z 1/2 Z 1/2 1 2 ≤ ||h||∞ dy |u(y)| dy ≤ G¯ ||x − y||2α ¯ G Z !1/2 1 ≤ ||h||∞ ||u||2 2α dy = BR [x] ||x − y|| Z R Z π Z 2π   1/2 2−2α = ||h||∞ ||u||2 ρ sin θdϕ dθ dρ = 0 0 0 3 √ R 2 −α 2 π = ||h||∞ ||u||2 √ 3 − 2α a¸sadar Ku este m˘ a pe G ∀u ∈ L2 (G) deci Ku ∈ L2 (G).

211 Reluˆ and calculele f˘ acute la demonstrarea punctului (1) ar˘at˘am c˘a avem ¯ chiar Ku ∈ C(G) ∀u ∈ L2 (G). Fie u 6= 0 Z 1 0 |(Ku)(x ) − (Ku)(x )| ≤ 00 0 |h(x0 . y) − h(x00 . y)| |u(y)|dy+ G¯ ||x − y||α Z .

.

.

1 1 .

+||h||∞ .

0 α − 00 α .

|u(y)|dy ≤ ¯ ||x − y|| ||x − y|| .

.

y)| |u(y)|dy+ G¯ ||x − y||α "Z . G Z 1 ≤ 0 |h(x0 . y) − h(x00 .

.

2 #1/2 .

1 1 .

+||h||∞ ||u||2 .

0 α − 00 α .

¯ ||x − y|| ||x − y|| . dy .

.

||x0 − x00 || < r Z . y 0 ) − (x00 . 3C1 3 √ δ(G) 2 −α 2 π unde C1 = ||u||2 √ . y 00 )| < . y 0 ). ¯ Fie. (x00 . y 00 ) ∈ G ε ||(x0 . y 00 )|| < δε0 ⇒ |h(x0 . Pentru estimarea celei de-a doua integrale 3 − 2α alegem r > 0 cu Br [x0 ] ⊂ G. y 0 ) − (x00 . ca mai ˆınainte. G ¯ cu Fie ε > 0 ¸si δε0 > 0 astfel ˆıncˆat ∀(x0 .

.

2 Z .

.

2 .

1 1 .

.

1 1 .

.

− .

dy = .

− .

dy+ ¯ ||x0 − y||α ||x00 − y||α ¯ 0 ||x0 − y||α ||x00 − y||α .

.

.

.

Rezult˘ a c˘ a 4πr3−2α Z Z 1 1 dy ≤ dy = . pe baza unor calcule f˘acute de cˆateva ori pˆan˘a acum. G G−Br [x ] Z Z 1 1 + 0 2α dy + 2 0 α 00 α dy+ Br [x0 ] ||x − y|| Br [x0 ] ||x − y|| ||x − y|| Z 1 + 00 2α dy = I1 + I2 + I3 + I4 . 4πr3−2α I2 = . D2 ||x − y|| ||x00 − y||α 0 α Br [x0 ] ||x0 − y||2α 3 − 2α . 3 − 2α 1 1 Fie D1 = {y ∈ Br [x0 ]|||y −x00 ||α < ||y −x0 ||α }. D1 ||x − y|| ||x − y|| D1 ||y − x || B2r ||y − x || 3 − 2α 1 1 Fie D2 = {y ∈ Br [x0 ]|||y −x00 ||α ≥ ||y −x0 ||α }. Br [x0 ] ||x − y|| Observ˘ am c˘ a. A¸sadar ≤ ||y − x00 ||α ||y − x0 ||α ∀y ∈ D2 . Atunci 0 < ||y − x ||α ||y − x00 ||α ∀y ∈ D1 de unde se obt¸ine c˘ a 4π(2r)3−2α Z Z Z 1 1 dy 0 α 00 α dy ≤ 00 2α ≤ 00 2α = .

6) convergent˘ tatele din Teorema 5. y)| < ¸si rezult˘a c˘a I1 < . alegˆ and r suficient de mic va rezulta c˘a I2 +I3 +I4 < . δε00 ) ≤ ε.2). y)|dy. Fie K operatorul integral cu nucleul k.6. ¯ ¯ G x∈G 1 ¯ exist˘a o unic˘a funct¸ie u ∈ C(G) ¯ solut¸ie a Dac˘a |λ| < atunci ∀f ∈ C(G) M1 (5. Sunt de asemenea valabile rezul- sub forma seriei (5. Se extind ¸si considerat¸iile privitoare la nucleul rezolvent dar acestea devin laborioase.2 se extinde la operatorii integrali cu nucleu cu singularitate slab˘a. Solut¸ia ecuat¸iei (5. Recomand˘ am [81 §17. D2 ||x − y|| ||x − y|| 3 − 2α 3 − 2α Ca la punctul (1) se obt¸ine c˘ a 4π(2r)3−2α I4 ≤ . ∀u ∈ L2 (G). .4]. Atunci dac˘a 2||h||∞ ||u||2 m(G) 2 ||x0 − x00 || < δε = min(δε0 . Fie nucleul k definit ˆın (5. Datorit˘ a uniform continuit˘a¸tii v(x.212 Se obt¸ine Z Z 1 1 I3 = 2 0 α 00 α dy = 2 0 α 00 α dy+ Br [x0 ] ||x − y|| ||x − y|| D1 ||x − y|| ||x − y|| 4π(2r)3−2α 4πr3−2α Z    1 + 0 α 00 α dy ≤ 2 + . 3 − 2α ε Atunci. ¯ deci (3) este demonstrat˘ a iar (4) rezult˘ a din 1 ¯ u= Ku ∈ C(G). ˆIn cazul 2α < 3 s-a demonstrat mai sus c˘a operatorul K duce mult¸imi m˘arginite din L2 (G) ˆın mult¸imi uniform m˘arginite ¸si uniform echicontinue (deci ˆın mult¸imi relativ compacte) din C(G). y) − v(x00 . TEOREMA 5. Ku ∈ C(G).2) se reprezint˘a a ˆın || ||∞ . avˆand practic aceea¸si demonstrat¸ie. x00 ∈ G ε ε ε loc |v(x0 .3. Prin urmare. 2||h||∞ ||u||2 m(G) 1 Fix˘am un astfel de r. y) = pe ||x − y||α G¯ × (G¯ − Br (x0 )) exist˘ ¯ cu ||x0 − x00 || < δ 00 are a δε > 0 astfel ˆıncˆat ∀x0 . ♦ λ Observat¸ie.¯ Teorema 5.12) ¸si fie Z M1 = sup |k(x.

a < b iar g este continu˘a. b] | a ≤ t ≤ x ≤ b}. b]).18) cu M = sup |g(x. 213 Vom aplica rezultatele precedente ¸si la studiul ecuat¸iilor Volterra de tip II. t) = |x − t|α  0. t) = g˜(x. u dat de (5. b]) → C([a.17) este solut¸ie a (5. Z x u(x) = λ g(x. t) ∈ [a. t)u(t)dt (5.17) n=0 ¸si ||u||∞ ≤ ||f ||∞ e|λ|M (b−a) (5. m˘ arginit ¸si compact. ∆ Demonstrat¸ie. b] × [a.15) a unde f ∈ C([a. Pentru K definit ˆın (5. t) ∈ [a. x 6= t  k(x.15) are loc urm˘atorul rezul- tat.15). b]) prin Z x (Ku)(x) = g(x. b]). b] are loc prin induct¸ie c˘ ||f ||∞ M n (x − a)n |(K n f )(x)| ≤ (5. b] → C definit˘a prin h(x.19) n! . t)|. (x. b] × [a. b] − ∆ 1 Fie 0 < α < . b]×[a.15) dac˘ a seria este absolut ¸si uniform convergent˘a. Fie g˜ : [a. t) = 0. cu valori ˆın C. b] → C. a ≤ t ≤ x ≤ b g˜(x. t). K : C([a. Atunci ∀λ ∈ C ¸si ∀f ∈ C([a. definit pe C([a. ( g(x. t)u(t)dt + f (x) (5. ˆın triunghiul ∆ = {(x. b]) exist˘ a u ∈ C([a.2. Definim nucleul k prin 2 α   g˜(x.5 ¸si operatorul Volterra K.16) a o unic˘ solut¸ia se reprezint˘ a sub forma ∞ X u(x) = λn (K n f )(x) (5. TEOREMA 5. t)|x−t|α este continu˘a ¸si atunci k este de tipul (5. Fie g continu˘a pe ∆.16) a rezult˘a liniar. Demonstr˘am a ∀x ∈ [a. x=t  Funct¸ia h : [a.7. Ca ˆın demonstrat¸ia Teoremei 5. Se aplic˘a Teorema 5. b] × [a. ˆIn ceea ce prive¸ste existent¸a ¸si unicitatea solut¸iilor ecuat¸iei (5. b]) solut¸ie a ecuat¸iei (5.12) cu singularitate slab˘a. t)|x − t| .

Atunci .19) revine la |f (x)| ≤ ||f ||∞ evident adev˘arat˘a.214 Dac˘a n = 0.19) adev˘arat˘ a pentru n. (5. Presupunem (5.

Z x .

n n+1 n .

.

|(K f )(x)| = |(K(K f )(x)| = .

.

g(x. t)(K f )(t)dt.

.

|u(x)| ≤ ||u||∞ → 0 pentru n! n → ∞ deci u ≡ 0.1. (5. ψj : G liniar independent (ˆın cazul ˆın care nu sunt. Rezult˘ a ∀λ ∈ C.15) revine la ∈ ρ(K) deci ∈ ρ(K) ∀λ ∈ C∗ ¸si atunci. rezult˘ a σ(K) = {0}. Ecuat¸ia (5.17) define¸ste o solut¸ie a ecuat¸iei a c˘ (5. b]) a unei solut¸ii unice azut c˘ 1 1 a ecuat¸iei (5. = λn K n u ¸si din (5. Unicitatea rezult˘ a observˆ and c˘ a dac˘a ar exista solut¸iile u1 ¸si u2 ale (5. Am v˘ a existent¸a ∀f ∈ C([a. .19) |λ|n M n (x − a)n rezult˘a c˘a ∀n ∈ N ¸si ∀x ∈ [a. {ψj }j fiind cu ϕj . seria (5.16). putem aduce nucleul la un nucleu generat de sisteme liniar independente). ♦ Un alt tip particular important de ecuat¸ii integrale este cel ˆın care ope- ratorul K are rang finit.15) ¸si are loc (5. Pentru operatorul Volterra K definit ˆın (5. Atunci ∀λ ∈ C.15) atunci u = u1 − u2 satisface u = λKu = λ2 K 2 u = . prin urmare (5.19) pentru (n + 1). ♦ COROLAR 5.20) j=1 ¯ → C funct¸ii continue. ≤ a x M n+1 M n+1 (x − a)n+1 Z ≤ (t − a)n dt = n! a (n + 1)! ceea ce revine la (5. Demonstrat¸ie.18).7. deoarece λ λ σ(K) 6= ∅. fiecare din sistemele {ϕj }j .19) este adev˘arat˘a ∀n ≥ 0. σ(K) = {0}. Aceast˘ a situat¸ie apare ˆın cazul ˆın care nucleul are forma X N k(x. y) = ϕj (x)ψj (y) (5.17) admite serie majorant˘a ∞ X M n (b − a)n ||f ||∞ |λ|n = ||f ||∞ e|λ|M (b−a) .2) revine la N X Z N X u(x) = λ ϕj (x) ψj (y)u(y)dy + f (x) = λ cj ϕj (x) + f (x) j=1 G j=1 . b]. . n! n=0 convergent˘ a ∀λ ∈ C.

21) devine    .21)0 Propozit¸ia 5.21)0 ¸si N X u(x) = λ cj ϕj (x) + f (x) (5. ψ¯j ) = λ ck (ϕk .22). . Demonstrat¸ie. cn ) o solut¸ie a (5. j=1 Rezult˘ a N X λ(Ku)(x) + f (x) = λ cj ϕj (x) + f (x) = u(x) j=1 conform (5. bj = (f. Z N X Z (Ku)(x) = k(x. .2) pentru k definit ˆın (5. .22) j=1 Atunci u este solut¸ie a (5.  bN cN c = λAc + b (5. ψ¯j ). .. .20). y)u(y)dy = ϕj (x) ψj (y)u(y)dy = G j=1 G N X N X Z =λ ϕj (x) ck ϕj (y)ψj (y)dy+ j=1 k=1 G N N N Z ! X X X + ϕj (x) ψj (y)f (y)dy = λ ck ajk + bj ϕj (x) = j=1 G j=1 k=1 N X = cj ϕj (x). ψ¯j ) + (f. . 215 cu Z N X cj = ψj (y)u(y)dy = (u. . N (5. . N.k . . Fie (c1 . Se obt¸ine sistemul de ecuat¸ii liniare N X cj = λ ajk ck + bj . ψ¯j ). b =  . G k=1 Fie ajk = (ϕk .. ψ¯j ). . . . j = 1. Atunci (5. j = 1. .21) k=1    b1 c1 Fie A = [ajk ]j. ♦ .8.. c =  . .

23) ¯ =λ ψj (x) ¯ ϕj (y)v(y)dy + g(x) = λ γj ψj (x) + g(x) j=1 G j=1 cu necunoscutele γj = (v. . din (5. G j = 1. λ) = Γjk (λ)ϕj (x)ψk (y) det(I − λA) j. .21) prin transpunere ¸si conjugare complex˘a deci [αjk ]j. . j = 1. . .k este matricea [det(I − λA)](I − λA)−1 . din considerente ele- mentare.21) se face prin metode algebrice obi¸snuite: dac˘a det(I − λA) 6= 0 solut¸ia este c = (I − λA)−1 b ¸si substituind ˆın (5.23) rezult˘a sistemul de ecuat¸ii liniare XN γj = λ¯ αjk γk + βj .22) compo- nentele vectorului c = (c1 . rezultatele general valabile prezentate ˆın Teorema 5. . .3 ˆın cazul operatorilor integrali cu nucleu continuu).24) se obt¸ine din matricea sistemu- lui (5. ˆIn ceea ce prive¸ste ecuat¸ia (5. . Teorema 5. . pe baza Teoremei lui Weierstrass de aproximare uniform˘a pe compact¸i a funct¸iilor continue cu polinoame. Se observ˘ a c˘ a matricea sistemului (5.3 (ˆın [81. §18]. . .24) k=1 Z unde αjk = ψk (y) ϕj (y)dy = (ψ¯k .9) ea cap˘at˘a forma Z v(x) = λ¯ k(y.k=1 unde [Γjk (λ)]j.5. N ¸si βj = (g. . Se reg˘asesc astfel. . . k = 1.216 Rezolvarea sistemului (5.21). N (5.3 este adev˘arat˘a ¸si ˆın cazul nu- cleelor cu singularitate slab˘ a. . . y. cN ) se obt¸ine   Z N λ X u(x) =  Γjk (λ)ϕj (x)ψk (y)f (y) dy + f (x) det(I − λA) G j. T ¸ inˆand cont de Teorema 5. x)v(y)dy + g(x) = G N X Z N X (5. ϕj ) ∀j. propriet˘a¸tile deduse elementar pentru operatorii de rang finit sunt folosite.k=1 de unde rezult˘ a forma nucleului rezolvant ˆın acest caz: N λ X Γ(x. pentru deducerea Teoremei 5.k = A∗ (ad- junctul operatorului definit de A ˆın L(CN )) ¸si atunci det(I − λA) 6= 0 ⇔ ⇔ det(I − λA ¯ ∗ ) = det(I − λAt ) 6= 0. N . Observ˘am important¸a condit¸iei Ku ∈ C(G) ¯ 2 pentru u ∈ L (G) pentru ca rezultatele obt¸inute folosind structura de spat¸iu . Similar cu obt¸inerea sistemului (5. ϕ¯j ). ϕj ).

Kϕn ) = (u. ϕn ) = (Ku. seria Fourier a lui f dup˘a sistemul ortonormal de funct¸ii proprii ale lui K este absolut ¸si uniform convergent˘a pe G ¯ la f . ϕj )|2   |ϕj (x)|2 λ2j  = j=l j=l j=l 1/2  . Presupunem σ(K) o mult¸ime num˘arabil˘a ¸si fie Kϕn = λn ϕn .26) n=1 seria fiind convergent˘ a ˆın L2 (G). ϕj )| |λj ϕj (x)| ≤  |(u. Demonstrat¸ie. Propriet˘ a¸tile σ(K) rezult˘a din Teorema 3. Relu˘ am studiul operatorilor integrali cu nucleu continuu ¸si hermitic. Fie l < n. ∀λ ∈ σ(K) − {0} este valoare proprie de multiplicitate finit˘ a.1 (5). seria reducˆandu-se la o sum˘ a finit˘ a dac˘ a σ(K) este o mult¸ime finit˘a.11. ϕn ) (λn ∈ R ∀n) deci ∞ X f= λn (u. ϕn )ϕn (5.6. funct¸iile proprii sunt continue pe G ¯ ¸si dac˘a 2 f = Ku cu u ∈ L (G). Ar˘at˘am c˘a seria (5. Deoarece f = Ku. Faptul c˘ a funct¸iile proprii sunt continue pe G ¯ este demonstrat ˆın Teorema 5.2) funct¸ii continue.26) este absolut ¸si uniform convergent˘ ¯ a pe G.25) n=1 ˆın cazul ˆın care σ(K) − {0} este o mult¸ime num˘arabil˘a. (f.4 ¸si din Teo- rema 4. 217 Hilbert a lui L2 (G) s˘ a fie aplicabile pentru a obt¸ine ca solut¸ii ale (5. ∀x ∈ G ¯ are loc  1/2  1/2 Xn Xn Xn |(u. Din inegalitatea lui Cauchy. ϕn )ϕn (5. Atunci σ(K) ⊂ R. Fie k ∈ C(G ¯ × G).9. ¯ k = k ∗ ¸si fie K operatorul integral cu nucleu K definit ˆın (5. ϕn ) = (u. situat¸ie ˆın care Teorema este demonstrat˘ a. λn ϕn ) = λn (u.1).2. ∞ X f= (f. Conform Corolarului 4. TEOREMA 5. valorile proprii de multiplicitate µ fiind prezente de µ ori.

2 1/2   Xn Xn .

ϕj )|2   .Z |(u.

.

= .

y)ϕj (y)dy . k(x.

.  .

.

j=l j=l G n .

Z X .

2 n X |(k(x. ϕj )|2 ≤ . ·).

.

.

y)ϕj (y)dy . k(x.

= .

.

Cap. vol. y)|2 dy ≤ ||k||2∞ m(G) G .8]). ·)||2L2 (G) j=1 a¸tii lui Bessel ([28. ·). §6. II. conform inegalit˘ Z 2 ||k(x. ϕj )|2 ≤ ||(k(x. ·)||L2 (G) = |k(x. VIII. Propozit¸ia 6. j=l G j=l ∞ X ≤ |(k(x.

λ2 . ϕj ) u(x) = f (x) + λ ϕj (x) (5. Funct¸iile {ϕj |j ≥ 1} sunt funct¸ii proprii ale lui K relativ la valorile proprii nenule {λj |j ≥ 1}. ∀x ∈ G n+p X |(u. ϕj )ϕj (x) (5. Demonstrat¸ie. ϕj ) = (f.10. ϕj ) = (f. . ¯ k = k ∗ ¸si fie 1 PROPOZIT ¸ IA 5. ¸tinˆand cont de multiplicitatea fiec˘areia. deci seria (5.3. ϕj ) + λλj (u.218 cu m(G) m˘asura Lebesgue a lui G. ϕj ) 1 deci (u. ϕj )ϕj (x) (5.28) se nume¸ste formula lui Schmidt.28). Din (5. ♦ ¯ × G).2) este dat˘a de seria absolut ¸si uniform convergent˘ a ∞ X λj u(x) = f (x) + λ (f.}.25) ∞ X u(x) = f (x) + λ(Ku)(x) = f (x) + λ λj (u. ϕj )λj | ||ϕj ||∞ < ε ∀n ≥ nε . Atunci din (5.26). ϕj )| |λj ϕj (x)| ≤ ||k||∞ m(G)1/2  |(u. Rezult˘a c˘a  1/2 Xn Xn |(u. Kϕj ) = (f.27) deducem c˘a ∀ε > 0 ∃nε ∈ N astfel ˆıncˆat ¯ ∀n ≥ nε . ϕj ).27) j=l j=l ∞ X Inegalitatea lui Bessel deja citat˘ a atrage convergent¸a seriei |(u. ∀p ≥ 1. . ϕj )| |λj ϕj (x)| < ε j=n n+p X Rezult˘ a c˘ a |(u. ¯ || ||∞ ). 1) Dac˘ a µj = sunt numerele caracteristice ale lui K seria λj (5.25). . ϕj ) + λ(u. Atunci solut¸ia ecuat¸iei (5.28) cap˘ at˘ a forma ∞ X (f.29) se obt¸ine (5. ∀p ≥ 1 ceea ce arat˘a c˘a j=n seria (5. Existent¸a solut¸iei rezult˘a din Teorema 5. este convergent˘a ˆın (C(G).29) j=1 Dar (u. ϕj )|2 j=1 ∀u ∈ L2 (G) ¸si atunci din (5.28) 1 − λλj j=1 Formula (5. ϕj )|2  (5.30) µj − λ j=1 . 1 − λλj ♦ 1 Observat¸ii. ϕj ) + λ(Ku. Fie k ∈ C(G ∈ / σ(K) = λ {λ1 . ϕj ) = (f.

ϕj )| |λj ϕj (x)| ≤ ||h||∞ √ |(u.4 din Cap. ∞). a1 + a2 > 0. s-a ar˘ atat c˘ a valorile proprii ale lui L sunt pozitive. §4.2 din Cap. y)|2 Z Z Z 1 |k(x. l]). b1 + b2 > 0. v ∈ DL . b2 ∈ [0. v) = (u. c˘a L este liniar. l) ∩ C 1 ([0.1 din Cap. p ∈ C([0.32)} Lu = −(ru0 )0 + pu. 3. spat¸iile proprii corespunz˘ atoare sunt unidimensionale iar funct¸iile proprii care corespund unor valori proprii distincte sunt ortogonale. b1 . u) ≥ 0 ∀u ∈ DL iar dac˘a p 6≡ 0 sau a1 > 0 sau b1 > 0 atunci ker L = {0}. p(x) ≥ 0 ∀x ∈ [0.9 r˘amˆane valabil˘a ˆıns˘ a form˘a. pentru R = δ(G). ˆIn Propozit¸ia 4. 3. Deoarece. funct¸ia Green G a operatorului L relativ la condit¸iile (4. c˘a acestea sunt problemele la limit˘a −(r(x)u0 )0 + p(x)u = 0 (5. Amintim din Cap. (Lu. ∀x ∈ G a (5.27). ˆIn ipoteza ker L = {0} s-a construit ˆın Teorema 4. §4. la fel ca din (5. l). l]. (C(G). Lv) ∀u. r(x) > 0 ∀x ∈ (0.27) are alt˘ ¯ are loc |h(x. y)|2 dy = 2α dy ≤ ||h||2 ∞ dy = G G ||x − y|| BR [x] ||x − y||2α δ(G)3−2α 4π = ||h||2∞ 3 − 2α rezult˘ a c˘ a 1/2 √  n 3 −α n X δ(G) 2 4π X |(u. 3.25) converge numai ˆın L2 (G). S-a demonstrat ˆın Propozit¸ia 4.25) ˆın ¯ || ||∞ ). ϕj )|2  . l]). §4.31) a1 u(0) − a2 u0 (0) = 0 ( (5.33) . Teoremele precedente ˆı¸si g˘ asesc aplicat¸ii importante la studiul problemelor Sturm-Liouville. l]) DL = {u ∈ C 2 (0. l]) ¸si u verific˘a (5. 3) ˆIn cazul unui nucleu singular oarecare (α < 3) seria (5. Teorema 5. a1 .2) ¸si s-a ar˘ atat c˘ a problema la limit˘a Lu = λu + f (5. a2 . (Lu. Se introduce operatorul L : DL → C([0. rezult˘a convergent¸a seriei (5. 3. l])|u00 ∈ L2 ([0. §4.32) b1 u(l) + b2 u0 (l) = 0 unde r ∈ C 1 ([0. j=l 3 − 2α j=l inegalitate din care. 219 2) ˆIn cazul nucleelor hermitice cu singularitate slab˘a.

ϕj )ϕj (x) (5. f ∈ C(0. ˆ TEOREMA 5. f = (f. ˆın plus ϕn ∈ C 2 ([0.34). || ||∞ ) iar T ϕj = λj ϕj . Demonstrat¸ie. este cel mult num˘arabil˘ a ¸si nu are puncte de acumulare finite.220 u ∈ DL . y)h(y)dy cu G∞ funct¸ia Green a operatorului injectiv 0 L1 . Z l la u(x) = λ G(x. µ ∈ σ(T ). mult¸imea valorilor proprii este nevid˘a. l]). ˆIn Teorema urm˘ atoare nu presupunem ker L = {0}. Atunci ∀f ∈ DL . u ∈ DL1 = DL . Funct¸iile proprii (ϕn )n≥1 pot fi alese reale ¸si formeaz˘ a un ¸sir ortonormal. (1) (Teorema lui Steklov. Ultima afirmat¸ie rezult˘a din faptul c˘a dac˘a Lu = λu atunci u00 ∈ C([0. Din Teorema 5. ♦ Observat¸ie.9. ˆınlocuind operatorul init¸ial cu L1 u = Lu + u. Valorile proprii nenule ale lui L conduc. . TEOREMA 5. condit¸ia ker L = {0} poate fi ˆıntotdeauna realizat˘ a. ϕj )ϕj . Dar T ϕj = λj ϕj ⇔ L1 ϕj = ϕj = λj = Lϕj + ϕj deci funct¸iile proprii ale lui T sunt acelea¸si cu cele ale lui L ¸si (1) este demonstrat˘ a.34) este o ecuat¸ie integral˘ a cu nucleul continuu hermitic. Fie f ∈ DL ¸si L1 = L + I. l]) ∀n ≥ 1. λ = . y)u(y)dy + G(x.34) 0 0 (5. Fie h = L1 f . 3. DL1 = DL ¸si Lu = λu. l). este echivalent˘a cu ecuat¸ia integral˘a Z l Z l u(x) = λ G(x. Dup˘ a cum s-a ar˘ atat ˆın Cap. Atunci f ∈ DL1 .12. l]. In ipotezele precedente relative la operatorul L (in- clusiv ker L = {0}). Z l Rezult˘a f = G1 (x.11. ∞ X f (x) = (f. Se obt¸ine f = T h unde T = T ∗ este operator integral cu nucleu G∞ ∞ X deci este compact. u ∈ DL ⇔ L1 u = (λ + 1)u. §4. conform (5. y)f (y)dy (5. Valorile proprii sunt reale (chiar pozitive) ¸si au multiplicitate unu. (cf [81])). Demonstrat¸ie.35) j=1 seria fiind absolut ¸si uniform convergent˘a pe [0. (2) Funct¸iile proprii ale operatorului L formeaz˘a un sistem complet ˆın L2 ([0. seria fiind convergent˘a j=1 1 ˆın (C([0. Fie {ϕj |j ≥ 1} funct¸iile proprii ale lui L. µ 6= 0. l]). y)u(y)dy deci sunt numere caracteristice ale unui operator 0 1 integral T cu nucleu continuu hermitic.9. l) ∩ L2 (0. l]). Atunci toate µ propriet˘a¸tile se deduc din Teorema 5.

dac˘ a nucleul este k(x. y) ρ(x)ρ(y)v(y)dy + ρ(x)f (x G care este o ecuat¸ie cu nucleu hermitic. lim xu0 (x) = 0 x→0 > ¸si x−1/2 Lν u ∈ L2 (0. G O asemenea situat¸ie se ˆıntˆ alne¸ste ˆın cazul funct¸iilor Bessel. y)u(y)dy + f (x) G p este echivalent˘ a prin v(x) = ρ(x)u(x) cu Z p p v(x) = λ h(x. cu unele modific˘ari [81. 3. Observ˘ am c˘ a orice funct¸ie de clas˘a C 2 cu suport compact a ˆın DLν se afl˘ inclus ˆın (0. Vom demonstra ˆın continuare urmˆ and. y) = ρ(y)h(x. 1) (5. y) cu h hermitic ¸si ρ(y) ≥ 0 ∀y ∈ G. g)ρ = f (x)g(x)ρ(x)dx. αu(1) + βu0 (1) = 0 (5. x ∈ (0. γ > 0 pentru ν > 0. l]). ¯ ecuat¸ia Z u(x) = λ ρ(y)h(x. ρ ∈ C(G). Deoarece funct¸iile de clas˘a C0∞ pe (0. 1) ¸si de asemenea funct¸iile Bessel ∞ X x2k+ν Jν (x) = (−1)k cu ν ≥ 0. Astfel.12). x→0.35) are loc ∀f ∈ DL . Aceasta face ca rat¸ionamentele s˘a se transfere f˘ar˘a probleme spat¸iului 2 L (G.l)sunt dense ˆın L2 ([0. l]) ¸si atunci sistemul {ϕj |j ≥ 1} este complet ˆın L2 ([0. β ≥ 0. l]) (vezi [81]) ¸si acestea sunt ˆın DL rezult˘a c˘a DL este dens ˆın L2 ([0. α + β > 0. Form˘ am problema la limit˘a de valori proprii def ν2 Lν u = −(xu0 )0 + u = λxu. §3. . Fie ν ≥ 0.36) x u(x) = O(xγ ). α ≥ 0. 1). cu domeniul de definit¸ie DLν = {u ∈ C 2 ([0.37) > 0 ≤ γ ≤ min(ν. §23] completitudinea sistemelor (ν) de funct¸ii t → Jν (µk t) (Cap. Teorema 3.37). 1])|u satisface (5. 1)}. 221 (2) Dezvoltarea (5. ♦ Observ˘ am c˘ a rezultatele privind nucleele hermitice se pot extinde ¸si la cazul unor nuclee nehermitice prin trecerea la un nou produs scalar cu o pondere ρ convenabil˘ a. ρ) ˆın care produsul scalar este Z (f. 22k+ν Γ(k + ν + 1)k! k=0 Urm˘atoarea Propozit¸ie prezint˘ a propriet˘a¸tile lui Lν necesare ˆın continuare.

∀u ∈ DLν . 1) rezult˘a c˘a Z 1 Z 1 Z 1 − 21 1 2 |(Lν u)(x)| dx = x|x (Lν u)(x)| dx ≤2 |x− 2 (Lν u)(x)|2 dx < ∞ 0 0 0 b) Demonstrat¸ia este asem˘ an˘ atoare cu cea a Propozit¸iei 4. v ∈ DLν ¸si. x). mult¸imea valorilor proprii este num˘arabil˘a ¸si o (ν) funct¸ie proprie relativ la valoarea proprie λk = µ2k este Jν (µk x). d) λ este valoare proprie a lui Lν ⇔ λ = µ2 cu µ > 0 r˘ad˘acin˘a a ecuat¸iei αJν (µ) + βµJν0 (µ) = 0 (5. 1)). x) Z 1 (= {f : (0. 1). 1) → C|f este m˘ asurabil˘ a ¸si |f (x)|2 xdx < ∞}). v) = − [xu (x)] v¯(x)dx + u(x)¯ v (x)dx = 0 0 x Z 1 Z 1 0 1 0 0 2 v¯(x) = −xu (x)¯ v (x)|0 + xu (x)v (x)dx + ν u(x) dx = 0 0 x . Dac˘a β 6= 0 1 1 ν2 Z Z 0 0 (Lν u. §4. 1 Demonstrat¸ie. a) Deoarece x− 2 Lν u ∈ L2 (0.1 din Cap. v) = (u. 3. Lν v) ∀u. 0 b) (Lν u. def c) Dac˘a ν > 0 sau α > 0 atunci ker Lν = {u ∈ DLν |Lν u = 0} = {0}. u) ≥ 0 (produsul scalar este cel din L2 (0. ˆın plus.222 Propozit¸ia 5.38) Valorile proprii sunt simple. 1).13. (Lν u. a) Dac˘ a u ∈ DLν atunci u ∈ L2 ((0. Funct¸iile (ν) proprii Jν (µk x) sunt ortogonale ˆın L2 ((0.

1 Z 1 Z 1 v¯(x) = − u0 (1)¯ v (1) + u(x)xv 0 (x).

− u(x)[xv 0 (x)]0 dx + ν 2 u(x) dx = .

. deci (Lν u.1. Dac˘ a ν = 0.39) rezult˘ a u(1) = 0 deci u ≡ 0.39) se obt¸ine. Atunci (Lν u. u) = x|u (x)| dx + ν dx = |u(1)|2 (5. din (5. u) ≥ 0. Cap.39) 0 0 x β dac˘a β 6= 0 ¸si f˘ ar˘ a ultimul termen cˆ and β = 0. 1). 1]. 0 0 0 x Z 1 ( ) α α v(x) = u(1)¯ v (1) − u(1)¯ v (1) + u(x) [−xv 0 (x)]0 + ν 2 dx = (u. Pentru v = u se obt¸ine 1 1 |u(x)|2 Z Z 0 2 2 α (Lν u.39) rezult˘a u0 (x) = 0 deci u(x) = c ∀x ∈ (0.3. u(x) = 0 ∀x ∈ (0. Lν v) β β 0 x Dac˘a β = 0 ⇒ u(1) = 0. u) = 0. deoarece α > 0 din (5. fie u ∈ ker Lν . c) Tot ca ˆın demonstrat¸ia Propozit¸iei 4. pentru ν > 0. din (5. v(1) = 0 ¸si se obt¸ine ca mai sus egalitatea dorit˘a. Dac˘ a β 6= 0. §4.

2 din Cap. 3. Ortogonalitatea lor ˆın L2 ((0.37) este satisf˘acut˘a de ϕ1 (x) = xν .14.  ∞) cu ν 2 Lν u = λu. Deoarece (Lν u.41) 2νy ν (cxν + x−ν ). reducem problema la limit˘a de valori proprii (5. §4. (5. 1). §3. µk zerouri ale (5. Prima condit¸ie din (5.15). rezult˘a c˘a u(x) = c1 Jν (µx) ¸si din (5. ker Lν = {0} (a¸sadar ν > 0 sau. Deoarece u = O(xγ ). ¸si atunci lu˘ 2ν Deoarece pentru ν > 0. 1). §4.4 din Cap. 0 ≤ γ ≤ min(ν. x) este demonstrat˘a ˆın Cap. y 6= 0 ( Gν (x. §3. aceast˘a ecuat¸ie are solut¸iile u(x) = c1 Jν (µx) + c2 J−ν (µx) dac˘a ν ∈ / N ¸si u(x) = c1 Jn (µx)+ +c2 Yn (µx) dac˘ a ν = n ∈ N. funct¸ia Green prin 2νxν (cy ν + y −ν ). x Dup˘ a cum am v˘ azut ˆın Cap. (4.40). 3. 3. Rezult˘a c˘a valorile (ν) (ν) (ν) proprii sunt λk = µk . x 6= 0 Pentru ν = 0. Ecuat¸ia Lν u = 0 revine la x2 u00 + xu0 − ν 2 u = 0. Propozit¸ia 3. 223 Se observ˘ a c˘ a dac˘a ν = 0 ¸si α = 0 atunci u(x) = x ∀x ∈ (0. Atunci u este solut¸ie a ecuat¸iei (xu0 )0 + µ2 x − u = 0. aceast˘a constant˘a ˆınlocuind pe W [0]r(0) din demonstrat¸ia Teoremei 4.37). c1 . y) = (5. §4.11. 3. Ecuat¸ia L0 u = 0 devine xu00 + u0 = 0 cu solut¸iile liniar independente 1 ¸si ln x. Definim ca ˆın Cap.36).38). c dat de (5. 0 ≤ y ≤ x ≤ 1. ϕ2 ](x)r(x) = x = −2ν. Propozit¸ia 3. o ecuat¸ie de tip Euler cu solut¸iile u = c1 xν + c2 x−ν . Alegem c2 = 1 ¸si c1 = − ¸si α . §4). d) Faptul c˘ a valorile proprii au multiplicitate unu se demonstreaz˘a la fel cu Propozit¸ia 4. Lu˘am ϕ1 = 1 ¸si ϕ2 g˘asit˘a din u(x) = c1 + c2 ln x β satisface αu(1) + βu0 (1) = 0 deci αc1 + βc2 = 0.38). 3.40) βν + α am ϕ2 (x) = cxν + x−ν . α > 0. Pentru cea de-a doua α(c1 + c2 ) + βνc1 − βνc2 = 0 de unde alegˆand c2 = 1 rezult˘ a βν − α not c1 = = c (5. iar funct¸iile proprii sunt (ν) Jν (µk x). 1] este ˆın ker Lν . u ∈ DLν .37) mai rezult˘ a c˘ aqαJν (µ) + βµJν0 (µ) = 0 adic˘a (5. Fie ν > 0. Fie µ2 = λ ∈ (0. 3. u) ≥ 0 ∀u ∈ DLν . dac˘a Lν u = λu atunci λ ≥ 0. dac˘a ν = 0.8. c2 ∈ R. ϕ2 ] = − rezult˘a c˘a W [ϕ1 .37) la o ecuat¸ie integral˘a prin intermediul funct¸iei Green (Cap. 3. α > 0). folosind (5. §4. 0 ≤ x ≤ y ≤ 1. ♦ Dup˘a cum am procedat ˆın Cap. Ipoteza 5. W [ϕ1 .

1 (1) Solut¸ia problemei la limit˘ a Lν u = f . y) = (5. (G2). In ˆ Ipoteza 5. 1).42)  β  − + ln x.44) 0 √ (3) ∀u ∈ DLν . x− 2 f ∈ L2 (0. Demonstrat¸ie. 1]) pentru ecuat¸ia integral˘ Z 1 u(x) = λ Gν (x. este unic˘a ¸si este dat˘a prin Z 1 u(x) = Gν (x.224 β lu˘am ϕ2 = − + ln x. ϕ2 ](x)r(x) = 1 ¸si definim funct¸ia Green α   − β + ln y. y)yu(y)dy (5. Pentru verificarea primei condit¸ii din (5. y)f (y)dy (5.15. . 3. TEOREMA 5.37) exist˘ a. (5. 1]) iar condit¸ia referitoare la x = 1 se verific˘a pe baza construct¸iei funct¸iei ϕ2 . 0 < x ≤ y ≤ 1  α  Gν (x. faptul c˘a Lν u = f rezult˘a din ˆıns˘a¸si construct¸ia funct¸iei Green (vezi demonstrat¸ia Teoremei 4. 1) ¸si u verific˘ a (5. x). Din (5. Sistemul (ν) {Jν (µk x)|k ≥ 1} este complet ˆın L2 ((0.37) presupunem la ˆınceput ν > 0. Atunci W [ϕ1 .37) este echivalent˘ a cu g˘ asirea valorilor proprii (sau a numerelor caracteristice) ¸si a funct¸iilor proprii a (operatorul integral) cu u ∈ C([0. 1).43) este ˆın DLν .36). Dac˘a u definit ˆın (5. (1) Unicitatea rezult˘a din condit¸ia ker Lν = {0}. §4). (G4) ¸si (G6) pentru a deduce completitudinea funct¸iilor (ν) {Jν (µk x)|k ∈ N∗ } ˆın L2 ((0.4 din Cap.43). x). 0 < y ≤ x ≤ 1  α Dintre proprietat¸ile funct¸iei Green (G1) . funct¸ia xu(x) se dezvolt˘ a ˆın serie Fourier absolut ¸si uni- √ (ν) form convergent˘ a dup˘ a sistemul de funct¸ii xJν (µk x).41) ¸si (5. 1) ∩ C(0. k ∈ N∗ .43) 0 (2) Problema la limit˘ a de valori proprii (5.(G6) vom folosi ˆın continuare (G1).14. Este u¸sor de v˘azut c˘a u ∈ C 2 ((0.

Z x Z 1 .

−ν ν ν ν −ν .

ν .

|u(x)| = .

2ν(cx + x ) .

y f (y)dy + 2νx (cy + y )f (y)dy .

.

45) Z 1 Z x Z 1 ≤ 2ν|c|xν y ν |f (y)|dy + 2νx−ν y ν |f (y)|dy + 2νxν y −ν |f (y)|dy 0 0 x 1 Condit¸ia x− 2 f ∈ L2 (0. a). ≤ 0 x (5.12. 1). 1) antreneaz˘ a ca ˆın demonstrat¸ia Propozit¸iei 5. 1) ¸si rezult˘a c˘a y ν |f (y)|dy ≤ ||f ||L1 deci 0 primul termen din (5. Atunci f ∈ L1 (0. Z 1 f ∈ L2 (0.45) este O(xν ). .

225 Pentru al doilea termen. Dac˘a ν > 1  Z 1 2 Z 1 Z 1 −ν −2ν+1 xν y |f (y)|dy ≤ xν y dy |y −1/2 f (y)|2 dy ≤ x x x . Pentru al treilea termen analiz˘am separat cazurile ν > 1. 1). aplicˆand inegalitatea lui Schwarz obt¸inem Z x Z x 1/2 Z x 1/2 ν −ν 2ν+1 1 x−ν y |f (y)|dy ≤ x y dy |f (y)|2 dy ≤ 0 0 0 y 2ν+2 x 2 1 ≤ ||y −1/2 f ||L2 x−ν √ = ||y −1/2 f ||L2 √ x 2ν + 2 2ν + 2 ¸si al doilea termen rezult˘ a O(x). ν = 1 ¸si ν ∈ (0.

1 ! y −2ν+2 .

.

||y −1/2 f ||2L2 ≤ x2ν ||y −1/2 f ||2L2 = x 2ν (1 − x−2ν+2 ) = 2 − 2ν .

1). Dac˘ a 0 < ν < 1 relu˘ am estim˘arile din cazul ν > 1 1 xν Z x ν y −ν |f (y)|dy ≤ √ ||y −1/2 f ||L2 (1 − x2−2ν )1/2 0 2 − 2ν a O(xν ). ¸si al treilea termen rezult˘ .x 2ν − 2 ||y −1/2 f ||2L2 2ν−2 = x2 (x − 1) 2ν − 2 ¸si 2ν − 2 > 0 arat˘ a c˘ a al treilea termen din (5. 1). ˆın final u(x) = O(xγ ). 0 < γ ≤ min(ν. α > 0. 1 1 Dac˘a ν = 1 observ˘am c˘a 1 ≥ y ≥ x ⇒ α ≤ α ∀α > 0 deci ∀α ∈ (0. y x Z 1 Z 1 x y −1 |f (y)|dy = x y −α y α−1 |f (y)|dy ≤ x x Z 1 Z 1 1/2 Z 1 1/2 α− 12 −1/2 1−α 2α−1 −1 2 ≤ x1−α y y |f (y)|dy ≤ x y dy y |f (y)| dy = x x x 1/2 x2α  1 = x1−α − ||y −1/2 f ||L2 2α 2α ¸si al treilea termen este O(xγ ) pentru x → 0 cu γ = 1 − α.45) este O(x).

43) .42) ¸si (5. folosim (5.226 ˆIn cazul ν = 0.

β x Z x β 1 .

Z Z |u(x)| = .

−.

f (y)dy + (ln x) f (y)dy − f (y)dy+ α 0 0 α x Z 1 .

Z x Z 1 .

β + (ln y)f (y)dy .

≤ ||f ||L1 + | ln x| .

Dac˘a x→0 > x>0 Z x Z x xu0 (x) = 2ν 2 cxν y ν f (y)dy − 2ν 2 x−ν y ν f (y)dy+ 0 0 Z 1 + 2νxν (xy ν + y −ν )f (y)dy x . ˆıncepem din nou cu cazul ν > 0. |f (y)|dy + | ln y| |f (y)|dy ≤ x α 0 x Z x Z 1 β ≤ ||f ||L1 + | ln x| y 1/2 |y −1/2 f (y)|dy + y 1/2 | ln y| |y −1/2 f (y)|dt ≤ α 0 x Z x 1/2 Z 1 1/2 β −1/2 ≤ ||f ||L1 + | ln x| ydy ||y f ||L2 + 2 y(ln y) dy ||y −1/2 f ||L2 = α 0 x Z 1 1/2 β x −1/2 = ||f ||L1 + √ | ln x| ||y f ||L2 + 2 y(ln y) dy ||y −1/2 f ||L2 α 2 x a |u(x)| este m˘ ¸si se obt¸ine c˘ arginit pentru x → 0. Verific˘am acum c˘ a lim xu0 (x) = 0.

Z x .

ν .

.

Deoarece .

.

y f (y)dy .

.

Z 1 x p xν y −ν |f (y)|dy ≤ ||y −1/2 f ||L2 1 − x2ν−2 → 0 dac˘a x→0. ≤ ||f ||L1 . x→0 x Pentru ν > 1. x 2ν − 2 > Pentru ν = 1. 0 2ν + 2 Z 1 ν Evident lim x y ν f (y)dy = 0. 0 Dup˘a cum am ar˘ atat anterior Z x 1 x−ν y ν |f (y)|dy ≤ ||y −1/2 f ||L2 √ x → 0 dac˘a x → 0. primul termen tinde la zero pentru x → 0. folosim inegalitatea lui Schwarz  Z 1 2 Z 1  Z 1  1 2 1 −1/2 2 x |f (y)|dy ≤ x dy |y f (y)| dy ≤ x y x y x ≤ (−x2 ln x)||y −1/2 f ||L2 → 0 pentru x→0 > .

1) ceea (ν) ce revine la completitudinea sistemului {Jν (µk x)| k ∈ N∗ } ˆın L2 ((0. 1). 1).10). y)f (y)dy. 1) ¸si din √ (ν) cele precedente sistemul { xJν (µk x)| k ∈ N∗ } este complet ˆın L2 (0. 1]) ∩ L2 (0. 1).46) 0 √ Consider˘am nucleul k(x. xu(x) = ck xJν (µk x).1) sunt ˆın DLν √ ¸si sunt dense ˆın L2 (0. y). x).19). cu µk solut¸ie a (5. dup˘a funct¸iile proprii √ ale operatorului Kν . ˆınmult¸ind (5. Atunci x−1/2 f = C((0. Afirmat¸iile de la (1) sunt demonstrate. funct¸ia xu se dezvolt˘a ˆın serie Fourier. Rezult˘a c˘a σ(Kν )−{0} este o mult¸ime num˘arabil˘a de valori proprii reale cu unic punct de acumulare zero.9.44) cu x se obt¸ine Z 1 √ w(x) = λ xyGν (x.43) Z 1 u(x) = Gν (x. Teorema este demonstrat˘ a.43). Din propriet˘a¸tile funct¸iei Green (G1) ¸si (G2) acesta este continuu ¸si hermitic.44) rezult˘ a din (5. 1). Conform Corolarului 4. Dup˘ a cum am v˘azut aceste valori proprii sunt inversele numerelor caracteristice λk = µ2k . 1) rezult˘a c˘a { xu| u ∈ DLν } este dens˘a ˆın L2 (0. 227 Pentru ν ∈ (0. prin urmare operatorul in- tegral Kν pe care-l define¸ste este autoadjunct ¸si compact pe L2 (0. y)f (y)y −1/2 dy = (Kν g)(x) 0 cu g(x) = f (x)x−1/2 . g ∈ L2 (0. coeficient¸ii ck fiind calculat¸i ˆın (3. y) = xyGν (x. conform Teoremei 5. Z 1 xν xν y −ν |f (y)|dy ≤ √ ||y −1/2 f ||L2 (1 − x2−2ν ) → 0 dac˘a x→0 x 2 − 2ν > ¸si s-a obt¸inut lim xu0 (x) = 0 dac˘a ν > 0.10. k=1 Deoarece funct¸iile de clas˘ a C 2 cu suport compact inclus ˆın (0. Dac˘a ν = 0 ¸si x > 0. y)w(y)dy (5.38).36) ¸si (5. 1) ¸si din (5. > (2) (5. Fie u ∈ DLν ¸si f = Lν u. x→0 > Z x Z x 1/2 0 x |xu (x)| = |f (y)|dy ≤ ydy ||y −1/2 f ||L2 = √ ||y −1/2 f ||L2 → 0 0 0 2 pentru x→0. absolut ¸si uniform convergent˘ a.1 al Teoremei √ Hilbert-Schmidt (Teorema 4. Dar acestea sunt cele ale lui Lν ˆınmult¸ite cu x ¸si atunci ∞ √ X √ (ν) ∀u ∈ DLν . √ √ (3) Dac˘a w(x) = xu(x). ♦ . Se obt¸ine 0 √ 1 √ Z xu(x) = xyGν (x.

DL1 = {u ∈ C 2 ((0. [28. un (x) = xn . A este ˆınchis ⇔ graficul lui A. c˘ a pentru A ∈ L(Rn ). A nu este m˘ arginit deoarece pentru un : [0. 1] → R. Teorema 6. vol. convergent¸a fiind considerat˘a pe componente. a ˆın E × E.228 Observat¸ie. este x(t) = etA x0 unde etA este operator liniar pe Rn definit ca sum˘a a seriei normal (absolut) convergente ∞ X (tA)n etA = (6. Ax)|x ∈ D(A)}.1]. u(x) = O(1). Operatori ˆınchi¸si ¸si semigrupuri de operatori tare continue Exist˘a multe situat¸ii ˆın care operatori liniari care apar ˆın mod natural nu sunt m˘arginit¸i pe spat¸iile Banach pe care act¸ioneaz˘a. §4) ˆın locul lui L = L0 se va lucra cu L1 = L0 + I. solut¸ia Problemei Cauchy x0 = Ax. ¸sirul (un )n converge uniform la o funct¸ie derivabil˘ a u. I. ||u||≤1 a operator ˆınchis: dac˘a ˆın || ||∞ . x→0. poli- noamele fiind dense ˆın E conform Teoremei de aproximare a lui Weierstrass. x(0) = x0 . ˆIn cazul ν = α = 0. G(A) = {(x. 0 0 0 0 a ker L1 = {0}. VI. O generalizare a not¸iunii de operator liniar m˘ arginit este cea de operator ˆınchis. de unde rezult˘ §6. Definit¸ie. conform celor observate anterior (vezi ¸si Cap. 3. 1]) ¸si pentru u ∈ D(A) fie Au = u0 . u0 (1) = 0 ¸si > lim xu0 (x) = 0}. 1]) este dens˘a ˆın E. este o mult¸ime ˆınchis˘ Amintim din Cap. Atunci D(A) este dens ˆın E (chiar C ∞ ([0. Observat¸ie. u) = − [xu0 (x)]0 u ¯(x)dx + |u(x)|2 dx = −xu0 (x)¯ u(x)|10 + 0 0 Z 1 Z 1 Z 1 Z 1 0 2 2 0 2 + x|u (x)| dx + |u(x)| dx = x|u (x)| dx + |u(x)|2 dx. deci u ∈ D(A) ¸si u0 = Au0 = v. 1). §6. 3. Fie E un spat¸iu Banach ¸si D(A) ⊂ E un subspat¸iu dens.4.1) n! n=0 . n n Exemplu. Cap. dac˘a lim xn = x ¸si lim Axn = y atunci x ∈ D(A) ¸si Ax = y. lim un = u ¸si lim u0n = v A este ˆıns˘ n atunci deoarece ¸sirul derivatelor converge uniform pe [0. 1])| x−1/2 L1 u ∈ L2 (0. Fie E = C([0. 1]). Operatorul liniar A : D(A) → E se nume¸ste ˆınchis dac˘a ∀(xn )n ¸sir din D(A). §1.17]). x→0 > Z 1 Z 1 (L1 u. avem ||un ||∞ = 1 ∀n ≥ 0 dar ||Aun ||∞ = ||nxn−1 ||∞ = n ∀n ≥ 1 deci sup ||Au|| = ∞. D(A) = C 1 ([0.

Propriet˘ a¸tile (1) ¸si (2) definesc ceea ce se nume¸ste un semigrup iar (3) este proprietatea de continuitate tare. condit¸ia (3) este echivalent˘a cu (30 ) lim T (t)x = x. Presupunem (30 ) ˆındeplinit˘a ¸si fie t > 0. Rezult˘ a c˘ a ||T (t0 + h)x − T (t0 )x|| ≤ ||T (t0 )|| ||T (h)x − x|| ≤ ||T (h)x − x|| → 0 pentru h → 0. Dac˘ a {T (t)|t ∈ [0.3) t . ∞)} de operatori liniari m˘ arginit¸i pe E se nume¸ste semigrup tare continuu (sau de clas˘a (C0 )) de operatori dac˘ a satisface urm˘ atoarele condit¸ii. Evident (3) ⇒ (30 ). Pentru t > 0 fie 1 At = [T (t) − I] (6. ˆIn cazul ˆın care ||T (t)|| ≤ 1 ∀t ≥ 0 semigrupul se nume¸ste semigrup de contract¸ii. Fie E un spat¸iu Banach. ∞)). Familia {T (t)|t ∈ [0.1. Pentru aceste semigrupuri condit¸ia (3) se poate ˆınlocui cu o condit¸ie aparent mai slab˘ a. Dac˘ a lu˘ am h < 0 astfel ˆıncˆat t0 + h > 0. ∞)} este un semigrup de contract¸ii din L(E). Pentru h > 0 ¸si x0 ∈ E. t → T (t)x este continu˘a ca aplicat¸ie [0. (1) T (0) = I (operatorul identitate pe E) (2) T (s)T (t) = T (s+t) ∀s. PROPOZIT ¸ IA 6. ∀t0 > 0.2. 229 Ret¸inˆ and propriet˘ a¸tile esent¸iale ale familiei de operatori {etA |t ≥ 0} se ajunge la conceptul de semigrup de operatori (observ˘am c˘a {etA |t ∈ R} formeaz˘a chiar un grup de operatori dar ˆın multe alte situat¸ii t ∈ [0. t ≥ 0 (6. ∀x ∈ E. Fie {T (t)|t ≥ 0} un semigrup tare continuu de opera- tori pe spat¸iul Banach E. Definit¸ie. T (t0 + h)x − T (t0 )x = T (t0 + h)x − T (t0 + h − h)x = = T (t0 + h)x − T (t0 + h)T (−h)x = T (t0 + h)[x − T (−h)x] ¸si din nou ||T (t0 + h)x − T (t0 )x|| ≤ ||T (−h)x − x|| → 0 pentru h → 0.2) (3) ∀x ∈ E. TEOREMA 6. T (t0 + h)x − T (t0 )x = T (t0 )[T (h)x − x]. (3) este verificat˘ ♦ Urm˘ atoarea Teorem˘ a constituie prima parte din ceea ce nume¸ste Teorema Hille-Yosida. ∞) → E. t→0 > Demonstrat¸ie. Astfel a in t0 .

Fie x ∈ E ¸si pentru s > 0 fie Z s xs = T (τ )xdτ . pentru ∀t > 0 are loc Z s T (t)xs = T (t + τ )xdτ (6. (6. Folosind sumele Riemann ¸si continuitatea lui T (t).4). Demonstrat ¸ia Teoremei 6.230 Fie def D(A) = {x ∈ E| exist˘a lim At x} (6. integrala fiind integrala Riemann a unei funct¸ii continue cu 0 valori ˆıntr-un spat¸iu Banach (vezi [28.6) dt Definit¸ie.7) (prin analogie cu cazul A ∈ L(E) cˆand etA este definit˘a ˆın (6. Cap. IV.2. am c˘ 1 s 1 s Z Z At x s = T (t + τ )xdτ − T (τ )xdτ = t 0 t 0 1 t+s 1 s 1 s+t 1 t Z Z Z Z = T (τ )xdτ − T (τ )xdτ = T (τ )xdτ − T (τ )xdτ t t t 0 t s t 0 Avem Z t Z s+t 1 1 lim T (τ )xdτ = x ¸si lim T (τ )xdτ = T (s)x. Operatorul A definit prin (6.5) se nume¸ste generatorul infinitezimal al semigrupului {T (t)| t ≥ 0} ceea ce se noteaz˘a prin T (t) = etA (6. dac˘ Z t0 +t 1 . A este operator liniar ˆınchis ¸si ∀x ∈ D(A) d T (t)x = AT (t)x = T (t)Ax (6. I. xs ∈ D(A). b] → X este continu˘a. t→0 t 0 t→0 t s a f : [a. §1]). vol.5) t→0 > Atunci D(A) este dens ˆın E. (ˆın general. Observ˘am c˘a pentru t < s.8) 0 Cu ajutorul (6. X fiind spat¸iu Banach.4) t→0 > ¸si pentru x ∈ D(A) fie Ax = lim At x (6.6)).1) ¸si satisface (6.8) ar˘ at˘ a ∀x > 0.

.

t0 +t .

Z .

1 .

f (τ )dτ − f (t0 ) ≤ ||f (τ ) − f (t0 )||dτ .

.

. t t0 |t| t0 .

.

∞) ⊂ ρ(A) ¸si 1 ||(λI − A)−1 || ≤ ∀λ > 0 (6. d T (t + s)x − T (t)x T (t)x = lim = T (s) lim As x = T (t)Ax = AT (t)x dt s→0 s s→0 adic˘a (6. dac˘ a exist˘a lim At x atunci exist˘a ¸si lim At T (s)x t→0 t→0 > > a¸sadar ∀x > 0.10) 0 R˘amˆ a A este ˆınchis. Prin a c˘ t→0 > 1 1 acela¸si rat¸ionament ca mai sus lim xs = x ¸si cum xs ∈ D(A) ∀s > 0 ⇒ s→0 s s D(A) = E.9) Din continuitatea tare. ∀x ∈ E At T (s)x = T (s)At x. t→0 t t 0 Rezult˘ a lim At xs = T (s)x − x a¸sadar xs ∈ D(A). A) = (λI − A)−1 se nume¸ste rezolvanta lui A. T (s)D(A) ⊂ D(A) ¸si conform (6. ∃δε > 0 astfel ˆıncˆ at ∀τ ∈ (t0 −δε . Atunci [0. R(λ. PROPOZIT ¸ IA 6. Atunci dac˘a t ∈ (−δε . t0 +δε ). ∀s. Fie xn → x. t0 + T ) ¸si rezult˘ a c˘ a Z t0 +t 1 t f (τ )dτ − f (t0 ) ≤ε t0 1 t0 +t Z ∀t cu |t| < δε ceea ce echivaleaz˘ a cu lim f (τ )dτ = f (t0 )). T (t)xn − xn 1 t 1 t Z Z At x = lim = lim T (τ )Axn dτ = T (τ )ydτ → y n→∞ t n→∞ t 0 t 0 pentru t→0. Din (6. t0 +t) deci ||f (τ )−f (t0 )|| < ε ∀τ ∈ (t0 .10). t > 0 (6. Pentru λ ∈ ρ(A).3. Fie A : D(A) → E un operator ˆınchis.2). ane de verificat c˘ Din (6. t0 +δε ) ∀τ ∈ (t0 . Se nume¸ste mult¸ime rezolvant˘a ρ(A) ⊂ C.9) ∀x ∈ D(A). mult¸imea acelor λ ∈ C pentru care λI − A este o biject¸ie D(A) → E cu invers m˘ arginit. t] obt¸inem Z t T (t)x − x = T (τ )Axdτ (6. ||f (τ )−f (t0 )|| < ε. xn ∈ D(A) ∀n ¸si Axn → y. δε ) ⇒ τ ∈ (t0 −δε . Fie {T (t)|t ≥ 0} un semigrup tare continuu de contract¸ii din L(E) cu generatorul A. Integrˆand pe [0.11) λ . a c˘ > ♦ Definit¸ie. ∀s > 0. ∀x ∈ E. Rezult˘ a x ∈ D(A) ¸si Ax = y deci A este ˆınchis. 231 Fie ε > 0.6) este verificat˘ a.

12) 0 unde integrala este absolut convergent˘a deoarece ||T (t)|| ≤ 1.4. At Rx → λRx − x.11). Dac˘a A : D(A) → E este un operator ˆınchis cu propriet˘ a¸tile . Fie R : E → E Z ∞ Rx = e−λτ T (τ )xdτ (6. Fie E un spat¸iu Banach. Fie t > 0 ¸si λ > 0. Din (6.14) Din (6.232 Demonstrat¸ie. Corolar 3. Deoarece λt + 1 > 1 rezult˘a c˘a [(λt + 1)I − T (t)] este inversabil ¸si atunci (λ − At ) este inversabil. t t 0 Pentru t → 0. Ar˘at˘am c˘a λ ∈ ρ(At ) 1 (λt + 1)I − T (t) λ − At = λ − [T (t) − I] = . λ ∈ ρ(T (t)) (§3.14) c˘a R(λI − A)x = x a c˘ ∀x ∈ D(A). t t Deoarece T (t) ∈ L(E) ¸si ||T (t)|| ≤ 1 ¸stim c˘a ∀λ ∈ C cu |λ| > 1.1. ♦ TEOREMA 6.13) Observ˘am c˘ a folosind convergent¸a absolut˘a ¸si utilizˆand suma Riemann pe a A este ˆınchis obt¸inem pentru x ∈ D(A) intervale compacte ¸si faptul c˘ Z ∞ Z ∞ Z ∞ (6.6) A e−λτ T (τ )xdτ = e−λτ AT (τ )xdτ = e−λτ T (τ )Axdτ = RAx 0 0 0 (6. cum lim At Rx = ARx se obt¸ine t→0 ARx = λRx − x (6.1). Se obt¸ine 1 ∞ −λτ Z At Rx = e [T (t + τ ) − T (τ )]xdτ = t 0 1 ∞ −λ(s−t) 1 ∞ −λτ Z Z = e T (s)xds − e T (τ )xdτ = t t t 0 eλt − 1 ∞ −λτ 1 t −λτ Z Z = e T (τ )xdτ − e T (τ )xdτ = t 0 t 0 eλt − 1 1 t −λτ Z = Rx − e T (τ )xdτ. Rezult˘a c˘a Rx ∈ D(A) ∀x ∈ E ¸si. 0 λ a λ ∈ ρ(A) ¸si (λI − A)−1 = R este m˘arginit ¸si satisface Se obt¸ine ˆın final c˘ (6.13) rezult˘ a (λI − A)Rx = x ∀x ∈ E iar din (6.12) Z ∞  −λτ 1 ||Rx|| ≤ e dτ ||x|| = ||x||.

deci Bλ x = Cλ Ax ∀x ∈ D(A). µ ∈ (0. 3 ε ||Cλ x − x|| < .15). Din (6. Ar˘at˘ am ˆın continuare c˘a ∀x ∈ E exist˘a lim etBλ x ¸si pentru asta aplic˘am λ→∞ criteriul lui Cauchy de existent¸˘a a limitei unei funct¸ii ([28. deoarece etBλ x = dt = Bλ etBλ x = etBλ Bλ x.1).15). I. n! n=0 De asemenea etBλ esBλ = e(t+s)Bλ ∀t. ∀x ∈ E. Tot din (6. genereaz˘a un semigrup tare continuu de contract¸ii ˆıntr-un spat¸iu Banach E dac˘a ¸si numai dac˘a A satisface (1) ¸si (2) din Teorema 6.15) λ atunci A este generatorul infinitezimal al unui semigrup tare continuu de contract¸ii. vol. folosind convergent¸a absolut˘a ¸si uniform˘a a seriei (6. λ→∞ Not˘ am Cλ = λ(λI − A)−1 . Fie λε astfel ˆıncˆat ∀λ ≥ λε . 3 ε ||Cλ y − y|| ≤ ||Cλ (y − x)|| + ||y − x|| + ||Cλ x − x|| ≤ 2||y − x|| + < ε 3 Rezult˘ a lim Cλ x = x ∀x ∈ E ¸si atunci.15) ∞ n 2n 2 (λI−A)−1 ) X t λ ||etBλ || = ||e−tλ etλ || ≤ e−tλ ||(λI − A)−1 ||n = n! n=0 ∞ n n X t λ = e−tλ = e−tλ etλ = 1. §1]). Pentru x ∈ D(A). Pentru λ > 0 fie Bλ = λ2 (λI − A)−1 − λI ∈ L(E). ∞) ⊂ ρ(A) 1 (2) ||(λI−A)−1 || ≤ ∀λ > 0 (6. ||λ(λI − A)−1 || ≤ 1 ∀λ > 0 adic˘a ||Cλ || ≤ 1 ∀λ > 0. operator ˆınchis. s ≥ 0. Va fi astfel demonstrat˘ a Teorema Hille-Yosida: A. Bλ Bµ = Bµ Bλ . Bλ x = λ(λI − A)−1 Ax ¸si λ(λI − A)−1 x − x = (λI − A)−1 Ax. Observ˘ a deoarece ∀λ. Prin urmare {etBλ |t ≥ 0} este un d semigrup de contract¸ii ˆın E al c˘arui generator este Bλ .4. Demonstrat¸ie. Atunci ∀λ ≥ λε . Pentru y ∈ E ¸si ε > 0 fie ε x ∈ D(A) cu ||y − x|| < (D(A) este dens ˆın E).16) λ→∞ Pentru fiecare t ≥ 0 definim etBλ prin (6. II. are loc am c˘ .1) pe intervale compacte. ||(λI − A)−1 Ax|| ≤ ||Ax|| → 0 pentru λ → ∞ ¸si rezult˘a c˘a λ lim λ(λI − A)−1 x = x ∀x ∈ D(A). ∞). 1 Din (6. Cap. 233 (1) (0. ∀x ∈ D(A) a c˘ λ→∞ lim Bλ x = Ax (6.

17) 0 Z t ≤ ||esBλ || ||e(t−s)Bµ || ||Bλ x − Bµ x||ds ≤ t||Bλ x − Bµ x|| 0 Deoarece lim Bλ x = Ax ∀x ∈ D(A). dac˘a t ∈ [a. µ. ∀λ. λ→∞ Atunci {T (t)|t ≥ 0} este semigrup ¸si deoarece ||etBλ x|| ≤ 1 ∀t ≥ 0. b]. Teorema este demonstrat˘a. Deoarece convergent¸a este uniform˘a pe intervale compacte semigrupul {T (t)|t ≥ 0} este tare continuu. ∞) ¸si ∀x ∈ D(A) Z t d sBλ (t−s)Bµ ||etBλ x − etBµ x|| = [e e x]ds = 0 ds Z t sBλ (t−s)Bµ sBλ (t−s)Bµ = [Bλ e e x − Bµ e e ≤ x]ds (6. ∞). Atunci ∀λ. Rat¸ionˆand ca λ→∞ a ∀x ∈ E exist˘a lim etBλ x uniform ˆın t ∈ [a. pe baza convergent¸ei uniforme pe compact¸i. b] ⊂ ˆın cazul lui Cλ deducem c˘ λ→∞ (0. ∀t > 0 exist˘ a lim etBλ x uniform ˆın t ∈ [a. t ≥ 0. ∀λ > 0 rezult˘a ||T (t)|| ≤ 1 ∀t ≥ 0. ∀s. ∞). pentru x ∈ E ¸si t ≥ 0 T (t)x = lim etBλ x. Fie x ∈ D(A).234 etBλ esBµ = esBµ etBλ = etBλ +sBµ . b] ⊂ (0. Deoarece ∀λ > 0. pentru ∀ε > 0 λ→∞ ε ∃δε > 0 astfel ˆıncˆat ||Bλ x − Bµ x|| < . Ar˘at˘am c˘ a generatorul infinitezimal al lui {T (t)|t ≥ 0}.t = (etBλ x − x) = (e x)ds = esBλ Bλ xds t t 0 ds t 0 de unde. µ ∈ (δε . notat provizoriu cu B. pentru λ → ∞.3. t t 0 a ∀x ∈ D(A) exist˘ Rezult˘a c˘ a lim Bt x = Ax deci D(A) ⊂ D(B) ¸si Bx = Ax t→0 ∀x ∈ D(A). c˘a ∀t > 0 1 t Z 1 Bt x = [T (t)x − x] = T (s)Axds.6) pentru semigrupul {etBλ |t ≥ 0} generat de Bλ . Se obt¸ine c˘a ∀x ∈ D(A). ∞) uniform ˆın t ∈ [a. λ ∈ ρ(A) prin ipotez˘a ¸si λ ∈ ρ(B) din Propozit¸ia 6. µ ∈ (δε . Definim. rezult˘ a c˘a ∀t > 0 Z t Z t 1 1 d sBλ 1 Bλ. t ∈ (0. b] ⊂ (0. Din relat¸ia (6. coincide cu A. obt¸inem. E = (λ − B)D(B) = (λ − A)D(A) = (λ − B)D(A) de unde rezult˘a D(A) = D(B) ¸si Bx = Ax ∀x ∈ D(A) ceea ce ˆınseamn˘a c˘a B = A deci A este generatorul semigrupului {T (t)|t ≥ 0}. ∞) ¸si rezult˘a c˘a b ||etBλ x − etBµ x|| < ε ∀λ. ∞). ♦ .

Observat¸ie. yn ) + (x. convergent¸a fiind considerat˘a pe componente. h) ∈ G(A∗ ) care rezult˘ a ˆınchis. −hn ) = 0 ∀x ∈ D(A). n avem (Ax.18). (y. Folosim (6.5. adic˘ a T (t) = S(t). Fie A operator liniar cu D(A) dens ˆın H.19) a U este inversabil ¸si U −1 = U ∗ . ∀t ≥ 0. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si fie A un operator liniar cu D(A) dens ˆın H. este o a ˆın H × H. t] ¸si rezult˘a c˘ a T (0)S(t)x = T (t)S(0)x adic˘a T (t)x = S(t)x ∀x ∈ D(A). Atunci S(τ )x ∈ D(A) ∀τ ≥ 0 ¸si are loc d T (t − τ )S(τ )x = T (t − τ )AS(τ )x − T (t − τ )AS(τ )x = 0 dτ Integr˘am pe [0. h este unic determinat prin (6. Deoarece D(A) este dens ˆın H. Fie x ∈ D(A). cu alte cuvinte dac˘ . A∗ se nume¸ste adjunctul lui A.18) Pentru y ∈ D(A∗ ) definim A∗ y = h. h) ∀x ∈ D(A) (6.18) dar ˆın general D(A∗ ) nu rezult˘a automat dens ˆın H. Dac˘a ∀n ∈ N. Definit¸ie. PROPOZIT ¸ IA 6. lim A∗ yn = h atunci. mult¸ime ˆınchis˘ ˆıncepem prin a observa c˘a din (6. 235 Generatorul infinitezimal define¸ste ˆın mod unic semigrupul {T (t)|t ≥ 0}.6. yn ∈ D(A∗ ) ¸si lim yn = y. n n Demonstrat¸ie. Atunci dac˘a yn ∈ D(A∗ )∀n ¸si lim yn = y.6). Operatorul U ∈ L(H) se nume¸ste unitar dac˘ a U U ∗ = U ∗U = I (6. y) + (x. y) + (x. y) = (x. Definim D(A∗ ) prin condit¸ia y ∈ D(A∗ ) ⇔ ∃h ∈ H cu (Ax. Trebuie s˘a ar˘at˘am c˘a G(A∗ ). y) = (x. ♦ ˆIn cele ce urmeaz˘ a vom considera semigrupuri tare continue de contract¸ii pe spat¸ii Hilbert. h) ∈ G(A∗ ) ⇔ (Ax. Presupunem c˘a semigrupurile tare continue pe E {T (t)|t ≥ 0} ¸si {S(t)|t ≥ 0} au acela¸si generator A. S(t) ∈ L(E) se obt¸ine T (t)x = S(t)x ∀x ∈ E ∀t ≥ 0. ♦ Definit¸ie. Pentru n → ∞ rezult˘a (Ax. PROPOZIT ¸ IA 6. Demonstrat¸ie. lim A∗ yn = h rezult˘a y ∈ D(A∗ ) ¸si A∗ y = h. ∀n. −h) = 0 ∀x ∈ D(A) ceea ce echivaleaz˘a cu (y. graficul lui A∗ . −h) = 0 ∀x ∈ D(A). Deoarece D(A) = E ¸si T (t). Fie H un spat¸iu Hilbert. h) ∀x ∈ D(A) ⇔ ⇔ (Ax. Atunci T (t) = S(t) ∀t ≥ 0. cu hn = A∗ yn .

y) = lim . T (s) A y)ds = x.7.6) deducem c˘a Z t Z t  Z t  ∗ ∗ ∗ ∗ (T (t)x−x. T (s) A yds 0 0 0 ¸si folosind ¸si continuitatea lui T (t)∗ ˆın t = 0 obt¸inem T ∗ (t)y − y 1 t Z = T (s)∗ A∗ yds → A∗ y dac˘a t→0. y) = (AT (s)x.19).21) Demonstrat¸ie.21) ¸si (6. y ∈ H (U x.22) Demonstrat¸ie.23) . U y) = (x. Fie U un operator unitar pe spat¸iul Hilbert H. Verific˘am (30 ). ♦ TEOREMA 6. (2) T (t)∗ T (s)∗ = [T (s)T (t)]∗ = T (t + s)∗ a¸sadar {T (t)∗ |t ≥ 0} verific˘a (1) ¸si (2) din definit¸ia semigrupului tare continuu. y ∈ D(B) (¸stim c˘a D(A) = H. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si {T (t)|t ≥ 0} un semigrup tare continuu de operatori unitari cu generator A. y)ds = (x. Folosind (6. Atunci {T (t)∗ |t ≥ 0} este un semigrup tare continuu de operatori unitari cu generator A∗ = −A (6.236 PROPOZIT ¸ IA 6. Fie t > 0.7. Rezult˘a c˘ R˘amˆane s˘ am (6.20) a ∀x ∈ H Rezult˘a c˘ ||U x|| = ||x|| a¸sadar ||U || = 1 (6. y) (6. ∀x ∈ H ||T (t)∗ x − x|| = ||T (t)T (t)∗ x − T (t)x|| = ||x − T (t)x|| → 0 dac˘a t→0 deci {T (t)∗ |t ≥ 0} este semigrup tare continuu de operatori unitari > (ˆın particular de contract¸ii). Direct din (6. D(B) = H). t t 0 > a D(A∗ ) ⊂ D(B) ¸si A∗ y = By ∀y ∈ D(A∗ ) ¸si se obt¸ine B = A∗ . Conform (6.8. Din (6. x ∈ D(A). Fie acum y ∈ D(A∗ ). = (x. Atunci ∀x. x ∈ H a demonstr˘ T (t)∗ x − x = T (t)−1 x − x = T (t)−1 (x − T (t)x) (6.5) T (t)∗ y − y     T (t)x − x (Ax. Fie B generatorul infinitezimal al semigrupului {T (t)∗ |t ≥ 0} ¸si fie x ∈ D(A). By) t→0 t t→0 t de unde deducem c˘ a D(B) ⊂ D(A∗ ) ¸si By = A∗ y ∀y ∈ D(B). y = lim x.22). Evident T (0)∗ = I ∗ = I iar din Teorema 2.19).

Atunci H ∗ = −iA∗ = iA = H ¸si ˆın conformitate cu (6. Familia {U (t)|t ∈ R} de operatori unitari pe H se nume¸ste grup tare continuu de operatori unitari dac˘a (1) U (0) = I (2) U (t + s) = U (t)U (s) ∀t. eitH se define¸ste prin intermediul Teo- remei spectrale.8 generatorul semigrupului {U (t)|t ≤ 0} = {U (−t)∗ |t ≥ 0} este A∗ = −A. T (t)∗ x − x x − T (t)x lim = lim T (t)∗ = −Ax t→0 > t t→0 > t ¸si rezult˘ a D(A) ⊂ D(A∗ ) ¸si A∗ x = −Ax ∀x ∈ D(A). Observat¸ii. a c˘ Din (6. 237 ¸si x − T (t)x = T (t)[T (t)∗ x − x] (6.25) 2) Un grup tare continuu de operatori unitari genereaz˘a dou˘a semigrupuri tare continue de contract¸ii prin restrict¸ionarea la [0. ♦ Definit¸ie. TEOREMA 6. ∀x ∈ D(A). Fie H un spat¸iu Hilbert. respectiv la (−∞. ˆın final D(A) = D(A∗ ) ¸si A∗ = −A.25) U (t) = eitH ∀t ∈ R (6. Fie H un spat¸iu Hilbert ¸si A : D(A) → H un operator ˆınchis. Definim H prin H = iA. x − T (t)x T (t)∗ x − x lim = lim T (t) = A∗ x t→0 > t t→0 > t ¸si atunci D(A∗ ) ⊂ D(A) ¸si Ax = −A∗ x ∀x ∈ D(A∗ ). ∀x ∈ D(A∗ ). 0]. s ∈ R (3) ∀x ∈ H.27) . sau [69]).7).26) (ˆın cazul operatorilor H autoadjunct¸i. ∞). 1) Deoarece U (t) este unitar ∀t ∈ R din (1) ¸si (2) se obt¸ine I = U (0) = U (t)U (−t) de unde U (−t) = U (t)−1 = U (t)∗ ∀t ∈ R (6.24). A genereaz˘ a un grup tare continuu de operatori unitari dac˘a ¸si numai dac˘ a A = iH cu D(H) = D(A) ¸si H = H ∗ (6. t → U (t)x este continu˘a ca aplicat¸ie R → H. Dac˘a A este generatorul semigrupului {U (t)|t ≥ 0} atunci din Teorema 6.24) Din (6. (6.9 (Stone).23). vezi [15].

Deoarece A∗ = −A rezult˘a λy − Ay = 0 ceea ce antreneaz˘ a conform (6. m ≥ nε λ ¸si atunci ∃ lim xn = x ⇒ lim Axn = y − λx ⇒ x ∈ D(A) ¸si y − λx = Ax adic˘a y = (λ + A)x.238 a cu D(A∗ ) = D(A) ¸si A∗ = −A). y) = 0 ∀x ∈ D(A). Atunci y ∈ D(A∗ ) = D(A) ¸si (λI + A∗ )y = 0 din densitatea lui D(A) ˆın H. x) deci (Ax. A∗ x) = −(. x) = 0 ∀x ∈ D(A).27). n → ∞. y). deci A∗ = −A. U (U ˜ (t)y) = (x. x) + (Ax. AU˜ (t)y) = 0 deci ˜ (t)x. U ˜ (0)y) = (x.28) y = 0. 1 1 ||(λI ± A)−1 y|| ≤ ||y|| ceea ce atrage ||(λI ± A)−1 || ≤ . Pentru x. ∀t ≥ 0. V (t)y) = (x. ∀x. λ λ Sunt astfel ˆındeplinite pentru A ¸si respectiv (−A) condit¸iile (1) ¸si (2) ale Teoremei Hille-Yosida ¸si rezult˘a c˘a A genereaz˘a semigrupul de contract¸ii ˜ {U (t)|t ≥ 0} iar (−A) genereaz˘ a semigrupul {V (t)|t ≥ 0}. y ∈ D(A).28) 1 ||xn − xm || ≤ ||(λ + A)xn − (λ + A)xm || < ε ∀n. Rezult˘a c˘a (λI + A)(D(A))) = H ¸si cu acela¸si rat¸ionament (λI − A)(D(A)) = H. din (6. y) ∀x. ∀λ > 0. ”⇒” Am observat mai sus c˘a generatorul unui grup tare continuu de operatori liniari satisface (6. A∗ U ˜ (t)y) + (U˜ (t)x. (λI + A)(D(A)) ¸si (λI − A)(D(A)) sunt subspat¸ii ˆınchise ˆın H: dac˘a λxn + Axn → y. y ∈ H ˜ (t)x. y ∈ D(A).29) .27). xn ∈ D(A) ∀n. (Ax. ∀t ≥ 0 ¸si la fel se arat˘ a (V (t)x. x) = λ(x. x) ≤ ||(λI ± A)x|| ||x|| adic˘a ||(λI ± A)x|| ≥ λ||x|| ∀x ∈ D(A) (6. (aceast˘a condit¸ie este echivalent˘ Demonstrat¸ie. ”⇐” Fie A operator ˆınchis (D(A) = H) satisf˘acˆand (6. Ax) = −(Ax.28) de unde deducem c˘a λI + A ¸si λI − A sunt operatori injectivi. x) = 0 ceea ce implic˘ a Re (Ax. V (t)y) = (x.28). U dt = (U˜ (t)x. U (U ˜ (t)y) = (U ˜ (0)x. Deoarece A este ˆınchis.22). y) (6. x) = (x. din (6. y) ∀x. ∀y ∈ H. Fie λ > 0 ¸si x ∈ D(A). y ∈ D(A). AU ˜ (t)y) = (U (t)x. Folosind inegalitatea lui Schwarz obt¸inem Re ((λI ± A)x. U ˜ (t)y) + (U˜ (t)x. a c˘ Din densitatea lui D(A) ˆın H se obt¸ine c˘a ∀t ≥ 0. (V (t)x. Fie y ∈ H cu ((λI + A)x. Atunci ∀x ∈ D(A). d ˜ ˜ (t)y) = (AU ˜ (t)x. Rezult˘a c˘a operatorii λI + A ¸si λI − A sunt inversabili ¸si din (6.

Din (6. Dac˘ a t0 = 0.30) Rezul˘ a c˘ a ˜ (t)−1 = U V (t) = U ˜ (t)∗ . Deoarece U V (t)U ˜ (t). V (t)x = lim etBλ x.31) Observ˘am c˘a pentru t ≥ 0. Bλ B ˜λ Bλ rezult˘a c˘a ∀t. U˜ (t) ¸si V (t) sunt obt¸inute ˆın Teorema 6. U˜ (t)V (t)x = U ˜ (0)V (0)x = x ¸si similar se obt¸ine ˜ (t)x = x. ∀t ≥ 0. (6. pentru λ → ∞.22) mai obt¸inem c˘ d ˜ ˜ (t)A∗ V (t)x = 0 ˜ (t)AV (t)x + U U (t)V (t)x = U dt de unde rezult˘a c˘a ∀t ≥ 0.6) a¸sadar ∀t ≥ 0 operatorii U a ∀t ≥ 0.33) V (−t). Proprietatea de continuitate tare este automat verificat˘a dac˘a t0 > 0 sau t0 < 0 din continuitatea tare a semigrupurilor {U ˜ (t)|t ≥ 0} respectiv {V (t)|t ≥ 0}. ∞). ∀x ∈ D(A). s < 0. 239 ˜ (t) ¸si V (t) sunt unitari. din (6. ∞). t + s > 0.4 prin ˜ (t)x = lim e λ x. dac˘a t > 0. t ∈ R prin ˜ (t). (6. B λ→∞ ˜λ = B Deoarece ∀λ > 0. t < 0 Evident U (0) = I. s ∈ [0. ∀t. ¸si (6. ˜ (t)U U (t)U (s) = U (t)V (−s) = U ˆ (−s)−1 = U ˜ (t + s)U ˜ (−s)U ˜ (−s)−1 = ˜ (t + s) = U (t + s) = U ¸si similar se verific˘ a proprietatea (2) a grupului de operatori ˆın celelalte cazuri. ∀t ≥ 0.32) Definim U (t).31) ¸si (6. la ˜ (t)V (s) = V (s)U U ˜ (t). ˜ (t)x − x|| = 0 lim ||U (t)x − x|| = lim ||U t→0 t→0 > > .32). etBλ esB˜λ = esB˜λ etBλ ceea ce conduce. V (t) ∈ L(H) ¸si D(A) = H rezult˘ a ∀t ≥ 0 a c˘ ˜ (t)V (t) = I U ˜ (t) = I ¸si V (t)U (6. s ∈ [0. ( U t≥0 U (t) = (6. Bλ = λ (λI − A)−1 − λI ¸si U tB 2 λ→∞ ˜ ˜λ = λ2 (λI − A∗ )−1 − λI = λ2 (λI + A)−1 − λI. Dac˘a x ∈ D(A).

a) Fie P ∈ L(H) o proiect¸ie ortogonal˘a (H spat¸iu Hilbert). 1]). || ||∞ ) Z t (Au)(t) = u(s)ds 0 3.33) define¸ste un grup tare continuu de operatori unitari care are. ∀y ∈ F ⇔ PE PF = 0. 4. al unor ecuat¸ii cu derivate part¸iale. 2. §7.5. || ||) este un spat¸iu normat ¸si T : (Rn . Studiat¸i aplicat¸ia ||T (·)|| : Rn → [0. ♦ Semigrupurile tare continue apar natural ˆın studiul ecuat¸iilor cu argument ˆıntˆarziat. ∞). lim xn = x ¸si lim yn = y atunci a dac˘ n n lim(xn . S˘a se arate c˘ a ˆın spat¸iul Hilbert H. Ar˘atat¸i c˘ a H este un spat¸iu Hilbert ¸si E ⊂ H atunci a dac˘ {h ∈ H| (h. || ||∞ ) → (C([0. ˆın mecanica cuantic˘a. lim ||U (t)x − x|| = lim ||U ∗ (−t)x − x|| = t→0 t→0 < < = lim ||U ∗ (−t)[x − U (−t)x]|| = lim ||x − U (−t)x|| = 0 t→0 t→0 < < Rezult˘a c˘a (6.240 ¸si folosind (6. n 6. 7. 1]). || ||) este un operator liniar bijectiv atunci T ¸si T −1 sunt operatori m˘arginit¸i. Calculat¸i norma operatorului A : (C([0.5) (regula paralelogramului). y) (( . S˘a se arate c˘a dac˘a P 6= 0 atunci ||P || = 1. S˘a se arate c˘ a dac˘a (E. ) este produsul scalar). y) = 0 ∀x ∈ E. Demonstrat¸i relat¸ia (2. folosind ¸si Propozit¸ia 6. ˆın studiul proceselor Markov. ) are loc 1 (x. || ||2 ) → → (E. Exercit¸ii 1. y) = 0 ∀y ∈ E} este un subspat¸iu ˆınchis al lui H. yn ) = (x. b) S˘a se arate c˘a dac˘ a E ¸si F sunt subspat¸ii ˆınchise ale lui H atunci (x.29). Indicat¸ie. . generatorul infinitezimal A. 5. Ar˘atat¸i c˘ a ˆıntr-un spat¸iu Hilbert cu produsul scalar ( . y) = [||x + y||2 − ||x − y||2 + i||x + iy||2 − i||x − iy||2 ] 4 (identitatea de polarizare).

S ∈ L(E) ¸si T este compact atunci S ◦ T este a dac˘ compact.21). Bh g) ∀f. g ∈ C00 (R). Fie C00 (R) = {f : R → C|f este continu˘a ¸si supp f este compact}. Ar˘ atat¸i c˘ a T. Ah g) ¸si (Bh f. . g) = (f. g) = (f. Bh : C00 (R) → C00 (R) f (x + h) + f (x − h) (Ah f )(x) = 2 (Bh f )(x) = i[f (x + h) − f (x − h)] a Ah ¸si Bh sunt operatori liniari m˘arginit¸i iar dac˘a pe C00 (R) se S˘a se arate c˘ consider˘a produsul scalar din L2 (R) atunci (Ah f. Fie h > 0 ¸si operatorii Ah . S˘ a se discute dup˘ a λ ∈ R existent¸a solut¸iilor urm˘atoarelor ecuat¸ii integrale ¸si s˘ a se calculeze aproximat¸iile succesive u0 . S˘ a se calculeze valorile proprii ¸si s˘a se g˘aseasc˘a funct¸iile proprii pentru operatorul Lu = −u00 cu condit¸iile la limit˘a a) u(0) = u(1). Z 1 a) u(x) = λ (6x5 − 3x2 )yu(y)dy + x 0 Z 2π b) u(x) = λ [sin(x + y)]u(y)dy 0 Z 2π c) u(x) = λ [sin(x + y)]u(y)dy + 2x 0 12. S˘ a se verifice relat¸iile (6. 241 8. π] 13. 9.20) ¸si (6. u0 (0) = u0 (1) pe [0. 10. cˆand este cazul. u0 (π) = 0 pe [0. 1] b) u(0) = 0. β ∈ C. u1 ¸si u2 . 11. S ∈ L(E) sunt operatori compact¸i atunci αT + βS a dac˘ este operator compact ∀α. Ar˘ atat¸i c˘ a T.

Analiz˘ a funct¸ional˘a. Gl˘ avan. Dunford. [4] E. 1958. Univ. J. Chapitres suppl´ementaires de la th´eorie des equations diff´e- rentielles ordinaires. Methods of mathematical physics. 1970. Nauka. vol.D. Introducere ˆın teoria stabilit˘ a¸tii (ˆın limba rus˘a). Nauka. Cristescu. Chow. Trans. Bucure¸sti. 1989. M. V. 89. 1975. 1980. ALL. Moscova. Ecuat¸ii diferent¸iale prin probleme. Ed. Ga¸spar. Linear Operators II. Uni- versitas. Pite¸sti.T. Methods of Bifurcations Theory. Principii ¸si aplicat¸ii. 1993.T.R. J. [12] R. Bucure¸sti. [16] A. [8] L. New York. Ser. 1982. 4 (1967-12). Terpigoreva. Hilbert. Princeton Univ. vol. . [11] S.I. V. Gut¸u. Facla. [7] V. 1963. S¸tiint¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘ a.242 Bibliografie [1] V. Chi¸sin˘ au. Zolotarev. O. In- terscience.I. Discontinuous Automatic Control.R. Springer. Courant. Moscova.A. Teoria matricilor (ˆın limba rus˘a). Linear Operators I. Oprea. J. Ed.I. A. Arnold. 1978. Brand. D. Analyse math´ematique. Wiley. J. Ed. 782. 1966. 1953. Teoria bifurcat¸iilor. Arnold. Nauka. Timi¸soara.V. Press.M. Academiei.G. Fonctions de plusieurs variables r´eelles. Matematici speciale. Wiley. [15] N. Brˆınz˘anescu. Fl¨ugge-Lotz.A. St˘an˘a¸sil˘ a. Ia¸si. Bu- cure¸sti. [10] G. [19] D. 1979. Schwartz. Parker. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Efimov. [3] V. Ed. New York. [6] V. Analiz˘ a matematic˘ a (limb˘a rus˘ a) VS. Ed. Barba¸sin. I. 1980. 1967. Semigrupuri de contract¸ii neliniare ˆın spat¸ii Banach. [20] A. Georgescu. [13] R. New York. [9] V. Chilov. Ecuat¸ii diferent¸iale. Gerlach. Ed. [22] V. Barba¸sin. [2] V. Stahi. 1980. Wiley. Wave propagation in viscous fluid lines including higher mode effects. New York. Berlin. Moscova. Analiz˘ a funct¸ional˘a. I. Mir. Funct¸ii Liapunov (ˆın limba rus˘a). 1994. Moscova. [5] E. 1974. [21] C. [17] I. 1985. Differential and Difference Equations. 1999. Mir. Dunford. ASME. no. 1953. Barbu. Arnold Modele matematice ale mecanicii clasice. Hale. Gantmacher. D. Junimea. Moscova. 1966. Barbu. I. p. [18] F. [14] N. S¸tiint¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘a.N. Ecuat¸ii diferent¸iale. Moroianu.K. Schwartz.

Humi. Hirsch. Kazarinoff. Ed. Funct¸ional Anal. 1999. Differential Equations. Ixaru.A. V. [31] Andrei Halanay. Mech. [38] M. Matrix-Rom.D. 1-2. Stability and Accuracy of Steady-State Motions in Loaded Copying Systems: an analytical approach. I. Safta. Functional analysis and semigroups. Reg.A. Sci. Second Course in Ordinary Differential Equations for Scientists and Engineers. [36] B. no. Engrg. Hale. 243 [23] A. New York. Bucure¸sti. [39] M. Topics in Dynamics Bifurcation Theory. Metode numerice pentru ecuat¸ii diferent¸iale cu aplicat¸ii. Ordinary differential equations. . 158 (1998). Y-H Wan. Ed. Mech (ZAMM). Miller. London. Ser. 2. and Engrg. 1963. Starjinski. A. Theory and applications of Hopf bifurcation. de Math. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Godunov. 1.A. [28] Andrei Halanay. 65-79. [32] Andrei Halanay. 6(1999). Phillips. 107-113. Academiei. Springer. New York. Roum.M. 1979. C. 1964. [34] J. Ecuat¸ii diferent¸iale.M. Safta. Asupra teoremei lui Peano ˆın spat¸ii Banach. Nauka. Periodic motions for loaded two control edges hydraulic copying systems. Comput. 1981. i evo prilojenia 91(1975). II. [40] V.. Elemente de analiz˘ a complex˘ a. Ed. [35] F. N. A J-izometric dilation of a continuous semigrup with positive generator. Bull. Acade- miei. [27] Andrei Halanay. S. 23-27. 1966. Methods Appl. [30] Andrei Halanay. Univ. Polit. 93-101. Iakubovici.A. Math. Smale. Bucharest. Berlin. C. Cambridge Univ. Hartman. 47 (1981). 1974. Pures et Appl. Bu- cure¸sti. Wiley. Safta. CBMS. Comput. vol. Angew. [41] L. 1997. [29] Andrei Halanay.A. 367-374. vol. W. [33] Andrei Halanay. As- sisted Mech. Differential Equations. Behaviour of unloaded copying systems near the stability boundary. Math. Hille. 1957. [37] E. Press.N. Colloq. C. [24] Aristide Halanay. 1988.Gr. Z. Providence. 1987. [26] Aristide Halanay. Matrix-Rom. Rezonant¸˘ a parametric˘ a ˆın sisteme liniare (ˆın limba rus˘a). 1999. vol. Elemente de analiz˘ a mate- matic˘ a. Teoria calitativ˘a a ecuat¸iilor diferent¸iale. C.S. [25] Aristide Halanay.. 61(1999).D. no. Hassard. 1972. Timotin. 59-60. Rev. 80 (2000). R. Academic Press. D. Conf. Bucure¸sti. Publ. Safta. 34 (1989). Dynamical Systems and Linear Algebra. R. New York. Academic Press. Gologan. Existence and stability of normal motions in loaded hydraulic copying systems with periodic and composed inputs. Moscova.

II. Marsden. [45] L.V. Fomin. 1960. 1950. [50] A. [63] N. Contribution to stability theory. 1958. 1978. [46] M.L. Ma¸sino- stroienie. Moscova. 1967. Ed. Ecuat¸ii diferent¸iale ¸si cu derivate part¸iale. Bucure¸sti. Olariu. Moscova. 1966. 1960. Berlin. funct¸ii complexe ¸si aplicat¸ii. [49] A. . Miric˘ a. S¸tiint¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘ a. Olariu. Linear Differential Equations and Function Spaces. Springer.A. [59] K. II. Moszy´ nski. Moscova. Nicolescu. [57] S¸t. Kolmogorov. B. of Math. Bucure¸sti. Kuznetsov. GIT. Bu- cure¸sti. V. E.V. 1995. 1982. St˘ an˘a¸sil˘ a. J. Academiei. Nauka.M. Perturbation theory for linear operators. Massera. Univ. Academic Press. 1966. Ed. Teoria stabilit˘ a¸tii mi¸sc˘ arii (ˆın limba rus˘a). S. Elements of Applied Bifurcation Theory. Springer. Moscova. Tehnic˘a. Sisteme hidraulice de copiere (ˆın limba rus˘a).G. New York. [56] S¸t. Landau. Aplicat¸ii. II. Bucure¸sti. 182-206. Ann. [58] G. Teoria distribut¸iilor. 65 (1956). Lescenco. Metode numerice de rezolvare a ecuat¸iilor diferent¸iale ordinare. Elemente de teoria funct¸iilor ¸si analiz˘ a funct¸ional˘a (ˆın limba rus˘ a). Ecuat¸ii diferent¸iale ¸si cu derivate part¸iale. [51] I. M. 1986. Ecuat¸ii diferent¸iale asociate unor operatori neliniari ˆın spat¸ii Banach. 1.N. vol. Lifchitz. Bucurest¸i. 2000. Phillips. Ecuat¸ii diferent¸iale I.L. Moscova-Leningrad. Nauka. Academiei. Wadsworth Publishing Co. [53] J. [62] V. Analiz˘ a matematic˘ a. III. Kato. Prepelit¸˘ a. Leighton. Hopf bifurcation and its applications. R.V. Tehnic˘ a. Univ. Ordinary differential equations. I. Belmont. 1958.A. 1977. Ed. S ¸ abat. Bucure¸sti. Lax. Schaffer. no. 1968. Bu- cure¸sti. Ed. [43] A. Miric˘ a. Spinger. Massera. Ecuat¸ii diferent¸iale ¸si integrale. Scattering Theory. Lavrentiev. de la Paix. CA. 1966. Malkin. Metode ale teoriei funct¸iilor de variabil˘ a complex˘ a (ˆın limba rus˘ a). [47] P. [61] V. Univ. 1989. Moro¸sanu. 1989. Ed. II. Berlin. [52] J. Ed. Mecanique. Problema general˘ a a stabilit˘a¸tii mi¸sc˘ arii (ˆın limba rus˘a). I. Liapunov. Berlin.J. T. Tehnic˘a. Miric˘ a. [60] M. 1979. Pavel. 1976. [54] J. GIFML. Bucure¸sti. [55] S¸t. Academic Press. [44] Y. [48] W. 1970. 1957. Moscova. Bu- cure¸sti. vol. Ecuat¸ii diferent¸iale. 1973. Ed. Mc Cracken.244 [42] T. 1981..

B. 1982. 1992. I. Teoria stabilit˘a¸tii. [80] T. Tehnic˘ a. 1978. Academic Press. [84] N. Pavel. 1972. Ed. Vasiliu. Academic Press. of JSME. N. 1984. I. Ed. Ed. Titchmarsh. Bucure¸sti. Analysis. no. Bucure¸sti.A. 1980. [70] E. Kiev. [77] F. Micula. Rus. Ionescu. exemple ¸si probleme (ˆın limba rus˘a). II. [81] V. 1946. Dacia. GIOVS. vol. Bucurest¸i. Stampacchia. [72] A. 1984. [82] S. Ed. [78] C. 1967. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a. Matrix-Rom. Theodorescu. Universitatea Bu- cure¸sti. Ecuat¸ii diferent¸iale ¸si integrale. Springer. Ed. Konishi. Cluj-Napoca. UPB. Bucure¸sti. Krivo¸seia. Vladimirov. ´ [67] L. distributions and kernels. 1971. 1975. Ecuat¸ii diferent¸iale: exercit¸ii ¸si probleme. I. Topological vector spaces. Research on wave phenomena in hydraulic lines. Acadmic Press. a-III-a. Rus. [75] R. Ed. 1994.H. Pavel. D. Bull. C. 1978. Equazioni differenziali ˆın Rn . Moscova. ed. Ed. Berlin. Didactic˘a ¸si Pedagogic˘ a. Berlin. Synthesis and Design of Hydraulic Servosys- tems and Pipelines. Methods of modern mathematical physics. ¸stiint¸ific˘a ¸si Enciclopedic˘a. August. B. Probleme de ecuat¸ii diferent¸iale. Tudosie. Seydell. [76] E. [79] F. Vasiliu. [74] R.C. Probleme de ecuat¸ii diferent¸iale ¸si cu derivate part¸iale. Yosida. [66] L. 1999. [83] K. Oxford. Servomecanisme hidraulice ¸si pneumatice. G. 1973. 1987. R˘ asvan. Rogai. [73] M. Simon. 158. New York. Pontriaguine. Bucurest¸i. New York. 21. Functional analysis. Eigenfunction expansions associated with second- order differential equations. Bu- cure¸sti. 1980. Baron.J. Reed. Tehnic˘a. vol. New York. Viersma. Treves. I. Aca- demic Press. Washio. 1987. T. Springer. Metode numerice ˆın tehnic˘ a. Ecuat¸ii diferent¸iale. Temam. Oxford at the Clarendon Press. Principles of functional analysis. G. Schechter. Practical bifurcations and stability analysis. Samoilenco. Piccini. Tehnic˘a. [69] M.M. Ligouri Editore.A. 1969. Ed. Equations diff´erentielles ordinaires. 1990. vol. 1971. vol. Perestiuk. ¸stiint¸ific˘a ¸si Enci- clopedic˘ a. Vrabie. Ecuat¸ii diferent¸iale. [85] I. Init¸iere ˆın teoria operatorilor liniari. M. [65] P. G. Elsevier. S. . Salvadori.S. Bucure¸sti. Catan˘a. Metode numerice de rezolvare a ecuat¸iilor funct¸ionale. Mir. Bucure¸sti. 1975. [71] M.L. 1972. 245 [64] P. I. [68] V. Vasilescu. Ecuat¸iile fizicii matematice. Vidossich.

afine. [56].246 NOTE Capitolul 1 Avˆand caracter introductiv. Conform [68] rezultatul sub forma enunt¸at˘a ˆın Teorema 1. [59]. [56]. [26]. este demonstrat˘ a ˆın [7]. Pentru studiul ecuat¸iilor clasice (cu variabile separabile. De exemplu [28. [67]. I. vezi de asemenea [26]. Capitolul 2 Detalii despre spat¸iile metrice se pot g˘asi ˆın multe locuri. vol. [58].8 se g˘asesc ˆın [7] ¸si ˆın [56].v. datorat˘a lui Kurzweil este prezentat˘ a ˆın [26]. [51]. Demonstrat¸ia dat˘ a este modelat˘ a dup˘a [67].12 se g˘asesc ˆın [18] ¸si ˆın [68]. [66]. Frecvent ma- tricea eAt este construit˘ a pe baza analiz˘arii formei canonice Jordan a matricii A ([7].l. [68]. [66]. Stabilitatea sistemelor liniare este discutat˘a ˆın [7]. [56]. [61]. Alte demonstrat¸ii ale Teoremei lui Peano se g˘asesc ˆın [26] ¸si ˆın [56].7 ¸si 2. [7]. Teorema 1.2.v.12 ˆıi apart¸ine lui Hurwitz (1895) o form˘ a echivalent˘a fiind demonstrat˘a de Routh ˆın 1877. y ∈ Rn .5 este prezentat˘ a ˆın [7]. ˆIn leg˘ atur˘a cu not¸iunea de funct¸ie l. Pentru mai multe exemple concrete se pot consulta [7]. Riccati. Metode numerice de rezolvare a ecuat¸iilor diferent¸iale sunt prezentate ˆın [41]. [26] ¸si [56] unde se pot g˘asi ¸si referint¸e privind istoria acestei inegalit˘ a¸ti. Acolo se afl˘a ¸si detalii privind istoria acestui rezultat redescoperit succesiv de mai mult¸i autori. [8]. Clairaut) vezi [8]. pentru sisteme autonome. definit˘a prin < f (x) − f (y). [64]. [71]. . Subliniem c˘a pentru aplicarea teoremei cre¸sterilor finite mult¸imea trebuie s˘a fie convex˘a de unde rezult˘ a condit¸ia de convexitate impus˘a ˆın definit¸ia propriet˘a¸tii l. Lagrange. bazat˘a pe proprietatea de disipativitate. [79]) este dezvoltat˘a ˆın [29] ¸si de asemenea ˆın [61]. [73]. Capitolul 3 Sistemele afine de ecuat¸ii diferent¸iale sunt prezentate ˆın toate tratatele consacrate acestui subiect fiind numite de obicei sisteme liniare. [39]. x − y >≤ 0 ∀x. [50]. [26]. Demonstrat¸ii deosebite ale Teoremelor 2. II]. [26]. [56]. [67]. [56].2 vezi ¸si [26].l. [38]. Pentru studiul ecuat¸iilor cu derivate part¸iale de ordin unu ¸si integralele prime ale sistemelor simetrice asociate se pot consulta [2]. Bernoulli. Metoda bazat˘ a pe calculul funct¸ional analitic pentru operatori liniari m˘argi- nit¸i ([14]. Cap. Demonstrat¸ii ale Teoremei 1. [75]. [67]). not¸iunile ¸si rezultatele prezentate se reg˘asesc ˆın majoritatea lucr˘ arilor dedicate studiului ecuat¸iilor diferent¸iale. O teorem˘a de existent¸˘a ¸si unicitate global˘a ¸si continuitate ˆın raport cu condit¸iile init¸iale. O gener- alizare a teoremei privind dependent¸a continu˘a de datele init¸iale. [8].

[35]. Teorema Liapunov-Poincar´e. [62]. [8]. [25] ¸si [68]. Capitolul 4 Referint¸e generale pentru Teoria stabilit˘a¸tii sunt [24].7 este denumit˘ a ˆın [7]. [51]. [51]. [76]. Alte construct¸ii algebrice ale funct¸iei Liapunov pentru sisteme liniare se g˘asesc ˆın [7] ¸si [25]. g : V → Rn . a unui sistem planar de clas˘ a C 1 care nu cont¸ine puncte de echilibru este un ciclu limit˘ a. Cap. [54]. Problemele Sturm-Liouville sunt prezentate dup˘a [66. [50]. ˆın [68] se g˘asesc de asemenea numeroase exemple ¸si aplicat¸ii. [67].7. vezi [38]. [7]. ˆın [39] este dat˘ a o definit¸ie a funct¸iei Green pentru operatori liniari de ordin n.5 se pot consulta [35] ¸si [44]. ˆın monografia [38] un paragraf ˆıntreg este dedicat sistemelor gradient x0 = −grad Φ(x). 4. ˆın condit¸ii mai put¸in restrictive se g˘asesc ˆın [39].5 sunt demonstrate ˆın [5]. §3]. [66]. Teorema 1. vezi [8]. x0 = −y ( 0 x = −x − y ˆIn [44] este prezentat exemplul sistemelor ¸si y 0 = −y y0 = x − y care nu sunt neted echivalente dar sunt topologic echivalente ˆın discul unitate. Pentru discutarea cazurilor critice legate de Teorema de stabilitate ˆın prim˘a aproximare vezi [50]. Variante ale Teoremei 1. [67]. Pentru modul de abordare din Propozit¸ia 2. ˆın aceast˘a direct¸ie se poate consulta ¸si [20]. Definit¸ia funct¸iei Liapunov este preluat˘a dup˘a [24]. [81]. f ¸si g de clas˘a C 1 . [38] ¸si [68]. Sistemele cu coeficient¸i periodici sunt discutate ˆın [40] ¸si ˆın [67].6 ˆın care funct¸ia Liapunov este construit˘a pe baza unor considerat¸ii algebrice este dat˘a ˆın [38]. [67]. [35]. [25] ca ¸si demonstrat¸ia Teoremei 1. . Dac˘a exist˘a h : U → V un difeomophism de clas˘ a C 1 astfel ˆıncˆat f (x) = h0 (x)−1 · g[h(x)] ∀x ∈ U . nevid˘a. ˆın [74] sunt prezentate ¸si analizate multe exemple interesante. [5]. Formele normal˘a ¸si autoadjunct˘a ale ecuat¸iei de ordinul al doilea ¸si propriet˘a¸tile zerourilor solut¸iilor sunt prezentate pe larg ˆın [39]. ˆIn leg˘ atur˘a cu Definit¸ia 2. Teoria seriilor Fourier-Bessel se g˘ase¸ste ¸si ˆın [46]. Funct¸iile Liapunov ¸si rolul lor ˆın studiul stabilit˘a¸tii sunt studiate de mult¸i autori: [4]. Deosebit de utile ˆın studiul bifurcat¸iilor se dovedesc monografiile [36] ¸si [44]. 247 Clasificarea Poincar´e este prezentat˘a ˆın [8]. cˆand sistemele pot fi con- siderate ca ¸si cum ar fi identice. Fie f : U → Rn . Exist˘a ¸si o relat¸ie de echivalent¸˘ a mai puternic˘ a decˆat cea topologic˘a. Exemplul fort¸elor conservative se g˘ ase¸ste ˆın [7]. Caracterizarea ciclurilor limit˘a pentru sisteme de ordin 2 (planare) este dat˘a de Teorema Poincar´e-Bendixon: o mult¸ime limit˘a compact˘a. [68]. [39]. O alt˘ a demonstrat¸ie a Teoremei 1. U ¸si V deschi¸si din Rn ¸si fie sistemele autonome (1) x0 = f (x) ¸si (2) y 0 = g(y). Construct¸ia funct¸iei Green urmeaz˘ a [81]. [39]. [51]. sistemele (1) ¸si (2) se numesc neted (difeomorf) ( echivalente.4.

[73]. vol. [69.248 Capitolul 5 Teoria operatorilor este prezentat˘a ˆın monografii specializate ¸si ˆın tratate de Analiz˘ a funct¸ional˘ a. Pen- tru detalii privind bazele ˆın spat¸ii Banach ¸si ˆın spat¸ii Hilbert. [42]. Cap. Demonstrat¸ia Propozit¸iei 4. [83]. [83]. aceasta ¸tinˆ and cont ¸si de faptul c˘a alt¸i autori. §4]). 8. [47]. Recomand˘ am [14]. vezi [13]. [37]. II]. [73]. Problema la limit˘ a pentru funct¸ii Bessel este formlat˘a ˆın condit¸ii mai put¸in restrictive decˆat ˆın [81]. Studiul propriet˘ a¸tilor spectrale pentru operatori compact¸i ˆın spat¸ii Banach se g˘ ase¸ste ˆın [14]. situat¸ie de altfel obi¸snuit˘a ˆın cazul punctelor singulare ale ecuat¸iilor diferent¸iale (vezi ¸si [29. [37].7 este adaptat˘a dup˘ a [43]. [14]. vol. [83]. [15]. [12]. [69]. [69]. [43]. . nu cer decˆat finitudinea ˆın x = 0. O demonstrat¸ie diferit˘ a a Teoremei lui Stone este dat˘a ˆın [69. [79]. Teoria semigrupurilor ¸si ˆın particular diverse extinderi ¸si generaliz˘ari ale Teoremei Hille-Yosida se pot g˘ asi ˆın [14]. I]. ˆIn leg˘atur˘ a cu dezvolt˘ arile dup˘ a funct¸ii proprii se poate consulta ¸si [76].

proprie- 235 tate 53 alternativa lui Fredholm 200. teorema 39 ecuat¸ie Bessel 127 Bessel. funct¸ii 132 ecuat¸ie integral˘a de tip Volterra 5 Bielecki. 208 Duffin. ecuat¸ie 3 ecuat¸ie afin˘a 19 B ecuat¸ie Bautin 76 Bautin.Index A D adjunctul unui operator 125. 149 249 . metoda 28 clasificarea Poincar´e 110 existent¸a proiect¸iei 184 coeficient Liapunov 172 F cuasipolinom 122 fald 164 curent local 11 focar 113 curent local parametrizat 11 forma normal˘a Cauchy 3 curent maximal 63 formula lui Schmidt 220 curent maximal parametrizat 62 Fredholm. 186. formula 102 aproximat¸ii succesive 45. teorema 39. ecuat¸ie 175 Andronov-Hopf. disipativitate bilateral˘a. 207 E Arzela-Ascoli. solut¸ie 14 echilibru 14 autoadjunct˘ a. familie 34 asimptotic stabil˘a. operator 178 funct¸ie Bessel 132 funct¸ie Green 138 funct¸ie Liapunov 148. teorema 35 echicontinu˘a. ecuat¸ie 76 ecuat¸ie Bernoulli 22 Bellman. ecuat¸ii 127 ecuat¸ie Duffin 175 Bessel. ecuat¸ie 126 echivalent¸˘a topologic˘a 163 autonom˘ a. metrica 43 ecuat¸ie Legendre 127 bifurcat¸ie 164 ecuat¸ie de ordinul doi cu coeficient¸i Andronov-Hopf 164 constant¸i 23 C ecuat¸ie Riccati 22 Cauchy-Lipschitz. 208 Fredholm. bifurcat¸ie 164 Dunford-Riesz. alternativa 200. 43 ecuat¸ie Van der Pol 175 centru 114 ecuat¸ie cu variabile separabile 18 ciclu limit˘ a 160 ecuat¸ie Volterra de tip II 214 ciclu limit˘ a stabil 161 Euler.

bifurcat¸ie Andronov-Hopf 164 nucleu singular (polar) 209 Hopf. funct¸ie 148. identitate 133 operator ˆınchis 229 Legendre. teorema 151 operator liniar m˘arginit 177 Legendre. forma 127 Hille-Yosida. punct de echilibru 158 nucleu rezolvant 207 Hopf. teorema 98 Poincar´e. polinom stabil 107 43 Problem˘a Cauchy pentru ecuat¸ii local lipschitzian˘a. 45 cu derivate part¸iale de ordin . funct¸ie 138 Matrice de tranzit¸ie 99 Green. teorema 231.Cauchy. teorema 203 normal˘a. teorema 130 orbit˘a 64 Lema lui Gronwall 41 ortogonal. clasificare 110 Lipschitz. subspat¸iu 184 Lema lui Riesz 185 oscilator armonic 2 Liapunov 147 oscilatorie. 167 nucleu singular (polar). 16 liniarizare 153 Picard 45 Liouville. cu singu- Hurwitz 107 laritate slab˘a 209 Hurwitz-Routh. 234 nucleu hermitic 208 hiperbolic. teorema 164. matrice 107 O I operator autoadjunct 186 integral˘a prim˘ a 74 operator compact 194 L operator integral (Fredholm) 178 Lagrange. 149 Peano. lema 41 Metoda Euler 28 grup local continuu de aplicat¸ii 63 Metoda parametrului unic 73 grup tare continuu de operatori N unitari 238 nod bidirect¸ional 111 H nod degenerat 113 Hamilton 76 nod unidirect¸ional 112 Hilbert-Schmidt. identitate 134 Metoda aproximat¸iilor succesive 45 Gronwall. ecuat¸ie 127 operator unitar 237 Leighton. . solut¸ie 130 Liapunov. 45 Matrice fundamental˘a de solut¸ii G 97 generator infinitezimal 231 Matrice de senzitivitate 73 Godunov 39 Matrice stabil˘a (hurwitzian˘a) 107 Green.250 INDEX funct¸ie local lipschitzian˘a 49 M funct¸ie local lipschitzian˘a ˆın vari. funct¸ie 49 diferent¸iale 4 local lipschitzian˘ a ˆın variabila a Problem˘a Cauchy pentru ecuat¸ii doua 9. coeficient 172 P Liapunov. teorema 33 Liapunov. Mathematica 27 abila a doua 9. teorema 149 pendul 2. teorema 39. teorema 107 num˘ar caracteristic 203 hurwitzian˘ a.

formula 220 Teorema lui Bellman 39 Schmidt-Hilbert.Schauder. teorema 222 rezolvant˘a. teorema 203 Teorema Cauchy-Lipschitz 39. spat¸iu metric 203 Teorema Hille-Yosida 231.INDEX 251 unu. . formula 102 subspat¸iu ortogonal 184 Riesz. . 234 simetricul.Liouville.Dunford. teorema 201 deschise 199 Schmidt. 221 solut¸ie oscilatorie 130 proiect¸ie ortogonal˘ a 188 solut¸ie prelungibil˘a 12 proprietatea de existent¸˘ a a solut¸iilor solut¸ie stabil˘a 14 locale 7 solut¸ie stat¸ionar˘a 14 punct de echilibru 14 spat¸iul fazelor (st˘arilor) 64 R spectrul unei matrici 102 raza spectral˘a 191 spectrul unui operator 189 regula paralelogramului 183 Steklov. 43 semigrup tare continuu 230 Teorema Hilbert-Schmidt 203 separabil. teorema 107 Teorema Arzela-Ascoli 35 S Teorema lui Banach a aplicat¸iei Schauder-Riesz. liniare 77 solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale afine Problem˘ a Cauchy pentru ecuat¸ii 116 cu derivate part¸iale de ordin solut¸ie global˘a 13 unu. teorema 128 Riesz. teorema 201 T Routh-Hurwitz. asimptotic 106 Teorema lui Stone 239 solut¸ie asimptotic stabil˘ a 14 Teorema lui Sturm 128 solut¸ie banal˘a 14 U solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale de unicitate global˘a 8 ordin unu 4 unicitate local˘a 8 solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale de V ordin n 6 valoare proprie 192 solut¸ie a ecuat¸iei diferent¸iale liniare Van der Pol. ecuat¸ie 175 116 variat¸ia constantei 20 . mult¸ime. Stone. lema 185 subspat¸iu propriu 192 Riesz. unui operator 125 Teorema lui Lagrange 151 sistem asociat 6 Teorema lui Leighton 130 sistem caracteristic 77 Teorema lui Liapunov 149 sistem dinamic 64 Teorema lui Liouville 98 sistem de ecuat¸ii canonice al lui Teorema lui Peano 33 Hamilton 76 Teorema Riesz-Schauder 201 sistem hidraulic de copiere 2 Teorema Routh-Huwritz 107 sistem stabil 106 Teorema lui Steklov 222 sistem stabil. funct¸ie 102. teorema 239 189 Sturm. problema 136 rezonant¸˘ a 123 Sturm. cuasiliniare 88 solut¸ie local˘a 7 Problema Sturm-Liouville 136. .

119 Y Yosida. 98.252 INDEX variat¸ia constantelor 119 Volterra 5 Volterra. ecuat¸ie de tip II 214 vortex 114 W Wronski 98 wronskian 25. teorema Hille-Yosida 231. 234 .