You are on page 1of 155

LESLIE LAFOY

S` uit`m trecutul

ALCRIS
Capitolul 1

La \nceputul lui aprilie mistralul bate \n valea
Rhonului, adunându-[i for]ele de-a lungul pantelor
\mp`durite din Haute Provence, pentru a urla \n dru-
mul lui furtunos peste grani]ele ne\ngr`dite ale ]inutu-
lui Camarque, cu un ]ip`t de r`zbunare. Nici om nici
fiar` nu se \ncumet` s`-l \nfrunte, [i doar curajoasele
capete de iris [i narcise galbene crescând s`lbatic
printre tufi[uri, \ndr`znesc s` sugereze c` prim`vara
se apropie de estuar.
Dar când vântul ranchiunos se potole[te brusc,
c`ldura soarelui este mai mult decât suficient`, pentru
a-i izgoni amintirea. |ntregul estuar \nvie, plin de
culoare a[a cum nu e niciodat` \n plin` var` când
c`ldura soarelui preface mla[tinile \n \ntinderi de
noroi uscat. Lagunele calme [i mla[tinile albastre
mi[un` de via]` s`lbatic`.

5
Era acea perioad` a anului pe care Dionne o [tia
prea bine. Venise \n Provence \n urm` cu trei ani, \n
acela[i anotimp. {i acum se \ntorcea cople[it` de
emo]ii.
Avionul se \nclin` brusc [i ea se afund` \n scaun,
strângându-[i mâinile pe rezem`toarele scaunului.
Un tân`r a[ezat vizavi se aplec` spre ea. Fusese
con[tient` de privirea cu care o studia, dar ea descu-
rajase orice \ncercare pe care ar fi f`cut-o pentru a
intra \n vorb`.
Atingându-i u[or bra]ul, el spuse:
– Scuza]i-m`, mademoiselle, v` sim]i]i r`u?
Accentul lui era indiscutabil francez, [i Dionne se
\ntreb` cum de [tiuse c` era englezoaic`. Poate o
auzise pe stewardes` vorbindu-i.
Reu[i s` zâmbeasc` timid.
– V` mul]umesc, monsieur, dar m` simt bine. A...
aterizarea m` enerveaz` \ntotdeauna.
– Ah! Tân`rul d`du din cap \n]eleg`tor [i ea fu
izbit` de liniile drepte ale profilului lui. Era \ntr-adev`r
un tân`r foarte atr`g`tor, [i Clarry ar spune c` era o
prostie s` resping` orice tân`r care era interesat de ea.
Dar Clarry nu era aici, Dionne era singur`. A[a \ncât,
descurajând orice \ncercare de conversa]ie, \[i mut`
privirea spre fereastr` uitându-se insistent la pista de
aterizare a aeroportului care p`rea c` se gr`bea s` se
\ntâlneasc` cu ei.
Dionne \[i dezleg` centura, \[i trecu mâna peste cocul

6
moale de la ceaf` [i se ridic` \n picioare, adunându-[i
lucrurile. Dup` str`lucirea soarelui de pe pist` nu se
gândi c` ar avea nevoie de hain` [i o arunc` pe mân`,
apucând cureaua gen]ii ei de c`l`torie.
– Pot s` v` \nso]esc, mademoiselle?
Era din nou tân`rul. Majoritatea celorlal]i pasageri
coborau, disp`rând pe sc`ri, \ndreptându-se spre cl`direa
aeroportului. Tân`rul o a[teptase \n mod evident.
Dionne schi]` un zâmbet de concediere, dând din
cap [i, f`r` nici o privire \napoi, se \ndrept` repede pe
culoar c`tre ie[ire. Afar` aerul era incredibil de cald [i
cu un miros dulceag. Cobor\ \n grab` treptele [i se
\ndrept` spre cl`direa v`mii.
Termin` curând formalit`]ile. Se \ntreb` unde va
g`si ma[ina pe care o \nchiriase din timp. Erau sufi-
ciente ma[ini \n apropiere [i autobuze care a[teptau s`
duc` pasagerii la Marsilia.
Tân`rul din avion porni spre ea. Dionne \[i mu[c`
nelini[tit` buza. Spera c` nu urma s`-i fac` necazuri.
Când \i vorbi din nou, se \ntoarse spre el cu o expre-
sie de exasperare, \ncre]indu-[i fruntea deasupra
ochilor de un verde marin uimitor.
– Da, monsieur?
– V` a[teapt` cineva, mademoiselle? \ntreb` el, [i
Dionne ezit` doar o clip` \ncuviin]ând. La urma
urmelor era doar o u[oar` deviere de la adev`r.
– Atunci nu ave]i nevoie s` v` duc cu ma[ina,
mademoiselle?

7
– Mul]umesc, nu. Dionne se d`du câ]iva pa[i
\napoi, continuând s` caute cu privirea printre
ma[inile parcate lâng` refugiu, \n \ncercarea de a g`si
una din ma[inile apar]inând companiei Inter-France.
P`rea un curent continuu de ma[ini venind [i plecând,
str`lucirea soarelui scânteind orbitor pe vopsea [i
p`r]ile metalice.
C`utând \n bagaj, Dionne \[i scoase ochelarii negri
[i-i puse pe nas. Erau din p`trate uria[e de sticl`
polaroid [i reu[eau cu succes s`-i acopere expresia.
Spera ca tân`rul s` fi \n]eles aluzia [i s` fi disp`rut la
treburile sale, dar pe nea[teptate fu lâng` ea,
spunând:
– Cred c` a]i sc`pat asta, mademoiselle.
Dionne se r`suci gata s` nege rece supozi]ia lui [i
\[i pierdu respira]ia de mirare când \[i recunoscu
rezervarea de la hotel \n mâinile lui.
– V`... v` mul]umesc, spuse ea stângaci. Trebuie s-o
fi sc`pat când mi-am scos ochelarii. V` mul]umesc.
Tân`rul zâmbi.
– A fost pl`cerea mea, mademoiselle, r`spunse el
politicos. Oricum, n-am putut s` nu observ c` ave]i
inten]ia s` sta]i \n Arles. Un ora[ minunat. Locuiesc \n
apropiere.
Dionne \[i ]inu respira]ia.
– |ntr-adev`r?! exclam` ea. |n]eleg. Se uit` \mprejur
rapid. Sunt de acord, e un ora[ minunat.
Tân`rul se \ncrunt`.

8
– Sunte]i sigur` c` nu pot s` v` iau cu ma[ina,
mademoiselle?
– O, nu! refuz` ea cu o mi[care a mâinii. Eu de
fapt am \nchiriat o ma[in`. Ar trebui s` fie aici,
undeva.
Tân`rul ascult` cu aten]ie [i apoi privi vehiculele
care a[teptau.
– Veni]i, spuse el. Cred c` [tiu unde am putea g`si
ma[ina dumneavoastr`, mademoiselle.
Se p`rea c` [tia ce spune. Dionne \l urm`. El g`si
imediat micul Citröen, o prezent` \nso]itorului [i \n
acest fel \i afl` numele.
– Probabil c` ne vom mai \ntâlni, mademoiselle,
remarc` el u[or, \n timp ce ea \i spuse la revedere [i-i
mul]umi. Vin adesea la Arles [i a[ fi foarte fericit dac`
mi-a]i \ng`dui s` v` invit la cin` \ntr-o sear`.
Dionne zâmbi vag, f`r` nici un comentariu. La
urma urmelor, era rezonabil ca el s`-[i dea seama c`
nu era decât o turist`. El nu trebuia s` [tie adev`ratele
motive care o aduseser` aici, motive pe care chiar [i ea
le putea accepta.
O lu` spre vest de Marsilia, apoi spre nord, spre
Arles. Era o zon` mai degrab` dezolant`,
desp`durit` [i neprimitoare, cultivat` doar pe ici-
colo. |[i aminti c` odat` Manoel \i povestise legenda
conform c`reia Hercule trebuise s` se lupte cu un
neam de gigan]i pe aceast` câmpie [i c` \l chemase
pe Zeus \n ajutor. Acesta a aruncat o ploaie de

9
pietre [i bolovani peste gigan]i, t`v`lindu-l pe erou,
iar de atunci zona r`m`sese \n paragin`.
Manoel!
O str`b`tu un fior. Pentru prima oar` de când ple-
case din Londra, se gândea la el.
|ntinse mâna c`utându-[i geanta, de unde scoase
un pachet de ]ig`ri: \[i puse una \ntre buze [i o aprinse
cu degete tremur`toare. Nu fuma mult [i doar când
era nervoas`, dar acum chiar avea nevoie.
Era aproape [ase când ajunse \n Arles, plictisit` [i
obosit`. Conduse direct la hotel, intr` [i ceru doar un
sandvi[, s` i-l trimit` \n camer`, apoi urc` sc`rile pen-
tru a face un du[. |n cele din urm`, se \mbr`c` \ntr-un
capot de m`tase [i se a[ez` lâng` fereastr` pentru a-[i
mânca sandvi[ul [i a bea o cafea excelent` pe care pro-
priet`reasa i-o d`duse cu amabilitate.
O adiere u[oar` agit` ramurile platanului [i câ]iva
tineri se \nvârteau pe biciclete pe sub ferestre, dar era
lini[titor [i plin de pace. Dionne \[i l`s` nervii \ncor-
da]i s` se destind`. Nu mai avea nici un rost s`
men]in` un control rigid asupra sa. {ansele de a-l
\ntâlni pe Manoel din \ntâmplare erau foarte mici [i
când \l va vedea ea va face regulile, nu el. Dac` accep-
ta s` o vad`...
|mpinse la o parte platoul cu sandvi[urile r`mase,
\n timp ce amintirile venir` s`-i r`neasc` [i s`-i deran-
jeze lini[tea abia dobândit`. Dac` refuza s` o vad`? Se
putea foarte bine s` fac` a[a. La urma urmelor, el nu

10
trebuia s` [tie adev`rul, de asta ea era hot`rât`.
|[i mai turn` o cea[c` de cafea [i ]inu cea[ca \ntre
palme pentru a-i sim]i c`ldura.
Trebuia s` aib` bine \n minte ceea ce avea s`-i
spun`. Nu trebuia s` fie intimidat` de nici o \ntrebare
pe care el i-ar putea-o spune.
Trebuie s`-[i aib` propria poveste \n minte, \ncât s`
nu fac` nici o gre[eal`.
Se afund` \n scaun din nou, punându-[i cea[ca
goal` la loc \n farfurioar`. C`utându-[i geanta, scoase
un portofel de piele [i \l deschise. Din interior scoase
câteva fotografii [i se uit` la ele.
B`ie]elul a c`rui imagine se uit` la ea cu sinceritate
o emo]ion` [i sim]i imediat c`-i vin lacrimi \n ochi.
Trecuse mult timp de când nu-[i mai permisese luxul
de a plânge. Se \ntreba ce f`cea el acum, dac` se purta
bine din punctul de vedere al lui Clarry.
|[i \nclin` capul [i atinse buzele din fotografie cu
buzele ei. „Noapte bun`, Jonathan“ [opti ea r`gu[it,
\nainte de a pune fotografiile \napoi \n portofel [i de
a-l \nchide \n una din valize. Pentru orice eventuali-
tate, se gândi ea plin` de regret...

*
* *

Diminea]a fu trezit` de str`lucirea soarelui stre-
curându-se printre perdele. Pentru o clip` nu-[i aminti

11
unde se afla [i se \ntreb` de ce haina lui Jonathan nu
era la locul ei obi[nuit, lâng` patul ei. Dar apoi \[i
d`du seama unde se afl`.
|ncercând s` nu bage \n seam` deprimarea care o
cuprinsese, se strecur` afar` din pat [i merse la
fereastr`, trase perdelele la o parte [i se uit` \n jos la
pia]et`. Câ]iva copii se jucau \n micu]a gr`din` din
centru, alergând dup` o minge [i ]ipând de
\ncântare. Sunetul \i provoc` o durere ascu]it` \n
dreptul inimii [i o f`cu s` se retrag` de la fereastr` [i
s` intre \n baie.
Mai târziu, \mbr`cat` \n pantaloni marin`re[ti
strân[i pe picior [i o bluz` pe gât, alb`, \[i urm`ri
reflec]ia \n oglinda mesei de toalet`. P`rul negru prins
\n coc \i accentua aerul matur pe care se str`duia s` [i-l
ia. Totu[i, linia u[or oblic` o ochilor ei minuna]i [i
curba generoas` a gurii senzuale \i tr`dau tinere]ea [i
nesiguran]a. Cu un sentiment de vulnerabilitate,
merse spre sala de mese.
Dup` micul dejun, conduse prin centrul Arles-ului.
Nu era prea mare, dar fiind un ora[ comercial, era plin
de activitate. Se sim]i tentat` de \n[irarea delicioas` de
fructe de mare disponibil` \n chio[c, dar rezist`
stimulen]elor produselor puse la vânzare. Parc`
Citröenul [i merse prin magazine, umplându-[i timpul
pân` la prânz.
Se hot`râse s` telefoneze la Mas St. Salvador pe la
prânz, \n speran]a c` va putea vorbi cu Manoel. Nu

12
dorea s` vorbeasc` cu mama sau cu tat`l lui. Problema
\i privea pe ea [i pe Manoel.
Dup` ce \i trimise o carte po[tal` lui Clarry,
asigurând-o c` a ajuns cu bine, se sim]i deodat`
exagerat de agitat`. Era sup`r`tor s` se simt` atât de
emo]ionat` [i trebuia s` se lini[teasc` \nainte de a-l
vedea pe Manoel.
Nu era nici o \ndoial` c` el era c`s`torit cu Ivonne
acum, [i avea propriile obliga]ii. Poate chiar va refuza
s` o vad`.
Se \ntoarse la hotel pu]in \nainte de dou`sprezece
[i intr` \n holul recep]iei aproape f`r` tragere de
inim`. Remarcase prezen]a unui telefon public \n hol
[i merse hot`rât` spre el. Dorea s` dea telefon \nainte
de a-i disp`rea curajul. Cu degete tremur`toare ridic`
receptorul [i ceru operatoarei leg`tura. |n momentul
\n care auzi ]ârâitul telefonului la cel`lalt cap`t al
liniei, palmele \i erau umede [i pic`turi de transpira]ie
\i umpleau fruntea.
Receptorul fu ridicat \n cele din urm` [i o voce de
femeie spuse: „Oui? Mas St. Salvador. Qui este-ce?“
Vocea Dionnei se frânse, dar reu[i s` spun` \ncet:
Madame St. Salvador?
– Non, c’est Jeanne! Vous voulez Madame St.
Salvador?
– Non, non! Vorbea agitat. Monsieur St. Salvador,
monsieur St. Salvador, est-il là?
Jeanne ezit` o clip` [i apoi \i r`spunse:

13
– Non, mademoiselle, il est à Avignon.
Inima Dionnei se opri o clip`. Manoel la Avignon?
De cât timp? se gândi rapid. Ar fi putut s-o \ntrebe pe
Jeanne, pe care o [tia ca fiind vechea menajer`, nu era
sigur c` ar fi primit r`spuns. Deja sim]ea o rezerv` \n
glasul b`trânei [i o dorin]` de a afla cine vrea s` vor-
beasc` cu Manoel.
Cu inima bubuindu-i, spuse „Merci“ [i \nchise,
descoperind cu spaim` c` tremura toat`.
Plecând din cabina de telefon, \l \ntâlni \n hol pe
directorul hotelului care se uita la ea nelini[tit remar-
cându-i obrajii palizi [i ochii str`lucitori.
– E ceva \n neregul`, mademoiselle? se interes` el.
Dionne reu[i s` dea din cap cu ceea ce credea ea a
fi o expresie calm`.
– Nu... nu, nimic, replic` ea repede. E o zi minunat`,
nu-i a[a?
– Minunat`, repet` el, \ncuviin]ând din cap \n timp
ce ea fugi pe sc`ri spre camera ei.
|n timp ce se schimba pentru prânz \ntr-un costum
de bumbac de nuan]a l`mâiei, costum pe care Clarry \l
f`cuse special pentru ea, Dionne \ncerca cu disperare
s`-[i dea seama ce are de f`cut. |[i piept`n` [i \[i
prinse din nou p`rul \n coc, \[i fard` ochii aproape
m`slinii [i aplic` un ruj incolor pe buze, dar totul
automat. |ntr-un fel nu planificase nimic dup` acel
telefon. Dac` trebuia s` mai sune \nc` o dat` [i Manoel
n-ar fi acolo nici a doua oar`, familia ar \ncepe s` fie

14
suspicioas` [i nu-[i dorea a[a ceva. Dar cum altfel
putea lua leg`tura cu el? Nu putea merge pân` la
Avignon doar \n speran]a de a-l \ntâlni.
Cobor\ \n sala de mese cu un gol \n stomac, ce nu
prea avea de-a face cu foamea.
Mânc` pu]in, chiar dac` supa de pe[te era deli-
cioas`, [i refuz` orice \n afar` de câteva fructe
proaspete. |i pl`cu cafeaua, o \nviora, [i \n timp ce o
sorbea se gândi la un motiv de a merge la „manode“.
Plecând din restaurant, travers` recep]ia spre
intrarea hotelului , uitându-se cu ochi gânditori la
pia]a umbrit`. Nu erau prea mul]i turi[ti \n hotel. Era
\nc` devreme pentru turi[ti \n Arles. Ei vor veni mai
târziu, \n mai sau iunie.
Cu pumnii strân[i, se \ntoarse la hotel. Trebuia s`
mearg` mai departe, oricât de dureros [i urât ar fi fost.
De dragul lui Jonathan.
|[i petrecu dup`-amiaza \n hotel, spre uimirea
directorului. |n mod evident o \nregistrase ca turist`,
[i faptul c` nu vizita locurile de interes turistic era o
enigm` pentru el. De câteva ori \l surprinse uitându-se
la ea din u[a hotelului [i se pref`cu c` nu observ`,
pentru a nu-l stânjeni.
Mai târziu, când umbrele \n pia]` \ncepeau s` se
\ntind`, p`r`si holul [i-[i f`cu drum spre telefon.
Genunchii \i tremurau [i avea dificult`]i \n coor-
donarea mi[c`rilor. Dar ajunse \n cele din urm` la
cabin` [i ridic` receptorul.

15
O voce feminin` r`spunse din nou [i energia ei
disp`ru. Dar nu era Jeanne. Era o voce de feti]`, o voce
pe care [i-o amintea vag. Manoel avusese o sor`, o sor`
mai tân`r` – Louise.
– Excusez-moi, spuse ea sperând ca accentul ei s`
nu sune prea englezesc, mais je veux parler avec mon-
sieur Manoel St. Salvador.
– Manoel? Fata p`ru surprins`. Qui est là?
Dionne ezit`. Cum \i putea spune fetei numele f`r`
a crea acel gen de situa]ie pe care voia s`-l evite.
– C’est une amie de monsieur St. Salvador, se
eschiv` ea.
Fata rosti o exclama]ie:
– Mais êtes-vous anglaise?
Dionne \[i duse mâna la gur`. Nu se gândise c`
accentul \i era atât de evident, dar erau câ]iva ani de
când nu mai folosise franceza. Ce putea spune? Dac`
ar nega, fata ar [ti c` minte, [i dac` ar \ncuviin]a ar fi
[i mai r`u.
– Ce n’est pas important, replic` ea, [i pentru a
doua oar` \nchise, dispre]uindu-se pentru la[itatea ei.
P`r`sind cabina, merse sus \n camera ei [i se holb`
la reflexia ei \n oglinda mesei de toalet`. Ochii \i erau
\ngrijora]i, adâncimile lor verzi erau bântuite de anxi-
etate. Ce avea s` fac`?
Era pe punctul de a se schimba pentru cin` când
auzi un cioc`nit \n u[`. „Mademoiselle!
Mademoiselle!“

16
Era o voce de femeie [i Dionne travers` camer`
pân` la u[`, \nf`[urându-se \n halatul de cas`. O servi-
toare a[tepta afar`.
– Un telefon pentru dumneavoastr`, mademoi-
selle, explic` ea zâmbind. Din p`cate, va trebui s`
vorbi]i de jos, din hol.
– Sunte]i... sunte]i sigur` c` e pentru mine?
– Mais certainement, mademoiselle. E un b`rbat,
mademoiselle!
– Un b`rbat! cl`tin` din cap, ne\ncrez`toare. Ei
bine, foarte bine, o s` cobor. Da]i-mi un minut s` m`
\mbrac.
|n timp ce-[i punea pantalonii crem, mula]i [i un
pulov`r verde-jad care-i accentuau sub]irimea, c`ut` o
explica]ie.
Cu siguran]` c` Louise nu i-ar fi recunoscut vocea
atât de repede. {i chiar dac` ar fi a[a, de unde s` [tie
unde st`tea?
Picioarele \i tremurau \n timp ce cobora \n fug`
treptele spre telefon, dar când ridic` receptorul, vocea
spuse:
– Mademoiselle Hing? Nu era vocea lui Manoel. Era
mai sub]ire, mai tân`r` [i mult mai pu]in sup`r`toare.
– Cine... cine e acolo? \ntreb` ea brusc.
– Henri Martin, mademoiselle. Ne-am \ntâlnit ieri,
\n avion.
Dionne se rezem` de peretele cabinei.
– O, monsieur, oft` ea r`gu[it. Nu v` [tiam numele.

17
– {tiu. Dar am fost norocos s`-l re]in pe al dumi-
tale. Spune-mi, te-ai cazat? Totul e \n regul`?
Dionne oft`.
– Da, totul e bine, replic` ea. De ce suni?
El p`ru tulburat.
– De ce am sunat? râse pe \nfundate. Desigur c`
[tii. Vreau s` te invit la cin` \n seara asta.
Dionne replic`:
– |mi pare r`u, e imposibil.
– De ce? De ce e imposibil?
Dionne d`du din umeri.
– Sunt obosit`. Nu prea am chef de cin`, monsieur.
El exclam`:
– Ah, sunt dezolat, mademoiselle. Cu siguran]` tre-
buie s` mânca]i.
– |mi pare r`u...
– Mâine, atunci.
– Nu [tiu ce voi face mâine.
– |mi r`ni]i orgoliul, coment` el u[or. V` rog, lua]i
prânzul cu mine.
– Alt` dat`, spune Dionne ferm, [i \nchise.
P`r`sind cabina, se \ntoarse \n camer` [i nu se
obosi s` se mai schimbe, se arunc` pe pat, cu un sen-
timent de am`r`ciune. Se sim]ea complet singur`, [i
nici chiar faptul c` Joanathan [i Clarry o a[teptau atât
de \ncrez`tori \n Anglia nu putu risipi dezolarea pe
care o sim]ea.
Hot`rându-se c` nu suporta ideea de a face fa]`

18
cinei \n restaurant, \[i lu` geanta [i cobor\ \n pia]`.
L`mpile aruncau ochiuri de lumin` peste umbrele
str`zilor, dar era atât de cald [i ea descoperi moli-
ciunea \ntunericului amestecându-se ca un balsam \n
inima [i mintea ei tulburat`. Mâine va fi o alt` zi!
B`u o cafea [i lu` un pateu \ntr-un mic bistro de pe
malul Rhonului [i apoi merse spre Arena. Mai fusese la
Arena de câteva ori cu Manoel, privind spectacolul ce
putea impresiona [i pe cei mai tari de \nger. Celebrii
tauri din Camarque erau adversari redutabili.
Cei mai faimo[i toreadori din Spania au trecut
grani]a pentru a lua parte la corid` \n arena din Arles
pentru a-[i pune \n valoare abilit`]ile contra
viguro[ilor tauri negri care puteau provoca r`ni adânci
cu o lovitur` de coarne, \n timp ce amatori de pre-
tutindeni continuau s` apar` pentru a-i provoca pe
profesioni[ti, unul mai doritor decât altul s`-[i
provoace soarta.
Dionne \l privise pe Manoel \n ]arc la „mas“ cu tau-
rii, st`tuse nemi[cat` de fric` \n timp ce el p`[ea \n
aren`, ceea ce provoca strig`te entuziaste de „Ole“!
Fuseser` momente \n care ea \l urâse pentru c` o
supunea la o asemenea agonie. O durere i se r`suci \n
stomac. Cât de u[or trecuser` acele luni, cât de dulce
fusese fiecare zi, [i cât de chinuitoare fusese
desp`r]irea atunci când, inevitabil, sosi.
Se \ntoarse pe la nou` din plimbarea solitar` ce
avusese efect calmant pentru sim]urile sale. Se sim]i

19
pl`cut de obosit` [i refuz` s` se mai gândeasc` la
probabilit`]ile [i posibilit`]ile zilei de mâine. Nu avea
nici un rost s` speculeze asupra unui lucru atât de
nebulos.
Intr` \n holul recep]iei u[or, cu geanta atârnându-i
pe um`r, cu mâna ridicat` pentru a-[i da dup` ureche
o [uvi]` rebel` de p`r negru [i m`t`sos.
Crezu la \nceput c` holul era gol, dar \n timp ce
traversa imensele covoare verzi, un b`rbat se ridic`
dintr-un scaun aflat la picioarele sc`rilor [i bloc`
drumul.
Dionne se opri, privirea plimbându-i-se peste
bocancii stropi]i de noroi [i pantalonii gri din piele de
antilop`, remarcând f`r` s` vrea \n`l]imea lui [i expre-
sia \ntunecat` a fe]ei lui. Pentru o clip` r`mase
nemi[cat` [i un junghi o str`b`tu, apoi când el f`cu un
pas, se d`du \napoi [i \[i puse o mân` peste buzele
palide.
– Bun`, Dionne, spuse el, vocea lui având acela[i
accent inconfundabil. Te-a[ putea \ntreba de ce e[ti
aici [i de ce ai vrea s` vorbe[ti cu mine?

20
Capitolul 2

Dionne se uita fix la el f`r` a-i veni s` cread`, inca-
pabil` s` accepte pentru moment c` aceasta nu era o
halucina]ie provocat` de intensa ei dorin]` de a-l vedea
din nou pe Manoel St. Salvador, o dorin]` care pân` \n
acest moment existase doar \n subcon[tientul ei.
Dar acesta nu era acel Manoel pe care [i-l amintea
ea. Amintirile despre el erau intense [i acest b`rbat cu
ochii reci sem`na prea pu]in cu b`rbatul cu sânge
fierbinte pe care-l cunoscuse [i iubise. Tr`s`turile erau
acelea[i [i totu[i diferite. Aceia[i ochi verzi sub
sprâncenele \ntunecate, aceia[i pome]i arogan]i, o gur`
plin` [i senzual`, perciuni \ntuneca]i prelungindu-se
pân` spre b`rbie. Ochii cenu[ii erau mai \nfunda]i \n
orbite [i \neca]i de am`r`ciune. Linii adânci \i
m`rgineau nasul [i gura, dându-i un aer oarecum plic-
tisit [i istovit. {i corpul \i era \ncovoiat, chiar dac`

21
mu[chii pieptului se mi[cau sub jacheta scurt` din
piele moale de antilop` [i pulpele puternice se luptau
cu pantalonii foarte strâm]i. Ea se sim]i neajutorat`,
con[tient` c` acest moment venise asupra ei pe
nea[teptate [i ea nu-i putea face fa]`. Mai era posibil`
vreo urm` de compasiune de la acest b`rbat cu expre-
sie crud` [i care o privea cu un fel de ur` \n ochi? Cum
crezuse c` i-ar putea cere ceva? Cum \[i imaginase atât
de proste[te c` trecerea anilor nu-i adusese tot atâta
experien]` ca [i ei?
– Ei bine, mademoiselle?
Era vocea rece, deta[at` a unui str`in [i ea se
\ntoarse, incapabil` s` fac` fa]` acuza]iilor din ochii
lui. Dar de ce o acuza el? De ce o privea cu un dispre]
evident, cu aversiune? Era amintirea trecutului atât de
dezagreabil` pentru el?
– Cum... cum m-ai g`sit? fur` cuvintele ei abia per-
ceptibile.
Manoel exclam` ner`bd`tor:
– E important? De ce e[ti aici? Ce vrei de la mine?!
P`[i c`tre ea, apucând-o pentru a o \ntoarce cu fa]a
spre el, provocându-i o durere \n um`r.
– Nu pleca, Dionne! Sau sunt atât de
dezgust`tor?
Dionne tremur` \n strânsoare [i privirea lui se fix`
aspru pe fa]a ei, apoi pe sub]irimea corpului ei
\mbr`cat \n pulov`rul verde [i pantalonii crem. Mâna
de pe um`rul ei deveni mai u[oar` [i degetul lui mare

22
pip`i oasele fragile ale gâtului ei \nainte ca gura s` i se
\ncle[teze [i s`-[i retrag` mâna.
– Ei bine? spuse el din nou. Repet, de ce e[ti aici?
Dionne \[i opri respira]ia.
– Am... am venit s` te v`d. N-am [tiut cu cine
altcineva s` vorbesc.
Ochii lui se \ntunecar`.
– Ai necazuri? o privi el nelini[tit. Nu putem vorbi
aici. Ai o camer` aici? {i la \ncuviin]area ei spuse: Vom
merge acolo!
– Nu! protest` ea disperat`. Nu... vreau s` spun...
nu putem merge acolo. E strâmt – un dormitor, nu
mai mult!
– {i? Ce crezi c` vreau s` fac \n camera ta? Hai,
spune, pisicu]o! Gura i se strâmb` dur.
Dionne d`du din cap neajutorat`. Cum \i putea
explica c` nu voia nici o amintire a prezen]ei lui \n
camera ei mic`, simpl`, pentru a o bântui \n timpul
nop]ii lungi [i singuratice?
– E... e un hol aici, se bâlbâi ea. Dac` nu e ocupat.
|mpinse u[a pentru a sc`pa de \ntunecimea care o
\nv`luia. Intr` repede \n camer`, aprinzând l`mpile,
luminând spa]iul gol.
Expresia fe]ei lui Manoel era \ntunecat`. O urm` \n
camera lini[tit`, \nchizând u[a [i sprijinindu-se cu
spatele de ea, \ntreaga lui fiin]` emanând genul de
for]` pe care ea abia \ncepuse s` [i-o aminteasc`, care
putea anihila orice \ncercare de ap`rare a ei.

23
– Acum, Dionne, ce este? Ce nu merge? De ce ai
nevoie de ajutorul meu?
Dionne se plimba prin camer` f`r` \ncetare,
incapabil` s` stea lini[tit` sub ochii lui scormonitori,
incapabil` s` g`seasc` cuvinte pentru a spune ce voia
s` spun`. {i deodat`, obosit` de t`cerea ei, Manoel
spuse:
– Pour l’amour de Dieu, Dionne, nu sunt un b`rbat
calm. Spune ce ai de spus [i termin` odat`! Ochii i e
\ngustar`. Ce vrei? Bani?
Dionne se opri brusc [i se uit` la el cu buzele
tremurându-i.
– De ce \]i \nchipui c` vreau bani? Era r`nit` de
cinismul vocii lui.
– Nu e ceea ce vrea toat` lumea? \ntreb` el f`r` a-i
p`sa. Dac` despre asta e vorba, atunci nu mai continua.
M` plictise[te! Se uit` la ea dispre]uitor. Ceea ce m`
uluie[te este motivul pentru care crezi c` ]i-a[ da bani!
Dionne se uit` la el.
– S` \n]eleg c` refuzi s` m` aju]i? \ntreb` ea scurt.
Manoel se uit` insolent la ea, for]ându-i pleoapele
s` se \nchid` defensiv peste ochii verzi ca jadul. G`si
incredibil de dificil, chiar dup` atâta timp, s`-[i
p`streze \ncrederea \n el, [i se temu c` ochii ar putea
reflecta ceea ce sim]ea.
Era un anumit fel de pl`cere \n a-l privi, dar o dat`
cu asta veneau [i amintirile pe care \nainte ea nu le
l`sase s`-i p`trund` \n minte.

24
{tia fiecare tr`s`tur` a acelei fe]e puternice, \i
s`rutase pielea ferm` a obrazului [i sim]ise curba sen-
zual` a gurii lui pe corpul ei, \nl`turându-i orice gând
coerent. |n ciuda trecerii anilor era imposibil s` nu fie
afectat` de asemenea amintiri.
El \[i ag`]` degetele mari \n cureaua de la pan-
taloni. F`r` a-[i da osteneala s` r`spund` la \ntrebarea
ei, rosti: Hai, spune-mi, de ce ai nevoie de bani?
– E o problem` personal`. {i pe lâng` asta, cum e
evident c` nu vrei s` m` aju]i, nu cred c` mai conteaz`.
– Nu-mi aduc aminte s`-]i fi spus categoric c` nu te
ajut. Te repezi imediat la atac. Doar nu te a[tep]i s` te
\ntorci dup` trei ani [i s` g`se[ti lucrurile [i oamenii la
fel cum le-ai l`sat.
– Nu m` a[tept la a[a ceva. |mi dau seama c` via]a
merge mai departe, nimic nu r`mâne la fel.
– Deci ai nevoie de bani? El se controla cu dificul-
tate, umerii i se aplecaser`, ochii \i str`luceau de
violen]` re]inut`.
– Da, reu[i ea s` articuleze cu dificultate.
– Câ]i?
Dionne \nghi]i \n sec.
– Dou` sute de lire, spuse ea.
Sprâncenele lui se \ncruntar`.
– Dou` sute de lire? Cât face asta? Aproape dou`
mii cinci sute de franci?
– Cam atât, \ncuviin]` ea.
Manoel \[i mu[c` buza de jos timp de un minut [i spuse:

25
– Dou` sute de lire, da? Ochii i se plimbar` insolent
de-a lungul corpului ei sub]ire, pentru a r`mâne
aproape nemi[ca]i pe buzele ei deschise.
– De ce ai nevoie de bani? E[ti cumva gravid`?
– Nu! spuse ea \ngrozit`. Nu! Cum po]i s` sugerezi
un asemenea lucru? Vocea o l`s` [i trebui s` trag` aer
\n piept de câteva ori pentru a se calma.
– De ce? \ntreb` el, ochii lui continuând s`-i
priveasc` corpul f`r` mil`. De ce nu? E atât de rar \ntâl-
nit a[a ceva \n ]ara ta? Eu cred c` nu. E[ti o femeie
frumoas`, \ntotdeauna ai fost. Câte nop]i nu am stat
treaz amintindu-mi exact cât de frumoas` erai când
st`teai \n bra]ele mele? Desigur c` alt b`rbat trebuie s`
se fi bucurat de deliciile de care am avut [i eu parte.
Dionne \l plesni puternic peste obraz \nainte ca el
s` se mi[te [i apoi gemând u[or trecu de el, deschise
u[a de parc` diavolul o mân` din urm` [i urc` sc`rile
spre camera ei.
O dat` ajuns` \n`untru, \nchise u[a [i r`suci cheia,
sprijinindu-se de u[` [i tremurând. Dar el n-o urm`ri,
nu b`tu nervos \n u[`, ea \[i auzea doar sunetul
propriei respira]ii care avu nevoie de multe minute
pentru a reveni la normal.
A doua zi diminea]` se ridic` greu din pat. Dormise
adânc [i avea cearc`ne adânci sub ochi, a[a c` se duse
la micul dejun cu ochelarii negri, pentru a evita un
comentariu inevitabil din partea prietenosului director.
Dup` micul dejun, \ncerc` s`-[i evalueze situa]ia.

26
Dac` ar fi fost Clarry acolo! se gândi ea, de[i aceasta
n-ar fi aprobat felul \n care evoluau lucrurile. Clarry
era pentru adev`r, dar \n aceast` situa]ie, Dionne nu
putea fi de acord cu ea. Cum s` se confeseze lui
Manoel cu privire la adev`ratele motive pentru nevoia
ei de bani? Ce reac]ie ar avea el? Ce compasiune ar
putea a[tepta de la el dup` ce o \njosise noaptea
trecut`?
Dar ce te-ai face dac` nu s-ar mai \ntoarce? o
\ntreb` o voce interioar`. Cum te vei descurca? Vei
sacrifica [ansele lui Jonathan de a se vindeca, de
dragul mândriei?
Se ridic` brusc de pe scaun. Asemenea gânduri nu
meritau aten]ie. Trebuia s` continue. Trebuia s` se
umileasc` \n fa]a lui Manoel St. Salvador [i va trebui s`
fac` orice i se va cere – de dragul lui Jonathan.
{i atunci? Gândurile \i zburar`. {i dac`, aflând
adev`rul, el ar fi dorit copilul? Ce [ans` ar mai fi avut
ea? Ea, care avea doar salariul de profesoar`, iar
Manoel, cu vastul s`u domeniu \n Camarque, via de pe
valea Rhonului, avere la care ea nu visase niciodat`.
Cine ar câ[tiga o asemenea b`t`lie? N-ar fi trebuit s` se
\ndoiasc` de r`spuns.
Palmele i se umeziser`. Fusese nebun` c` a venit
aici? S`-i cear` lui Manoel bani? Nu-[i asuma un risc
imens oricum? Se va limita la a-i da bani f`r` s` afle de
ce avea nevoie de ei?
Dar la cine s-ar mai putea duce? |n afar` de m`tu[a

27
Clarry nu mai avea pe nimeni. Prietenii erau buni,
desigur, dar nici unul nu-[i putea permite s`-i dea o
asemenea sum` de bani. {i cum ar fi putut altfel ar fi
putut Jonathan s`-[i revin` din acea r`ceal` oribil` [i
chinuitoare care-l ]inea treaz nop]ile [i de asemenea
pe Dionne, rugându-se s` g`seasc` un mod de a-l
muta din acel climat umed \ntr-unul mai cald, mai
uscat, unde s-ar fi putut \ns`n`to[i?
Lacrimile \i \n]epau ochii. Dou` sute de lire
\nseamn` atât de pu]in pentru St. Salvador, aproape o
pic`tur` \ntr-un ocean. Fusese destul de darnic pentru
a-i da bani acum trei ani, de ce nu [i acum? F`cu un
gest neajutorat. Nu trebuia s` rup` acel cec, dar cum
s` [tie c` va mai avea nevoie de el?
Dionne oft` [i cobor\ sc`rile hotelului. Era o alt`
diminea]` minunat`, soarele scânteind pe cupola
bisericii din dep`rtare. Un grup de c`l`re]i se
\ndep`rta, copitele cailor lor trop`ind pe pietrele
pie]ei. Erau [i câ]iva copii printre c`l`re]ii care-[i con-
trolau caii cu o \ndemânare natural`. Caii nu erau albi
ci gri, dar aveau coada la fel de groas` ca a celor din
Camarque.
Dionne \i privi pân` se \ndep`rtar`. Ce trebuia s`
fac`? S` a[tepte toat` ziua [i s` vad` dac` el se va
\ntoarce? Sau s`-l caute? Dac`-l va a[tepta toat` ziua [i
el nu va veni, va fi o alt` zi pierdut`.
Oft`. Dar cum ar [ti unde s`-l caute? {tia drumul
spre Mas St. Salvador, desigur. Fusese acolo de multe

28
ori. Dar era un teren privat, [i ea ar fi \nc`lcat propri-
etatea. Nu avea nici o \ndoial` c` mama lui Manoel ar
fi avut cea mai mare pl`cere s-o dea afar` cu for]a, dac`
era necesar.
Dar nu putea nici s` stea la hotel toat` ziua.
Dup` ce umplu rezervorul Citröenului, ie[i din
ora[, urmând drumul pr`fuit care [erpuia \ntre râu [i
mla[tini.
|n dep`rtare v`zu imaginea care odat` o umpluse
de bucurie, care-i f`cuse sângele s`-i curg` mai repede
prin vene: taurii negri din Camarque. Erau o duzin`
p`scând \mpreun` pe movilele pline de iarb`.
|n timp ce ea trecea, \[i ridicar` capetele, dar nu-i
ar`tar` prea mult interes. Coarnele erau curbate
amenin]`tor [i ea realiz` c` erau tauri spanioli.
Degetele i se \n]epenir` pe volan. Taurii purtau dublu
S al cirezilor St. Salvador marcat pe coaste. Nu era
departe, se gândi ea nesigur`. Evident, era pe dome-
niul St. Salvador.
Mai târziu, un grup de cai aproape ascun[i printre
copaci \i dezv`lui coloritul inconfundabil al unei
rulote ]ig`ne[ti.
Ap`s` piciorul pe frân`, opri [i privi curioas` la
rulot`. Era ceva vag cunoscut [i apoi realiz` [i ce
anume era – rulota Gemmei. Cea pe care ea [i
Manoel... Gemma era b`trân`, desigur, dar o aseme-
nea femeie activ`, plin` de via]`... Nu putea fi moart`!
Dionne se opri pe marginea [oselei. Terenul din

29
jurul rulotei era ml`[tinos [i ea purta pantofi total
necorespunz`tori mersului prin noroi. |n plus,
rulota era evident p`r`sit`. Perdelele de la ferestrele
sinistre erau trase [i murdare [i nu era nici un semn
de via]`.
Dând din cap, se \ntoarse la ma[in` [i o \mpinse
din spate cu grij`. Rulota Gemmei, casa de care se
sim]ise mândr`, [i de care avusese grij`, l`sat` s`
rugineasc` [i s` putrezeasc`.
Se uit` \napoi [i un nod i se puse \n gât. Era
Gemma moart`? Era acel spirit, ce nu putea fi domi-
nat, stins pentru totdeauna? Din cauza lui Manoel. |[i
puse mâinile pe volan, privind \n gol.
Gemma p`rea o persoan` care ar tr`i \n veci, sin-
gurul membru al clanului St. Salvador care-i ar`tase
numai bun`tate.
Era disperat`. Ce avea s` fac`? S` se \ntoarc`, sau s`
continue [i s` ri[te s` se confrunte cu so]ia lui Manoel,
fata care nu se str`duise deloc s`-[i ascund` antipatia
pentru englezoaic` [i pe care mama lui Manoel o
g`sea potrivit`, pentru c` propriet`]ile tat`lui ei se
\nvecinau cu cele ale St. Salvador?
Pornind brusc motorul, se for]` s` se gândeasc` la
Jonathan. Era pentru binele lui aici, [i dac` era vorba
de umilin]e, atunci ar trebui s` sufere singur`.
P`mântul de pe ambele p`r]i ale [oselei era mai
pu]in ml`[tinos acum, [i \n dep`rtare un pâlc de
copaci acoperea un grup de case.

30
Ceva se agita vag undeva la orizont [i se str`dui s`
vad` ce era.
Mi[carea se materializ` \n b`rba]i [i cai, faimo[ii
gardieni din Camarque care patrulau cu cirezile de
vite [i cai a[a cum f`cuser` de ani de zile.
Cum ei se apropiau, Dionne v`zu c` \nso]eau o
ciread` de vite, puternice, negre, ne\nfricate.
„Mas-ul“ St. Salvador, numele provensal pentru
ferm`, cre[tea tauri spanioli pentru coride, [i nu din
cei mai mici, mai pu]in musculosi, folosi]i mai ales \n
cursele libere. La vizita precedent` Dionne \nv`]ase c`
\n timpul coridei era o dezl`n]uire de s`lb`ticie care
ar face pe oricine s` se \ntrebe cât de mult avansase
civiliza]ia de la luptele gladiatorilor \n arenele
romane, pe când „course libre“ era mai blând`, mai
pu]in periculoas`, sport \n care taurii supravie]uiau
pentru a lupta [i a doua zi. Cu siguran]` aceste cor-
nute bine crescute p`reau cele mai ne\nfricate pe care
le v`zuse ea vreodat`, [i toat` lumea fusese avertizat`,
din momentul \n care puseser` piciorul \n zon`, s` le
trateze cu cel mai mare respect [i niciodat` s` nu le
subestimeze.
Cireada se n`pusti, abia dându-i timp s` arunce o
privire; gardienii o privir` curio[i, evident \ntrebându-se
cine era [i de ce se afla pe p`mântul St. Salvador.
Unul dintre cei mai b`trâni strânse h`]urile calu-
lui s`u [i se apropie de ma[in`, ridicându-[i p`l`ria
cu boruri largi care sem`na atât de mult cu aceea a

31
unui cowboy din statele vestice ale Americii. Dionne
nu-l recunoscu pe nici unul din b`rba]i [i unul din ei
\i vorbi:
– Bonjour, mademoiselle, spuse el politicos.
Qu’este-ce que vous voulez?
Dionne zâmbi mai \ncrez`toare decât se sim]ea.
– Ou est monsieur Manoel? \ntreb` ea.
Omul se \ncrunt`.
– Le patron, mademoiselle? Il n’est pas ici.
Dionne \[i mu[c` buza.
– Non, pas le patron, monsieur, mais monsieur
Manoel?
– Monsieur Manoel est le patron, replic` omul cu
demnitate.
Dionne se uit` la el f`r` a se scuza. Manoel era „le
patron“! Dar atunci unde era tat`l lui Manoel?
Dar desigur nu putea pune o asemenea \ntrebare [i
ea f`cu un gest neajutorat [i spuse:
– Pardon! Je ne connais pas bien la famille.
|ncruntarea lui se accentu`.
– Vous êtes anglaise, mademoiselle?
Dionne d`du din cap.
– Oui. Vous parlez anglais? Omul schi]` un zâmbet.
– Un peu, mademoiselle, un peu.
Ea \[i umezi buzele uscate.
– Foarte bine, [ti]i unde este domnul Manoel?
Omul zâmbi [i se \ntoarse \n [a. Ochii lui aveau
cel mai deschis albastru pe care-l v`zuse ea vreodat`,

32
mâinile noduroase [i fa]a de culoarea mahonului.
– Ar putea fi oriunde, spuse el \n cele din urm`.
Sunt multe de f`cut \n aceast` perioad` a anului.
Dori]i s`-i spun c` \l a[tepta]i la „mas“?
– O, nu, d`du ea din cap prea repede [i b`trânul
gardian se uit` la ea suspicios. Era evident acum c` era
considerat` o intrus` mai ales c` ea nu voia ca
prezen]a ei s` fie cunoscut` de st`pânul lui. Trebuie s`
m` \ntorc la Arles, ad`ug`, neconving`tor. Po]i s`-i
spui c` m` g`se[te acolo.
– Bien sur, mademoiselle. B`trânul \[i \nclin`
capul cu o polite]e controlat` [i realizând c` el a[tepta
ca ea s` plece. Dionne porni din nou motorul [i intr`
\n mar[alier.
Dar ridic` piciorul de pe ambreiaj prea târziu [i \n
consecin]` micul vehicul se zdruncin`, ro]ile
alunecar` pe suprafa]a accidentat` [i ma[ina derap`
de pe [osea \n [an]ul de lâng` ea.
– La naiba! Dionne \[i strânse buzele, refuzând s`
intre \n panic`, \mpinse u[a [i ie[i s` vad` pagubele.
Nu era nimic serios, o roat` blocat` \n noroi, dar
f`r` ajutoare nu putea s` ias` de acolo. Se uit` la gar-
dian [i acesta o \ntreb`:
– Ave]i o frânghie, mademoiselle?
Dionne \[i control` sup`rarea cu dificultate. Era
foarte tentat` s` spun` c` nu g`sea normal s` fie
echipat` cu o frânghie pentru o plimbare de
diminea]`, dar n-ar fi avut nici un rost. D`du din cap,

33
uitându-se \ncruntat` la roata blocat`, de parc` ar fi
crezut c` privirea ei ar fi suficient` pentru a o face s`
ias` singur` din [an].
Gardianul se ridic` u[or \n [a.
– Am eu o frânghie, mademoiselle, spuse el calm.
Dionne r`sufl` u[urat`.
Dionne deschise u[a ma[inii [i \n timp ce el
prindea frânghia de cal [i se ridica din nou \n [a, ea
\ncepu s` \mping`. Era greu, [i transpirase \n timp ce
ma[ina o lua \napoi spre [osea.
Aproape terminaser` când auzi sunetul unor
copite de cai. Privind \n jur nervoas`, z`ri un c`l`re]
care se apropia de ei. La \nceput crezu c` era un b`iat,
dar când acesta se apropie, \i v`zu pletele [aten spre
blond [i realiz` c` era o fat`. Aceasta se ridic` \n [a [i
exclam` cu bucurie: „Dionne! Dionne, tu e[ti! Ce faci
aici?
Dionne se uit` la ea mirat`.
– Louise, spuse ea \ncet. Dumnezeule, abia te
recunosc. Erai copil când am plecat eu.
Fata râse cu poft`.
– Aveam paisprezece ani. Acum am [apte-
sprezece. Ce faci aici? Ai venit la „mas“ s` o vezi pe
bunica?
Dionne era uluit`. Era ceva la care nu se gândise.
Entuziasmul Dionnei era autentic, [i nu [tiu cum s`-i
r`spund`. |ntorcându-se spre gardian care \nc`lec`
din nou dup` ce desf`cuse frânghia, \i mul]umi

34
c`lduros, oferindu-[i un moment de gândire pentru a
inventa o scuz`.
– Ai spus bunica? \ntreb` ea, uluit`. Vrei s` spui
Gemma?
– Desigur. Zâmbetul Louisei disp`ru. E[ti sigur` c`
nu voiai s` pleci f`r` a o vedea?
Dionne d`du din cap neajutorat`.
– Am v`zut rulota, murmur` ea. Am crezut c`... Nu
conteaz` Louise, n-am venit \n vizit`. Nu e[ti prea
tân`r` pentru a \n]elege c` n-a[ fi un musafir binevenit
la „mas“.
Ochii Louisei se \ntunecar`.
– Bunica prime[te prea pu]ini vizitatori, spuse ea
trist`. Dar de ce e[ti aici? Credeam c` Manoel a fost s`
te vad` asear`.
Dionne se \ncrunt`.
– {tii de asta?
Louise d`du din umeri.
– Desigur. }i-am recunoscut vocea la telefon. Eu
i-am spus lui Manoel c` trebuie s` fii aici.
Dionne \[i frânse mâinile.
– {i mai [tie cineva?
Louise f`cu o grimas` [i d`du cu piciorul \n iarba
pitic` de sub picioarele ei.
– O, nu, nu toat` lumea. Doar Manoel [i cu mine.
Dionne \[i mu[c` buza.
– Spune-mi ceva, Louise. Tat`l t`u nu mai e la „mas“?
– Tata e mort, spuse ea cu regret. A murit acum doi

35
ani. Manoel se ocup` de „madame“ acum. E femeia lui
acum, [i ace[tia sunt taurii lui.
Dionne d`du din cap cu uimire.
– N-a[ fi ghicit niciodat`, murmur`. Atunci mama ta
mai locuie[te cu Manoel?
Louise \ncuviin]`:
– Desigur. {i Ivonne.
Un cu]it se \nvârti \n stomacul Dionnei.
– A, da, Ivonne, spuse ea \ncordat`.
Louise se uit` la ea un timp.
– Pari mai sub]ire, Dionne. Cum ]i-a mers? Mai predai?
Dionne \[i strânse buzele.
– A, da. Mai predau. Dar tu? Ai terminat [coala?
– Manoel vrea s` m` trimit` la o [coal` \n Elve]ia,
dar eu nu vreau. |mi place aici. Nu v`d nici un motiv
s` m` trimit`. {tii de accidentul Ivonnei, desigur.
Asta \i atrase aten]ia.
– Nu, neg` ea. Ce accident?
Louise d`du din umeri.
– A fost lovit` de un taur. E paralizat` de la mijloc
\n jos.
De groaz`, Dionne r`mase f`r` r`suflare. Louise o
spusese atât de rece, f`r` a-i p`sa. De parc` nu con-
sidera accidentul altceva decât ceea ce merita Ivonne.
– Dar e oribil! Când s-a \ntâmplat?
– Imediat dup` ce ai plecat, cred. E important?
– Nu crezi?
Louise se juca cu h`]urile.

36
– Ivonne a c`p`tat ce a dorit. Era sup`rat` pe
Manoel, [i credea c`-l poate sup`ra \nt`râtându-i tau-
rii. Nimeni nu se poate juca cu taurii!
Dionne trase de o [uvi]` de p`r, care-i ie[ise din
coc.
– Nu e de mirare c` Manoel ar`ta \mb`trânit. Ce
timpuri groaznice trebuie s` fi fost pentru el.
Louise \i atinse bra]ul u[or.
– M` bucur c` te v`d, Dionne. De ce vrei s`-l vezi
pe Manoel? Se opri brusc [i-[i mu[c` buzele. Stai mai
mult \n Camarque?
Dionne atinse absent` u[a ma[inii.
– Nu [tiu, Louise. Depinde.
Louise oft`.
– Ai venit aici s`-l vezi pe Manoel?
– Da, unde e?
– De fapt a plecat azi, replic` Louise, \ncruntându-se.
La podgorii. Se uit` o vreme la Dionne. Ce s-a \ntâm-
plat?
– Ce vrei s` spui? se pref`cu ea c` nu \n]elege.
– |ntre tine [i fratele meu? {tii ce spun. A venit
acas` foarte furios. Nici m`car Ivonne n-a \ndr`znit
s`-l \ntrebe. Dar am ghicit c` trebuie s` fi fost o
ceart`.
Dionne f`cu o grimas`.
– Trebuie s` plec, Louise. Manoel nu-i aici, nu are
rost – adic` nu am nici un motiv s` r`mân la „mas“.
– {i bunica? S`-i spun c` te-am v`zut?

37
– Nu pot s` te opresc, desigur, spuse ea. Dar
probabil nu ar fi frumos, \n aceste \mprejur`ri.
– O, Dionne! Louise \[i \ncle[t` pumnii, sprijinindu-se
de capota ma[inii. De ce te-ai \ntors dup` atâta timp?
Cu siguran]` [tii ce \nseamn` pentru Manoel s` te
vad` din nou, acum!
Dionne porni motorul ma[inii.
– |mi pare r`u, Louise. {i mi-ar fi pl`cut s-o v`d pe
Gemma. Vocea i se stinse [i d`du din cap. La revedere.
– La revedere, Dionne. Louise alerg` câ]iva pa[i
pentru a o prinde din urm`. Pot s` vin la hotel s` te
v`d \nainte de a pleca?
Degetele Dionnei se strânser` pe volan.
– Nu cred c` ar fi o idee bun`, spuse ea. La
revedere.
Louise \i f`cu cu mâna [i Dionne d`du cu spatele
pân` putu s` \ntoarc` ma[ina. Apoi porni \ncet, nodul
din gât amenin]ând s-o \nece.

38
Capitolul 3

Dup` cina din acea sear` Dionne urc` \n camer`
pentru a-i scrie lui Clarry. Avea nevoie s` fac` ceva,
un lucru banal care nu avea nimic de-a face cu Mas
St. Salvador.
Toat` ziua se gândise la accidentul Ivonnei, pân`
\ncepu s` o doar` capul din cauza z`d`rniciei \ncerc`rii
de a ghici sentimentele celeilalte fete. Ce oribil, se gândi
ea cu compasiune, s` fii paralizat`, probabil pentru
toat` via]a! Uit` r`utatea din trecut, tot ce-[i amintea era
\ndemânarea ei pe spinarea calului, condi]ia ei fizic`
perfect`, totul distrus \n câteva minute de neaten]ie.
Scoase hârtie [i un stilou, dar nu se apuc` de scris. F`r`
s` vrea se gândi la Manoel [i la situa]ia ei f`r` ie[ire. Era un
b`rbat atât de viril, de puternic [i plin de via]`. |[i rev`rsase
Ivonne mânia asupra lui? Asta era cauza \ncord`rii lui [i a
aerului obosit [i plictisit care-i sfâ[iase inima?

39
|[i sprijini b`rbia \n mâini, dorindu-[i s` poat`
plânge. N-ar fi trebuit s` vin` aici. N-ar fi trebuit s`-i per-
mit` Clarrei s-o conving` c` \i datora asta lui Jonathan.
Ce rost va avea dac` nu va ie[i nimic din asta, cu
excep]ia faptului c` sentimentele ei vor fi mai rele decât
\nainte de a afla ce se petrecuse aici?
Buzele i se umezir`. Dac` lucrurile ar fi diferite, se
gândi ea disperat`. Dac` ea [i Manoel nu s-ar fi
desp`r]it. Cu siguran]` c` ceea ce au \mp`rt`[it ei a
\nsemnat ceva pentru el. P`rea o rela]ie foarte strâns` [i
totu[i se destr`mase atât de u[or. Chiar [i acum sim]ea
durerea desp`r]irii.
{i Gemma, acea femeie imposibil de dominat cu
depozitul ei de supersti]ii [i credin]e religioase, care-[i
jucase rolul, \ncurajându-i s` ia ce le apar]ine, dup` un
ritual la fel de vechi ca [i originile medievale ale cailor
albi din Camarque.
Dar nu avuseser` parte de a doua por]ie de fericire.
|[i \ngrop` fa]a \n mâini. Via]a era a[a de nedreapt`.
Tocmai când raiul p`rea la o arunc`tur` de b`] le fusese
smuls cu o asprime care ar putea distruge orice suflet.
Cu respira]ia \ngreunat`, Dionne se ridic` de pe
scaun [i merse spre ferestre privind \n pia]a lini[tit`.
Umbrele se lungeau pe m`sur` ce soarele apunea.
Merse spre u[`, cobor\ sc`rile [i ie[i \n aerul r`coros
al serii. Purta o rochie simpl` din jerseu care-i accentua
umbrele violete din jurul ochilor. Era o rochie lung`
dup` care Clarry alergase pentru ea \ntr-o sear`, pentru

40
o petrecere de Cr`ciun la care Dionne fusese invitat`.
|n afara hotelului ezit`, nehot`rât` unde s` mearg`,
singurii oameni din jur erau doar \n grupuri de doi sau
trei [i doar ea era singur`. Continu` s` mearg`,
hot`rându-se c` [i-ar putea cump`ra o cafea la una din
terase. N-ar mai s`ri \n ochi \n mul]ime. O ma[in` trecu
pe lâng` ea [i doi tineri francezi ie[i]i pe fereastr`, o
\ntrebau cine e [i unde merge. O invitaser` s` li se
al`ture, f`când \n continuu glume pe seama ei, \n timp
ce ea \i ignora, pân` când se f`cu ro[ie de necaz.
Atunci, spre sup`rarea ei, ma[ina opri [i unul din tineri
s`ri \n fa]a ei.
– Ah, mademoiselle, chère mademoiselle, spuse el,
ne voudrez-vous pas venir avec mes amis et moi?
– Vre]i s` v` da]i la o parte, v` rog! Dionne fu
obligat` s` se opreasc` c`ci el \i blocase drumul.
– O! Anglaise! Mais si belle anglaise! El se uit` cu
\n]eles la prietenii lui [i un alt tân`r deschise u[a
invitând-o \n`untru.
Dionne era stânjenit`. Strada era aproape pustie \n
acel moment [i \i fu team` c` vor \ncerca s-o ia cu for]a.
Erau evident b`u]i [i nu erau responsabili de faptele lor,
dar asta nu-i u[ura situa]ia.
– |mi permite]i s` trec? Se str`dui s`-[i controleze
vocea, dar tân`rul din fa]a ei se apropie.
Speriat` acum, Dionne se \ntoarse [i d`du de trupul
unui b`rbat puternic. Imediat intr` \n panic`, b`tându-i
cu pumnii ei mici \n piept, crezând pentru o clip` c` era

41
unul dintre tineri. Dar b`rbatul care-i \mpinse trupul
tremur`tor deoparte nu era chiar atât de tân`r. |l apuc`
pe unul din tineri din partea din fa]` a bluzei \nzor-
zonate. Era cel care \ndr`znise s-o supere, [i \l \mpinse
\napoi \n ma[in` a[a de violent \ncât acesta \[i pierdu
echilibrul [i se lovi cu capul de capota ma[inii. Ma[ina
plec` \n vitez` imediat, cauciucurile l`sând \n urm` un
nor de praf. Doar atunci se \ntoarse spre ea acest b`rbat
[i genunchii \i tremurau incontrolabil când realiz` cine
era salvatorul ei.
Manoel o privi pentru o clip` [i spuse:
– Hai, vino! S-a terminat! A[ vrea s` [tiu de ce ie[i
singur` pe str`zi la o asemenea or`?
Dionne \[i reg`si cu greu calmul.
– Am ie[it pentru o plimbare. Cu siguran]` c` te po]i
plimba f`r` a fi acostat! |[i trecu o mân` tremur`toare
prin p`r, f`r` s` vrea provocatoare. |]i mul]umesc pen-
tru ceea ce ai f`cut.
Manoel f`cu un gest nervos.
– N-a fost nimic. Doar dac` m` gândesc ce s-ar fi
\ntâmplat dac` n-a[ fi venit.
Gura i se \ncle[t` [i o privi aproape furios.
– Dionne, aici nu e Anglia, [i ceea ce faci tu...
Se \ntrerupse brusc, c`utând \n buzunar dup` un
pachet de ]ig`ri [i dându-i [i ei una. I-o aprinse cu
aten]ie [i apoi spuse:
– Hai! Am venit s` vorbesc cu tine!
Dionne se uit` la el tremurând toat`.

42
– Louise ]i-a spus c` am fost la „mas“, desigur.
El d`du din cap.
– De ce nu? Ochii i se \ngustar`. Nu ai fost pân` la
cas`.
Ea ridic` din umeri.
– Cum a[ fi putut?
Manoel \i studie ovalul palid al fe]ei [i apoi plec`
brusc, f`r` nici un comentariu, for]ând-o s`-l urmeze,
\ntrebându-se unde mergea.
Nu trebui s` se \ntrebe mult timp. |n pia]a din fa]a
hotelului era parcat un Citröen uria[ acoperit de praf,
care f`cea celelalte automobile s` par` foarte mici.
Manoel deschise u[a din dreapta.
– Urc`, spuse scurt [i Dionne \ncuviin]` mai ales c`
picioarele nu mai aveau puterea s` o sus]in`.
Manoel \nconjur` ma[ina pentru a se a[eza lâng` ea,
[i Dionne \l studie pe furi[. |ntunecat [i sumbru ar`ta
extrem de masculin \n pantalonii negri b`ga]i \n
cizmele negre [i c`ma[a de un albastru \nchis deschis`
la guler pentru a-i dezv`lui gâtul extrem de puternic. |n
jurul gâtului avea un lan] sub]ire [i un medalion
aproape ascuns de p`rul negru de pe piept, dar ea [tia
ce simboliza acel medalion.
Era emblema Sarei, servitoarea neagr` din legenda
Les Saintes Maries de la Mer, venerat` [i sanctificat` de
]iganii din toat` Europa. Odat` acel lan] fusese \n jurul
gâtului ei. Inima \i palpita \ngrijorat`, [i \[i \ndep`rt`
privirea de la pielea lui maronie [i cald`. Avu o dorin]`

43
aproape incontrolabil` s`-l ating` [i respira]ia i se
\ntrerupse brusc \n timp ce se str`duia s`-[i opreasc`
asemenea impulsuri.
Manoel o lovi u[or peste \ncheietura mâinii, motorul
prinse via]` [i imensa ma[in` se urni din parcare. Ea ar
fi vrut s`-l \ntrebe unde o ducea, dar \[i \nfrânse curio-
zitatea. Pentru moment era suficient c` era cu Manoel [i
nu-[i dori s` strice acel moment \ncercând s` g`seasc`
r`spunsuri la \ntreb`ri, care n-ar fi adus decât ostilitate.
El ie[i din ora[ pe [oseaua de Nord-Est spre Les
Baux. Trecur` printr-un sat adormit, Fontvielle, [i
\nainte de a ajunge la poalele dealului din regiunea
stâncoas` din care Les Baux f`cea parte cu ale sale
castele gri, opri ma[ina pe dreapta [i deschise geamul.
– Bine, spuse el \ntreb`tor. La ce te gânde[ti acum?
– La nimic, r`spunse sincer.
Apropierea lui o enerva [i cu un gest ne\ndemânatic
deschise u[a [i ie[i afar`, tremurând u[or \n timp ce
r`coarea aerului o \nv`luia. Era mult mai rece decât \n
Arles, vântul cu miros s`rat [uierând straniu de-a lungul
câmpiei [i \nviorând-o.
Manoel ie[i [i el, [i pentru o clip` r`maser` \n
picioare uitându-se la \ntinderea neagr` [i stâncoas`.
– De ce ai venit la mine? \i ceru el un r`spuns, cu
vocea strangulat`. De ce a trebuit s` te \ntorci aici,
acum?
Ochii \i scânteiar` ciudat [i ea se dep`rt` de el, cu
picioarele alunecându-i pe suprafa]a neregulat` a [oselei.

44
– {tii de ce, replic` ea \ncet.
– Nu, izbucni el mânios, nu, nu [tiu! Spui c` vrei
bani [i totu[i refuzi s`-mi spui de ce. Te a[tep]i s` te
ajut, dar refuzi s`-mi spui de ce, de parc` ajutându-te a[
avea vreun drept.
Se uit` peste um`r la el [i ]ip` disperat`.
– Nu face totul atât de dificil!
Fa]a lui Manoel se \ntunec`.
– Am venit pentru c` am o invita]ie pentru tine, mur-
mur` el aspru. Gemma vrea s` te vad`.
– Ce? Ochii Dionnei se m`rir` ne\ncrez`tori. Dar
cum [tie Gemma c` sunt aici?
– A[a cum [tie orice! Ochii lui se \ntunecar`. O,
Doamne, cred c` Louise i-a spus. Are vreo importan]`?
Accep]i?
– Nu, nu cred. Mama ta nu m` vrea aici. Ce rost ar
avea? {i nici so]ia ta.
Manoel \i prinse \ncheietura mâinii [i i-o strânse
crud.
– So]ia mea? Ce so]ie? Nu am nici o so]ie – \nc`!
Pieptul Dionnei se ridic` [i cobor\ \ntr-un ritm
tumultuos.
– Ei bine, Louise mi-a spus despre Ivonne, [i acci-
dent. Mi-a spus c` Ivonne locuie[te cu tine la „mas“.
Manoel se uit` furios la ea, cu ochii reci [i
p`trunz`tori.
– Ivonne tr`ie[te la „mas“. E o invalid` neajutorat`!
Mama ei e moart`. Unde ar putea locui? Dar nu e so]ia mea.

45
Dionne tremur` violent, mi[cându-[i capul dintr-o
parte \n alta pe m`sur` ce strânsoarea lui se accentua,
f`când-o s` scânceasc`.
– |ncheietura mea, spuse ea slab. |mi rupi mâna!
Manoel se uit` \n jos aproape n`ucit la mâna sub]ire
[i vine]ie din strânsoarea lui [i murmur`:
– Dieu, Dionne, \mi pare r`u.
Mâna ei se zb`tea \n a lui ca o pas`re [i ochii lui se
\ntunecar` de pasiune. Dionne avu un presentiment de
pericol [i cu r`suflarea \ntret`iat` se smulse de lâng` el,
punând lungimea ma[inii \ntre ei, masându-[i mâna
amor]it`.
– Cred... cred c` trebuie s` ne \ntoarcem, spuse ea
[i Manoel se \ntoarse cu spatele la ea, cu un aer obosit.
F`r` a se uita \n direc]ia ei, se strecur` la volan [i
Dionne f`cu tremurând câ]iva pa[i [i se a[ez` pe locul
pasagerului. Intr` cu grij`, evitând s`-i ating` coapsele,
aranjându-[i fusta lung` peste picioarele sub]iri. Dar el
abia dac`-i arunc` o privire.
Se a[tepta s-o duc` \napoi, dar de[i mâinile i se
odihneau pe volan nu f`cu nici o mi[care de a porni
motorul. Vorbi cu o voce dur`.
– Dac` e[ti de acord s` vii la „mas“ s-o vezi pe
Gemma, \]i dau banii de care ai nevoie pentru scopul
t`u atât de secret.
Respira]ia Dionnei deveni agitat`.
– Nu po]i vorbi serios!
– De ce nu?

46
– N-a[ aduce decât necazuri dac` a[ merge acolo. {tii
c` mamei tale i-ar displ`cea. Ea... ea m` ur`[te! Cât
despre Ivonne...
El se \ntoarse s-o priveasc`, cu ochii str`lucind \n
interiorul \ntunecat al ma[inii.
– Spune-mi ceva, zise el aspru. B`rbatul acesta pen-
tru care ai nevoie de bani, te iube[te?
Dionne \[i pierdu respira]ia.
– Nu e nici un b`rbat!
Ochii lui p`reau sceptici.
– Deci ai nevoie de bani pentru tine?
– Da.
– De ce? Din ce motiv? Spui c` nu e[ti gravid`, c` nu
e[ti \n nici o \ncurc`tur`. Ce e? Ce poate fi?
– Manoel, te rog! |nceteaz` s` m` mai torturezi a[a!
Gura lui Manoel se crisp` [i f`r` nici un alt cuvânt,
porni motorul.
Se \ntoarser` la hotel \n lini[te [i doar când ma[ina
opri \n fa]a hotelului, ea \ncepu s` vorbeasc` din nou.
– Ce ai de gând s` faci? \ntreb` ea.
– Asta depinde de tine, nu-i a[a?
– Ai de gând s` mergi pân` la cap`t, cu ceea ce ai
spus? M` for]ezi s` merg la „mas“?
– Dac` vrei s` te ajut, da.
Dionne \[i plec` umerii.
– Foarte bine. Când?
Ochii lui se \ngustar`.
– Vei veni?

47
– Am alt` posibilitate?
Dionne deschise u[a ma[inii. Putem s` mergem?
– Un moment. O s` vin dup` tine poimâine. Mâine
trebuie s` merg la Nimes. Regret \ntârzierea, dar nu e
nici o \ndoial` c` po]i rezista, dac` nu e atât de impor-
tant pentru tine.
El putea fi groaznic de insolent dac` voia, [i vorbele
lui aspre o sfâ[iar`. Era evident c` o considera o femeie
capricioas`, preocupat` numai de scopuri egoiste.
|mpinse u[a [i cobor\ \nainte ca Manoel s` poat`
spun` ceva, iar el se \ntinse pentru a \nchide portiera \n
urma ei \nainte de a b`ga ma[ina \n vitez` [i a demara
cu furie. Dionne intr` \n hotel, sim]indu-se extenuat`,
\ntrebându-se cu disperare cum va trece peste
urm`toarele dou` zile pân` \l va vedea din nou.
|i scrise Clarrei \n diminea]a urm`toare. Men]ion` c`
\l contactase pe Manoel [i c` spera s` aib` ve[ti bune \n
câteva zile.
Un vizitator nea[teptat o a[tepta când se \ntoarse la
hotel. Fu aproape u[urat` s` vad` expresia calm` a lui
Henri Martin.
St`tea \n zona recep]iei a[teptând-o [i fa]a \i lu` o
expresie nelini[tit` când o v`zu traversând holul spre
sc`ri.
– Mademoiselle Hing! Exclama]ia lui o lu` pe
nea[teptate [i se \ntoarse surprins`.
– Monsieur Martin! exclam` ea. Ce face]i aici?
Henri Martin \[i \ntinse mâinile.

48
– Am venit s` m` ofer ca escort` pentru prânz.
Dionne oft`. De[i impulsul ini]ial fusese acela de a-l
respinge, ceva o f`cu s` ezite.
Poate ar fi un lucru bun s` ias` din hotel. Ar mai fi
uitat de problemele care-i chinuiau mintea [i nu o l`sau
\n pace. Henri Martin nu avea leg`tur` cu afacerile ei
personale.
– E foarte frumos din partea dumneavoastr`, dom-
nule Martin, spuse ea. Mi-ar face pl`cere s` accept, dac`
a[ putea. Dar va trebui s`-mi l`sa]i câteva minute pentru
a m` schimba.
Henri Martin avea oglindit` pe fa]` \ncântarea. Era
\ntr-adev`r un tân`r foarte frumos, se gândi ea cu
deta[are. |mbr`cat \ntr-un costum gri de ora[, c`ma[a
imaculat de alb`, era aproape unic \n aceast` parte de
lume unde majoritatea b`rba]ilor purta haine de genul
celor purtate de Manoel St. Salvador noaptea trecut`.
– Voi fi \ncântat s` a[tept oricât, spuse Henri [i
Dionne schimb` un zâmbet cu el \nainte de a urca \n
camer`.
Când cobor\ \mbr`cat` \ntr-o rochie scurt` din mate-
rial de culoarea m`rului verde, p`rea absurd de tân`r`
[i era mul]umit` de severitatea coafurii care dezmin]ea
prima impresie.
Au luat masa \ntr-un restaurant mare din centru
unde Henri era evident foarte cunoscut [i Dionne nu se
mai gândi la posibila lui ocupa]ie.
Dup` mas`, Henri suger` o plimbare spre valea

49
superioar` a Rhonului pentru a vedea podgoriile, dar
Dionne ezit`. Nimes era pe valea superioar` a Rhonului
[i nu dorea s` dea peste Manoel \n timp ce se afla \n
compania lui Henri. {i de altfel, dac`-l \ntâlnea, va crede
c`-l urm`rea.
Merser` la Les Saintes Maries de la Mer [i petrecur`
dou` ore minunate plimbându-se pe plaj`. Dionne afl`
multe \n acea dup`-amiaz`. Afl` c` familia lui Henri avea
un mare magazin la Arles, cu sucursale la Avignon [i
Marsilia [i c` Henri fusese la Paris, pentru a studia
contabilitatea [i economia pentru eventualul post de
director al companiei.
Nu d`du prea multe am`nunte despre ea, l`sându-l
pe Henri s` cread` c` era doar turist`, de[i realiz` c` era
posibil ca Henri s`-l cunoasc` pe Manoel [i familia lui.
„Masul“ St. Salvador era o ferm` mare [i prosper` [i
podgoriile acesteia din valea Rhonului ar putea foarte
bine s` produc` vinul vândut la magazinele tat`lui lui
Henri. Dar de data asta Dionne refuz` s` ia \n conside-
rare consecin]ele \n cazul \n care Manoel ar afla de
prietenia ei cu Henri sau Henri ar afla adev`ratele
motive ale vizitei ei \n Arles. |ntr-un mod deta[at, se
bucura de aceste clipe. Trecuser` ani de când nu-[i mai
\ng`duise s` se relaxeze al`turi de un b`rbat, dar Henri
era atât de fermec`tor [i de amabil...
Vorbir` despre c`r]i [i picturi, de tendin]ele cultu-
rale din teatru, [i fu uimit` când observ` c` era aproape
ora cinci.

50
Se \ntoarser` la Arles \n ma[ina lui sport [i când opri
\n fa]a hotelului, el \ntreb` plin de ner`bdare:
– Când pot s` v` mai v`d? |n aceast` sear`?
Dionne \[i apuc` geanta cu degetele.
– Nu, nu \n seara asta, Henri, replic` ea \ncet. {i nici
mâine. Am... planuri pentru mâine.
Fa]a lui Henri \[i pierdu din entuziasm.
– Atunci când?
Dionne oft`. Cum putea face aranjamente când nici
nu [tia cât o s` stea aici?
– Ai putea suna? suger` ea. Da, ar fi cel mai bun
lucru.
Umerii lui Henri se aplecar` \n fa]`.
– Foarte bine, dac` a[a crezi. Dar vei veni la telefon,
nu-i a[a?
– Desigur. M-am sim]i extrem de bine ast`zi. Te rog
s` nu crezi c` \ncerc s` m` eschivez.
Henri se relax` \ntr-un fel.
– |n regul`. O s` sun. Poimâine, da?
Dionne \ncuviin]` [i apoi ie[i din ma[in`.
– La revedere, spuse ea rapid.
– Au revoir, Dionne. Ma[ina lui se \ndep`rt`. |n
camer`, Dionne \[i l`s` jos geanta [i se \ntinse. Se
sim]ise bine \ntr-un fel superficial. Henri nu trezise
nimic \n ea [i putuse fi natural` cu el. Realiz`, desigur,
c` el era atras de ea, nimic altceva decât o reac]ie natu-
ral` la feminitatea ei.
Dezbr`cându-se de haine, f`cu un du[ rece, \[i puse

51
un halat din m`tase [i se \ntinse pe pat. Se sim]ea
obosit`, dar nu era surprinz`tor \n aceste \mprejur`ri.
Nu dormise de când sosise \n hotel, mintea fiindu-i prea
activ` pentru a se relaxa complet. Dar aerul de mare din
acea sear` \i f`cuse ochii somnoro[i \n cele din urm`, \i
\nchise f`r` tragere de inim` [i adormi.
Când se trezi era \ntuneric afar`. Se sim]i \nghe]at`
[i se d`du jos din pat pentru a-[i c`uta ceasul. |l g`si pe
masa de toalet` unde \l l`sase când f`cuse du[ul. Fu
\nsp`imântat` s` descopere c` era aproape miezul
nop]ii. Dormise aproape [ase ore!
Deschizând u[a dormitorului \ncet, ascult` o clip`.
Nu se auzea nici un zgomot de jos [i dând din umeri
\nchise u[a din nou. Ar putea merge la culcare din nou.
Nu mai avea nici un rost s` se \mbrace acum. Dar o dat`
ajuns` \ntre a[ternuturi, \i fugi somnul. Luna str`lucea
prin ferestre, umplând camera cu lumin`, \n timp ce de
la distan]` venea sunetul hipnotic al unei chitare
zdr`ng`nind un fel de cântec trist.
Cobor\ din pat cu un oftat [i merse spre fereastr` ca
s` se uite la pia]a umbrit`. Platanii \[i mi[cau frunzele
\ntr-o briz` u[oar`, lumina lunii transformându-le tri-
unghiurile \ntr-un gri fantomatic.
O ma[in` mare parc` \n pia]`, o ma[in` mare, gri [i
plin` de praf, par]ial ascuns` de copaci. {i Dionne
observ` un b`rbat care se dep`rta de umbrele
copacilor, un b`rbat \nalt, cu p`rul argintiu din cauza
luminii palide. Era \mbr`cat \n haine \nchise, haine de

52
gardian, cu vesta ne\ncheiat`, mânecile de la c`ma[a
\nchis` la culoare suflecate. Se uit` \n sus deodat` spre
ferestrele \ntunecate ale hotelului [i Dionne se trase
\napoi tremurând pentru a se lipi de perete, cu o mân` pe
gât. Era Manoel! Manoel aici, lâng` hotel plimbându-se \n
sus [i \n jos cu o insisten]` enervant`.
|ndr`zni s` se mai uite o dat`. Era sprijinit de
ma[in`, aprinzându-[i o ]igar`, chibritul luminându-i
pentru un moment liniile dure ale fe]ei. Apoi l`s` ]igara
\n gur`, odihnindu-[i mâinile pe suprafa]a pr`fuit` a
vehiculului, cu umerii apleca]i \ntr-o atitudine de total`
resemnare.
Dionne \[i ]inu respira]ia, cu o \ncordare \n gât. De
ce se afla aici la o asemenea or` din noapte? Ce-l f`cuse
s` conduc` atâta doar pentru a parca \n fa]a hotelului?
Ce motive teribile \l conduseser` din pat spre pia]a
singuratic`?
Sim]i o stare de r`u, o grea]` care nu avea de-a face
cu foamea. De ce adormise mai \nainte? De ce nu se
putea culca la o or` normal`, astfel evitând s` vad` ceea
ce n-ar fi trebuit s` vad`! Se \ntoarse la fereastr` [i se
uit` repede. Ma[ina plecase. Pia]a era pustie. Fusese
atât de absorbit` de propria nenorocire \ncât nici nu
auzise sunetul motorului.

53
Capitolul 4

Diminea]a urm`toare Dionne se trezi foarte
devreme [i b`u o cafea \n restaurant cu mult \nainte ca
ceilal]i s` se trezeasc`. Se \mbr`case \ntr-o rochie albas-
tr`, de bumbac, pe care o purtase adesea [i care p`rea
ie[it` din comun la „mas“.
Dar timpul trecea [i Manoel nu ap`ru, [i Dionne
\ncepu s` se agite. Se gândise c` va veni devreme, dar
ceasul se apropia de zece [i jum`tate [i \ncepu s` se
\ntrebe dac` va mai veni. O l`sa special s` a[tepte? se
gândi ea mergând spre u[` \nc` o dat` [i privind \n
pia]`.
Domnul Lyons, directorul hotelului, o \ntreb`:
– S-a \ntâmplat ceva, mademoiselle?
– Nu, nu s-a \ntâmplat nimic. A[tept pe cineva, asta-i tot.
– Ah! Un tân`r, probabil. Zâmbi. A]i dori ni[te cafea,
mademoiselle? Pot s`-l rog pe Maurice s` fac`.

54
– Ar fi minunat! Mais certainement, mademoiselle,
zâmbi domnul Lyons. Voi aranja imediat.
– V` mul]umesc, zâmbi Dionne [i directorul se
\ndep`rt`.
Câteva minute mai târziu se \ntoarse cu tava [i \i
spuse c` ar trebui s` mearg` \n hol. Ea se conform` [i el
puse tava pe o m`su]` joas` \n fa]a ei.
– Voilà, mademoiselle! El p`rea extrem de \ncântat.
Dionne \i mul]umi [i directorul plec` la treburile lui.
|[i turn` pu]in` cafea [i se preg`tea s` bea când realiz`
c` cineva st`tea \n u[`, privind-o.
Se uit` \n sus urât, direct \n ochii lui Manoel, [i inima
ei b`tu puternic \ncât cea[ca z`ng`ni \n farfurioar`.
– Deci? spuse el intrând. E[ti gata?
Dionne trase aer \n piept.
– |]i dai seama c` e aproape unsprezece?
Manoel d`du din umeri.
– {i ce-i cu asta?
Dionne fierbea, mânia \n`bu[indu-i momentan toate
emo]iile.
– Te a[tept de la nou`! spuse ea aspru. Am crezut c`
vei veni diminea]`.
– {i eu.
– Dar e aproape amiaz`!
– {i? Vom lua prânzul la mine acas`.
– Manoel! Buzele \i tremurau [i trebui s` le mu[te
tare. Nu-mi face asta!
Expresia de pe fa]a lui se \n`spri.

55
– |]i sugerez s` te duci [i s` te schimbi, mademoi-
selle, remarc` el, observând felul provocator \n care
ar`ta. O rochie nu e prea potrivit` pentru planurile
mele. Mai bine ni[te pantaloni!
Dionne se ridic` ascult`toare, remarcând f`r` s` vrea
cât de bine ar`ta el. |n pantaloni gri de antilop`, o vest`
de antilop` brodat` cu negru [i o c`ma[` ro[ie, de
m`tase, ar`ta ca un nobil francez. Era ceva obsedant \n
]inuta capului [i arogan]a din tonul lui.
Henri \n costumul s`u elegant nu ar fi avut o aseme-
nea prestan]`.
F`r` s` comenteze, ea p`r`si holul, urcând sc`rile
spre camera ei. Sco]ându-[i rochia albastr`, \mbr`c` o
pereche de pantaloni crem strân[i pe picior [i o bluz`
ro[ie din jerseu. L`s` primii doi nasturi de sus
ne\ncheia]i, verific` dac` p`rul \i era bine strâns \n coc
[i cobor\.
Manoel tocmai se servea cu a doua cea[c` de cafea
\n timp ce monsieur Lyons vorbea respectuos cu el.
Când ea intr` \n hol, directorul micu] [i durduliu se
\ntoarse politicos.
– Monsieur St. Salvador \mi spune c` merge]i la
„manad`“ ast`zi, mademoiselle. Va fi o experien]` extra-
ordinar`, sunt sigur.
– Da. Dionne nu p`ru prea convins`.
Manoel se ridicase la intrarea ei [i o privea. Apoi \[i
termin` cafeaua, puse cea[ca la loc pe farfurie [i merse
spre ea.

56
– Mult mai bine, remarc` el [i Dionne se color` \n
obraji. Manoel \i spuse la revedere directorului [i
plecar`.
Soarele le \nc`lzea umerii. Era o zi minunat`, [i \n
alte condi]ii perspectiva unei zile petrecute afar` ar fi
fost foarte atr`g`toare pentru ea. Dar a[a, era \ncordat`
[i nervoas`, incapabil` s` se relaxeze.
Doi cai erau lega]i de gardul hotelului, [i nu era nici
urm` de ma[ina lui. Dionne se \ntoarse \ntreb`toare
spre Manoel [i el d`du din cap \ncet.
– E[ti dezam`git`? \ntreb` el indolent. Te gândeai
probabil la ma[in`.
– {tii bine c` da! exclam` ea. Sunt ani de când n-am
mai c`l`rit un cal!
– Trei ani, mai exact, remarc` el [i ea se uit` \n alt`
parte.
Cei doi cai nu erau la fel. Unul era o iap` alb`, mic`
[i \ndesat`, foarte calm`. {i cel de-al doilea cal, o iap`
neagr`, pe care Dionne se a[tepta ca Manoel s`
c`l`reasc`. Acum trei ani avea un arm`sar [i ca r`spuns
la \ntrebarea pe care ea nu o pusese, zise:
– Asta e Consuelo. Caspar a fost tat`l ei.
Dionne nu coment`, [i Manoel desf`cu h`]urile
calului alb.
– Asta e Melody, spuse el, mângâind botul calului
\nainte de a-i oferi ei mâna pentru a o ajuta s` \ncalece.
Dar Dionne nu-[i dorea s`-l ating` [i apucând
mânerul de la [a \nc`lec` singur`. Manoel o privi pen-

57
tru o clip`, de parc` ar fi evaluat abilitatea ei [i apoi, cu
o ridicare din umeri caracteristic`, \nc`lec` iapa neagr`.
Dionne \l a[tept` pe el s` porneasc` [i, când trase de
h`]uri, plec` [i ea elegant de-a lungul pie]ei. De[i tre-
cuse mult timp de când nu mai c`l`rise, iapa lini[tit` era
u[or de condus [i toate experien]ele ei anterioare \i
revenir`. Manoel o \nv`]ase s` c`l`reasc` [i meticulozi-
tatea \nv`]`turii sale \i r`m`sese \n minte.
Cei doi cai trecur` \n jos pe bulevardul umbros.
Dionne c`l`rea la un pas \n urma lui [i când ultimele
case r`m`seser` \n urm`, el se \ntoarse \n [a [i \ntreb`
ironic:
– Ei bine? }i se pare dificil?
Dionne d`du din cap.
– Nu e deloc dificil.
– Bine. Ochii lui aveau un aer batjocoritor. Atunci
probabil vei c`l`ri al`turi de mine. Nu sunt un prin]
arab care cere supunere de la femeile sale.
Dionne f`cu ce spera ea a fi un gest resemnat [i o
gr`bi pe Melody s`-l ajung` pe Manoel, care o privea
ner`bd`tor.
– Crezi c` putem m`ri pasul? Sau \]i cer prea mult?
F`r` s`-i r`spund`, Dionne \[i \ndemn` calul pentru a
merge \n galop [i Melody se n`pusti \nainte. |n stânga
lor era terenul ml`[tinos [i la distan]` lic`reau apele
unui „etang“. Era un miros inconfundabil de sare [i
Dionne se \nveseli datorit` sentimentului de libertate
pe care-l sim]ea. Soarele b`tea pe spatele ei, mla[tinile

58
albastre [i str`lucitoare erau pline de via]`, de p`s`rile
de toate felurile \notând, sau avântându-se \n zbor.
Trupul mic [i solid al lui Melody se mi[ca ritmic [i sufle-
tul ei se \nvior`. Nu era prima oar` când c`l`rea aici cu
Manoel, dar atunci erau una cu natura, care \ndemna
toate creaturile vii s` g`seasc` \mplinire al`turi de
perechea lor.
Se \ntoarse pentru a se uita la el. |i permisese lui
Consuelo s` mearg` calm \n urma ei, dar acum când
ochii li se \ntâlnir`, el gr`bi deliberat iapa neagr` pen-
tru a o dep`[i pe Dionne, de-a lungul mla[tinei spre
lagun`.
Dionne ezit` doar o clip` [i apoi Melody galop`
dup` veri[oara ei musculoas`. Fu o experien]`
minunat` s` galopeze de-a lungul spa]iilor deschise,
f`r` nici un semn de locuin]` \n dep`rtare.
Singura companie era o ciread` de vite negre, dar la
o oarecare distan]`, [i \i ignorau. Apa s`rat` s`rea pe
picioarele [i mâinile Dionnei [i era fericit` c` se gândise
s` poarte bocanci \n loc de pantofi.
Caii \ncetiniser` când intrar` \ntr-o lagun` mai
adânc`, croindu-[i drum prin adâncimile ei [i f`r` a ]ine
cont de c`l`re]i. Dionne fu tentat` s`-[i trag` picioarele
dar Manoel nu [i le retrase a[a c`-i urm` exemplul. Nu
dorea s`-[i piard` echilibrul [i s` cad` \n lagun`.
Albastrul apei [i nisipul de dedesupt o ademeneau [i
se gândi ce pl`cut ar fi s` \noate. P`r`siser` [oseaua pe
care mersese ea \n Citroën, luând-o direct prin lagunele

59
din Mas St. Salvador [i Dionne g`si aceast` rut` mult
mai atr`g`toare. Nu era nici urm` de uscat, de terenuri
cu orez sau de turi[ti. Era frumos, cel mai frumos loc
din lume, dup` Dionne.
Manoel \ncetini ritmul [i se \ntoarse pentru a se uita
la fa]a ei \ncântat`, a[teptând-o s` vin` lâng` el \nainte
de a-i vorbi.
– Tot mai e[ti dezam`git`? \ntreb` el, aplecându-se
pentru a-i ajusta scara.
Dionne d`du din cap, incapabil` s`-[i ascund`
pl`cerea, [i Manoel se uit` la ea, c`utând pachetul de
]ig`ri. Aprinzând una, spuse:
– Nu e prea obositor?
|[i mic[or` ochii din cauza reflexiei soarelui \n ap` [i
se uit` din nou la ea, privirea lui insistent` plimbându-se
pe picioarele ei p`rând sub]iri pe corpul mare al iepei
albe.
– Nu stai confortabil?
Dionne d`du din cap.
– Cred c` o s` fiu ]eap`n` mâine, dar... trase aer \n
piept [i expir` cu un oftat. E atât de frumos, nici nu
m-am gândit la mine.
Manoel trase adânc din ]igar`, sco]ând un fum de un
albastru palid. Apoi \ntreb`:
– De ce ai f`cut asta, Dionne?
Dionne \[i ]inu respira]ia.
– De ce am f`cut, ce?
– De ce ai plecat f`r` s`-mi spui? Nu crezi c` meritam?

60
Ochii lui o s`getau f`r` mil` [i Dionne se \nro[i sub
privirea p`trunz`toare. Se lini[tise pentru prima oar` de
la sosirea ei \n Camarque, [i deodat`, cu o propozi]ie,
Manoel era capabil s`-i distrug` pacea.
Acum c`uta cuvinte pentru a-i r`spunde.
– Cu siguran]` c` mama ta ]i-a explicat totul, spuse
ea \ncordat`.
– Nu vorbesc de mama mea! Vorbesc despre tine!
Vreau s` [tiu de ce m-ai considerat prost! Vreau s` [tiu
cu ce am gre[it; de ce, dup` ce s-a \ntâmplat \ntre noi
cu o noapte \n urm`...
– Opre[te-te, opre[te-te! Dionne \[i puse mâinile pe
urechi. Ce rost are s` vorbim despre trecut? Tu ]i-ai ales
drumul [i eu pe al meu. Asta-i tot.
– Nu, la naiba, nu e tot! Manoel prinse c`p`strul
calului ei când ea \ncerc` s-o mâne pe Melody \n fa]`.
– A[a e, nu se poate schimba trecutul, dar vreau s`
[tiu de ce ai fost de acord s` iei parte la ceremonie, când
trebuie s` fi [tiut...
Dionne \ncerc` s`-i smulg` h`]urile, str`duindu-se
s`-[i elibereze degetele, dar \i fu imposibil.
– Dionne!
Insisten]a vocii lui o agit` teribil, ochii lui ]intuind-o
[i atingându-i adâncimile sufletului. Dionne nu-[i putu
rec`p`ta respira]ia. Nu era drept s-o trateze a[a,
folosindu-[i senzualitatea pentru a o seduce [i a o face
s` rosteasc` adev`rul [i astfel s-o distrug`.
Cu un efort supraomenesc, \[i smulse degetele din

61
mâna lui, \ndemnând-o cu c`lcâiele pe Melody, ea se
n`pusti prin apele lini[tite ale lagunei. Imediat ce
copitele calului \ntâlnir` suprafa]a tare, \ncepu s`
goneasc`, Dionne ag`]ându-se disperat` de coama ei.
|l auzi pe Manoel strigând-o nervos, dar era prea
preocupat` s` se men]in` pe spatele lui Melody pentru
a auzi orice altceva. Pentru m`rimea ei, Melody se mi[ca
incredibil de repede [i acesta era terenul ei, p`mântul
cu care fusese obi[nuit`, [i refuz` s` r`spund` oric`rei
\ncerc`ri a Dionnei de a o opri.
Dar \nainte ca Dionne s` fie cu adev`rat speriat`, iapa
neagr` ap`ru [i Manoel se \ntinse pentru a apuca puter-
nic h`]urile. |ncet, Melody r`spunse presiunii [i \ncetini
pasul pân` când Manoel putu s` opreasc` ambii cai.
Cobor\ din [a [i pentru o clip` Dionne crezu c` voia
s` o trag` [i pe ea. Dar el se \ntoarse spre iapa asudat`,
lini[tind-o cu vorbe blânde, mângâind-o pe bot pân`
când aceasta se lini[ti.
Dionne \l privi nervoas`, \nghe]ând când realiz` cât
de aproape fusese de a c`dea din [a. Se comportase
proste[te, iar Manoel se uita la ea cu dispre] \n ochi.
Apoi se \ntoarse cu spatele la iapa alb`, o mângâie pe
Consuelo [i s`ri \n [a. Apoi se uit` la Dionne.
Degetele ei se strânser` pe h`]uri.
– Te crezi atât de puternic, nu-i a[a? izbucni ea, cu o
voce copil`reasc`.
Manoel d`du din umeri, trecându-[i o mân` prin
p`r, frecându-[i ceafa cu degetele.

62
– Nu-mi \ncerca prea mult r`bdarea, Dionne, o
sf`tui el tolerant, \nfuriind-o [i mai mult.
Smuci h`]urile Consuelei [i aceasta se \ntoarse
ascult`toare, dar Dionne nu f`cu nici o \ncercare de a
o porni pe Melody. St`tu nemi[cat`, uitându-se \n gol,
f`r` a scoate nici un sunet.
– Vrei s` ata[ez un h`] suplimentar? \ntreb` el
ridicându-[i sprâncenele negre cu un aer batjocoritor.
Dionne \ntinse o mân` pentru a o mângâia pe
Melody pe gât.
Iapa era calm` acum, dar tres`ri la atingerea blând`,
[i Dionne se sim]i vinovat`. Uitându-se \n ochii lui,
spuse:
– Nu va fi necesar.
El d`du din umeri, [i se \ndep`rt` de ea. |l urm` mai
\ncet, prin stuf`ri[, observând pâlcurile de rozmarin
s`lbatic al c`rui parfum dulce se amesteca cu acela
\n]ep`tor de ienup`r. Totul era atât de izolat [i de fru-
mos, dar nu se putea gândi doar la \mprejurimi. Timp
de câteva minute lini[tea fusese spulberat` [i ea era
con[tient` de b`rbatul care c`l`rea \n fa]a ei, puternic [i
arogant pe calul s`u negru. Nu mai era tân`r [i plin de
via]`, dar puternic [i experimentat, st`pân peste p`mân-
tul din jur.
C`l`rir` \n lini[te un timp, ea stând inten]ionat \n
spatele lui Manoel pentru a evita orice conversa]ie. Din
timp \n timp el se mai uita \n urm`. Soarele urca tot mai
mult [i devenea fierbinte, chiar când ea \ncepuse s`-[i

63
doreasc` s` ajung` mai repede, v`zu acoperi[ul \nclinat
al unei cabane.
Caban` era numele dat pentru cas` de gardienii care
au lucrat la „mas“, dar \n zilele noastre aceste locuin]e
sunt net superioare colibelor cu o singur` camer`,
f`cute din trestie [i papur`. Aceast` caban`, oricum, era
din marea varietate de cabane acoperite cu stuf, cu
stre[ini largi. Era evident p`r`sit`, v`zu Dionne \n timp
ce se apropiau [i se \ntreb` de ce se \ndrepta Manoel
spre ea atât de hot`rât.
Atingând terenul plat din fa]a cabanei, Manoel
desc`lec`, b`tând-o u[or pe gât pe Consuelo \nainte de
a se \ntinde cu insolen]`.
– Coboar`! Sunt \nsetat [i cred c` avem nevoie de
odihn`.
Dionne r`mase unde era [i Manoel \[i puse mâinile
arogant pe [olduri.
– Vrei s` te trag jos? \ntreb` el \ncruntat. Sau vei face
cum ]i-am spus?
Dionne \[i strânse buzele.
– Aici nu e „mas“. Mi-ai spus c` m` iei la „mas“!
– Mergem acolo, mai târziu. Acum mi-e foame. }ie
nu?
Dionne se uit` la cabana p`r`sit`, cu oarecare
spaim`.
– Nu avem ce mânca aici, insist` ea, con[tient` de
ritmul accelerat al inimii sale.
Manoel prinse h`]urile calului ei, uitându-se dur la ea.

64
– Pentru numele lui Dumnezeu, \njur` el, cu vocea
sugrumat`. Nu vreau s` te seduc! Nu te-am adus aici s`
fac dragoste cu tine! Ochii i se \ntunecar`. Coboar` [i s`
mânc`m!
D`du drumul calului [i se \ntoarse. Dionne atinse
p`mântul cu picioarele tremur`toare. Cei doi cai
p`[teau unul lâng` altul iarba bogat`, [i Dionne se
\ntoarse spre Manoel.
El se \ndrepta spre caban`. Dionne d`du din umeri,
travers` iarba [i se apropie de u[a cl`dirii, nervoas`.
|n`untru era \ntuneric fa]` de str`lucirea de afar`,
dar când ochii i se obi[nuir`, \l v`zu pe Manoel la o
mas` de lemn curat`, t`ind o pâine fran]uzeasc`. De[i
cabana nu era folosit`, era extrem de curat`, [i ea pre-
supuse c` era folosit` pentru vizitatori \ntâmpl`tori.
Manoel se uit` \n sus [i o v`zu. Batjocura din ochii
lui era mai mult decât putea \ndura ea. Mâinile lui
mânuind cu]itul erau bronzate, cu degete sub]iri dar
puternice [i ea se \ntreb` cum ar fi s` simt` acele mâini
\nchise la culoare pe corpul ei. Odinioar` putea s`-l
ating` oricând sim]ea nevoia, asta se \ntâmplase des.
Apoi, mâinile lui o cuprinser` posesiv, f`când-o s`
simt` cât de mult avea el nevoie de ea.
|n afar` de pâine mai era ceva brânz`, un pachet de
unt [i o sticl` de vin, [i Manoel \i suger` s` vin` [i s` se
serveasc` singur`. Pe mas` se aflau dou` pahare de
plastic [i Dionne \[i turn` pu]in vin, apoi \l b`u \nsetat`,
con[tient` de nefirescul situa]iei. Apoi se uit` prin

65
caban`, observând tigaia \nnegrit` ce st`tea al`turi de
un gr`tar vechi. Nu era nici o canapea ci doar ni[te scân-
duri pe care putea fi a[ezat` o saltea de paie. Era o
singur` camer`, [i se gândi uimit` c` oamenii chiar
tr`iau [i-[i cre[teau copiii \n astfel de „cabane“.
Manoel termin` cu t`iatul pâinii [i l`s` cu]itul de-o
parte, c`utând vinul. Ca [i Dionne, b`u \nsetat [i apoi \[i
[terse gura cu dosul palmei, ar`tându-i pe fereastr` o
fântân` din spatele casei.
– Ap` proasp`t`, spuse el, pu]in cam s`lcie, dar e
rece, dac` ai nevoie s` te speli. |[i mai turn` vin. Nu te
sf`tuiesc s` bei, dar probabil vei lua singur` o hot`râre.
Tonul lui era ironic [i pumnii ei se \ncle[tar`. Era
hot`rât s` o trateze cu r`utate.
Ignorându-l, \[i \ntinse pu]in unt pe delicioasa pâine
fran]uzeasc` [i \[i t`ie ni[te brânz`. De fapt, nu-i era
foarte foame, dar nu voia ca el s` [tie.
Manoel o privi nemi[cat [i apoi disp`ru afar`, l`sând-o
singur`.
Reu[i s` \nghit` pâinea o dat` cu câteva guri de vin,
coco]at` pe mas` [i leg`nându-[i lene[` picioarele. Se
\ntreba unde se dusese Manoel. Vinul i se urcase la cap,
\ncepuse s` se simt` ame]it` [i decise c` se va sim]i mai
bine afar`. Când ajunse \n u[` \l \ntâlni pe Manoel care
tocmai intra, [i se d`du la o parte politicoas` pentru a-l
l`sa s` treac`.
Afar`, merse grijulie spre spatele casei [i g`sind o
c`ldare scoase ni[te ap` [i-[i sp`l` fa]a. Era bine c` nu

66
era prea fardat`, se gândea, \n timp ce-[i usca fa]a cu un
[erve]el. |n aceste condi]ii nimeni n-ar fi acordat prea
mult timp cosmeticelor.
Se sim]i mai bine dup` ce se sp`lase. Era foarte cald,
[i-[i deschise \nc` un nasture al bluzei, ridicându-[i
cocul de pe gât \ntr-un gest provocator. {i apoi deveni
con[tient` c` Manoel ie[ise din nou din caban` [i o
privea. Mâinile \i c`zur` pe lâng` corp [i se uit` la el,
luat` prin surprindere, cu respira]ia precipitat`.
Manoel continu` a o mai privi câteva minute, apoi
p`[i indiferent pe gazonul ce-i desp`r]ea. Ea \[i ]inu
capul ridicat, refuzând s`-i permit` s` vad` cât de mult
o deranjase.
– De ce-]i por]i p`rul \n coc? \ntreb` el aspru. Dup`
câte-mi amintesc, \l purtai liber.
Dionne tremur`.
– Nu \n]eleg de ce te intereseaz` p`rul meu! |mi
port p`rul a[a pentru c` o profesoar` a treizeci [i cinci
de copii are nevoie s` par` mai \n vârst` [i cu mai mult`
experien]`, spuse ea, hot`rând c` ar fi mai bine s` dea
câteva explica]ii decât s`-l \nfurie.
– Nu e[ti \n clas` acum, Dionne, spuse el [i \i privi
decolteul bluzei.
– Dionne se \ntoarse, incapabil` s` reziste emo]iei
care urca \n ea.
– Te rog, spuse ea din nou, ar trebui s` plec`m, nu-i
a[a?
Era con[tient` c` el era \n spatele ei [i avea convingerea

67
\ngrozitoare c` dac` ar atinge-o, s-ar face de râs \n fa]a lui.
Dar se p`rea c` el obosise s` se tot lupte cu ea [i \l
auzi \ndep`rtându-se, fluierându-[i calul. Era inutil s`
pretind` c` apropierea lui nu o deranja, sentimentele
pe care le avusese pentru el acum trei ani erau la fel de
puternice [i distructive, dar ea [tiuse asta cu mult
\nainte de a p`r`si Anglia. De aceea [ov`ise s` vin`. Dar
se consolase cu gândul c` Manoel ar fi c`s`torit [i feri-
cit având probabil un copil [i prin urmare fiind total
imun la dorin]a fizic`. Dar Manoel nu era \nsurat, [i cu
siguran]` nu mai era era cel dinainte. Era mai puternic,
mai experimentat, mai pu]in doritor s` accepte orice,
dar infinit mai atr`g`tor [i ea \l dorea acum a[a cum \l
dorise [i atunci.
Se urcase pe cal [i o a[tepta nervos, [i ea merse spre
calul ei. Nu-i era u[or s` stea \n [aua lui Melody. Cursa
grea [i urm`rile \i \ncordaser` mu[chii. |nc`lec` cu
stâng`cie [i \[i aplec` umerii obosit`.
Manoel trase de h`]urile lui Consuelo [i iapa p`[i
u[or spre ea.
– Te sim]i bine? \ntreb` el, cu o expresie de grij`
autentic` pe fa]`. Dionne se uit` la el resemnat`.
– Desigur! De ce nu?
– Nu te mai lupta cu mine, Dionne, o sf`tui el. Cel
pu]in \ncearc` s` te compor]i civilizat la „mas“.
Dionne se uit` la el sup`rat`.
– Ce vrei s` spui cu asta?
Privirea lui o biciui.

68
– Mama [i Ivonne ne vor urm`ri reac]iile. Nu vreau
s` le ofer [ans` s` speculeze!
Gura Dionnei se usc`.
– Atunci probabil c` n-ar fi trebuit s` m` aduci aici!
replic` ea.
Ochii lui se \ngustar`.
– Nu \ncerca s` m` ba]i \n propriul meu joc, spuse
el dispre]uitor. Doar adu-]i aminte de ceea ce am spus!
Iapa neagr` porni [i Dionne trebui s-o urmeze.
Terenul era mai pu]in ml`[tinos acum. Erau aproape
de „mas“. |n dep`rtare, Dionne v`zu centura protec-
toare de copaci. V`zur` o ciread` de vite, \n general
t`ura[i, mânat` spre o alt` p`[une de c`tre un grup de
gardieni, care-[i ridicar` p`l`riile politicos când \l
v`zur` pe patron, [i o privir` pe Dionne cu un interes
nedisimulat. Ea tremur` când un grup de tauri se
\ndrept` c`tre ei, dar Manoel \i f`cu semn s` stea unde
era [i c`l`ri pentru a-i \ntâlni, ducându-i \napoi \n
ciread`. Era un c`l`re] expert, dar inima ei b`tu puter-
nic când taurii \[i aplecar` coarnele amenin]`tor \nainte
de a se supune autorit`]ii lui Manoel.
Când el se \ntoarse câteva minute mai târziu, Dionne
\i evit` ochii. Nu dorea s` vad` cât de \ngrozit` fusese.
Era un alt exemplu al agoniei de care suferea de când
p`r`sise Camarque.

69
Capitolul 5

„Masul“ St. Salvador se apropia, \nconjurat de
garduri [i cu o aren` mic` [i \nc` nefinisat` unde
Dionne \l privise odat` pe Manoel luptând cu taurii
s`i. Platanii \[i \ntindeau frunzele mari de-a lungul
potecii, oferind o umbr` protectoare \n c`ldura dup`-
amiezii, iar mai aproape de cas` cre[teau [i chiparo[i.
Datorit` fertilit`]ii solului din jurul „masului“, madame
St. Salvador f`cuse o mic` gr`din` lâng` cas`, unde
cultiva legume [i fructe. Era un gr`dinar pasionat, dup`
câte-[i amintea Dionne, de[i amintirile despre mama
lui Manoel erau \ntotdeauna pline de am`r`ciune.
Nu p`rea a fi nimeni \n apropiere când desc`lecar`
\n curtea dinaintea casei [i Dionne se uit` \n jur cu
interes. Masul era o cl`dire tipic` \n Camarque, nu
foarte \nalt`, dar \ntins`. Ferestrele erau \nalte [i
\nguste, cu obloanele date de perete, dar iarna, când
mistralul b`tea puternic \n vale, erau \nchise bine.

70
Dionne se uit` la Manoel, care dusese caii s`-i
adape \ntr-o parte a cur]ii [i acum se \ntorcea spre ea
cu mi[c`ri lene[e. Se opri lâng` ea, privind-o insistent.
– Ei bine? E a[a cum \]i aminte[ti? Dionne d`du din
cap, ne\ndr`znind s` vorbeasc`.
Manoel \i puse o mân` sub cot, conducând-o spre
pasajul ce ducea dintr-o parte \n alta a „masului“.
Atingerea lui fusese de nesuportat [i ea se mi[ca
repede, eliberându-se [i o privire ironic` ap`ru \n
ochii lui gri.
|i trebuir` câteva clipe Dionnei s` se obi[nuiasc` cu
\ntunericul pasajului, care o izbi, dup` soarele de afar`.
Apoi Manoel deschise o u[` \n stânga lui,
\mpingând-o nu prea delicat \n buc`t`ria larg`. |n
ciuda c`ldurii de afar`, \n [emineu ardea focul [i ochii
Dionnei fur` atra[i de el. Apoi realiz` c` mai era cine-
va \n \nc`pere. O femeie de cincizeci de ani, care
cur`]a de oase o bucat` de carne, ajutat` de o tân`r`,
pu]in mai mare de cincisprezece ani. Dionne o
recunoscu pe madame St. Salvador pe loc, de[i p`rea
mult mai b`trân` decât \[i amintea ea.
Ochii femeii se uitau amenin]`tori la Dionne \n
timp ce Manoel o \mpingea \n camer`, [i ea spuse:
– Deci ai adus-o, pân` la urm`?
Vorbise \n englez` [i Dionne b`nui c` asta era din
cauz` c` voia ca ea s` \n]eleag` fiecare cuvânt schim-
bat cu fiul s`u.
Manoel f`cu un gest de indiferen]`.

71
– A[a se pare, observ` el sec.
Madame St. Salvador \[i [terse mâinile pe o cârp`
uscat` [i vorbi cu tân`ra care o asista dând-o afar`
imediat. Apoi se apropie de Dionne, prudent`.
– De ce ai venit aici? \ntreb` ea [ocând-o cu rapidi-
tatea atacului, dar Manoel o opri cu mâna.
– {tii de ce este aici, maman, spuse el ferm.
Mama sa \i arunc` o privire dispre]uitoare.
– O, da, [tiu de ce este aici, la „mas“. Dar vreau s`
[tiu de ce s-a \ntors \n Camarque! Vreau s` [tiu de ce
crede c` pentru c` a fost amanta ta, ar avea vreun
drept.
– Lini[te! Manoel vorbi dur [i ap`sat [i ea se
resemn` \ncruntat`. Unde e Ivonne? Se uit` \n jur. Se
odihne[te?
Mama sa p`rea c` nu voia s`-i r`spund` [i apoi
privirea din ochii lui Manoel \i schimb` gândul.
– Desigur c` se odihne[te, murmur` ea \ncet. Doar
[tii c` \ntotdeauna se odihne[te dup` mas`. Ai sosit
mai târziu decât te a[teptam, dup` cum bine [tii.
Manoel porni c`tre u[`.
– Atunci noi mergem s-o vedem pe Gemma, spuse
el, cu ochii str`lucind [i urm`rind fa]a palid` a
Dionnei. Madam St. Salvador ridic` din umerii oso[i.
|ntotdeauna fusese o femeie sub]ire, p`rul grizonat
accentuându-i tr`s`turile.
– Cum vrei.
Dionne \nghi]i \n sec. Nu se schimbase deloc. O ura

72
la fel de mult ca \ntotdeauna. Dar era mai greu de
suportat, mai ales c` nervii ei erau aproape termina]i
[i fiecare minut petrecut \n aceast` cas` o f`cea s` se
simt` mai prost. Se uit` la Manoel c`utând un semn al
sentimentelor pe fa]a lui, dar \n afar` de un mu[chi
zvâcnind \n col]ul gurii, p`rea complet neafectat de
tensiunea din \nc`pere.
– Vino! I se adres` Dionnei, [i porni spre u[`,
fericit s` scape de prezen]a doamnei St. Salvador.
Afar`, \n pasajul \ngust, Manoel se \ndrept` spre o
alt` u[`, dar Dionne \i prinse mâneca inpulsiv.
– Te rog, Manoel, nu m` for]a s` merg mai departe!
Manoel ezit`.
– De ce? La ce te a[teptai de la mama? Ur`ri de
bine? O primire c`lduroas` probabil?
Dionne \[i plec` ochii.
– Nu! Niciodat`. Nu vezi c` m` ur`[te? To]i de aici
m` ur`sc!
Manoel nu coment` afirma]ia ei.|ntorcându-se spre
ea, atinse u[or o u[` [i o voce pl`pând` spuse:
– Entrez!
Manoel deschise u[a [i p`[i \n`untru, fa]a luându-i
o cu totul alt` expresie.
Dionne auzi o voce familiar`, dar slab`:
– Ah, Manoel c’est toi! Tu as aportè Dionne?
Manoel \ncuviin]`, aplecându-[i capul pentru a
trece sub u[a joas`, arcuit`.
Dionne intr` f`r` tragere de inim` \n camera umbroas`.

73
O v`zuse pe Gemma, bunica lui Manoel cu sânge
de ]igan, de la care el mo[tenise atâtea tr`s`turi ale
caracterului, la fel ca [uvi]ele \ntunecate ale p`rului [i
str`lucirea p`trunz`toare a ochilor. Dintre to]i St.
Salvadorii, Dionne realiz` c` Gemma se schimbase cel
mai pu]in, [i se \ntreba cum fusese convins` s`
p`r`seasc` rulota [i s` se \ntoarc` \nc` o dat` la mas,
locul pe care \l dispre]uia.
Dionne [ov`ia \n u[` [i Gemma \i f`cu semn s` se
apropie.
– Bun`, Gemma. Cum te sim]i?
Pentru câteva minute b`trâna se uit` p`trunz`tor la
ea [i Dionne se sim]i nela\ndemân` sub aceast` cerc-
etare atent`. Atunci Gemma se \ntoarse c`tre nepotul
s`u, dând din cap cu satisfac]ie.
– Bien, spuse ea. |]i sunt \ndatorat`, Manoel. Las`-ne
singure.
– O, dar... \ncepu Dione. Manoel o privi, apoi tra-
vers` camera [i ie[i, cu un salut de r`mas-bun c`tre
bunica sa.
Dionne privi u[a grea \nchizându-se \n urma lui [i
\[i \nfipse unghiile \n palme. Apoi se uit` \napoi spre
pat [i la femeia mic` [i usc`]iv` care st`tea rege[te \n
mijlocul acestuia. Gemma \i spusese odat` c` avea
sânge regal \n vine [i uitându-se la ea acum, Dionne se
\ntreba cum de se \ndoise.
Gemma o privi nelini[tit` [i spuse:
– G`se[te-]i un loc s` stai. Aici - pe pat - lâng` mine.

74
Acum... \ntinse ea un deget c`tre obrajii palizi ai
Dionnei. Deci, te-ai \ntors la noi.
Dionne ridic` imperceptibil din umeri.
– Pentru scurt timp, spuse ea.
– S`-l vezi pe Manoel?
– Da.
– De ce?
– Am nevoie de bani, r`spunse ea. Nu avea rost s`
se eschiveze cu Gemma. Mai devreme sau mai târziu
ar afla adev`rul [i Dionnei \i era fric` s` nu poat` face
fa]` altor \ntreb`ri, mai personale.
– |n]eleg. Gemma se sprijini de perne [i ochii i se
\nchiseser` gânditori. {i de ce ai venit la Manoel? Dup`
tot ce s-a \ntâmplat, credeam c` el ar fi ultima per-
soan` la care s` apelezi.
Dione oft`.
– Nu aveam la cine.
– {i crezi c` e cinstit s`-i ceri lui Manoel?
Ea d`du din umeri.
– Nu [tiu.
– De ce ai nevoie de bani? Ai necazuri?
– Nu, nu chiar necazuri. Dionne se uit` spre fa]a ei
b`trân` [i aspr`. Uite, Gemma, asta e numai \ntre mine
[i Manoel. |mi pare r`u, dar a[a trebuie s` fie. Dac` el
crede c` aducându-m` aici – la tine – poate...
Gemma o \ntrerupse, ochii scânteindu-i.
– Eu i-am cerut s` te aduc` aici, spuse ea arogant.
Când Louise mi-a spus c` e[ti \n Arles.

75
– Louise ]i-a spus?
– Desigur. Doar nu crezi c` Manoel. Doar \l cuno[ti
bine. Ar trebui!
Obrajii Dionnei ardeau. Se ridic` brusc de pe pat [i
merse nervoas` prin camer`, spre fereastra \ngust`.
– Nu mi-ai spus de ce locuie[ti la mas. De ce ai
abandonat rulota?
Gemma o privi câteva clipe [i apoi spuse:
– Am avut o c`dere, acum câteva luni. Doctorii
`[tia... se tem atât de mult de moarte \ncât insist` s`
protejeze pe toat` lumea. Au insistat s` fiu adus` la
mas [i ]inut` sub observa]ie! |[i \ncle[t` pumnii
micu]i. Dac` n-ar fi fost pentru Manoel, n-a[ fi fost de
acord. A[a sunt aici, cu ea! Ar`t` spre buc`t`rie unde
era nora sa, mama lui Manoel.
– |n]eleg. Dionne se \ntoarse s` se sprijine de
fereastr`. Trebuie s` mai ai companie, acum c` tat`l lui
Manoel nu mai este.
– Albert? Gemma \[i strânse buzele. |l [tiai pe
Albert, n-am avut niciodat` nimic \n comun cu el. Cum
a[ putea avea ceva \n comun cu v`duva lui? Acea
femeie rece care a f`cut un singur lucru bun \n via]`!
– Care? \ntreb` Dionne curioas`.
– L-a n`scut pe Manoel! Fiul pe care trebuia s`-l
am. Adev`ratul fruct al pântecului meu. A[ face orice
pentru Manoel!
Dionne \[i aplec` ochii. Sim]i c` o cople[e[te
emo]ia [i se \ndrept` spre masa de toalet`.

76
– Louise mi-a povestit despre Ivonne, murmur`
Dionne, cu spatele la pat pentru ca Gemma s` nu-i
poat` vedea fa]a.
– }i-a spus?
– Da. Dionne se \ntoarse [i se sprijini de m`su]a de
toalet`. Trebuie s` fi fost oribil.
Gemma pufni.
– Pentru Ivonne, da, spuse ea.
Dionne d`du din cap.
– A fost \ntotdeauna atât de activ`! Plin` de
energie! Trebuie s` fi fost o lovitur`!
– Cred c` a fost. Gemma se sprijini de perne, cu
grij`.
– Dar cum s-a \ntâmplat? insist` Dionne. Louise
spune c` enerva taurii, pentru c` ea [i Manoel se
certaser`.
Gemma \nchise ochii.
– Cred c` a[a s-a \ntâmplat, spuse ea obosit`.
– Dar de ce a f`cut a[a ceva? Cu siguran]` nu s-a
certat cu Manoel.
Gemma ridic` o mân`, cu ochii \nc` \nchi[i.
– Dintr-o dat` m` simt foarte obosit`. Te rog s`
pleci.
Dionne oft` [i se \ndrept` spre u[`. Dar când
\ntinse mâna spre clan]`, Gemma deschise din nou
ochii [i Dionne putea s` jure c` nu era deloc obosit`,
c` doar se pref`cea.
– Vreau s` te mai v`d, spuse ea ascu]it.

77
– Trebuie s` m` \ntorc \n Anglia!
– De ce? Ce este atât de urgent? Un b`rbat?
– Nu. Nu, dar am o slujb`.
– Aiurea! Astea sunt scuze. Va aranja Manoel.
Trimite-l la mine \nainte de a pleca.
Ea d`du din cap [i cum ochii Gemmei se \nchiser`
din nou, Dionne ie[i \nchizând u[a.
|n culoar ezit`, apoi auzi voci venind din buc`t`rie
[i [tiu c` trebuia s` mearg` acolo, s`-l g`seasc` pe
Manoel. F`r` tragere de inim`, deschise u[a [i intr`.
|n ciuda faptului c` Manoel [i mama lui erau acolo,
privirile \i fur` atrase de cea care st`tea pe scaunul cu
rotile aflat \n mijlocul \nc`perii. Fata care st`tea
mândr` \n scaunul cu rotile era Ivonne Demaris, fata
pe care mama lui Manoel [i-o dorise ca nor`.
Ivonne, surprinz`tor, nu se schimbase deloc, \n
ciuda accidentului. Fusese \ntotdeauna o fat` fru-
moas`, cu un p`r castaniu-auriu care acum era prins \n
coad` de cal. Tr`s`turile ei fuseser` \ntotdeauna mai
[terse, fa]a prelung`, cu ochii de o nuan]` neclar` de
albastru-gri. Era o ostilitate \n ochii ei, la fel ca \n cei
ai doamnei St. Salvador, [i degetele ei tr`geau mereu
de p`tura care-i acoperea genunchii, [i \i tr`dau ner-
vozitatea interioar`.
Dionne se minun` de puterea caracterului
Gemmei. Evident, nici una din aceste dou` femei nu o
dorise aici, dar opiniile lor fuseser` anulate de autori-
tatea b`trânei al c`rei cuvânt valorase mai mult decât

78
al oric`rei alte persoane, probabil cu excep]ia lui
Manoel.
Pentru câteva secunde nimeni nu vorbi [i apoi
Manoel rupse t`cerea.
– Ai fost dat` afar`? \ntreb` el, cu r`utate.
– Cred c` po]i s` spui [i a[a. |[i mu[c` buz` [i se
uit` la fat`.
– Bun`, Ivonne. Mi-a p`rut r`u s` aud de acciden-
tul t`u. Dar ar`]i foarte bine.
Ivonne \[i ridic` sprâncenele [i privi scurt la mama
lui Manoel.
– De ce trebuie s`-]i par` r`u, mademoiselle?
\ntreb` ea rece. Sunt sigur` c` vestea accident`rii
mele te-a \ncântat!
– Te \n[eli. Oricine ar fi nec`jit s` aud` un aseme-
nea lucru. {i apoi, spiritual`, ad`ug`: Oricum, m`
bucur s` v`d c` nu ]i-a tocit ascu]imea limbii, Ivonne!
Ivonne ripost` indignat`:
– Cum \ndr`zne[ti s` vii aici, s` vorbe[ti a[a cu
mine?
– Pour l’amour de Dieu! Manoel \[i ridic` ochii
spre cer. |nceta]i cu cearta! Nu mai suport! Se uit` la
Dionne. Stai jos! Mama a f`cut cafea. Vom bea \nainte
de a pleca.
Dionne se a[ez` ascult`toare pe un scaun de lemn
de lâng` foc.
|n ciuda c`ldurii de afar`, buc`t`ria era r`coroas`.
Madame St. Salvador se duse f`r` chef spre bufet,

79
sco]ând ce[tile [i farfurioarele [i le puse nervoase pe o
tav`. Ivonne \i prinse bra]ul lui Manoel, vorbind repede
cu el \n propria lor limb`, pe care Dionne n-o \n]elegea
[i prin urmare era exclus` din conversa]ie. Manoel
asculta ceea ce-i spunea ea, cu mâinile prinse la spate
\n cureaua pantalonilor [i cu capul aplecat \n fa]`.
Dionne, privindu-i, se \ntreba de ce, dac` era
evident c` urmau s` se c`s`toreasc`, nu avusese loc
ceremonia. Louise \i spusese asta cu trei ani \nainte de
accidentul Ivonnei [i prezen]a ei la „mas“, ar`ta c`
nimic nu se schimbase.
Inima \i b`tea puternic. Care erau [ansele Ivonnei
de a se vindeca? Va avea vreodat` o via]` normal` din
nou, o c`snicie normal`? |i va putea d`rui lui Manoel
un fiu pentru a continua tradi]ia St. Salvador? Dionne
oft`. Dac` avusese \ndoieli dac` s`-i spun` sau nu lui
Manoel despre Jonathan, situa]ia de fa]` o \mpiedica.
Ivonne va sta \ntotdeauna \ntre ei [i oricât de
r`ut`cioas` ar fi fost \n trecut, nu-i putea strica
speran]ele.
Madame St. Salvador \i adusese o can` mare cu
cafea aburind` [i aromat`. Era tare [i neagr` [i era
exact ceea ce-i trebuia dup` evenimentele de dup`-
amiaz`. Manoel \[i aprinse o ]igar` [i plec` de lâng`
scaunul Ivonnei, uitându-se dur la Dionne. Apoi ea \[i
aminti de ceea ce-i spusese Gemma.
– Bunica ta vrea s` te vad` \nainte s` plec`m. Am
uitat s`-]i spun.

80
Manoel ezit` un moment [i apoi ie[i din camer`.
L`sat` singur` cu madame St. Salvador [i Ivonne,
Dionne sim]i c` o cuprinde teama.
Mama lui Manoel \i d`du Ivonnei o cea[c` de cafea
[i apoi se uit` la Dionne.
– Când pleci? \ntreb` ea brusc.
– Vrei s` spui când m` \ntorc \n Anglia?
– Desigur.
Dionne \[i trecu limba peste buzele uscate.
– Nu sunt sigur`. |n câteva zile, cred.
Ivonne se uit` la degetele goale ale Dionnei [i apoi
la magnificul diamant de pe propriul deget.
– Nu e[ti m`ritat`, nu? Nici logodit`?
– Nu.
Madame St. Salvador veni spre ea.
– Ai venit aici s` faci necazuri, mademoiselle?
\ntreb` ea sup`rat`.
Dionne se retr`gea.
– Nu, nu, desigur. Nu voiam s` vin aici, la „mas“!
Asta a fost dorin]a Gemmei, dup` cum sigur [ti]i!
– Gemma! Mama lui Manoel rosti cuvântul cu
ironie. Femeia asta a fost cauza tuturor necazurilor
dintre Manoel [i familia lui! A f`cut tot ce-a putut pen-
tru a-i distruge via]a!
– {i Gemma face parte din familia lui, preciz`
Dionne \ncet.
Madame St. Salvador \[i ridic` ochii.
– Nu e din familie. E o ]iganc`, o gitan` lene[`,

81
bun` doar s` [terpeleasc` [i s` c`l`reasc`! O femeie
f`r` suflet, iresponsabil`, care crede c` ne poate con-
duce vie]ile dup` propriile legi! Pumnii i se
\ncle[taser`. Dar \mb`trâne[te, ai auzit? {i va muri
curând! Atunci vom sc`pa to]i de ea – de incanta]iile
[i supersti]iile ei, de convingerile ei stupide care au
aruncat cu noroi peste aceast` cas`.
Dionne se retrase dezgustat`.
– E b`trân`, spuse ea distinct. Dar nu irespon-
sabil`! Trebuie s` [ti]i c` a fost prin]es` \n tribul ei, [i
dac` bunicul lui Manoel nu s-ar fi \ndr`gostit de ea [i
n-ar fi adus-o aici, s-ar fi m`ritat cu [eful de trib.
– Allons, donc! Madame St. Salvador zâmbi
dispre]uitor. Ce fel de poveste e asta? Deci s-a m`ritat
cu socrul meu, dar dragostea pentru familia ei era a[a
de mare \ncât imediat dup` ce so]ul ei a murit, s-a
\ntors la via]a nomad`.
Dionne se ridic` \n picioare.
– Nu \n]elegi. Ura s` fie \nchis`! Ura s` stea \ntr-o
cas` [i s` aib` acela[i peisaj sub ferestre, zi de zi, an de
an! {i când so]ul ei a murit, fiul ei era deja \nsurat cu...
cu tine.
Madame St. Salvador \[i \ntoarse fa]a spre Dionne.
– Cel pu]in so]ul meu \[i [tia pozi]ia [i [i-o p`stra,
mademoiselle! O dispre]uia pe mama sa la fel de mult
ca mine!
– Crezi c` nu [tiu asta? Dionne izbucni, mânia
fiindu-i stârnit` de acuza]iile aduse de mama lui

82
Manoel femeii care odat` ]inuse cu adev`rat la ea.
– |i faci via]a un chin. O moart` vie! Cu regulile tale
meschine, planurile tale pentru viitorul lui Manoel!
Nu ]i-a p`sat niciodat` de fericirea lui, doar s`-]i
urmeze ambi]iile pentru putere!
– Cum \ndr`zne[ti? Madame St. Salvador era \nfu-
riat`, [i chiar [i Ivonne se aplecase \nainte \n scaunul
ei, cu ochii str`lucindu-i de bucurie f`r` margini.
– Tu provoci numai necazuri! Ai venit aici s`
studiezi \n]elepciunea ]ig`neasc`, cu calificarea ta aca-
demic`! |ncercând s`-mi orbe[ti fiul cu dialoguri
intelectuale, când de fapt nu voiai decât s` te culci cu
el! Trase aer \n piept. {i acea „c`]ea“ b`trân` [i senil`
te-a \ncurajat! Biat` prostu]`, nu [tii c` ar face orice \n
ciuda mea? Chiar s` aranjeze o a[a-zis` ceremonie de
c`s`torie \ntre voi doi, pentru ca ceea ce faci tu s` par`
corect [i decent pentru fiul meu!
Dionne \[i pierdu respira]ia [i trase de gulerul
bluzei cu degete tremur`toare.
– E[ti o mincinoas` rea! strig` ea [i se trase \n spate
\nsp`imântat`, c`ci madame St. Salvador \[i \nfipse
degetele \n obrazul ei.
– Dumnezeule! Ce se \ntâmpl` aici?
Manoel intr` furios, privirea c`zându-i pe Dionne
care era \ngrozit`, cu o mân` pe obraz, [i apoi pe
mama lui care se ]inea de marginea mesei din lemn
l`cuit, \n \ncercarea de a se sprijini.
– Ie[i afar` din aceast` cas`! strig` madame

83
St. Salvador furioas`. Mi-a spus ni[te tic`lo[ii. Cum ai
adus-o aici, [tiind ce sim]ea pentru mine, pentru to]i?
– Nu-i adev`rat!
Indignarea Dionnei se pierdu \n furtuna de
v`ic`reli a mamei lui Manoel, \n timp ce Ivonne vorbea
cu Manoel pe limba lor, pe care-o folosise [i \nainte,
aruncând priviri sup`rate c`tre Dionne. |[i mut` scaunul
spre femeia care urma s`-i fie soacr`, punându-[i mâna
\n jurul ei, consolând-o cu cuvinte blânde.
Dionne se uit` la cei trei: madame St. Salvador sus-
pinând amar \n batist`; Ivonne \ncercâd dar nereu[ind
s-o consoleze; Manoel cu o expresie de exasperare pe
fa]`, evident \ncercând s` hot`rasc` cine spunea
adev`rul; [i cu o izbucnire brusc`, ie[i din buc`t`rie.
Dionne ie[i [i ea, luând guri mari de aer, \ncercând
s`-[i domoleasc` b`t`ile s`lbatice ale inimii. Nu fusese
niciodat` atât de umilit`, nici m`car acum trei ani,
când madame St. Salvador \i spusese, \n termeni nu
prea clari, care era datoria lui Manoel.
Merse, nesigur` pe picioare, pentru a se sprijini de
gardul unde câ]iva cai albi [i viguro[i folosi]i la „mas“
erau \ngr`di]i dup` muncile de diminea]`.
Dionne \i invidie. Ce vie]i simple aveau, \n com-
para]ie a cu ei. Tot ce se a[tepta de la ei era o zi de
lucru \n schimbul hranei, ad`postului [i când era
necesar a \mperecherii. |[i frec` o palm` de obraz,
[tergându-[i o lacrim` solitar`. Nu trebuia s` vin` aici,
\[i spuse din nou, a[a cum o f`cuse de atâtea ori

84
\nainte. Nu trebuia s`-i permit` lui Clarry s-o conving`
c` lui Jonathan nu trebuie s` i se refuze [ansa de a se
face bine doar pentru c` ea nu-[i permitea, când pro-
priul lui tat` avea o avere nelimitat`. Unele lucruri
sunt mai importante decât banii [i ea tremur` f`r` a se
controla când se gândi cum s-ar sim]i dac` mama lui
Manoel ar lua controlul asupra lui Jonathan. {i se
putea \ntâmpla, se gândi ea.
Era atât de absorbit` cu propria nenorocire \ncât
nu observ` c` ie[ise cineva din cas` [i traversase curtea
spre ea, [i \n consecin]` reac]ion` violent când Manoel
spuse cu o voce diferit` de cea folosit` \n cas`:
– Dionne, pentru numele lui Dumnezeu! Un
mu[chi al fe]ei \i tres`ri [i ochii i se \ntunecar` de
emo]ie. Nu te mai uita la mine de parc` a[ vrea s` te
bat. Nu vreau. |mi pare r`u c` a trebuit s` supor]i ceea
ce s-a \ntâmplat!
Respira]ia Dionnei deveni greoaie.
– Asta ar trebui s` fie o scuz` pentru ceea ce s-a
\ntâmplat acolo? \ntreb` ea.
– Nu-mi cer scuze. |]i spun doar ce simt.
– Voi... voi. St. Salvador! Cine v` crede]i?
|[i \n`bu[i un oftat ce-i st`tea \n gât.
– N-am vrut s` vin aici [i cu siguran]` n-am dorit
genul `sta de confruntare cu mama ta, dar cel pu]in
nu-mi imaginez c` nu am nici o vin`!
– Crezi c` eu am?
– Da! d`du ea din cap. Da, cred. M-ai tratat ca pe o

85
marionet` de când am sosit, f`cându-m` s` dansez \n
ritmul t`u, pentru c` aveai mâna ridicat`. Ei bine,
ajunge! Am terminat cu afacerile astea necurate. Po]i
s`-]i p`strezi banii! Nu-i mai vreau!
– Dionne! Rosti cuvântul furios, dar ea se \ntoarse,
alerg` prin curtea unde st`tea Melody, a[teptând
r`bd`toare.
Ignorând comanda lui de a l`sa calul \n pace,
Dionne se arunc` \n [a [i \l lovi cu c`lcâiele \nainte ca
Manoel s` apuce s-o opreasc`, pornind la galop.
Se arunc` [i el \n [a [i Dionnei i se f`cu team`.
Dar nu se opri s` se gândeasc` la consecin]e [i
galop` u[or de-a lungul câmpiei \ntinse, plin` de
iarb`, care \nconjura „masul“. Iapa alb` prinse vitez`
pe gazon, dar de data asta Dionne controla situa]ia [i
aerul care-i trecea prin p`r era curat [i \nvior`tor dup`
aerul \nchis din casa de la ferm` [i atmosfera de ur` [i
suspiciune.
Dar inevitabil, când trecur` printr-un vad, calul
negru al lui Manoel se apropie de ei [i curând fur`
unul lâng` altul. Dionne se \ntoarse spre el s`-l
priveasc` [i Melody se cabr` brusc, aruncând-o din [a
\n noroiul terenului mocirlos. Reac]ia ei imediat` nu
fu de durere ci mai degrab` o constatare deprimant`
c` pantalonii ei crem [i bluza \i erau stricate.
R`mase acolo câteva clipe, prea enervat` ca s` se
ridice, dar deodat` Manoel fu lâng` ea, coborând de
pe cal [i privind-o nelini[tit.

86
– Dionne! exclam` el r`gu[it. Te sim]i bine? Te-ai r`nit?
Dionne se uit` la el confuz`, sprijinit` \ntr-un cot, cu
gulerul bluzei desf`cut, dezv`luindu-i curbele
pieptului.
– A fost o nebunie din partea mea. |mi pare r`u,
Manoel.
– Oh, Dionne! Manoel se ridic` brusc, trecându-[i
o mân` prin p`r cu violen]`. Pentru numele lui
Dumnezeu, ridic`-te!
Dionne se uit` la el, foarte con[tient` de puterea
lui [i de nevoia ei disperat` de a-l avea. Deliberat,
spuse:
– Ajut`-m`, Manoel. Doar dac` nu ]i-e team` s`-]i
murd`re[ti mâinile.
Manoel se \ntoarse, cu o expresie controlat`,
\ntinzând automat o mân` spre ea. Dionne \[i puse
mâna \ntr-a lui, sim]indu-[i pielea arzând, chiar dac` el
era rece. O ridic` u[or [i apoi \i d`du drumul, \ntor-
cându-se pentru a prinde h`]urile calului.
Manoel se \ntoarse, cu ochii scânteind mânio[i.
– E[ti gata? \ntreb` el, [i ea \ncuviin]` u[or din cap.
Bine. Atunci ne \ntoarcem la „mas“.
– La „mas“? Dionne era \nsp`imântat`. Nu vreau s`
m` \ntorc acolo!
– Ai de gând s` intri \n ora[ \n asemenea hal? Vocea
lui era rece [i indiferent`.
Dionne se uit` la hainele ei p`tate de noroi [i \[i
trecu o mân` prin p`rul zburlit.

87
– Trebuie s` merg, nu-i a[a?
Manoel ezit` [i apoi oft`.
– O s` mergem la caban`, spuse el hot`rât.
Dionne tremur`.
– De acord.
Manoel \nc`lec` pe Consuelo [i ]inu h`]urile lui
Melody \n timp ce Dionne urca \n [a. Apoi, f`r` nici un
cuvânt, porni de-a lungul câmpiei.
Nu le lu` mult timp pân` la caban`, dar Dionne nu
era con[tient` de trecerea timpului. Lâng` casa
acoperit` cu paie, se sp`l` cu ap` de la fântân`, \n
timp ce Manoel intr` \n caban` s` bea ceva.
|n curând noroiul \i disp`ru de pe mâini [i \[i dori
s`-[i scoat` [i bluza pentru a se sp`la [i pe gât [i pe
umeri. Dar nu putea face asta a[a c` se mul]umi s`-[i
descheie bluza [i s` se stropeasc` cu ap` rece pe gât
pân` se r`cori.
Se uit` \n gol, pierdut` \n gânduri, când Manoel se
apropie de ea sup`rat.
– Pentru numele lui Dumnezeu, ce faci, se r`sti el,
cu ochii pe gâtul ivit prin deschiz`tura bluzei.
– |mi era cald, se scuz` ea. |ncercam s` m`
r`coresc.
Manoel se uit` la obrajii ei \nro[i]i.
– Nu po]i s` consideri câmpia deschis` drept o
baie. Oricine ar putea veni aici!
Degetele Dionnei tremurar` când \ncercar` f`r`
succes s`-[i \ncheie bluza.

88
– Numai tu po]i spune a[a ceva, desigur, \l acuz`
ea. Ei bine, tu ai venit peste mine, ce ai de gând s` faci?
Degetele Dionnei erau nemi[cate din cauza privirii lui,
[i [tiu \n acea clip` c` mersese prea departe de data
asta; f`cuse pasul fatal spre necunoscut.
|ncercând s` \nl`ture tensiunea care se instalase
\ntre ei, se mi[c` repede, ca s` pun` fântâna \ntre ei.
Dar el fu mai rapid [i \nainte ca ea s` scape, mâna lui
Manoel o apuc` de bra] tr`gând-o spre el. Dionne se
lupt`, dar era neputincioas` \n fa]a puterii lui, [i el
ap`s` corpul ei moale de al lui, ea sim]indu-i fiecare
mu[chi. Era o tortur` minunat`. Apoi el \[i ap`s` gura
pe gâtul ei, arzându-i carnea.
– Nu, Manoel, te rog, nu! gemu ea, \ntorcându-[i
capul disperat` dintr-o parte \n alta.
Gura lui cobor\ de-a lungul gâtului ei.
– De ce? \ntreb` el aproape de pielea ei. De ce s`
nu-mi iau ceva ce este al meu, doar [tii asta!
O \nvârti \n bra]e [i gura lui o c`ut` pe a ei. Dionne
\[i ]inu buzele strânse. Era o nebunie, nu trebuia s`
r`spund`.
Manoel deveni nelini[tit [i \[i plimb` o mân` de pe
gâtul pe buzele ei, for]ându-le s` se deschid`. Apoi
gura lui sorbi dulcea]a buzelor ei, devorându-le cu
pasiune fl`mând`.
Ea se lipi de el convulsiv, mâinile ei alunecându-i pe
pieptul lui spre p`rul negru [i des, mângâindu-i ceafa.
Dar când mâinile lui alunecar` sub bluz`, pe carnea

89
ei, c`utându-i c`ldura, Dionne se lupt` s`-[i revin`.
Cu un efort supraomenesc, se smulse de lâng` el [i
\[i \nchise bluza, gr`bindu-se spre caban`.
Când se \ntoarse, el \nc` era cu spatele la ea, aple-
cat spre fântân`, sp`lându-[i fa]a [i gâtul cu ap`. Când
se \ndrept` [i se \ntoarse spre ea, expresia lui o impre-
sion`. Era un fel de am`r`ciune, o singur`tate sinistr`
pe fa]a lui.
F`r` a mai vorbi, merse spre cal [i urc` \n [a. Se
\ntoarse spre Dione.
– Urc` pe cal! comand` el aspru, [i Dionne ezit`.
F`r` nici o vorb`, el plec`, l`sând-o s`-l urmeze.
C`l`ri departe de ea tot drumul spre Arles [i o f`cu s`
descalece la ceva distan]` de hotel. Dionne \l privi
dezorientat`.
– Nu vreau s` intru \n ora[, \i spuse el rece. De alt-
fel, sunt sigur c` nu ]i-e greu s` g`se[ti drumul spre
hotel. Dac` nu, po]i ruga pe cineva. Oricine ar fi
bucuros s` te ajute, sunt sigur!
{i f`r` a mai a[tepta s`-i r`spund`, \nc`lec`, l`sând-o
s` se simt` mai prost ca niciodat` \n via]a ei.

90
Capitolul 6

Abia \n diminea]a urm`toare reu[i Dionne s`-[i dea
seama de situa]ia ei \ncurcat`. |ntreaga sear` prece-
dent` [i la fel toat` noaptea fusese prea plin` de
sup`rare ca s` simt` altceva decât o imobilitate de
ghea]`, [i de[i dormise, somnul \i fusese pres`rat cu
co[maruri cu Manoel smulgându-l pe Jonathan de
lâng` ea, [i cu mama lui ascunzând copilul pentru ca
ea s` nu-l g`seasc` niciodat`.
Diminea]a se a[ez`, cu ochii istovi]i, la m`su]a de
toalet`, uitându-se la reflezia ei \n oglind` de parc` ar
fi \ncercat s` g`seasc` ni[te r`spunsuri \n liniile
nefericite ale fe]ei sale.
Dar tot ceea ce-[i amintea era fa]a lui Manoel când
se \ntorsese spre ea la caban`, dispre]ul [i
am`r`ciunea lui care fuseser` mai groaznice decât
orice acuza]ie. De ce o \nvinov`]ea pentru c` se com-

91
porta a[a? O credea genul de femeie care ademenea
un b`rbat [i apoi se retr`gea f`r` s`-i pese de senti-
mentelor lui? Nu-[i d`dea seama c` era la fel de
chinuitor [i pentru ea? Nu dorise s` plece; toate
sim]urile tânjeau dup` satisfac]ia pe care n-o primiser`.
|[i sprijini b`rbia \n palme, odihnindu-[i coatele pe
marginea lemnului lustruit. Imagini efemere din tre-
cut se \ntorceau s-o chinuiasc` [i o v`zu din nou pe
fata neexperimentat` care fusese acum trei ani când
venise \n Camarque.
Era gata s` termine cursul preg`titor pentru profe-
sori [i profitase de [ansa de a sta trei luni \n Fran]a.
Aproape toate cele trei luni le petrecuse \n Provence.
Petrecuse o perioad` la Paris, [i dup` ce \nchiriase
o ma[in` plec` \n Sud. Petrecuse zece zile explorând
castelele de pe Valea Loarei [i apoi continuase prin
zonele viticole din Provence. Era luna mai [i vremea
era idilic` – nu prea cald` pentru a aduce roiuri de
insecte enervante care umpleau regiunea, nici prea
r`coroas` pentru a necesita altceva decât haine
u[oare.
Regiunea din jurul Arlesului [i Les Saintes Maries
de la Mer era plin` de ]igani [i turi[ti, to]i veni]i pen-
tru s`rb`toarea care avea loc \n fiecare an [i celebra
stabilirea \n Provence a celor trei Marii care d`duser`
mai târziu numele Les Saintes Maries. Dar mai era
servitoarea sfin]ilor, Sara, cea cu pielea tuciurie, c`reia
]iganii \i aduceau omagiul, [i de[i nu fusese niciodat`

92
canonizat` la Roma, era privit` ca o sfânt` printre
romi. Erau multe legende despre ea, a[a cum aflase
Dionne curând, dar pe atunci g`sise totul foarte
interesant.
|narmat` cu un aparat de filmat [i un caiet pentru
a-[i scrie impresiile, mersese la Les Saintes Maries \ntr-o
diminea]` \nsorit`.
Ma[ina veche pe care o \nchiriase nu se dovedise
bun` pân` la urm`, [i când volanul se blocase [i
ma[ina intrase \n [an], mul]umit` c` era \n via]`,
Dionne s-a trezit la marginea unei [atre de ]igani. Un
tân`r atr`g`tor o ajutase s` ias` din [an], [i o luase s-o
\ntâlneasc` pe bunica lui, insistând c` nu putea refuza
invita]ia. Desigur, tân`rul fusese Manoel, [i bunica lui
Gemma. Doar mai târziu descoperise, din \ntâmplare
c` Manoel era doar un sfert ]igan [i trei sferturi aristo-
crat din Provence.
Dar \nceputul rela]iei lor fusese de a[a natur` \ncât
ea nu pusese la \ndoial` fericirea pe care o sim]ea.
Fiecare zi era un nou deliciu [i \ncuraja]i de acea
b`trân` formidabil`, bunica lui, petrecuser` multe zile
\mpreun`. Nu aflase decât târziu c` p`rin]ii lui erau
departe.
Dar chiar dup` ce monsieur [i madame St. Salvador
se \ntorseser` [i Dionne \ncepuse s` realizeze exact
ceea ce se a[tepta de la el, Manoel continuase s-o vad`,
refuzând s` permit` cuiva s`-i despart`. Dionne \i
\ntâlnise p`rin]ii, o \ntâlnise pe Louise, sora lui de

93
paisprezece ani, [i fusese \nghe]at` de atitudinea rece
a p`rin]ilor lui.
Mai târziu, o \ntâlnise pe Ivonne Demaris, [i afl` c`
madame St. Salvador pl`nuise s`-l \nsoare pe Manoel
cu Ivonne. Totul fusese stabilit de când erau copii [i
nimic [i nimeni nu putea \mpiedica asta.
P`rin]ii lui Manoel pl`nuiser` totul f`r` a ]ine cont
de Gemma, [i ea nu era u[or de \nfrânt. Cum zilele
fierbin]i treceau, aceasta r`m`sese \n rulot` la margi-
nea drumului St. Salvador, pl`nuind \ntâlniri \ntre
Dionne [i Manoel, [tiind c` mai devreme sau mai
târziu destinul se va \mplini.
Dar de[i Dionne \l iubea cu disperare pe Manoel,
nu putea fi amanta lui. {i ciudat, de[i el trebuie s` fi
[tiut c` avea puterea s` treac` peste ap`rarea ei,
Manoel nu o for]ase. {i ea \l iubise mai mult datorit`
st`pânirii lui, de[i trebuie s` fi fost foarte greu pentru
el. Dionne visase c` \ntr-o zi Manoel \[i va sfida p`rin]ii
[i va fugi cu ea.
Gemma, desigur, cu viclenia ei \nn`scut`, \n]ele-
sese situa]ia lor mai bine decât oricine. Urm`rise
evolu]ia rela]iei lor [i [tia exact ce urma s` se \ntâmple.
|n iulie, când \n Arles se ]inea festivalul coridei, ea
\i invitase pe ]iganii din tribul ei la o \ntâlnire la Mas
St. Salvador. Veniser` o mul]ime de ]igani, spre dez-
gustul p`rin]ilor lui Manoel, dar nu aveau ce face.
Bunicul lui Manoel \[i l`sase fiul la conducerea fermei,
dar aceasta apar]inea so]iei sale, Gemma.

94
Erau multe ospe]e [i veselie, desigur. Nop]i cu vin,
dans [i muzic`. Manoel avea sânge de ]igan \n vene,
iar lungile zile de var` o bronzaser` pe Dionne f`când-o
la fel de aurie [i ispititoare ca o vr`jitoare. Nu o putea
l`sa singur`, era \ndr`gostit nebune[te de ea [i rela]ia
lor atinsese un punct de criz`.
Gemma nu putea fi mai \ncântat`. Manoel era
punctul vital al lumii ei, nepotul ei iubit, sânge din
sângele ei, mo[tenitor al Mas St. Salvador, [i ea refuza
s` accepte c`s`toria lui cu o scorpie rece [i calculat` –
descrierea ei pentru Ivonne Demaris.
|ntr-o dup`-amiaz` de procesiuni \n Arles, Manoel
o luase pe Dionne la o corid`. Era o dup`-amiaz`
fierbinte [i mirosul de moarte era \n aer, amestecat cu
transpira]ia trupurilor \nc`lzite. Era o zi \n care natura
te f`cea con[tient de nevoia primitiv` de sânge [i
Dionne era intens con[tient` c` zilele ei \n Provence
se terminau.
Manoel era con[tient de asta [i era nes`buit a[a
cum nu fusese niciodat`. Când strig`tele mul]imii se
transformaser` \n ironie [i dispre] pentru un matador
nepriceput, Manoel \[i p`r`sise scaunul [i s`rise \n
aren` s`-i ia locul. |i luase capa matadorului [i Dionne
trebui s` priveasc` \n nemi[carea ei [i spaima când el
salut` mul]imea care ]ipa [i era ner`bd`toare pentru
crim`.
Dar Manoel nu ucise taurul; se juc` cu moartea mai
multe minute, dar când p`r`si arena era neatins de

95
str`lucirea sângelui \n nisip [i taurul r`mase obosit [i
gâfâind, confuz din cauza a ceea ce se \ntâmplase.
Dionne era confuz`, de asemenea, [i \nainte ca
Manoel s` se \ntoarc` pe scaunul lui ea fugi [i el o g`si
afar`, sim]indu-se r`u [i tremurând. |n timp ce \ncerca
s` o fac` s` se simt` mai bine, ea se \ntoarse c`tre el,
incapabil` s`-l ierte pentru c` o speriase.
Se \ntoarser` \n [atra de ]igani \n ciuda protestelor
ei, [i Manoel o \nfrunt` pe Gemma cu ceea ce f`cuse.
Dar Gemma râse [i o oc`r\ pe Dionne pentru c`
avusese inima slab` s`-[i \nchipuie c` Manoel nu [tia
exact ceea ce f`cea. Chiar [i a[a, Dionne era zguduit`
de cele \ntâmplate, dovedindu-[i c` f`r` Manoel via]a
ei nu avea nici un rost.
Acea sear` fu momentul cel mai important al fes-
tivit`]ilor din [atr`, [i muzica era mai s`lbatic` [i mai
ascu]it` ca niciodat`. |n mintea ei viorile p`reau s`-i
ating` [i s`-i sfâ[ie emo]iile \n buc`]ele [i abia era
con[tient` c` oamenii se uitau la ea ciudat, atingându-i
hainele, str`lucirea neagr` de m`tase a p`rului, mur-
murând pentru ei \ntr-o limb` muzical`.
Dar treptat, pe m`sur` ce trecea timpul, \ncepu s`-[i
dea seama c` acea sear` era diferit` de celelalte pe
care le petrecuse \n campus. Muzica [i dansul, aerul
\nc`rcat de emo]ie, o cople[iser`.
Gemma ap`ru \mbr`cat` \n hainele de ceremo-
nial, ca lider matriarhal al tribului. Dionne realiz`
c` asta era ceea ce a[teptau to]i. Manoel era lâng`

96
ea [i \l privea nervoas`, cerându-i din ochi explica]ii.
Ochii lui Manoel erau umezi [i plini de dragoste [i
de pasiune.
– Te iubesc! spuse el r`gu[it. Ai \ncredere \n mine!
Detaliile exacte a ceea ce se \ntâmplase dup` asta
r`m`seser` \ntunecate \n mintea ei. Atâtea lucruri se
\ntâmplaser` deodat` [i pân` când ea [i Manoel nu
schimbaser` buc`]ele de pâine s`rat`, nu realizase, c`
era un ritual de c`s`torie. La \nceput \i fusese fric`,
dar muzica re\ncepuse [i era [i mai s`lbatic`, trezind
toate sim]urile. Ea [i Manoel beau vin ro[u din aceea[i
cup` [i el \i pusese la gât un l`n]i[or de aur cu
medalion. Ochii lui c`utau iertarea ei [i ea sim]i c`
nelini[tea i se risipe[te. Acesta era Manoel, omul pe
care-l iubea, so]ul ei prin legea ]ig`neasc`.
S`rb`toarea [i dansul continuaser` târziu \n
noapte, dar Dionne [i Manoel plecaser` mult mai
devreme, Gemma preg`tise rulota pentru ei.
Amintirea nop]ii petrecute \mpreun` o f`cu s`
ro[easc`. Chiar [i acum, putea sim]i pielea fin` a cor-
pului tân`r a lui Manoel aproape de al ei [i pasiunea
gurii lui afundând-o prin cear[afurile moi, de m`tase,
care acopereau patul...
|[i lu` fa]a \n mâini. Dac` ar fi [tiut ce urma s` se
\ntâmple, se gândi ea. Dac` ea [i-ar fi dat seama c`
totul fusese o fars`, jucat` \n beneficiul ei, pentru a-i
da lui Manoel ceea ce-[i dorea mai mult... Manoel o
p`r`sise a doua zi, \nainte ca ea s` se trezeasc`, pentru

97
a se \ntoarce la mas. |l a[teptase toat` ziua s` se
\ntoarc` [i s-o duc` la mas, s` le spun` p`rin]ilor ce se
\ntâmplase, dar el nu se \ntorsese [i seara, Dionne era
\nnebunit`. Nu mai avea la cine s` se \ntoarc`.
Gemma, singurul ei aliat, plecase cu restul tribului
diminea]a devreme.
Dac` Gemma [tiuse c` totul fusese o p`c`leal`?
Dac` disp`ruse pentru a evita nepl`cerile care ar fi
urmat?
Pe la ora nou` Dionne era convins` c` fusese
manipulat`; un pion \ntr-o pies` a Gemmei, pentru
satisfac]ia lui Manoel.
Nu spusese Gemma \ntotdeauna c` ar face orice
pentru Manoel?
Nu [tiuse c` Manoel era disperat dup` ea?
Fusese umilitor, [i Dionne \[i smulse lan]ul de aur
pe care i-l pusese la gât noaptea trecut`, uitându-se cu
lacrimi \n ochi la medalion. Nu voia s` aib` nimic care
s`-i aminteasc` de prostia ei.
Sunetul de copite de cai o f`cu s` se repead` spre
fereastr`, uitându-se prin \ntunericul luminat de lun`.
Dar c`l`re]ul singuratic nu era b`rbat, era madame
St. Salvador, care ceruse s` fie l`sat` s` intre.
Dionne nu putuse decât s` se dea la o parte [i s-o
lase s` intre, chiar dac` prezen]a ei \nsemna un de-
zastru. Ea v`zuse obrajii Dionnei plini de lacrimi [i \i
spusese c` venise \n interesul lui Manoel. |i spusese c`
fiul ei se ru[ina de ceea ce f`cuse [i-i era greu s`-[i

98
g`seasc` cuvintele pentru a se face iertat. Aparent le
spusese totul p`rin]ilor, [i ei nu puteau accepta ceea
ce f`cuse. El era logodit cu Ivonne, se logodiser` de
când erau copii, [i leg`tura lui cu Dionne putea fi
iertat` [i uitat`. Desigur [i Dionne realizase c` aceste
ritualuri de nunt` erau mai mult de fa]ad` [i nu erau
luate \n serios de participan]i.
La \nceput fusese prea [ocat` s` gândeasc` coerent.
Dar adev`rul era c` mama lui Manoel tocmai rostise
\ndoielile pe care chiar ea le avusese toat` ziua, de
când devenise evident c` Manoel nu avea s` se mai
\ntoarc`.
Umilin]a final` era un cec semnat chiar de Manoel
pentru ea, \n valoare de dou` mii de lire, pl`tibile la
banca lui din Anglia. |i d`duse o imens` satisfac]ie s`
rup` acel cec \n buc`]i \n fa]a mamei lui Manoel, chiar
dac` avusese sentimentul c` f`când asta, f`cea ceea ce
voia madame St. Salvador.
Dup` asta nu mai voia decât s` plece, [i plec` \n
ziua urm`toare cu avionul de la Marsilia. Era amor]it`
de durere [i incapabil` s` uite timpul petrecut \mpre-
un` cu Manoel. Fusese un iubit minunat [i s` [tie c`
nu avea s`-l mai vad` niciodat` era agonizant.
Când Dionne descoperise c` era \ns`rcinat`, fusese
\nnebunit`. Nu putea vedea nici un viitor pentru ea
sau pentru copil, [i f`r` interven]ia Clarrei, ceva oribil
s-ar fi putut \ntâmpla. |n cele din urm` m`tu[a ei afl`
adev`rul [i prin ea Dionne \ncepu s` gândeasc` din

99
nou coerent. La urma urmelor, era tân`r` [i capabil`
s`-[i revin`. Desigur, nu i-ar spune lui Manoel, era
ne\nduplecat`. El nu avea nici un drept asupra acestui
copil. O abandonase de parc` nici nu existase, [i ea nu
voia nimic de la el.
M`tu[a ei era minunat`. Ea fusese de acord c`
Dionne trebuia s` p`streze copilul, [i când Jonathan
se n`scuse fusese iubit [i r`sf`]at ca orice alt copil.
Dionne primise un post de profesoar` [i m`tu[a ei
avusese grij` de copil \n timp ce ea muncea. Nu era a[a
de greu. Nu aveau prea mul]i bani, dar nu erau nici
nevoia[i. Doar când Jonathan se \mboln`vise \ncepuse
ea s` realizeze ce ar fi f`cut Manoel dac` ar fi [tiut de
existen]a copilului.
Apoi, câteva s`pt`mâni mai târziu, doctorul \i
spusese c` Jonathan trebuia s` scape de clima brita-
nic`. Clarry \i spusese blând dar insistent c` \i datora
asta.
Lacrimile izvorâr` din ochii Dionnei [i pentru
prima oar` \[i \ng`dui s` le lase s` alunece pe obraji.
Ce fiasco fusese aceast` c`l`torie, o pierdere de fon-
duri absolut necesare!
Dionne se ridic` [tergându-[i cu o mân` obosit`
ochii. Ce trebuia s` fac`?
Nu putea r`mâne aici, nu dup` ce \i aruncase lui
Manoel banii \n fa]`. {i dup` incidentul de la caban`
ar fi fost o gre[eal` s` mai stea.
– Un cioc`nit gr`bit \n u[` \i f`cu inima s` tresar`.

100
– Da? Cine este?
– Le tèlèphone, mademoiselle! se auzi vocea
menajerei. Veni]i jos?
Inima ei b`tea puternic dar apoi se lini[ti.
– Desigur!
Era Henri. Spusese c` o s`-i telefoneze ast`zi. Era
bine s` [tie c` lui \i era atât de dor. Era abia nou`
diminea]a [i deja el suna. Sau motivele lui erau la fel
de calculate ca ale lui Manoel? Oricum nu conta cu
adev`rat. Nu avea inten]ia s` se implice \ntr-o rela]ie
cu el.
– Voi fi jos \ntr-un minut! {i dându-[i jos capotul,
\[i puse pantalonii.
Vocea lui Henri era pl`cut`.
– Dionne? Cât m` bucur s` te aud. Ce faci?
Dionne r`spunse politicos [i Henri rosti:
– Pari posomorât`. E de vin` telefonul meu pentru
– cum s`-i spun – aceast` depresie?
– Nu, desigur c` nu. E dr`gu] din partea ta c` ai
sunat. Dar mi-e team` c` voi pleca \n curând.
– Ce? Pleci? Pleci din Provence? \ntreb` el
dezam`git.
– Mi-e team` c` da. Trebuie s` m` \ntorc \n Anglia.
– Dar de ce? Ai stat aici mai pu]in de o s`pt`mân`!
– {tiu. Dar... ei bine, trebuie s` m` \ntorc.
– {i când pleci?
– Nu [tiu. Ast`zi, mâine poate. Depinde când
g`sesc bilet.

101
– Atunci trebuie s` fie mâine, Dionne. Cel pu]in
mai ofer`-mi o zi \n compania ta.
Dionne ezit`. |n ciuda dorin]ei de a pune cât mai
multe mile \ntre ea [i Mas St. Salvador, inima ei era
prea slab` [i ced` perspectivei unei zile \n plus \nainte
de a se dep`rta de Manoel. Era stupid, iresponsabil
chiar, dar ideea de a pleca \i provoca o durere \n
suflet.
– |n regul`, spuse ea acum, ca r`spuns la invita]ia
lui Henri. |n regul`, voi \ncerca s` rezerv un bilet pen-
tru mâine. Se dispre]ui pentru slabiciunea ei, dar totul
era aranjat [i Henri era \ncântat.
– Ce ai vrea s` faci? \ntreb` el. Sunt liber toat` ziua.
Ai vrea s` vizitezi \mprejurimile? Ville? Les Baux? Sau
poate Nimes?
– Nu, nu acolo, spuse ea repede. N-am putea s`
mergem la Les Saintes Maries? Am lua prânzul [i apoi
am \nota?
Henri p`rea entuziasmat.
– Desigur. Dac` asta \]i dore[ti, Dionne. N-a[ fi
\ndr`znit s` propun ceva atât de \ncânt`tor. Când vei
fi gata?
Dionne se uit` la ceas. Era trecut de nou`.
– D`-mi o or`, spuse ea. N-am luat \nc` micul
dejun [i vreau s` telefonez la aeroport.
Henri accept` [i \nchise. Dionne se sim]i mai bine.
Acum c` plecarea \i fusese amânat` cu o zi, putea s` se
relaxeze. Lu` micul dejun la restaurant [i apoi urc` \n

102
camer` ei pentru a se schimba \n ceva mai confortabil.
Hot`r\ c` pantalonii erau potrivi]i. Dar \[i lu` pe
dedesubt [i costumul de baie de culoarea l`mâii, pen-
tru a evita dificult`]ile de a se schimba mai târziu.
Apoi, dup` ce-[i f`cu un machiaj u[or, cobor\ [i sun`
la aeroport.
Cineva renun]ase la un bilet pentru a doua zi [i \l
lu` ea. Când se \ndep`rt` de telefon, se \ntâlni cu
directorul hotelului. El zâmbi ca de obicei [i Dionne \i
spuse c` s-ar putea s` plece a doua zi.
– Mademoiselle, sper c` nu e nimic \n neregul`!
exclam` el. Nu ave]i nici un necaz acas`, nu-i a[a?
Dionne d`du din cap.
– Nu, dar trebuie s` m` \ntorc. Zâmbi. Dar m-am
sim]it bine aici, [i voi recomanda hotelul prietenilor mei.
Directorul era \ncântat.
Henri sosi pu]in dup` zece [i merser` câteva mile
spre Les Saintes Maries. Deja erau mul]i turi[ti care
examinau, \n capela bisericii din secolul al XII-lea,
relicvele Mariilor.
Dionne observ` cu regret c` or`[elul devenea mai
degrab` modern [i comercial.
Apoi merser` pe plaj`, bucurându-se de c`ldura
soarelui de dup`-amiaz`. G`sir` un loc lini[tit aproape
de câteva stânci [i Dionne \[i scoase prosopul [i-l
\ntinse lene[, f`r` a se osteni s`-[i scoat` pantalonii [i
tricoul. Henri renun]` la jachet` [i se \ntinse lâng` ea,
privind-o nelini[tit.

103
– E absolut necesar s` te \ntorci \n Anglia mâine?
\ntreb` el deodat`, luându-i mâna \n ale lui [i
mângâindu-i degetele.
Dionne \[i trase mâna, dar u[or, sprijinindu-se pe
coate.
– Mi-e team` c` da, r`spunse ea, uitându-se la el
\nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre dâra de fum l`sat`
de un vapor din dep`rtare.
Henri oft`.
– Dar de ce? E[ti \n vacan]`. Cu siguran]` po]i sta
câteva zile.
Dionne \[i strânse buzele.
– Nu e atât de simplu. Am ni[te obliga]ii acas`.
– Ce obliga]ii po]i avea?
Ea se \ncrunt` din cauza concentr`rii.
– Henri, nu [tii nimic despre mine. A[ putea fi
m`ritat`.
– Nu por]i verighet`.
– Asta nu \nseamn` nimic. Multe femei din Anglia
nu poart` verigheta tot timpul. Nu e nici o lege care s`
te oblige.
Henri o studie din profil.
– {i e[ti? M`ritat`, vreau s` zic.
Dionne ezit`.
– Nu.
Henri se relax` [i se aplec` spre ea.
– Atunci nu po]i s` mai stai? Doar pentru a-mi face
pl`cere?

104
– Nu, nu pot. Dionne d`du ferm din cap [i se ridic`
\n picioare. |not`m?
Schimbarea brusc` a subiectului \l surprinse pe
Henri, dar totu[i accept`. Aproape incon[tient,
Dionne se dezbr`c` de pantaloni [i tricou [i Henri o
privi admirativ.
– Minunat! murmur` el r`gu[it.
Dionne se \ntoarse [i alerg` \n ap`, stropindu-se.
Henri o privi mult timp, apoi disp`ru \n spatele stân-
cilor [i se \ntoarse purtând un slip alb care-i accentua
bronzul. O \nso]i pe Dionne \n ap` [i aproape o
jum`tate de or` \notar` [i se scufundar`, p`rul ei
plutind ca iarba de mare la suprafa]a apei.
Când \n cele din urm` ie[ir`, soarele b`tea cald \n
spatele lor [i Dionne se usc` \nainte de a se a[eza din
nou. P`rul lui Henri se usc` mai repede [i el se arunc`
pe burt` pe prosop al`turi de ea, uitându-se la fa]a ei
cu intensitate.
– Dionne! [opti el, [i ea se ridic` spre a-i evita
privirea.
– Te rog, Henri! Nu strica totul.
– De ce stric totul? Credeam c` m` placi!
– A[a e. Dionne \[i \mpreun` degetele peste
genunchi. Dar nu vreau s` m` implic. Nu a[a. |mi pare
r`u dac` ]i-am f`cut o impresie gre[it`.
– Atunci ce vrei de la mine? Vocea lui, tân`r` [i iras-
cibil` o f`cu s` realizeze c` nu era a[a de matur pre-
cum credea ea. M-ai l`sat s` te invit la mas`, s` te aduc

105
aici ca s` fim singuri [i acum \mi spui c` nu vrei s` te
implici! Ce crezi c` sunt?
Dionne se uit` la el f`r` pl`cere, un junghi
trecându-i prin [ira spin`rii.
– Henri, te rog, \ncepu ea, dar el o ignor` smucind-o
brusc, a[a \ncât ea \[i pierdu echilibrul [i c`zu spre el.
Buzele lui le c`utar` pe ale ei [i Dionne \[i \ntoarse
capul dintr-o parte \n alta, \ncercând s`-i evite gura,
lovindu-l cu pumnii, \ncercând s`-l for]eze s`-i dea
drumul. Dar agita]ia ei \i pl`cea [i o ]inea [i mai strâns,
respirând greu.
Dionne abia \ncepea s` se simt` cu adev`rat ner-
voas`; Brusc, Henri fu tras de lâng` ea [i primi un
pumn \n stomac [i un altul \n fa]`, f`cându-l s` se vaite
[i s` se clatine. Abia ]inându-se pe picioare, Dionne
deveni con[tient` de lipsa hainelor, din cauza \ntâl-
nirii cu ochii reci [i p`trunz`tori ai lui Manoel St.
Salvador.
– Pune-]i ni[te haine! spuse el scurt [i se \ntoarse
spre Henri.
Henri \[i revenea \ncet, gemând \n timp ce-[i ]inea
mâna ap`sat` pe stomacul lovit. Ochii p`reau a nu
crede c`-l v`d pe Manoel.
– Manoel. C’est moi, Henri! A quoi pensez-vous?
– Nu acum, Henri. Nu am chef de glume!
– C’est evident! murmur` Henri. Nu te \n]eleg, Manoel!
Cu ce am gre[it? O cuno[ti pe mademoiselle Hing?
Ochii lui Manoel erau \ntuneca]i.

106
– Da! O [tiu pe domni[oara Hing! spuse el rece.
Henri d`du din cap [ocat, uitându-se curios la
Dionne. Dar aceasta era prea ocupat` s` se \mbrace
pentru a-l observa.
Când se \mbr`c`, Manoel o lu` de mân` [i dând din
cap spre Henri, o trase u[or de-a lungul plajei pân` la
locul unde a[tepta ma[ina lui, plin` de praf. Deschise
u[a [i o \mpinse pe Dionne \n`untru apoi intr` [i el [i
porni imediat motorul.
F`cu o \ntoarcere [i apoi porni brusc de pe terenul
neregulat spre [osea [i Dionne se a[ez` ]eap`n` \n
scaun, \ntrebându-se cum [i de ce era aici...

107
Capitolul 7

Era foarte cald \n ma[in` [i costumul de baie umed
se lipea de ea nepl`cut. Manoel conducea cu o concen-
trare maxim` [i de[i voia atât de mult s` [tie unde o
ducea, figura \ntunecat` [i inabordabil` nu f`cea posi-
bil` o asemenea \ntrebare. Ea se mi[c` \n scaun [i \i
atrase aten]ia.
– Stai lini[tit`! o sf`tui el aspru.
Dionne se uit` la el revoltat`, [i gratitudinea ei
ini]ial` pentru interven]ia lui se transform` \n resenti-
ment. Ce drept avea el s` intervin` \n via]a ei? Cu
siguran]` dup` cele \ntâmplate ieri ar fi fost rezonabil s`
presupun` c` ea nu avea s`-l mai vad` niciodat`. De ce
era aici? De ce se \ntorsese dup` ea? Ce mai voia de la
ea acum?
– Unde m` duci? \ntreb` ea, iritarea dându-i curaj s`
vorbeasc`.
Manoel se uit` lung \nspre ea.

108
– Nu i-am acordat acestei probleme prea mult`
aten]ie, replic` el. |mi \nchipui c` vrei s` ie[i din acel
costum umed [i s` te usuci, nu-i a[a?
Ochii ei se m`rir`.
– Ce vrei s` spui?
– Nu mai trage concluzii, Dionne! Doar pentru c`
pari preg`tit` s` abordezi orice b`rbat, nu \nseamn`...
– Cum \ndr`zne[ti?! Cum \ndr`zne[ti s` spui un
asemenea lucru? izbucni ea. Te ur`sc, Manoel!
Degetele lui Manoel se strânser` pe volan, [i o
smucitur` brusc` opri ma[ina lâng` marginea un vad.
Un pâlc de platani f`cea umbr` ma[inii, \nv`luind-o \n
r`coare, dar Dionne deschise u[a imediat pentru a se
\ndep`rta de el.
Dar Manoel nu se mi[c` [i se sim]i ridicol` pe margi-
nea apei. {i-i era foarte cald. Soarele o ardea [i \n cele din
urm` fu nevoit` s` se ad`posteasc` la umbra platanilor.
Abia atunci cobor\ [i Manoel, cu o ]igar` \n din]i [i cu
un prosop \n mâini.
– Ia-l! spuse el, \ntinzându-i prosopul. Nu-i prea fru-
mos, dar m`car e curat. |l ]in \n ma[in` pentru ocaziile
\n care simt nevoia s` fac o baie dup` o munc` istovi-
toare. Haide, ia-l. Nu e contaminat.
Dionne \[i strânse buzele [i apoi aplecându-se
\nainte apuc` prosopul, nu prea \ncrez`toare.
– Ce trebuie s` fac? \ntreb` ea. S` m` dezbrac \n fa]a ta?
Manoel \[i scoase ]igara din gur`.
– Când cer a[a ceva prefer s` privesc o profesionist`!

109
remarc` el crud, [i \ntorcându-se merse \n spatele ma[inii.
Dionne ezit` doar o clip` [i apoi dându-[i jos
sandalele \[i scoase hainele [i avu o clip` de ezitare. |n
stânga o lagun` str`lucitoare \i f`cea cu ochiul, [i se
arunc` \n apele reci. Era minunat s`-[i scufunde corpul
\nc`lzit [i momentele nepl`cute pe care le tr`ise \n
ma[in` disp`rur`.
Se b`l`ci câteva minute, uitându-se la ma[in`, dar
Manoel p`rea indiferent la ceea ce f`cea ea [i \n cele
din urm` fu nevoit` s` ias` afar`. Dar \n timp ce se
\ndrepta spre stuf`ri[ul care \nconjura laguna, un sunet
\n spatele ei o f`cu s` se \ntoarc`. Câ]iva metri mai
\ncolo, cu coarnele aplecate amenin]`tor, d`dea din
copite unul din taurii negri din Camarque.
Dionne r`mase \mpietrit` o clip`, incapabil` nici s`
gândeasc` ce ar trebui s` fac`. Taurul era singur, ceea
ce era neobi[nuit, [i ea putea doar presupune c`
p`r`sise cireada f`r` ca paznicii s`-l observe. Era un taur
spaniol, mare, musculos, crescut pentru corid` [i nu
pentru scopuri pa[nice. Imaginea sa z`când \n sânge [i
mutilat`, sângele murd`rind apele lagunei, \i trecu prin
minte [i un teribil sentiment al inevitabilului o
cuprinse.
Cu picioarele tremurând se retrase u[or \ncercând
s` nu fac` vreo mi[care necontrolat` care s`-l \nt`râte.
Creatura o privea cu ochi r`i, forn`ind [i dând din
coad` pentru a se ap`ra de insectele ce o iritau. F`cu
câ]iva pa[i \n lagun`, leg`nându-[i capul dintr-o parte \n

110
alta [i Dionne \[i pierdu calmul. Nu mai \ncerc` s` se
lini[teasc` ci se \ntoarse [i lovi stângace apa, fugind rapid.
Auzi zgomote \n spatele ei [i [tiu c` taurul alerga
prin lagun`, urm`rindu-o, dar nu \ndr`zni s` se uite
\napoi. {i apoi \l v`zu pe Manoel alergând spre ea, cu o
bât` \n mân`. Trecu de ea [i strig`:
– Treci \n ma[in`!
Cu picioarele tremurându-i, Dionne se supuse, stre-
curându-se prin u[a din spate pe suprafa]a aspr` de
lemn plin` de frânghii [i scripe]i, mirosind puternic a
carne de cal.
Taurul se retrase la apari]ia lui Manoel [i lu` ceva
distan]` de ma[in`, forn`ind [i lovind furios cu copitele
p`mântul. Dionne [tiu c` era gata s` atace [i tot ce avea
Manoel pentru ap`rare era bâta din mân`. Urm`rea
scena dezn`d`jduit`, dorindu-[i ca Manoel s` se
\ntoarc` [i s` se repead` \n ma[in`. Dar Manoel p`rea
relaxat acum, vorbindu-i \ncet animalului aproape
am`gindu-l. Taurul continua s` fie furios, s`-[i mi[te
coada, s`-[i legene capul, dar mai pu]in agresiv acum. {i
Dionne sim]i c` e cuprins` de o transpira]ie rece.
|n cele din urm` Manoel se \ntoarse [i când fu \n
spatele ma[inii, Dionne \i deschise u[a pentru a putea
intra. Ea tremur` violent [i el se uit` o clip` la fa]a ei
\nainte de a-i apuca umerii [i de a o strânge \n bra]e.
– Doamne, Dumnezeule, s` nu-mi mai faci asta
niciodat`! spuse el cu o voce [trangulat`, [i \[i \ngrop`
fa]a \n moliciunea p`rului ei. {i el tremura, putea s`-l

111
simt`, dar mâinile care o \nconjurau erau ferme,
puternice [i aproape s`lbatice.
– La ce te gândeai? murmur` el, apoi gura lui o
acoperi pe a ei, nel`sând-o s` mai r`spund`.
Dionne nu mai opunea nici o rezisten]`. Agonia de
a-l vedea pe Manoel acolo, la discre]ia taurului, \i luase
orice putere, [i se ag`]` de el, arcuindu-[i corpul spre al
lui, descheindu-i c`ma[a [i lipindu-se de corpul lui
fierbinte.
El o l`s` jos pe podeaua aspr`, dar ea abia dac`
sim]ea. O s`ruta fl`mând, o mâna mângâindu-i pielea
de pe mijloc, un picior ]inându-i strâns picioarele,
f`când-o s` fie cald` [i moale, gata s`-i r`spund` la
orice. Acesta era Manoel, omul pe care-l iubea, tat`l
copilului ei, cealalt` jum`tate a ei, [i orice ar fi f`cut el
\n trecut, \nc` \l iubea.
Dar de data aceasta Manoel fu cel care se retrase de
lâng` ea, \ntr-o pozi]ie ghemuit`, cu picioarele strânse
[i coatele sprijinite de genunchi, cu capul plecat.
– Oh, Doamne spuse el. O, Doamne, Dionne, te
vreau!
Dionne [edea acolo unde o l`sase el, cu buzele
\nvine]ite de s`rut`rile brutale, cu p`rul r`v`[it.
– Manoel... murmur` ea. Dar \njurând violent,
Manoel deschise u[a ma[inii [i ie[i pentru a lua câteva
guri din aerul r`coros [i dulceag.
Apoi se \ntoarse, \i ridic` hainele [i prosopul pe care le
l`sase afar` [i le arunc` \n spatele ma[inii. Se \ntoarse [i merse

112
s` se sprijine de un copac, c`utându-[i ]ig`rile \n buzunar.
Taurul disp`ruse de mult [i ei erau singuri \n s`lb`ticie.
Dionne deveni con[tient` c` nu st`tea confortabil.
St`tuse pe frânghii [i pielea spatelui \i era \ncordat` [i
dureroas`. Se [terse cu prosopul, \[i scoase costumul
de baie, punându-[i pantalonii [i pulov`rul. Se sim]ea
mult mai bine acum [i ie[i din ma[in`, pentru a stoarce
costumul de baie.
Manoel se \ntoarse [i veni u[or spre ea, strivind
]igara cu tocul bocancului. Ochii lui lic`rir` la vederea
ei, apoi el urc` [i se a[ez` la volan. Dionne \[i strânse
buzele [i urc` [i ea \n ma[in`.
Manoel nu porni imediat motorul. |[i odihni coatele pe
volan [i privi \n gol. Apoi spuse, pe un ton foarte normal:
– Te-a[ ucide!
Dionne \[i opri respira]ia [i \[i acoperi gura cu dosul
palmei. El se uit` spre ea, cu ochi \ngusta]i.
– La ce te a[teptai? \ntreb` el. S` m` \ntorc aici, exact
când \ncepusem s` accept inevitabilul, [i s` distrug
pacea pe care o dobândisem?
Dionne d`du din cap.
– |mi pare r`u. Dar n-am [tiut c` va fi a[a!
– Nu? Sau nu [tiai exact cum am s` reac]ionez?
– Cum a[ fi putut [ti?
– Cum nu? Dup` tot ce a fost \nainte! Am fost iubi]i,
Dionne, crezi c` pot s` uit cum era s` te ]in \n bra]e, s`
fac dragoste cu tine?
|[i duse o mân` la ceaf`, masându-[i mu[chii.

113
– Crezi c` nu am stat treaz nop]ile, imaginându-mi
c`ldura corpului t`u, moliciunea pielii, parfumul t`u?
Oft` adânc. {i crezi c` nu mi te-am \nchipuit \n bra]ele
altor b`rba]i, permi]ându-le s` te ating` cum te-am atins
eu?
Dionne \ncepu s` plâng`, ridicând o mân` neputin-
cioas`.
– Nici un b`rbat, nici un b`rbat nu m-a atins vreo-
dat`! exclam` ea \necându-se.
Ochii lui se uitar` la ea insolent.
– Cum te-a[ putea crede când de dou` ori te-am
g`sit cu al]ii? Ai tr`it trei ani la mân`stire?
Dionne aplec` ochii. Ardea de dragoste pentru el [i
ar fi vrut atât de mult s`-i spun` adev`ratul motiv al
prezen]ei ei acolo, dar era prea periculos.
Trebuia s` fie st`pân` pe sine, pentru a nu spune
ceva ce ar putea-o distruge. La urma urmelor, oricât de
mult l-ar atrage fizic, [i nu era nici o \ndoial` c` era
adev`rat, el urma s` se \nsoare cu Ivonne [i nu mai era
loc pentru Jonathan.
– Te rog, spuse ea. Du-m` \napoi la hotel. Trebuie
s`-mi fac bagajele. Plec mâine diminea]`.
– Ce faci? Fu evident mirat de afirma]ia ei. Dar nu se
poate! exclam` el. Nu ai luat banii [i Gemma vrea s` te
mai vad` o dat`.
– Ei bine, \mi pare r`u dar mi-e team` c` va fi
dezam`git`, spuse Dionne printre din]i. Mi-am f`cut
rezervarea.

114
– Anuleaz-o!
Dac` nu l-ar fi cunoscut bine, ar fi spus c` \n
adâncimile ochilor lui cenu[ii era agonie.
– Nu! Dionne \[i umezi buzele cu limba. Nu, nu pot.
– Dionne! El \ntinse o mân` atingându-i p`rul,
strângându-i ceafa cu degetele. Dionne, nu-mi po]i face
asta!
– Ce s`-]i fac?
– {tii tu! Te rog, nu pleca \nc`.
– Trebuie.
– De ce? Cine te a[teapt` \n Anglia? Ochii lui se
\ntunecar`. E un b`rbat! M` min]i!
– Nu, te \n[eli. Nu e nici un b`rbat. Ochii ei \i cereau
s-o cread`. Manoel se uit` la ea, cu degetele \nc`
\ncle[tate pe ceafa ei.
– Unde locuie[ti, atunci? Mi-ai spus c` \mpar]i casa
cu m`tu[a ta. Mai e valabil?
– O, da, da! Dionne trase aer \n piept \n timp ce el o
studia \n lini[te, evident \ncercând s`-[i dea seama dac`
spune sau nu adev`rul.
– {i cele dou` sute de lir, zise el. Sunt pentru m`tu[a
ta?
– Dac` te face fericit s` spun da, atunci da, sunt pen-
tru ea.
Manoel prinse o [uvi]` din p`rul ei [i \ncepu s-o
r`suceasc` printre degete.
– O, Dionne, cum te pot l`sa s` pleci?
Genele ei lungi se l`sar` \n jos ferindu-[i ochii de el.

115
Când \i vorbea a[a, aproape credea c` el o iubea. Dar
Jonathan era cumplit de real, [i ea nu trebuia s`-i ri[te
viitorul pentru un capriciu.
– Spune-mi ceva, zise ea \ncet [i sprâncenele i se
unir`. De ce tu [i Ivonne a]i a[teptat atât ca s` v`
c`s`tori]i?
Fa]a lui se \ntunec` [i-i d`du drumul brusc, de parc`
amintirea logodnicei sale i-ar fi readus ra]iunea. Pentru
o clip` ea crezu c` el nu avea de gând s` r`spund`, dar
imediat el r`spunse:
– Ivonne e paralizat`. E a[a de când ai plecat. A f`cut
multe opera]ii. Toate au luat timp. Va mai face una
peste câteva s`pt`mâni. Deja sunt ceva semne de
\mbun`t`]ire [i chirurgii cred c` opera]ia final` o poate
ajuta s` mearg` din nou. Nu va mai putea alerga sau
dansa, dar are toate [ansele s` aib` o via]` plin` [i destul
de activ`.
– |n]eleg. Dionne \n]elese ce voia. Ivonne va fi din
nou o femeie normal`. Va fi capabil` s` aib` o c`s`torie
normal` [i s`-i poarte fiii pentru a continua neamul St.
Salvador.
– Chiar \n]elegi, \ntreb` el cu o voce chinuit`, chiar
\n]elegi orice altceva decât scopurile tale egoiste?
Dionne \[i ]inu respira]ia.
– Conversa]ia asta nu ne duce nic`ieri, Manoel. Mai
bine m-ai duce la hotel.
Manoel \[i \ncle[t` pumnii [i f`r` un cuvânt porni
motorul [i conduse \ncet spre Arles. Nu vorbir` deloc,

116
[i când Manoel opri \n fa]a hotelului, ea \[i lu` inima \n
din]i, se \ntoarse spre el [i spuse:
– Mul]umesc [i la revedere.
Manoel ar`ta de parc` era pe cale s` spun` ceva [i
apoi se r`zgândi. Nu vorbi. |i deschise u[a [i dup` ce ea
plec`, porni \n vitez`.
Dionne primi un telefon de la Henri \n acea sear`.
Voia s`-[i cear` scuze pentru comportarea lui, dar dac`
era o dorin]` sincer` de a pune lucrurile la punct, sau
Manoel St. Salvador era cauza, nu-[i putea da seama.
Pe la nou` [i jum`tate auzi un cioc`nit \n u[`.
Dionne fu surprins` dar nu-[i putea imagina cine ar
putea fi [i dac` nu era Manoel, nu voia s` vorbeasc` cu
nimeni. O voce feminin` strig`:
– Dionne? Pot s` intru?
Dionne merse la u[` [i o deschise larg.
– Louise! exclam` ea, surprins`. Ce faci aici a[a de
târziu?
Louise zâmbi [i-i d`du un plic.
– Am venit s`-]i aduc ceva. Manoel m-a rugat. Se uit`
\n dormitorul gol. Pot s` intru?
Dionne lu` plicul cu degete tremurânde.
– Desigur. Intr`. Mi-e team` c` nu am nimic s`-]i ofer.
Louise zâmbi.
– Nu te deranja. Manoel [tie?
– Da, replic` Dionne cu senin`tate, punând plicul
\n buzunarul halatului pentru a-l deschide mai târziu.
– Stai jos. Ai venit singur`?

117
– Da... De ce pleci a[a de repede? Nu po]i s` mai stai
câteva zile? {tiu c` bunica te a[teapt` s` te mai vad` din
nou.
– Da, [tiu [i \mi pare r`u. Dar e imposibil. Trebuie s`
m` \ntorc. Dionne \[i mu[c` buza, \ncercând parc` s`
mai spun` ceva. Nu pot s` cred ce mare ai crescut.
Louise râse.
– Mul]umesc. Dar serios, Dionne, n-am venit aici s`
vorbim despre mine. Vreau s` vorbim despre Manoel.
Dionne se \nro[i.
– Nu cred c` ar trebui, spuse ea trist`.
– De ce? Nu te intereseaz`? Louise o privea intens.
Ochii Dionnei se \ntunecar`.
– Poate, murmur` ea.
– }i-a spus de ce el [i Ivonne nu s-au c`s`torit?
Dionne d`du din umeri.
– A venit dup` tine azi, nu-i a[a?
– Dup` mine? Dionne se \ncrunt`. Ce vrei s` spui?
– |n dup`-amiaza asta. Am venit s` te v`d. Directorul
mi-a spus c` ai ie[it cu un tân`r [i c` merge]i la Les Saintes
Maries. Când m-am \ntors tocmai demara ca o furtun`.
– |n]eleg. Buzele Dionnei tremurau pu]in. M` \ntre-
bam... Asta e, da, el m-a g`sit.
– Dac` m` \ntrebi, Manoel a fost gelos r`u de tot,
\ncepu Louise, dar Dionne se \ntoarse, pref`cându-se c`
e interesat` s`-[i pun` câteva pulov`re \n valiz`.
– A fost foarte cald azi, observ` Dionne, de \ndat` ce
se a[ternu lini[tea.

118
– Da. Louise se \ndrept` spre pat [i se a[ez` pe mar-
gine, uitându-se la capul aplecat al Dionnei.
– Spune-mi, ]i-a zis Manoel cum a avut Ivonne
accidentul?
– O, Louise! Te rog! Nu mai e nimic de f`cut.
– Dar nu-i adev`rat. Oricum, o s`-]i spun, a[a c` tre-
buie s` ascul]i. A fost imediat dup` ce s-a trezit Manoel
[i aproape de...
– Aproape de ce?
Louise se \ncrunt`.
– Aproape de accident, desigur. O, nu, trebuia s`-mi
fi dat seama. N-ai [tiut despre asta. Ei bine, Manoel a
fost aruncat de pe cal [i [i-a fracturat [oldul. A z`cut o
vreme [i a fost nevoit s` r`mân` la „mas“. Dionne se uit`
la Louise intens.
– Continu`, ce s-a \ntâmplat apoi?
– Te intereseaz` acum, nu? o ironiz` Louise [i apoi
ironia disp`ru când v`zu interesul real al Dionnei.
– |mi pare r`u. Ei bine, s-au certat teribil. N-am aflat
niciodat` despre ce era vorba. Dar urm`torul lucru a
fost c` Ivonne a plecat cu un bici.
– O, nu!
– O, da. Ivonne poate fi crud` când vrea.
Din nefericire, taurii din ]arc erau nelini[ti]i [i doi
dintre ei sc`paser`. Louise \[i mu[c` buza. Nu po]i s`-]i
imaginezi cum a fost! Manoel a salvat-o. Dar ea nu
merit` s` tr`iasc`.
– Louise!

119
– Ei bine, e adev`rat. Dac` ai vedea dungile de pe
spatele bietelor animale.
Dionne se sim]i r`u. Era mai r`u decât \[i imaginase
[i \[i puse o mân` pe fata care tremura.
– S-a terminat, Louise, [i Ivonne cu siguran]` a pl`tit
pentru ce a f`cut.
– A[a crezi? Chiar crezi c` a pl`tit?
– Tu nu?
– Nu, nu cred. A c`p`tat ce a dorit. E la „mas“.
Lucrurile nu puteau ie[i mai bine pentru ea.
– Ce vrei s` spui?
– Ei bine, mama ei a murit rapid, chiar dup` tata.
Propriul ei tat` nu putea avea grij` de ea, f`r` ajutor, [i
mama a fost bucuroas` de compania Ivonnei pentru a-[i
distrage aten]ia de la propria suferin]`. Dar nimeni nu
l-a \ntrebat pe Manoel ce voia. Nimeni n-a sugerat c`
acum logodna lor era un fiasco!
Dionne \[i aplec` ochii.
– Cred c` Manoel n-o va abandona din cauza asta.
– Nu, nici eu. Dar nu \nseamn` c` n-ar trebui!
Dionne, nu vezi? Manoel nu trebuie s` se \nsoare cu
Ivonne. E rea. Nu crezi c` va face cu el ce a f`cut cu
acele animale? O, nu, nu cu un bici. E mult mai subtil`.
Dar rezultatul e acela[i. Nu vezi c` ea \l acuz` pe el de
cele \ntâmplate? Dac` nu s-ar fi certat, nu s-ar fi \ntâm-
plat niciodat`. Nu, nu pleca. Stai [i lupt` pentru
Manoel. Uit` trecutul, gânde[te-te la viitor!
– Louise! Devii dramatic`!

120
– Nu prea cred.
– A fost frumos din partea ta s`-mi spui asta, Louise.
S` nu crezi c` nu apreciez.
Louise oft`, [i apoi avu o idee.
– }i-am spus c` Manoel voia s` m` trimit` \n Elve]ia
pentru un an, ei bine, cum ar fi s`-i cer s` merg \n
Anglia? O, nu s` locuiesc cu tine. Poate s` stau aproape
de tine, ca s` ne putem vedea.
Inima Dionnei parc` se opri \n loc.
– Nu cred c` e o idee bun`. Nu, nu acum.
Louise p`rea dezam`git`.
– De ce nu?
– Ei bine, eu o s` lucrez, \ncepu Dionne.
– Dar nu tot timpul? Vreau s` spun c` ne putem
vedea seara. {i ocazional, la sfâr[it de s`pt`mân`.
|n]eleg c` ai prieteni, dar mi-ar pl`cea s` te v`d
câteodat`.
– Louise! Dionne d`du din cap. Nu cred c` e posibil.
Louise \[i aduse umerii \n fa]`.
– Credeam c` \]i plac.
– |mi placi, se gr`bi Dionne s-o asigure. Cinstit,
Louise, nu e vorba de asta. Doar c` nu vreau s` mai am
vreo leg`tur` cu familia ta.
– Cu Manoel, vrei s` spui.
– A[a e, cu Manoel, \ncuviin]` ea.
Louise se ridic` \n picioare.
– Nu \n]eleg de ce. |n afar` de asta, n-a[ vorbi de
Manoel, dac` tu nu ai vrea.

121
Dionne d`du din cap din nou, [i fa]a Louisei se
posomor\. Dionne se sim]i teribil de vinovat`. Prin
refuzul ofertei spontane de prietenie a Louisei, sim]ea
c` distrugea ceva ce nu merit` asta. Dar cum ar fi
putut-o vedea pe Louise \n Anglia, când mai devreme
sau mai târziu ar fi descoperit c` are un fiu?
Louise se \ndrept` spre u[`.
– Mai bine plec. Se face târziu.
– Da, \ncuviin]` Dionne.
Louise deschise u[a.
– |mi pare r`u c` te-am deranjat.
– Nu-i adev`rat! Mie \mi pare r`u.
– Au revoir, Dionne.
– Au Revoir. Dionne zâmbi, dar dup` ce Louise
plec`, [i u[a se \nchise \n urma ei, lacrimile \i n`p`dir`
obrajii.
|nainte de a se \ntoarce la \mpachetat, plicul fo[ni \n
buzunar, amintindu-i de prezen]a lui. |l scoase cu degete
tremur`toare [i \l sc`p` pe podea. Se aplec` [i-l ridic`.
Era un cec de dou` sute de lire ce putea fi ridicat din
Anglia.
Dionne aranjase cu compania de \nchiriat ma[ini s`
mearg` cu Citroënul pân` la Mariagne ca s`-l lase acolo
la reprezentan]a lor. Era un aranjament satisf`c`tor [i o
scutea de chinul de a ajunge la aeroport prin alte
mijloace.
|[i ducea bagajele la ma[in` când telefonul din hol sun`.
Monsieur Lyons r`spunse, dar o chem` pe ea imediat.

122
– E pentru dumneavoastr`, mademoiselle, explic`
el. Din Anglia.
– Anglia? Cu o presim]ire rea, aproape c` smulse
telefonul din mâna domnului Lyons. Spuse f`r` s`
respire.
– Da, da, Dionne la telefon. Ce s-a \ntâmplat?
– Dionne? Aici e doamna Reynolds.
Doamna Reynolds era vecina m`tu[ii Clarry [i
Dionne sim]i c` teama ei se transform` \n spaim`.
– Da, doamn` Reynolds? Ce s-a \ntâmplat?
– Nu, nu te speria, Dionne. Nu e nimic serios,
iubito. Dar m`tu[a ta a c`zut \n gr`din` [i [i-a rupt
piciorul. Nu e \n spital dar nu mai poate avea grij` de
b`ie]el.
Era groaznic c` m`tu[a Clarry \[i rupsese piciorul,
dar Dionne se sim]i u[urat`.
– Desigur c` nu, spuse ea cu o evident` u[urare \n
voce. Dar e \n regul`, doamn` Reynolds, spune]i-i c` m`
\ntorc \n dup`-amiaza asta. Sunt gata de plecare. O s`
pot avea grij` singur` de Jonathan.
– Se va lini[ti. Ei bine, te las. La revedere.
– Da. La revedere. {i mul]umesc pentru telefon.
– Cu pl`cere.
Dionne puse receptorul \n furc` [i dup` asta realiz`
c` o umbr` era \n spatele ei [i o mân` o prinse de bra],
tr`gând-o aproape violent din cabina de telefon. Se uit`
la Manoel care \[i apropie fa]a \ntunecat` de a ei.
– Cine e Jonathan, mincinoas` ce e[ti?

123
Capitolul 8

Dionne se d`du un pas \napoi [i Manoel fu nevoit
s`-i dea drumul. Erau oameni \n hol [i \i privea deja
curio[i.
– Trebuie s` vorbesc cu tine. Dar nu aici. |n camera ta!
Dionne se uit` \n jur, tremurând.
– Nu am timp, Manoel. Trebuie s` plec la aeroport.
– Te duc eu la aeroport.
– Nu, nu, trebuie s` iau ma[ina [i s-o las acolo.
– La naiba cu ma[ina! Dionne, te avertizez...
Dionne se \ntoarse.
– De ce e[ti aici? Am crezut... când ai trimis cecul...
– La naiba cu tine, n-am putut sta departe! Manoel
\i atinse gâtul cu degetele, carnea lui tânjind dup` a
ei, f`r` a-i p`sa c` aveau câ]iva spectatori. Doamne,
Dionne, nu po]i s`-mi faci asta!
Dionne \[i umezi buzele uscate.

124
– Trebuie s` plec, Manoel!
– Da, [tiu. |napoi \n Anglia, la Jonathan! Degetele
lui se strânser` pe gâtul ei. Nu te las s` pleci.
Dionne \[i ]inu respira]ia.
– Ce o s` faci? M` instalezi aici, \n Arles, a[a cum
fac francezii cu amantele lor?
Degetele lui o strângeau s`lbatic de gât [i ar fi
putut ]ipa, dar el \i d`du drumul.
– Nu merit asta, murmur` el.
– Nu? Dionne nu se putea uita la el. S` se uite la
el ar \nsemna un dezastru. Nu putea \ndura agonia
pe care [tia c` o va vedea pe fa]a lui.
– Dionne, te rog. Te rog pentru ultima oar`. Acest
Jonathan e motivul pentru care ai nevoie de bani?
Dionne ezit` [i apoi \ncuviin]`.
– Da. Sunt pentru Jonathan.
– Mon Dieu! Manoel \[i trecu mâna prin p`r.
– Pot s` plec acum?
El \njur`.
– Da. Pleac`! La naiba cu tine! murmur` s`lbatic
[i, f`r` nici un cuvânt, o scoase din hotel.

*
* *

Ploua când avionul ateriza pe aeroportul din
Londra [i Dionne tremur` \n timp ce traversa pista.
Lu` autobuzul pân` \n cl`direa aeroportului [i

125
apoi un alt autobuz spre Brentford. Casa m`tu[ii
Clarry era una din cele cu teras` [i dac` priveli[tea
din fa]` nu era extraordinar`, spatele casei avea avan-
tajul de a da spre terenul de sport al [colii.
Dionne cobor\ din autobuz la cap`tul str`zii [i se
\ntoarse pân` la num`rul 53. Cum mergea de-a lun-
gul str`zii, observ` perdelele de dantel` de la
geamuri [i se gândi c` nimeni nu [tia c` se \ntorsese.
F`r` \ndoial` to]i f`cuser` specula]ii asupra locului
\n care fusese [i de ce.
|[i g`si cheia, deschise u[a casei [i imediat auzi
zgomot de pa[i [i o u[` deschizându-se \n cap`tul
holului. Un b`ie]el ap`ru, adorabil \n pantaloni [i
pulov`r alb cu albastru. Ar`ta \ntocmai ca Manoel,
lucru ce-i sfâ[ia inima. Aceia[i ochi, acela[i nas,
aceea[i gur` [i p`rul negru al lui Manoel, doar c` al
lui Jonathan avea tendin]a de a se ondula.
Jonathan strig`:
– Mami! alergând spre ea.
Dionne zâmbi, se l`s` \n genunchi [i \l leg`n` \n
bra]e.
– Bun`, iubitule, spuse ea r`gu[it strângându-l \n
bra]e, adorând micile mânu]e care-i umblau prin p`r,
\n jurul gâtului, ag`]ându-se de ea cu dragoste [i
\ncredere. Ai ascultat-o pe m`tu[a Clarry?
Ochii lui Jonathan se m`rir`.
– M`tu[a Clarry are un picior bolnav. Hai s` vezi!
O prinse de mân` [i o târ\ prin hol \n sufragerie,

126
unde Clarry Meadows st`tea pe o canapea, cu
piciorul imobilizat odihnindu-se pe un sc`unel.
Dionne se uit` la ea aproape amuzat`.
– Ce ]i-ai f`cut! exclam` ea, \naintând pentru a o
s`ruta pe obraji. Nu te pot l`sa singur` cinci minute.
Clarry zâmbi ru[inat.
– {tiu. Sunt o b`trân` proast`, nu-i a[a Jonathan?
Jonathan se urc` pe canapea al`turi de m`tu[a sa
[i Clarry continu`:
– Cum te sim]i? Asta e mai important. |mi pare r`u
dac` a trebuit s` te chem mai devreme decât te-ai fi
a[teptat.
– Nu, n-a fost a[a. Plecam oricum, spuse ea \ncer-
când s` \n`bu[e disperarea care cre[tea \n ea acum,
dup` ce u[urarea pe care sosirea ei o adusese
disp`ruse.
Fa]a Clarrei se \ntunec`.
– Nu ar`]i prea bine, acum c` m` uit mai bine la
tine. L-ai v`zut pe Manoel? Ai luat banii?
Dionne oft` [i \[i scoase haina, punând-o pe un
scaun [i a[ezându-se pe un altul . Jonathan s`ri de pe
canapea [i veni s` stea pe genunchii ei.
– Da, spuse ea, \n cele din urm`. Da, l-am v`zut
pe Manoel [i da, am banii.
Clarry \[i strânse buzele.
– Dar a fost r`u?
– Da, a[a e, \ncuviin]` Dionne.
– Ei bine, nu mai conteaz`. Te-ai \ntors acas`. Po]i

127
s`-mi spui totul când nu va mai durea atât. Du-te [i
pune ceainicul pe foc. Doamna Reynolds a fost aici
pân` acum câteva minute, dar când te-a v`zut venind
a disp`rut prin spate. Ced c` s-a gândit c` am prefera
s` fim singure un timp. Cred c` a preg`tit totul
pentru ceai.
Dionne \ncuviin]` din cap [i se ridic` de pe scaun.
Clarry avea dreptate. Era acas` acum [i nu avea rost
s` cad` prad` disper`rii. Mai bine s` fac` treab` prin
cas` [i s` a[tepte ca timpul s`-i vindece r`nile care i
se p`reau prea greu de suportat acum.
|n urm`toarele zile Dionne f`cu un efort consi-
derabil de a se comporta natural. Starea m`tu[ii
Clarry o ajuta pentru c`-i d`dea multe de f`cut [i
pu]in timp s` jeleasc`, [i c`dea extenuat` \n fiecare
noapte.
Luase leg`tura cu [coala [i vorbise cu directorul,
explicându-i c` m`tu[a ei era bolnav` [i, va trebui s`
aib` grij` de Jonathan. Directorul fusese \n]eleg`tor
[i de acord cu o \nlocuire temporar`, pân` când se
va putea \ntoarce la munc`. |n mod normal
pierderea salariului crea dificult`]i, dar Dionne era
hot`rât` s` nu cheltuiasc` din banii pe care \i pri-
mise de la Manoel decât când va fi nevoie. Când
Clarry se va sim]i mai bine, poate vor pleca to]i o
vreme. Dou` sute de lire \nsemna mult [i econo-
miile lor...
Jonathan se sim]ea mai bine. |nc` tu[ea, dar acum

128
vremea se \nc`lzise [i \ncepuse [i el s` se simt` mai
bine. P`rea s` creasc` foarte repede [i Dionne realiz`
c` nu va mai fi un copila[ mult` vreme. Curând va
deveni mai independent, va \ncepe s` \ntrebe de ce
când to]i ceilal]i copii au ta]i, el nu are.
Piciorul Clarrei se vindeca. Acum putea merge \n
cârje [i chiar dac` nu era \n stare s-o ajute cu
Jonathan, insista s` stea \n buc`t`rie, cur`]ând
legume sau sp`lând vasele.
Era chiar o noutate pentru Dionne s` stea acas`
tot timpul, f`când mâncare, cur`]enie, având grij` de
Jonathan. |n afar` de vacan]ele [colare, ea nu avusese
grij` de copil \n permanen]`, nu-l luase cu ea la
cump`r`turi sau \n parc. Dar totul era o experien]`
pl`cut`.
|ntr-o dup`-amiaz` fuseser` ca de obicei \n parc [i
se \ndreptau spre cas`. Jonathan relaxat [i somnoros
\n c`rucior, când o ma[in` \i ajunse \n vitez` [i \nce-
tini, atr`gându-i aten]ia. Era o ma[in` mare, un
Mercedes lucios, cu vopseaua scânteind.
Dionne merse pu]in mai repede \ncercând s`
ignore ma[ina, dar aceasta se apropie din nou.
Arunc` o privire rapid` [i descoperi, spre u[urarea
ei, c` mai erau oameni \n jur. |[i imaginase c` ar
urm`ri-o pe ea. Se uit` curioas` \n interiorul ma[inii,
dar \n afar` de [ofer nu p`rea s` mai fie [i altcineva,
[i \i arunc` b`rbatului o privire furioas` \nainte de a
o lua pe o alee [i de a sc`pa de urm`rire. Experien]a

129
o enervase pu]in [i câteva zile nu merse decât la
cump`r`turi. Din timp \n timp se gândea c` Manoel
se poate s` fi aflat de Jonathan [i l-ar fi putut r`pi, dar
alung` asemenea gânduri, punându-le pe seama pro-
gramelor de la televizor.
Uit` incidentul datorit` treburilor zilnice [i gân-
durile despre Manoel r`maser` departe.
Vremea se tot \nc`lzea [i \ntr-o dup`-amiaz`
Dionne \l duse pe Jonathan la Zoo. |i pl`ceau ani-
malele [i avea vârsta la care putea aprecia aceste
lucruri. Alerga bucuros, f`când observa]ii asupra
diferitelor specii, mâncând \nghe]at` [i \n general
comportându-se ca [i ceilal]i copii. Doar când se urc`
\n autobuz, spre cas`, \ncepu s` tu[easc` micu]a lui
fa]` schimonosindu-se. Dionne \[i dorea disperat` s`
fi fost ea cea care sufer` \n locul lui.
Era atât de preocupat` de starea lui Jonathan \ncât
\mpinse c`ruciorul spre Beldrum Terrace [i nu
observ` limuzina gri parcat` la nr. 53 decât când
ajunse \n dreptul ei. Inima \ncepu s`-i bat` cu putere
[i fu cuprins` de nelini[te. Cine putea fi \n afar` de
Manoel? Cum o g`sise? De ce era aici?
Se uit` la copilul adormit. Venise dup` fiul lui?
Vru s` se \ntoarc` [i s` fug`, dar Jonathan era ador-
mit dup` tusea chinuitoare [i nu avea nevoie decât
de mâncare [i odihn`. Nu-l putea expune la alte
experien]e obositoare, oricât de speriat` ar fi fost ea.
Intr` \n cas` [ov`itoare. Auzea voci venind din

130
sufragerie [i tocmai \l dezbr`ca pe Jonathan când
m`tu[a Clarry ie[i din sufragerie \nchizând u[a \n
urma ei. Dionne se uit` speriat` la ea [i Clarry d`du
din cap, sprijinindu-se de cârje.
– Nu e Manoel. B`nuiesc c` la asta te gândeai. Dar
e aici, \n Londra, [i vrea s` te vad`.
Dionne \l lu` \n bra]e pe Jonathan strângându-l
protector.
– Cine e aici, atunci?
– Un b`rbat. Cred c` e [oferul domnului St.
Salvador.
– {oferul! Imediat \[i aduse aminte de incidentul
cu limuzina [i deveni agitat`. Dac` b`rbatul o v`zuse
cu Jonathan, ce-i spusese lui Manoel? {i de ce era
Manoel la Londra?
Umezindu-[i buzele se uit` \n jos la copilul
adormit.
– Clarry, \ncepu ea, e obosit. Ar trebui s` fie \n
pat. Crezi c` dac`-l duc sus te po]i descurca cu el \n
seara asta?
– Desigur, \ncuviin]` Clarry. |n]eleg. Hai, du-l sus.
Po]i s`-i dai ceva de b`ut. Dup` cum arat`, nu cred c`
are nevoie de altceva. A tu[it?
– Da, dar nu prea r`u. E doar obosit. A avut o
dup`-amiaz` lini[tit`.
– Nu te mai \ngrijora.
– Dar dac` a aflat de Jonathan, \ncepu Dionne dar
se opri când v`zu privirea Clarrei.

131
– Vrei s` spui c` nu [tie? Clarry era uluit`.
Dionne se \nro[i.
– Nu.
– Dionne! Dar toate aceste s`pt`mâni cât ai fost
plecat`, nu i-ai spus nimic?
– |ncearc` s` \n]elegi! Dac` i-a[ fi spus de
Jonathan, ar fi vrut copilul. Te-ai gândit la asta?
Clarry ezit`, evident \nc` preocupat` de ceea ce
auzise.
– Dar de ce ar vrea copilul? Ar dori so]ia lui
copilul altei femei?
– Nu e \nsurat. Clarry, n-am vorbit despre asta
pentru c` n-am putut. Acum poate fi prea târziu.
– Nu [tiu ce s` spun. M-am gândit c` o s`-i spui de
copil. Se \ncrunt`. {i a[teapt`, cum ai luat banii dac`
nu...
Dionne \ncepuse s` urce sc`rile, ducându-l pe
Jonathan care era deja adormit.
– |]i spun mai târziu.
|n dormitorul ei, unde dormea Jonathan de obi-
cei, \l puse pe acesta pe pat [i \nfrunt` privirea
Clarrei.
– Nu putem vorbi acum.
– Dionne, [tiu c` nu e treaba mea, dar se pare c`
ai multe de explicat. Dac` i-ai cerut bani f`r` s`-i
spui de copil, pentru ce credea c` ai nevoie de bani?
– Clarry, nu acum! Dionne \[i trecu degetele prin p`r.
Clarry se uit` la copil [i spuse:

132
– Nu sunt convins` c` nu ar trebui s` [tie
adev`rul.
– Ce? Dup` cele \ntâmplate? Dionne era uluit`. Ai
uitat c` m-a l`sat s` m` \ntorc f`r` a m` \ntreba cum
m` simt? Cu siguran]` am dreptul s` p`strez secret`
existen]a lui Jonathan!
– Dar Jonathan! El ce drepturi are?
– Ce vrei s` spui?
Clarry oft`.
– Nu [tiu, Dionne. Nu [tiu. Sunt b`trân` [i v`d
lucrurile altfel. Câteodat` cred c` e greu pentru un
b`rbat s` fie acuzat de conceperea unui copil când el
nu [tie de existen]a acestuia.
Dionne se \ntoarse.
– Ai de gând s`-i spui?
– Dionne! Ai a[a pu]in` \ncredere \n mine \ncât
crezi c` a[ face a[a ceva f`r` permisiunea ta?
– Nu, nu, sigur c` am \ncredere \n tine. |mi pare
r`u. Cred c` sunt doar sup`rat` [i obosit`. N-am vrut
s` par rea.
Clarry zâmbi.
– Mi se pare c` amândou` suntem obosite. {i mai
trebuie s` pierzi [i timpul vorbind cu mine. Vorbim
mai târziu. Coboar` [i vezi ce vrea [oferul. Cred c` e
nelini[tit.
– Ce s` fac?
– Cum ce? Te duci s`-l vezi pe Manoel, nu?
– Da!

133
– Vrei s` vin` el aici?
– Nu!
– Atunci ai r`spunsul. Copilul va dormi. Du-te
dac` asta vrei.
– Dar nu pot pleca a[a. Trebuie s` m` schimb.
– Du-te [i vorbe[te cu [oferul \ntâi [i roag`-l s` te
a[tepte.
– De acord.
Dionne cobor\ sc`rile [i merse \n sufragerie.
B`rbatul, care se ridic` \n picioare la intrarea ei, era
mai b`trân decât se a[tepta ea, dar era cel pe care-l
v`zuse \n limuzin`.
– Bun` seara, mademoiselle, spuse el politicos.
Trebuie s` fii mademoiselle King, nu?
– A[a e. Dionne \nghi]i \n gol. |n]eleg c` monsieur
St. Salvador vrea s` m` vad`.
– Da, mademoiselle. St` la hotelul Savoy [i vrea s`
v` duc acolo.
– |n]eleg. Dionne ezit` o clip` [i apoi continu`:
{tii de ce este monsieur St. Salvador la Londra?
– Desigur, mademoiselle. E cu mademoiselle Demaris.
– Cu Ivonne! Aproape c` strig`, atât era de [ocat`.
Dar se control` [i se \ntoarse. Faptul c` Manoel era
aici cu Ivonne [i totu[i se a[tepta s` vorbeasc` cu ea
era umilitor [i inacceptabil. Ce credea c` era ea?
Dup` cele \ntâmplate ar fi trebuit s` [tie c` era
imposibil.
|ntorcându-se spre [ofer, spuse:

134
– Poate \i po]i da un mesaj de la mine.
{oferul se \ncrunt`.
– Nu vre]i s`-l vede]i, mademoiselle! exclam` el
nevenindu-i s` cread`.
Dionne d`du din cap.
– Nu.
– Dar monsieur St. Salvador a insistat.
Ea respir` adânc, uitând pentru o clip` ce spusese
\nainte.
– Atunci de ce nu e aici? \ntreb` ea.
{oferul se mi[c` prin camer` fr`mântându-[i
p`l`ria \n mâini.
– E la spital, mademoiselle. Cu mademoiselle
Demaris.
– La spital?
Desigur. De ce nu s-a gândit la asta? Ivonne e aici
pentru tratament. Dar asta nu schimb` nimic.
– |mi pare r`u, spuse ea. |mi pare r`u dar e
imposibil.
{oferul se \ndrept` spre u[`.
– Dac` a[a vrei, mademoiselle, accept` el u[or.
Mai bine plec. Au revoir, mademoiselle.
– La revedere. Dionne \l conduse la u[` [i \l privi
\n timp ce \ntorcea ma[ina uria[` pe strada \ngust`.
Apoi intr` \n`untru [i \nchise u[a, sprijinindu-se de
ea epuizat`.
O v`zu pe Clarry coborând sc`rile [i merse s-o
ajute. Clarry se \ncrunt` [i Dionne oft`.

135
– Nu m` duc s`-l v`d pe Manoel, explic` ea
\nainte de a auzi \ntrebarea. E aici cu Ivonne, femeia
cu care se va \nsura. Ea a avut un accident acum
câ]iva ani [i [i-a v`t`mat [ira spin`rii. Dar din fericire
va putea merge din nou.
Clarry se sprijini de Dionne \n timp ce mergeau
pe hol.
– De aceea nu e \nsurat, nu-i a[a?
– Da. Dionne o ajut` s` se a[eze pe un scaun \n
sufragerie. Bem ni[te ceai? Mi-e cam sete.
Clarry se uit` la ea cu \ndoial`.
– Nu crezi c` o s` vin` aici?
– Doamne, nu. E cu Ivonne, nu ]i-am spus?
Probabil eu am fost o distrac]ie \n timpul unei dup`-
amiezi plictisitoare.
Clarry d`du din cap.
– Nu cred c`-mi spui adev`rul, Dionne. Ce s-a
\ntâmplat când te-a v`zut \n Fran]a? Era fericit s` te
vad`? }i-a pus multe \ntreb`ri?
– Da, o mul]ime, dar n-a fost \ncântat s` m` vad`.
– Dionne! Chiar [tii ce faci?
– Ce vrei s` spui?
– Mi se pare c` e mai mult decât pare. Dac` n-a
fost \ncântat s` te vad`, de ce ]i-a dat banii? Ca s`
scape de tine?
– O, da, cred c` da.
– {i atunci de ce este aici? Vrea s` te vad`!
Dionne \[i \mpreun` mâinile.

136
– E o poveste lung`, Clarry. Nu putem s` nu mai
vorbim? M`car acum?
– Nu vorbim de cinci s`pt`mâni despre asta. Nu
crezi c` e suficient?
Dionne oft`.
– A[a e, cred c` da.
– Atunci de ce nu stai jos, s`-mi spui exact ce s-a
\ntâmplat?
Dionne ezit` [i apoi se a[ez` pe un scaun.
– E-n regul`. O s`-]i spun exact ce s-a \ntâmplat.
L-am v`zut pe Manoel, i-am spus c` am nevoie de
bani [i imediat a tras concluzia c` ori sunt gravid` ori
e din cauza altui b`rbat!
– Nu era chiar nerezonabil.
– Poate c` nu. Oricum, n-am vrut s`-i spun de ce
aveam nevoie de bani [i \n cele din urm` a fost de
acord s`-mi dea banii, dac` merg la „mas“ s-o v`d pe
Gemma.
– Bunica lui?
– Da.
– Dar [tiam c` locuie[te \ntr-o rulot`.
– Locuia. Dar se pare c` a avut un fel de atac [i
doctorii [i Manoel au insistat s` se mute la „mas“.
Oricum am mers s-o v`d [i le-am v`zut [i pe mama lui
[i pe Ivonne.
– Spui c` Ivonne a avut un accident. Ce fel de
accident?
– A lovit-o un taur. Vocea tân`r` a Dionnei nu

137
avea nici un fel de expresivitate. Ca atunci când
Louise \i vorbise prima oar` despre accident.
– Doamne! Clarry fu [ocat`. Ce oribil!
– Da, nu-i a[a? Dionne \[i studia ovalul palid al
unghiilor. Oricum, asta-i tot. Am banii, dup` cum [tii,
[i sunt aici.
Clarry \[i mu[c` buza.
– {i Manoel n-a vorbit de trecut?
Dionne se ridic` brusc \n picioare. Fa]a \i era
\ncordat`.
– Ce vrei s` spui? \ntreb` ea. Desigur a vorbit, dar
e trecut acum, [i nu are nici un rost s` r`scolim cele
\ntâmplate.
Clarry \i lu` mâna.
– Du-te [i f` ceai. Sunt doar o b`trân` curioas`!
Dionne ezit` o clip` [i apoi p`r`si camera. Nu era
bine. Nu putea vorbi despre sentimentele sale pen-
tru Manoel, nici m`car cu Clarry. Nu putea defini
tortura mental` [i fizic` pe care o suferea de câte ori
gândurile despre el \i invadau mintea.
Un cioc`nit \n u[` pe la miezul nop]ii o trezi pe
Dionne din somn. Clipind, \ncerc` s` vad` ora la
ceasul ei cu sonerie, dar cioc`nitul continu` [i tre-
bui s` se dea jos din pat. Oricine era la u[`, era
hot`rât s` se fac` auzit [i ea nu-[i dorea ca Jonathan
s` fie trezit la ora aceea, iar m`tu[a Clarry nu se
putea deplasa.
Ajungând la u[` trase z`vorul [i deschise u[a atât

138
cât permitea lan]ul. Era o m`sur` de securitate luat`
de Clarry.
Umbra \ntunecat` a unui b`rbat se z`rea afar` [i
Dionne fu tentat` s` \nchid` u[a, dar Manoel p`[i
mai aproape de u[`. Fa]a \i era \ntunecat` [i aspr` [i
se uit` nelini[tit la lan].
– Pot s` intru? \ntreb` el aspru, dar ea [tia c` era
doar o formalitate.
Era sigur` c` dac` ar fi refuzat, el ar fi rupt lan]ul
sau u[a, sau amândou`. Hot`rând s` nu-l mai con-
trazic`, \ncuviin]` din cap t`cut`, scoase lan]ul [i
deschise larg u[a. Manoel intr` [i apoi \nchise u[a \n
urma lui.
– Acum... \ncepu el sup`rat, dar ea d`du din cap,
punând un deget pe buze.
– Vino \n sufragerie, [opti ea, [i el o urm`.
Ochii Dionnei erau dispera]i. Dar el o lu` de
umeri [i o \ntoarse.
– Ei bine? De ce n-ai venit?
Dionne se d`du \napoi.
– E[ti la Londra cu Ivonne? {oferul mi-a spus. Ce
crezi c` sunt eu? Un substitut temporar?
El \[i trecu mâna prin p`r. |ntr-un costum \nchis la
culoare, c`ma[` albastr` [i o cravat` asortat` ar`ta
mai atr`g`tor ca niciodat` [i inima ei b`tea puternic
când realiz` c` Ivonne va fi so]ia lui, [i va fi cu el tot
timpul, având dreptul la numele [i patul lui.
– Realizezi c` am petrecut ultimele patru ore la

139
un dineu de afaceri, dorindu-mi s` scap [i s` vin s`
te v`d doar pentru c` ai refuzat s` vii s` m` vezi \n
singura or` liber` pe care o aveam? |[i deschise
haina [i \[i duse o mân` la ceaf`, \ncordându-[i
mu[chii.
– Nu cred c` ar conta. Afacerile tale nu au nimic
\n comun cu mine.
– |ncep s` cred. O, Doamne, Dionne, nu ai nici
cea mai mic` idee cât am suferit de când ai plecat.
Dionne tremur` violent [i se l`s` moale pe un
scaun, halatul albastru dezvelindu-i picioarele lungi
[i sub]iri. {i le acoperi repede când \i v`zu privirea
p`trunz`toare.
– Nu cred c` ar trebui s`-mi vorbe[ti a[a.
– De ce nu? E adev`rul. Manoel veni \n fa]a ei,
\mpr`[tiind senzualitate prin fiecare por al corpului.
– Manuel, te rog! De ce ai venit aici la ora asta? E
o nebunie!
Manoel se aplec` [i \[i puse o mân` pe scaunul ei,
a[a \ncât ea trebui s` se lase pe spate pentru a fi mai
departe de el.
– Da, e o nebunie. Dar a[a a fost mereu \ntre noi.
Dionnei i se p`rea dificil [i s` respire.
– Ce vrei de la mine?
Brusc, Jonathan \ncepu s` plâng`. Era un sunet
ascu]it a[a cum plângea când era speriat, [i evident
vocile lor \l deranjaser`.
Manoel se \ndrept` brusc, nevenindu-i s` cread`.

140
Dionne se ridic` \n picioare, gata s` plece la copil, dar
el se \ntoarse s-o priveasc` cu ochi fierbin]i.
– Cine e `sta? \ntreb` el. Cine plânge?
Dionne ezit` o clip` [i apoi spuse \ncet:
– Jonathan.
– Jonathan! Dionne, copilul care plânge e al t`u?
Dionne d`du afirmativ din cap [i Manoel \[i
strânse buzele.
– Adic` vrei s` spui c` ai un copil?
Dionne trase aer \n piept [i \ncuviin]` din nou, iar
Manoel \njur` violent.
– Nenorocito! [i f`r` un cuvânt plec` \mpleticindu-se.
Ea auzi zgomotul u[ii trântite \n urma lui, ca un ecou
\n toat` casa.

141
Capitolul 9

|n zilele urm`toare, Dionne tr`i un co[mar conti-
nuu, abia con[tient` de ceea ce f`cea. Era ca [i cum
toate speran]ele i se spulberaser` [i nici un sfat de la
Clarry nu ar fi putut risipi disperarea care o cuprin-
sese. Manoel plecase, [i de data asta nu avea s` se mai
\ntoarc`.
Dar treptat, pe m`sur` ce zilele treceau, Dionne
\ncepu \ncet s`-[i revin`. La urma urmelor, \l avea pe
Jonathan, [i nu era vina lui c` p`rin]ii lui f`cuser` o
asemenea \ncurc`tur` din via]a lor.
La trei s`pt`mâni de la acea noapte, Dionne avu un
vizitator nea[teptat. Clarry \[i d`duse jos bandajul de
la picior \n urm` cu dou` zile [i \l luase pe Jonathan
cu ea pentru a vizita o prieten` care locuia aproape.
Dionne f`cea cur`]enie \n dulapuri la etaj când deo-

142
dat` auzi un cioc`nit \n u[`. Merse s` deschid` f`r` a
avea nici o re]inere [i se d`du \napoi \nsp`imântat`
când o v`zu pe Ivonne Demaris.
Dar nu mai era tân`ra \n c`rucior pe rotile, de la
vizita ei \n Provence; era o Ivonne sigur` pe ea, sub]ire
[i elegant`, hainele fiind foarte costisitoare.
Ivonne se uit` dispre]uitor la hainele Dionnei:
pantalonii largi p`ta]i cu vopsea, salopeta ponosit`, [i
spuse:
– Vreau s` vorbesc cu tine, Dionne. Pot intra?
– Nu cred c` avem ce vorbi, Ivonne, spuse ea, mai
calm` decât se sim]ea.
– Ba cred c` da. Sunt sigur` c` te intereseaz` ceea
ce am s`-]i spun.
Dionne d`du din cap.
– Am treab`.
– Nu te intereseaz` faptul c` Manoel s-ar putea s`
fie pe moarte?
Dionne se albi la fa]` de parc` Ivonne ar fi lovit-o.
– Min]i.
– Da? Ivonne \[i ridic` sprâncenele \n b`taie de joc.
– E[ti sigur`?
Dionne \nghi]i \n sec.
– Dac` Manoel e pe moarte, de ce e[ti aici? De ce
nu e[ti cu el?
– Nu am de gând s` stau aici, \n u[`, Dionne.
Ea ezit`, dar apoi se d`du la o parte brusc [i cu un
zâmbet triumf`tor Ivonne p`[i \n`untru [i intr` \n

143
hol. Dionne observ` c` mergea \ncet, dar [chiop`tat.
|n sufragerie, Ivonne se uit` la ea cu antipatie.
– Aici locuie[ti? \ntreb` ea insolent.
– Te rog! De e[ti aici? Ce a p`]it Manoel?
Ivonne nu p`rea gr`bit` s` plece. Se uit` prin
camer` dispre]uitoare [i ochii i se oprir` pe juc`riile
lui Jonathan, f`cute gr`mad` \ntr-un col]. Se uit` la ele
pentru o clip`, nevenindu-i s` cread` apoi se \ntoarse
spre Dionne amuzat`.
– Juc`riile alea? E vreun copil \n cas`?
Dionne se \ntreb` dac` s`-i r`spund`, dar \i cuno[tea
destul de bine caracterul Ivonnei ca s` [tie c` nu se va
l`sa dac` nu i-ar r`spunde la \ntrebare. A[a c` spuse:
– Da.
– Am \n]eles c` locuie[ti singur` cu m`tu[a ta!
– Am locuit... locuiesc... asta e!
Ivonne \[i trecu limba peste buze [i un zâmbet
brusc se ivi pe fa]a ei, dar nu era unul pl`cut.
– Deci e al t`u! Ai un copil! exclam` ea.
Obrajii Dionnei se \nro[ir`.
– A[a e.
Ivonne d`du din cap nevenindu-i s` cread`, apoi
râse dispre]uitor.
– Deci asta e! spuse ea triumf`toare. Asta a
descoperit Manoel \n acea noapte! Asta l-a trimis direct
\n Fran]a pentru a se sinucide aproape \n aren`!
Faptul c` dup` toate cele \ntâmplate ai un copil! Asta
e o ironie, nu crezi?

144
Dionne tremur` de emo]ii pe care nu [tia c` le
poate avea, emo]ii care o f`ceau s`-[i doreasc` s-o
apuce pe Ivonne de coafura ei elegant` [i s`-i scoat`
ochii pentru ironia ei.
– Nu [tiu ce tot vorbe[ti, \ncepu ea aspru, dar
Ivonne d`du din cap.
– Nu \ncerca s` m` \mbrobode[ti, Dionne! |l
[tiu prea bine pe Manoel. E idealist, genul de
b`rbat intolerant care nu accept` decât o femeie
perfect`! Ce [oc trebuie s` fi avut când a aflat c`
femeia pentru care ar fi f`cut orice i-a f`cut una ca
asta!
Dionne era confuz`.
– Ce vrei s` spui? Unde e Manoel? Spui c` s-a r`nit
\n aren`, nu?
– Da. Asta am spus.
– Dar cum? Manoel cunoa[te taurii – cum de [i-a
asumat asemenea riscuri?
Ivonne d`du din umeri indiferent`.
– Nu m` preocup` atât de mult Manoel.
– Dar pe mine da! Dionne era aproape \nnebunit`.
Cum po]i fi a[a de rece? Credeam c`-l iube[ti.
– L-am iubit... odat`. Dar cine s-ar c`s`tori cu un
b`rbat mutilat pe via]`?
– O, Doamne!
– Nu mai face pe martira, Dionne. Nici Manoel nu
[i-ar dori asta. Mi-e team` c` cere mai mult decât noi
\i putem oferi.

145
– De ce ai venit, Ivonne? De ce voiai s`-mi spui c`
Manoel e r`nit? Ce pl`cere \]i aduce asta?
Ivonne f`cu un gest elocvent.
– Draga mea Dionne, n-am venit s`-]i spun doar de
Manoel, de[i nelini[tea ta m` bucur`. Nu, am venit s`
aflu ce s-a \ntâmplat, ce a distrus idila care \ncepuse
acum trei ani. Acum [tiu.
– Nu [tii nimic! Dionne abia putea vorbi. E[ti rea!
Nu-]i pas` de nimeni, decât de tine. Când ai fost \n
scaunul cu rotile, Manoel nu te-a abandonat!
– Nu? Draga mea, Manoel m-a abandonat efectiv \n
ziua accidentului, dar desigur tu nu [tiai asta, nu-i a[a?
Probabil ai aflat numai ceea ce ]i-a spus Louise – c` eu
[i Manoel ne-am certat [i eu am \ncercat s` m` r`zbun
pe el, b`tându-i taurii pre]io[i!
– Vrei s` spui c` v` certa]i pentru c` Manoel te
amenin]a c` te p`r`se[te? Dionne abia \[i st`pânea
curiozitatea, dar Ivonne p`rea c` nu observ`.
– Desigur, spuse ea, aranjându-se \n oglinda din
fa]a c`minului. Manoel e \n parte ]igan, [i bunica lui,
scorpia b`trân`, a f`cut mereu caz de asta. L-a f`cut s`
cread` c` nu se putea c`s`tori cu nimeni, pentru c`
era deja c`s`torit cu tine! Nu [tia c` mama lui ]i-a dat
un cec s` scape de tine. |nc` avea inten]ia s` vin` \n
Anglia, s` te g`seasc` [i s` te aduc` \napoi. A fost
nebun de gelozie când ai disp`rut!
– Ce? Dionne nu putea suporta asta. Dar \n ziua
aceea, dup` ceremonie nu s-a mai \ntors. Doar mama lui.

146
– Cum ar fi putut? Era \n spital, cu piciorul rupt. Ar
fi trebuit s` m` gândesc c` Louise avea s`-]i spun`
despre accident.
– Accident? Vrei s` spui c` s-a \ntâmplat \n ziua
aceea?
Ivonne p`rea plictisit`.
– Desigur. S-a \ntors la „mas“ ca s` le spun`
p`rin]ilor ceea ce se \ntâmplase, [i eu m` aflam acolo.
Au fost foarte furio[i, desigur. La urma urmelor fusese
aruncat de pe cal la mic` distan]` de cas`. Unul din
paznici a spus c` [aua fusese dezlegat`.
Ivonne zâmbi melancolic` [i Dionne sim]i c` aceas-
ta era vinovat` pentru cele \ntâmplate.
|n drum spre u[`, Ivonne se \ntoarse [i spuse:
– Deci aici e[ti, Dionne. Mica [i sordida melodram`
nu are nici un sfâr[it fericit. Dar faptul c` ai un copil
\mpiedic` asta, nu-i a[a?
Dionne \[i \ncle[t` pumnii.
– Mai degrab` depinde al cui este copilul, nu crezi,
Ivonne? spuse ea prudent.
– Ce vrei s` spui?
Dionne d`du din cap.
– O, nimic. Pleci?
Ivonne ezit`, evident [ocat` de lumina nea[teptat`
din ochii Dionnei, dar \n cele din urm` se \ndrept`
spre ie[ire. Dionne deschise politicoas` [i Ivonne
plec`. Ma[ina ei \nchiriat` era parcat` lâng` poart`,
dar Dionne nu vru s-o vad` urcându-se. |nchise u[a [i

147
se sprijini de ea tremurând. Dac` ceea ce spusese
Ivonne era adev`rat, atunci multe posibilit`]i se
deschideau.
Dar apoi \[i aduse aminte c` Ivonne \i spusese de
accidentul lui Manoel [i emo]ia imediat` f`cu loc
\n]elegerii. Dac` Ivonne nu exagerase? Dac` era pe
moarte? Accidentul din aren` putea fi rezultatul faptu-
lui c` aflase c` avea un copil, un copil pe care-l credea
al altui b`rbat? Era incredibil, dar pentru \nceput tre-
buia s` afle cum se sim]ea el.
|n timp ce se \ntorcea \n sufragerie, se gândea f`r`
s` vrea la viitor. Se va \ntoarce \n Provence, chiar dac`
Ivonne se \n[ela, chiar dac` lui Manoel nu-i p`sa de ea,
chiar dac` faptul c` [tia de fiul s`u nu-l mi[ca, ea tre-
buia totu[i s` plece. Trebuia s`-i spun` adev`rul acum,
sau s` tr`iasc` cu \ndoieli toat` via]a.
Când Clarry se \ntoarse cu Jonathan, Dionne sun`
la aeroport [i \[i rezerv` un loc pentru avionul spre
Marignane, [i fu foarte ocupat` cu bagajele ei [i ale lui
Jonathan. De data asta nu trebuia s` mai fac` nici o
gre[eal`.

*
* *

Dionne merse la acela[i hotel din Arles [i se \ntâlni
din nou cu Monsieur Lyons care era foarte curios la
vederea lui Jonathan. Dar \[i st`pâni curiozitatea [i \i

148
ur` bun-venit, f`r` a o \ntreba nimic, asigurând-o c` el
sau so]ia sa ar fi foarte bucuro[i s` aib` grij` de copil
dac` ea ar fi dorit s` ias` seara.
Dionne \i mul]umi. Ar fi fericit` s` fie ajutat` \n
acest fel. Dar \ntâi trebuia s` afle unde se afla
Manoel [i dac` era \n stare s` primeasc` vizitatori.
Ezita s` sune la „mas“, nedorind s` atrag` aten]ia
asupra prezen]ei ei \n Arles, telefon` la spitale \n
schimb.
La unul din ele i se spuse c` monsieur St. Salvador
fusese pacient o vreme, dar acum se afla acas`. Acas`
\nsemna Mas Sf. Salvador. Se gândi cu team` la sarci-
na pe care o avea. Nu numai c` trebuia s`-l \ntâlneasc`
pe Manoel, dar trebuia s-o \ntâlneasc` pe mama lui
\ntâi.
Ceru detalii despre starea lui Manoel, dar probabil
ei credeau c` ea era o ziarist` \n c`utarea unui repor-
taj [i refuzar` s` vorbeasc` despre pacientul lor. |l va
lua pe Jonathan cu ea.
Era o c`l`torie deprimant` [i Jonathan, pe scaunul
din spate al ma[inii, adormi \nainte de a ajunge. Era
ora lui de somn [i drumul din ziua anterioar` \l
extenuase.
|n cele din urm` ajunser` la „mas“, dar locul p`rea
pustiu. Câinii l`trar` la sosirea lor, dar trebuia s` se simt`
fericit` c` Ivonne nu mai era acolo ca s-o nec`jeasc`.
Totu[i nu-[i domoli b`t`ile inimii [i genunchii \i tremu-
rau incontrolabil când cobor\ din ma[in`.

149
Hot`r\ c` e mai bine s`-l lase pe Jonathan \n ma[in`,
s` doarm`. Nu avea nimic de suferit a[a [i ar fi mai u[or
s-o \ntâlneasc` pe doamna St. Salvador f`r` copil.
Dar de[i b`tu ap`sat [i destul de mult \n u[`, nu
veni nimeni [i \n cele din urm` ap`s` clan]a [i intr`
ezitând. Era pe holul pe care mai fusese cu Manoel. La
stânga era buc`t`ria.
Deschise u[a buc`t`riei, dar aceasta era goal` [i
doar focul ardea, ca martor c` nu trecuse mult de când
cineva \l f`cuse. Ie[ea din buc`t`rie când o voce
furioas` de b`rbat spuse:
– Qui est-ce? Qui êtes vous? Dieu, repondez-moi!
Era vocea lui Manoel venind dintr-o camer` care
d`dea tot \n coridor [i Dionne se \ncord` violent.
Tremurând toat` travers` coridorul pân` ajunse la
u[a camerei lui [i b`tu u[or, o deschise intrând apoi
\ncet.
Manoel tocmai se d`dea jos din pat, dar la intrarea
ei \[i acoperi goliciunea cu o p`tur` [i se uit` fix la ea
de parc` nu i-ar fi venit s` cread`.
– Bun`, Manoel, murmur` ea nervoas`. Cum te
sim]i?
Manoel \[i trecu mâna prin p`rul mai lung de când
cu suferin]a sa, astfel \ncât era aproape ondulat.
– Dionne! murmur` el uimit. Ce faci aici?
Dionne \nchise u[a [i se sprijini de ea.
– Asta e \n loc de bun-venit? \ntreb` ea.
– Uite ce e, Dionne, nu ]i-am cerut s` vii aici. Nici

150
nu [tiu cum ai venit. Pentru numele lui Dumnezeu,
pleac` [i las`-m` singur.
– Nu-mi vorbi a[a. Am fost \ngrijorat` pentru tine.
– Hai, scute[te-m` m`car de asta! Manoel se a[ez`
mai bine pe perne.
Dionne se mai apropie pu]in de el, observând cât
de goal` era camera.
– Cum te sim]i? Ai avut un accident, [tiu asta. Vreau
s` [tiu cum te sim]i.
– Chiar a[a? Avea ochii reci [i sup`ra]i. Ei bine m`
simt bine. {i dac` n-ar fi fost doctorii aceia s` m`
\ndoape cu medicamente, acum a[ fi \n picioare.
Dionne d`du din cap.
– Dar ce s-a \ntâmplat? Cum de ai f`cut asta?
– Am fost r`nit, nici mai mult, nici mai pu]in!
– Manoel! De ce ai f`cut asta?
– Ce s` fac? S` fiu r`nit? Nu mi-am ales soarta, doar
[tii.
– Adev`rat? Dionne \[i plec` ochii, apoi se uit` la el
cu ochii rug`tori. Unde e cicatricea?
– Aici!
Cu o r`utate inten]ionat` Manoel d`du la o parte
p`tura \ncât Dionne s` poat` vedea cus`turile urâte [i
albicioase de pe stomacul lui plat [i bronzat.
– O, Manuel! se uit` la el \ngrozit`, imaginându-[i
cum trebuie s` fi fost când s-a \ntâmplat, când carnea
era sfâ[iat` [i plin` de sânge.
Manoel o privi f`r` a schi]a nici un gest, observând

151
cât de bine ar`ta \n pantalonii largi alba[tri, din bum-
bac [i o bluz` decoltat` [i f`r` mâneci.
Dionne nu mai putu sta \n picioare [i se apropie de
pat, c`zu \n genunchi [i \[i \ngrop` fa]a la um`rul lui
bronzat. |l sim]i ]eap`n [i \ncerca s-o dea la o parte cu
mâinile. Dar bluza decoltat` \i permise s`-i ating`
pielea [i z`bovi o clip` \nainte de a scoate o exclama]ie
r`gu[it` [i de a o trage peste el s`rutând-o pe gât.
– De ce ai venit? \ntreb` el \ntorcând-o pe spate [i
s`rutând-o pe buze. Pentru câteva minute, nu-i putu
r`spunde, doar se ag`]` de el de parc` n-ar fi putut
\ndura s`-i dea drumul [i Manoel sim]i c`-[i pierde
controlul.
{i-ar fi dorit ca ea s` nu-[i dea seama de faptul c` o
dorea atât de mult. Gura lui mai z`bovi pe a ei, mâinile
pe pielea ei fin`, sim]ind c` o dore[te din ce \n ce mai
mult. Cu un ultim efort se sprijini \ntr-un cot [i se uit`
la ea, dar ea nu f`cu nici o mi[care de a se da jos din
pat.
– Avem de vorbit, spuse el.
– Mmm. Dionne \[i plimb` un deget pe cicatricea
lui dar el o prinse de mân` ferm.
– Dionne, ascult`-m`, fii \n]eleapt`. {tii ce faci? Mai
bine mi-ai spune, de ce e[ti aici?
Dionne oft` [i apoi cu un efort s` d`du jos din pat
[i el se sprijini de perne, sim]indu-se parc` deposedat
când ea se ridic`.
|[i aranj` p`rul [i spuse \ncet:

152
– R`spunde-mi la o \ntrebare, Manoel: de ce ai
venit s` m` vezi la Londra?
– Cu siguran]` [tii de de.
– Nu, nu [tiu. Am crezut – vreau s` spun – trei ani
am crezut c` m-ai abandonat.
– Da, [tiu. Ivonne mi-a spus. {i desigur ]i-a[ fi spus
\n acea noapte, dac` n-am fi fost \ntrerup]i.
– {tiu asta. Ivonne mi-a spus acum dou` zile c` ai
terminat cu ea. De aceea sunt aici.
– De ce? S` continu`m de unde am r`mas? Ui]i c`
ai alte obliga]ii acum?
– {i nu vrei cu alte obliga]ii. Nu-i a[a?
Manoel \[i trecu mâna prin p`r.
– O, Doamne, nu mai [tiu ce vreau. Am crezut c`
nu voi suporta când am aflat de copil, dar acum c` e[ti
aici, m` \ntreb dac` a[ suporta s` te las s` pleci. Ce
m`rturisire, nu-i a[a? Mai ales c` n-ai f`cut nici o \ncer-
care s` m` vezi. Pân` când ai vrut ceva, asta e.
Dionne ezit` o clip` [i apoi spuse:
– A[tep]i o clip`? Am ceva s`-]i ar`t.
Manoel se \ncrunt`.
– Ce e?
– A[teapt` [i o s` vezi.
– Foarte bine, a[tept.
Dionne se mai uit` o dat` la el [i apoi ie[i.
Coridorul era \nc` gol [i se \ntreb` unde ar putea fi
madame St. Salvador, dar propriile emo]ii \i cople[ir`
gândurile.

153
Jonathan era \nc` pe bancheta din spate, unde \l
l`sase ea, dar era deja treaz [i \ncepuse s` scânceasc`
pu]in. Fa]a i se lumin` când o v`zu pe Dionne [i ea \l
lu` \n bra]e u[or.
|l duse \n cas`, \n bra]e. |nc` mergea greu [i ea era
ner`bd`toare s`-i arate lui Manoel fiul. Când deschise
u[a de la camera lui, el se d`duse jos din pat, \[i
pusese o pereche de pantaloni alba[tri [i tocmai \[i
\ncheia o c`ma[` alb` de m`tase.
Se \ntoarse când ea intr` [i când v`zu copilul \n
bra]ele ei, spuse r`gu[it:
– Pentru numele lui Dumnezeu, Dionne, drept
cine m` iei?
Dar ea \l puse pe Jonathan pe podea [i se uit` la el
speculativ. Apoi spuse:
– Uit`-te la el, Manoel. Uit`-te la el, te rog. |]i
aminte[te de cineva?
Manoel se \ntoarse [i se uit` \n jos spre copil. Se uit`
la el mult timp, [i apoi la Dionne. Dionne sim]i c` e
\ncordat. El se l`s` \n genunchi lâng` Jonathan, sco]ând
o cutiu]` de argint din buzunar, atr`gându-i aten]ia.
Pentru câteva minute men]inu aten]ia lui Jonathan,
f`cându-l s` zâmbeasc` [i s` scoat` la iveal` un [irag de
din]i albi, gropi]ele din obraji, lumini]a juc`u[` din
ochi. Apoi se \ndrept` [i când se uit` la ea o f`cu s`-[i
simt` inima b`tându-i puternic.
– De ce nu mi-ai spus? \ntreb` el furios, cu o mân`
pe gâtul ei, tr`gând-o spre sine.

154
– Voiam, respir` ea greu, \nc` nesigur` dac` totul
era \n regul`. {tii cine este, nu-i a[a?
– Da, fiul meu! Odat` am spus c` a[ putea s` te omor,
acum chiar cred. Dionne, Dionne! De ce nu mi-ai spus?
– Cum a[ fi putut? Dionne \i atinse u[or obrazul cu
degetele \n timp ce Jonathan se uita curios prin
camer`. Erai a[a departe, [i pe deasupra, credeam c`
\]i era ru[ine de ceea ce se \ntâmplase, \]i aduci
aminte?
– O, da, mama are de dat socoteal` pentru asta.
Manoel tremura u[or lâng` Dionne [i ea spuse:
– Nu trebuia s` te dai jos din pat!
Manoel zâmbi pe jum`tate [i fu cel mai frumos
zâmbet pe care-l v`zuse pe buzele lui.
– Sunt de acord, murmur` el r`gu[it.
– Unde sunt Louise [i mama ta? N-am v`zut pe
nimeni când am venit.
– Louise e plecat` [i mama nu mai st` aici. A plecat
s` stea cu o veri[oar`, la Cannes. N-am mai suportat-o
de când m-am \ntors.
– Manoel!
– Dar de ce nu mi-ai spus de b`iat când am venit \n
casa m`tu[ii tale?
Dionne \[i mu[c` buza.
– Nu [tiam c` terminase-i cu Ivonne. Mi-era team`
c` dac` ai fi [tiut de Jonathan, ai fi vrut s`-l iei de lâng`
mine.
Manoel d`du din cap cu putere.

155
– Pentru asta am pierdut doi ani din via]a fiului
meu, murmur` el \ncet.
– Am putea avea [i al]i copii, suger` ea \ncet [i \i
mângâie p`rul.
– Cu siguran]`. Dar \ntâi vreau s` [tiu totul despre
acest St. Salvador.
Se aplec` spre copil din nou, evident g`sindu-l
absolut fascinant. Dar de ce aveai nevoie de bani? E
s`n`tos, nu-i a[a?
Zâmbind, \ngenunche lâng` el.
– Jonathan a avut o bron[it` acum dou` luni [i i-au
r`mas ni[te sechele. Nu, nu e nimic serios! exclam` ea
când ochii lui se \ntunecar` la aflarea ve[tii. Dar doc-
torul a spus c`-i va face bine s` stea o vreme \ntr-un cli-
mat mai cald [i mai uscat. Voiam s`-l iau imediat ce o
s` ajung. Dar Clarry, m`tu[a mea, [i-a rupt piciorul [i
a fost imposibil.
– |n]eleg. Manoel \l ]inea pe b`ie]el \n bra]e [i
Jonatham se uita la el curios, evident \ntrebându-se
cine ar putea fi acest str`in. Dar nu se zb`tu s` se
elibereze [i p`rea s` g`seasc` ceasul mare din aur, al
lui Manoel, o compensa]ie pentru captivitatea
for]at`.
Manoel se ridic` \n picioare, ]inând copilul strâns
\n bra]e, apoi se uit` la Dionne.
– Nu-mi place s` spun lucruri banale, dar trebuie
s` te m`ri]i cu mine acum, \]i dai seama?
Dionne \l privi, sim]ind c` o n`p`desc lacrimile.

156
– Nu am nimic \mpotriv`, murmur` ea \ncet.
– {i asta cât mai curând.
Jonathan tr`gea de medalionul de la gâtul lui Manoel
[i acesta reu[i s`-l scoat` [i s`-l pun` la gâtul Dionnei.
Dionne se \ntoarse. Era prea mult, [i avea un senti-
ment oribil c` urma s` plâng`. Manoel p`ru s`-[i dea
seama de emo]iile ei, pentru c` puse copilul jos [i o
lu` de uimeri lipind-o de el.
– Je t’adore, murmur` el r`gu[it \n urechea ei. Te
iubesc. Te-am iubit \ntotdeauna [i cred c` te voi iubi
mereu.
Dionne se sprijini de el o clip`, savurând corpul lui
lipit de al ei.
– N-a[ putea suporta s` ne mai despart` ceva acum.
Manoel o s`rut` pe gât.
– Nimic nu ne va desp`r]i, \]i promit.
– Dar Ivonne?
– Ce-i cu ea?
– Se va \ntoarce \n Camarque?
– Probabil, de ce? E[ti geloas` pe ea, desigur?
Dionne zâmbi, dând din cap.
– De fapt, cred c` ar trebui s`-i mul]umesc. F`r`
interven]ia ei, probabil n-a[ fi aici.
– Ce vrei s` spui?
Manoel se \ntoarse spre ea [i ea \i explic` totul
despre vizita Ivonnei.
– Biata Ivonne! spuse ea \n cele din urm`. Dac` ar
fi [tiut ce \mi d`ruia...

157
Dionne \i atinse gura cu degetele [i el o s`rut` \n palm`.
– Gemma mai e aici? \ntreb` ea.
– Cred c` \[i face siesta. Va fi \ncântat` s` te vad`.
Era hot`rât` asupra faptului c` trebuie s` fim \mpre-
un`. A \ncercat s` te opreasc` aici, [tii.
– {tiu a[a de multe lucruri acum, spuse Dionne cu
un oftat, [i apoi se uit` la Jonathan care o tr`gea de
fust`. Crezi c` Louise ar g`si un loc ca s`-l culc pe
Jonathan dac` hot`râm s` nu ne \ntoarcem la hotel?
Buzele lui o s`rutar` posesiv.
– Cred c` va trebui, spuse el. Pentru c` sigur nu
mai am de gând s` v` las s` pleca]i...

Sfâr[it

158