You are on page 1of 17

Tema 4.

BURSA DE VALORI

4.1. Conceptul, tipologia şi funcţiile Burselor de Valori
4.2. Caracteristica generală şi structura organizatorică a Bursei de
Valori
4.3. Indicii şi indicatorii bursieri
4.4. Definirea şi tipologia tranzacţiilor bursiere
4.5. Mecanismul derulării unei tranzacţii bursiere

4.1. Conceptul, tipologia şi funcţiile Burselor de Valori
Bursele de Valori reprezintă elementul principal al segmentului
secundar al pieţei de capital. Sursele bibliogarafice datează apariţia
burselor cu anii 1100 d.Ch. când, în marile oraşe europene, comercianţii şi
deţinătorii de obligaţiuni emise de respectivele oraşe se adunau pe scările
catedralei sau în piaţa principală a oraşului, sau la târguri pentru a negocia
şi a tranzacţiona formele primare de valori mobiliare.
Denumirea de bursă în calitate de instituţiei este atribuită familiei
Van der Buerse, din Bruges, pe frontonul hanului căreia erau sculptate în
piatră trei pungi. Hanul acestei familii oferea posibilitatea negocierii
metalelor preţioase, iar mai târziu şi a hârtiilor de valoare. Acelaşi semn
„punga cu bani”, în secolul al XIV-lea, era utilizată în oraşele italiene
Genova, Florenţa şi Veneţia pentru a indica locul unde se puteau schimba
informaţiile privind operaţiile comerciale sau unde se încheiau chiar
tranzacţii. Aceasta din urmă permite specialiştilor în domeniu să considere
locul de formare a burselor- Italia.
Apariţia clădirilor specializate destinate burselor, precum şi a
primelor regulamente de funţionare a acestora sunt secolele XVI şi XVII.
În Imperiul Austro-Ungar, începând cu anul 1771, prin decretul
imperial al Mariei Tereza, s-a purces la separarea burselor de mărfuri şi a
celor de valori.
Începând cu secolul al XVIII-lea s-au înregistrat modificări
considerabile legate de numărul participanţilor la tranzacţiile bursire şi
volumul acestatora, aceasta a condus la apariţia primilor participanţi
prfesionişti în calitate de „agenţi de schimb”, la înăsprirea regulilor de

30] Bursa de valori este considerată piaţă de rangul întâi.tranzacţionare. deoarece ea este:  o piaţă publică. oricărei persoane fizice sau juridice. [17. Prin aceste trei caracteristici. condiţii echitabile şi corecte pentru toţi participanţii la piaţă. fiind cotate în cadrul burselor. bursele sunt definite. piaţă care funcţionează după anumite reguli şi care garantează. Bursele de valori sunt pieţe special organizate de către stat sau de către asociaţii particulare. precum şi de către autorităţile publice. Chiar dacă unele burse şi-au închis ringurile de tranzacţionare (cazul Bursei de Valori din Londra). în cadrul cărora se pot încheia tranzacţii cu valori mobiliare. cât şi în corectitudinea tranzacţiilor încheiate. deoarece numai cele mai bune companii au acces la ea. clădirea în care funcţionează aparatul administrativ al bursei a rămas. Reprezentând segmentul principal al pieţei seccundare de capital. în primul rând.  o piaţă reglementată şi supravegheată.  o piaţă organizată. mai ales în ceea ce priveşte preţul la care s-au încheiat tranzacţiile. prin modul de reglementare şi organizare a încheierii tranzacţiilor. acesta purtând numele de ring sau pachetul bursei. fiind un suport credibil al tranzacţiilor cu valori mobiliare. bursa are un rol distins în cadrul unei economii. accesibilă – prin intermediari specializaţi. bursa asigură încrederea publicului investitor atât în calitatea serviciilor oferite. ca un „loc” sau un spaţiu bine determinat unde se realizează tranzacţiile.p. toate acestea sunt aduse la cunoştinţa publicului investitor. În majoritatea surselor. orice piaţă secundară este spectaculoasă şi atrage publicul investitor. prin modul ei de organizare. conform lui Niţă Dobrotă. emise anterior de către cele mai importante societăţi comerciale pe acţiuni. piaţă ce are orare stricte de funcţionare şi un mod tipic de încheiere a tranzacţiilor. bursa de valori este o piaţă publică (fictivă) organizată pentru a mijloci tranzacţii cu hârtii de valoare pe termen lung. care doreşte să cumpere şi/sau să vândă valori mobiliare. cât şi prioritatea de execuţie a ordinelor. Astfel. 2 . precum şi de afişare a informaţiei privind tranzacţiile închiate. piaţa secundară. În prezent.

ele mai sunt numite şi burse napoleoniene.  Burse de stat. care admit la tranzacţionare valori emise de entităţi locale şi naţionale. (burse de mărfuri.  Burse de valori naţionale. care presupun un număr fix de membri. înfiinţate şi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni. burse de valori).  Burse de valori internaţionale. pe care se tranzacţionează valori emise de entităţi locale.  Burse de valori regionale. 3 . închiriat sau cedat prin moştenire.  Din punctul de vedere al accesului la calitatea de membru al unei burse:  Burse închise. înfiinţate sub egidă guvernamentală. de exemplu. În literatura de specialitate.  Burse specializate. clasificarea burselor de valori se face după mai multe criterii şi anume:  În funcţie de organizarea lor teritorială:  Burse da valori locale. unde se tranzacţionează o gamă largă şi variată de mărfuri. New York Stock Exchange este o bursă închisă cu un număr limitat de membri la 1366. uniune economică. financiară sau monetară regională. în special ţările francofone. locul deţinut de fiecare dintre aceştia putând fi vândut.  În funcţie de sfera de cuprindere:  Burse generale. aceştia plătind o taxă de admitere şi o cotizaţie anuală. care-şi au sediul într-o anumită ţară şi în care sunt tranzaţionate valori naţionale şi străine. rezultate din conexiunea burselor de valori naţionale şi regionale şi în care se tranzacţionează valori emise de entităţi aparţinând unei comunităţi sau unui stat. comercială.  După forma de constituire:  Burse private.  Burse da valori globale. care-şi au sediu într-o anumită ţară şi fac parte dintr-o comunitate internaţională.  Modul de executare a tranzacţiilor:  Burse spot sau cash.  Bursele deschise – sunt instituţii care nu presupun un număr limitat de membri.

Indeferent de variaţia extinsă a tipologiei burselor.  Bursa asigură un circuit mai scurt şi mai eficient între economiile pe termen lung(ale persoanelor private) şi nevoile de finanţare ale întreprinzătorilor şi colectivităţile publice Funcţii  Bursa reprezintă un instrument pentru asigurarea macro. cu scopul creşterii valorilor activelor.  Tehnica tranzacţionării:  Burse cu strigare liberă. o evaluare a Funcţii averii personale. acestea îndeplinesc aceleaşi funcţii distincte la micro. Apariţia burselor era una inevitabilă în urma dezvoltării societăţii. economice  Informaţiile oferite de bursa de valori sub forma cotaţiilor reprezintă baza practică pentru evaluarea valorii de piaţă a capitalului.  Bursa facilitează obţinerea de lichidităţi de către acţionari şi mijloceşte. să cunoască nivelul la care sunt cotate oficial titlurile în care au investit. de asemenea.  Burse electronice. lichidităţilor într-o economie. ceea ce va genera o creştere a profiturilor acţionarilor.  Bursele de valori reprezintă suportul şi instrumentul necesar pentru importante reorganizări sectoriale. individuale  Deţinătorii titlurilor trebuie să aibă posibilitatea.  Bursa facilitează creşterea sau micşorarea notorietăţii companiilor listate şi astfel influenţează motivarea întreprinzătorilor de a vinde sau a cumpăra Funcţii  Bursa permite creşterea fondurilor proprii ale micro- companiilor economice  Bursa stimulează un management mai bun al întreprinderilor.  Burse la termen sau cu tranzacţii în marjă. în orice moment. 4 . macro şi nivel individual. iar dezvoltarea acestora este logic structurată şi este strâns legat de premise organizatorice şi instituţionale.

11. sub formă de societate pe acţiuni. a fost fondată Bursa de Valori a Moldovei (BVM). de obicei. procedura de negocieri. Tradiţional. asociaţia bursei este împuternicită să admită orice companie din ţară sau din străinătate în calitate de membru al bursei cu aprobarea comitetului bursei. au participat 34 de fondatori . drepturile şi obligaţiunile participanţilor. conform Regulilor Bursei de Valori a Moldovei din 17. În Republica Moldova. modul de alegere a Comitetului de conducere şi atribuţiile Adunării Generale. în special. membri ai Bursei pot fi persoanele juridice care satisfac următoarele cerinţe:  posedă licenţă corespunzătoare valabilă. adică au dreptul. formarea buselor începe de la depunerea unei cereri de asociere la Camera de Comerţ şi Industrie. dispoziţii privind activitatea economică a bursei. Caracteristica generală şi structura organizatorică a Bursei de Valori Bursa de valori are statut de persoană juridică. 4. dotat cu mijloace de operare tehnică şi comunicaţie. să-şi stabilească modul de organizare şi funcţionare.  se conformează cerinţelor privind capitalul propriu minim şi fondul de garanţie. la care se anexează statutul care. se autoreglementează şi se autoguvernează. în marimea legii. 5 . În practica internaţională. de obicei.2008. finanţarea bursei. reguli privind contractele. corespunzător normelor impuse de către CNPF şi Bursă. Bursele sunt organisme care. ele contribuind la realizarea proceselor complexe pe piaţa de capital. trebuie să includă: obiectul de negocieri în cadrul bursei. eliberată de CNPF. în luna decembrie 1994. reprezentând o societate pe acţiuni de tip închis. în vederea primirii documentelor necesare desfăşurării activităţii în relaţiile cu Bursa şi care vor pune la dispoziţia Bursei informaţiile solicitate de către aceasta.  dispun de active financiare disponibile pentru a achita taxele şi cotizaţiile curente stabilite de Bursă. în baza Legii cu privire la circulaţia valorilor mobiliare şi bursele de valori.  dispun de un birou. stabilirea comisioanelor percepute etc.participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. În Republica Moldova.2. La crearea bursei. Odată cu deschiderea Bursei a fost creată baza juridică şi organizatorică.

 să nu includă în componenţa colaboratorilor lor persoane condamnate pentru falsificarea documentelor sau titlurilor financiare.  să corespundă altor cerinţe. organizarea şi conducerea burselor de valori sunt efectuate de managementul burselor. şi retragerea ei se ia de către Consiliul Bursei. care include patru mari categorii de organisme: de decizie. precum este ilustrat în figura 4. Decizia referitoare la atribuirea calităţii de membru. precum şi să desfăşoare o activitate în cadrul ei în conformitate cu legislaţia în vigoare. furturi. de consultanţă şi de control. de execuţie. considerate necesare. Membrii Bursei se bucură de drepturi egale şi au aceleaşi obligaţiuni. afaceri sau juridic şi vor avea o bună reputaţie civică şi integritate morală. bancar. Regulile Bursei.1 6 . Indiferent de acesta. stabilite de către Bursă şi/sau CNPF.  membrii conducerii şi colaboratorii autorizaţi vor avea studii superioare şi/sau practică profesională în domeniile: economic. luare de mită şi alte infracţiuni săvărşite cu scopul de a obţine beneficii personale.  cel puţin doi angajaţi ai solicitantului vor fi autorizaţi de către CNPF şi/sau Bursă. procedurile şi orice alte reglementări emise de către Bursă şi CNVM. care se realizează în mod diferit de la o ţară la alta. Solicitantul de a obţine calitatea de Membru se angajază să respecte Statutul. Conform practicii internaţionale. financiar. Deciziile respective se iau printr-o majoritate simplă de voturi. indiferent de momentul obţinerii calităţii de membru. se poate defini un model general.  dispun de un cont deschis la banca de decontare indicată de către Bursă.

1. Organisme executive Organisme de decizie Organisme consultative Comitetul Adunarea Organisme de control Bursei Generală Secretariatul Bursei Secretar Vicepreşedinte Preşedinte BIROUL ADUNĂRII GENERALE Figura 4. Structura administrativă a bursei de valori Sursa: [17.39] 7 . p.

Listingul este un sistem de susţinere a pieţei care creează condiţii favorabile pentru piaţa organizată. Adunarea Generală este constituită legal cu jumătate din numărul total al membrilor. aleg membrii delegaţi în Comitetul bursei şi membrii care formează Comisia de arbitraj. care lucrează statutar cu orice număr de membri prezenţi. permite a depista cele mai sigure şi calitative valori mobiliare şi contribuie la sporirea lichidităţii lor. în 8 . precum şi din funcţionari cu rol operativ (figura 4. Dacă. Bursei îi este atribuit un rol deosebit în răspândirea oricărei informaţii referitoare la valorile mobiliare. Ca sursă de informare şi piaţă organizată. Adunările Generale se convoacă de câîte ori este nevoie. Acesta asigură desfăşurarea normală a activităţii curente a bursei de valori şi este format din angajaţi cu funcţii de răspundere. Comitetul bursei alege preşedintele bursei. De asemenea. Preşedintele.2. care este condusă de un organ suprem numit Adunarea Generală. îşi desfăşoară activitatea următoarele subdiviziuni şi departamente: Departamentul Listing. Preşedintele bursei Directori executivi Directori de Şefi de servicii Departamente Departamentul cotaţii Personal Departamentul supraveghere Administrativ Departamentul clearing Financiar-contabil Departamentul informatic Secretariat Departamentul analiză şi cercetare Editură şi presă Departamentul relaţii cu publicul Figura 4. pentru îndeplinirea deciziilor luate de Adunarea Generală şi Comitetul bursei. Structura aparatului executiv al bursei de valori Sursa: [17. Printre atribuţiile Adunării Generale. care.2). se convoacă o nouă Adunare Generală peste cel mult 10 zile. care se aprobă de Adunarea Generală.  Organismele de execuţie Un element decisiv în activitatea burselor de valori este organismul executiv. care se ocupă de înregistrarea valorilor mobiliare la bursă. în conducerea bursei pot fi numiţi vicepreşedinţi. în sarcina căreia intră soluţionarea litigiilor. Marketing şi Cotare. Conform structurii erahice vicepreşedinţii au în subordine directori de departamente şi şefi de servicii în funcţie de segmentul de activitate pe care o desfăşoară. După cum s-a menţionat anterior. nu s-a întrunit majoritatea. la rândul său. angajat prin contract de management. p. se disting atât alegerea preşedintelui precum şi a secretarului bursei. Deciziile Adunării Generale se adoptă cu majoritatea absolută a membrilor prezenţi la şedinţă. dar nu mai puţin de două ori pe an. la prima convocare. cercetarea şi înscrierea valorilor mobiliare la Cota Bursei. vicepreşedintele şi secretarul constituie Biroul Adunării Generale.  Organismele de decizie Asociaţia bursei este formată din totalitatea membrilor acesteia.41] La Bursa de Valori a Moldovei. în prezent. atribuţiile cărora sunt strict delimitate prin regulamentul de organizare şi funcţionare a bursei. Preşedintele este un funcţionar. Departamentul nominalizat publică lunar .

perfectarea documentelor pentru executarea tranzacţiilor. cu privire la activitatea prezentă şi de perspectivă a bursei. Indicii şi indicatorii bursieri Complexitatea activităţii unei burse de valori implică existenţa unui sistem de indicatori statistici. aceştia prezintă raport Adunării Generale. Departamentul Clearing şi Decontări reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de Departamentul specializat al Bursei în vederea colectării. procesele tranzacţionale. fundamentate matematic. La finele activităţii sale.  Comitetul pentru disciplină.  soluţionarea problemelor juridice.  Organismele consultative În practica internaţională. În cadrul burselor de valori. experţi.  Comisia de arbitraj.  Organismele de control În vederea desfăşurării benefice a oricărei activităţi aceasta necesită un control riguros. formate din personal calificat. precum şi tendinţele. în viitorul. p. regăsim o vastă tipologie de organisme consultative. din punct de vedere atât al vânzătorului.  Comitetul pentru introducerea pe piaţă a noi titluri de valoare.Buletinul informativ „Bursa de Valori a Moldovei”. 4. Funcţiile acestui departament constă în supravegherea şi susţinerea sistemului electronic pentru tranzacţionare la Bursă. care să exprime. apropiat în respectiva piaţă. cantitativ şi calitativ. însă. precum şi stingerea obligaţiunilor de plată reciproce între membrii Bursei. care controlează modul de respectare a criteriilor şi normelor stabilite pentru dobândirea.  Comitetul pentru membri. formată din arbitrii desemnaţi de Adunarea Generală. care au rol în soluţionarea litigiilor aferente activităţii din cadrul bursei. indiferent de tipul bursei. el include indicatori de ordin cantitativ şi calitativ. susţinerea gradului înalt de profesionalism. Toată informaţia privind statistica tranzacţiilor bursiere constituie proprietatea Bursei. Departamentul pentru Supravegherea Pieţei are drept scop realizarea următoarelor funcţii:  respectarea corespunderii normelor şi cerinţelor legislaţiei la re alizarea activităţii Bursei şi a membrilor ei. Fiecare bursă de valori are sistemul său propriu de indicatori. corectării şi confirmării informaţiei referitoare la tranzacţionarea valorilor mobiliare la Bursă.3. cât şi al cumpărătorului de titluri mobiliare. precum şi altă informaţie. precum şi a unor inovaţii financiare. care răspunde de respectarea normelor de etică şi deontologie profesională a celor care desfăşoară activităţi în cadrul bursei. În acelaşi timp.43]:  Comitetul de supraveghere.. în ceea ce ţine de resurse băneşti sau valori mobiliare. execuţie şi administrare este invizibil pentru majoritatea investitorilor. păstrarea şi pierderea calităţii de membru. a unor noi operaţii bursiere. nu ar exista posibilitatea funcţionării spectaculoase a ringurilor deschise şi nici a sistemelor electronice de tranzacţionare pentru bursele care şi-au închis ringurile. interacţiunea dintre cerere şi ofertă. acestea avînd drept scop asistatarea şi consultarea managementului bursei printre care [17. indicatorii specifici activităţii bursiere stau la baza unor analize riguroase. verificării.  supravegherea permanentă a activităţii membrilor Bursei şi a activităţii privind valorile mobiliare la Bursă în scopul asigurării comportamentului respectiv al membrilor pe piaţa valorilor mobiliare. prezintă statistica şi analiza negocierilor bursiere. în special. 9 . cenzori etc. Departamentul Sistemul Electronic. precum şi în scopul evitării oricăror manipulări pe piaţă. poate fi efectuat de sine stător sau prin intermediul organismelor specializate. informaţia privind valorile mobiliare admise spre circulaţie la Bursă. Tot acest aparat de conducere. la cererea Comitetului sau Adunării Generale. cu rol de a veghea respectarea normelor şi procedurilor legale şi regulamentare privind încheierea şi derularea tranzacţiilor pe piaţa bursieră. Dar fără acesta.

pe o anumită piaţă. cantitatea de titluri tranzacţionate. la un moment dat. care.  După modul de ponderare a preţului. care au drept scop reflectarea evoluţiei unei economii în ansamblu. care pot fi calculaţi de publicaţii de specialitate. Indicatorii cantitativi se referă la preţul cu care se vinde şi se cumpără un anumit titlu de valoare.  indici calculaţi la momente precise: doar la începutul şi sfârşitul zilei de bursă. fiind ponderaţi cu capitalizarea bursieră. nu pot fi utilizaţi în acest scop.  indici regionali. [27. unde.  După modul de organizare a pieţei secundare de capital pe care sunt calculaţi:  indici pentru pieţe secundare tip bursă de valori. care determină câît plăteşte un investitor pentru obţinerea unui unităti valorice din profitul net al emitentului. Curs PER= PPA PER (price earning ratio) exprimă raportul preţ/profitabilitate.  După modul de construcţie privit prin prisma evoluţiei:  indici din prima generaţie. în ansamblu. comparând valoarea de bază cu cea curentă.  indici din generaţia a doua.  După entitatea care a conceput şi calculează indicele:  indici oficiali. care reflectă evoluţia valorilor mobiliare încadrate într-o ramură. respectiv mişcarea generală a cursurilor acţiunilor pe aceeaşi piaţă.  indici speciali sau sectoriali. rentabilitatea şi dobânda.  În funcţie de intervalul de timp la care sunt calculaţi:  indici calculaţi în timp real.  indici pentru fonduri mutuale. Curs – preţul plătit de investitor. indici calculaţi de autorităţile pieţei bursiere. ce o poate primi posesorul.  indici neoficiali. Indicatorii calitativi oferă posibililor investitori o imagine a situaţiei prezente pe piaţa de valori mobiliare.  După natura valorilor mobiliare care stau la baza construcţiei indicelui:  indici pentru acţiuni. calculate pentru a informa asupra evoluţiei în timp a tendinţelor preţurilor bursiere. numite indici bursieri. de instituţii financiare etc.  indici nenegociabili. Unul din indicatorii cei mai reprezentativi de ordin calitativ sunt produsele sintetice. de regulă.  indici mondiali. PPA – profitul net anual. care sunt utilizaţi pe pieţele derivate ca active suport.  În funcţie de posibilitatea de a construi produse bursiere derivate:  indici negociabili.  medie geometrică. la un interval de timp foarte scurt. PER –un indicator.  medie aritmetică ponderată. fiind calculaţi ca o medie aritmetică simplă a preţurilor acţiunilor componente. Indicii bursieri reprezintă instrumentul prin intermediul căruia este evidenţiată tendinţa de ansamblu a bursei. ce îi revine unei acţiuni a emitentului. de obicei. de regulă. numărul societăţilor selectate este mai mare.  indici pentru pieţe secundare tip OTC. precum şi alţi indicatori legaţi de operaţiunile complexe pe pieţele de valori moderne. cuprind titluri din toate sectoarele. disponibili on-line. precum şi tendinţele posibile în ceea ce priveşte atractivitatea unui anumit titlu.  După arealul cuprins în evaluare:  indici naţionali.  După gradul de cuprindere a pieţei:  indici generali sau compoziţi. care includ un număr redus de societăţi şi nu elucidează toate segmentele ramurale ale unei economii. Indicii bursieri constituie medii aritmetice sau geometrice ale preţurilor unui grup de valori mobiliare sau ale pieţei bursiere. 10 . a unui portofoliu de titluri sau a bursei în general.196] Indicii bursieri pot fi clasificaţi după mai multe criterii. sub raportul formulei de calcul:  medie aritmetică simplă. p. prin modul de construcţie (de concepţie) sau printr-o interdicţie expresă a creatorilor.  indici pentru obligaţiuni .

creat în 1929 . include 30 de titluri care deţin 15-20% din valoarea capitalizată la NYSE. sunt parcurse următoarele etape:  Selectarea eşantionului. în 1916. dintre care menţionăm că numărul acestora nu trebuie să fie mai mic de 100 mii. că există riscuri în păstrarea acelor acţiuni.  ponderea în funcţie de volumul tranzacţiilor bursiere. Practic.85 . se deosebesc patru indici Dow Jones:  Indicele industrial (Dow Jones Industrial Average.  Realizarea formulei indicelui. În Republica Moldova. numărul de acţiuni cuprinse în indice a fost extins la 20. astfel încât acesta să fie reprezentativ pentru situaţia generală a bursei sau a unui sector al acesteia.  Indicele transporturilor (Dow Jones Railroad Average). înregistrată în cadrul tranzacţiilor bursiere. După ce. de către Comisia Naţională a Pieţei financiare precum şi a fost aprobată noua structură a portofoliului acestuia. 15.  Determinarea ponderii diferitelor elemente ale eşantionului. reflectă structura produsului intern brut (PIB) în Moldova: 57. Dacă un întreg sector industrial este evaluat de piaţă sub tendinţa medie. lei.la industria uşoară. DJIA). 4. indicele CNVM-32 a fost redenumit în CNMV. Indicele a fost creat în 1884. format dintr-un număr restrâns de titluri. acţiunile incluse în indicii bursieri reprezentativi sunt considerate drept foarte sigure. că evoluţia sa viitoare este pusă sub semnul întrebării. care include 30 de firme. Structura portofoliului CNVM-32. Acestă modificare a fost cauzată de pasivitatea.41] În prezent. În construcţia indicelui bursier se foloseşte o relaţie de genul:  Alegerea datei de referinţă şi a indexării. fapt pentru care compoziţia indicelui Dow Jones s-a modificat de mai multe ori.18 la sută . la începutul anului 2000. Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (predecesoarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare) a introdus în circulaţie indicele CNVM-32. Dacă acţiunea respectivă scade în timp ce trendul pieţei este stabil sau în creştere.4. a cărui publicare oficială a început în vara anului 2000. în 1928. care reflectă cursurile celor 65 de acţiuni din indicii sectoriali. 19.  Indicele compus (Dow Jones Composite). Evaluarea indicilor permite cunoaşterea performanţelor unei acţiuni individuale în raport cu tendinţa pieţei. Definirea şi tipologia tranzacţiilor bursiere 11 . le-au fost impuse şi unele condiţii. [23. cînd Charles Dow a avut ideea de a calcula un curs mediu al mai multor firme (11 în acea vreme) pentru a evidenţia trendul pieţei. practic. Indicele se calculează săptămânal după închiderea şedinţei de vineri (sau a celei de luni) de tranzacţionare la BVM. Valorilor mobiliare. a u nor companii incluse anterior în CNVM-32. conţine 15 acţiuni.  Indicele serviciilor publice (Dow Jones Utility Average).la industria grea şi 7. pentru construirea unui indice. reflectând schimbări în ierarhia firmelor americane reprezentative. care au format portofoliul indecelui CNVM.la sfera serviciilor.42 la sută . creat în 1896 şi care cuprinde acţiunile a 20 de companii din domeniul transporturilor feroviare. denumit după numele a doi celebri specialişti financiari: Charles Dow (fondatorul publicaţiei Wall Street Journal) şi Edward Jones. care conţinea 24 de companii contra a 32 înregistrate anterior. s-a ajuns la formula actuală a indicelui industrial Dow Jones. calculat în regimul timpului real în baza rezultatelor negocierilor la Bursa de Valori din New-York. Totodată. Cel mai cunoscut dintre indicii de bursă este Dow Jones. înseamnă că acel sector se confruntă cu probleme economice. în prezent. rutiere şi avia tice. Drept bază pentru calcularea indicelui respectiv a fost luat cel mai răspândit indice în lume – "Dow Jones”. e necesară aplicarea unor metode corecte şi sigure de calcul al lor.  ponderea în funcţie de preţ şi capitalizarea bursieră. Pentru ca un indice bursier să reflecte real procesele obiective ce se petrec pe piaţa de capital. Începând cu 1 ianuarie 2007.55 la sută din întreprinderile incluse în indice se referă la producerea produselor alimentare şi a băuturilor. iar suma emisiunii să nu fie mai mică de 1 mil. p. există trei variante:  pondere egală. În acest sens. care. înseamnă că firma emitentă este evaluată negativ de către piaţă.

Astfel. pe cont propriu. după situaţia concretă a raportului cerere-ofertă pentru o anumită valoare mobiliară:  cererea mai mare decât oferta atrage o vânzare. Astfel. engl. dar de sensuri diferite şi. bear). hedging etc. a două poziţii de vânzător şi cumpărător. Aceste tranzacţii se vor efectua în conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din ţara respectivă. Speculaţiile bursiere prezumă operaţiuni de vânzări-cumpărări succesive de titluri financiare. asupra transmiterii unor drepturi sau asupra schimbului de mărfuri [13]. există două mari categorii de tranzacţii: [ 15. Scopul acestor plasamente constă în obţinerea veniturilor sub formă de dobânzi şi dividende sau sub forma creşterii de capitaluri. respectiv a societăţilor de intermediere financiară autorizate.  la termen.  legislativ – se manifestă prin drepturile şi obligaţiunile participaţilor care s-au angajat în realizarea unei tranzacţii. Există o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere. speculaţie. constă în cumpărarea a unei valori mobiliare pe o piaţă bursieră.). La categoria speculaţiilor bursiere. concomitent. Arbitrajul de valori mobiliare denotă obţinerea veniturilor printr-o succesiune de plasamente. tehnica tranzacţiilor este marcată de modalitatea de lichidare şi de cursul la care se realizează aceasta. În funcţie de obiectul lor.). dar în diferite condiţii. Acoperirea riscurilor (hedging) se realizează prin acele operaţiuni bursiere prin care cel ce le iniţiază urmăreşte să se acopere contra riscurilor modificării cursurilor valorilor sale mobiliare prin ocuparea. practic. [16. a la baisse. bull).  economic – se exprimă prin scopul cu care se realizează tranzacţia (investire. prin operaţiile de hedging se evită pierderile. Tranzacţiile tehnice sunt efectuate de creatorii de piaţă cu scopul menţinerii stabilităţii pieţei.  tranzacţii tehnice. Operaţiunile sunt de vânzare-cumpărare.  etic – se reflectă în comportamentul manifestat de părţile implicate în tranzacţia bursieră. În general. pe cont propriu. Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare. După scopul final urmărit. Plasamentele simple presupun o simplă investire pe piaţa de capital a resurselor financiare disponibile în scopul fructificării acestora.  operaţiuni de acoperire (hedging). se atribuie şi agiotajul care este o speculaţie însoţită de răspândirea unor informaţii false. tranzacţia constituie o înţelegere încheiată între două sau mai multe părţi. din partea creatorului de piaţă. care produc scăderea sau creşterea cursului în conformitate cu necesitatea speculatorilor. tranzacţiile bursiere se împart în tranzacţii cu:  titluri financiare primare. a la hausse.102] Tranzacţiile cu valori mobiliare pot fi privite prin prisma următoarelor aspecte:  organizaţional – se manifestă prin etapele obligatorii parcurse în vedrea realizării tranzacţiilor. 12 . p.  arbitraj cu valori mobiliare. engl. pe bază de concesii reciproce. şi cu regulamentele instituţiilor implicate (Bursa de Valori.  speculaţii bursiere. prin care se urmăreşte obţinerea de profituri din diferenţele de curs.185]  la vedere. Principiul care stă la baza speculaţiilor bursiere este cel al oricărei aface ri:  cumpăra ieftin şi vinde scump în cazul speculaţiei pe creştere (fr. care se încheie pe piaţa secundară de capital cu mijlocirea agenţilor de bursă.  tranzacţii cu derivate financiare. tranzacţiile bursiere se clasifică în:  plasamente simple. instituţiile pieţei OTC etc.  vinde mai scump şi răscumpără mai ieftin în cazul speculaţiei pe scădere (fr. p. Indiferent de natura lor. în care cursul ei este mai scăzut şi apoi vinderea acesteia simultan sau imediat pe o piaţă în care cursul respectivei valori este mai ridicat. dar se anulează şi şansele de obţinere a unui profit.

 cererea mai mică decât oferta obligă creatorul de piaţă să cumpere pe cont propriu. dacă piaţa oferă acestă posibiliate.  Ordinele cu termeni speciali. 13 . Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursieră au evoluat treptat în timp şi. Pentru toate tranzacţiile pe care le execută. Acestea din urmă implică următoarele elemente pe care trebuie să le conţină un ordin:  sensul operaţiunii (vânzare/cumpărare). respectiv negocierea şi încheierea contractului de către agenţii de bursă. Ordinele comune sunt acelea care indică preţul la iniţierea tranzacţiei de către clienţi. de fapt. care este un ordin de vânzare/cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă. Mecanismul derulării unei tranzacţii bursiere Indiferent de natura contractului şi de sistemul tranzacţional. în ultima perioadă. atât timp cât piaţa funcţionează. Prima fază constă în alegerea nemijloacită. a unui cont în favoarea clientului prin intermediul căruia se va asigura reglementarea financiară a operaţiunii. Deosebim două faze integrante ale etapei de iniţiere.  perfectarea tranzacţiei. astfel.102] 4. A doua fază a iniţierii tranzacţiei bursiere rezidă în plasarea ordinului de către client. cu condiţia obligatorie de a fi înregistrate aici. Acest tip de ordin nu poate fi executat decât dacă piaţa oferă condiţiile precizate prin ordin.  preţul sau cursul la care se oferă sau se comandă produsul bursier. I. p. de către primul. printre care deosebim:  Ordine comune. [16. acest comision se distribuie între brokerii profesionişti ai firmei şi firma însăşi. adică îndeplinirea obligaţiilor şi obţinerea drepturilor rezultate din tranzacţie.  cantitatea oferită sau comandată (numărul de „contracte”). mai ales.  tipul tranzacţiei (operaţiune cash. clientul.5. o ofertă fermă (în cazul vânzării). prin stabilirea legăturii dintre client şi societatea de bursă şi transmiterea. Ordinul de la clienţi este. Dacă este vorba de o firmă de brokeraj. futures etc. fie el vânzătoar sau cumpărător. a ordinului de vânzare/cumpărare. Ordinul limită. Iniţierea tranzacţiei – însăşi denumirea aceste etape indică faptul că. respectiv o comandă (în cazul cumpărării) având ca obiect tranzacţionarea unui anumit volum de titluri financiare. este cel în care clientul precizează preţul maxim pe care este disponibil sa-l achite în calitate de cumpărător şi preţul minim acceptat în calitate de vânzător. în mod tradiţional. a unei societăţi de valori mobiliare. Unui ordin cu limită de preţ îi este asociată întotdeauna clauza „la un preţ mai bun”. în cazul celor la termen precizându-se scadenţa. erau considerate tranzacţii bursiere doar acele contracte încheiate în incinta bursei şi în timpul şedinţei de tranzacţionare.).  produsul bursier (specificarea titlului financiar care face obiectul ordinului). dacă. Dacă brokerul nu execută ordinul în condiţiile descrise mai sus se spune ca a „pierdut piaţa”.  executarea contractului. aceasta preusupune executarea odinului la un preţ mai favorabil pentru cumpărător (mai mic decât cel oferit) şi pentru vânzător (mai mare decît cel acceptat). în cadrul acesteia.  Ordine condiţionate. Ordinul „la piaţă” poate fi executat oricând. drept plată pentru serviciile sale (comisionul se adaugă la preţul de cumpărare şi se scade din preţul de vânzare). Acestea includ: Ordinul „la piaţă”. iar pentru vânzător cel mai mare. semnarea contractului şi deschiderea de către firma de broker. în anumite condiţii comerciale. Pentru cumpărător este preţul cel mai scăzut. brokerul percepe un comision. acum sunt acceptate şi cele efectuate în afara bursei. realizarea efectivă a unei operaţiuni bursiere presupune următoarele etape:  iniţierea tranzacţiei. Practica existentă oferă o gamă largă de ordine bursiere.  Ordine cu restricţii de timp. de către client. apelează la o societate de valori mobiliare pentru realizarea unei tranzacţii bursiere.

cantităţile mai mici decât minimumul se execută cu termenul totul sau nimic. acest tip de negocieri este utilizat de marile burse pentru derivate financiare sau în scop spectaculos. 14 . una din obligaţiile esenţiale ale brokerilor este respectarea regulilor de prioritate. ordinelor de bursă le sunt asociate şi alte instrucţiuni pentru brokeri: Ordinele cu restricţii de timp sunt acelea care stabilesc valabilitatea acestora:  Ordinul „la zi” înseamnă că ordinul este valabil numai pentru şedinţa de bursă din ziua respectivă. care l-a introdus. oarecum. minut şi se combină cu un ordin prezentat anterior. diferenţa până la total este anulată. în cadrul burselor care nu utilizau sisteme automate tranzacţionare. an). lună. în sens contrar ordinului cu limită de preţ. Ordinele conditionaţe sunt ordinele ce se activează (pleacă spre bursă) într-un moment definit de investitor. Astăzi. Un ordin stop de cumpărare este plasat la un nivel superior cursului curent al pieţei.  Ordinul bun până la sfârşitul săptămânii poate fi executat până în ultima zi din săptămână cu şedinţa de bursă. numai dacă piaţa oferă atât condiţiile de cantitate. Astfel. alocându-se pentru fiecare o rată din volumul disponibil al pieţei. Ordinul „take” instrucţionează cumpărarea întregii cantităţi disponibile în piaţă la cel mai bun preţ de vânzare. primul servit” (FIFO). care. dacă există un ordin Ordinul „hit”.  Ordinul cu termenul „bloc minim” instrucţionează executarea numai a cantităţilor cel puţin egale cu cantitatea minimă. Ordinele cu termeni speciali:  Ordinul cu termenul „totul sau nimic” exprimă dorinţa clientului de a cumpăra/vinde un volum important de titluri la un anumit curs şi într-o perioadă precizată. Prin prioritatea de preţ se înţelege faptul că agenţii de bursă trebuie să execute ordinele de cumpărare la preţuri mai mari înaintea celor date la preţuri mai mici. bun până la sfârşitul săptămânii. În executarea ordinelor de bursă.  Ordinul bun până la o dată se poate executa până la închiderea şedinţei din data specificată (zi. această regulă se aplică atunci când piaţa nu permite executarea integrală a ordinelor. creează unul „take”.  Executarea pro rata înseamnă că toate ordinele la acelaşi preţ vor fi executate în raport cu volumul lor. de exemplu . II.  Ordinul bun până la un timp se poate executa până la o anumită oră. respectiv creşte/scade la nivelul specificat. similar. urmând ca diferenţa până la cantitatea totală să fie executată total sau în tranşe. atunci când preţul titlului evoluează contrar aşteptării clientului. Clientul are posibilitatea să anuleze sau să modifice ordinul său în orice moment până la executarea acestuia. un ordin stop de vânzare este plasat la un preţ inferior nivelului curent al pieţei pentru prezervarea profitului obţinut la un titlu cumpărat anterior cu un preţ mai mic sau reducerea pierderii la anumite titluri deţinute de client. se trece la procesarea acestora fie prin sistemul de licitaţie. Sistemele de tranzacţionare prin licitaţie erau practicate în special.  Ordinul cu termenul „execuţie minimă” impune executarea imediată în întregime la cel puţin volumul minim indicat. se procedează conform următoarelor reguli:  Prioritatea de timp implică regula „primul venit. Odinul „match” (pereche) creează un ordin opus celui existent în piaţă. Ordinul „hit” instrucţionează vânzarea întregii cantităţi disponibile în piaţă la cel mai bun preţ de cumpărare.regulă complementară la prioritatea în timp . de exemplu. ordinul este executat. Acestea includ: Ordinul stop sau de limitare a pierderii. Perfectarea tranzacţiei sau negocierea contractului – în funcţie de ordinele primite. după exercitarea parţială. cît şi pe cele de preţ.arată că primul ordin executat va fi cel cu volumul cel mai mare.  Prioritatea de volum . În general. acţionează.  Ordinul execută şi dispari. El devine un ordin de vânzare/cumpărare la piaţă. ordinele de vânzare la preţuri mai mici vor fi executate înaintea celor la preţuri mai mari.  Ordinul deschis se poate executa până la anularea din Registru de către agentul de bursă. În cazul ordinelor date la acelaşi preţ. fie prin cel de negociere. până în anii 70. urmărindu-se reducerea pierderii la o poziţie de vânzare luată anterior.

Negocierea în „groapă” este o variantă a metodei descrise mai sus. se face diferit pe diferite pieţe. Tehnica clasică de formare a cursului se bazează pe concentrarea şi centralizarea cererii şi a ofertei şi. Negocierea prin înscrierea pe tablă prezumă prezentarea ordinelor astfel. CATS). Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare (10000 de acţiuni sau mai multe) şi. deoarece dimensiunea contractelor este atât de însemnată. el conţine ordinele repartizate în raport cu gradul lor de negociabilitate (ordinele de cumpărare de la preţul cel mai mare la preţul cel mai mic şi. la un moment dat. când un agent de bursă. negocierea lor este supusă unui regim special: în tranzacţii. ca urmare. cumularea ordinelor de cumpărare se realizează de la cel mai ridicat nivel de curs 15 . foarte aglomerat. în afara sălii principale de negocieri a bursei. unde iau loc agenţii de bursă şi îşi strigă preţurile de vânzare/cumpărare. fiecare titlu este repartizat pentru tranzacţionare la unul din ringurile aflate în incinta bursei (de aici. când un agent de bursă terţ acceptă o cotaţie înscrisă pe tablă. în 1977. Contractarea are loc atunci. până când una este acceptată. Aceasta se realizează prin înscrierea pe un tabel electronic a primelor două (cele mai bune) preţuri de vânzare (ask) şi cumpărare (bid). Carnetul de ordine poate fi deschis pentru consultare de către agenţii de bursă terţi. Contractarea are. urmând apoi ca tranzacţia să fie raportată la bursă. sub denumirea Sistemul de Tranzacţionare Asistat de Calculator (Computer Assisted Trading System. încît poate influenţa situaţia pieţei. Este una din metodele cele mai spectaculoase de negociere şi se practică pentru titlurile sau produsele financiare care se bucură de un dever mare la bursă. a ordinelor primite de la clienţi într-un document numit carnet de ordine. pe piaţa specială de împrumut cu pas rar – când piaţa este mai puţin lichidă şi există o ruptură mare între cerere şi ofertă. pe baza ordinelor înregistrate la bursă. se formează un preţ al valorilor mobiliare numit curs bursier. dacă există concurenţă între cumpărători. În practică se regăsesc următoarele tipuri de licitaţie:  Licitaţiile simple . Negocierea pe blocuri de titluri are loc. pentru efectuarea tranzacţiilor. Unul din primele sisteme de tranzacţii complet automatizate a fost instituit la Toronto. putând acţiona în cont propriu (dealeri) sau în contul unor terţi (brokeri). Negocierile sunt deschise de un funcţionar al bursei. primeşte un răspuns afirmativ din partea altui agent de bursă. În urma negocierilor. Apoi. Contractarea are loc atunci. sau licitaţia fără frecvenţă . Negocierea prin anunţarea publică a ordinelor. se utilizează un program asistat de calculator numit Sistemul Automatizat Integrat de Tranzacţionare (SAIT). iar valorile mobiliare sunt vândute la cel mai înalt preţ oferit. aşa cum aceasta este consacrată în regulament. până când nu va rămâne un singur cumpărător. în asemenea caz. de regulă. 2. dar contractarea blocurilor de titluri se realizează separat. de regulă. într-un spaţiu special amenajat din incinta instituţiei. până la începerea licitaţiei. îşi înaintează ofertele privind vânzarea titlurilor de valoare la preţul iniţial şi. în raport cu sistemul de tranzacţii adoptat. în sens contrar. De regulă.toţi cumpărătorii îşi înaintează taxele simultan şi valorile mobiliare le capătă acela care a oferit un preţ mai bun  Licitaţie dublă de felul: 1. după ce aceasta a fost încheiată. ordinele de vânzare). s-au consacrat mai multe modalităţi de negociere. La Bursa de Valori a Moldovei. care strigă titlul ce urmează a fi negociat. deci executarea ordinelor de bursă. care a strigat cotaţiile sale.  La licitaţia „pe nevăzute” (la întâmplare). pentru fiecare valoare mobiliară înscrisă la cota bursei. încât ele să poată fi văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. este unul semicircular. căruia îi este convenabil cursul propus. de către agenţii de bursă.  Licitaţia „olandeză”-la care preţul iniţial al vânzătorului este înalt şi persoana care conduce licitaţia propune consecvent sume tot mai mici. preţul respectiv creşte pas cu pas (dimensiunea pasului se stabileşte pînă la începerea licitaţiei). se ţine seama de informaţiile venite din sala de negocieri. Negocierea electronică presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de transmitere a ordinelor şi de prezentare a acestora la bursă. precum şi cu procedura specifică fiecărei burse.cînd vânzătorii. Spaţiul unde au loc negocierile. valorile mobiliare sunt vândute primului cumpărător. denumirea de tranzacţionare în ring). În practica internaţională. Încheierea contractelor. Negocierea pe bază de carnet de ordine presupune centralizarea. licitaţie neîntreruptă – prezenţa cererii şi ofertei sunt permanente pe piaţa valorilor mobiliare. Cursul bursier se formează prin confruntarea directă a cererii cu oferta. un caracter bilateral şi se produce atunci când un agent de bursă a răspuns favorabil la oferta făcută de altul. agenţii de bursă anunţă cu voce tare preţurile lor ask şi bid şi caută parteneri interesaţi.

„la piaţă” 250 250 250 Notă explicativă: Numărul maxim de acţiuni pentru care există atât cerere.7. În exemplul dat. Lichidarea directă a fost utilizată mai ales în perioadele de început ale bursei de valori. dacă se află în perioada de valabilitate. Preţul de echilibru dintre cerere şi ofertă este de 24.0 350 24. Întâlnirea.600 300 400 100 26. conţinând aceleaşi condiţii referitoare la scadenţă.5 250 24. 400 1.  Toate ordinele de vânzare adresate la un curs mai mic sau egal cu cursul de echilibru. respectiv rămân 150 de acţiuni. transmiterea titlurilor de la societatea de bursă care a vândut la societatea de bursă care a cumpărat şi transmiterea în sens invers a contravalorii titlurilor pentru fiecare din contractele care au fost încheiate la bursă.5 250 26. III. se spune că sunt „parţial servite". Ordine de Preţ Ordine de Preţ lei/acţiune cumpărare lei/acţiune vânzare 300 „la piaţă" 250 „la piaţă” 100 26. Acesta generează în sarcina părţilor contractante obligaţia de predare a titlurilor .0 300 24.0 300 24. prin intermediul mecanismului bursier.către cel mai scăzut nivel de curs.5 .350 550 800 250 25. „Transport”. în esenţă.650 350 24. cât şi ofertă comparabilă este de 950.0 150 25. Toate ordinele neexecutate (atât cele de vânzare. Cererea nesatisfăcută reprezintă 700 de acţiuni (50 rămase în piaţă la cursul de 24. se constată un dezechilibru între cererea cumulată (1. ea presupune.7 300 950 950 1. 250 1. Volumul tranzacţiilor posibil de realizat fiind de 950 de acţiuni.A.). Executarea contractului.7. La acest curs. în timp ce cumularea ordinelor de vânzare se face pe limite de curs. 300 la 24.300 300 24. volum şi preţ.pentru cumpărător. 1. există două sisteme de executare a contractului bursier: prin lichidare directă sau prin lichidare centralizată (clearing). cât şi cele de cumpărare).350 800 1.600 400 550 150 25.şi de plată a preţului acestora . se vor executa următoarele ordine :  Toate ordinele de cumpărare şi de vânzare la cursul pieţei. şi 250 la 26.000 200 24.). Exemplu: La Bursa de Valori.5 250 650 650 1.0 150 24.a două ordine de sens contrar (vânzare/cumpărare). 150 400 400 1650 . Numărul de acţiuni rămase nevândute este de 650 (400 la 25. 16 . în sens crescător.pentru vânzător . conduce la perfectarea contractului.5 şi 350 la 24. Procesul prin care aceste obligaţii interdependente sunt îndeplinite se numeşte executarea contractului sau lichidarea tranzacţiei.7 200 24.  Ordinele de cumpărare adresate la un curs mai mare sau egal cu cursul de echilibru. sunt înmagazinate şi preluate împreună cu noile ordine primite în mecanismul formării cursului.7 400 25. În principiu. înseamnă că ordinele de cumpărare adresate la cursul de echilibru vor fi executate parţial. au fost primite următoarele ordine pentru tranzacţionarea acţiunilor S. Ordinele de cumpărare la această limită.5 250 25. Mecanismul lichidării cuprinde următoarele faze principale:  compararea documentelor privind contractul: brokerul vânzătorului îl contactează după şedinţa de bursă (telefonic) pe brokerul cumpărătorului şi are loc verificarea înscrisurilor care atestă încheierea contractului. deşi sunt la „cursul atins". 1.0 Centralizarea ordinelor CERERE OFERTĂ Minimul Cumulat Parţial Nivel curs Parţial Cumulat dintre cerere şi ofertă 300 300 „la piaţă" .000 de acţiuni) şi oferta cumulată (950 de acţiuni).

de două activităţi de compensaţie: în primul rând. iar cel cu sold pozitiv având dreptul de primire a titlurilor. Clearingul bănesc se face prin creditarea/debitarea conturilor deschise de casa de compensaţie pentru vânzătorii/cumpărătorii de titluri. fără existenţa şi circulaţia unor înscrisuri de tipul certificatelor de acţiuni. Primul sistem de clearing a fost organizat în Germania (Frankfurt) în 1867. de fapt. Scopul creării acestei instituţii este de a raţionaliza procesul de păstrare şi livrare a titlurilor. brokerul cumpărătorului îi eliberează un cec conţinând contravaloarea acestora. practic. ca o firmă cu statut de filială a bursei sau ca o organizaţie independentă de bursă. iar transferul are loc prin creditarea/debitarea conturilor de titluri. Practic. În condiţiile deverului actual de la bursele consacrate. Fiecare bursă de valori lucrează cu o casă de compensaţie. Este vorba. cea referitoare la livrarea/primirea titlurilor. Întreaga activitate de executare a contractului se realizează prin intermediul societăţilor de bursă (departamentul de lichidare a tranzacţiilor). în al doilea rând.  când curierul predă titlurile. 17 . astfel încât participanţilor la tranzacţii le revine obligaţia de a regla soldurile astfel rezultate. În acest caz. înregistrate într-un sistem computerizat de conturi. urmând ca partea sa la fond să fie completată de firma de brokeraj membră în cel mai scurt timp. participanţii la piaţa bursieră.  livrarea titlurilor are loc printr-un curier pe care brokerul îl trimite la cel de-al doilea (de regulă.care are două funcţii principale: să garanteze obligaţiile pe care aceasta şi le asumă şi să difuzeze riscurile asociate tranzacţiilor bursiere efectuate de membri. Acest proces de transfer al titlurilor presupune efectuarea formalităţilor privind înregistrarea noului proprietar al titlurilor. Clearingul titlurilor poate avea loc în două moduri [36]:  Prin procedura tradiţională a livrării/primirii fizice a titlurilor. în unele cazuri. Dacă un membru nu este în măsură să- şi respecte obligaţiile de livrare/plată către casa de compensaţie. care efectuează compensaţiile şi determină soldurile creditoare/debitoare ale membrilor săi. Lichidarea centralizată (prin clearing) utilizează principiul compensării obligaţiilor de acelaşi fel şi de sens contrar: vânzările făcute la bursă sunt compensate cu cumpărările. această modalitate este. depozitarea se poate face atât pentru titlurile materializate sub formă de certificate de acţiuni. În acest caz. inutilizabilă: ea ar presupune procesarea zilnică a unui volum de contracte care poate să meargă de la câteva sute de mii la câteva sute de milioane. Lichidarea centralizată presupune intervenţia a două organisme specializate: casa de depozit. băncile asigură serviciile de clearing pentru titluri. prestând pentru membrii săi serviciile legate de lichidarea tranzacţiei. datoria sa este acoperită din contribuţia adusă la fondul de clearing. în schimbul preluării tuturor drepturilor acestora de a primi încasări rezultate din tranzacţiile încheiate la bursă. respectiv. în dimineaţa următoarei zile de bursă).baza financiară a instituţiei . Casa de depozit este organismul care asigură păstrarea centralizată a titlurilor membrilor săi. participantul cu sold negativ trebuind să facă livrarea. referitoare la titluri şi. şi casa de clearing. neexistând o relaţie directă între vînzătorii şi cumpărătorii de titluri (clienţii brokerilor). Membrii casei de compensaţie contribuie cu capital la formarea fondului de clearing . casa de compensaţie dă instrucţiuni instituţiei care păstrează titlurile (casa de depozit) de a preda titlurile care fac obiectul contractului de la deţinătorul acestora (vânzătorul) către cumpărător. Casa de compensaţie joacă rolul central în mecanismul derulării. care funcţionează ca depozit central pentru toate titlurile deţinute de membrii săi. „depozitul” de titluri îmbracă forma unei înregistrări în cont. garantând securitatea acestora şi permiţând circulaţia lor operativă. cea privind lichidarea bănească. cât şi pentru titlurile sub formă electronică.  Prin procedura reglementării în „contul electronic”. respectiv dreptul de încasare de către cel cu poziţie netă de vânzător şi obligaţia de plată din partea celui cu poziţie netă de cumpărător. la fondurile băneşti corespunzătoare. casa de compensaţie îşi asumă toate obligaţiile de a face plăţi membrilor săi. obligaţiuni sau alte înscrisuri. care poate fi organizată ca un departament al bursei (cazul Buesei de Valori a Moldovei).