You are on page 1of 18

Tema 2.

CONCEPTUL ŞI TIPOLOGIA INSTRUMENTELOR FINANCIARE

2.1. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital
2.2. Valorile mobiliare primare: definire, clasificare, evaluare
2.2.1. Acţiunile – titluri de proprietate
2.2.1.1. Acţiunile: concept, tipuri, proceduri de emisiune şi plasare
2.2.1.2. Evaluarea titlurilor de proprietate
2.2.2. Obligaţiunile – tiluri de creanţă
2.2.2.1.Obligaţiunile: concept, tipuri, proceduri de emisiune şi plasare
2.2.2.2. Titlurile financiare emise de stat
2.2.2.3. Evaluarea valorilor mobiliare de creanţă
2.3. Valorile financiare derivate
2.3.1. Esenţa şi particularităţile contractelor futures
2.3.2. Contracte options. Tipuri şi caracteristici

2.1. Valorile mobiliare – instrumente ale pieţei de capital
Valorile mobiliare sunt titluri de proprietate sau de creanţă care confirmă faptul că cel care le
posedă este titularul anumitor drepturi: dreptul asupra unei parţi din capitalul emitentului, dreptul de a
obţine o parte din veniturile viitoare ale emitentului, dreptul de a participa la procesul de conducere sau
alte drepturi.
Valorile mobiliare sunt active în abordarea de pe poziţia investitorului, iar de pe poziţia emitentului
ele sunt elemente de pasiv.
Dintre criteriile folosite la gruparea valorilor mobiliare, cele mai utilizate la nivel internaţional sunt:
 Modalitatea de creare;
 Reglementarea Organizaţiei Internaţionale a Standardelor.
După modalitatea de creare, valorile mobiliare se grupează în:
 Valori mobiliare primare emise de unităţi economice şi publice pentru constituirea capitalului
social – este cazul acţiunilor sau atragerea capitalului împrumutat prin obligaţiuni;
 Valorile mobiliare derivate emise de bursele de valori sub forma contractelor standardizate
futures şi opţiuni (options);
 Valorile mobiliare sintetice rezultate din combinarea diferitelor valori mobiliare primare sau
derivate, cele mai cunoscute fiind indicii bursieri.
Organizaţia Internaţională a Standardelor în ISO 10962 grupează valorile mobiliare pe două
nivele:
 Nivelul I după natura relaţiilor juridice de drepturi şi obligaţii numite categorii;
 Nivelul II, categorii după drepturi şi obligaţii specifice numite grupe.
Tabelul 2.1
Gruparea valorilor mobiliare după ISO 10962
Categorii Definiţii
1. Instrumente financiare care reprezintă relaţia şi
Instrumente de
interesul de proprietate într-o unitate economică
proprietate
sau fond comun de active
2. Instrumente financiare care evidenţiază banii
Instrumente ale
datoraţi de emitent deţinătorului, în condiţii
datoriei
specificate
3. Instrumente financiare care oferă deţinătorului
Drepturi privilegiul de a subscrie sau de a primi active
specifice în condiţii specifice
4. Contracte care garantează deţinătorului dreptul
de a cumpăra sau de a vinde active specifice la
Opţiuni
un preţ determinat la sau până la un moment
fixat în viitor
5. Contracte care obligă cumpărătorul să plătească
Futures şi vânzătorul să livreze active specifice la un
preţ prestabilit şi o dată fixată în viitor
6. Altele Instrumente financiare care nu intră în
1

În Republica Moldova. parte egală valoric cu participarea sa la capitalul social. este utilă abordarea grupării valorilor mobiliare în funcţie de modalitatea de creare şi este reglementată de Legea Republicii Moldova cu privire la piaţa valorilor mobiliare Nr. proceduri de emisiune şi plasare Acţiunile sunt valori mobiliare emise asupra capitalului social al unei companii. Acţiunile: concept. Transferul Prin tranzacţionarea pe piaţa secundară de acţiunilor capital 4. Dreptul la dividend Variabil.  în formă dematerializată – în cont.2 Caracteristicile acţiunilor ordinare şi preferenţiale Nr. prioritar în mărime proporţional cu cota absolută sau de participare la procentuală aplicată la capitalul social şi valoarea nominală aplicat la valoarea nominală 3. deosebim:  Acţiuni nominative.  Acţiuni preferenţiale. fie în scopul majorării lui. De exemplu. Valorile mobiliare primare: definire.  Acţiuni convertibile. acţiunile sunt considerate titluri de proprietate. cele 6 categorii sunt detaliate pe grupe de valori mobiliare. evaluare 2. Rapoartele anuale Să primească bilanţul anual însoţit de contul profit sau pierderi 5. clasificare.2. Dreptul de vot Un vot pentru fiecare Nu beneficiază de acest acţiune obţinută drept 2. direct Fix. La nivelul 2. Tabelul 2. Din punct de vedere juridic. deoarece deţinătorul lor este proprietarul unei părţi din activele totale ale companiei. categoriile definite anterior. categoria instrumente de proprietate este fracţionată în 5 grupe:  Acţiuni ordinate.199- XIV din 18.  Altele. Răspundere Limitată la valoarea 2 . care au înscrise numele proprietarului.1. Acţiuni Caracteristica crt.11. Repartizarea Primirea unei părţi din activ după acoperirea activului în caz de pasivului lichidare 6.  Acţiuni la purtător – acţiunea este proprietatea celui ce o deţine şi circulă numai în formă materializată. care dau dreptul deţinătorului la un dividend fix. adică a unei părţi proporţionale din profitul realizat de societate pe anul expirat şi repartizat acţionarilor.1 Acţiunile – titluri de proprietate 2. Ordinare Preferenţiale 1.  După drepturile pe care le generează:  Acţiuni ordinare.  Acţiuni preferenţiale.98 2. tipuri.  Certificate de investiţii în fondur.2.1. Acţiunile emise şi negociate pe piaţa de capital pot fi grupate în funcţie de mai multe criterii:  După modul de identificare. indiferent de mărimea profitului realizat de societate în anul respectiv.2. Înregistrarea Evidenţa pe fiecare acţionar la registrul acţiunilor acţionarilor 7. fiind emise:  în formă materializată – pe suport de hârtie. care oferă dreptul deţinătorului la obţinerea anuală a dividendului. fie în scopul constituirii acestuia.

acţiuni care se află parţial pe piaţa primară de capital şi parţial pe piaţa secundară. emitentul va alege dacă va renunţa la respectiva ofertă sau va reface prospectul şi-l va prezenta spre o nouă aprobare.  Acţiuni aflate pe piaţă . în această etapă se stabileşte scopul pentru care se face respectiva ofertă. prezintă importanţă tipurile de acţiuni rezultate din gruparea după modul de identificare. În acest caz. perioada pentru care nu plăteşte dividend şi dreptul de vot este suspendat.  Emisiunea privată (emisiune închisă) presupune plasarea valorilor mobiliare într-un cerc restâns de investitori. În SUA. Limita emisiunii Până la mărimea Maxim ¼ din capitalul capitalului social social 10. dacă este cazul. în această etapă. dacă este cazul. Prospectul poate fi amânat. emisiunea de acţiuni permite emitentului să-şi formeze capitalul social. Decizia de a emite Societăţi pe acţiuni şi Acţionari ordinari acţionari 9. La înfiinţare.  anunţarea publică a ofertei. dar fără a anunţa public despre emisiunea în cauză. caz în care acesta urmează să fie refăcut acolo unde autoritatea de supraveghere a avut obiecţii. capitalului social deţinut 8. se stabilesc rezultatele derulării ofertei. se poate prelungi.  întocmirea prospectului de emisiune . Această derulare publică normală are loc în cazul ofertelor pentru care intermediarii nu realizează contacte în perioada de aşteptare a autorizării prospectului. pe care societatea emitentă le poate efectua. Prospectul poate fi respins. Acest anunţ public este făcut în cazul ofertelor publice.  încheierea ofertei.  Acţiuni puse în vânzare . dacă aceasta se poate considera încheiată cu succes sau se renunţă la respectiva ofertă. Intervalul de timp pentru autorizarea prospectului variază între 20 şi 30 de zile. Procedura emisiunii de acţiuni implică mai multe etape pe durata derulării acesteia. care reprezintă numărul maxim de acţiuni aprobate de emitent prin statut să le emită pe piaţă de-a lungul existenţei sale. ca urmare a faptului că.  derularea publică sau privată a ofertei în intervalul de timp stabilit. Acest interval de timp. În general. asistenţa oferită de 3 . cu înregistrarea acestora. acest anunţ public se mai numeşte şi „tombstone” (piatră de mormânt).acţiunile emise şi puse în vânzare existente în posesia acţionarilor şi pentru care emitentul plăteşte dividende. din momentul primirii prospectului autorizat şi până la apariţia în presă a anunţului. Pentru tranzacţiile specifice pieţei de capital. Ca urmare. iar investitorului să-şi valorifice capitalul prin obţinerea ulterioară a dividendelor şi a câştigului din diferenţa de preţ pe pieţele secundare de capital.  studierea pieţei pentru determinarea tipului de valori mobiliare ce pot suscita interesul investitorilor. se identifică următoarele tipuri de acţiuni:  Acţiuni autorizate. Societatea pe acţiuni emite acţiuni la înfiinţare şi în timpul funcţionării. Convertibilitatea fără În acţiuni ordinare Sursa: [27.25]  După stadiile în care se află pe piaţa de capital. care reprezintă acea parte de acţiuni autorizate aflte la emitent. În practică.  Acţiuni neemise.  Acţiuni de trezorerie. deosebim două tipuri de emisiuni:  Emisiunea publică (emisiune deschisă. Caracteristicile valorilor mobiliare prevăzute în prospect trebuie cunoscute de investitori. ofertă publică primară) – presupune plasarea valorilor mobiliare printre potenţialii investitori şi denotă emisiunea prospectului de emisiune.  autorizarea prospectului de emisiune de către autoritatea care supraveghează piaţa financiară dintr-o ţară.acţiunile emise şi pentru care emitentul încă nu plăteşte dividend. pentru a se supune rigorilor anumitor operaţii cu acestea. în momentul anunţului public. intermediarul reuşeşte să plaseze o bună parte din ofertă clienţilor pe care i-a contactat în perioada în care se aştepta autorizarea prospectului.act obligatoriu care însoţeşte orice ofertă de valori mobiliare şi care are valoarea unui contract încheiat între emitentul respectivelor titluri şi cumpărătorul lor. p. care sunt acţiunele răscumpărate de emitent de pe piaţă pentru a le revinde când preţul va creşte. dintre care menţionăm:  fundamentarea necesităţii emisiunii de valori mobiliare. doar o cantitate mică de valori mobiliare mai este disponibilă publicului larg. Emisiunea de acţiuni în timpul funcţionării permite emitentului să-şi majoreze capitalul social.

respectiv. profitul pe acţiune şi dreptul de vot.3. Diluţiile se înregistrează la valoarea intrinsecă (Valoarea intrinsecă a unei actiuni se calculează prin împărţirea activului net real la numărul de actiuni in circulaţie). DVt =  100 . Cele trei forme concentrate ale diluţiei sunt centralizate în tabelul 2. Dreptul de subscriere la noile emisiuni făcute de o societate în scopul majorării capitalului social se acordă preferenţial vechilor acţionari cu titlul ireductibil (proporţional cu numărul de acţiuni emise anterior) sau cu titlul reductibil (dacă nu s-a acoperit întreaga emisiune).3 Formele diluţiei în cadrul noiilor emisiuni Nr. Numărul de drepturi necesare pentru a subscrie o singură acţiune în cadrul unei noi emisiuni de acţiuni se calculează după formula: n Nd= N unde: 4 . calcul 1 Diluţia DC= VIo-VIt Dreptul acţionarilor vechi capitalului VIt <VIo asupra activelor emitentului scade cu DC 2 Diluţia DP= PAo-PAt Dreptul acţionarilor vechi la profitului remuneraţia cu dividend scade rentabilitatea plasamentului 3 Diluţia DDV=DVo. majorarea capitalului produce efecte nedorite numit diluţii. deoarece ele oferă deţinătorilor lor posibilitatea de a achiziţiona acţiuni ale societăţii emitente. Pentru diminuarea efectelor emisiunii de noi acţiuni. RL – rezervele legale constituite de emitent. No No No  Nt No  Nt CPo CPt PNAo = . întrucât preţul acestora depinde de relaţia dintre preţul fixat pentru activul suport. N – numărul de acţiuni emise. delimitat în timp. dacă provin din acţionari vechi. CPo CSo  RL CPt CSo  CSt  RL VIo= = . Dreptul de vot al unui dreptului de vot DVt acţionar scade dacă îşi păstrează acelaşi număr de acţiuni o şi t – momentele dinaintea. un intermediar specializat asigură succesul ofertei precum şi o piaţă primară activă şi interesantă atât pentru emitenţii de valori mobiliare. CP – capitalul propriu al emitentului. denumit drept de subscriere. PNAt = . sunt valori mobiliare recunoscute de unii specialişti drept echivalente pentru acţiuni. iar deţinătorul acestora nu beneficiază de nici unul dintre drepturile conferite de deţinerea acţiunilor. No No  Nt n n DVo =  100 . D – dividendul pe acţiune. efectul este acelaşi cu emisiunea iniţială. PNA – profit net pe acţiune. Tabelul 2. No No  Nt unde: CS reprezintă Capitalul social al emitentului. În ceea ce priveşte investitorii. cât şi pentru investitori. Pentru aceştia din urmă. după majorarea capitalului social. dacă au calitate de acţionari noi şi diferit. emitentul calculează un drept preferenţial. adică de preţul acţiunilor societăţii emitente. Forma diluţiei Relaţia de Interpretarea crt. Drepturile. VIt= = . alţii consideră aceste titluri ca fiind titluri derivate.

1. contează foarte mult faza ciclurilor economice în momentul în care se efectuează analiza. Pentru simplificare ei pot fi grupaţi în 3 categorii:  factorii legaţi de compania care a emis acţiunile: produsele şi/ sau serviciile realizate. Există o multitudine de factori care influenţează formarea şi modificarea preţurilor. N n Calculul cursului teoretic se face utilizând relaţia: C N  N  Pen  n Ct = .  factorii legaţi de sectorul de activitate: contează interesul pe care sectorul în cauză îl are în faţa investitorilor. N – numărul de acţiuni (obişnuite) emise de societatea comercială şi aflate în circulaţie. au o durată viaţă limitată la câteva săptămâni sau la zeci de ani. Investitorul care deţine astfel de titluri poate să acţioneze într-unul din următoarele moduri:  să îşi exercite dreptul pe care îl conferă respectivul titlu prin cumpărarea acţiunilor pe care este îndreptăţit să le achiziţioneze. separat valoarea lui depinzând de:  cererea şi oferta pentru acţiunile noi emise. politica de dividende. Evaluarea titlurilor de proprietate De la emisiune şi pe durata de viaţă a unei acţiuni. 2. Tabelul 2.  să deţină titlurile până la expirare – când acestea devin nule din punctul de vedere al valorii lor. este aceeaşi piaţă pe care se tranzacţionează acţiunile care stau la baza titlurilor respective. N – numărul acţiunilor vechi.4 Forma Relaţia de calcul Interpretarea valorii Mărimea convenţională stabilită Valoarea CS prin statut care împarte capitalul Nominală VN= N social între acţionari şi stă la baza remunerării acestora 5 . n – numărul de acţiuni ce se va pune în circulaţie prin noua emisiune (numărul de acţiuni nou . Drepturile. Valoarea dreptului de subscriere se calculează ca diferenţa dintre cursul acţiunilor vechi (C) şi cursul teoretic al acţiunilor după majorarea capitalului (Ct). sursele de informaţii pentru deţinători sunt mărimile diferitelor forme ale valorii acestora.  factorii legaţi de mediul economic în ansamblu.. după formula: Ds= C-Ct = C  Pe  n . relaţiile companiei cu clienţii ei şi relaţiile cu furnizorii. calitatea acestora.  perioada de subscriere stabilită în care vânzătorii şi cumpărătorii potenţiali îşi pot manifesta drepturile oferite. fie că este vorba despre mediul economic naţional sau internaţional: aceşti factori prezintă o importanţă diferită în funcţie de sfera de activitate a companiei. Pen – preţul de emisiune al acţiunilor noi stabilit între valoarea nominală şi cursul bursier al acţiunii astfel încât emisiunea să fie eficientă şi atractivă. imaginea pe care şi-o construieşte public etc. conceptual. În cele ce urmează vom prezenta formele valorii acţiunilor.Nd indică numărul de drepturi necesare pentru a subscrie o acţiune în cadrul unei noi emisiuni de acţiuni.2.2. Dreptul de subscriere va fi cotat el însuşi la bursă. tendinţa de evoluţie a respectivului sector şi dacă acesta este susţinut sau nu de către stat.  să tranzacţioneze aceste titluri pe o piaţă secundară – care. N – numărul acţiunilor noi. N n unde: Ct reprezintă cursul teoretic al acţiunilor după majorarea capitalului.emise). CN –cursul acţiunilor vechi. relaţiile cu creditorii şi cu acţionarii. de obicei.

psihologici. Calculul dividendului unei acţiuni ordinare se face utilizând relaţia: Pnr  Df Dc= . unde: CS – Capitalul social al emitentului. Rezultatele pozitive ale activităţii unei societăţi pe acţiuni se concentrează în profit. ofertă şi piaţă influenţei factorilor economici. D – dividendul pe acţiune. AT – activul total (real) al emitentului. financiari. se determină plata dividendelor la acţiunile ordinare. secundară de capital ca piaţa interdealeri rezultat al raportului Valoarea de cerere. AN – activul net (patrimoniu emitentului). Repartizarea profitului distribuit acţionarilor are loc în două etape. N – numărul de acţiuni emise. În prima etapă. monetari. ANC – activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente (potenţiale). profitul net se repartizează în două capitole:  profitul capitalizat. după care se anunţă public plata dividendelor.stabilită pe piaţă Preţul acţiunii la bursa de valori.  profitul distribuit acţionarilor sub formă de dividende. Mărimea determinată pe baza datelor din contabilitatea Valoarea AN AT  DT emitentului refelectând activul net Contabilă VC= = N N pe acţiune care permite identificarea subevaluării sau supraevaluării acţiunii pe piaţă ANC Mărimea imediat utilizabilă pentru Valoarea VI= sau stabilirea drepturilor acţionarilor intrinsecă N asupra activelor emitentului în CP CS  RL cazul lichidării acestuia VI= = N N Procentul fructificării capitalului Valoarea D investit în acţiuni prin dividend financiară VF= comparativ cu investirea în depozit RMD bancar sau alt plasament pe piaţa monetară Procentul de fructificare a capitalului investit prin profitul net Valoarea de PNA al emitentului acţiunilor (+ randament VR= RMD diferenţa de preţ) comparativ cu investirea în plasamente pe piaţa monetară Valoarea Mărimea valorii acţiunii în negociată sau momentul vânzării pe piaţa primară preţul de PE=VN+ pe de capital şi care aduce emitentului emisiune un plus de capital social. După întocmirea bilanţului. În ceea de-a două etapă. Suma rămasă după deducerea mărimii dividendelor destinate acţiunilor preferenţiale se împarte la numărul de acţiuni ordinare deţinute de acţionari. pe – prima de emisiune. VP. se determină plata dividendelor care revin acţionarilor preferenţiale. RMD – rata medie a dobânzii la depozitele bancare. PNA – profit net pe acţiune. Nc  Np  % de participare  6 . care include suma din profitul net reintrodusă în circuitul economic al societăţii pe acţiuni. RL – rezervele legale constituite de emitent. CP – capitalul propriu al emitentului. DT – datoriile totale ale emitentului.

Calculul dreptului de atribuire este similar celui al dreptului preferenţial. încasat de deţinătorii acţiunilor privilegiate.  După modul de înscriere al numelui deţinătorului pe titlu regăsim (similar cazului acţiunilor):  obligaţiuni nominative. invocă probleme la tipărirea lor. C – cursul acţiunilor vechi. Nc – numărul acţiuniulor ordinare. sub forma unui avans din dividendul definitiv care se preconizează a fi repartizat ulterior. 7 . caz în care societatea calculează dreptul de atribuire. În practică. N – numărul acţiunilor vechi. Df – dividendul fix aferent acţiunilor preferenţiale. Fiecare acţionar va beneficia de un număr de acţiuni noi.2. proporţional cu dreptul său la dividend. preţul de emisiune fiind considerat zero.  dividend provizoriu. dividendele sunt distribuite sub mai multe forme:  dividend anual.  După modul în care se calculează dobânda care urmează să fie plătită creditorilor (deţinătorilor de obligaţiuni):  obligaţiuni cu dobândă fixă.  obligaţiuni dematerializate. tipuri.2. Np – numărul acţiunilor preferenţiale. în mod obligatoriu.  obligaţiuni la purtător. o nouă emisiune. care se repartizează înaintea întocmirii bilanţului.2.  dividend repartizat sub formă de noi acţiuni. Calculul valorii teoretice a marimii dreptului de atribuire se efectuează conform relaţiei: N C n Da=C.  obligaţiuni participative. 2. Obligaţiunile materializate – emise pe suport de hârtie. C . proceduri de emisiune şi plasare Obligaţiunile sunt titluri financiare negociabile.acţiune presupune. precum şi de organismele administrativ- teritoriale care gestionează activităţi în teritoriu. determinat ca rezultat al politicii de dividend. N n N n unde: Da este dreptul de atribuire. Distribuirea de dividend . pot fi emise de stat. n – numărul acţiunilor noi. Obligaţiunile – titluri de creanţă 2.unde: Dc indică dividendul anual aferent unei acţiuni ordinare. de trezoreria statului.2.  obligaţiuni cu dobândă indexată. regăsim:  obligaţiuni materializate (emise în formă materială). care reprezintă o majorare de capital. Obligaţiunile: concept. de diverse organisme administrative centrale abilitate în acest sens.1. care conferă deţinătorului calitatea de creditor. ce duce la creşterea numărului de acţiuni pe piaţă. Pnr – profitul net de repartizat. Obligaţiunile pot fi clasificate după mai multe criterii:  După forma în care sunt emise. deaorece trebuie să se respecte o serie de elemente de securitate şi de siguranţă care să facă dificilă falsificarea. Obligaţiunile sunt emise de societăţile pe acţiuni.  dividend fix.

Denumirea lor vine de la faptul că ele sunt lipsite de cupon (adică nu plătesc distinct rata nominală a dobânzii. de regulă fixă. Obligaţiunile cu dobândă indexată (sau variabilă) – indexarea dobânzii este prevăzută în prospectul de emisiune al respectivei clase de obligaţiuni şi este descris şi modul de calcul al indexării. iar deţinătorii de astfel de obligaţiuni trebuie să accepte necondiţionat predarea titlurilor în schimbul băncilor. care a fost anunţată că va fi plătită. cât şi o parte din suma împrumutată. Obligaţiunile rambursate prin anuităţi constante – pentru acest tip de obligaţiuni.  obligaţiuni rambursate prin tragere la sorţi. Obligaţiunile „clasice” – pentru aceste obligaţiuni.5 sau 2 ani – prin emisiunea cărora nu s-au împrumutat sume mari de bani. Principala sursă din care se plătesc aceste dobânzi este profitul net al societăţii emitente (după ce au fost plătite dividendele pentru toate clasele de acţiuni) sau din alte surse (rezerve special constituite). indexarea se face în funcţie de rata inflaţiei. regăsim:  obligaţiuni „clasice”. pe lângă dobânda. Acest mod de rambursare îi dă posibilitatea emitentului de a cunoaşte şi a-şi asigura lichidităţile necesare plăţilor care trebuie făcute.  obligaţiuni cu cupon zero.  obligaţiuni rambursate integral la scadenţă.  obligaţiuni amortizate prin anuităţi constante. Pentru a compensa această „lipsă”. Obligaţiunile negarantate – cei care deţin astfel de obligaţiuni nu au nici o garanţie că sumele pe care le-au dat cu împrumut vor fi rambursate – în afară de dreptul la rambursare conferit de orice titlu de 8 . Obligaţiunile rambursabile prin tragere la sorţi – în cazul în care acest mod de rambursare este prevăzut în prospectul de emisiune al obligaţiunii. Obligaţiunile participative – sunt obligaţiuni care. se rambursează la scadenţă.  După modul de rambursare a împrumutului obligatar. mai dau dreptul la încasarea unor dobânzi suplimentare. La scadenţă.anual. De obicei. iar dobânda se plăteşte periodic . aceste obligaţiuni sunt puse în circulaţie la un preţ de subparitate – de regulă. atât suma împrumutată. Obligaţiunile cu cupon zero – aceste obligaţiuni au apărut în anii 80. deşi mărimea acestei rate este specificată).  După modul de garantare a obligaţiunilor:  obligaţiuni negarantate.  obligaţiuni garantate. la 1/3 din valoarea lor nominală. semestrial sau trimestrial. Obligaţiunile cu cupon zero sunt cele care se rambursează integral la scadenţă. valoarea nominală a obligaţiunilor din aceeaşi emisiune. iar dobânda nominală este mică – astfel încât sarcina de rambursare este suportabilă de către emitent. cât şi dobânda se plătesc numai la scadenţă. Acest mod de rambursare este mai avantajos pentru emitent. Obligaţiunile cu dobândă fixă – sunt obligaţiuni „clasice”. procentul de dobândă nominală fiind stabilit în momentul emisiunii respectivei clase de obligaţiuni şi rămâne neschimbat pe toată durata de viaţă a respectivelor emisiuni. Obligaţiunile ce se vor rambursa cu anticipaţie sunt stabilite în mod aleatoriu –„prin tragere la sorţi”. Lor li se pot alătura obligaţiuni emise pentru 1. deoarece îi uşurează acestuia sarcina fiscală pe măsură ce se apropie scadenţa împrumutului. Obligaţiuni rambursabile integral la scadenţă – pentru aceste obligaţiuni. în fiecare an. deoarece suma de rambursat scade şi o dată cu ea dobânda ce trebuie plătită (deoarece procentul de dobândă se aplică la o sumă care descreşte ca valoare). se rambursează întreaga valoare nominală. societatea emitentă plăteşte creditorilor – în fiecare an – o rată constantă care include atât dobânda aferentă perioadei. societatea emitentă va rambursa cu anticipaţie un anumit număr de obligaţiuni care fac parte din aceeaşi emisiune.

5. Obligaţiunile garantate – pentru aceste obligaţiuni. Împrumutul realizat prin emisiuni de obligaţiuni este purtător de dobândă plătibilă periodic şi se caracterizează pe termen mediu şi lung. Această garanţie poate fi formată dintr-un fond de rezervă. Pentru a avea loc mobilizarea capitalurilor disponibile sub formă de împrumut.  După durata de viaţă a obligaţiunilor.deţinătorii de astfel de obligaţiuni trebuie să aştepte ca să fie servite obligaţiunile garantate şi abia apoi . fie deţinătorului obligaţiunilor să modifice durata împrumutului . 7. obligaţiunile cu o durată de viaţă de până la 10 ani sunt considerate obligaţiuni pe termen mediu.  obligaţiuni pe termen scurt.  obligaţiuni cu durată de viaţă variabilă.32] Condiţiile de emisiune a valorilor mobiliare pe termen mediu şi lung sunt prevăzute în prospectul de împrumut publicat cu prilejul lansării pe piaţă a unor asemenea tranzacţii financiare. restul fiind considerate obligaţiuni pe termen lung. deţinători rezultatele financiare rezultatul financiar al ale emitentului emitentului Limită până la 5.de regulă. de regulă.credit.acest tip de obligaţiuni permite fie emitentului. 1. nerambursare Riscurile asumate 6. Obligaţiune Acţiune caracteristicii Guverne. Tabelul 2. creditor coproprietar emitentul Dobândă care nu Dividend direct Veniturile pentru variază în funcţie de proporţional cu 4. Obligaţiunile cu durată de viaţă variabilă . modificarea se referă la o prelungire a duratei de viaţă a obligaţiunilor din emisiunea respectivă. Denumirea crt. sunt necesare anumite tehnici specifice şi anume:  emisiunea de obligaţiuni în sumă standard. Dacă societatea emitentă intră în procedură de lichidare . pe 3. deosebim:  obligaţiuni pe termen mediu sau lung. colectivităţi Firme (companii. Obligaţiunile pe termen mediu sau lung – sunt emise pe perioade mai mari de 1 an. sunt prezentate principalele caracteristici ale acţiunilor şi obligaţiunilor. Obligaţiunile pe termen scurt .sunt emise pentru a fi rambursate într-un interval de timp de maximum 12 luni. În mod tradiţional. Natura emitentului publice.  riscul de investitori nerecuperării fondurilor investite Sursa: [27. firme societăţi pe acţiuni) Stabilirea valorii Parte a capitalului de Fracţiune din capitalul 2.dacă sumele de bani rezultate din lichidare sunt suficiente . 10 sau 15 ani. nominale împrumut social Raportul cu 3. 9 .5 Principalele caracteristici ale obligaţiunilor şi acţiunilor Nr. p. se garantează (se asigură) rambursarea sumelor împrumutate prin constituirea unei garanţii – ca şi în cazul împrumuturilor bancare. În tabelul de mai jos. Durata de viaţă nelimitată scadenţă Riscuri mari: Riscuri mici:  riscul de neplată a  riscul de dobâînzii.îşi vor recupera banii împrumutaţi.

reprezentând capitalul împrumutat de emitentul acestor titluri. deţinătorului obligaţiunii.  Costul emisiunii – costul operaţiunilor de emitere a titlurilor şi de plasare a lor (comisioane de plasare).toate împrumuturile pe bază de obligaţiuni sunt rambursabile. respectiv scadenţa împrumutului.  Rata nominală a dobânzii este rata care. aplicată asupra valorii nominale a obligaţiunii.  o piaţă secundară specializată la care obligaţiunile să fie revândute de primii deţinători.rambursarea datoriei se poate face: 10 . Deoarece vânzătorul are dreptul la o parte a dobânzii (acea dinte data plăţii cuponului şi ziua vânzării) pe care. reprezintă data la care emitentul se obligă să plătească dobânzile. o Dobânda netă este suma efectivă rămasă investitorului după plata impozitului aferent venitului din dobânzi. se identifică trei momente importante: o Data emisiunii. respectiv să fie negociate şi cotate la bursă.  Modalităţi de rambursare . deoarece dobânda se calculează asupra valorii nominale şi rambursarea se face tot la valoarea nominală. Avantajul este. prin includerea dobânzii acumulate în preţul tranzacţiei. Emisiunea împrumutului se efectuează o singură dată. pentru cel care cumpără obligaţiunea. Un împrumut realizat prin emisiunea obligaţiunilor se caracterizează prin următoarele elemente tehnice:  Suma împrumutată şi numărul obligaţiunilor emise. Se determină aplicând rata dobânzii la valoarea nominală a titlului emis. Fiecare obligaţiune face parte dintr-o emisiune totală.  Costul împrumuturilor . o Dobânda acumulată este un element tehnic care intervine. o Data de plată. o Data maturităţii. adică data la care emitentul pune în vânzare obligaţiunea. evident. este garantat cu patrimoniul emitentului. o va încasa cumpărătorul (noul deţinător a obligaţiunii) apare necesitatea cedării unei părţi din acest cupon .  Termenul de rambursare. la scadenţa împrumutului. de fapt. o Valoarea de piaţă reprezintă preţul de vânzare al obligaţiunilor în momentul curent pe piaţă exprimat în unităţi monetare. Trebuie plătit de toate persoanele care subscriu la o obligaţiune în momentul emiterii acesteia. o Preţul de emisiune (valoarea de subscriere).  o bancă ce preia respectiva emisiune şi o plasează pe piaţă primară în scopul mobilizării capitalelor financiare disponibile. permite calcularea cuponului de dobândă. putând fi inferior valorii nominale. dacă obligaţiunea este tranzacţionată la o dată diferită de cea a plăţii dobânzii. în funcţie de care se determină: o Valoarea nominală a unei obligaţiuni. când se stinge obligaţia debitorului faţă de creditorii săi prin restituirea sumei împrumutate. este fracţionată într-un număr delimitat de obligaţiuni şi este subscrisă simultan de un număr de investitori (creditori) persoane fizice sau juridice. sau duratei de viaţă a obligaţiunii – este intervalul cuprins între momentul emisiunii şi cel al răscumpărării obligaţiunii. Rambursarea se face cel puţin la valoarea nominală. adică preţul de vânzare al obligaţiunii la momentul emisiunii.  Cuponul de dobândă sau mărimea dobânzii este legată direct de rata dobânzii şi este plătibilă în fiecare an la o dată stabilită contra remiterii unui cupon detaşabil din corpul obligaţiunii.  Cursul obligaţiunii – este preţul de piaţă al acestuia şi se exprimă în puncte. la rambursarea creanţei. iar dreptul celor care au cumpărat obligaţiunile. este raportul dintre suma împrumutului lansat pe piaţă şi numărul obligaţiunilor emise şi respectiv suma ce va fi rambursată de către societate. Pe durata de viaţă.

deţinătorul lor poate obţine o cotare superioară sau inferioară preţului de ofertă. sunt emise valori mobiliare de stat în momentul apariţiei necesităţii în mijloace băneşti pentru efectuarea unor cheltuieli ale statului. situaţia patrimoniului social după ultimul bilanţ aprobat. Valoarea obligaţiunilor subscrise va fi integral vărsată.  reglarea activităţii economice 11 . de modul cum sunt solicitate respectivele obligaţiuni de către alţi cumpărători care doresc să-şi investească capitalurile disponibile. construcţia obiectivelor de importanţă naţională etc. societatea va publica un prospect de emisiune care va cuprinde: capitalul social şi rezervele.  nivelarea şi obţinerea echilibrului de casă al bugetului de stat În condiţiile în care fluxul de venituri nu poate fi concordat cu fluxul de cheltuieli ale bugetului de stat. autorităţile publice contractează împrumuturi pe termen mediu şi lung pentru realizarea unor obiective de investiţii. conform unui tablou de amortismente.2.  amortizarea împrumuturilor de stat ajunse la scadenţă În condiţiile în care fluxul de venituri ale bugetului de stat nu sunt suficiente pentru rambursarea datoriilor statului ajunse la scadenţă. când întregul împrumut este rambursat în ultima zi a duratei de viaţă. titlurile cuprinzând datele curente la emiterea prin subscripţie publică. suma totală a obligaţiunilor care urmează a fi emise şi a celor deja emise. veniturile colectate de stat din impozite şi taxe. o rambursarea prin anuităţi constante. care se numeşte preţ de ofertă. Prin negocierea acestor titluri la bursă.2. tipurile de acţiuni emise de societate. în funcţie de raportul cerere-ofertă. precum şi cele de la întreprinderile aflate în proprietatea statului adesea nu acoperă integral cheltuielile bugetare ordinare. Este de menţionat un aspect foarte important – finanţarea deficitului bugetului prin emiterea titlurilor de valoare de stat comportă un caracter neinflaţionist. reprezentând rambursarea şi dobânda aferentă. Valorile mobiliare de stat îndeplinesc următoarele funcţii:  finanţarea deficitului bugetului de stat În economia de piaţă. În asemenea situaţii. valoarea nominală a obligaţiunilor şi felul lor. cerându-le să le încredinţeze o parte din acestea pentru acoperirea diferenţei dintre cheltuielile şi veniturile bugetare.2. Obligaţiunile sunt plasate pe piaţa primară de capital la cursul stabilit de emitent. Titlurile financiare emise de stat Valorile mobiliare de stat (titlurile de stat. o o singură dată. Obligaţiunile se vor rambursa de societatea emitentă la scadenţă pe termen mediu sau lung. pot fi emise valori mobiliare de stat pentru efectuarea plăţilor respective ale statului. o fracţionat. an de an. la preţul pe care îl au acestea în momentul negocierii. adică restituirea în fiecare an a unei sume constante. Pentru a proceda la emiterea de obligaţiuni prin subscriere publică. dobânda aferentă obligaţiunilor emise. 2. autorităţile publice se adresează persoanelor fizice şi juridice care dispun de resurse financiare temporar libere. Totodată.  finanţarea programelor şi proiectelor speciale ale statului Este vorba de finanţarea programelor construcţiei locative. la scadenţa împrumutului. modalităţile de rambursare a capitalului mobilizat. numărul de ordine şi tabloul plăţilor în capital şi dobânzi. hârtiile de valoare de stat) sunt instrumente de credit emise de autorităţile publice centrale pentru procurarea unor resurse cu caracter temporar şi rambursabil în scopul acoperirii deficitului bugetar sau pentru nevoi de trezorerie. la date stabilite de la început. Deţinătorul de obligaţiuni care doreşte să reintre în posesia capitalului înainte de termen. poate vinde la bursă titlul pe care îl deţine.

însă termenul de emitere se stabileşte particular pentru fiecare emitere în parte. mai ales la începutul lui. De aceea. sunt aceleaşi ca şi bonurile de trezorerie (se emit pe un termen mai mic de un an. poate să nu existe o coordonare deplină între termenele primirii veniturilor şi executarea cheltuielilor. reprezintă un angajament al emitentului de a achita deţinătorului o anumită sumă în viitor şi (dacă aceasta se stipulează de condiţiile emiterii) de a plăti o anumită dobândă. obligaţiunile pot fi clasificate în modul următor: o obligaţiuni emise pe termen mediu . în esenţă. la care dobânzile (cupoanele) sunt plătite în intervale egale de timp. În funcţie de termenul circulaţiei. în anumite cazuri. se vând cu discont). Bonurile de trezorerie reprezintă instrumente cu discont.1999. Bonurile de administrare a decalajului de casă. în esenţă. o bonuri de administrare a decalajului de casă. însă. în prealabil. de obicei. 27-28 “Hârtie de valoare de stat – o formă a datoriei de stat. mediu sau lung cu valoarea exprimată în moneda naţională sau altă monedă 12 . sunt acoperite din veniturile bugetului de stat.sunt utilizate pe larg în multe ţări şi servesc pentru finanţarea necesităţilor de scurtă durată ale statului. în formă de procent către valoarea nominală. Obligaţiunile de stat sunt plasate pe piaţa primară sau la valoarea nominală. Emitenţi pot fi statul în persoana Ministerului Finanţelor. de obicei. rata profitului la ele este mai joasă decât la alte valori mobiliare. Mai târziu. poate apărea un surplus de resurse în raport cu ritmul normal al cheltuielilor. Se plasează la licitaţii conform graficului oficial stabilit. a unor programe la nivel de stat sau local sau pentru refinanţarea schimbului valorilor mobiliare de stat amortizate pe altele noi. Bonurile de trezorerie sunt emise din necesităţile trezoreriei de stat la executarea bugetului de stat. creşterii economice în general.nr. adică profitul investitorului se formează din contul diferenţei dintre preţul de amortizare (valoarea nominală) şi preţul de cumpărare. Cheltuielile bugetului de stat. pe un termen de 1 lună. Bonurile de trezorerie. Obligaţiunile de trezorerie sunt emise pentru finanţarea deficitului bugetar. Aceste valori mobiliare pot fi divizate în: o bonuri de trezorerie. bonurile de trezorerie se consideră instrumente cu lichiditate sporită deţinerea cărora nu este asociată cu riscul. ci reieşind din mărimea golului de casă la executarea bugetului de stat.10 şi mai mult. 3 luni. care este stabilită. În practică. Conform Legei privind Piaţa Valorilor Mobiliare. care este mai mic decât valoarea nominală. denumirea şi caracteristicile titlurilor de stat diferă în funcţie de termenul pentru care se emit:  Valorile mobiliare de stat emise pe termen scurt . dar pe parcursul anului. de influenţă asupra pieţei financiare. În practica internaţională. Plasarea nu se efectuează conform unui grafic special. care este utilizată pentru calculele financiare legate de determinarea preţului riscului la alte instrumente financiare. 1 an. 9 luni.199-XIV din 18 noiembrie 1998 // Monitorul Oficial.  Obligaţiunile de trezorerie Obligaţiunile de trezorerie reprezintă un alt tip al valorilor mobiliare de stat şi. şi posibilităţile de rambursare a împrumutului. de asemenea. 6 luni. Dobânda. reprezentând un contract de împrumut pe termen scurt. . sau la un preţ mai mic decât valoarea nominală (cu discont). organele puterii locale şi. ceea ce constituie cauza „golurilor de casă” – a neajunsului temporar în resurse. sau la un preţ mai mare decât valoarea nominală (cu premiu). În anumite condiţii. rata profitului la aceste instrumente este considerată ca rată liberă de risc. sunt emise. când acesta nu este acoperit din emiterea bonurilor de Trezorerie.1-10 ani o obligaţiuni emise pe termen lung . poate fi achitată în formă de câştiguri la tirajuri special organizate sau prin plata cupoanelor. unele instituţii de stat. Valorile mobiliare de stat constituie un instrument important pentru promovarea politicii monetare a statului. . Nr.

sub valoarea 2. VR – valoarea reală de rambursare. la preţul nominal sau cu primă şi sunt răscumpărate la scadenţă la valoarea nominală. obligaţiunii CO=  100 care se stabileşte în procente VN Costul Mărimea determinată. preţul de PE=VN-pe nominală pentru a asigura emisiune atractivitatea investiţiei Drepturile băneşti ale VN  RD investitorului anual sau la CD= sau Cuponul de 100 intervale mai mici 3.2007. rambursării PR=VR-PE emisiunea s-a făcut la un preţ de emisiune unde: VN exprimă valoarea nominală. N – numărul obligaţiunilor emise.nr. plata dobânzii sau calculată de la data T – durata în zile a anului. dobândă VN  RD  t CD= 100 T Dobânda efectivă a Dobînda netă 4. garanţiile de stat şi recreditarea de stat nr. Evaluarea valorilor mobiliare de creanţă Obligaţiunile conferă drepturi băneşti sub forma dobânzii şi a profitului din realizări pe piaţa secundară de capital la un preţ superior celui de achiziţionare. VP – valoarea de piaţă a obligaţiunii. Valorile mobiliare de stat emise pe termen scurt sunt bonurile de trezorerie. de regulă.12. mediu şi lung. Obligaţiunile de stat pot fi vândute cu scont. conform Legii cu privire la datoria publică.3.2. CO – cursul obligaţiunii. . valorii Valoarea I Mărimea convenţională 1. nominală VN= stabilită prin prospectul de N emisiune Valoarea de Mărimea determinată de subscriere sau emitent.2. emise cu scont şi răscumpărate la scadenţă la valoarea nominală. valorile mobiliare de stat sunt emise pe termen scurt. Dobânda (cuponul) la obligaţiunile de stat se achită periodic. 419-XVI din 22. Pe – prima de emisiune.2006 // Monitorul Oficial. care intervine între Republica Moldova în calitate de debitor şi persoane fizice sau juridice în calitate de creditori. CD – cupon de dobândă.” În Republica Moldova. . Aceste două forme de câştig depind de valoarea obligaţiunii din momentul emisiunii şi în orice moment pînă la rambursare. t – durata în zile pentru care se face RD – rata nominală a dobânzii. i – procentul de impunere. DN=CD(1-i) investitorului după plata impozitului Mărimea tehnică care intervine. În cele ce urmează vom prezenta formele valorii titlurilor de creanţă. Dobînda CD  t dacă obligaţiunea este 5.32-35/114. acumulată DA= T tranzacţionată la o dată diferită de cea a plăţii dobânzii Cursul VP Preţul pe piaţa al obligaţiunii 6. PR – prima de rambursare. 2. I – mărimea împrumutului.legală. ultimei plăţi a dobânzii până la data 13 . Formele Relaţia de calcul Definiţie crt.6 Formele valorii obligaţiunilor Nr. Tabelul 2. PE – preţ de emisiune. Valorile mobiliare de stat pe termen mediu şi lung sunt obligaţiuni de stat emise cu o rată flotantă sau fixă a dobânzii. dacă 7.

Tichetele de orez asigurau proprietarilor de pământ un venit fix prin vânzarea acestora şi cumpărătorului un profit din vânzarea orezului la un preţ mai mare (andosând tichetul cu numele noului cumpărător). le creditează pe o perioadă de timp determinată.162]. Indicator Relaţia de Interpretarea crt. creditul fiind realizat la o rată fixă a dobânzii pe un termen lung ceea ce face creditarea prin emisiunea de obligaţiuni mai eficientă şi uneori chiar mai ieftină decât creditarea bancară. denumiţi obligatari.7 Nr. vom identifica principalele momente care au cauzat apariţia şi evoluţia pieţelor futures [27. adică cu mărfuri prezente dar cu livrarea lor efectivă în viitor. Ai – dobînda incasată în anul i plus valoarea rambursării. Esenţa şi particularităţile contractelor futures Apariţia şi evoluţia pieţelor futures constituie rezultatul unui proces evolutiv care a debutat în Evul Mediu şi continuă până în prezent..  În Europa. dar 2. proprietarii de pământ care obţineau renta în orez. înregistrării tranzacţiei. XVII.1. anual sau PE calculată pentru produsul RVA >RND dacă PE < VN obligaţiuni cu cupon curent zero A1 A2 An Preţul de PVA= + .3. Formele valorii obligaţiunilor constituie baza de calcul pentru drepturile băneşti care revin investitorilor şi cheltuielile suportate de către emitenţi. Valorile financiare derivate 2. de o anumită calitate. PE – preţ de emisiune.DN – dobânda netă. În continuare.  În Greacia şi Roma antică s-au practicat tranzacţiile cu „bunuri viitoare”. 2. p. comerţul la distanţă practicat cu Orientul şi Lumea Nouă şi ideea de profit 14 . la o dată precizată în tichet. DA – dobânda acumulată.. Ei îşi apreciază plasamentul prin următorii indicatori: Tabelul 2. 1  i 1  i  1  i n 2 vânzare al obligaţiunii n Valoarea actualizată  (1  RDT ) Ai 3. DB – dobânda încasată pe obligaţiuni. depozitau marfa în depozite mari şi vindeau documentele de depozit „tichete de orez” care dădeau dreptul cumpărătorului să primească o cantitate de orez. Investitorii în obligaţiuni ale societăţilor comerciale.3. În concluzie. în anul n PVA= n a obligaţiunii în anul sau i 1 n produsul efectiv unde: RDT indică rata dobânzii la termen. în sec. VN – valoarea nominală.  În Japonia în sec. XIX. până la sau la scadenţă. RND=  100 sau VN aceeaşi perioadă produsul nominal Mărimea cu aceeaşi Rata DB funcţia ca a ratei venitului RVA=  100 nominale. calcul Mărimea care Rata permite compararea nominală a cu alte plasamente pe dobânzii DB piaţa financiară şi pe 1. în orice moment. prin emisiunea de obligaţiuni emitentul se împrumută direct de la publicul investitor.

8 Contractul forward Contractul futures Este o înţelegere privată. argint. un vânzător şi un cumpărător. cele două tipuri de contracte au şi elemente care le deosebesc. acestea sunt diferite.  În perioada 1880 -1971. s-a creat Bursa de Comerţ din Chicago (Chicago Board of Trade .  În anul 1848. Deşi sunt tratate ca fiind asemănătoare. Totuşi. La baza apariţiei contractelor futures. carcase de porc. la Bursa de metale din Londra se perfectau contracte la un termen nedefinit (la sosirea vasului). are loc extinderea activului suport tranzacţionat şi acesta poate fi: cereale. 15 . de către piaţa sau bursa care oferă respectivul contract. alte titluri financiare sau mărfuri şi titluri pe mărfuri). Aceştia cunosc doar piaţa pe care se desfăşoară tranzacţia. în SUA. preţul ce urmeazăa fi plătit pentru o cantitate definită din activul suport. în viitor. devizele (dolarul. De exemplu. Cumpărătorul şi vânzătorul contractului nu se cunosc între ei. acţiuni. bursa care oferă contractul. cupru. la un preţ stabilit în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare numită scadentă. se stabilesc şi gradele de calitate inferioare acceptate pentru active suport asemănătoare. Acestea sunt redate în tabelul 2. Astfel. respectiv de a cumpăra un anumit activ (devize. indiferent de evoluţia acestuia. în mod standardizat. în prezent. obiect al contractului futures sunt metale preţioase (aur. de a vinde. Activul suport este stabilit de doi parteneri îşi manifestă interesul. bilete de tezaur etc) şi indicii bursieri. au permis separarea negocierii şi încheierii contractului la un anumit preţ de livrare efectivă a mărfii la acelaşi preţ. zinc. cât şi prin contract futures. Activul suport sau obiectul Activul suport nu mai este hotărât de contractului poate fi orice marfă sau partenerii care intră în respectivul orice activ financiar pentru care cei contract. Dintre condiţiile analoage putem enumera:  ambele contracte se încheie tranzacţii la termen asupra unui activ de bază. numit şi activ suport.  Începând cu 1971 şi până în prezent. care a organizat comerţul cu cereale la termen. totodată. o asupra scadenţei (a datei la care livrarea şi plata vor avea loc efectiv). o asupra preţului. încheiată Este o valoare mobiliară standardizată între doi parteneri care se cunosc.8: Tabelul 2. suc de citrice etc. se defineşte precis calitatea sau caracteristicile ce trebuie să se regăsească în cadrul activului suport.CBOT). titluri financiare cu venit fix (obligaţiuni. în acest sens. totuşi. plumb. se diversifică produsele tranzacţionate la termen. vite vii. cât şi cel care doreşte să îl vândă convin asupra: o cantităţii ce urmează a fi schimbată . se fixează. preţ ce urmează a fi plătit la o dată ulterioară. platină). precum şi diferenţele de preţ ce urmează să fie calculate în cazul în care nu se livrează activul suport standard. atât printr-un contract forward. au stat contractele forward. pe pieţele futures din principalele burse ale lumii.  atât cel care doreşte să cumpere activul de bază. Contractul futures este un angajament standardizat între doi parteneri. lira sterlină). Astfel.

nu depăşeşte 12 luni. Cantitatea ce urmează a fi vândută/ Cantitatea din activul suport ce urmează cumpărată. dar.  marja sau garanţia reprezintă suma de bani pe care intermediarul o cere atât celui care cumpără un contract futures. pentru achiziţionarea unei poziţii într-un contract futures nu se plăteşte în mod explicit ceva. pentru acelaşi concordanţă cu dorinţele celor doi tip de contract. contractului futures stabilite în Tot în prealabil anunţată. permite şi negocierea marjei. Preţul futures nu este preţul contractului futures. Teoretic. contractului. Elementele de bază ale unui contract futures sunt:  maturitatea contractului este limită maximă în timp de scadenţă sau data de livrare. În momentul încheierii unui astfel de La „încheierea” contractului. a activului suport. o maturitatea contractului. vânzătorul îşi asumă poziţia. ca garanţie. contractele futures pe obligaţiuni. fie cumpărător. cât şi celui care vinde un contract futures. vânzătorul să nu-l deţină. au o valoare standard de 100. În practica internaţională marja. Intermediarul. se cere fiecărei părţi depunerea unei sume de bani numită marjă sau garanţie. precum şi diferenţele de preţ ce se ivesc în situaţia creată. Această sumă trebuie depusă în contul pe care intermediarul (societatea de brokeraj specializată în tranzacţii pe pieţe futures) îl deschide pentru fiecare investitor. la scadenţă. de obicei.  activul suport sau activul de bază poate fi marfă sau active financiare. orice contract futures presupune livrarea fizică. o cumpărătorul contractului futures este acel investitor care se angajează să achiziţioneze activul 16 .  modul de livrare a activului suport sau modul de lichidare a poziţiei deţinute de vânzătorul şi/ sau cumpărătorul contractului. ci preţul stabilit prin contract pentru a se plăti la scadenţă pentru activul suport al contractului. în marea majoritate a situaţiilor.000 USD. Preţul. Orice contract futures are stabilt de bursa care l-a oferit. acest element se referă la lichidarea obligaţiilor ce revin părţilor contractante. Marja se poate depune în numerar sau poate fi depusă sub formă de valori mobiliare. dar statisticile arată că mai puţin de 5% dintre contracte ajung să se lichideze prin livrarea fizică a activului suport. ca în orice contract. acestea sunt două: cumpărătorul contractului futures şi vânzătorul contractului futures. adică în contract. în SUA.  părţile contractante. preţul convenit şi a se tranzacţiona este standardizată şi scadenţa sunt elemente ale stabilită de piaţa care oferă contractul. fie vânzător. Mărimea marjei se calculează ca procent din valoarea contractului şi se situează. numai obligaţiunile emise de stat fiind admise la valoarea lor integrală. În unele cazuri. atunci se recurge la stabilirea caracteristicilor activelor ce ar putea să înlocuiască activul standard. respectiv de vânzător. adică.  preţul futures este preţul stabilit în prezent. în practică. în jur de 15%. Acest preţ urmează să fie plătit la scadenţă. o calitatea investitorilor care intră în poziţiile de cumpărător. în momentul intrării într-o poziţie de cumpărător/ vânzător. în al doilea caz. care sunt standardizate din punctul de vedere al caracteristicilor sale valorice sau cantitative. este stabilit prin mecanismul cerere/ ofertă pentru contractul futures pe un anumit activ suport şi este influenţat şi de scadenţa anunţată pentru acesta. nu se cere plata nici unei momentul în care cumpărătorul sau sume de bani. Făcând abstracţie de teorie. lichidarea este efectuată prin achitarea diferenţelor de valoare ce apar. astfel stabilindu-se scadenţa. în schimb. restul valorilor mobiliare sunt luate în considerare în mărimea unui anumit procent din valoarea lor. este şi scadenţa participanţi la tranzacţie. Este de menţionat că un contract futures nu are preţ în sine. în funcţie de o serie de parametri pe care îi aplică fiecărui investitor. lichidarea poziţiei prin transmiterea activelor este chiar imposibilă. de obicei. luna în care contractul va fi lichidat precum şi ultima zi de tranzacţionare a contractului. de exemplu. cazul contractelor futures pe indici bursieri. există situaţii în care ajungând la livrarea fizică a activului suport. respectiv maturitatea contractului futures. pentru activul suport al contractului. brokerul. variază între 5% şi 30% şi creşte sau scade în funcţie de: o tipul de contract. o numărul de contracte în care a intrat un investitor etc. De aceea.

vânzătorul unui „put” îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul 17 . care atribuie cumpărătorului dreptul ca. 2.2. opţiunile pot fi clasificate în opţiuni negociate:  Pe pieţe bursiere. poziţia cumpărătorului se numeşte long futures. suport al contractului la maturitate.  Opţiuni asupra contractelor futures pe indici bursieri. Opţiunile negociate pe aceste pieţe. ca rezultat. o vânzătorul contractului futures este acel investitor care se angajează să vândă activul suport la maturitate. Opţiunile negociate pe pieţele bursiere sunt standardizate. distingem:  Opţiuni asupra titlurilor cu venituri variabile (acţiuni). să cumpere de la vânzătorul opţiunii activul de bază la un preţ prestabilit. să vândă activul –suport partenerului său din contractul de opţiuni la un preţ stabilit prealabil şi în schimbul unei prime plătite iniţial. Opţiunile pot fi grupate în funcţie de mai multe criterii:  Din punct de vedere al standardizării şi al pieţei de tranzacţionare. au o lichiditate mai mică. întotdeauna. plătită în momentul încheierii contractului. a căror execuţie la maturitate este obligatorie pentru ambele părţi. în limbajul de specialitate. deoarece el urmează să achiziţioneze activul de bază.  În funcţie de activul financiar suport asupra căruia se realizează contractele cu opţiuni. numite şi opţiuni valutare. contra unei sume de bani.  Opţiuni asupra valutelor. poziţia vânzătorului se numeşte short futures şi este o poziţie în oglindă faţă de poziţia long. iar celălalt o pierdere. Contractele de opţiune sunt oferite de burse specializate şi sunt standardizate.  Opţiuni de tip european .având ca trăsătură specifică faptul că dreptul de exercitare.  Pe piaţa interdealeri – numite şi opţiuni „over de counter” (OTC) sau nestandardizate. astfel. în acest caz. poate fi folosit doar în ziua scadenţei contractului cu opţiuni. cât şi pentru vânzător. Totodată.  Opţiunile „put” sau de vânzare care constituie un contract ce conferă dreptul compărătorului opţiunii ca. există:  Opţiuni de tip american – la care contractul poate fi executat de către cumpărători în orice zi în intervalul de până la scadenţă.  Opţiuni asupra indicilor bursieri. Tipuri şi caracteristici Spre deosebire de contractele futures. el va trebui fie să cumpere activul suport de piaţa spot. conferit de contract cumpărătorului. identificăm:  Opţiunile „call” sau de cumpărare. la o dată viitoare determinată. pentru a-l vinde şi a-şi onora obligaţiile contractuale. Executarea contractului FUTURES este obligatorie atât pentru cumpărător. denumite şi opţiuni asupra ratei dobânzii. la scadenţă.  Opţiuni asupra contractelor futures pe acţiuni. va apărea mai târziu obligaţia rambursării împrumutului. Poziţia cumpărătorului este considerată acoperită. Vânzătorul opţiunii „call” îşi asumă obligaţia de a onora solicitarea cumpărătorului prin vânzarea activului .  Opţiuni asupra titlurilor cu venituri fixe (obligaţiuni). într-o perioadă determinată.suport.3. fie să-l împrumute şi. tocmai datorită adaptării la necesităţile particulare ale investitorului. într-o anumită perioadă.  În funcţie de momentul executării. omogene – deci.  În funcţie de dreptul cumpărătorului opţiunii. la un preţ stabilit dinainte. nu pot fi adaptate perfect la nevoile specifice fiecărui investitor. unul dintre ei va înregistra un câştig. dar dispun de o lichiditate mai mare. opţiunea (options) este un contract care dă dreptul – dar nu şi obligaţia – cumpărătorului contractului să cumpere sau să vândă. Contracte options. care sunt un contract în formă standardizată. În limbajul de specialitate. Poziţia sa este considerată descoperită (deoarece cel care vinde activul suport s-ar putea să nu îl deţină în momentul intrării în contract.

care este fixată şi. precum şi calitatea activului suport. nivelul cărora se ajustează în funcţie de informaţiile existente privind volatilitatea diferitelor operaţiuni. Ca şi în cazul contractelor futures. + . - Instrumentele derivate sunt tranzacţionate pe pieţe reglementate. 18 . care sunt structurate astfel. Obliga.  preţul de exerciţiu/ preţul de lovire (strike price) este preţul cu care activul suport va fi cumpărat sau vândut la data de expirare a contractului de opţiune. ale preţurilor. opţiunii la preţul anterior stabilit. cantitatea sau valoarea este standardizată. referinţa pentru acest preţ este preţul înregistrat pentru activul suport pe piaţa spot sau pe piaţa futures. au o poziţie specială în lumea bursieră contemporană. Elementele de bază ale contractelor de opţiune sunt următoarele:  maturitatea contractului este data expirării sau scadenţa contractului. este de 1 lună. + .  poziţiile asumate de cei care intră într-un contract de opţiune: aceştia sunt cumpărătorul contractului care. de a primei a cumpăra vinde primei rare vinde Cumpă- rătorul + . Cele mai semnificative pieţe ale instrumentelor financiare derivate pe plan internaţional sunt:  CBOT – Chicago Board of Trade. organizatoare ale tranzacţiilor la termen.  LIFFE – London International Financial Futures Exchange. va avea întotdeauna o poziţie long şi vânzătorul contractului care va avea întotdeauna o poziţie short. cursurilor şi dobânzilor au fost cauzele intensificării preocupărilor de angajare de contracte cu produse derivate.  EOE – European Options Exchange. Ca şi în cazul contractelor futures. încât casa de compensaţii apare drept contraparte centrală şi asigură contrapartida în tranzacţii. 3 luni.  MATIF – Marche a Terme International de France. dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp. de regulă.  activul suport/ activul de bază este activul financiar sau marfa care stă la baza contractului de opţiune. se anunţă ultima zi de tranzacţionare pentru respectivul contract de opţiune. Variaţiile foarte mari. Ea reprezintă preţul contractului de opţiune. 6 luni. în limbajul de specialitate. Ca şi în cazul contractelor futures. Drepturile şi obligaţiunile parţilor participante la opţiuni sunt ilustrate în tabelul de mai jos: Tipul opţiunii Opţiune de cumpărare call Opţiune de vânzare put Dreptul Obliga- Plăti. Dreptul Plăti- de ţiunea torul ţiunea de de a torul cumpă. Pieţele de instrumente derivate.  prima contractului reprezintă suma de bani pe care cumpărătorul contractului de opţiune o plăteşte la achiziţionarea acestuia. ce urmăresc acoperirea riscului sau fructificarea unei poziţii deja asumate. Securitatea operaţiunilor este asigurată de sistemul de depozite de garanţie. pentru lunile de maturitate. de multe ori neanticipate. + . + + Vânză- torul . 9 luni sau 12 luni.