You are on page 1of 11

Cultura marului

Malus domestica
Ord. Rosales
Fam. Rosaceae
Subfam. Pomoideae

Marul este o specie pomicola foarte veche, cultivata de mii de ani. Despre specia
mar se aminteste si in cartile religioase ca fiind simbolul cunoasterii raului. Datele
stiintifice au aratat ca marul are o vechime in cultura de mai bine de 7500 de ani.
In prezent este specia cea mai cultivata in climatul temperat, ocupand suprafete
foarte mari. Din punct de vedere al productiei obtinute, marul ocupa locul 4 la nivel
mondial, dupa banane, citrice si struguri.

Importanta culturii marului

Marul se cultiva pe suprafete mari din cauza insusirilor alimentare, a proprietatilor
terapeutice si avantajelor financiare obtinute in urma comertului cu mere. Compozitia
chimica a merelor si insusirile morfologice fac ca merele sa se pastreze o perioada
indelungata de timp si sa se consume in diferite momente ale anului. Merele proaspete
sunt bogate in apa, zaharuri, acizi organici, vitamine (vit. C, B, A), substante pectice,
substante proteice, saruri minerale etc. Prin prelucrare industriala se obtin o serie de
produse precum suc, concentrate de mere, cidru, compot, gem, marmelada, mere
deshidratate, mere confiate, distilate (rachiu de mere).
Consumul de mere este recomandat pe tot parcursul anului, tuturor categoriilor de
varsta. Consumate permanent, merele contribuie la ameliorarea starilor de anemie, la
buna functionare a tranzitului intestinal, la vitaminizarea organismului, la mentinerea
echilibrului acido-bazic din organism. Merele au efect antioxidant si contribuie la
cresterea rezistentei organismului fata de agresivitatea virusurilor.
Merele au epoci de coacere diferite si pot fi consummate proaspete pe tot
parcursul anului, comparativ cu alte fructe, care pot fi consummate sezonier. Fructele se
pastreaza foarte bine in spatii simple, iar in spatii moderne se pastreaza de la un an la
altul. Faptul ca nu suntem obligati sa valorificam productia imediat dupa recoltare ne
permite sa scoatem fructele la vanzare in momentele in care cererea este mare si pretul
avantajos.
Marul este un pom rustic, adaptat foarte bine conditiilor pedo-climatice din zona
temperata, este foarte productiv si mai rezistent la atacul diferitelor boli si daunatori, fata
de alte specii. Se poate cultiva in diverse sisteme de cultura, valorificand atat solurile
fertile cat si pe cele mai putin fertile.

Originea marului si aria de raspandire

Cercetarile au arata ca marul ete originar din zona Caucaz si s-a adaptat foarte
bine climatului temperat. Marul se cultiva atat in emisfera sudica, cat si in emisfera
nordica. Pe glob se cultiva in zonele cuprinse intre 65o latitudine nordica si 30-35o

1

Suceava. In Europa. Coroana pomului nu se degarniseste.Standard.. mladita). Japonia). Valcea. Spania. Pomii altoiti pe portaltoi de vigoare medie. iar ramurile de schelet sunt 2 . Acesti pomi se folosesc la infiintarea plantatiilor superintensive si au nevoie de sistem de sustinere. Satu. majoritatea plantatiilor de mar sunt amplasate in zonele colinare din subcarpati.Nasaud. Primavara marul debuteaza in vegetatie prin evolutia mugurilor de rod. care pot depasi 30-40cm lungime (smicea. Particularitati biologice ale marului Pentru infiintarea unei plantatii pomicole se folosesc pomi din categoria biologica certificata (eticheta albastra).. care valorifica foarte bine terenurile inclinate din zona dealurilor inalte. Dintre acestea cele mai intalnite sunt tipul .Spur. Acete soiuri se recunosc dupa volumul redus al coroanei si o ramificare relativ slaba. De asemenea in coroana pomului se gasesc tepuse si foarte rar nuieluse si mladite. Dintr-un mugur de rod (mixt) se formeaza o inflorescenta cu mai multe flori. rezultati din asocierea altoiului cu portaltoiul. ocupand o suprafata mai mare de 4 milioane hectare. Maramures. Marul este foarte cultivat in judetele Bistrita. Vrancea.Columnar.. formeaza un sistem radicular profound. si tipul . Ungaria. iar pomii care se formeaza dezvolta o coroana ramificata. Cea mai mica productie de mere se obtine pe continental African. mari producatoare de mere sunt Franta. Goldenspur. urmat de America si apoi de Extremul Orient (China. Pomii altoiti pe portaltoi de vigoare mica.. datorita climatului foarte cald. M4 vor avea un sistem radicular slab dezvoltat si nici coroana nu se va dezvolta mult. In functie de particularitatile celor doi parteneri care se asociaza se obtin pomi de vigoare mica. In Romania. Romania. Ramurile de rod se formeaza pe lemn tanar. In ceea ce priveste polenizarea. Italia. Prahova. Buzau. Ramurile anuale din coroana marului sunt ramuri scurte de cel mult 3-5 centimetri (pinteni si tepuse) sau ramuri lungi. Acesti pomi vigurosi se folosesc la infiintarea plantatiilor clasice. dar se gasesc plantatii si pe terenurile plane din zonele de campie. M27. Brasov.latitudine sudica. care nu necesita sistem de sustinere. iar pomii rezultati vor forma o coroana foarte mare. care se deschid pe rand incepand cu floarea centrala a inflorescentei. Arges. Cluj. Pomii altoiti pe portaltoi precum M104 si A2. care se deosebesc de cei vegetative prin volumul mai mare. Atunci cand 5-10 % din numarul florilor de pe pom leaga fructe se obtine o productie foarte buna. nuielusa. Tipul Spur este caracteristic unor soiuri de mar precum Starkrimson (Bot de iepure). Continentul European este cel mai mare producator de mere. precum M7 si M106 au o inradacinare mai adanca. In functie de gradul de ramificare a coroanei la mar se intalnesc mai multe tipuri de ramificare.. Dambovita. Wagener premiat etc. tipul . Acesti pomi se folosesc la infiintarea plantatiilor intensive.Mare. De aceea se recomanda cultivarea in aceeasi parcela a 2-3 soiuri care sa se polenizeaze reciproc.. Tepusele sunt apropiate unele de altele si garnisesc foarte bine ramura mama. precum M9. mijlocie sau mare. majoritatea soiurilor de mar sunt autosterile si foarte putine se autopolenizeaza. Polonia. dar pot sa apara si pe lemn mai batran.. Se cultiva pe toate continentele. Germania.

pomii au o sensibilitate scazuta la ger. iar cei de vigoare mica au o durata de viata de 10-15 ani. Daca temperaturile scazute se instaleaza lent pomii sunt foarte rezistenti. Zona productiva se deplaseaza la periferia coroanei.bazitonie . care se dezvolta in acelasi ritm cu axul. La aceste soiuri axul coroanei este bine evidentiat. Mugurii de rod pot suporta temperaturi de -32. iar celelalte ramuri nu ajung sa concureze axul. Ritmul anual de cresterea a ramurilor este redus. Dupa perioade cu recolte ridicate.groase. Volumul coroanei este redus. Distanta dintre randuri si dintre pomi pe rand trebuie sa se aleaga stfel incat pomii sa intercepteze cantitatea suficienta de lumina de care au nevoie. devenind egale cu acesta sau cresc chiar mai mari.-6oC. Fata de temperaturile din perioada de repaus este foarte rezistent. iar daca gerul este insotit de vant poate provoca rani pe trunchi si ramuri (arsuri de ger). Durata de viata a pomilor depinde de asocierea altoiului cu portaltoiul.. Marul se dezvolta foarte bine in zonele in care temperatura medie anuala este cuprinsa intre 7. Rezistenta la frig este influentata si de momentul in care acesta survine.7oC. Ramurile de rod care predomina sunt nuieluse si mladite si mai rar se gasesc tepuse. Astfel pomii vigurosi pot avea o durata medie de viata de 50-60 de ani sau mai mult. La aceste soiuri se manifesta fenomenul de .. Amplasarea randurilor trebuie sa se faca astfel incat pomul sa fie luminat o perioada mai mare de timp din zi.-4oC. slab colorate si acidulate. De foarte multe ori ramurile bazale concureaza axul pomului.-1. Idared. In faza de boboc floral marul suporta temperaturei de -5. iar coroana este foarte ramificata. Cerintele marului fata de factorii de mediu Cerinte fata de lumina. Uneori de la baza trunchiului pornesc si alte ramuri.5. La aceste soiuri volumul coroanei este mare. Jonathan. iar ramurile de semischelet se arcuiesc sub greutatea fructelor. Starking delicious etc. Insuficienta luminii conduce la degarnisirea coroanei Cerinte fata de caldura. Asta inseamna ca poate ocupa terenurile din zona de campie pana la terenurile din zona dealurilor inalte cu altitudine de 700-800 m. astfel ca pomul va avea un port echilibrat de forma piramidala.-35oC. In stadiul de floare deschisa suporta -3.. 3 . Acest lucru permite cresterea numarului de pomi la hectar. Tipul Standard de fructificare este caracteristic majoritatii soiurilor de mar precum Golden delicious. fara ca acestia sa se umbreasca reciproc.. iar daca temperaturile scazute survin brusc pomii pot fi sensibili. ceea ce permite plantarea pomilor la distante de 50-60 cm pe rand..5 – 11oC.. pomii de vigoare medie au o durata de viata de 35-40 de ani. au pozitie verticala si dau pomului aspect columnar. Tipul Columnar este intalnit la soiurile recent create si se caracterizeaza prin formarea unui ax. adica cresterea puternica a ramurilor de la baza coroanei. care este garnisit cu tepuse. Insuficienta luminii determina obtinerea unor fructe de slaba calitate.. Marul face parte din categoria speciilor cu cerinte medii fata de lumina. de dimensiuni reduse. Fructul abia legat suporta temperaturi de -1.

3. Pentru a obtine recolte foarte mari. Solul din livada de mar se poate mentine in mai multe modalitati. Apa in exces la nivelul solului provoaca asfixierea radacinilor. Se dezvolta foarte bine in zonele in care precipitatiile medii anuale ajung la 650-700 mm. Marul se dezvolta foarte bine pe terenuri cu textura lutoasa. Valoarea optima a pH-ului trebuie sa fie cuprinsa intre 6. lucrari care se aplica anual. Cerinte fata de apa. cat si fata de umiditatea din sol. In perioada de vegetatie nu suporta stagnarea apei in sol mai mult de 4-5 zile sau 10-12 zile in timpul perioadei de repaus. dupa caderea frunzelor. pentru a conserva apa in sol. in functie de ritmul de 4 . o plantatie de mar are nevoie de o serie de lucrari de ingrijire. Nu sunt indicate pentru mar solurile compacte.4 % face ca solul sa nu poata fi valorificat de mar. Aceasta modalitate de intretinere presupune mentinerea terenului dintre randuri si dintre plante pe rand. Marul se dezvolta foarte bine in zonele cu precipitatii ridicate. Temperaturile ridicate din timpul perioadei de vegetatie. Fructe de calitate se obtin daca in sol se gaseste magneziu asimilabil in cantitate de 15-20 mg/100 g de sol. Tehnologia de intretinere a unei plantatii de mar Dupa infiintare. Lucrarile care se aplica vizeaza solul si planta. In timpul perioadei de vegetatie temperatura medie zilnica trebuie sa aiba valori de 12-15oC. provocand pierderi importante.8-7. slab aerisite si cu exces de saruri. Daca in perioada de parga nu primeste apa. dar cel mai adesea solul se mentine ca ogor negru sau inierbat. Cerinte fata de sol. astfel ca fructele se dezvolta necorespunzator. luto-argiloasa. Marul se dezvolta si fructifica foarte bine pe terenurile slab acide. afanat si lipsit de buruieni cu ajutorul araturii si lucrarii cu discul sau freza.1-0. Existenta sarurilor in cantitate mai mare de 0. In cazul portaltoilor de vigoare mica panza de apa freatica poate fi situata si la 1. Solurile cu un continut optim in azot conduc la obtinerea unor cresteri anuale de 40-60 cm lungime. Pomii cu sistem radicular bine dezvoltat sunt mai rezistenti la seceta. Are cerinte mari atat fata de umiditatea atmosferica. manifestate sub forma unor pete pe fruct. superficial (15-18 cm) pentru a nu distruge radacinile de la suprafata. Pe parcursul perioadei de vegetatie. Aratura la pomi se executa in perioada de toamna. marul necesita 800-900 mm precipitatii anual. Nivelul de fosfor si potasiu asimilabil din sol trebuie sa aiba valori de 25-30 mg/100 g de sol.5-3 m. Pentru realizarea unei productii ridicate marul are nevoie de terenuri fertile. Rezistenta marului la seceta depinde si de tipul de portaltoi. Panza de apa freatica trebuie sa fie la o adancime mai mare de 2. luto-nisipoasa. fructele incep sa cada masiv. iar cei cu sistem radicular slab dezvoltat necesita irigat zilnic. Pe solurile slab aprovizionate in calciu apar dereglari fiziologice. Primavara dupa efectuarea taierilor de fructificare terenul se lucreaza cu grapa cu discuri pentru afanarea terenului si nivelarea acestuia. Aceste soiuri au fructificat bine atunci cand in perioada imediat urmatoare infloririi s-au inregistrat mai multe zile cu temperaturi mai mari de 15oC. Ogorul negru se recomanda in zonele lipsite de precipitatii. Soiurile de mere cu fructe rosii sunt mai pretentioase fata de temperatura. Solul trebuie sa contina 120-140 mg calciu/100 g de sol.5 – 2 m. asociate cu lumina puternica provoaca dereglari fiziologice. Reactia solului este foarte importanta in dezvoltarea marului.

aparitie a buruienilor se aplica 3-4 lucrari cu discul sau cu freza. astfel incat sa nu se umbreasca reciproc. irigatul. Gunoiul de grajd. zilnic. in functie de continutul natural al solului se recomanda aplicarea unei doze anuale de 120-150 kg N. 80 kg P si 40-60 kg K. pe parcursul perioadei de vegetatie. prasitului mecanic (freza cu palpator) sau cu ajutorul erbicidelor Terenul inierbat se recomanda in plantatiile situate pe terenurile in panta si pe terenurile din zonele cu multe precipitatii. . Dintre lucrarile care vizeaza planta cele mai aplicate sunt: taierea de fructificare. . . in timpul cresterii intense a lastarilor. Taierile se aplica in fiecare an si urmaresc mentinerea pomului in tiparul formei de coroana proiectata. toamna in momentul ingalbenirii frunzelor. ceea ce ar conduce la obtinerea unor fructe mici si la instalarea alternantei de rodire. daca nu s-au acumulat suficiente precipitatii in perioada de iarna. cu 15-20 de zile inainte de recoltare. Prin taieri se limiteaza inaltimea pomilor. la 15-20 de zile dupa legatul fructelor (luna mai). Taierile de fructificare la mar se pot aplica in timpul perioadei de repaus. Momentele critice in care se aplica udarea sunt: . dupa caderea fiziologica din luna iunie. ingrasamintele cu fosfor si potasiu se aplica toamna inainte de arat. in momentul dezmuguritului. Azotul nu se aplica in totalitate deoarece este usor spalat in profunzime de apa din precipitatii. Restul de azot se aplica imediat dupa legarea fructelor (a doua treime) si in momentul cresterii intense a lastarilor 5 . aplicarea tratamentelor fitosanitare. Irigatul se aplica in acest caz prin picurare. Tot cu aceasta ocazie se aplica o treime din cantitatea de azot. . In zonele lipsite de precipitatii se recomanda inierbarea terenului numai daca plantatia dispune de sistem de irigat. Pentru a evita tasarea solului ca urmare a deplasarii agregatelor. sau la interval de cateva zile pentru a mentine solul din zona radacinilor umed la valoarea de 70 % din intervalul umiditatii active (IUA). unde s-au folosit portaltoi de vigoare mica. mai nou se practica cosirea ierburilor de 2 ori pe an. daca nu s-au folosit foarte multe substante chimice la protectia livezii. Intre pomi pe rand terenul se mentine curat de buruieni prin aplicarea prasitului manual. Inierbarea se poate face pe toata suprafata terenului sau numai pe intervalul dintre randuri. iarba se coseste mecanic de 5-6 ori. fertilizarea. Inierbarea poate fi naturala (rezultata prin tunderea repetata a buruienilor aparute) sau artificiala (obtinuta prin insamantarea anumitor specii de interes furajer). Iarba tocata ramane pe loc contribuind la imbunatatirea fertilitatii solului. Fertilizarea se face cu scopul de a completa necesarul de substante consumate de pomi. Pentru a asigura o buna aprovizionare a solului cu elemente nutritive. Prin taieri se normeaza incarcatura de rod. iar a doua se aplica toamna. In plantatiile intensive se aplica 2-3 udari cu norme de 450-500 m3/ha la o udare. astfel incat pomul sa nu fie supraincarcat cu rod. . sau dupa recoltarea fructelor in cazul soiurilor timpurii. Pentru fertilizare se recomanda gunoi de grajd aplicat odata le 3-4 ani. Irigatul se aplica mai ales in zonele secetoase. Atunci cand terenul se mentine inierbat. Prima coasa se aplica in luna iunie-iulie. prin imprastiere pe toata suprafata de teren sau numai pe randul de pomi cu ajutorul masinilor specializate. sau utilizarea ingrasamintelor chimice. Iarba cosita ramane pe teren pentru a se descompune sau poate fi folosita in hrana animalelor.

ajungandu-se la 12-14 tratamente anual. Acete mere nu se pot pastra mai mult de doua saptamani si de aceea se consuma imediat. care sunt cel mai usor de aplicat. dar pierderile calitative si cantitative sunt mari. dar cei mai multi cultivatori recurg la metodele chimice. Dintre daunatori. mere de vara. de intensitatea atacului din anul respectiv. Aceste boli distrug frunzele si fructele. Plantatiile superintensive de mar necesita mai multe stropiri cu ingrasaminte foliare pentru corectarea dereglarilor fiziolgice si sustinerea productiei. In unele tari cu traditie in pomicultura.(ultima treime de azot). cand au realizat marimea caracteristica si 70-80 % din insusirile gustative. Protectia plantelor impotriva acestora se poate face prin mai multe metode. Nu se pot pastra decat cel mult doua luni in depozit. virmele merelor (Cydia pomonelle) produce pagube importante. aplicandu-se 4-5 tratamente anual. Merel de toamna se recolteaza incepand cu luna septembrie. ceea ce inseamna un pret de cost redus. Aplicarea tratamentelor fitosanitare. Pentru combaterea acestora se aplica tratamente chimice in anumite momente. De aceea ele se consuma imediat dupa recoltare. . forma si culoare caracteristica. Merele de iarna se recolteaza la sfarsitul lunii octombrie. Principalele boli care ataca marul sunt rapanul (Venturia inequalis) si fainarea (Podosphaera leucotricha). Prin cultivarea acestora numarul tratamentelor se reduce considerabil. Evident acestea au si un efect neplacut asupra mediului. ceea ce inseamna un consum foarte mare de pesticide cu implicatii asupra mediului si poluarii fructelor. pentru realizarea protectiei merelor se aplica uneori chiar 30 de tratamente. . o plantatie de mar necesita un numar foarte mare de tratamente chimice. In momentul recoltarii soiurile galbene au culoarea verde si numai in depozit aceasta devine galbena. Soiurile rosii se recolteaza cand fructul este acoperit in procent de 90 % in rosu. bine stabilite cu substante omologate si in dozele recomandate. Exista la mar soiuri care au rezistenta genetica la principalele boli. atunci cand au marime. Pentru asigurarea protectiei integrale a productiei. Recoltarea. mere de toamna. o poluare a mediului si fructelor foarte mica. Plantatia de mar este afectata de o serie de boli si daunatori. Recoltate prea devreme raman necolorate. Numarul acestora difera in functie de soiul cultivat. In functie de epoca de coacere merele se grupeaza in 3 categorii: . mere de iarna Merele de vara se recolteaza incepand cu luna iulie. Ele sunt destinate pastrarii in depozit si aici ele isi continua evolutia realizand culoarea si formarea aromelor. 6 .

Se poate cultiva de la campie pana la zona dealurilor inalte.6 %). dar se cultiva cu rezultate foarte bune in zonele subcarpatice. Lemnul de prun se foloseste in industria mobilei si la obtinerea carbunelui de prun . care are o mare putere calorica. Originea si aria de raspandire Prunul are mai multe centre de origine si de aceea prunele obtinute in anumite zone difera unele de altele. terapeutica si multiplele posibilitati de prelucrare. Avand in vedere ca arealul de raspandire a corcodusului se suprapune foarte mult cu arealul de raspandire a porumbarului se presupune ca actualul prun s-a format in urma hibridarii naturale a celor doua specii. Se cultiva pe toate continentele si dupa mere si piersici realizeaza cel mai mare volum de productie. America de Sud.a. In stare proaspata sunt bogate in zaharuri (10-18 %). care cuprinde China. gem. Cea mai mare producatoare de prune este Europa. bomboane cu prune. coasta caucaziana a Marii Negre si Asia Mica. Na s. vitamina C (20-40 mg/100 g) si saruri minerale pe baza de Ca. Aici s-au format specii caracteristice.). datorita continutului ridicat in fibre. care nu s-au raspandit in alte zone. marmelada. Prunele se cultiva pentru valoarea alimentara. In ceste zone s-a format corcodusul (Prunus cerasifera) si porumbarul (Prunus spinosa). prune uscate. iar prin distilare se obtine tuica si palinca. Al doi-lea centru de origine este centrul est-asiatic. Mg. piersic si migdal si este o specie rustica. Al trei-lea centru este cel nord-american unde s-a format prunul american (Prunus americana) si prunul canadian (Prunus nigra). Coreea). 7 . In tara noastra prunul se gaseste raspandit peste tot. care cupride cea mai mare parte a Europei. Africa. Prunul se cultiva pe cele mai grele terenuri si asigura venituri importante celor din zonele de deal si munte unde nu se pot desfasura alte activitati agricole. America de Nord. Rosales Fam Rosaceae Subfam. Prunoideae Importanta cultivarii prunului Cultura prunului este cunoscuta de mii de ani si aceasta specii ocupa suprafete importante. Cultura prunului Prunus domestica Ord. Primul centru se origine este centrul euro-asiatic. Prunul se foloseste ca portaltoi pentru cais. Prin prelucrare. din prune se obtine suc de prune. Japonia. compot. substante pectice (0. Fe. Consumate in stare proaspata sau deshidratate contribuie la reglarea tranzitului intestinal. datorita sensibilitatii la frig. urmata de Asia.

Si portaltoii obtinuti din butasi drajoneaza si de aceea in primii ani de viata ai plantatiei se recomanda indepartarea drajonilor. desi este relative viguros. In cazul in care 20 % din florile existente pe pom sunt fecundate prunul asigura o productie foarte buna. portaltoi si fertilitatea solului. Aceste soiuri se numesc androsterile (Centenar). Prunul nu este foarte pretentious fata de lumina. Coroana prunului se dezvolta destul de mult in timp si de aceea trebuie lasat spatiu suficient pentru dezvoltare. In cazul cultivarii a 2-3 soiuri de prun in aceeasi parcela se asigura un procent ridicat de flori fecundate. Unele soiuri au pollen. dar acesta nu este viabil si nu polenizeaza nici propriile flori. ciresul. iar altoit pe portaltoi vegetativi (obtinuti din butasi) formeaza o coroana mai restransa. Exista soiuri autofertile (Stanley). coroana nu va avea un volum mare daca nu se aplica taieri in primii ani de viata. Pentru a mari volumul coroanei se recomanda aplicarea unor taieri severe. Durata de exploatare a prunului este de 45-50 ani. incepe sa produca la 2-3 ani din momentul plantarii. Productia de prune la hectar ajunge la 20-25 t. Majoritatea radacinilor se gasesc in stratul de sol cuprins intre 15-60 cm si foarte putine patrund la adancimi foarte mari. nici florile altor soiuri. odata cu corcodusul. Ramurile de rod sunt reprezentate de buchete de mai si ramuri mijlocii. Majoritatea soiurilor de prun au pulpa neaderenta la sambure. Coroana prunului este destul de ramificata daca in perioada de formare a coroanelor se aplica lucrari care stimuleaza ramificarea. Foarte multe soiuri de prun formeaza din radacini drajoni. Acestea nu se coloreaza si nu acumuleaza zaharuri si arome. 8 . Ramurile formate la lumina insuficienta se usuca. dar formeaza fructe de calitate cand pomul este bine expus la lumina. In procesul polenizarii prunul se comporta diferit. Soiul Agen este un soi cu fructe foarte dulci cu pulpa aderenta la sambure. dar acest lucru trebuie sa se faca cu atentie pentru a se evita umbrirea reciproca. Prunul altoit pe portaltoi generativi (obtinuti din samburi) formeaza o coroana mare. partial autofertile (Agen) si autosterile (Tuleu gras). Prunul este o specie precoce. dar poate avea propriile radacini. La soiul Stanley. In conditii de lumina insuficienta nu se formeaza fructe de calitate. Acestia sunt identici cu planta mama si pot fi folositi la inmultirea prunului. Prunul infloreste relativ tarziu. Fructul se numeste drupa si prezinta in interior un sambure care este aderent la pulpa sau nu. Cerintele prunului fata de factorii de mediu Cerinte fata de lumina. Daca se instaleaza fructificarea pomul nu mai creste din cauza tendintei de a forma foarte multe fructe. Particularitati biologice ale prunului Vigoarea prunului este data de soi. Exista soiuri de prun care fructifica preponderent pe buchete de mai (Stanley) si soiuri care fructifica atat pe buchete cat si pe ramuri mijocii (Agen). Cerintele reduse fata de lumina permite indesirea prunului. visinul si nu este afectat de temperaturile scazute. Prunul se altoieste pe diferiti portaltoi. Dintr-un mugur florifer la prun se formeaza o inflorescenta cu 2-3 flori si foarte rar se formeaza o singura floare. Poate valorifica terenurile care nu beneficiaza de lumina directa toata ziua.

Cerinte fata de temperatura. Fata de reactia solului este destul de tolerant. Floarea deschisa suporta pentru scurt timp temperaturi de pana la -3.-6 oC. care pot beneficia de o mecanizare intensa a lucrarilor de exploatare. valorile optime ale pH-ului fiind cuprinse intre 5.. Cand volumul edafic util al solului este redus sau materialul scheletic se afla la suprafata creste greu si realizeaza o coroana redusa ca volum. In conditii de insuficienta a apei. dezvoltandu-se intr-un interval foarte mare al pH-ului. Prunul este o specie putin exigenta fata de caldura. care trebuie aplicate la momentul potrivit. iar pulpa devine tare. astfel incat se dezvolta foarte bine si in zone mai calde cu temperaturi medii anuale de 10-11oC (Stanley. Tehnologia de intretinere a plantatiei de prun Prunul se cultiva pe terenuri foarte diferite din punct de vedere al fertilitatii. Pe terenurile plane din zonele de campie. Pentru obtinerea de productii maxime an de an. Intretinerea solului din livada. Cerinte fata de sol. Exista si soiuri care se dezvolta in zone mai racoroase (Gras Romanesc). De aceea se impun masuri de protectie a florilor prin metoda fumigatiei. Este singura specie pomicola care valorifica solurile cele mai grele. Sub acest nivel al precipitatiilor se impune aplicarea irigatului. Fructifica foarte bine in zone in care temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8. Si terenurile usoare (nisipoase) pot fi valorificate de prun. Valorifica terenurile cu un continut de argila de pana la 50-55 %.-40oC. Anna Spath). dar el creste foarte bine in zonele in care precipitatiile medii anuale sunt mai mari de 600 mm. expozitiei si de aceea tehnologia trebuie sa tina seama de toate aceste aspecte. In stadiul de boboc floral suporta -5. In prezent se infiinteaza plantatii clasice in zonele cu terenuri inclinate. Un astfel de teren se lucreaza foarte greu si retine apa cu o forta destul de mare. Fructul abia legat poate fi afectat daca temperatura scade la -2. pomii au nevoie de lucrari de ingrijire. daca se aplica o tehnologie adecvata. Faptul ca se intalneste si fructifica foarte bine si in zona dobrogeana unde sunt terenuri alcaline. Creste bine pe aproape toate tipurile de sol din tara noastra. Prunul are cerinte mici fata de textura si structura solului. Pe terenurile alcaline apare cloroza ferica. daca continutul in calcar este mai mare de 10 % calcar activ. altitudinii.5- 10oC. Creste si pe terenurile inclinate situate la altitidini de 500 m. Prunul nu este foarte pretentios fata de umiditate. Fructifica si in zonele mai secetoase cu precipitatii anuale de 550 mm. Terenul din livada poate fi intretinut ca ogor lucrat sau imburuienat. Prunul are o plasticitate ecologica ridicata. Fructifica corespunzator cand pH-ul este usor acid sau neutru. Sunt situatii cand apar brume in timpul infloritului si daca durata acestora este mai mare florile pot fi afectate intr-o masura mai mare sau mai mica. iar fructele raman mici.2. Rezultate bune s-au obtinut si pe terenurile cu reactia solului de 8-8. In zonele de campie terenul se mentine afanat prin lucrari de arat si discuit..8 si 7. Fata de temperaturile scazute din iarna este foarte rezistent. suporta temperaturi de -38. Inierbarea terenului se face in zonele inclinate si umede unde exista riscul apritiei eroziunii de suprafata. plantatii intensive si superintensive pe terenurile plane sau usor inclinate. in plantatia de prun se 9 .2oC.3. cresterile anuale sunt reduse. Cerinte fata de umiditate.2oC. nu ajung la dimensiunile specifice soiului. demonstreaza toleranta ridicata a acestei specii fata de reactia solului.

Din primavara pana in toamna terenul se lucreaza cu grapa cu discuri sau cu freza. In aceste conditii se elibereaza in sol anumite elemente precum Al. Spre deosebire de alte specii pomicole prunul este atacat de putine boli si daunatori. Aceste ramuri se mentin numai daca sunt necesare. Semischeletul prunului trebuie intinerit prin scurtarea lungimii acestuia in functie de vigoare. Ferilizarea prunului. Aplicarea taierilor de fructificare. Ingrasamintele greu solubile si cele organice se aplica toamna. Daca taierile nu sunt aplicate corect.face o aratura in perioada de toamna la adancimea de 18-20 cm. In acest caz dozele de ingrasaminte recomandate se apropie de 120 kg N substanta active. la specia prun taierile pot fi aplicate odata la 2-3 ani. 100 kg P substanta active si 80 kg K substanta active. Imediat dupa inflorit se aplica a doua treime din doza anuala de azot.a care devin toxice pentru sistemul radicular. 60 kg P substanta activa si 40 kg K substanta activa. Dupa perioade de fructificare abundenta se aplica o taiere care presupune reintinerirea coroanei. pentru a avea timp suficient sa migreze pana in primavara urmatoare la nivelul radacinilor active. Taierile la prun se pot face in perioada de repaus. deoarece acestea au o reactie fiziologica acida si contribuie la acidifierea solului. Pe masura ce reactia solului se apropie de valoarea neutra. pentru o productie la potentialul maxim al unei livezi sunt necesare 40 t gunoi de grajd aplicat odata la 2-3 ani. iar iarba cosita ramane pe loc sau se poate strange in jurul trunchiului pomilor formand un strat de mulci. in perioada cresterii fructelor in momentul in care samburele se intareste si atunci cand fructele intra in parga. in coroana prunului apar ramuri lacome din lemnul gros. Terenul inierbat pe intreaga suprafata sau numai pe intervalul dintre randuri se coseste repetat in timpul vegetatiei. astfel trebuie indepartate de la punctul de insertie. Astfel. la care se adauga anual 50 kg N substanta activa. Irigarea plantatiei. iat in perioada cresterii intense a lastarilor se aplica ultima parte din doza anuala de azot. Toamna se aplica o treime din doza anuala de azot pentru a asigura hranirea radacinilor. Protectia fructelor de atacul bolilor si daunatorilor. Cu cat productia de prune este mai mare cu atat cantitatile de substante nutritive extrase din sol sunt mai mari. Pentru prevenirea atacului de boli si daunatori si pentru combaterea acestora se aplica tratamente chimice cu substante 10 . Cu aceasta ocazie se taie ramurile epuizate. s. Aplicarea ingrasamintelor trebuie sa se faca in functie de fertilitatea naturala a solului. Apa trebuie asigurata constant pe parcursul perioadei de vegetatie pentru o buna dezvoltare a fructelor. Mn. cercetarile au aratat ca pe terenurile acide. In zonele cu precipitatii reduse se recomanda aplicarea a 2-3 udari cu norme de 350-400 m3/ha. daca alterneaza perioadele de seceta cu cele umede. Odata cu cresterea continutului in argila creste si cantitatea de ingrasaminte aplicate. sau in perioada de vegetatie. iar semischeletul arcuit datorita greutatii fructelor se taie din zona de curbura. creste si cantitatea de ingrasaminte la hectar. taierile trebuie aplicate obligatoriu in fiecare an. Daca la celelalte specii de pomi. daca continutul in argila are valoarea de 45 %. Perioadele critice in care prunul necesita cantitati mai mari de apa sunt in perioada infloritului sau imediat dupa inflorit. Ingrasamintele cu azot se aplica fractionat in 3 reprize. fructele cresc neuniform sau pot sa absoarba cantitati mari de apa intr-un interval scurt de timp si sa crape. Pe terenurile acide nu se folosesc cantitati mari de ingrasaminte. Uneori. se incadreaza pomul in forma de coroana stabilita initial. mai ales daca acest lucru se intampla in apropierea fazei de parga. daca recoltarea s-a facut devreme. de reactia acestuia si continutul in argila .

sunt coapte in procent de 80-90 %. in perioada de maturare a fructelor se asterne pe sol. de pe care se aduna fructele. la supracoacere. pana ajung la dimensiunea unei alune si imediat dupa intarirea samburelui. Stratul de pruina protejeaza fructul impotriva deshidratarii si creaza senzatia de prospetime. Fructele pentru marmelada. Pentru a evita toate aceste aspecte se fac tratamente in perioada de repaus. 11 . Recoltarea fructelor. ajungand uneori la 80 %. deshidratare si distilare se recolteaza tarziu. au gust caracteristic si pulpa ferma. Recoltate prea devreme nu-si continua maturarea. viespea samburelui poate produce pagube insemnate.specifice. nu se murdaresc si nu se strivesc. in Franta. La supracoacere fructele cad din pom si se recolteaza de pe sol. fructele cad din pom. atunci cand fructele au legat si periodic la doua saptamani pana cand fructele au crescut si samburele s-a intarit. Fructele se dezvolta normal. Pentru valorificare in stare proaspata prunele se recolteaza cu mare atentie. la inmugurit. Prunele se recolteaza in functie de destinatie. care sunt trimise catre cuptoarele de deshidratare. In acest fel fructele nu vin in contact cu solul. Fructele destinate consumului in stare proaspata se recolteaza la maturitatea de consum sau cu 2-3 zile inainte de aceasta. O mare atentie trebuie acordata combaterii viespei samburelui (Eurytoma ornata) si viespei prunului (Haplocampa minuta). In acest stadiu prunele au ajuns la marimea specifica soiului. fara a rupe ramurile de rod si fara a sterge stratul de pruina de pe supafata fructului. imediat dupa scuturarea petalelor. gros de 2-3 cm. In acest sens. cand sunt foarte dulci si incep sa se deshidrateze. se aplica sau nu tratamente fitosanitare. in plantatiile de prun destinate obtinerii fructelor pentru deshidratare (soiul Agen). iar zilnic o echipa de mucitori recolteaza fructele cazute. mecanizat. Pierderile de productie pot fi foarte mari. Numarul de tratamente este considerabil mai redus fata de alte specii. In functie de conditiile climatice si de tipul bolilor si daunatorilor care pot sa apara. Dintre cele doua. un strat de paie.